Sunteți pe pagina 1din 9

PLANUL REFERATULUI

1. Introducere

1.1 Scurt istoric


1.2 Accesul fizic la internet
1.3 Modestele începuturi

2. Comunicare modernă vs comunicare tradițională

1
Introducere

Cuvântul "Internet" provine din împreunarea artificială și parțială a două


cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea.
Termenul Internet, sau și internet, are mai multe sensuri strâns înrudite, în
funcție de context:Numele propriu Internet (scris cu majusculă) se referă la World
Wide Web, rețeaua mondială unică de computere interconectate prin protocoalele
(regulile) de comunicare Transmission Control Protocol și Internet Protocol, numite
pe scurt TCP/IP. Precursorul Internetului datează din 1965, când Defence Advanced
Research Projects Agency (en:DARPA) (Agenția pentru Proiecte de Cercetare
Înaintate de Apărare - a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din
SUA) a creat prima rețea de computere interconectate sub numele ARPAnet. Super-
rețeaua din zilele noastre a rezultat din extinderea rețelei Arpanet.Substantivul comun
internet (scris cu minusculă) desemnează in marea majoritate a cazurilor aceeași
rețea, însă văzută ca un mediu de comunicare de mase, împreună cu informația și
serviciile care sunt oferite utilizatorilor prin intermediul acestui mediu.Tehnic,
termenul mai poate desemna și o rețea ce interconectează 2 sau mai multe rețele
autonome aflate la mare depărtare unele față de altele. Exemple de rețele mari, pentru
care folosința acestui nume este justificată, sunt SIPRNet si FidoNet.
Dacã secolul XX se spune pe drept cuvânt cã a aparṭinut tehnologizãrii
culminând în ultimii ani cu informatizare ṣi dezvoltarea ciberneticii prin produsele
finite, calculatoarele, secolul viitor se spune cã va fi al comunicaṭiilor. Dacã la
început au fost semnalele morse, telegraful apoi telefonul care a revoluṭionat
comunicaṭiile lucrurile au evoluat puternic la sfirṣitul acestui secol culminând in
zilele noastre cu un nou ṣi puternic concept numit Internet.

1.1 Scurt istoric:

Internetul s-a nãscut la mijlocul anilor 60 in forma ARPAnet (Advanced


Research Projects Agency Net) o reṭea intre mai multe computere din unele instituṭii
americane, ce lucrau pentru ARPA, un departament de cercetare din cadrul
Pentagonului. ARPA a fost pus in funcṭiune ca reacṭie la succesul sovietic al lansãrii
satelitului Sputnik in spaṭiu in 1957. Unul din obiectivele ARPAnet era crearea unei
reṭele, care sã nu fie distrusã datoritã atacurilor asupra sistemului. Rãzboiul Rece
fiind la apogeu, scenariul unui dezastru era considerat fie lansarea unei bombe fie un
atac nuclear. De aici a rezultat un proiect de reṭea, unde reṭeaua insãṣi era permanent
in pericol de atac.

2
În consecintã:
- doar un minimum de informaṭii era cerut de la computerele client in reṭea
- când transmisia de date intâlnea un obstacol, sau una dintre adrese era de negãsit, se
gãsea o altã cale cãtre adresa cãutatã. Toate acestea au fost codificate în protocol care
reglementa transmisia de date pe Internet. În forma sa finalã, acesta era TCP/IP
(Transmission Control Protocol/Internet protocol), care este ṣi acum baza
Internetului. TCP/IP face posibil ca modele diferite de computere, de exemplu IBM
compatibile sau Mac’s, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX,
Windows, MacOS etc. sã se “inṭeleagã” unele cu altele. In acest fel, Internetul era ṣi
este cu adevãrat o platforma-independentã.

1.2Accesul fizic la Internet

Există un șir întreg de metode de cuplare fizică a unui calculator sau aparat
inteligent (smart) la Internet:printr-un modem și o linie de telefon și legătură
telefonică fixă, prin formarea unui anumit număr de telefon,linie de telefon dedicată
sau închiriată unui singur utilizator sau unei singure firme,legătură prin radio la un
așa-numit Hotspot sau Active Point, utilizând tehnicile WLAN sau Wi-Fi,legătură
prin radio, de la un telefon mobil sau de la un calculator portabil (de ex. notebook sau
netbook) la antena celulară terestră, utilizând tehnicile GSM sau UMTS.
Aproximativ 83% din populația globală nu folosește Internetul, potrivit
unui comunicat de presă al fundației ECDL.Potrivit unui studiu întocmit de firma de
cercetare on-line InternetWorldStats, în noiembrie 2007, rata de penetrare a
internetului în România a atins nivelul de 31,4% din totalul populației, estimată la
22,27 milioane de locuitori[2], iar numărul de conexiuni broadband era de 1.769.300.

1.3 Modestele începuturi:

Internet-ul a început ca o reṭea de patru computere între Universitãṭile din


Utah, Santa Barbara ṣi Los Angeles ṣi Institutul de Cercetare din Stanford :
prima lor comunicare: "Am stabilit o legãtura telefonicã între noi ṣi bãieṭii de la
SRI...," ... spunea Kleinrock într-un interviu: "Am tastat litera L ṣi am întrebat la
telefon, "Aṭi vãzut L-ul?" "Da, am vazut L-ul," a venit raspunsul. "Am tastat litera O,
ṣi am întrebat, "Aṭi vazut O-ul." "Da, am vazut O-ul." "Apoi am tastat litera G, ṣi
sistemul a cãzut" 1.
1
Len, Kleinrock, Queueing Systems: Volume I – Theory Wiley Interscience, New York, 1975

3
În anii 80 ṣi începutul anilor 90, când Internetul era folosit doar de un
numãr mic de cercetãtori, arãta mult mai diferit decât astãzi. Principalele aplicaṭii
erau atunci E-Mail ṣi Newsgroups (= grupuri de discuṭii) plus diverse rutine de
cãutare ṣi mecanisme de transfer al fiṣierelor.
Aceasta era o lume UNIX, în care toate comunicaṭiile existau doar ca text
sau numere, ṣi liniile de comandã trebuiau memorate ṣi tipãrite.
Când e-Mail, dar mai ales programele de cãutare ṣi de transfer al fiṣierelor au trebuit
sã facã fatã unor cerinṭe mai complexe, new navigators s-au dezvoltat. Software-ul
pentru fiecare trebuia sa fie obṭinut ṣi configurat separat. Folosirea fiecaruia trebuia
sã fie învãtatã.
Pe scurt: datoritã metalimbajului foarte dificil, folosirea Internetului în acea perioadã
era restrânsã la un mic grup de oameni din universitãṭi ṣi institute de cercetare.
Marea schimbare a început, când Tim Berners Lee de la CERN (Centrul European
pentru Fizica Nuclearã) în Geneva a pus bazele în 1989 dezvoltãrii primului prototip
al World Wide Web (WWW sau 3W).
În ziua de azi internetul este la fel de indispensabil ṣi folosit ca ṣi celelalte
mijloace de comunicare ca telefonul, astfel cã în România în fiecare an se conecteazã
la internet 1milion de români în plus faṭã de cei deja existenṭi. Principalul sãu scop
este de a informa, de a se comporta ca o bibliotecã cu o sursã infinitã de informaṭii.
Dar pe lângã asta, internetul reprezintã cel mai ieftin mod de a comunica cu oricine în
lume deschizând noi frontiere celor care îl folosesc. În fapt el a apãrut ca o reacṭie la
cererea crescutã a unei modalitãṭi de comunicare cât mai ieftinã.
Cele mai folosite programe create pentru a servi comunicãrii pe internet
reprezintã clienṭii de instant messaging precum AOL,Yahoo Messenger, MSN,
Google talk, Skype.
Comunicarea se poate face prin text, voce, video în timp real, având ca scop
sintetizarea cât mai buna a unei conversaṭii fatã in fatã.
Conform studiilor de piaṭã efectuate de ComScore Networks, cel mai
refractar continent la acest tip de comunicare este America de Nord. Deṣi are una
dintre cele mai mari rãspândiri zonale ṣi numãr de utilizatori, se pare cã aceṣtia nu se
simt atraṣi de mesageria instantã: doar 37 de procente folosesc în mod curent acest
gen de aplicaṭii.
Spiritul latin de comunicare excesivã se observã in schimb în America Latinã, 64 de
procente ṣi Europa, 49 de procente. Cel mai popular client de mesagerie la nivel
global este MSN Messenger, acesta fiind utilizat de 61% din utilizatori, cel mai
popular fiind in America Latinã - 90% ṣi in Europa ṣi Asia-Pacific - 70%. Clienṭilor
AOL Messenger ṣi Yahoo Messenger le revin doar 25 de procente de piatã, în timp ce
nou intratul Skype cucereṣte doar 14%. Acesta din urmã se dovedeṣte a fi popular în
zona Asia-Pacific, unde 26 de procente din numãrul total de utilizatori îl folosesc în
mod curent.”

4
2. Comunicare modernã vs comunicare tradiṭionalã

În contextul lãrgirii ariei de comunicare a omului modern ṣi implicit a


dimensiunii educaṭionale a acesteia, metodele de interacṭiune educaṭionalã capãtã o
tot mai mare amploare în practica ṣcolarã ṣi universitarã. Este evident însã faptul cã
introducerea pe scara largã a mediului informatizat aduce cu sine schimbãri profunde
ale relaṭionãrilor dintre persoane; iata un motiv suficient pentru care putem sã
înregistrãm o perspectivã tot mai prezentã a combinãrii dintre eficienta
intercomunicãrii introdusã de aceste metode ṣi potenṭialitãṭile mediilor electronice.
Una dintre cele mai "vechi" metode care priveṣte îmbunãtãṭirea creativitãṭii ṣi
interacṭiunii este metoda asaltului de idei (brainstorming).
Recent, o serie de studii au arãtat cum câteva dintre criticile pe care - la
rândul sãu - aceasta le aduce cu sine în practica ṣcolarã pot fi depãṣite prin utilizarea
computerului în ceea ce se numeṣte brainstorming-ul electronic. De altfel, atunci când
intenṭionãm sã vorbim despre comunicare, fie ṣi doar din raṭiuni tangenṭiale la o altã
temã propusã spre dezbatere, observãm aproape imediat un fenomen interesant:
termenul de comunicare se prezintã sub forma unei aglomerãri conceptuale cu
multiple (ṣi deseori neaṣteptate) ramificaṭii fiind vãzut drept parte integrantã ṣi în
acelaṣi timp cuprinzând procedural un mare numar de ṣtiinṭe. În acest mod,
cercetãtorul se aflã în faṭa unui câmp extrem de generos de posibilitãṭi dar, în aceeaṣi
mãsura dificil de surprins de cãtre o abordare globalã. Comunicarea poate astfel sã
capete accentele unor definiṭii lingvistice, psihologice ṣi psiho-sociale, filozofice,
matematice, pedagogice etc. Iatã de ce considerãm necesarã o cercetare focalizatã pe
demersurile de interrelaṭionare pe care elementele componente ale comunicãrii le
dezvoltã (vorbim aici despre relaṭia emiṭãtor-receptor-mesaj-canal de comunicare-
context-repertorii comunicaṭionale etc.) dar ṣi pe relaṭiile multiplu direcṭionate pe
care comunicarea le poate avea cu alte microsisteme - vom urmãri în acest volum
conflictul (dezvoltat atât ca parte a comunicãrii cât ṣi în mod separat) sau grupul de
elevi/studenṭi. "Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire" 2. Nu
este necesar sã deṭii un "ditamai bagaj" de cunoṣtinṭe ca sã ṣtii ce inseamnã baza
comunicãrii ṣi ce implicã aceasta. Cred cã foarte mulṭi dintre noi am ajuns, la un
moment dat, sã percepem faptul cã prin comunicare am transmis ṣi celorlalṭi o
anumitã "cantitate" de informaṭie, fie pentru a-i atenṭiona, fie pentru a-i informa,
pentru a le explica, a-i distra, a-i convinge, a-i descrie etc.
Sunt atâtea cãrṭi, articole ṣi referate despre ceea ce reprezintã comunicarea
în principiu, despre tipurile de comunicare precum si despre particularitãṭile acestora
însã "teoria ca teoria, dar practica ne omoarã!" 3. Deṣi ideea esenṭialã a comunicãrii se
rezumã la ,,a înṭelege ṣi a fi înṭeles", este foarte greu sã stabileṣti un raport între tine
ṣi cei din jurul tãu. De exemplu, cred cã deja ṭi s-a intâmplat cel puṭin o data în viaṭa
sã realizezi cã ceea ce ai vrut tu sã zici nu s-a perceput exact aṣa cum ai vrut, cã
receptorul a interpretat altceva decât ceea ce trebuia. Ei bine, într-o negociere, la o
2
Rudyard, Kipling, American Notes,
3
Rudyard Kipling , op.cit.,

5
poveste cu prietenii, într-o discuṭie cu persoana iubitã sunt de mare folos, pe lângã
cuvinte ṣi aceste mici gesturi, aparent banale, deoarece ele ne trãdeaza gândurile si
starea de spirit iar cu ajutorul lor vom reuṣi sã ne cunoaṣtem mai bine pe noi înṣine,
vom putea "citi" gesturile fiecarui interlocutor ṣi le vom putea folosi în a exprima
exact ceea ce dorim sa exprimãm, însã, problema este cã in ziua de azi comunicãm
din ce în ce mai puṭin. Este febra tehnologiei care câṣtigã tot mai mult teren, suntem
superconectaṭi si trãim într-o invazie de biṭi. Stãm toata ziua pe messenger sau cu
telefonul mobil la ureche ṣi vorbim! Oare, prin aceste noi mijloace într-adevãr
comunicãm?... Iar dacã da, ne ajutã sã comunicãm mai bine? E greu de conceput viaṭa
fãrã telefon mobil, e-mail sau conexiune la internet. S-ar pãrea ca în ultimul timp tot
mai multe femei sunt dependente de SMS-uri, internet ṣi forumuri virtuale. Te numeri
printre ele? Pentru mulṭi dintre noi folosirea telefonului mobil, (devenit simbol social
atât pentru copii ṣi adolescenṭi, cât ṣi pentru adulṭi!), navigarea pe internet ṣi
comunicarea prin e-mail au devenit lucruri indispensabile. Dar plãcerea se poate
transforma uṣor in dependenṭã, în funcṭie de timpul alocat, de intensitatea activitãṭii
desfãṣurate, de comportamentul emoṭional asociat ṣi de reacṭiile la privarea de acel
obicei sau obiect. Dependenṭa de mijloacele moderne de comunicare e o aṣa-numitã
"dependenṭã de confort", spre deosebire de "dependenṭa de substanṭe", precum
alcoolul sau drogurile. Însã distincṭia e pur formalã. În fond, esenṭa e aceeaṣi: creierul
raspunde identic la ambele categorii de stimulente, producând aceeiaṣi hormoni ai
plãcerii ṣi o stare de bine. Ultima creeazã, de fapt, dependenṭã. Desigur, existã semne
care îṭi dau de stire ca ceva nu e în regulã: simṭi cã pierzi controlul asupra propriilor
reacṭii, la serviciu ai probleme cu timpul, bugetul scade, amicii si familia iṭi
reproseazã cã nu le mai acorzi atenṭie. De obicei, persoanele cu un anume tip de
dependenṭã suferã de un complex de inferioritate ṣi le este jenã de propria persoanã,
chiar dacã nu conṣtientizeazã aceste sentimente. Când intrã pe chat-uri sau
navigheazã pe internet, se simt apãrate ṣi împlinite într-un fel care le este inaccesibil
în viaṭa de zi cu zi. Dar bucuria pe care o simt atunci când îṣi satisfac dependentã
poate duce la scãderea respectului de sine (lucru ce va afecta ulterior toate sferele
vieṭii personale ṣi sociale).
Unii oameni au o personalitate dependentã (asta fiind o trãsãturã
înnãscutã), iar creierul lor cautã stimulente de care sã se agaṭe. Majoritatea celor
dependenṭi de PC sau de mobil vor înṭelege la un moment dat cã ceva nu e în regulã
ṣi vor rupe firele invizibile care îi leagã de viciul lor. Însã personalitaṭile dependente
prin structura lor se simt incapabile sã facã vreun pas spre eliberarea lor.
Oamenii au dorit întotdeauna sã învingã distanṭele ṣi sã comunice unii cu
alṭii. S-a inventat scrisoarea, dar corespondenṭa ajungea incet prin soli, curieri,
postalion, corãbii, tren ṣi chiar avion. Telegraful, telefonul au fost apreciate la vremea
lor ṣi chiar ṣi acum, dar sunt scumpe. Mereu nemulṭumiṭi cã timpul necesar
transmiterii unui mesaj e prea lung, oamenii s-au folosit de computere. Asa a apãrut,
acum 35 de ani, poṣta electronicã, o minune fãrã de care astãzi nu mai concepem
comunicarea modernã. E-mail-ul e o binecuvântare, dar ṣi un blestem. Odatã cu
scrisorile electronice ne-au intrat în computere si paraziṭii. Astfel cã poṣta electronicã
si-a pierdut reputaṭia de odinioarã, iar acum, specialiṣtii din întreaga lume se zbat sã
gãseascã soluṭii pentru a-i salva onoarea acestui mod de comunicare. Televiziunea
6
poate fi definitã ca un ansamblu de principii, metode si tehnici utilizate pentru
transmiterea electricã pe un canal de comunicaṭie a imaginilor în miṣcare. Ca ṣi
radioul, televiziunea este o invenṭie a perioadei interbelice, desi primele principii au
început sã se studieze din secolul al XIX-lea.
Au trecut mai mult de saizeci de ani de când, pe un ecran sferic, apãrea
prima imagine a unei prezentatoare. Televiziunii îi vor trebui mai puṭin de zece ani
pentru a evolua de la faza încercãrilor de laborator la un început de realitate
industrialã. Imediat dupa terminarea razboiului lucrurile se precipitã : echiparea cu
astfel de aparate se face într-un ritm alert, astfel cã în 1951, în Statele Unite existau
10 televizoare la 100 de locuitori, iar în Marea Britanie, 3 televizoare la acelasi numãr
de locuitori. În 1951, televiziunea apare ṣi în ṭãri considerate drept sãrace, cum ar fi
Cuba, Mexic sau Brazilia. Efectele dãunãtoare ale televiziunii asupra audienṭei se pot
grupa în mai multe categorii: sociale, politice, psihologice, ṣi medicale. Printre ele se
aflã folosirea mediului pentru propaganda de stat sau comerciala. Propaganda de stat
în România este bine cunoscutã din anii din înainte de revolutie, dar fiind foarte
primitivã în acele zile singurul efect era ridiculizarea mediului ṣi al guvernului.
In timpul prezent situaṭia este mai gravã, încât propaganda este la nivel
comercial mai sofisticat, cu rezultate nefaste asupra privitorilor, în special celor mai
tineri. Sesizate de aceastã situaṭie, autoritãṭile din mai multe ṭãri încearcã sã limiteze
efectele negative.
Un aspect mai puṭin cunoscut, însa important, este modul în care
televiziunea serveṣte pentru propaganda unor puteri politice ṣi/sau economice.
Problema independenṭei televiziunilor este departe de a fi realizatã. Internetul este o
formã de comunicare modernã , face parte din mass media. Existã deja dictonul
cã:"cine dominã informaṭia are puterea" Clienṭii internetului sunt de regulã tinerii,cu
marea lor capacitate de a fi manipulabili. Aceste persoane fac parte din pãtura subṭire
dar inteligentã a societãṭii , oameni care vor avea un cuvânt greu de spus în viitor.
Termenul Internet, sau internet, poate avea în ziua de astazi mai multe
sensuri, strâns înrudite, dar utilizate în contexte diferite: - numele propriu Internet (cu
majusculã) se referã la reteaua mondialã unicã de computere interconectate prin
protocolul IP (Internet Protocol). Precursorul Internetului dateazã din 1965, când
Defence Advanced Research Projects Agency (en:DARPA) (Agenṭia pentru Proiecte
de Cercetare de Apãrare înaintate - a Ministerului Apãrãrii, Defense Department sau
Pentagon din SUA) a creat prima reṭea de computere interconectate sub numele
Arpanet.
Super-reṭeaua din zilele noastre a rezultat din extinderea reṭelei Arpanet. -
substantivul comun internet (cu minuscula) desemneaza în marea majoritate a
cazurilor acceaṣi reṭea, însã vãzutã ca un mediu de comunicare în masã, împreunã cu
informaṭia ṣi serviciile care sunt oferite utilizatorilor prin intermediul acestei reṭele -
foarte rar, termenul mai poate desemna ṣi o reṭea de mari dimensiuni ce
interconecteazã reṭele autonome. Acest sens corespunde etimologiei engleze a
cuvântului internet, care e format prin abrevierea a doua cuvinte interconnected -
interconectat ṣi network – reṭea. Utilizarea Internetului are implicaṭii numeroase ṣi la
nivelul entitãṭilor economice, care acṭioneazã în prezent în baza unor principii
concurenṭiale stricte.
7
În încercarea de a fideliza clienṭii, specialiṣtii de marketing s-au orientat
spre Internet, ca mijloc modern ṣi eficient de abordare a acestora. Viteza mare de
transmitere a informaṭiilor, gradul sporit de accesibilitate sunt doar doua dintre cele
mai importante avantaje ale utilizãrii Internetului, însã nu trebuie scãpate din vedere
nici implicaṭiile negative ale acestuia. Comunicarea, devenitã treptat cel mai
important element al mixului de marketing este un proces care are un impact puternic
dacã nu este eficient îndeplinit. Rezultatul direct în acest caz este pierderea
potenṭialilor clienṭi ṣi ulterior generarea unor efecte financiare negative. În condiṭiile
în care Internetul a devenit cel mai popular mijloc de comunicare, mãsura care ar
menṭine un echilibru în îndeplinirea cu succes a obiectivelor o constituie respectarea
restricṭiilor calitative, acestea trebuind sã fie corelate cu nevoile si asteptãrile
clienṭilor. "Multe încercãri de a comunica sunt anulate prin faptul cã se spune prea
mult" 4. Iluzia comunicãrii, asta aduce tehnologia modernã şi nimic mai mult.
Oamenii au impresia cã dacã vorbesc 20 minute la mobil sau stau 5 ore în fata
calculatorului pe messenger sau alt program de genul ãsta au comunicat. Nimic mai
fals. Nu au fãcut decât sã se amãgeascã. Dar probabil cã acum a vorbi la mobil e mai
degrabã o moda decãt o necesitate. Persoane care locuiesc în acelaṣi oraṣ, sau în
acelaṣi bloc, preferã sã se sune ṣi sã vorbeascã decât sã se întâlneasca 30 minute faṭã
în faṭã, deṣi timpul în acel moment le permite. Pãrerea mea este cã, pe de-o parte prin
folosirea acestor mijloace ai impresia, senzaṭia cã tu comunici însã, de fapt nu ajungi
sã stai faṭã în faṭã cu o persoana, nu ajungi sã îi transmiṭi sentimentele ṣi emoṭiile tale
ṣi de asemenea nu poṭi sã îi "citeṣti" gesturile, mimica acesteia. Iar pe de altã parte
consider cã sunt foarte potrivite din punct de vedere al utilitãṭii, deoarece în situaṭii de
urgenṭã, când interlocutorul este foarte departe de tine, aceste mijloace de comunicare
sunt cele mai indicate

BIBLIOGRAFIE

4
Robert Greenleaf , The Servent as Leader, 1973

8
1. KIPLING, RUDYARD, American Notes, 1891

2. GREENLEAF, ROBERT K., The Servent as Leader, 1973

3. KLEINROCK, LEONARD, Queueing Systems: Volume I – Theory (Wiley


Interscience, New York, 1975 )

4. KLEINROCK, LEONARD, Queueing Systems: Volume II – Computer


Applications (Wiley Interscience, New York, 1976)

5. BERNERS, TIM, LEE, Weaving the Web : The Original Design and Ultimate
Destiny of the World Wide Web, 2000