1

P.Calvocoresi – Politica mondială după 1945; BIG 13.489

1. Superputerile
- Roosevelt încearcă cooperare cu Stalin – Lend and Lease Act
- după IIWW – URSS nu mai putea continua efortul militar, dar nici Occidentul nu putea
 Roosevelt nu era interesat de Europa postbelică – nu dorea să ţină trupe aici
- apariţia armelor nucleare
 alternativa lui Stalin: URSS să ameninţe Europa Occidentală pentru a îi descuraja pe
americani să atace URSS; ruşii – un baraj de protecţie
- problema nucleară
 Bernard Baruch (SUA) propune constituire unui organism internaţional (Atomic
Development Authority) – să deţină monopolul asupra activităţilor nucleare
 URSS propune interzicerea şi distrugerea armelor – vs planul Baruch
- politica SUA îmbina ameninţările şi expectativa
- SUA nu era de acord cu ideea sferelor de influenţă
 renunţă la mărirea influenţei în Europa, pentru a obliga Rusia să facă la fel
- URSS respinge planul Marshall (a doua respingere, după respingere planului Baruch)
 1948, guvernul de coaliţie de la Praga e înlocuit cu unul comunist
- problema Germaniei
 ideea dezmembrării a fost abandonată de Marile Puteri
 unitate economică (dispare, pentru că la Potsdam ruşii primesc dreptul de a face
rechiziţionări în zona lor de ocupaţie) vs problema reparaţiilor
 pov politic: URSS conştientizează că o Germanie unită nu va mai fi o Germanie
comunistă – preferă divizarea
 francezii doreau federalizarea DAR vor accepta unificarea Germaniei de Vest (1949)
- Berlin = obiectivul central al tentativei ruşilor de a controla Germania
 1948 – au blocat căile de acces ale ocupanţilor occidentali spre Berlin; iulie 1948-mai
1949 – avioane SUA şi GB duc alimente, combustibil etc – ruşii vor renunţa la Blocadă
- 20 sept 1949 – apare RFG; capitala: Bonn; cancelar: K.Adenauer;
 1950 – datorită problemelor din Coreea, se acceptă reînarmarea RFG
- 4 aprilie 1949 – NATO (reacţie la teama de URSS) – 12 state, dacă oricare ar fi atacat,
celelalte îl sprijină
 1952: aderă Grecia şi Turcia; 1955: aderă RFG
- 1954 – crearea RDG; RFG ratifică Tratatul Defensiv European

- Congresul XIX al PC din URSS - Stalin: preferinţa pentru Malenkov ca succesor

- 1953 – 9 medici (7 evrei) acuzaţi de complicitate la moartea lui Jdanov – “procesul
medicilor”
- Malenkov e şeful guvernului, iar Hruşciov e prim-secretar al PCUS
- 1953, moare Stalin
- 1955, Hruşciov obţine înlăturarea lui Malenkov; Hruşciov domină între 1957-1964
- eşecul exploatării terenurilor virgine din Kazahstan
- pov extern: manifestaţiile din Polonia, Ungaria; prima rachetă Sputnik, ridicarea zidului
Berlinului, conflictul cu China, rachetele din Cuba (1962)
- 1955 – consfătuire la Geneva – URSS, SUA, GB, Franţa – destindere
 tratat de neagresiune NATO-Tratatul de la Varşovia (TV) (RDG era membră din 1956)
DAR 1956 – revoltele din Polonia şi Ungaria
- 1955, evacuarea şi neutralizarea (să nu încheie alianţe cu nici unul din blocurile WRece)
Austriei
 2

- Congresul XX PCUS – 1956; împotriva lui Stalin şi împotriva stalinismului

- 1956, Ungaria – SUA nu se va implica deloc
- 1957 Hruşciov epurează partidul, iar în 1958 ia funcţiile de PM şi prim-secretar
- a doua tentativă de destindere: Congresul XXI PCUS (1959) – plan economic concentrat
pe alimentaţie (nu pe armament)
 vizita la Moscova a lui Nixon şi vizita în SUA a lui Hruşciov
DAR pe 1 mai 1960 – doborâre asupra teritoriului sovietic a unui avion american de
“recunoaştere” (de spionaj)
- guvernul RDG e ameninţat cu colapsul
 aprox 1000 cetăţeni fugeau/zi
 12-13 august 1961 (noaptea): ridicarea zidului
- aprilie 1961, Kennedy sprijină refugiaţii cubanezi ce invadează Cuba pentru a îl răsturna
pe Fidel Castro – dar eşec
 URSS rachete în Cuba, pentru a şantaja SUA să retragă rachetele din Turcia
 după 3 săptămâni SUA se prinde – URSS spun că ei doar doresc apărarea Cubei
 planul lui Robert McNamara: blocadă pentru ca rachetele să nu mai ajungă la
destinaţie – Hruşciov va retrage navele

Cursa înarmărilor
- 1949, URSS a experimentat prima sa armă nucleară, iar în 1950 a părăsit Comisia ONU
pentru Dezarmare
- 1952, 1953 – URSS şi SUA au experimentat primele lor bombe termonucleare/cu
hidrogen
- în 1961, ambele au lansat primul om în spaţiu (Gagarin, John Glenn)
- s-a renunţat în mod tacit la planul Baruch – stocurile americane de armament nuclear vor
fi întotdeauna mai mari decât al sovieticilor; teama însă există în SUA
- exista o înclinaţie reciprocă pentru restrângerea testelor în domeniul armamentului nuclear
– pentru că aveau efecte negative la nivel climatic
- Conferinţa celor 10 de la Geneva (1960) pe tema dezarmării – fără rezultate concrete;
chiar dacă în continuare se vor tot redacta proiecte de dezarmare
- punctul culminant al negocierilor: recomandările McCloy-Zorin – obiectiv suprem:
dezarmarea generală şi totală; mai degrabă erau evidenţiate problemele şi nu erau oferite
soluţii (anexa 1)
- problema inspecţiei şi a verificării; paranoia; totuşi, se semnează nişte acorduri parţiale
 eg: neutralizarea continentului Antarctica
 1963 – o “linie fierbinte” directă şi permanent deschisă între Casa Albă şi Kremlin
- conferinţa pentru dezarmare din 1963
 interzicerea experienţelor nucleare în atmosferă, în spaţiul extraatmosferic şi sub apă
- războiul din Vietnam va tensiona relaţiile SUA-URSS
- pentru a evita un atac surpriză: protejarea locurilor de depozitare a mijloacelor de zbor şi a
rachetelor nucleare – concentrare asupra strategiilor de răspuns ca mijloace de garantare
a securităţii
- cele două puteri: nu doreau să permită altor naţiuni să îşi creeze propriul arsenal nuclear –
teama că aceia nu vor fi moderaţi şi chiar le vor folosi
 1968 – SUA, GB, URSS – Tratat de neproliferare a armelor nucleare – scop:
îngheţarea ierarhiei nucleare existente (nu de alta, dar China şi Franţa obţinuseră şi
ele arma – vor şi refuza să semneze); nici statele nenucleare nu vor dori să semneze
 3

 1988 – peste 100 de state semnaseră tratatul DAR nu au semnat Franţa, China, Israel,
India, Pakistan, Argentina, Brazilia, Africa de Sud
 1995 – 178 state ratificaseră acordul DAR tot în acelaşi an, Jacques Chirac a ordonat
reluarea testelor nucleare franceze în Pacific
- !!!! Războiul Rece şi cursa înarmărilor nucleare sunt fenomene distincte !!!!!!!
- îngrijorarea datorită dezvoltării tehnologiei de fabricare a armamentului
 rachete balistice intercontinentale de tip MIRV (multiple independently targeted re-
entry vehicle)
 sistemele de tip ABM (rachete antibalistice)
- 1969, încep convorbirile pe tema limitării armelor strategice – SALT
 arme strategice=arme care pot atinge ţinte aflate pe teritoriul adversarului de la bazele
sau locurile de lansare aflate pe teritoriul propriu sau în largul mării
 tratate încheiate în 1972 – SALT1
 SALT2 – să cuprindă ce a fost omis în 1972 DAR e cam complicat; ruşii nu declară ce
arme deţin de fapt; în 1974-1976 se încheie 3 acorduri – vizau limitarea ABM-urilor,
interziceau teste subterane cu arme nucleare, prevedeau extinderea SALT până în
1985; SALT2 e semnat de fapt în 1979
 1985, SALT3 – limitări şi sub-limitări importante; era interzis ca semnatarii să se
folosească de o a treia parte pentru a încălca prevederile tratatului
- climat de neîncredere
 1975, intervenţia ruso-cubaneză din Angola – a marcat debutul unei serii de acţiuni
sovietice: Etiopia, Vietnam, Afganistan
 1979, descoperirea unei brigăzi sovietice în Cuba; zboruri de recunoaştere americane
deasupra Cubei
 teama ruşilor de înţelegerea dintre SUA-China
- sporirea în anii 1970 a puterii maritime a sovieticilor
DAR eşecuri: în Egipt, incursiunile în Mcaraibilor
 mult mai multe submarine ca şi americanii, dar din alte puncte de vedere era net
inferioară
- 1980: Ronald Reagan preşedinte SUA – alesul unui grup de conservatori reacţionari ce
aveau destui bani pentru a îl desemna candidat al Partidului Republican; susţinut de
masele de alegători
 reduce problemele de ordin public la o simplă confruntare bine-rău
 sprijinit de Europa Occidentală
 1985, discurs la Orlanda, Florida: URSS este un imperiu al răului al cărui destin este
să fie aruncat la lada de gunoi a istoriei
 1982, adoptarea programului “Războiul stelelor” (SDI – Strategic Defense Initiative) –
făcea distincţia între armele nucleare ofensive şi defensive; preţ uimitor: 26 milioane
dolari pe primii 5 ani – critici; + că ar fi subminat strategia de descurajare de până
atunci, ce menţinuse pacea
- 1979, GB: Margaret Thatcher ajunge premier
- schimbarea spre dreapta din Europa
- Reagan încearcă să obstrucţioneze construirea unei conducte de petrol ce urma să
transporte petrol din URSS spre Europa – îşi atrage şi supărarea Europei de V ce ar fi
beneficiat de pe urma acestui proiect
- esenţa tratatului SALT: să stabilească un număr limită de sisteme de lansare pe care cele
două părţi le pot avea în dotare; era dificilă echivalarea armelor
 4

- 1985, întâlnirea Gorbaciov-Reagan la Geneva – URSS nu mai avea bani pentru Wrece;
nici SUA nu stătea prea bine 
- 1986, Stockholm – conferinţă pe tema măsurilor de încredere şi securitate şi a dezarmării
în Europa (CDE)
 pentru a preîntâmpina un atac surpriză – semn: mişcări de trupe ce implică un nr mai
mare de oameni şi tancuri decât o anumită cifră stabilită de comun acord
- Reagan şi Gorbaciov la Reykjavik
 Gorbaciov dorea să pună capăt SDI; să nu se permită teste în spaţiu; să se negocieze
reducerea cu 50% a armelor strategice; respinge oferta lui Reagan ca URSS-ului să i
se dezvăluie tehnologia specifică SDI-ului
 Reagan – vrea ca din Europa şi Asia să fie retrase toate tipurile de armament cu rază
medie de acţiune; nu vrea să renunţe la SDI
negocierile cam eşuează din cauza SDI
- 1991 – START I (Strategic Arms Reductions Treaty); 1993 – START II
 reducerea stocurilor de arme nucleare strategice
 dezmembrarea URSS va încetini aplicarea
- 1993, Conferinţa pentru Dezarmare ONU: semnată de 130 state o Convenţie privind
armele chimice – va pune probleme în ceea ce priveşte distrugerea stocurilor
- 1992 – tratat asupra armelor convenţionale din Europa; şi un tratat pentru un cer deschis
- după încheierea WRece:
 ce sens mai avea NATO?
 mai putea URSS rămâne o mare putere?

Declinul puterii SUA

- datorită politicii externe şi politicii economice
- probleme în America Centrală
 nu reuşesc să readucă pacea în El Salvador
 în Panama au subvenţionat un cunoscut traficant de droguri şi apoi nu au reuşit să îl
răstoarne decât prin invazie militară
 abuzurile din Nicaragua – guvernul Daniel Ortega va fi învins până la urmă prin
sancţiuni economice
- pierderea ca aliat a şahului din Iran; ostatici luaţi la ambasada americană – vor fi eliberaţi
doar după ce li se trimit arme prin Israel (înţelegere secretă, ce va fi demascată de presă
– se pune capăt tranzacţiei)
- 1984, adoptat amendamentul Boland – se interzicea acordarea de sprijin militar – nu va fi
respectat
 arme pentru trupele Contras din Nicaragua
 aprovizionare Iran cu arme pentru a putea purta război vs Irak (armele livrate prin
intermediul Israel)
Reagan va nega aceste încălcări
- probleme în sânul NATO
 nu mai era o forţă preponderent americană avantajoasă pentru Europa
 europenii se opun ideii de a organiza o conferinţă a consumatorilor de petrol propusă
de SUA pentru a se face presiuni asupra conducătorilor arabi
- invazia turcilor în Cipru – 1974; Grecia acuză SUA că nu a fost pe fază
- 1972, parlamentul islandez a decis să extindă limitele până la care se putea pescui cu 50
de mile – decizia afecta GB şi Germania de V (încălca prevederile tratatului din 1961)
 1975, se pune capăt conflictului cu Germania de V
 5

 cu GB se ajunge la confruntări armate; 1976, GB renunţă

! implicarea NATO care ar putea fi folosit pentru a se face presiuni asupra GB de SUA ce nu
doresc ca acţiunile Islandei să pună în pericol instalaţiile strategice ale NATO din sectorul
nordic !!!
- 1973, Kissinger propune adoptarea unei noi Carte a Atlanticului pentru a defini obiectivele
comune SUA, Europa occidentală, Japonia
- problema suportării costurilor NATO
 1977, se decide creşterea cheltuielilor tuturor cu 3% pe an – europenii nu respectă
- 1972-1975: Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa de la Helsinki
 iniţiator: URSS – dorea aprobarea generală a frontierelor europene din perioada
posthitleristă, pe care nu le ratificase nici o conferinţă de pace DAR ţările occidentale şi
neutre refuză să declare aceste frontiere veşnice, doar hotărăsc că nu trebuie
schimbate prin folosirea forţei
 se discută probleme economice; sistemele comunist şi capitalist – fără a fi judecate
 se stabileşte monitorizarea în multe ţări a comportamentului semnatarilor – speranţe
pentru ţările din blocul comunist (!)
- problema extinderii NATO spre est, după 1989 – teama URSS-ului
 planul SUA: parteneriatul pentru pace
 1995, Elţîn protestează împotriva insistenţelor cu care americanii susţineau ca
operaţiunile militare din Bosnia să fie desfăşurate sub comanda NATO
 unii membri NATO au format trupe regionale
- SUA în domeniul economic
 sistemul economic de la Bretton Woods presupunea superioritatea dolarului – rată
stabilă de schimb faţă de dolar a cărei valoare e fixată în funcţie de preţul aurului
 anii ’70 – dezvoltarea industriei americane a rămas în urmă; transformarea SUA în
importator de petrol – căderea dolarului
- 1961, creat OPEC-ul
- creşterea petrolului determinată de:
 războiul Kippur, 1973
 răsturnarea de la putere a şahului din Iran, 1979
- devalorizarea dolarului şi datorită războiului din Vietnam
- acorduri încheiate la Plaza (1985) şi Luvru (1987) – pentru a controla devalorizarea
dolarului prin intermediul băncilor centrale – eşec
 1987 – cade bursa de pe Wall Street
- Reagan: foarte multe împrumuturi şi a neglijat serviciile sociale; în 1989, SUA era cel mai
mare debitor al lumii
 jumătate din populaţie o ducea mai rău decât în 1980

Dezintegrarea URSS
- Gorbaciov:
 glasnost – transparenţă în economie
 perestroika – restructurarea economiei în mai mulţi paşi
- mai mare independenţă a cooperativelor şi directorilor întreprinderilor de stat
- introducerea unor regularizări
DAR foarte încet, pentru că nu se ştia cum să se facă reformele
- alte lovituri date economiei
 1986: reactorul nuclear de la Cernobîl
 1988 – cutremur de pământ din Armenia
 6

- legea din 1987: demararea descentralizării, a dereglementării preţurilor DAR opoziţia

nomenclaturii
- Gorbaciov nu dorea diminuarea autorităţii executive centrale
- disperare în plan economic
 plan pentru 500 zile pentru instaurarea unei economii mixte

- creşterea fenomenului de disidenţă – separatism

republicile baltice
- Lituania, mişcarea reformistă Sajudis (1988) – se transformă din mişcare populară în
partid politic; exista un surplus agricol exportabil + totală dependenţă de URSS în ceea ce
priveşte gazele şi petrolul; candidaţii aleşi în 1990 în Sovietul Suprem al republicii au
proclamat independenţa
- Gorbaciov trimite trupe în Lituania şi impune o blocadă economică
- 1991: toate cele 3 republici baltice şi-au proclamat independenţa: Lituania, Letonia,
Estonia
Ucraina
- 1990: se proclamă stat independent şi zonă liberă de arme nucleare; referendum ce
confirmă decizia
- Kravciuk (se transformă din comunist în naţionalist) – preşedinte în 1991
 unul din iniţiatorii Comunităţii Statelor Independente (CSI)
 acorduri cu Rusia privind flota din Marea Neagră
Crimeea
- din 1954 era în componenţa Republicii Sovietice Ucraina; după 1991 devine o republică
autonomă în cadrul Ucrainei
Belarus
- formată din NV Ucrainei şi R.S.S.Bielorusă din cadrul URSS
- mai ales ruşi şi polonezi; e o creaţie artificială a regimului sovietic
Moldova – V Ucrainei; 1991: independenţa
Republicile caucaziene
- independente în 1991-1992
- Georgia; aderează în 1995 la CSI pentru a obţine sprijinul ruşilor; le permite să păstreze
trupe în Georgia
- Armenia şi Azerbaidjan – conflicte
 regiunea Nagorno-Kabarah – creată în 1921 ca regiune a Azerbaidjanului, dar armenii
erau de două ori mai mulţi decât azerii
Asia
- 1990, cele 5 republici asiatice ale URSS şi-au proclamat independenţa, chiar dacă nu toţi
erau încântaţi de idee

- CSI nu va putea menţine unitatea URSS – va duce la o dezintegrare progresivă

- eşec pentru Gorbaciov: deprecierea şi desfiinţarea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
 ajunge la putere un lider mai deschis: Elţîn – baza puterii sale nu era URSS, ci Rusia
- Elţîn primeşte puteri excepţionale pentru a putea realiza reforma economică
 nu a înfiinţat un partid politic al cărui lider să fie; era puternic, dar izolat
 conflict cu Parlamentul – îl va stânjeni în reforma economică
- Elţîn dorea ca Rusia să fie un stat puternic, centralizat, cu o bază economică puternică şi
unit în interiorul graniţelor moştenite de la URSS
 a legiferat acordul tuturor regiunilor autonome, cu excepţia cecenilor şi tătarii
 7

conflictul cu cecenii
- au fost deportaţi în masă în timpul 2WW – aprox 250.000; reputaţia de traficanţi de arme
şi droguri
- 1991, grupare condusă de Djokar Dudaev (general sovietic ce luptase în Afganistan) –
proclamă independenţa Ceceniei cu Dudaev ca preşedinte
- Elţîn impune un embargou economic – speriat de situaţia căilor de comunicaţie: căi ferate,
conducte de petrol din zonă
- 1994, Elţîn decide să nimicească regimul lui Dudaev
 sprijină o grupare cecenă rivală - eşec
 apoi, prin forţă – tragedie
- principalele probleme economice ale Rusiei
 schimbare a mentalităţii şi instituţiilor
 schimbări în producţie şi costuri mari pentru retehnologizare
- ajutorul occidental e condiţionat de 3 obiective
 Rusia să devină stat naţional, o democraţie şi o economie de piaţă în care să
predomine proprietatea privată
- Rusia post-sovietică nu mai e o putere mondială, ci doar o putere regională

2. Japonia
- devine o mare putere datorită industriei şi fără a deveni o putere nucleară
- dependenţa de materiile prime străine
- după 2WW, sunt create două organisme
 Consiliul Aliat pentru Japonia – sediul la Tokyo: SUA, URSS, China, GB
 Comisia pentru Extremul Orient – sediul la Washington – 11 membri
- Japonia era guvernată de Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate – controlat de
MacArthur
 se impune o nouă constituţie – desfiinţarea rangurilor (eg: împăratul devine un om de
rând), membri cabinetului să fie persoane civile, desfiinţarea zaibatsu
 reformă agrară - eliminarea marilor proprietari; va permite modernizarea şi
retehnologizarea
- o nouă lege a avortului – a înjumătăţit în 5 ani rata natalităţii şi a stabilizat populaţia
- americanii vor contribui la refacerea economiei japoneze
 un impuls va fi dat economiei de războiul din Coreea
- 1951, tratatul de pace de la Portsmouth
 Japonia renunţă la Coreea, Taiwan şi insulele Pescadores, la insulele din Pacific ce au
fost colonii germane, la toate pretenţiile asupra Chinei şi Antarcticii, la S insulelor
Sahalin şi Kurile
 nu va plăti reparaţii de război
 tratat de securitate Japonia-SUA – ocupaţia americană se va încheia în mod oficial în
aprilie 1952
- 1950, creată Rezerva Poliţiei Naţionale şi a Forţelor de Autoapărare – asemenea unei
armate – ajunge la 250.000 oameni
- opinia publică era împotriva armelor nucleare
- industria punea accentul pe ind grea şi cea chimică
- 1962, tratat comercial cu China pe 5 ani pe bază de compensaţie
- crearea în Asia de SE şi în zona marginală a Pacificului a unei zone de cooperare
economică
- piedici în calea dezvoltării economice
 8

 dependenţa de dolar – 1973, războiul din Orientul Mijlociu a determinat o criză

economică în Japonia - se baza pe petrol doar din import (85% era adus din Orientul
Mijlociu)
- Japonia va investi în automatizare şi robotizare; domeniul electronicii
- va investi sume mari în Malaiezia, Indonezia, Thailanda Filipine
 forări după petrol în Indonezia, Noua Guinee, Nigeria, Australia; insule din Marea
Chinei de Sud – insulele Paracel şi insulele Spratly
- Japonia: statut de ţară relativ neînarmată
 economicii fantastice
- capitalismul japonez era centralizat, dirijat şi finanţat – includea educaţia şi pregătirea
cadrelor; nu credea în forţele oarbe ale pieţei
- însă, securitatea e pusă la îndoială după dezastrul american din Vietnam+ incapacitatea
Washingtonului de a elibera ostaticii din Iran
 focus on apărarea navală
- 1990 – anexarea Kuweitului de Irak – Japonia îşi dă seama că trebuie să îşi asume
anumite responsabilităţi
 contribuţie financiară
 trimite trupe pentru operaţiunile ONU în Cambodgia, apoi în Mozambic

3. China
Triumful lui Mao
- 1949, PC din China a ocupat Beijingul; o mişcare a devenit un guvern
- Sun Yat-Sen (mort în 1925) a vrut să reformeze China prin intermediul Kuomintang – a
creat un guvern în S Chinei, la Nankin – nu va controla niciodată toată ţara
- în N – “seniorii războiului” – au creat provincii autonome
- Kuomintang-ul încheie o alianţă în 1922 cu PC Chinez
- disputele comunişti-necomunişti – se ajunge la conflicte armate
- Marşul cel Lung din SE Chinei – spre V, apoi spre N spre provincia Yenan din NV
 autoritatea lui Mao se impune – se bazează pe stimularea nemulţumirii ţărănimii
 crează o armată de aproximativ 100.000 oameni
 în timpul 2WW le creşte reputaţia
- Stalin avea mari interese în China
 1944 a pus la punct o revoltă antichineză în valea Ili din Xinjiang – a creat republica
Turkestanului de Est
 15 august 1945 – tratatul ruso-chinez cu Chiang Kai-Shek
- SUA dorea ca China să devină America continentului asiatic
 generalul Patrick Hurley a avut ca sarcină reunirea Kuomintang+comunişti
 1948: China Aid Act; şi un acord sino-american
- 1948, comuniştii ocupaseră Manciuria; 1949: ocupă alte oraşe importante
- septembrie 1949 se proclamă Republica Populară Chineză
- Stalin era împotriva unei Chine puternice – conflict cu Mao
 URSS va acorda totuşi Chinei un credit de 300 milioane dolari pe 5 ani
 tratat comercial general – cooperare până spre sfârşitul anilor ’50

China şi superputerile
- războiul din Coreea
 chinezii vor fi obligaţi să se concentreze pe apărare în loc să se ocupe de problemele
interne
 9

- războiul din Coreea

 ameninţa să importe Războiul Rece în Asia
 a încurajat neutralitatea Indiei; americani vor defini în această fază neutralitatea şi
pacifismul drept indiferenţă şi depravare morală
- prin declaraţia de la Cairo, semnată de Roosevelt, Churchill şi Chiang Kai-Shek Coreii i s-
a promis independenţa
- Japonia a capitulat parţial în faţa americanilor şi parţial în faţa ruşilor
 Coreea va fi împărţită în două părţi de-a lungul paralelei de 38° - linia nu a fost
rezultatul unor hotărâri ministeriale, ci consecinţa negocierilor dintre ofiţerii armatei de
rang relativ inferior (!)
 nu se va putea numi un guvern unic din cauza prezenţei trupelor americane şi ruseşti
în Coreea – 2 armate=nici un răspuns 
- 1947, ONU au Creat UN Temporaty Comission on Korea – să se ocupe de reunificare prin
intermediul alegerilor
 în S, alegeri în mai 1948 – DAR N nu e de acord; guvernul va avea autoritate doar la S
de paralela 38; şeful guvernului: Syngman Rhee
 1949, ruşii (le duc în Manciuria şi Siberia) şi americanii (le duc în Japonia) îşi retrag
trupele
- 1950, noi alegeri în Coreea de S; propagandă în N pentru reunificare
 25 iunie 1950 – trupele din N trec graniţa şi ocupă capitala Coreii de Sud, Seul (cum
de au atacat? Dean Acheson a exclus în ianuarie Coreea şi Taiwanul din perimetrul de
apărare pe care SUA erau dispuse să lupte să îl păstreze; probabil Coreea de N a avut
şi asentimentul ruşilor)
- Consiliul de Securitate ONU – absenţa reprezentantului URSS – cere încetarea focului şi
revenirea la N de graniţă a trupelor
- Flota a 7-a a SUA să izoleze Taiwanul
- 27 iunie – rezoluţie a Consiliului de Securitate: membrii ei să ajute Coreea de Sud – idee:
lupta dintre N-S ameninţa întreaga lume
 6 iulie, China a protestat împotriva intervenţiei ilegale în afacerile interne ale Coreii
- iniţial: victorie pentru N
- sept, trupele generalului MacArthur debarcă la Inchon, trec în octombrie paralela 38 şi
forţează graniţa cu Manciuria
- 26 nov atacă chinezii – la sf dec trec paralela 38
 de ce au atacat? Teama că SUA va declanşa o campanie anticomunistă în China
- după nov, războiul devine dintr-o acţiune punitivă – un conflict sino-american
 generalul MacArthur dorea W vs China DAR Washingtonul nu e de acord
- ţările neutre – vs politica americană
 Nehru – apel să nu mai treacă paralela 38
- 1 ianuarie 1951 – a doua ofensivă chineză
 ONU declară China stat agresor
 25 martie, sud-coreenii trec iar paralela de 38 (!)
- preşedintele SUA îl demite pe MacArthur
- iulie 1953, semnarea unui armistiţiu (SUA respinsese alternativa unei victorii totale
posibilă doar prin înfrângerea pe plan militar a Chinei)
- aprilie 1954, Conferinţa de la Geneva – acord final; ţara rămâne împărţită în două şi
eliberată de ocupaţia străină
- la începutul anilor ’50 – SUA: legături cu resturile Kuomintang-ului – erau adăpostiţi în
Taiwan; SUA promite că va ţine noul regim chinez departe de zonă
 10

- 1954 – China bombardează insula Quemoy – ca răspuns se pare la crearea SEATO

(South East Asia Treaty Organization) prin Pactul de la Manila
- 1958 – declaraţie SUA: americanii vor apăra Taiwan-ul, insulele Quemoy şi Matsu
 criza va fi evitată prin reluarea convorbirilor sino-americane
- conflictele Chinei cu URSS
 divergenţe între Hruşciov şi Mao
 China avea nevoie de ajutor economic şi tehnic din partea URSS; 1954, ruşii au
părăsit Port Arthur lăsând toate instalaţiile chinezilor
 1956 – începe deteriorarea relaţiilor – al XX-lea congres PCUS
- chinezii: plănuiau Marele Salt Înainte şi al doilea plan cincinal
- ruşii au atenuat doctrina de bază a inevibilităţii războiului pentru că se temeau de
consecinţele armelor nucleare
 China dorea ca URSS să facă dovada forţei sale
- divergenţe în ceea ce priveşte Asia, Africa, America Latină
 chinezii doreau să îi ajute doar pe comuniştii
 ruşii sprijineau orice mişcări revoluţionare
- 1959, întâlnirea de la Camp David (Eisenhower-Hruşciov)
 au neglijat interesele Chinei
- 1964, Hruşciov înlăturat – se iniţiază reconcilierea cu China DAR în 1965, China refuză să
participe la conferinţa de la Moscova a partidelor comuniste
 1967 – ambasada sovietică de la Beijing e atacată
 1968 – Beijing-ul a condamnat invazia rusă în Cehoslovacia
- 1970-1980: creşte numărul trupelor sovietice din est; 1979 – amplasate baze sovietice
navale şi aeriene în Vietnam
- s-au destins relaţiile Chinei cu SUA; 1970 – China ca membru cu drepturi depline ONU
- în deceniul 8 – se pare că s-ar trece de la bipolaritate, la transformarea Chinei într-o mare
putere
 1975: China făcuse deja experimente nucleare şi avea arme destule
 totuşi, nu considerau că războiul nuclear e inevitabil – erau conştienţi de riscuri; o
putere nucleară nu ar fi trebuit provocată
- şi-au însuşit Tibetul; erau interesaţi şi de Africa – resurse în ceea ce priveşte revoluţiile de
eliberare

Renaşterea
- campania anti-trei (declanşată în 1951): atacate corupţia, risipa şi birocraţia
- 1951 – a demarat procesul de colectivizare
- primul plan cincinal: 1952-1957
 scop: de a distruge rezistenţa ţăranilor faţă de stat
- 1958: demarează al doilea plan cincinal – “marele salt înainte” (precedat de “micul salt”
din 1956-1957)
 introdus cu forţa sistemul comunelor populare la sat şi la oraş – totul e trecut în
proprietatea comunală
 angajare femei şi oameni de la ţară în industrie
 o serie de dezastre naturale – foamete
- 1966 – “Revoluţia Culturală”
 va dezbina partidul la toate nivelele
- 1976, Mao Zedong moare; Hua Guofeng ales ca succesor
- 1980, Deng l-a înlăturat pe Hua
 11

- revenirea la tipul tradiţional de concurs pentru ocuparea posturilor; revine la principiul

cointeresării: preţuri mai mari pentru ţărani, salarii mai mari în industrie şi comerţ
- deschidere spre Occident şi Japonia şi chiar URSS
- problema aplicării mecanismelor de piaţă într-o economie centralizată: dezastru (!)
- control asupra importurilor, devalorizarea monedei
- Hu moare în 1989 – manifestaţii ale studenţilor din Beijing cu ocazia funeralilor
 vs ritmul lent de transformare a societăţii chineze
 li se alătură intelectualii şi muncitorii
 piaţa Tiananmen – ostilitate faţă de Deng – masacru
- China avea un program iredentist
 Taiwan-ul – o politică de integrare economică
 Hong Kong – preluat de GB în trei etape
 Macao, o peninsulă şi 2 insule – în 1993, China promulgă o Constituţie pentru Macao
- 1984, China şi GB – Declaraţie comună
 China va elabora şi va promulga o Constituţie pentru Hong Kong, ce va intra în vigoare
în 1997, când administraţia britanică unică va fi înlocuită cu o administraţie unică
chineză; se formează un Grup Comun de Coordonare

4. Ordinea mondială
- statul a rămas elementul fundamental al societăţii
- ONU=versiune revizuită a Ligii Naţiunilor
- în faza precoreană a activităţii sale, Consiliul de Securitate s-a confruntat cu situaţii ce
rezultau din 2WW
 întârzierea ruşilor în Iran peste termenul fixat
 ritmul lent de retragere a trupelor britanice şi franceze din Siria şi Liban
 problema Indoneziei – împotriva Olandei
- W din Coreea a izbucnit datorită unui act de agresiune căruia nu i se putea răspunde altfel
decât prin folosirea forţei
 Consiliul de Securitate a autorizat acţiunea SUA
 situaţia scapă de sub control – conflict China-SUA – pe viitor, marile puteri să nu fie
invitate să contribuie la acţiunile armate pe care le presupuneau unele operaţiuni ONU
- 1956, intervenţia ONU în războiul Suezului
 trupe echipate pt autoapărare, nu pt atac; vor îndepărta trupele anglo-franceze şi vor
patrula de-a lungul Canalului; însă acţiunea le-a fost uşurată de declaraţia ce o făcuse
înainte SUA
- misiuni ONU trimise în Liban (1958), Laos (1959), Irianul de Vest (1962-1963) etc
- ONU s-a implicat în Congo datorită retragerii precipitate a Belgiei şi a revoltei iniţiate de
armata congoleză
 s-a apelat iar doar la statele mijlocii pentru a furniza unităţi de luptă
 comanda operaţiunii: secretarul general
- 1982, W Argentina-GB – pentru insulele Falkland (Malvine): singurul război declanşat în
mod intenţionat de acţiunea agresivă a 2 state membre ONU
 regres pentru ONU ca organizaţie
 GB a demonstrat că într-o situaţie de criză un stat puternic nu va face apel la
diplomaţia ONU
- altă încălcare: 1986 – SUA au declanşat un puternic atac naval şi aerian împotriva Libiei
 SUA a etichetat anumite state drept “teroriste”: Libia, Siria
- 1990, Irakul anexează Kuweitul – act de agresiune flagrant
 12

 Consiliul de Securitate cere retragerea Irakului din Kuweit; cere negocieri

 embargo comercial, financiar şi militar
 însufleţirea mecanismelor ONU – se pune în evidenţă puterea, dar şi slăbiciunile
- 1945, ONU – scop: să treacă declanşarea unui război din mâinile statului naţiune în
mâinile comunităţii naţiunilor
DAR
 Războiul Rece – a discreditat existenţa unei comunităţi globale a naţiunilor
 SUA era văzută adesea ca având un rol conducător în acţiunile ONU
- caracteristici
 extinderea rolului legislaţiei internaţionale
 solicitări simultane adresate ONU – nr solicitărilor creşte dramatic
 metode ONU în contextul menţinerii păcii, acordării de ajutor umanitar şi consolidării
standardelor umanitare
- ONU refuză să se implice în evenimentele din Somalia şi Iugoslavia
- două categorii de misiuni ONU în ceea ce priveşte Iugoslavia
 misiuni de observatori – să supravegheze şi să raporteze; misiuni de menţinere a păcii
 se implică direct în declanşarea intervenţiei Comunităţii Europene – embargo asupra
livrărilor de arme către toate părţile beligerante (avantaj pt sârbi: erau cei mai bine
înarmaţi)
- ONU – organizaţie menită să menţină pacea între state DAR trebuie oare să menţină
pacea în interiorul statelor, să intervină în războaiele civile, să asigure respectarea unor
standarde comportamentale în anumite state?
- politica externă americană: nu e afirmarea legii şi ordinii mondiale, ci promovarea, prin
forţă la nevoie a democraţiei – putea încălca legea Cartei ONU
- ordinea mondială nu e ameninţată doar de războaie, ci şi de tulburări economice
 dovada: costul îndurat de Germania pentru salvarea şi reabilitarea Germaniei de Est
după reunificare

5. Lumea a treia – şi a patra

Neutralitate şi nealiniere
- Lumea a Treia – concept folosit prima oară de Dag Hammarskjold pentru a desemna ţările
sărace din Asia şi America Latină
- reping împărţirea lumii în două blocuri
- influenţaţi puternic de Nehru – PM indian
 viziunea sa asupra Commonwealth-ului: simplă asociaţie istorică şi întâmplătoare;
fiecare membru are dreptul la propria politică externă – nu trebuie să fie de partea SUA
(ca şi GB) în cadrul Războiului Rece
- la această viziune au aderat în anii ’60 fostele colonii ale Franţei
- nealinierea=formă distinctă de neutralitate – expresia unei atitudini faţă de un conflict
prezent
- faza POZITIVĂ a neutralităţii: să nu rămână în afara politicii mondiale
 prin conferinţe îşi prezentau punctele de vedere
 capacitatea de a influenţa deciziile votând în cadrul Adunării Generale ONU – au urmat
exemplul Indiei ce a devenit un membru activ ONU
- în problema războiului din Coreea: SUA s-a simţit jignită de neutralitatea Asiei
- nevoia de solidaritate între statele nealiniate; puncte comune
 erau state slabe
 respingeau Războiul Rece
 13

- stabilirea unor legături de solidaritate a precedat chiar dobândirea independenţei în cazul

statelor din Asia şi Africa
- Conferinţa de la New Delhi – martie 1947 – I importantă în Asia – 28 de delegaţii, doar 8
dintre ele reprezentau state suverane
 s-au discutat problemele din Asia (reforma pământului, industrializarea, principiul non-
violenţei şi aplicarea sa în politica internaţională) şi modul în care trebuia privit ONU
- 1949, Conferinţă la New Delhi
 nu mai sunt invitate republicile sovietice asiatice; Turcia refuză invitaţia
 motiv: Indonezia şi lupta împotriva Olandei – se cere acordarea independenţei
Indoneziei; caracterul anticolonial al conferinţei
- anii ’50 – unele state asiatice aveau alte priorităţi – se aproie de URSS sau SUA (chiar
tratate militare)
- 1955 – conferinţa de la Bandung
 pretext: tratatul SUA-Taiwan; şi crearea SEATO (South East Asia Treaty Organisation)
şi a Pactului de la Bagdad
 Israelul nu a fost invitat
 şi 6 state africane – Egipt, Libia, Sudan, Etiopia, Liberia, Ghana
 se pun bazele unei acţiuni comune în cadrul ONU
- 1956, Nehru şi Nasser l-au vizitat pe Tito la Brioni, în Iugoslavia – mondializarea
- 1961, Conferinţa de la Belgrad
 context: testele nucleare ale Franţei din Sahara; reluarea testelor sovietice; zidul
Berlinului; conflictul franco-tunisian; criza din Congo
 colonialismul să fie abolit imediat
- 1964, Cairo - o întâlnire mai ales a statelor africane
- panafricanismul – iniţial specific Caraibilor şi Africii de Vest; se considera că pentru a
deţine o independenţă economică, Africa trebuie să exploateze resursele continentale în
comun
 1900-1945: 6 conferinţe panafricane – mai degrabă întâlniri ale unor personalităţi; se
crează All African People’s Organization
 1958 – Conferinţa de la Accra – problema anticolonialismului şi a realizării unei unităţi
africane
 1959: Declaraţia de la Conakry – uniunea Ghana+Guineea
 iulie 1959: Declaraţia de la Saniquellie – independenţa şi integritatea statelor existente
 1960 – conferinţa de la Addis Abeba – dispute teritoriale între statele africane; Ghana
(unitate africană) VS Nigeria (federaţie)
 Organizaţia Unităţii Africane (OUA) – include mai multe grupuri africane, cum ar fi:
1. grupul Brazaville (toate fostele colonii franceze, cu excepţia Guineii; includea şi
Mauritania)
2. 1961, la Casablanca – Maroc, Egipt, Libia, Ghana, Guineea, Mali – se opuneau
independenţei Mauritaniei şi favorabili lui Lumumba în Congo; şi-au creat comitete
proprii, un comandament suprem şi un stat major în Mali
3. august 1961, grupul de la Monrovia – va include grupul Brazaville; proeminenţa
Nigeriei – rezultă anti-Ghana
 1958 – creată Pafmeca (devine Pafmecsa) – pentru eliberarea Africii centrale şi de est
(şi de sud) – s-a desfiinţat în 1963
 OUA: promova unitatea africană, colaborarea şi eradicarea colonialismului; adunare
anuală a şefilor de stat, un consiliu de miniştri şi un secretariat; media conflictele
datorate frontierelor; se desprinde încet, încet de colaborarea cu Asia
 14

Sărăcia
- independenţa politică nu înlătura dependenţa economică
- sistemul de la Bretton Woods
- GATT=General Agreement on Tariffs and Trade – scop: reducere obstacole în comerţul
cu produse industriale, esp reducere tarife
 principalii contestatari: Comunitatea Europeană (CE) şi SUA
- 1992, acordul Blair-House între CE şi SUA
 viza volumul exporturilor şi producţia de seminţe oleaginoase
 subvenţiile CE pentru exportul de cereale să scadă în 6 ani cu 21%
 opoziţia Franţei
- 1995, GATT se transformă în WTO (World Trade Organization)
- 1989 –înfiinţarea APEC (Asian Pacific Economic Cooperation) – la iniţiativa Australiei;
pentru sudul Pacificului, Asia de SE, N Asiei şi America de Nord
- NAFTA – North American Free Trade Area – include şi Mexicul, pe lângă Canada şi SUA
- tot la Bretton Woods s-a creat BIRD (International Bank for Reconstruction and
Development)/Banca Mondială – pentru a contribui la reconstrucţia Europei după război
 International Finance Corporation – să ajute statele mai sărace să obţină finanţe din
sectorul bancar privat
 International Development Association – pentru statele mai sărace, împrumuturi fără
dobândă pe 50 de ani
- 1960, ONU a creat un fond special pentru dezvoltarea ţărilor din Lumea a Treia
(SUNFED)
 conferinţă specială în 1964 la Geneva
- 1967 – înfiinţat Grupul celor 77 – cele mai sărace state din Asia, Africa, America Latină
 cer tarife vamale preferenţiale
 transfer de tehnologie la preţuri scăzute
 împrumuturi cu dobânzi mici
- se încheie mai multe convenţii cu statele sărace
 eg: 1974, la Lome – între CE şi 46 de state africane, caraibiene şi din zona Pacificului
– reduceri ale tarifelor vamale, fond de ajutor etc
- însă problema nu se rezolvă – datoriile cresc tot mai tare
 în anii ’70: problema statelor debitoare era replanificarea datoriilor; nu mai umblau
după sume noi
- recesiunea mondială – evidentă în 1979
- lumea a patra a OPEC (Organization of Petroleum Exporting Countries) – bogate din
vânzarea unui zăcământ finit; cresc preţul petrolului din motive economice şi politice (!)
- în 1980 e redactat raportul Brandt – a încercat să convingă că aşa-numitul conflict N-S
între bogaţi şi săraci e la fel de periculos ca şi conflictul E-V dintre cele două blocuri
 trasa un cerc prin trei cercuri concentrice
 propune un transfer de resurse dinspre ţările îmbogăţite de curând şi dinspre cele
bogate către ţările sărace
 15

9. Arabii şi Israelul în Războiul Suezului

Crearea Israelului
- 1937, Comisia Peel (GB) propune o divizare tripartită între un stat arab, un stat evreu şi un
mandat britanic asupra unei zone ce ar fi inclus locurile sfinte (Ierusalim, Bethleem) cu
acces la Mediterană
- 1939, Cartea Albă – GB încearcă să menţină elementul evreu în populaţia Palestinei doar
la o treime; să pună capăt imigraţiei evreilor
 sioniştii se vor orienta spre SUA – vor fi susţinuţi de Roosevelt, Truman
 scop SUA: să convingă GB să admită evrei în Palestina – 100.000 permise de intrare
- se trece la o abordare comună anglo-americană – octombrie, 1945 – o comisie
 1946, apel pentru admiterea celor 100.000 în Palestina
 desfiinţarea limitelor în ceea ce priveşte achiziţionarea de pământ de evrei
DAR atac terorist al evreilor în Tel Aviv – rezultă respingerea de GB a raportului comitetului
- 1947 – ONU a creat UNSCOP (comitet special al UN pentru Palestina) – adoptă un plan
de împărţire f complex
- politica israelină: preîntâmpinarea creării unui stat palestinian – nu vor respecta planul
ONU
 aprilie 1948, masacrul de la Deir Yasin
- 14 mai 1948: se încheie retragerea oficialităţilor britanice din Palestina
- Israelul încheie o alianţă cu Iranul – legături comericale, schimb de informaţii militare, azil
reciproc; pct comun: ostilitatea faţă de arabi (!)
- 1948, statele arabe declanşează un război împotriva Israelului – DAR incoerenţă ce duce
la victoria Israel-ului
 1949 – Israel – tratate de armistiţiu cu cei 4 agresori
- 1948-1950: proprietăţile palestiniene au fost ruinate; aceştia sunt alungaţi
 arabii continuă W prin mijloace economice – închiderea Canalului Suez pentru Israel
- 1950, Legea Reîntoarcerii – dă oricărui evreu dreptul de a veni în Israel
- 1952, Legea Cetăţeniei – acordă cetăţenie evreiască (! Nu israeliană)
 arabii erau numiţi persoane de naţionalitate arabă

Nasser şi revoluţia
- 1950, Declaraţia tripartită – SUA, GB, Franţa încearcă să menţină un echilibru al
înarmărilor între evrei şi arabi; să se consulte asupra oricărei încălcări a frontierelor
- se schimbă puterea în statele arabe în urma înfrângerii din 1948
- Egipt – ocupaţie britanică din 1881; 1936 – dreptul de a staţiona 20 de ani 10.000 oameni
în zona Canalului Suez
- după războiul din Coreea, aliaţii occidentali doreau să creeze în Orientul Mijlociu o alianţă
anti-sovietică asemenea NATO
 planuri pentru crearea MEDO –Middle East Defence Organization – să includă Egiptul
şi baza din zona Canalului Suez
 Egiptul respinge ideea MEDO; 1951 – Egiptul denunţă tratatul anglo-egiptean din
1936; începe atacuri de gherilă în zona Canalului
- problema Sudanului
 Egiptul dorea să se unească cu el, britanicii nu erau de acord – Sudanul e lăsat să
decidă singur şi alege independenţa
- iulie 1953, decizie în problema Canalului
 GB să plece în 20 de luni; să revină doar dc zona e atacată
 Egiptul nu dorea alinierea cu Occidentul
 16

- 1955, Conferinţa de la Bandung – Egiptul rămâne cu ţările nealiniate

Irak: Pactul de la Bagdad

- 1954, americanii – înarmarea Turciei şi Pakistanului; apropierea de Irak
- după 1952, liderii Egiptului doreau să controleze Liga Arabă – rivalitate cu Irakul (dorea să
anexeze Siria)
- 4 aprilie 1954, Tratatul dintre Turcia şi Pakistan
- acordurile de ajutor militar american cu Irak şi Pakistan – 1954
- 24 feb 1955 – Tratat de Asistenţă mutuală între Turcia şi Irak – Pactul de la Bagdad
 deschis tuturor membrilor Ligii Arabe şi altor state care vor securitate în zonă
 GB se alătură pe 5 aprilie 1955; apoi, Pakistanul, Iranul
 Siria respinge pactul – martie 1955 se crează o contraalianţă: Egipt, Siria, Arabia
Saudită

Războiul Suezului
- 1955 – atac violent israelian în fâşia Gaza – afectează şi Egiptul
- 1954, Franţa e de acord să furnizeze Israelului avioane de luptă
- Siria s-a reorientat spre URSS; în sept 1955 şi Nasser acceptă să primească arme de
provenienţă cehă (?! - URSS) în mod nelimitat
 Egiptul apelează la URSS pentru arme, pentru că Occidentul l-a refuzat (!)
- proiectul Marelui Baraj de la Assuan – GB şi SUA refuză să acorde sprijin economic (19
iulie 1956)
- 1956, Nasser recunoaşte regimul comunist de la Beijing
- 26 iulie 1956 – discurs rostit la Alexandria de Nasser – însuşirea beneficiilor datorare
Canalului Suez – naţionalizarea companiei canalului
 pretext pentru acţiunea de forţă a GB şi Franţa vs Egipt
 SUA se opune folosirii forţei, chiar dacă doreşte şi el să pună canalul sub control
internaţional
- problema e dusă în faţa Consiliului de Securitate – Egiptul cere negocieri
- francezii vor cooperare cu Israelul în acest W – Israelul dorea să distrugă blocadă arabă
asupra golfului Aqaba
- francezii pregătesc acţiunea tripartită (Franţa, GB, Israel)
 29 octombrie, Israelul declanşează atacul
 şiretlic: GB şi Franţa adresează un ultimatum către Egipt şi Israel – să se retragă la 16
km de canal DAR nimeni nu se retrage
- GB – renunţă la proiect
 disensiuni în Parlamentul britanic
 criză financiară cauzată de atacul împotriva Egiptului
 SUA şi FMI nu urmau să acorde bani decât după încheierea ostilităţilor
- nov, ruşii propun SUA o acţiune comună pentru a forţa GB şi Franţa să sisteze
operaţiunile
 victorie propagandistică pentru ruşii în lumea arabă

10. De la războiul Suezului la moartea lui Nasser

- Doctrina Eisenhower
 premisa: după înfrângerea GB SUA trebuie să ia iniţiativa, să umple vidul de putere –
ca să împiedice ca URSS să îl umple
 17

 acorduri de ajutor economic şi militar cu ţările ce doreau – se autoriza şi sugera

folosirea armelor de provenienţă americană pentru a apăra integritatea ţărilor –
Eisenhower trimite un emisar special în Orientul Mijlociu pentru a aduna solicitanţi –
doar Libanul e de acord

Revoluţia din Irak

- 1 februarie 1958 – proclamată Republica Arabă Unită – Egipt, Siria, Yemen
- replica Irak şi Iordania: o federaţie arabă
 iulie, revoluţie în Irak împotriva acestei “uniri” – printre revoluţionari se aflau şi
comunişti
 SUA şi GB aduc urgent trupe în Liban (un război civil în plină desfăşurare) şi Iordania

19. Africa de Nord

Ţările Maghrebiene
- anii ‘50-’60 – emanciparea de sub stăpânirea străină; noi state suverane (pe când la sf
2WW existau doar 3 state deplin independente: Etiopia, Liberia, Africa de Sud)
- procesul de decolonizare: stopat de portughezi în Angola şi Mozambic + de colonii albi
semiindependenţi din Rhodesia de Sud
- în 1947, Liga Arabă şi-a creat un Birou Maghrebian
- primul plan francez: Uniunea Franceză (1946) – a creat categoria Statelor Asociate:
Maroc, Tunisia, Vietnam, Laos, Cambodgia
 Maroc şi Tunisia refuză
- la începutul lui 1952 – linie mai dură a Parisului în problema tunisiană
 liderul naţionalist Habib Bourguiba e arestat
 naţionaliştii fug la Cairo
- 20 martie 1956 Tunisia şi-a dobândit independenţa
- Marocul – incompatibilitate (ca în Tunisia) între programul francez de gradualism
democratic şi naţionaliştii ce doreau independenţa
 1952, puternice violenţe împotriva albilor din Casablanca
 2 martie 1956, independenţa

- Algeria – revolta împotriva Franţei

 ostilităţi declanşate în 1954 în munţii Aures
 dobândirea independenţei prin forţa armelor (era I caz în Africa!)
- ce se întâmplase în Algeria înainte?
 relaţie similară cu cea dintre GB şi India – s-au făcut paşi reformatori
 revolta de la Setif din 1945 a fost înăbuşită brutal
- înfrângerea guvernului Faure în nov 1955 – se formează un guvern minoritar condus de
Guy Mollet
- oct 1956 – 5 lideri ai Frontului de Eliberare Naţională (FLN), inclusiv Ahmed Ben Bella
sunt răpiţi pe când se întorceau pe calea aerului de la o întâlnire cu sultanul Marocului –
avion deturnat de la destinaţia sa Alger, fără ca guvernul francez să fie informat
- în următoarele 18 luni, atitudinile teroriste s-au înmulţit de ambele părţi
- atrase Marocul şi Tunisia în conflict
 sultanul Marocului a fost marcat de răpirea lui Ben Bella
 Bourguiba (tunisian) – ameninţă că nu va mai aproviziona unităţile franceze de pe
teritoriul Tunisiei
- francezii refuză medierea conflictului de Maroc şi Tunisia (1957)
 18

- din 1958, politica lui de Gaulle

 încercare de a ameliora relaţiile cu Tunisia şi Maroc – retrage trupele franceze din cele
2 ţări
 1959: oferă Algeriei să aleagă între independenţă, integrare sau asociere cu Franţa;
1960 – comunitatea europeană din Algeria refuză independenţa
 Organizaţia Armatei Secrete – acţiuni teroriste; europenii părăsesc Algeria în nr mare
- conferinţa de la Evian din 1962 – încetarea focului; 3 iulie 1962: Algeria – stat suveran
 încep conflicte interne pentru putere
- din 1965, la conducere e Boumedienne
 naţionalizarea resurselor naturale, exploatarea resurselor şi industrializare
 relaţii pozitive cu URSS, colaborare şi cu Franţa
 asociere cu statele arabe împotriva Israelului
 se baza pe un partid unic
- 1963, război între Algeria şi Maroc pentru frontierele comune
 1968-1970 – se încheie acorduri ce stabilesc graniţa
- 1989 – e creat Frontul Islamic al Salvării – succes la alegerile din 1990-1991
- problemele dintre Maroc şi Mauritania
 motiv: zona Rio de Oro – cele mai importante zăcăminte de fosfat din lume
 ce le unea: opoziţia faţă de Spania
 înţelegerea din 1975 – 2/3 pentru Maroc, restul pentru Mauritania
 Algeria se supără – ea încă nu avea acces la Atlantic – susţine asociaţia Polisario ce
spunea că Rio de Oro nu trebuie să aparţină nici Mauritaniei, nici Marocului; erau
susţinuţi şi de armament rusesc
- se ajunge la un conflict de proporţii
 Polisario şi Algeria vs Maroc susţinută de Franţa+SUA
- alt motiv de dispută Maroc – Algeria: Sahara de Vest
 Marocul dorea să menţină Polisario în afara provinciilor de la Atlantic
 1992 – Polisario părea a fi o forţă secătuită – se trimite o echipă ONU pentru
menţinerea păcii;
- 1989: Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Mauritania încheie un tratat pentru a crea o Uniune
Arabă Maghrebiană – ce excludea Polisario; uniunea avea un caracter geografic şi nu
ideologic

Libia şi Ciad
- fostele colonii italiene din N Africii
- 1948, planul Bevin-Sforza (GB-Italia) – prevedea că peste 10 ani se va crea statul libian
independent; până atunci: tutela GB şi Italia
 Fezzan la Italia
 Tripolitania – GB/2ani, Italia/8 ani
 Cyrenaica – la GB
- arabii şi ruşii nu sunt de acord cu planul – vor tutelă ONU
- se va crea până la urmă, la 1 ianuarie 1952, o monarhie constituţională tripartită sub
conducerea emirului din Cyrenaica – Muhammad Idris as-Sanusi (titlul: rege al Lidiei)
 1969 – înlăturat de ofiţeri ai armatei, conduşi de colonelul Geddafi
- Geddafi – a proiect o serie de uniuni şi federaţii fanteziste – cu Egiptul, Sudanul, Siria,
Tunisia etc
 avea ambiţii mari în Ciad – imens, arid, subpopulat; bogat în uraniu, aur, petrol etc
 19

 va fi susţinut de ruşi – le dă petrol pe arme; Libia era cea mai mare piaţă de arme de
origine rusă din afara URSS şi a Europei centrale şi de est
 dorea un mare imperiu islamic subsaharian;
 va sprijini Iranul împotriva Irakului
 după războiul din Golf încearcă să refacă relaţiile cu Egiptul
- situaţia din Ciad: preşedinte era Francois Tombalbaye
 1966 – confruntări cu FROLINAT – mişcare de eliberare din N, cu sediul în Liban
 îl susţin francezii - trupe, armament, avioane
 asasinat în 1975; succesorul său pierde războiul
- 1981, preşedintele Reagan trimite vase de război în golful Sirta şi impune Libiei sancţiuni
economice
 1986, SUA atacă oraşele Tripoli şi Benghazi

20. Africa de Vest (Occidentală)

- până în sec XX, Africa a stagnat din pov economic; excepţii:
 minele de aur şi diamante din Africa de Sud
 minele de cupru din Rhodesia de Nord şi Katanga
- industria se baza pe mână de lucru ieftină; zone rurale ruinate, sărăcie în creştere
- după modelul indian, s-a creat un Congres Naţional
 încă din 1900 au avut loc conferinţe panafricane
- metoda GB: de a creşte treptat elementele elective şi africane în consiliile legislative şi
executive
 Coasta de Aur devine stat ce se autoguvernează în 1955; independent sub numele de
Ghana în 1957; republică în 1960; primul stat vest-african independent
- al doilea: Guineea franceză (1958)
 1957, Franţa elaborase legea cadru – renunţarea la politica de integrare; federaţie mai
liberă; adunări alese pe liste comune, consilii guvernamentale alese de adunări –
Adunarea Democratică Africană se va impune în alegeri
 pov economic, francezii nu doreau libertatea comerţului african
 unii lideri africani suspectau chiar legea cadru că ar fi doar o modalitate pentru a
amâna la infinit obţinerea independenţei
 1958, când de Gaulle oferă oportunitatea, Guineea alege varianta independenţei – se
va orienta spre comunişti
- 1959: Senegal, Sudan, Volta Superioară şi Dahomey au fuzionat, formând Mali – solicită
independenţa – însă Senegal, Volta Superioară, Dahomey se vor retrage
- 1959: Coasta de Fildeş, Niger, Volta Superioară, Dahomey formează Consiliul Antantei –
solicită independenţa în 1960 şi o obţin; Togo se alătură în 1966
- 1963: statele râului Senegal (Senegal, Mali, Guineea, Mauritania) – asociaţia OCAM – cea
mai mare şi mai flexibilă
- 1960: independenţa Nigeriei
- 1961: independenţa Sierrei Leone
- 1965: independenţa Gambiei
- Camerunul Francez şi Togolandul Francez – republici independente
- Camerunul Britanic şi Togolandul britanic – ataşate la Nigeria, Ghana

- Spania şi Portugalia vor renunţa mult mai greu la coloniile lor

- 1968: statul independent Guineea Ecuatorială – parte continentală şi insulară, stăpânită
înainte de spanioli
 20

- mişcarea de eliberare din Guineea Bissau – conflict cu portughezii: 1970 – invazie în

Guineea (Consiliul de Securitate ONU va acuza Portugalia)
- aproape fiecare stat african, după dobândirea independenţei era confruntat cu lovituri de
stat

- Gambia – încearcă o “unire” cu Senegalul; se ajunge la o confederaţie în 1981 DAR

relaţiile se înrăutăţesc (activităţi de propagandă în Gambia) şi în 1989 se renunţă la plan
- Sierra Leone – dominată între 1968-1985 de Stevens – partid unic; catastrofă economică;
paradis al afaceriştilor
P567