SEMESTRUL EUROPEAN – FIȘĂ TEMATICĂ
SISTEMELE DE SĂNĂTATE
1. INTRODUCERE
Sistemele de sănătate ale statelor
membre ale UE sunt esențiale pentru
asigurarea unui nivel ridicat de
coeziune și de protecție socială în
Europa.
Sistemele de sănătate din UE sunt variate
și reflectă diversele alegeri ale societății.
În ciuda diferențelor din punctul de vedere
al organizării și al mijloacelor financiare,
ele se întemeiază pe valorile comune
recunoscute de Consiliul miniștrilor
sănătății în 20061: universalitate, acces la
îngrijiri de bună calitate, echitate și
solidaritate.
De asemenea, este larg recunoscută
necesitatea ca sistemele de sănătate să fie
sustenabile din punct de vedere fiscal,
astfel încât aceste valori să fie garantate și
în viitor2.
1
Concluziile Consiliului privind valorile și principiile
comune ale sistemelor de sănătate ale Uniunii Europene
(2006/C 146/01). http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2006:14
6:0001:0003:EN:PDF.
2 3
Concluziile Consiliului privind sistemele de sănătate
și sustenabilitatea fiscală (8.11.2016):
http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-
14182-2016-INIT/ro/pdf.
Pe parcursul ultimului deceniu,
sistemele de sănătate europene s-au
confruntat cu provocări comune
asemănătoare, din ce în ce mai
accentuate:
 populația Europei este în curs de
îmbătrânire și devine mai expusă la
boli cronice multiple, ceea ce duce la
creșterea cererii de asistență medicală
și a presiunii fiscale;
 costurile tehnologiilor și ale
medicamentelor inovatoare sunt în
creștere și constituie o povară pentru
finanțele publice;
 profesioniștii în domeniul sănătății sunt
distribuiți neuniform, existând deficite
în unele domenii de îngrijire; și
 accesul la asistența medicală nu este
distribuit în mod egal, ceea ce duce la
inegalități în materie de rezultate
privind starea de sănătate la scara
societății.
Comunicarea Comisiei privind sistemele de
sănătate eficace, accesibile și reziliente3 a
definit o agendă strategică pentru
sistemele de sănătate din UE.
COM(2014) 215 final:
https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/systems_
performance_assessment/docs/com2014_215_final_ro.
pdf.
Pagina 1 |
La această agendă a contribuit în mod
semnificativ și Raportul comun privind
sistemele de îngrijire a sănătății și de
îngrijire pe termen lung și privind
sustenabilitatea fiscală, elaborat de
Comisia Europeană și de Comitetul pentru
politică economică4.
La principiul 16 din cadrul Pilonului
european al drepturilor sociale, adoptat în
aprilie 2017, se afirmă că orice persoană
are dreptul la un acces rapid la asistență
medicală preventivă și curativă de bună
calitate și accesibilă din punct de vedere
financiar.
Accesul rapid înseamnă ca oricine să poată
beneficia de asistență medicală ori de câte
ori are nevoie. Acest lucru necesită o
amplasare geografică echilibrată a posturilor nou create în întregul sector;
instituțiilor medicale și a profesioniștilor în
domeniul sănătății, precum și politici care
să reducă la minimum perioadele lungi de
așteptare.
Accesibilitatea asistenței medicale din
punct de vedere financiar înseamnă că
utilizarea serviciilor de îngrijire necesare
nu ar trebui să fie împiedicată de costuri
prea mari.
Buna calitate a asistenței medicale se
referă la faptul că aceasta ar trebui să fie
relevantă, adecvată, sigură și eficace.
Sistemele de sănătate din UE
interacționează din ce în ce mai mult între
ele. Directiva privind aplicarea drepturilor
pacienților în cadrul asistenței medicale
transfrontaliere5 a reprezentat un jalon
important în crearea unui cadru juridic și a
unor instrumente de politică pentru
favorizarea acestei cooperări, în special
deoarece prevede reguli clare și le oferă
pacienților informații de încredere cu
privire la accesul la asistență medicală în
altă țară a UE și la rambursarea costurilor
aferente.
4
European Economy, Institutional Paper 37,
octombrie 2016:
https://ec.europa.eu/info/publications/economy-
finance/joint-report-health-care-and-long-term-care-
systems-fiscal-sustainability-0_ro.
5
Directiva 2011/24/UE privind aplicarea drepturilor
pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere;
JO L 88, 4.4.2011.
2. IDENTIFICAREA PROVOCĂRILOR
2.1. Sectorul sănătății reprezintă o
sursă majoră de locuri de muncă
Sectorul „sănătate și asistență
socială” este sectorul care a
înregistrat cea mai mare creștere a
numărului de angajări în ultimii ani,
cu peste 2,6 milioane de noi locuri de
muncă (între primul trimestru al anului
2009 și primul trimestru al anului 2017).
În acest sector, creșterea numărului de
posturi disponibile a avut următoarea
distribuție:
 în subsectorul „sănătate umană”:
960 500 de noi locuri de muncă,
reprezentând 36 % din totalul
 în subsectorul „îngrijire de tip
rezidențial”, 946 500 de noi locuri de
muncă (35 % din total); și
 în sectorul „asistență socială
nerezidențială”, 776 700 de noi locuri
de muncă (29 % din total).
În primul trimestru al anului 2017, în
sectorul „sănătate umană și asistență
socială” erau angajate 24 014 500 de
persoane. Majoritatea lor – în număr de
13 601 700 – lucrau în subsectorul
„sănătate umană”. Subsectorul „îngrijire
de tip rezidențial” înregistra 5 066 800 de
angajați, iar 5 346 000 de lucrători activau
în domeniul „activități de asistență socială
fără cazare”.
Cu toate acestea, nu toate noile locuri de
muncă se potrivesc noii cereri de asistență
medicală: pentru a beneficia de o îngrijire
eficace, populația în curs de îmbătrânire a
Europei are nevoie de seturi de
competențe și de moduri de lucru diferite
în toate sectoarele și disciplinele.
Există neconcordanțe atât în ceea ce
privește natura, cât și distribuția
competențelor în diferitele profesii din
domeniul sănătății. Este posibil ca prin noi
forme de furnizare a îngrijirii, care să
asigure un transfer de sarcini (de
exemplu, de la medici la asistenții
medicali) și o mai bună integrare, să se
poată asigura îngrijiri mai sigure și mai
eficace, la costuri mai mici.
Pagina 2 |
Figura 1 – Evoluția locurilor de muncă în domeniul sănătății și în toate celelalte sectoare
5%
4%
3%
2%
1%
0%
-1%
-2%
-3%
-4%
Sănătate Toate celelalte sectoare
Media modificărilor anuale înregistrate între 2009 (T1) și 2017 (T1) la nivelul locurilor de muncă în domeniul
sănătății umane și în toate celelalte sectoare
Sursa: Eurostat, ancheta privind forța de muncă.
Lucrătorii din sectorul sănătății și al
asistenței sociale au un nivel de educație
mult superior mediei tuturor sectoarelor.
După cum se arată în anexă, numărul
lucrătorilor cu studii superioare (diplomă
universitară sau de absolvire a unei alte
instituții de învățământ superior) este
constant mai mare în sectorul sănătății și
al asistenței sociale decât în întreaga
economie.
În 2016, 33,9 % din totalul lucrătorilor din
UE aveau studii superioare; în sectorul
sănătății și al asistenței sociale, proporția
lor era de 43,4 %. Procentajul lucrătorilor
cu studii liceale sau postliceale era de
48 % pentru întreaga economie și de
45 % în sectorul sănătății și al asistenței
sociale. Pentru a completa tabloul, 17,9 %
din totalul lucrătorilor aveau cel mult o
diplomă de învățământ secundar inferior,
acest procentaj fiind de doar 11,5 % în
sectorul sănătății și al asistenței sociale6.
Sectorul sănătății și al asistenței sociale
rămâne orientat preponderent către forța
de muncă feminină: patru din cinci
lucrători din acest sector sunt femei, iar
proporția a rămas practic neschimbată în
perioada analizată.
Un sector de sănătate eficace și accesibil
contribuie și indirect la creșterea
6
Diplomele universitare corespund nivelurilor 5 și 6 din
ISCED. Diplomele de învățământ secundar corespund
nivelurilor 3 și 4 din ISCED. Diplomele acordate pentru (cel
mult) învățământul secundar inferior sunt reprezentate de
nivelurile 0, 1 și 2 din ISCED.
Mediile UE
economică și la prosperitate: acesta îi
ajută pe oameni să ajungă la o stare bună
de sănătate și să o mențină, garantând
astfel creșterea participării pe piața forței
de muncă și o productivitate mai înaltă.
2.2. Sustenabilitatea fiscală a
sistemelor de sănătate
Sectorul public joacă un rol major în
finanțarea serviciilor de sănătate: în
două treimi din statele membre, mai
mult de 70 % din cheltuielile cu
sănătatea sunt finanțate de sectorul
public. Această situație riscă să pună în
pericol sustenabilitatea finanțelor publice,
în special în contextul îmbătrânirii
populației.
Figura 2 arată ponderea finanțării publice
și private a sistemelor de sănătate din
țările UE. Statele membre în care o
pondere relativ mare a cheltuielilor cu
sănătatea provin din mediul privat sunt
Bulgaria (46 % din cheltuielile totale
pentru sănătate), Grecia (peste 41 %),
Cipru (54 %), Letonia (44 %) și Malta
(43 %)7.
Statele membre în care cheltuielile pentru
sănătate sunt finanțate preponderent de
guvern sunt Republica Cehă (83 %),
Danemarca (84 %), Germania (85 %),
Luxemburg (83 %), Țările de Jos (81 %)
și Suedia (84 %).
7
Ponderea componentei private poate fi determinată de
cererea generată de ofertă și de modul în care aceasta
influențează alegerile pacienților. Prin urmare, este posibil
ca nevoile reale de finanțare să fie supraestimate.
Pagina 3 |
Figura 2 – Finanțarea sectorului sănătății

Cheltuielile cu sănătatea în funcție de agentul de finanțare – Sursa: OCDE, Eurostat, OMS – date din 2016 sau mai
recente

Figura 3 indică nivelurile cheltuielilor 5 % au fost Bulgaria, Estonia, Lituania,

publice cu sănătatea în statele membre Ungaria, Polonia și România.
ale UE, exprimate atât ca procentaj din
PIB, cât și ca procentaj din cheltuielile În medie, cheltuielile publice cu
publice generale totale. sănătatea au reprezentat 15 % din
totalul cheltuielilor publice din UE în
În 2015, cheltuielile publice cu sănătatea 2015. Statele membre care au depășit
s-au ridicat la 7,8 % din PIB-ul UE în valoarea medie a UE au fost Republica
ansamblu. În opt state membre, raportul Cehă, Germania, Croația, Irlanda,
dintre cheltuielile cu sănătatea și PIB este Lituania, Țările de Jos, Austria, Slovacia
cel puțin egal cu media ponderată a UE: și Regatul Unit. Statele membre cu cele
Belgia, Danemarca, Germania, Franța, mai mici valori au fost Cipru (7,2 %) și
Țările de Jos, Austria, Suedia și Regatul România (8,4 %), urmate de Grecia,
Unit. Statele membre cu cea mai mică Letonia, Ungaria, Polonia (toate sub
pondere a cheltuielilor publice pentru 11 %) și Luxemburg (11,5 %)8.
sănătate au fost Cipru și Letonia (3,5 %),
iar țările cu un procentaj mai mic de

Figura 3 – Cheltuielile publice în domeniul sănătății

25

20

15

10

0
UE DK FR NL DE AT BE SE UK IT FI SI MT EL ES HR CZ PT LU SK IE EE HU BG PL RO LT CY LV
% din cheltuielile publice totale % din PIB

Cheltuielile publice cu sănătatea ca procentaj din totalul cheltuielilor publice și din PIB
Sursa: Eurostat, Divizia de statistică a ONU; date din 2013 sau mai recente – calculele serviciilor Comisiei

8
Pe de altă parte, unele țări dispun de sisteme de recuperare (clawbacks) în multe domenii ale cheltuielilor cu sănătatea, ceea
ce înseamnă că nivelul înregistrat al cheltuielilor publice poate reprezenta o subestimare a nivelului real.

Pagina 4 |
Pentru guverne, cheltuielile publice cu O creștere relativă a cheltuielilor cu
sănătatea se numără printre sănătatea ca procentaj din PIB poate fi
elementele de cheltuieli cele mai mari de fapt efectul net al scăderii ambelor
și cu creșterea cea mai rapidă. Figura 4 cifre, PIB-ul scăzând mai mult decât
prezintă creșterea cheltuielilor publice în cheltuielile (și invers). Prin urmare,
domeniul sănătății ca procentaj din PIB în valorile pe cap de locuitor oferă
perioada 2008-2014 (în puncte informații suplimentare pentru
procentuale). Aceeași figură ilustrează, evaluarea tendințelor: dacă cheltuielile
prin cercuri, creșterea anuală medie a cu sănătatea cresc ca pondere din PIB și
cheltuielilor publice reale pentru sănătate, scad ca pondere pe cap de locuitor, este
pe cap de locuitor, în aceiași ani. probabil ca PIB-ul țării să scadă mai
repede decât cheltuielile cu sănătatea.
În combinație, acești doi indicatori oferă o
mai bună oglindă a cheltuielilor publice în Traiectoriile de creștere ar trebui
domeniul sănătății. Variațiile de nivel ale analizate coroborat cu valoarea inițială.
cheltuielilor cu sănătatea raportate la PIB Un punct de pornire aflat mai jos sau
reprezintă, de fapt, rezultatul combinației mai sus decât media poate duce la o
dintre tendințele înregistrate de interpretare diferită a creșterilor și a
cheltuielile publice pentru sănătate și, scăderilor în cadrul cheltuielilor cu
respectiv, de PIB. asistența medicală.

Figura 4 – Creșterea cheltuielilor publice cu sănătatea ca % din PIB și pe cap de locuitor

8% 3

2,5
6%
2

4% 1,5

1
2%
0,5
0%
0

-2% -0,5

-1
-4%
-1,5

-6% -2
UE IE EL LU PT PL LV LT HR ES HU RO IT EE SI UK SK CY DK CZ AT BG DE FR BE FI NL MT SE

Creșterea cheltuielilor publice cu sănătatea ca procentaj din PIB (2008-2014, puncte procentuale, scara din dreapta)
și creșterea medie anuală a cheltuielilor publice reale cu sănătatea pe cap de locuitor (cercuri, 2008-2014, scara din
stânga)
Sursa: Baza de date „Sănătate pentru toți” a OMS – Calculele serviciilor Comisiei.

Pagina 5 |
Presiunea în sensul unor cheltuieli
mai mari în domeniul sănătății nu va
dispărea. În conformitate cu Raportul
din 2015 privind îmbătrânirea, este de
așteptat ca până în 2060 ponderea
cheltuielilor publice pentru sănătate
raportate la PIB să crească și mai mult.
Principalii factori care determină această
creștere sunt:
 creșterea veniturilor și așteptările din
ce în ce mai mari față de servicii
medicale de înaltă calitate;
 îmbătrânirea populației; și
 progresele tehnologice.
Conform „scenariului de referință al
Grupului de lucru privind îmbătrânirea
(Ageing Working Group – AWG)”,
cheltuielile publice în sectorul sănătății în
UE vor crește cu 0,9 puncte procentuale
din PIB până în 2060 (figura 5). În
„scenariul de risc al AWG” se estimează o
creștere medie de 1,6 puncte procentuale
a acestor cheltuieli până în 2060 (a se
vedea anexa).
Un obiectiv esențial al UE este asigurarea
sustenabilității finanțelor publice, inclusiv
pe termen mediu și lung. În multe țări din
UE, riscurile pentru sustenabilitatea
finanțelor publice sunt legate în mare
măsură de impactul estimat al
cheltuielilor publice cu asistența medicală
Figura 5 – Situația de referință și cheltuielile estimate pentru asistența medicală în țările UE
în perioada 2013-2060, în scenariul de referință al AWG
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
UE CY LT LV BG RO EE LU PL HU BE CZ IT
2013
Sursa: Pe baza Raportului din 2015 privind îmbătrânirea populației – Serviciile Comisiei.
9
OCDE: Rezolvarea problemei cheltuielilor inutile
http://www.oecd.org/health/tackling-wasteful-spending-on-health-9789264266414-en.htm.
și îngrijirea pe termen lung ca urmare a
îmbătrânirii populației.
Pe lângă dificultățile de natură fiscală,
sistemele de asistență medicală și de
îngrijire pe termen lung se confruntă
adesea cu probleme structurale comune,
legate de distribuția și utilizarea
ineficientă a resurselor în diversele
domenii funcționale de cheltuieli. OCDE
estimează că o cincime din cheltuielile cu
sănătatea contribuie puțin sau deloc la
îmbunătățirea sănătății populației. În
unele cazuri se ajunge chiar la o stare de
sănătate mai precară. Țările ar avea
potențialul de a cheltui semnificativ mai
puțin pentru asistența medicală fără ca
prin aceasta să se înrăutățească
performanțele sistemului sanitar sau
starea de sănătate a oamenilor9.
Există și alte probleme:
 accesul inegal la asistența medicală;
 derapajele fiscale frecvente;
 presiunile fiscale concurente din
partea diferitelor ministere;
 schimbarea priorităților în materie de
politici;
 fraudele sau corupția; și
 lipsa de informații privind
rentabilitatea investițiilor în sistemele
de îngrijire a sănătății și de îngrijire
pe termen lung.
SI ES IE SE HR SK MT EL DE NL AT FI PT FR DK UK
diferența 2013-2060
în domeniul sănătății; ianuarie 2017 –
Pagina 6 |
 de disponibilitatea insuficientă a
2.3. Accesul la sisteme de sănătate
infrastructurii medicale și a forței de
eficace contribuie la coeziunea
muncă în domeniul sănătății.
socială
Cele mai frecvente obstacole în calea Un indicator folosit frecvent pentru a
accesului la asistență medicală au fost evidenția obstacolele care stau în calea
provocate de incapacitatea și/sau accesului la asistență medicală îl
reticența pacienților de a plăti pentru reprezintă nevoile nesatisfăcute
produse și servicii medicale. În unele țări semnalate chiar de pacienți10. Acest
a existat și problema timpilor de indicator este acum adoptat în tabloul de
așteptare sau a distanței de parcurs. bord social care face parte din pilonul
Problema timpilor de așteptare poate social.
surveni dintr-o multitudine de motive,
În patru din cinci țări europene, sub
inclusiv unele legate de insuficiența sau
5 % din populație a semnalat
alocarea necorespunzătoare a resurselor
existența unor nevoi nesatisfăcute de
sau de alegerile în materie de gestiune
consult medical. În schimb, în unele țări
activă făcute de factorii de decizie din
proporția persoanelor care au semnalat
sistemul de sănătate.
nevoi nesatisfăcute a fost considerabil
De asemenea, accesul la asistență mai mare11.
medicală ar putea fi obstrucționat

Figura 6 – Nevoile de consult medical nesatisfăcute, semnalate chiar de pacienți și cauzate

de costuri, de timpul de așteptare și de distanța de parcurs
14

12

10

0
UE EE EL RO LV PL IT BG FI PT IE LT HU UK BE SK HR CY DK FR SE LU CZ MT ES DE SI NL AT

Prea scump Prea departe Listă de așteptare

Sursa: EU-SILC (2015)

10
Nevoile de asistență medicală nesatisfăcute semnalate chiar de pacienți se referă la evaluarea proprie făcută de persoana în
cauză cu privire la faptul că a avut nevoie de un consult sau de un tratament în cadrul unui anumit tip de asistență medicală, dar
nu a beneficiat de acestea sau nu a căutat să le obțină din următoarele trei motive: „Motive financiare”, „Listă de așteptare” și
„Distanță prea mare”. Problemele pe care oamenii declară că le întâmpină pentru a beneficia de îngrijire atunci când sunt
bolnavi reflectă adesea obstacole semnificative în calea asistenței medicale.
11
În cazul specific al Greciei, reducerea drastică a salariilor și creșterea puternică a șomajului pe fondul unui sistem de asigurări
de sănătate fragmentat, caracterizat de o redistribuire slabă, au provocat o scădere considerabilă a nivelului de acoperire
asigurat de serviciile publice de sănătate și a eligibilității pentru a beneficia de acestea. Deși există dovezi privind supraconsumul
de servicii medicale în Grecia înainte de criză (reflectat în nivelul ridicat al plăților directe), serviciile de acest tip au devenit
inaccesibile financiar ca urmare a crizei. Acoperirea universală a fost introdusă ulterior, prin reformele din 2014 și 2016. Impactul
acestor reforme asupra nevoilor nesatisfăcute nu este încă reflectat de datele disponibile.

Pagina 7 |
În întreaga UE există lacune
semnalate chiar de pacienți în privința
accesului la îngrijiri medicale de bună
calitate, în ciuda faptului că statele
membre sunt de acord cu principiul comun
al echității în cadrul sistemelor de
sănătate. Pot exista obstacole multiple în
calea echității accesului la asistență
medicală, printre acestea numărându-se
factori financiari, administrativi, geografici,
juridici, culturali și organizatorici.
Nevoile medicale nesatisfăcute semnalate
chiar de pacienți ar trebui să fie analizate
și prin prisma unor indicatori obiectivi
privind utilizarea asistenței medicale și
cheltuielile aferente. Un exemplu de
indicator este nivelul cheltuielilor publice,
private și directe cu asistența medicală12,
care oferă și informații referitoare la
protecția financiară a populației împotriva
riscurilor de îmbolnăvire și la utilizarea
actuală a serviciilor de sănătate.
Asigurarea unui acces universal și
durabil la îngrijiri de înaltă calitate
necesită sporirea eficienței și a
eficacității cheltuielilor cu sănătatea,
pe fondul creșterii cererii și al resurselor
limitate. Dificultatea constă în identificarea
unor modalități eficiente din punct de
vedere al costurilor de finanțare,
organizare și furnizare a asistenței
medicale, care să ducă la îmbunătățirea
stării de sănătate odată cu utilizarea mai
rațională a resurselor disponibile.
Reducerile nediferențiate de cheltuieli,
care au drept obiectiv economisirea pe
termen scurt și nu vizează rentabilitatea
sistemului în ansamblu, ar putea duce la
cheltuieli mai mari pe termen mediu și
lung.
Este demn de menționat faptul că multe
state membre percep ca pe un demers
dificil îmbunătățirea accesului la
12
Cheltuielile directe se referă la plățile directe pentru
bunuri și servicii din veniturile primare sau din economiile
gospodăriilor, atunci când plata este făcută de către
utilizator în momentul achiziționării bunurilor sau al
utilizării serviciilor, fie fără nicio rambursare, fie sub forma
împărțirii costurilor în cadrul unui sistem organizat. Este
posibil ca acest indicator să fie influențat și de opțiunile
pacienților. În prezent, comparabilitatea datelor la nivel
transnațional este limitată de nivelul de precizie cu care a
fost pus în aplicare în țările UE sistemul conturilor de
sănătate din 2011.
medicamente accesibile financiar.
Realitatea este că pentru următorii ani se
prevede lansarea unui număr mare de
medicamente noi, ceea ce va crea nevoi
mai mari de finanțare comparativ cu cele
din ultimul deceniu.
Natura medicamentelor noi se schimbă
treptat: inovațiile se bazează pe produse
biofarmaceutice complexe și costisitoare și
se adresează din ce în ce mai mult unor
grupuri de populație mai mici. Entitățile
publice și private care achită serviciile de
asistență medicală se confruntă din ce în
ce mai des cu problema modului în care își
pot permite să plătească pentru aceste
medicamente din ce în ce mai numeroase.
Multe decese încă survin prea
devreme în Europa. În 2014, în UE au
decedat 1,69 milioane de persoane cu
vârsta sub 75 de ani. Dintre acestea,
aproximativ 562 034 de decese ar putea fi
considerate premature, deoarece ar fi
putut fi evitate având în vedere tehnologia
și cunoștințele medicale actuale.
Împreună, atacurile de cord și accidentele
vasculare cerebrale au cauzat aproape
jumătate din aceste decese totale
evitabile.
Conceptul de mortalitate evitabilă prin
asistență medicală se bazează pe ideea că
anumite decese (pentru anumite categorii
de vârstă și din cauza anumitor boli) ar
putea fi „evitate”. Cu alte cuvinte, ele nu
s-ar fi produs în această etapă dacă ar fi
fost disponibile în timp util servicii de
asistență medicală eficace.
Indicatorul mortalității evitabile prin
asistență medicală este utilizat în
contextul global al evaluărilor
performanței sistemelor de sănătate
pentru a oferi un indiciu privind calitatea și
performanța politicilor în materie de
sănătate.
În 2013, proporția dintre decesele
evitabile prin asistență medicală optimă și
totalul deceselor înregistrate la persoane
cu vârste sub 75 de ani varia considerabil
de la un stat membru la altul.
Pagina 8 |
Figura 7 – Mortalitatea evitabilă prin asistență medicală
350
300
250
200
150
100
50
Sursa: Baza de date a Eurostat (2014)
3. IDENTIFICAREA UNOR PÂRGHII
DE POLITICĂ ADECVATE PENTRU
DEPĂȘIREA DIFICULTĂȚILOR
Comunicarea Comisiei privind sistemele de
sănătate eficace, accesibile și reziliente
propune o agendă a UE care prevede o
serie de mecanisme de cooperare menite
să sprijine reformele naționale, cu scopul
de a îmbunătăți performanțele sistemelor
de sănătate din UE. Printre mecanisme se
numără evaluarea tehnologiilor medicale
(ETM), e-sănătatea și sănătatea digitală,
evaluarea performanței sistemelor de
sănătate, planificarea forței de muncă,
rețelele europene de referință etc.13
Această cooperare vizează îmbunătățirea
eficienței și a eficacității sistemelor de
sănătate, pentru a se asigura
sustenabilitatea fiscală și accesul tuturor la
servicii de sănătate de bună calitate.
Raportul comun al CPE și al Comisiei
privind sistemele de îngrijire a sănătății și
de îngrijire pe termen lung (2016)
identifică o serie de domenii în care
îmbunătățirile ar putea spori rentabilitatea
sistemelor de sănătate pe termen mediu și
lung și sustenabilitatea lor pe termen lung.
Iată câteva pârghii de politică adecvate în
acest sens:
13
https://ec.europa.eu/health/home_ro.
Îmbunătățirea guvernanței
sistemelor
1) Consolidarea cooperării dintre
autoritățile fiscale și cele din domeniul
sănătății și utilizarea unui spectru larg de
instrumente de planificare bugetară pentru
a spori eficiența, transparența și asumarea
răspunderii;
2) Stabilirea unor strategii de gestionare a
datelor și a tehnologiilor informației pentru
a sprijini monitorizarea și guvernanța și a
consolida lupta împotriva corupției, a
fraudei și a deturnării resurselor publice;
3) Evaluarea prealabilă și ulterioară a
reformelor, într-un mod sistematic,
formalizat și bazat pe dovezi, precum și
introducerea unor evaluări ale
performanței sistemului de sănătate;
4) Definirea clară a rolurilor care le revin
autorităților publice în ceea ce privește
serviciile de îngrijire pe termen lung, cu
scopul de a integra serviciile medicale și
sociale într-un cadru juridic și de a
îmbunătăți eficiența administrativă;
5) Îmbunătățirea adecvării și a calității
resurselor umane din sectorul sănătății,
prin adaptarea planificării în funcție de
nevoi, ajustarea stimulentelor, explorarea
posibilității de a recruta medici de peste
hotare și planificarea pe termen lung;
Pagina 9 |
Promovarea sustenabilității și a
eficienței finanțării și a cheltuielilor
6) Utilizarea criteriilor de eficacitate a
costurilor și de echitate la stabilirea
pachetelor de prestații rambursate din
bani publici, precum și folosirea unor
sisteme de repartizare a costurilor care să
ajute la limitarea cheltuielilor publice fără
a restrânge accesul celor vizați;
7) Conceperea salariilor și a mecanismelor
de achiziție astfel încât să se promoveze
eficiența și echitatea;
8) Îndepărtarea sistemelor de sănătate de
modelul tradițional centrat pe spitale,
acordând serviciilor de îngrijire primară un
rol mai puternic de filtrare a accesului și
de îndrumare, precum și promovând
coordonarea și integrarea în cadrul
asistenței medicale;
9) Creșterea sustenabilității asistenței
medicale spitalicești prin îmbunătățirea
modalităților de finanțare, reducerea
costurilor operaționale și optimizarea
comparațiilor privind performanța
spitalelor și a analizelor comparative;
10) Consolidarea utilizării rentabile și a
accesibilității financiare a medicamentelor,
prin promovarea achizițiilor publice și a
rolului medicamentelor generice și
biosimilare14, prin politici corespunzătoare
de control al prețurilor și prin promovarea
utilizării raționale a medicamentelor;
11) Explorarea mai multor mecanisme de
cooperare transnațională, în vederea
soluționării problemelor legate de
disponibilitatea și accesibilitatea
medicamentelor în țările UE. Printre
acestea ar trebui să se regăsească inclusiv
mecanisme de reglementare adecvate la
nivelul UE și acorduri de achiziții comune;
12) Facilitarea luării unor decizii
fundamentate pe ETM și eficiente din
punct de vedere al costurilor privind
14
Un medicament generic este un produs farmaceutic
identic cu un medicament care a fost deja autorizat
(„medicamentul de referință”). Acesta conține aceleași
substanțe active ca medicamentul de referință. Un
medicament biosimilar este foarte asemănător, în toate
aspectele sale esențiale, unui medicament biologic deja
aprobat.
acoperirea tehnologiilor noi și a celor
existente, inclusiv prin cooperare între
statele membre;
Îmbunătățirea accesului la îngrijire, a
calității și a eficacității acesteia
13) Consolidarea politicilor de promovare
a sănătății și de prevenire a bolilor:
promovarea unor campanii pe tema
factorilor de risc, realizarea de inițiative
integrate multisectoriale și cu multiple
părți interesate și corelarea planurilor
financiare cu calendarele de politici;
14) Îmbunătățirea accesului la îngrijiri de
bună calitate prin reducerea timpilor de
așteptare și a poverii financiare
reprezentate de cheltuielile medicale
pentru gospodării, inclusiv a plăților
neoficiale;
15) Luarea în considerare a nevoilor
categoriilor vulnerabile, în special prin
politici fiscale și de protecție socială
relevante, prin cooperare intersectorială la
furnizarea serviciilor de îngrijire și prin
oferirea de servicii care să respecte
specificitatea culturală;
16) Asigurarea unei îngrijiri de nivel
corespunzător pentru persoanele aflate în
dificultate, prin promovarea și evaluarea
calității și a eficacității;
17) Promovarea vieții independente și
sprijinirea furnizării serviciilor de sănătate
și de îngrijire pe termen lung la domiciliu
și în comunitate în locul unui cadru
instituțional, dacă este posibil;
18) Promovarea îmbătrânirii sănătoase și
prevenirea degradării fizice și mintale a
persoanelor cu afecțiuni cronice.
4. EXAMINARE COMPARATIVĂ A
STADIULUI ACTUAL AL POLITICILOR
Mai multe state membre au introdus și au
pus în aplicare măsuri substanțiale de
sporire a accesului la serviciile de
sănătate, menținând în același timp
calitatea și durabilitatea sistemului.
Bulgaria, Estonia, Malta, Austria și Polonia
au introdus reforme substanțiale pentru a
consolida asistența medicală primară și a o
coordona mai bine cu îngrijirea
spitalicească și specializată. În plus,
Pagina 10 |
Suedia a alocat fonduri sporite inclusiv Obiectivul final este acela de a spori
pentru a îmbunătăți accesibilitatea accesul la medicamente și de a asigura o
serviciilor de sănătate. utilizare rentabilă a acestora.

Cipru s-a angajat într-o reproiectare a Letonia și România au pus în aplicare

sistemului său de sănătate, pentru a oferi planuri de sporire a gradului de
întregii populații acces la asistență responsabilitate și mecanisme de
medicală și pentru a reduce plățile directe asigurare a transparenței în sistemul de
mari. sănătate.

În 2016 și 2017, Portugalia a realizat Ciclul de analize „Starea sănătății în UE”15

reforme semnificative pentru a asigura
servicii de sănătate cu acoperire
universală.
Bulgaria a luat măsuri pentru a extinde
serviciile de asistență medicală în
ambulatoriu în zonele în care nivelul
scăzut de asigurare a acestor servicii prin
sistemul public îngreunează accesul
anumitor persoane la asistență medicală.
prezintă dovezi privind politicile în materie
de sănătate din Europa. În special
profilurile de țară în domeniul sănătății
oferă analize mai detaliate ale situației
politicilor în fiecare stat membru.
Raportul însoțitor se bazează pe
constatările făcute în cadrul profilurilor de
țară și subliniază implicațiile transversale
ale politicilor acestora.

Austria a introdus un nou sistem, bazat pe Data: 26.9.2017

grupuri omogene de bolnavi (GOB), pentru
plata în zona de ambulatoriu a spitalelor,
cu scopul de a micșora presiunea asupra
sectorului internări și de a stimula
utilizarea serviciilor clinice de zi și a celor
ambulatorii.

Letonia și Polonia au inițiat reforme pentru

a spori disponibilitatea forței de muncă din
domeniul sănătății.

Ungaria și România au luat primele măsuri

de creștere a salariilor pentru profesioniștii
în domeniul sănătății.

Letonia, Polonia, Portugalia și România au

anunțat măsuri de atragere a medicilor și
a asistenților medicali către zonele
periurbane sau rurale.

Letonia și Malta au redus timpii de

așteptare, iar România a reorganizat unele
părți ale sistemului de asistență medicală
ambulatorie.

Italia, Malta, Portugalia și Slovenia au

dezvoltat și au pus în aplicare soluții TIC
pentru a reduce timpii de așteptare în
cadrul serviciilor de sănătate.

Spania, Italia, Portugalia și Slovacia pun în

aplicare reforme precum centralizarea
achizițiilor, adoptarea medicamentelor
generice și crearea de organisme ETM. 15
https://ec.europa.eu/health/state/summary_ro.

Pagina 11 |
5. RESURSE UTILE

 Comunicarea Comisiei privind sistemele de sănătate eficace, accesibile și reziliente

[COM (2014) 215 final]
https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/systems_performance_assessment/doc
s/com2014_215_final_ro.pdf
 Raport comun privind sistemele de îngrijire a sănătății și de îngrijire pe termen lung
și privind sustenabilitatea fiscală – European Economy, Institutional Paper 37,
octombrie 2016; DG Afaceri Economice și Financiare și Comitetul pentru politică
economică
https://ec.europa.eu/info/publications/economy-finance/joint-report-health-care-
and-long-term-care-systems-fiscal-sustainability-0_ro
 Starea sănătății în UE: Profiluri de țară în domeniul sănătății
https://ec.europa.eu/health/state/country_profiles_ro
 Sănătatea pe scurt: Europa 2016 – Ciclul „Starea sănătății în UE”, OECD Publishing,
Paris
https://ec.europa.eu/health/state/glance_ro
 Fișa tematică a semestrului european privind sustenabilitatea finanțelor publice
 Baza de date „Sănătate pentru toți” a OMS
 Baza de date în domeniul sănătății a OCDE
 Instrumentul de date ECHI al Comisiei Europene
https://ec.europa.eu/health/indicators_data/indicators_ro
 Avizul intitulat „Tipologia reformelor în domeniul politicilor de sănătate și cadrul de
evaluare a efectelor reformelor”, emis de Grupul de experți privind modalitățile
eficiente de a investi în domeniul sănătății
https://ec.europa.eu/health/expert_panel/sites/expertpanel/files/013_healthpolicyref
orms_reformeffects_en.pdf
 Avizul intitulat „Accesul la servicii de sănătate în Uniunea Europeană”, emis de Grupul
de experți privind modalitățile eficiente de a investi în domeniul sănătății
https://ec.europa.eu/health/expert_panel/sites/expertpanel/files/015_access_healths
ervices_en.pdf
 Avizul intitulat „Definirea unui cadru de referință pentru asistența primară, cu un
accent deosebit pe sistemele de finanțare și sistemele de trimitere”, emis de Grupul
de experți privind modalitățile eficiente de a investi în domeniul sănătății
https://ec.europa.eu/health/expert_panel/sites/expertpanel/files/004_definitionprima
rycare_en.pdf
 Raportul „Și ce dacă? Strategii de evaluare a calității îngrijirii din toată Europa” al
Grupului de experți al UE privind evaluarea performanței sistemelor de sănătate
https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/systems_performance_assessment/doc
s/sowhat_en.pdf
 Raportul „Elemente de construcție: Instrumente și metodologii de evaluare a îngrijirii
integrate în Europa” al Grupului de experți al UE privind evaluarea performanței
sistemelor de sănătate
https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/systems_performance_assessment/doc
s/2017_blocks_en_0.pdf

Pagina 12 |
ANEXĂ

Figura A: Decalajul dintre chintila superioară și cea inferioară a veniturilor16 în privința

nevoilor de asistență medicală nesatisfăcute semnalate chiar de pacienți, 2015
16

14

12

10

0
UE LV EL IT BG RO BE PL HU PT EE HR FI CY FR LT MT IE LU SK SE DK DE CZ AT ES NL SI UK
-2

Sursa: Eurostat, EU-SILC. Note: toate motivele; diferența este exprimată în puncte procentuale.

Figura B: Cheltuielile directe ale gospodăriilor private ca % din totalul cheltuielilor curente
cu sănătatea – date din 2014 sau cele mai recente date disponibile

60

50

40

30

20

10

0
UE CY BG LV EL LT MT PT HU ES PL SK IT EE RO FI BE IE AT CZ SE DK DE SI HR LU UK FR NL

Sursa: OMS, baza de date „Sănătate pentru toți”

16
Diferența (decalajul) dintre procentajul populației din chintila de venit inferioară (q1) și cea
superioară (q5) atunci când se analizează totalul nevoilor nesatisfăcute de consult medical semnalate
chiar de pacienți pe parcursul ultimelor 12 luni. Categoria reprezentată de prima chintilă este formată
din fracțiunea de 20 % din populație care obține cele mai mici venituri, iar categoria reprezentată de a
cincea chintilă este formată din fracțiunea de 20 % din populație care obține cele mai mari venituri.

Pagina 13 |
Figura C: Cheltuielile cu asistența medicală preconizate în țările UE în perioada 2013-2060,
în scenariul de risc al AWG

Sursa: Pe baza Raportului din 2015 privind îmbătrânirea populației – Serviciile Comisiei.

Figura D: Nivelul de educație al forței de muncă

80

70

60

50

40

30

20

10

0
UE CY BG ES EL IE LT UK EE PL BE LV FI SE IT DK SI PT MT NL FR HR CZ LU AT RO HU SK DE

Total - toate activitățile NACE Activități în domeniul sănătății umane și al asistenței sociale

Nivelul de ocupare al lucrătorilor care dețin o diplomă universitară ca procentaj din nivelul total de ocupare în
sănătate și asistență socială și în toate sectoarele, 2016 – Sursa: Eurostat

Pagina 14 |