DOCUMENTARE

Rãzboi pentru o ordine mondialã

Actiunea americanã în Golf îsi propune sã se subsumeze fenomenului numit de

Huntington "revolutia democraticã globalã", un rãzboi contra unui "stat revolutionar"
care amenintã un hegemon aflat în declin.
Din perspectivã americanã, statul lui Saddam Hussein se face vinovat de multe practici
condamnabile. Fabricarea armelor de distrugere în masã, sprijinul acordat retelei teroriste
si regimul special acordat propriilor cetãteni sunt doar vârful icebergului.
În esentã, Irak-ul se încadreazã în seria "statelor revolutionare" care contestã o anumitã
ordine globalã si refuzã împãrtãsirea unui cod comportamental comun în arena
internationalã. El aplicã politici "revolutionare" de revoltã contra unei ordini
internationale în exercitiu. Regimul lui Saddam Hussein refuzã cultura diplomaticã
occidentalã, consideratã o reminiscentã a epocii coloniale, si opteazã pentru
metamorfozarea ordinii globale dintr-una legitimã (acceptatã de toate marile puteri" într-
una justã (acceptabilã de toate statele). Comportamentul Irak-ului este o provocare pentru
un hegemon aflat în declin (SUA), hotãrât sã dea un exemplu de pedepsire a încãlcãrii
ierarhiei si normelor internationale. Nu doar temerea de contagiune mondialã a acestei
conduite "revolutionare" obligã Statele Unite la actiune, ci chiar statutul Irak-ului de
nucleu al insecuritãtii regionale. Regimul Saddam Hussein a avut dispute cu toti vecinii
islamici (Turcia, Siria, Arabia Sauditã, Kuweit, Iran, Iordania), iar permanentizarea lui
echivaleazã cu alimentarea unui pulsar de insecuritate care poate arunca în aer o regiune
atât de sensibilã, parte a complexului de securitate a Orientului Mijlociu. În cazul irakian,
dilema securitãtii se aplicã cel mai fidel: cu cât regimul Saddam Hussein va acumula
mijloace superioare pentru propria protectie, cu atât mai mult el va genera temeri
vecinilor si hegemonului.
Din aceastã perspectivã, Statele Unite încearcã sã actioneze ca singura superputere
responsabilã de soarta omenirii. Atunci când nu mai functioneazã mecanismele normative
care regleazã ordinea mondialã: etica, opinia publicã si dreptul international, rãzboiul
devine singura solutie. În aceste împrejurãri dificile trebuie fãcutã o distinctie netã între
dominatie si exploatare, ca si conduitã a hegemonului. Washington-ul încearcã sã
protejeze regimul global si bunurile publice impuse prin douã secole de dominatie a unor
puteri liberale: Marea Britanie si Statele Unite. Aceste bunuri publice – economie
liberalã, cutume internationale, tolerantã religioasã, ordine globalã printr-o anarhie
atenuatã – sunt acum parte integrantã a unui mod de viatã unanim acceptat. America nu
poate risca crearea de turbulente în sistem prin acordarea permisiunii de manifestare
liberalã a "statelor revolutionare", deoarece ar risca declansarea procesului de schimbare
a hegemonului (aliantei hegemonice) si de impunere a unui nou regim international care
sã nu cunoascã caracteristici liberale. Aceasta este si motivatia pentru care europenii vor
fi nevoiti, mai devreme sau mai târziu, sã adere la actiunile americane. Uniunea
Europeanã este racordatã la regimul international (retele de legi si norme globale), iar
prosperitatea ei economicã depinde de continuitatea regimului si de generarea unor
bunuri publice indispensabile. Contestarea si prãbusirea hegemonului ar aduce un haos
generalizat care poate avea efecte incalculabile pentru pacea mondialã si pentru structura
ei organizatoricã. Irak-ul devine în acest fel un test pentru stabilitatea si prosperitatea unei
lumi atlantice axate pe un hegemon liberal.

Noua Românie "imperialistã "

Implicarea României în viitoarele actiuni politico-militare din Golf a devenit brusc
subiectul unei uriase dezbateri populare care oferã fiecãrui român sentimentul influentãrii
conduitei internationale a statului nostru. Aflati în mijlocul unei dileme care covîrseste
prin responsabilitate, românii ezitã sã se pronunte între o politicã curajoasã – menitã sã
confere un prestigiu international sporit tãrii – si traditionala cumintenie care ne cere
doar sã ne apãrãm mosia fãrã a declansa "înjositoare" rãzboaie de cucerire.
Justificînd decizia prin apãrarea interesului national, guvernul Nãstase opteazã pentru
trimiterea unor trupe de interventie în Irak (nu neapãrat combatante) si deschiderea unei
noi ere în politica externã a statului. Din tarã perifericã si obscurã, România tinde sã
devinã o apãrãtoare globalã a democratiei, un actor international care îsi proiecteazã
puterea la mare distantã si care devine un element demn de luat în seamã la nivel
planetar. Meditînd la acest curaj care arareori îsi gãseste analogii în istoria noastrã
(interventii în Bulgaria –1913, Ungaria – 1919 si URSS – 1941) considerãm cã actualul
guvern a învãtat ceva din semi-izolarea intenationalã ce a urmat Pietii Universitãtii,
mineriadelor si tratatului cu URSS din 1991. Noile ambitii externe fac din România o
apãrãtoare activã a regimului global democrat-liberal, care, în schimbul unor sacrificii
strategice, poate obtine respect si privilegii economice din partea hegemonului mondial.
Deplasarea atitudinii de politicã externã de la o extremã la alta, în ultimii zece ani, indicã
un pragmatism teribil, care ne aruncã însã pe noi – ca stat mic – în disputa transatlanticã
S.U.A. – U.E. Dacã acordurile în privinta extrãdãrii soldatilor americani cãtre o curte
internationalã de justitie au arãtat alinierea la punctul de vedere al Casei Albe, cu
ignorarea pozitiei europene, aceastã nouã alegere a României consacrã apropierea noastrã
definitivã de viziunea americanã asupra derulãrii relatiilor internationale. Cum în ultimul
an s-au conturat douã strategii ale lumii occidentale – cea europeanã, a respectãrii cu
scrupulozitate a institutiilor si normelor internationale si cea americanã, de apãrare a
liberal- democratiei globale fie si prin abateri de la reguli stricte –, se pare cã România a
decis în mod curajos pentru o politicã externã de stil american. Argumentele noastre pot fi
multiple: evitarea unei situatii gen anii '30, cînd, datoritã acestei politeti universale, Hitler
a reusit sã creascã în importantã; indicarea unui gest de multumire fatã de cei care au
insistat pentru prezenta noastrã în NATO, sau sudarea unei relatii cordiale privilegiate cu
America – o formã de compensare pentru criticile si indeciziile care ne mai sunt aduse
din partea marilor puteri europene.

Devierea de la politica "traditionalã"

Dacã noul tip de politicã externã pare sã devieze de la linia traditionalã, cuminte si
caldutã, românii care se apropie de frãmîntãrile lui Cioran au toate motivele sã jubileze.
Poate cã România nu se va manifesta imperialist în Balcani si nu va fi o tarã cu populatia
Chinei si destinul Frantei (asa cum îsi dorea filosoful român), dar va fi înfrîntã o cutumã
care, în numele prudentei, ne-a refuzat un destin mai nobil si mai respectabil în sistemul
international de state. Dacã aplicãm tipologia uzitatã de Hans Morgenthau, pãrintele
stiintei relatiilor internationale, România a renuntat la politica statu-quo-ului sI, trecînd
peste cea a prestigiului, se aliniazã direct unei politici "imperialiste", care vizeazã
obtinerea unui loc mai important în ierarhia mondialã de putere. Dupã 45 de ani de
obedientã ideologicã internationalã si 13 ani de semi-izolare la periferia civilizatiei
diplomatice occidentale, Bucurestiul traseazã ambitios un nou destin pentru români.
Nu putini dintre conationalii nostri vor contesta aceastã orientare. Ideea prudentei,
echivalatã în mod fals cu întelepciunea, cît si dorinta respectãrii ideii de justitie
internationalã vor aduce opozitie internã. Cu o educatie egalitariatã, fãrã o culturã a
stiintei relatiilor internationale, românii vor tinde sã confunde justitia internationalã cu
justitia umanã (individualã) si sã considere cã existã o compatibilitate logicã între un
anume tip de ordine globalã si justitia perfectã. De fapt, aplicarea oarbã a justitiei poate
defavoriza ordinea si aduce haosul. În orice moment al istoriei se dã o luptã cu implicatii
internationale, pornindu-se de la o simplã întrebare: cine sã aibã prioritate, ordinea sau
justitia? Deoarece la nivel mondial nu s-a configurat o formã pasnicã pentru asigurarea
schimbãrii sau pentru mentinerea ordinii, rãzboiul este tratat ca o formã legal acceptatã.
Amestecarea României într-un rãzboi menit sã protejeze umanitatea de fantasmele
bolnave ale unui dictator nu echivaleazã cu o ilegaliate agresivã, ci demonstreazã, în
sfîrsit, curajul implicãrii responsabile a tãrii noastre în apãrarea intereselor generale ale
comunitãtii mondiale.

Noua ordine informatică mondială

Doi oligarhi ruşi, Abramovici şi Deripaska, vor să cumpere Google. Ştirea apare la doar
câteva zile după ce LiveJournal, o importantă platformă de bloguri din SUA, a fost
achiziţionată de un alt oligarh apropiat al Kremlinului, Aleksandr Mamut. Ce i-a atras pe
miliardarii ruşi, adânc implicaţi în jocurile politice şi economice, la gigantul american? În
mod sigur nu doar profitul financiar înregistrat de cel mai important jucător din industria
online mondială.
Azi, nu există calculator conectat la internet care să nu aibă de-a face zilnic cu serverele
Google. Dacă vrei să cauţi ceva pe internet o faci, mai mult ca sigur, prin intermediul
motorului Google. Majoritatea dintre noi avem un cont pe Gmail, atraşi de spaţiul de
stocare practic nelimitat. Mulţi citim ştirile de pe site-urile preferate prin intermediul
Google Reader, atunci când nu ne ducem direct pe Google News.
Pentru cei mai tineri dintre utilizatori, ideea de hartă a devenit sinonimă cu Google Map.
Ne putem edita şi stoca propriile documente online, prin Google Docs, fără a mai fi
nevoie să achiziţionăm vreun program tip office pentru asta. Putem afla cine şi cum ne
vizitează site-ul integrând un simplu script de pe Google Analytics. Avem sau citim
bloguri găzduite de platforma Blogger (deţinută de Google) şi fiecare a văzut, măcar o
dată, un clip pe Youtube – altă achiziţie spectaculoasă a Google. Această trecere în
revistă, deloc exhaustivă, a câtorva dintre cele mai populare servicii oferite de gigantul
american, ar trebui să fie grăitoare pentru gradul de dependenţă al utilizatorului de
internet faţă de Google.
Iar asupra tuturor acestor servicii planează mirajul gratuităţii. Google îţi oferă acum,
degeaba, ceea ce alţii au încercat să-ţi dea, de-a lungul timpului, pe bani. Ce obţine
Google în schimb? Aparent o nimica toată: statistici. Tu îi foloseşti serviciile gratuit şi, în
compensaţie, îl laşi să pătrundă „un pic” în intimitatea ta, ca să afle cum anume şi pentru
ce le foloseşti. Află tot ce te interesează – de la produse de consum, la informaţii pe
diverse teme.
Ştie despre ce sunt e-mailurile pe care le primeşti şi îţi oferă reclamă contextualizată (îţi
scrie vreun prieten despre vreo maşină, vezi reclame la maşini, pomeneşte de vreo boală,
vezi reclame la medicamente). Află ce citeşti în Reader, sau care sunt vizitatorii site-ului
tău. Astfel, încet-încet, Google înmagazinează pe serverele lui profilul tău de consumator
şi obiceiurile tale de consum, dezideratul ultim fiind răspunsuri personalizate la căutările
tale, perfect adaptate profilului tău.
Sistemul funcţionează însă atât timp cât plecăm de la premisa că Google joacă corect, iar
ierarhizarea informaţiilor pe care ţi-o oferă la o simplă căutare este una bazată pe
relevanţă. Or, nu există nici o garanţie că, la un moment dat, Google (sau stăpânul lui)
nu-ţi va oferi, în ambalajul unui răspuns personalizat, ceea ce vrea el să afli sau să
consumi. Fireşte, convingându-te subtil că exact tu eşti cel care a descoperit informaţia
sau produsul respectiv, iar acesta ţi se potriveşte de minune. Graniţa dintre simpla selecţie
şi manipulare se dovedeşte, aşadar, una extrem de subţire, democraţia de tip Google
putându-se transforma pe nesimţite în dictatura Google.
Or, într-o lume în care prezenţa pe prima sau pe a doua pagină la o căutare Google poate
face diferenţa între succesul sau falimentul unei afaceri, e lesne de înţeles de ce putere
dispune cel care ierarhizează informaţia. Iar ceea ce, pentru jocul economic, se dovedeşte
un instrument extrem de important pentru oamenii politici se poate dovedi o armă de
temut, la care mulţi visează…

Spre o noua ordine mondiala

Henry Kissinger vorbea in 1994 despre o noua ordine mondiala, una postrazboi
rece, in care SUA nu puteau nici sa se retraga din lume, nici sa o domine. Dupa
colapsul URSS, SUA s-au lovit de o lume ex-sovietica cu nuante de gandire marxist-
leninista care trebuia modificata rapid. Astfel, fosta URSS a fost supusa unui proces
de occidentalizare in ritm rapid, prin implementarea unor traditii si valori in
politica, economie, chiar si in cultura.Acest lucru s-a intamplat in conditiile in care
societatea ex-sovietica tocmai isi revenea dupa perestroika si „terapia de soc“ a lui
Gorbaciov. Unele mecanisme ale occidentalizarii au esuat din start, spre exemplu cele de
ordin politic. Carmuirea lui Eltin a mizat mai mult pe bancherii si oamenii de afaceri cu
venituri subterane exprimate in miliarde de dolari, persoane care intrasera in guvern,
influentand conducerea statului potrivit propriilor interese. Cu o astfel de putere politica
era delicat de negociat la nivel international. Veniturile statului rus erau dirijate de bancile
private, care neglijau autoritatea guvernului si-l privau de rambursarea lor.
Dupa un astfel de scenariu au evoluat si celelalte republici ex-sovietice, cu exceptia
tarilor baltice. Desigur ca scenariul se deosebea de la o republica la alta, fiind modificat
dupa rigorile proprii ale paturilor guvernante si grupurilor de influenta. Insa cel mai
evident exemplu ar fi dictaturile politice aparute in Asia Mijlocie, cum ar fi cazul
Uzbekistanului, cu presedintele sau autocrat Islam Karimov, Turkmenistanului, cu
presedintele autoritar Sapurmurat Niyazov, sau Kirghizstanului cu presedintele dictator
Askar Akaev.
Aparuse fenomenul banditilor voiajori, care faceau parte din guvern si influentau politica
externa a statului, inclusiv pe cea investitionala. Venirea lui Putin la putere „a linistit“
spiritele economiei subterane a Rusiei, insa nu a reusit sa le indeparteze de la carma
statului. Cazurile Berezovski, Gusinski, Hodorkovski constituie principalele file al
acestui capitol din istoria contemporana a Rusiei.
Azi, Rusia lui Putin pretinde o pozitie de putere militara si economica in spatiul
eurasiatic, inclusiv cel mondial. Nu mai asistam la o lume bipolara intr-un razboi rece,
dar starea antagonica dintre cei doi mari poli se resimte ca odinioara. Rusia a pierdut mult
din punct de vedere economic avandu-i drept guvernanti pe Gorbaciov si Eltin, desi ambii
au simbolizat la timpul lor „o noua putere“, ce a inspirat societatii ex-sovietice simtul
democratiei si libertatii, necunoscut pana atunci. Daca predecesorii sai tineau carma
politica orientata spre Occident, Putin imbraca o noua strategie politica - cea eurasiatica -,
pe care o vede realizata prin aliante economice si militare cu China, India si Iran, cea
economica fiind deja implementata prin organizatia-mamut de cooperare de la Shanghai.
Suprematia SUA devine categorica pentru Rusia si China, care incearca sa schimbe
actuala configuratie a sistemului international si sa detina un mai mare control in
explorarea spatiului cosmic si politica nucleara. Prin urmare, Rusia considera China un
partener militar si strategic in spatiul eurasiatic si are de ce, intrucat o eventuala alianta cu
China ar scapa Moscova de a se mai preocupa de puterea sa economica si militara in
crestere. Rusia nu are capacitatea militara atat de mare incat sa faca fata singura
schimbarilor strategice din Eurasia. Este cu totul alta chestiune daca China are nevoie de
o alianta cu Rusia. Chiar daca azi asistam la o transformare a lumii in una multipolara,
SUA raman in continuare principala putere in lume, care isi poate realiza militar orice
plan strategic, ceea ce nu putem afirma in cazul Rusiei si al Chinei. Beijingul a luat
masuri serioase in privinta modernizarii marinei si a performantelor sectorului militar, iar
excedentul balantei sale comerciale pe primele sase luni ale anului 2006 a atins cote
maxime, de circa 60 de miliarde de dolari.
Alaturi de cei doi actori geopolitici principali, India se remarca drept o putere nucleara in
afara configuratiei create, dar cu intentii ambitioase in politica nucleara in Oceanul
Indian, lucru demonstrat prin lansarea unei rachete balistice capabile sa atinga Beijingul
si Shanghaiul. Interesele vitale ale Indiei in Oceanul Indian se ciocnesc cu cele ale Rusiei.
Se stie ca India este aliatul traditional (din perioada sovietica) al Moscovei la capitolul
industriei militare, primind din Rusia armament si beneficiind de asistenta militara.
Interesele vitale ale Indiei - constructia unei flote militare moderne in Oceanul Indian si
modernizarea armatei - au fost sustinute bunaoara de Rusia drept contrabalans la
influenta americana in Oceanul Indian. Situatia se poate schimba, daca luam in
consideratie doi factori: India, ca si China, este considerata de Rusia un partener strategic,
iar actuala strategie a Indiei este de a deveni un aliat politic important al Occidentului
pentru a juca un rol major la scara mondiala in eventualele revolte si dialoguri politice
din deceniile urmatoare; India este un consumator de resurse energetice rusesti, insa
semnarea contractului cu Iranul cu privire la importarea gazelor naturale face ca Rusia sa
fie treptat exclusa ca principal furnizor de pe piata de livrare a resurselor energetice pana
la Oceanul Indian.
E prea devreme sa afirmam ca cele doua puteri vor fi rivale pe piata energetica, dar nu se
intrevede nicio eventuala cooperare bilaterala in domeniul nuclear, decat cea in domeniul
sistemului global de navigare prin satelit, desi Rusia a cerut de mai multe ori o largire a
diapazonului de export al gazelor naturale pana la Oceanul Indian, venind chiar cu o
propunere de a crea un club energetic in cadrul OCS. Evident, Iranul face concurenta
Rusiei in Eurasia, iar India, alaturi de Uniunea Europeana, se remarca aici ca un client
principal al Iranului in privinta importului de gaze naturale.
India s-a declarat putere nucleara in 1998, avand in acest sens o capacitate avansata, de
circa 40-50 de focoase nucleare, ele putand creste ca numar in urmatorii douazeci de ani.
Doctrina nucleara a Indiei se bazeaza pe principiul detinerii unui mijloc eficient de
intimidare minima si nu are ca strategie contracararea oricarei amenintari din afara, desi
situatia se poate schimba oricand, tinand seama de intentiile deschise de inarmare ale
Chinei si Pakistanului, cu care India e vecina. Dar si o prietenie dintre „elefant“ si
„dragon“ pare a fi una mai curand utopica decat reala, desi la 11 aprilie 2005 a fost
semnat acordul sino-indian cu privire la solutionarea disputei frontaliere. Semnarea
acestui acord poate duce la o reducere a tensiunilor dintre cele doua puteri militare si la o
eventuala crestere a interactiunii dintre acestea. Este prea mare miza de dominare
nucleara si energetica in Eurasia, ca sa putem admite, chiar teoretic, o astfel de alianta,
unde s-ar mai include si Rusia, care ar inchide intreaga centura galbena de pe continentul
eurasiatic. Fiecare dintre aceste state tinde spre o posibila influenta in regiune.
Parteneriatul dintre China si Rusia in sfera militara tine de interesele vitale ale ambelor
parti in spatiul asiatic si de marginalizarea influentei SUA in Asia.
India este partenerul SUA in politica nucleara din regiune, conform acordului semnat la 2
martie 2006 intre cele doua state in domeniul nuclear civil. Din aceasta postura, ea e
capabila, din punct de vedere militar, sa mentina o contrabalansare a aliantei dintre China
si Rusia. Si chiar daca Rusia a oferit Indiei statutul de observator la Organizatia de
Cooperare de la Shanghai, aceasta nu a trecut de cealalta parte a baricadei si nu si-a
schimbat strategia in politica sa nucleara. India a devenit a patra forta economica pe plan
mondial dupa SUA, China si Japonia, iar la fortele terestre ocupa primul loc. Totodata,
reprezinta un important partener de alianta, avand o pozitie geografica cu iesire la
Oceanul Indian, Marea Arabica si Golful Bengal, detinand controlul majoritar asupra
rutei strategice care uneste Orientul Mijlociu cu Asia de sud-est, avand si control asupra
arhipelagurilor Nicobar si Andaman. Pe langa toate acestea, in Oceanul Indian, pe insula
Diego Garcia, se afla cea mai importanta baza militaro-maritima a SUA, care face
posibile implicatiile strategice asupra zonelor-cheie ale Eurasiei, cum ar fi Orientul
Apropiat, China, Iran, Asia rasariteana si de sud-est, inclusiv India.
E de remarcat faptul ca alianta dintre New Dehli si Washington a fost imposibil de
prevazut, tinand seama de sanctiunile americane aplicate Indiei, incepand cu 1998, pentru
testarea armelor nucleare. Un astfel de acord a schimbat pozitia SUA fata de India si i-a
oferit acesteia un alt statut politic, cel de potential lider in energia nucleara in Eurasia si,
posibil, de eventual „jucator de rezerva“ in stabilirea pacii si democratiei in Orientul
Mijlociu, atata vreme cat SUA au influenta militara in regiune. India fiind nesemnatara a
Tratatului de Neproliferare va avea, conform acordului nuclear din 2006, posibilitatea de
a cumpara combustibil si reactoare nucleare de la mai multi furnizori din lume, inclusiv
SUA. In acelasi timp, are semnat un contract de aproximativ 50 de miliarde de dolari cu
Iranul pentru achizitionarea de gaze naturale. Intr-o astfel de configuratie, este previzibila
o confruntare de interese politice pe subiectul nuclear, din cauza caruia Iranul si India ar
putea deveni inamici, deoarece SUA se impotrivesc ca Iranul sa profite de pe urma
acestui acord.
Este foarte interesanta pozitia Pakistanului in situatia creata. Acesta devine un
intermediar la acordul dintre Iran si India, conform caruia pe teritoriul sau va trece
conducta de gaze naturale spre New Dehli. Fiind tot nesemnatar al Tratatului de
Neproliferare, Pakistanul a lansat in mai 2002 doua rachete balistice, una cu raza medie
de actiune si alta cu raza scurta, ambele capabile sa transporte atat incarcaturi
conventionale, cat si nucleare. In urma rivalitatii nucleare, India si Pakistanul au ajuns pe
picior de razboi. Oricat de neasteptat ar parea, respectarea contractului ar putea insemna o
raza de lumina in aceasta confruntare ce nu ar duce decat la un eventual conflict militar.
Acesta s-ar putea declansa in regiunea Kashmir, teritoriu in care SUA ar putea interveni
militar ca aliat al Indiei, ceea ce ar schimba radical situatia in Orientul Mijlociu, dar si in
intreaga Eurasie. Tinand seama de interesele marilor puteri de influenta energetica si
militara in Eurasia, precum si de mentinerea unei balante de forte in Orientul Mijlociu,
intr-o astfel de disputa militara vor fi antrenate mai multe state precum China, Iran,
Rusia, Afganistan.
Diplomatia americana a stabilit relatii de cooperare cu Pakistanul in lupta impotriva
terorismului, statul fiind aliatul principal din zona la acest capitol, desi prezenta si
activitatea gruparilor teroriste pe teritoriul tarii ar vorbi despre faptul ca Pakistanul nu e
capabil de a fi un aliat impotriva terorismului.
India este perceputa de diplomatia americana ca un aliat strategic in politica nucleara.
Insa diplomatia americana nu ar accepta o alianta potentiala in problema nucleara intre
SUA, India si Pakistan, care este suspectat de CIA ca ar procura echipament nuclear de la
Coreea de Nord si ar accepta contributia Chinei la producerea rachetelor.
Evolutia evenimentelor depinde de modul in care Rusia se preocupa de Orientul Mijlociu.
Este cunoscut faptul ca Moscova a sustinut deseori statele arabe, insa relatiile politice cu
Iranul au fost mai reci. Atragerea Teheranului de partea sa echivaleaza cu o manevra
militara pe timp de pace, care ar putea avea drept urmare schimbarea balantei de forte din
Orientul Mijlociu in favoarea Rusiei, ceea ce ar conduce la o noua strategie a diplomatiei
americane in Eurasia - una preventiva, ce nu exclude impunerea de sanctiuni economice
Iranului, inclusiv Rusiei. Daca Moscova va convinge Teheranul sa se aseze la masa
negocierilor, semnand acorduri bilateral-avantajoase de activitate nucleara civila - aidoma
cazului SUA si Indiei -, se va forma un echilibru de putere in Orientul Mijlociu, ceea ce
va da un ragaz de reflectie asupra urmatorilor pasi ai diplomatiei americane si ruse in
mentionata regiune.
SUA nu vor ataca Iranul pana nu se vor convinge ca Teheranul nu va semna niciun acord
de cooperare nucleara cu Moscova, deoarece la acesta ar putea adera in orice moment
China si Kazahstanul, care detin reactoare nucleare. Sa nu uitam nici Baikonur - centrul
strategic militar cosmic, de serviciile caruia se folosesc Rusia si China.
Actualmente, Rusiei ii revine partial rolul de a indeparta eventualitatea unui conflict in
Orientul Mijlociu din cauza politicii ambitioase a Iranului. Desi nu a fost indrumata de
nimeni, Moscova si-a luat angajamentul sa contribuie la mentinerea pacii in Orientul
Mijlociu prin gasirea cailor potrivite, economice si politice, de parteneriat cu Iranul. Pare
ca presedintele Ahmadinejad se simte mai sigur pe fortele sale decat era Stalin la sfarsitul
celui de-al doilea razboi mondial. Cum deja mentionasem, o eventuala interventie
militara a SUA in Iran este o chestiune analizata cu precautie. Daca totusi Casa Alba va
purcede la astfel de actiuni, atunci nu e exclus ca Rusia sa asiste la un déjà vu in Orientul
Mijlociu, dupa interventia sovietica din 1979 in Afganistan, care a coincis cu revolutia
islamica iraniana.
In acest moment, nici Washingtonul, nici Moscova nu accepta ideea ca Teheranul poate
sa-si urmeze nestingherit calea politica si economica. Interesele economice si cele de
concurenta pe piata energetica indeamna Moscova sa devina un „mediator“ in Orientul
Mijlociu, insa dialogul economic dintre Iran si Uniunea Europeana ii tulbura linistea
politica. Fiind cel mai important exportator de gaze naturale in Europa, Rusia nu va
admite niciodata ca altcineva sa-i faca o concurenta semnificativa pe piata europeana,
acela fiind tocmai Iranul.

Noua ordine mondiala

John McCain, candidatul republican la Casa Alba, ameninta Kremlinul

John McCain este candidatul republican la presedintia SUA. El si-a asigurat investitura,
castigand in toate cele patru state unde au avut loc alegeri primare in cadrul celui de-al
doilea SuperTuesday. Pe de alta parte, in tabara democrata, lucrurile sunt in continuare
incerte. Aceasta situatie nu face decat sa creasca sansele lui McCain de a deveni cel de-al
44-lea presedinte al SUA. Nascut in 1936, el este erou al razboiului din Vietnam, unde a
fost prizonier timp de 5 ani. “McCain este un politician dur, cu principii distincte, pentru
care a luptat si în interiorul Partidului Republican, si în razboiul din Vietnam. Se zice ca
în timpul acestei conflagratii, McCain a ajuns în prizonieratul comunistilor vietnamezi si,
atunci când acestia i-au oferit posibilitatea sa se elibereze înainte de termen, în schimbul
unor informatii, republicanul a refuzat stoic sa-si tradeze patria. Fara îndoiala, este un
politician extrem de încapatânat”, scrie cotidianul moscovit Izvestia. McCain face parte
dintr-o familie celebra de militari (tatal si bunicul sau au fost amirali), iar unul dintre fiii
sai se afla acum in Irak. El este un sustinator activ al prezentei americane in aceasta tara,
afirmand ca armata americana “va ramane in Irak si 100 de ani daca este nevoie”.

Senatorul are planuri mari pentru NATO

John McCain a pledat pentru o “noua ordine mondiala”. El s-a pronuntat pentru
inlocuirea ONU cu o noua structura in frunte cu tarile NATO, pe care a numit-o liga
globala a democratiilor. “In fata comunitatii transatlantice sta misiunea de a pune bazele
unei noi ordini globale pentru o lume care va dainui secole, nu decenii”, a afirmat
McCain, intr-o declaratie adresata lucrarilor Conferintei internationale pentru securitate
de la München, de la inceputul lunii februarie. Fiind prins in campanie, el nu a fost anul
acesta prezent la München, rupand o traditie de mai multi ani. In opinia lui McCain,
“primul pas” in acest sens “poate fi summitul de la Bucuresti”.Politica sa fata de Europa
de Est este una foarte clara. El s-a pronuntat pentru pentru aderarea la NATO, in cadrul
summitului de la Bucuresti, a Albaniei, Cehiei si Macedoniei pentru a “apropia de Vest
statele balcanice”. El a chemat, de asemenea, opinia publica internationala sa recunoasca
independenta Kosovo si sa ajute integrarea Georgiei si Ucrainei in NATO. Potrivit
senatorului american, “Georgia si Ucraina” au niste vecini “dificili, care au probleme
interne”. “Sunt niste democratii tinere, a caror evolutie va fi anevoioasa, dar ele trebuie sa
stie ca noi vom sustine fiecare pas al lor in acest sens si le putem demonstra asta la
Bucuresti”, a precizat McCain. Moscova se opune deschis intrarii Ucrainei in NATO,
amenintand cu folosirea rachetelor. El a fost un sustinator activ al integrarii Romaniei in
structurile nord-atlantice. McCain a vizitat Romania in august 2002, in contextul in care
administratia americana evalua pregatirile de aderare a tarilor candidate, printre care si
Romania.

«In inima lui Putin vad trei litere: KGB»

McCain a facut, de asemenea, o serie de declaratii dure la adresa presedintelui rus,
Vladimir Putin, criticand campania electorala din aceasta tara. “Putin incearca sa reinvie
fostul Imperiu rus. Este evident ca el vrea sa ramana la putere in Rusia vesnic. Pentru
asta, el l-a promovat pe unul din protejatii sai, omul care in functia de presedinte va
indeplini ordinele sale”, a spus McCain intr-un discurs in statul Wisconsin. In replica,
presedintele Dumei de Stat, Boris Grazlov, a spus: “McCain nu stie ce vorbeste. El n-a
fost in Rusia la alegeri”. Presedintele rus, Vladimir Putin, n-a fost uitat de McCain. “In
inima lui Putin n-am vazut nimic deosebit, asa cum spunea Bush la summitul de la
Ljubliana, ci doar trei litere - KGB”. Intrebat daca are de gand sa lupte cu Rusia, el a
raspuns: “Depinde cum se va comporta aceasta tara”. John McCain este cel mai incomod
candidat pentru Rusia la presedintia SUA. El a pledat pentru excluderea Rusiei din G8, in
2005. “SUA si partenerii nostri europeni ar trebuie sa spuna: Vladimir, noi nu am vrea sa
te vedem la intalnirea celor mai puternice opt state ale lumii”, a spus McCain, unul dintre
cei mai influenti embri ai Comisiei pentru fortele armate.

Bush, vechiul adversar devenit aliat

Senatorul republican avea programata, ieri, o intrevedere cu presedintele George W.
Bush, în încercarea de a face o alianta incomoda cu un fost adversar, comenteaza AFP.
Bush urma sa îsi afirme oficial sprijinul pentru senatorul John McCain, care a obtinut
învestitura republicana, câstigând cele patru primare organizate marti în Texas, Ohio,
Vermont si Rhode Island. Un gest semnificativ, la opt ani dupa ce cei doi politicieni au
dus o lupta dura pentru învestitura partidului, într-o campanie prezidentiala feroce în care
McCain a fost învins. În discursul de marti, dupa ce a devenit clar ca a adunat cei 1.191
de delegati necesari pentru învestitura, el a promis ca va lupta pentru a câstiga razboiul
din Irak, o replica implicita pentru rivalii sai democrati, Hillary Clinton si Barack Obama.
STIRI

"Energia nu mai trebuie sa fie o problema de

geopolitica"

» Polonia s-a intors in Europa – este aceasta o descriere corecta a primelor patru
luni ale guvernului dumneavoastra nou ales?
— Aceasta este o descriere mult prea dura. De fapt, s-ar putea argumenta ca Polonia nu a
parasit niciodata Europa, nici in cele mai intunecate zile ale regimului comunist. Ca
popor, ne-am simtit totdeauna europeni si am fost doar artificial tinuti in afara Europei.
Cu siguranta, dupa ce am depasit consecintele politice ale celui de-al doilea razboi
mondial si ne-am alaturat

NATO si UE, s-a stabilit un consens in Polonia asupra faptului ca ar trebui sa fim in
curentul principal european. si, dupa cum vedeti, Parlamentul polonez a ratificat deja
Tratatul de la Lisabona.

» Mai sunt inca divergente intre "vechii" si "noii" europeni?

— Aceasta depinde de cum definiti "vechi" si "noi". Ati putea defini "vechi" si "noi" ca
vechi si noi membri. Unii au definit noua, respectiv vechea Europa ca periferie care este
multumita de conducerea americana si centru, care nu este multumit. Potrivit altor
definitii, sunt mai multe viteze diferite. De exemplu, noi suntem acum in Spatiul
Schengen, in timp ce unii dintre membrii mai vechi nu sunt. De asemenea, avem si un
program destul de bine definit de intrare in zona euro. Dar in alte chestiuni suntem in
diferite coalitii, ceea ce nu este neobisnuit in Europa.

» Sunt relatiile guvernului dumneavostra cu SUA mai importante decat cele cu

Uniunea Europeana si Rusia? Exista vreo ierarhizare?
— Acestea sunt tipuri de relatii foarte diferite. UE nu este doar o alianta; inseamna o
apartenenta si o familie. Nu este vorba doar despre desfiintarea vizelor si despre faptul ca
nu mai este nevoie de pasapoarte. Inseamna desfiintarea fizica a posturilor de control de
frontiera, de exemplu intre Polonia si Germania, care reprezinta un eveniment epocal.
Inseamna, de asemenea, punerea in legatura a institutiilor si sistemelor juridice. Relatia
cu SUA este o alianta cordiala, dar nu merge atat de profund. Iar relatia cu Rusia este o
relatie de vecinatate, dar nu este nici o relatie federala, nici o alianta.

» Vorbesc despre relatiile bune traditionale cu America…

— Ca majoritatea tarilor europene, incercam sa fim atat buni aliati cu SUA, cat si buni
europeni. Din punct de vedere militar, dumneavoastra aveti baze americane in Germania,
noi nu avem. Prin Germania trupele americane fac schimburile spre Irak, nu prin Polonia.
Am dori sa fim atat de apropiati de SUA cat sunteti dumneavoastra, de fapt. Cu 25 de ani
in urma, cand noi eram in spatele Cortinei de Fier, pentru noi era aproape la fel de dificil
sa calatorim in Europa cat era sa calatorim in SUA. Este adevarat ca in acele zile SUA
pareau mai interesate de noi decat unele tari europene. In timp ce influenta americana a
crescut, influenta europeana a crescut mult mai mult. Noi inca avem burse Fulbright, de
exemplu, dar avem si cinci mii de burse Erasmus, iar faptul ca studentii polonezi pot
acum sa studieze in Italia si in Marea Britanie, platind taxe la fel ca cetatenii acelor state,
in timp ce la Harvard trebuie sa plateasca taxe ca straini, inseamna o mare diferenta.
Astfel incat relatia cu Europa a devenit mult mai profunda.

» Care este motivul ce a stat la baza deciziei guvernului dumneavoastra de a retrage

militarii polonezi din Irak?
— Pana in octombrie, cand noi vom pleca, durata prezentei noastre in Irak va depasi
durata participarii SUA la cel de-al doilea razboi mondial, iar noi privim misiunea noastra
in Irak ca pe un succes. Am avut, prin rotatie, in total, 18.000 de militari in Irak. In
punctul culminant al implicarii noastre, am avut controlul in cinci provincii. Am pierdut
22 de militari, jumatate dintre acestia in incidente de violenta politica. Mie aceste date
imi arata ca trupele poloneze au facut ceea ce fac totdeauna atunci cand sunt in misiuni de
mentinere a pacii. Stabilesc relatii bune cu autoritatile si populatia locala, iar noi putem sa
dam inapoi aceste provincii poporului irakian cu constiinta impacata. Nivelul violentei
din Irak este, in general, mult mai scazut in aceste zile. Astfel incat cred ca, in sfarsit,
strategia SUA si eforturile irakiene functioneaza si, prin urmare, noi putem pleca pentru
ca ne-am indeplinit misiunea.

» Sunteti dezamagit de faptul ca promisiunile Guvernului SUA de a ajuta

companiile de constructii poloneze sa se implice in programul de reconstructie din
Irak nu au fost, pana la urma, respectate?
— Da.

Pentru a ramane cea mai puternica alianta din istorie, NATO trebuie sa se implice in
scutul antiracheta

» Fiecare al doilea cetatean polonez se opune instalarii scutului american

antiracheta in Polonia. Sunteti in continuare in favoarea acestui sistem si care sunt
conditiile pe care le puneti?
— Negocierile sunt in curs. Nu toate conditiile pot fi discutate public, dar vizita
premierului Tusk la Washington a adus progrese, pozitiile au fost clarificate. Am prefera
ca Rusia sa fie calmata in legatura cu faptul ca instalatia proiectata nu este indreptata
impotriva ei. Ne-ar placea ca Polonia sa fie parte a unei solutii, adica ne-ar placea sa
micsoram obiectiile Rusiei. Cred ca aliatii nostri americani sustin acest obiectiv. NATO
este, de asemenea, interesat de o arhitectura stratificata a apararii antiracheta. Apoi,
desigur, suntem interesati si sa intensificam cooperarea militara cu Statele Unite.

» Ar trebui ca apararea antiracheta sa devina un proiect al intregii Aliante Nord-

Atlantice?
— Da, cred ca ar trebui. In istoria militara exista o tendinta de a lupta la distante din ce in
ce mai mari. Secolul XX a fost caracterizat de razboaie cu tancuri, secolul XXI va fi
marcat de razboaie cu rachete. Daca vrem sa ramanem cea mai puternica alianta din
istorie, ar trebui sa ne implicam in acest proiect.

» Veti amana decizia pana dupa alegerile din SUA?

— Nu lucram cu termene-limita autoimpuse. Negocierile sunt despre probleme de
substanta, nu despre date-limita. Asa ca totul depinde de partea americana.

» Ar fi prea simplist sa spunem ca afacerea ar fi: aparare antiracheta si 100 de

rachete Patriot in Polonia?
— Ei bine… O suta de rachete Patriot. Sa vedem, o baterie costa aproximativ 300 de
milioane de dolari. Inmultit cu o suta… ar fi 30 de miliarde de dolari. Ar fi o oferta foarte
generoasa, nu credeti?

Nu ne asteptam la miracole in relatia cu Rusia

» Care sunt conditiile preliminare ca sa ajungeti la o "coexistenta armonioasa" cu

Rusia?
— Fixati stacheta prea sus. Pe de o parte, incercam sa gasim o agenda pozitiva in aceasta
relatie si am schimbat gesturi de bunavointa cu Rusia. Ei au ridicat embargoul impus
carnii, iar noi am facut ceea ce trebuie pentru ca UE sa inceapa sa negocieze cu Rusia.
Speram ca Rusia negociaza cu buna-credinta, mai ales in problemele care tin de
securitatea energetica. Dar cred ca Rusia are relatii tensionate cu majoritatea vecinilor sai.
Asa ca nu ne asteptam la miracole.

» In Germania, din timpul "Ostpolitik" din epoca Willy Brandt, se spune: avem
nevoie de securitate cu Rusia, si nu de securitate impotriva Rusiei. Sunteti de acord?
— Nu cred ca a fost adevarat atunci, dar cred ca ar trebui sa fie adevarat acum. Dar, ca de
obicei, este nevoie de doi pentru un tango – si permiteti-mi sa o spun in modul urmator: i-
am cerut public comandantului Statului Major rus sa nu ne mai ameninte cu razboiul
nuclear mai mult de o data pe trimestru…

» Va asteptati ca schimbarea presedintelui de la Kremlin sa ofere o sansa pentru

relatii mai bune?
— seful guvernului nostru a fost unul dintre primii lideri care s-au intalnit cu Dmitri
Medvedev cu putin inainte de alegeri si cred ca au stabilit o buna relatie personala. Dar
am fost intotdeauna, din punct de vedere intelectual, impotriva unei prea mari
personalizari a relatiilor noastre cu Rusia si cu liderii rusi. Cred ca Rusia este o tara mare,
cu o diplomatie profesionista si un foarte puternic simt al interesului propriu. Ar trebui sa
judecam Rusia la fel ca pe orice alta tara, pe baza a ceea ce face, si nu pe baza trasaturilor
de personalitate ale liderilor sai.

Este nevoie de reciprocitate in investitiile din domeniul energetic

» A facut guvernul dumneavoastra pasi tangibili cu privire la conflictul legat de

gazoducte?
— Inca credem ca acesta este un proiect politic si nu intelegem de ce cele doua guverne
vor sa impuna costuri mari consumatorului european, prin deprecierea unei investitii care
nu trebuie sa fie atat de costisitoare. Se poate construi o conducta pe pamant, care ar
satisface la fel de bine cerintele, cu mai putini bani si mai putine motive de ingrijorare
pentru mediu.

» Ati subliniat de cateva ori ca Uniunea Europeana are nevoie de o politica

energetica comuna.
- Asa este.

» Ministerul de Externe german o numeste politica externa a energiei.

— Cred ca trebuie sa luam masuri de construire a increderii din cauza disputelor de genul
celor dintre Rusia si tarile baltice – Belarus si Ucraina. Acestea sunt, de fapt, motive de
ingrijorare nu doar pentru Europa Centrala. Prin urmare, o carta a energiei este o idee
buna, pentru ca ar asigura un arbitraj in dispute. Avem nevoie si de reciprocitate. Daca
Rusia investeste in retelele noastre de distributie, la fel ar trebui ca si tarilor europene sa
li se permita sa investeasca in retele de distributie rusesti. Sau, cel putin, ar trebui sa
avem acces la sistemul de conducte rusesti pentru a putea cumpara direct de la
producatori.

» Ce ati raspunde daca europenii v-ar oferi gaz rusesc, adus din Germania, poate?
— Acestea sunt probleme de diversificare a resurselor si a surselor de alimentare si cred
ca avem nevoie de ambele. Polonia este intr-o pozitie relativ buna, intrucat doar 14 la suta
din cererea noastra de energie este reprezentata de gaz. Din care o treime asiguram din
surse interne. Este in interesul Europei sa existe reciprocitate. Astfel incat companiile si
consumatorii sa poata fi siguri ca aprovizionarea cu energie este o afacere, mai degraba,
decat o problema de geopolitica prezentata sub un alt nume.

BIOGRAFIE
Master la Oxford
Dupa ce a condus comitetul de greva al studentilor din orasul sau natal, Bygdoszcz, in
timpul evenimentelor din martie 1981, Radoslaw Sikorski s-a refugiat din motive politice
in Marea Britanie, unde a ramas pana in 1989. Aici a obtinut titlul de Master in filosofie,
stiinte politice si economie al Universitatii Oxford. Intre 1986 si 1989 a transmis
corespondente din Afganistan si Angola, ca reporter de razboi, fotografiile sale din
Afganistan obtinand un premiu al asociatiei World Press Photo, in 1988. A scris cateva
carti, intre care volumul "The Polish House – an Intimate History of Poland".
Este casatorit cu jurnalista si scriitoarea Anne Applebaum, laureata a Premiului Pulitzer
in 2004 pentru cartea sa "Gulag: A History".
In 1992, in calitate de adjunct al ministrului Apararii, a fost implicat in eforturile de
aderare a Poloniei la NATO. Intre 1998 si 2001 a fost subsecretar de stat in Ministerul de
Externe polonez, iar din 2005 pana in 2007 a fost ministru al Apararii.
A fost ales pentru prima data in Senatul polonez in 2005, obtinand un al doilea mandat si
in 2007, cand a candidat din partea Platformei Civice.
Pastele si 1 Mai impulsioneaza turismul

O luna incarcata din punct de vedere turistic, un miez de primavara cu temperaturi in

crestere si o vreme ce imbie la achizitionarea unor noi si consistente pachete turistice.

Aprilie, numit si Prier in cultura populara, cuprinde importante sarbatori religioase,

precum cea a Pastelui, Sfantului Gheorghe sau Floriilor, prilejuind odata cu incheierea sa
lansarea mult asteptatului sezon estival.

Vacanta de primavara incarcata

Targul de Turism al Romaniei desfasurat acum doua saptamani, a generat un important

numar de vacante cu destinatii variate, acoperind prin diversitate cerintele tuturor celor
care au dorit sa-i calce pragul. Cele peste 300 de firme, provenind din 14 tari participante,
au ocupat o suprafata expozitionala de 12.000 mp, cu 10% in crestere fata de anul
precedent. Fiecare societate prezenta, fie ea agentie, tur-operator, autoritate in domeniu,
organizator de congrese sau pur si simplu companie hoteliera sau pensiune, a cautat sa
atraga, prin intermediul cataloagelor pline cu informatii utile si al pliantelor viu colorate,
un numar cat mai mare de clienti, ademenind vizitatorii cu discount-uri si tarife reduse,
valabile in perioada desfasurarii expozitiei. Evenimentele marcante, asupra carora targul
a generat interes si o apreciabila cantitate de oferte, au fost reprezentate de sarbatorile
pascale si ziua de 1 Mai, aflate anul acesta la doar 4 zile distanta. Momentul Invierii
Mantuitorului, sarbatorit de majoritatea romanilor si nu doar de catre acestia pe data de
27 aprilie 2008, a generat de-a lungul timpului ample obiceiuri traditionale; bucataria
romaneasca – apreciat motiv al turismului autohton – mandrindu-se cu nelipsitele sale
alimente precum cozonac, pasca, drob de miel si oua rosii incondeiate, aflate acum la loc
de cinste pe masa fiecarui crestin ortodox. Spatiul si cadrul in care credinciosii servesc
cina traditionala, savurand atmosfera plina de semnificatii a Sfintelor Pasti, depinde intr-o
oarecare masura si de influenta pe care operatorii din industria ospitaliera stiu sa o
genereze in aceasta perioada. De altfel, majoritatea agentiilor de turism lanseaza pachete
atractive ca pret si scop al calatoriei ce urmaresc petrecerea sarbatorilor pascale in
adevarate locatii de vis, multe dintre acestea situate la malul marii, destinatie justificata
de apropierea cu pasi tot mai repezi a sezonului cald. De 1 Mai plajele romanesti,
asemenea celor din lumea intreaga, se pregatesc sa faca fata unui nou val de turisti care
vor impanzi de acum si pana la inceputul toamnei nisipurile fierbinti de la malul marii,
aglomerand multitudinea camerelor de hotel dotate cu aer conditionat si minibaruri ticsite
cu bauturi racoritoare. Ofertele iepurasului se orienteaza intr-o mai mica masura spre
statiunile regiunilor montane, acolo unde, odata cu topirea zapezii, are loc si o scadere
sesizabila a traficului turistic. Continua sa aiba cautare doar acele tinuturi in care se
practica un turism de factura rurala, regiuni in care amprenta etnografica pregnanta
creeaza mediul prielnic celebrarii traditionalelor sarbatori religioase. Outgoing-ul, prin
majoritatea destinatiilor sale insorite din Grecia, Turcia, Tunisia sau Egipt, cunoaste un
ritm de constanta si permanenta dezvoltare, pe masura ce temperatura ridica mercurul in
termometre, iar lumina soarelui amana pentru perioade mai indelungate din zi aparitia
lunii pe cer.
Oferte ale unor tur-operatori

Cele mai mari si cunoscute agentii de turism actionand in prezent pe piata romaneasca, au
prezentat in cadrul celei de-a XIX-a editii a Targului de Turism al Romaniei, alaturat
succeselor repurtate in 2007 si importante proiecte de viitor, impreuna cu stufoase
cataloage cu oferte interne si externe. Tur-operatorul rus Tez Tour, o companie ce
activeaza cu succes in turismul international prin intermediul reprezentantelor sale aflate
in 14 tari, se apropie vertiginos de totalul de un milion de turisti serviti anual. In 2007,
anul in care compania a inceput sa fiinteze si in tara noastra, au fost lansate doua produse
turistice de succes: "Turcia Exclusivista" si "Egiptul Grandios", parte a unei liste, pe
parcursul careia incepand cu 2008, se vor adauga si destinatii precum Cipru, Grecia sau
Spania, beneficiind de zboruri directe tur-retur. In urma cu putin timp, agentia a organizat
un eveniment itinerant intitulat "Roadshow 2008", desfasurat pe traseul Iasi – Timisoara
– Cluj Napoca – Bucuresti. Aici au avut loc o serie de seminarii privind industria
hoteliera, urmand a fi introduse pe parcurs, in cadrul dezbaterilor si prezentari ale unor
hoteluri de top precum Rixos, IC Hotels, Club Voyage, Sunrise, Spice si Sera.

Un alt turoperator important la nivel national, J’Info Tours, se mandreste cu o prezenta

constanta, timp de 18 ani in industria romaneasca de profil. Premiata in 1998, la Paris, cu
distinctia "cel mai bun tur-operator roman", agentia specializata in circuite si sejururi
charter si-a prezentat ca in fiecare an numeroasele sale destinatii. Ofertele de sezon City
Break, de patru zile in marile orase ale Europei, precum Salzburg cu tarife plecand de la
474 de euro, Paris 345 de euro, Milano 256 de euro, Viena 433 de euro sau Barcelona 357
de euro, sunt foarte apreciate de catre turisti, la fel ca si biletele de avion spre destinatii
exotice de tipul Cubei, Dubaiului, Insulelor Seychelles sau Maldive. Pentru cei care
doresc aventura combinata cu distractie pe masura, J’Info Tours ofera posibilitatea
traversarii oceanului pentru o vizita de sapte zile in SUA, la numai 698 de euro de
persoana. Cei interesati vor efectua un tur fascinant al asa numitului "Triunghi de Aur",
compus din celebrele orase Los Angeles, Las Vegas si San Francisco. Toate aceste oferte,
nu reprezinta decat o mica parte din multitudinea pachetelor existente in prezent pe piata
turistica romaneasca, destinatia finala aleasa, reprezentand pentru fiecare persoana
doritoare in efectuarea unui sejur de sapte sau 10 zile, o adevarata provocare, prin prisma
posibilitatilor multiple de selectie.

Vacante in Romania pe timpul primaverii

Orice tip de oferta: circuit, sejur sau simpla cazare, promovata in perioada 15 aprilie – 15
mai, nu poate rata doua evenimente marcante al primaverii, aducatoare de flux turistic,
Pastele si ziua de 1 Mai. Daca in perioada sarbatorilor pascale pachetul comercializat
poate fi directionat si spre statiuni montane sau balneo-climaterice, in ziua deschiderii
sezonului estival, acesta are ca tinta exclusiv zona de litoral. In general un sejur de Pasti
cuprinde intre trei si sapte zile de cazare cu meniu traditional servit dupa noaptea Invierii.
Trei nopti cu pensiune completa in statiuni balneo precum Baile Felix, Olanesti, Baile
Govora sau Slanic Moldova, la hoteluri de doua si trei stele se situeaza intre 250 si 400 de
lei de persoana. Patru zile in zonele agroturistice Rasnov, Bran-Moeciu (foto jos) in
regim de pensiune completa pleaca de la 500 de lei de persoana, depasind uneori 1.000 de
lei in functie de confortul si serviciile oferite. Aceleasi tarife incluzand mese festive pot fi
intalnite si la pensiunile de la poalele Ceahlaului in apropiere de Piatra Neamt, precum si
in Suceava sau Vatra Dornei, destinatii perfecte pentru petrecerea intr-un cadru adecvat a
Sfintelor Sarbatori de Pasti. Pe Litoral statiunile Mamaia, Neptun si Olimp pastreaza cele
mai ridicate costuri in perioada 30 aprilie – 2 mai, gestionand tarife pornind de la 50 de
lei camera dubla in hoteluri de doua stele, 100 de lei la trei stele si 150 de lei pentru patru
stele. Jupiter si Mangalia practica tarife reduse de 30 de lei camera in unitati de doua
stele.

Destinatii externe

Primavara reprezinta momentul ideal pentru demararea de noi croaziere si circuite.

Regiunile calde beneficiind de largi intinderi de apa sunt printre cele mai cautate in
aceasta perioada. O croaziera pe Nil timp de 10 zile de-a lungul mirificului Egipt incarcat
de istorie poate fi obtinuta la pretul de 800 de euro de persoana, cazare pe vas de lux si in
hoteluri de patru stele. 15 zile in Spania si Maroc, doua regiuni distincte dar a caror
culturi se impletesc sublim dand nastere unei atmosfere si civilizatii aparte, pot fi
achizitionate la pretul de 750 de euro de persoana. Turcia isi asteapta clientii fideli, atrasi
de sistemele all-inclusive practicate aici, in hotelurile de patru si cinci stele din statiuni
celebre precum Antalya, Kusadasi, Marmaris sau Belek. Locul in camera dubla pentru un
concediu intre sapte si 10 zile pleaca de la 600 de euro de persoana ajungand si la 1.500
de euro in functie de serviciile oferite. De asemenea insulele grecesti Corfu, Creta,
Thassos sau Rhodos desfasoara plaje superbe printre nenumaratele vestigii ale unei
civilizatii apuse, leagan al umanitatii timp de sute de ani. Un sejur aici poate pleca si de la
250 de euro de persoana pentru sase nopti, in cazul alegerii variantei ieftine, de transport
cu autocarul. Nu in ultimul rand, celor cu dare de mana si dornici in a petrece o vacanta
de neuitat, Thailanda pare sa le satisfaca toate pretentiile. Un taram care respira turism
prin toti porii sai, micul regat situat in inima Asiei de sud-est, isi dezvaluie vizitatorilor
mirificele sale peisaje alaturi de vasta sa cultura gastronomica si arhitecturala la preturi
pornind de la 1500 de euro de persoana un sejur de sapte zile.
IT &C

Stirile se scriu acum pe microbloguri

» Cu tot mai multe aplicatii dezvoltate pentru o utilizare a anumitor servicii web 2.0 prin
intermediul telefonului mobil, comunitatile online se transforma treptat in comunitati
mobile.
» Un fenomen care s-a instalat pe telefoanele internautilor este microbloggingul, ce a
devenit recent o moda si pentru utilizatorii romani.
Daca ne intoarcem in urma cu cativa ani, patru-cinci, nu mai multi, in Romania apareau
primii detinatori de jurnale online – bloguri. Blogosfera romaneasca a evoluat in pas cu
tehnologia aflata in spatele acestor site-uri, imbunatatindu-se atat din punctul de vedere al
aspectului, cat si al continutului. Insa in momentul cand insemnarile bloggerilor au
devenit lungi si foarte pline de informatie parca era nevoie de o gura de oxigen. Aceasta
s-a numit Twitter.com si a devenit un trend peste tot in lume. si pentru ca portalul a prins
si la noi, era normal sa se lanseze si o versiune autohtona – cirip.ro, lansata de firma
Timsoft din Timisoara.

Nevoie de internet
Microbloggingul s-a nascut din dorinta unor bloggeri de a sta in permanenta legatura cu
cititorii lor si atunci cand nu sunt in fata unui calculator. Conectarea prin GPRS/3G la net
de pe mobil nu este la indemana tuturor din cauza costurilor destul de ridicate sau pentru
ca nu toate platformele care sustin jurnalele online au si o aplicatie pentru mobil. Astfel
era necesara o aplicatie care sa fie disponibila pe cale GSM. Evident, cea mai la
indemana solutie este SMS-ul. De aici si denumirea noului tip de blogging… fiecare
insemnare avand 140 de semne.

O aplicatie duala
Prima aplicatie de microblogging a fost Twitter, devenita astazi un "must" pentru mai toti
cei care au blog, au cont pe Facebook sau MySpace si incarca imagini pe Flickr. Aceasta
poate fi accesata printr-o interfata web (www.twitter.com) pe baza unui nume de
utilizator si a unei parole, dar mesajele pot fi trimise si de pe telefonul mobil. In
momentul inscrierii utilizatorul isi introduce numarul de mobil. Trebuie sa stiti ca fiecare
numar de telefon poate functiona cu un singur cont. O data ce se verifica faptul ca
numarul apartine celui care se inscrie – se trimite un cod secret prin SMS – utilizatorul
poate scrie mesaje de 140 de caractere de pe mobil, pe care le va expedia apoi catre un
numar de telefon din Marea Britanie (indicat la inscriere), iar mesajul va aparea pe site.

Stai mereu conectat

Utilizatorii isi pot invita prietenii sa se inregistreze pe site-ul mentionat, iar acestia pot
opta sa primeasca mesajele noi direct pe mobilul propriu. De exemplu, cineva isi face
cont nu pentru a avea un microblog, ci pentru a primi informatiile scrise de alte persoane.
Aceasta este o metoda prin care nu numai prietenii stau in permanenta legatura intre ei,
dar si firmele mari pot comunica stiri sau informatii importante. Agentia de presa Reuters
si ziarul The New York Times si-au facut conturi pentru a trimite cele mai noi
Microinsemnarile lor sunt insotite de link-uri scurte catre articolele citate.
Si operatorii mobili au cont
Orange si Vodafone au intrat in acest joc al microbloggingului creandu-si conturi pe
Twitter.com. Astfel cei doi operatori isi vor tine la curent clientii cu ultimele oferte si nu
numai. Oana solca, WebShop& WebCare Marketing Manager la Orange Romania, a
declarat pentru "Romania libera" ca Twitter este folosit ca un canal de comunicare a
ofertelor exclusive, precum si pentru functionalitatile si noutatile din sectiunea Orange
WebShop si Orange WebCare. "Contul este destinat exclusiv discutiilor despre aceste
doua aplicatii online si este un mod de a-i informa pe cei care sunt in pas cu ultimele
tendinte ale internetului", a explicat solca. Evident si pentru Vodafone aplicatia Twitter e
tot un instrument de marketing. "Prin microblogging stabilim o relatie mai apropiata cu
clientii nostri", a explicat Diana Iosu, Media Relations Manager la Vodafone Romania.

ECONOMIE

MOL extinde reteaua de benzinarii

MOL Romania, subsidiara a grupului ungar de petrol si gaze Magyar Olaj es Gazipari
(MOL), va aloca in acest an 20 de milioane de euro pentru extinderea retelei de
benzinarii, prima statie noua deschisa in 2008 fiind situata in localitatea Ludus, judetul
Mures.
"Am alocat 20 de milioane de euro pentru investitii in extinderea retelei de benzinarii in
toata tara", a declarat presedintele MOL Romania, Zsolt Szalay. M. Baciu

City Grill cumpara Cream Cafe

City Grill a cumparat, de la Miki Haiblum, cele doua cafenele Cream Cafe din zonele
Universitatii si Piata Romana din Bucuresti, pe care le va transforma intr-un restaurant
City Grill si o cafenea City Café. Grupul City Grill opereaza in prezent opt restaurante si,
o data cu preluarea celor doua unitati Cream Café, va acoperi tot centrul Capitalei,
estimand pentru 2008 o cifra de afaceri de peste 15 milioane de euro.

Biodieselul, taiat de criza

Ministrul cooperarii si Dezvoltarii Economice german, Hedimarie Wieczorek-Zeul, vrea
sa reglementeze piata de combustibili biodegradabili (biodiesel), pe fondul crizei globale
de alimente prezise de Natiunile Unite.
"Este inacceptabil ca exportul de biodiesel sa prezinte o amenintare pentru proviziile de
grane din moment ce atatea natiuni deja traiesc in saracie", a afirmat Wieczorek-Zeul. Tot
ea a completat spunand ca "lumea are nevoie de noi obiective si reguli in vederea
atenuarii schimbarii climei si imbunatatirii dezvoltarii sociale". Aceeasi parere fata de
piata combustibililor o are si Fondul Monetar International (FMI), care sustine ca pretul
foarte mare la alimente ar putea avea grave consecinte asupra multor tari in dezvoltare, in
special din Africa.
Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI, a afirmat, intr-un raport emis recent, ca "sute
de mii de oameni vor muri de foame daca se mentine trendul actual de piata". Criza de
alimente prezisa de Natiunile Unite se refera la 82 de tari din lume, printre care trei din
Europa, 25 din Asia, patru din America de Sud, 44 din Africa si sase din Australia.

Cel mai mare mall din S-E Europei

» Investitia in Baneasa Shopping City se ridica la 150 milioane de euro.

» Mall-ul ofera o suprafata totala de 85.000 metri patrati de suprafata inchiriabila.

» Peste 220 de magazine, restaurante si locuri de distractie ii asteapta, de astazi, pe

vizitatori.

Astazi isi deschide portile cel mai mare mall din sud-estul Europei, Baneasa Shopping
City, construit in zona comerciala Baneasa.
Acesta este primul mall din tara amplasat intr-un parc de retail si aduce primul food-court
pe trei niveluri din tara, urmand ca in viitorul apropiat sa prezinte pe piata o alta noutate –
o zona de divertisment unica in Romania.

Oferta bogata de branduri celebre

In Baneasa Shopping City exista o suprafata inchiriabila de 85.000 de metri patrati care a
fost preluata de firme celebre, unele prezente pentru prima data in Romania. Vizitatorii isi
vor putea face cumparaturile si isi vor petrece timpul liber in 220 de magazine,
restaurante, zone de servicii si distractie. Baneasa Shopping City se pozitioneaza pe piata
ca un mall de fashion unic, dupa cum au apreciat dezvoltatorii proiectului. Vizitatorii vor
avea la dispozi-tie colectii variate de cosmetice, parfumuri, bijuterii, ceasuri si accesorii.
In magazinele de specialitate vor gasi colectii unice de incaltaminte si sortimente de
lenjerie la moda. Magazinele de decoratiuni interioare, computere, accesorii IT si
telefonie mobila sunt si ele prezente in centrul comercial.

Oferte speciale
In acest weekend vizitatorii vor fi intampinati cu multe surprize: ei vor putea dansa
alaturi de trupa suedeza Jeerk, care va sosi in premiera in Romania. Tot la sfarsitul acestei
saptamani firmele vor avea oferte speciale la produse, pentru a atrage cat mai multi
cumparatori. Iepurasul de Paste va aduce copiilor multe cadouri si activitati de distractie
dedicate celor mici. In mall se va deschide "Orasul surprizelor", unde vizitatorii vor
asculta miniconcerte de acordeon, vioara, flaut si chitara, vor urmari reprezentatiile unor
acrobati si jongleri cunoscuti, minispectacole de breakdance, face-painting, design grafic
si caricatura.
PLANT WORLD
Dieffenbachia, apreciată pentru frunzele ornamentale
Genul cuprinde aproximativ 30 de arbuşti de mici dimensiuni sau plante erbacee perene.
Dieffenbachia creşte în natură în America Central-meridională şi în Asia. Planta poate
avea dimensiuni variate, în funcţie de specie. Acestea pot varia între 35 şi 150 de
centimetri înălţime. Planta este extrem de apreciată pentru frunzele sale cu un putrenic
efect ornamental. Are frunze mari, oval-alungite, cu numeroase striuri sau pete albe ori
galbene. În comerţ sunt disponibile varietăţi pitice cu frunzele de dimensiuni mici.
Plantele cultivate în condiţii nefavorabile tind să producă tulpini foarte alungite şi puţine
frunze în partea inferioară. Dieffenbachia este o plantă destul de uşor de cultivat.
Exemplarele crescute în apartament în general nu produc flori. Un lucru de care trebuie
să ţineţi cont când cumpăraţi o astfel de plantă este acela că frunzele sunt toxice, aşa că
este indicat ca ghivecele să nu fie lăsate în apropierea copiilor.

Îngrijire

Aceste plante sunt în general cultivate în apartament deoarece pot fi amplasate şi în locuri
care nu beneficiează de prea multă lumină. Preferă lumina difuză şi locurile
semiumbroase. Pe de altă parte, Dieffenbachia nu trebuie expusă în frig, fiind
recomandate temperaturile mai mari de zece grade Celsius. Poate suporta şi temperaturi
mai mici, dar nu inferioare valorii de cinci grade Celsius. În zonele cu ierni blânde,
Dieffenbachia poate fi crescută şi în grădină, la adăpost de razele directe ale soarelui, de
vânt sau de frig.

Planta trebuie udată cu regularitate pe tot parcursul anului, lăsând solul să se usuce
complet între udări. Poate suporta perioade scurte de secetă. În lipsa apei, frunzele îşi pot
pierde din vigoare, însă îşi revin rapid după ce li se pune apă din abundenţă. În timpul
lunilor de iarnă, planta se udă mai rar. Din martie şi până în octombrie, în apă se poate
amesteca îngrăşământ pentru plante verzi o dată la 15 - 20 de zile. Dieffenbachia preferă
un substrat fibros, bogat în substanţe nutritive, foarte poros, uşor penetrabil de rădăcinile
groase şi de apa utilizată la udare. Substratul folosit la plantare trebuie să conţină pământ
de frunze, turbă şi muşchi sau cărbune vegetal, care îi asigură porozitatea. În fiecare
primăvară se recomandă transplantarea totală a plantelor tinere, şi doar parţială a celor
mature - adică înlocuirea stratului de la suprafaţa ghiveciului cu un amestec proaspăt de
pământ.

Înmulţire, paraziţi şi boli

Înmulţirea plantei se realizează prin butaşi din vârfurile cu frunze şi din fragmente de
tulpină. Butaşii pot fi puşi direct în ghivece, pe un substrat de turbă amestecată cu nisip.
După aproximativ trei-patru săptămâni, aceştia vor face rădăcini. Ei au nevoie de multă
căldură, aproximativ 25-28 de grade Celsius, dar şi de umiditate ridicată.
Dăunătorii care atacă această specie sunt păduchii de frunze şi păianjenul roşu. Aceştia
pot fi combătuţi prin tratamente cu produse fitosanitare adecvate, iar prevenirea apariţiei
lor se realizează prin asigurarea umidităţii necesare plantei.

Aşezarea plantelor în apartament

Dacă îndrăgim plantele de interior, trebuie să ştim cum să le poziţionăm şi să le
îngrijim. Unele iubesc umbra, iar altele care nu pot trăi fără lumină constantă.

Aspidistra şi Sanseveria, de exemplu, se aşază cât mai departe de fereastră, dar au nevoie
totuşi de puţină lumină. În penumbră, în apropierea unei ferestre care nu primeşte direct
lumina soarelui, trebuie să amplasăm Dracena. La lumină, dar nu la soare direct, putem
poziţiona Bromelia.

Majoritatea plantelor preferă temperaturi cuprinse între 15 şi 25 de grade Celsius. Cele de

interior tolerează diferenţe de temperatură mici, adică de două - trei grade, între zi şi
noapte. Singurele specii care se adaptează uşor la variaţiile mari de temperatură sunt
cactuşii şi plantele cărnoase, suculente. De asemenea, nu trebuie să le aşezăm lângă
radiatoare, caloriferelor sau sobelor şi nici lângă sistemele de aerisire. Majoritatea
plantelor de interior au nevoie de un anumit grad de umiditate pentru a se dezvolta
armonios. Există câteva metode simple pentru a creşte uşor umiditatea în cameră. Cea
mai populară este amplasarea unui vas cu apă în apropierea surselor de căldură. Putem
confecţiona un recipient sau aranjament de compost, care trebuie udat constant pentru a
menţine umiditatea. Dacă grupăm plantele compact, atunci vom menţine mai bine
umiditatea necesară pentru că ele îşi creează un microclimat. Putem pulveriza apă peste
frunze de câteva ori pe zi dacă este foarte cald în casă. Cu cât camera este mai
călduroasă, cu atât umiditatea trebuie să fie mai mare.

Spaţiul contează la fel de mult. De aceea, este necesar să replantăm măcar o dată pe an
toate plantele din casă în ghivece mai mari. Ele se vor dezvolta mai bine şi mai repede
dacă au spaţiu. Dacă le vom lăsa în ghivecele iniţiale, rădăcinile vor creşte peste măsură
şi se vor deteriora din lipsă de spaţiu, oxigen şi pământ fertilizat. Există însă şi plante la
care schimbările în alte ghivece sunt foarte delicate pentru că au rădăcinile mici şi fragile.
Printre acestea enumerăm Bromelia, violetele africane, cactuşii. Replantarea se face cel
mai bine primăvara, înainte ca plantele să-şi reia creşterea. Pentru a verifica dacă au
nevoie de această operaţiune, trebuie să răstur-năm ghiveciul, să scoatem planta şi să-i
verificăm rădăcinile. Dacă observăm numeroase rădăcini ieşite, planta are nevoiede un
vas mai mare. La replantare folosim acelaşi tip de pământ fertilizat.

Datura, o plantă otrăvitoare

Datura este un arbust originar din America de Sud (Peru şi Chile) şi din regiunile
secetoase din Mexic. Frunzele mari sunt uşor catifelate. Ceea ce impresionează cel mai
mult la această plantă sunt florile în formă de pâlnie sau trompetă, motiv pentru care
planta este cunoscută sub denumirea populară de Trompeta îngerilor. Florile au
dimensiunile destul de mari şi pot avea diferite culori: roz, violet sau portocaliu. Planta
poate ajunge până la o înălţime de 120 de centimetri. Este foarte ramificată, având frunze
mari, de culoare verde închis. Datura este o plantă otrăvitoare, conţinând o serie de
alcaloizi toxici pentru om.

Este indicat să vă spălaţi pe mâini în cazul în care aţi atins frunzele. În cazul ingerării,
simptomele sunt: dezorientare, pierderea memoriei, stări de agitaţie, care se pot finaliza
prin stop cardiac. Planta nu trebuie sub nici o formă lăsată în apropierea copiilor.

Îngrijire

Datura se cultivă în special în apartament. Preferă locurile luminoase, aflate în bătaia

directă a soarelui. În zonele cu ierni blânde, poate fi cultivată şi afară, chiar dacă tinde să-
şi piardă frunzele în anotimpul rece. Vara, creşterea plantei este intensă. Se udă din belşug
şi i se administrează la una-două săptămâni îngrăşăminte. Iarna este recomandat ca planta
să fie udată mai rar. Trebuie evitată acumularea de apă în ghiveci, în caz contrar, putând
duce la putrezirea rădăcinilor. Frunzele trebuie pulverizate cu apă doar în cazul în care
aerul este uscat şi cald. Pământul trebuie să fie permeabil, poros, bine drenat şi bogat în
materii organice. Primăvara trebuie îndepărtate ramurile uscate.

Înmulţire, paraziţi şi boli

Înmulţirea se poate realiza primăvara, prin seminţe. Trebuie să ştiţi că speciile hibride, în
general, nu produc flori identice cu cele ale plantei-mamă. Ea poate fi, de asemenea,
înmulţită şi prin butaşi. Aceştia se pun într-un vas de sticlă sau într-un substrat nisipos
umed, unde se lasă să facă rădăcină, apoi se plantează în ghivece. Datura este destul de
rar atacată de paraziţi sau boli. Cu toate acestea, poate fi victima musculiţei albe, în
special vara, în cazul plantelor cultivate în interior, sau a păianjenului roşu, care apare în
condiţii de aer uscat. Paraziţii pot fi combătuţi cu ajutorul insecticidelor din comerţ.

Dalechampia trebuie protejată

Dalechampia este un arbust de mărime medie, originar din America central-meridională,
care îşi păstrează culoarea verde pe tot parcursul anului. Este o plantă agăţătoare şi deci
trebuie cultivată în apropierea unor obiecte pe care se poate sprijini. Tulpinile plantei sunt
lungi, subţiri şi foarte ramificate, au frunze de culoare verde închis, ovale sau în formă de
inimă, în funcţie de specie, şi pot avea o lungime între 12 şi 15 centimetri. Florile acestei
plante sunt spectaculoase, fiind formate din două petale de culoare roz.

Dalechampia poate fi adaptată cultivării în zonele mediteraneene şi cu climă temperată,

având însă grijă să fie ferită de temperaturile joase care duc la pierderea frunzelor. Planta
are o dezvoltare lentă, ceea ce înseamnă că este ideală pentru cultivarea în ghiveci, care
se va ţine în interior sau în exterior, în funcţie de temperaturile de afară.

Îngrijire
Dalechampia nu rezistă la temperaturi mai mici de zero grade Celsius. Pentru a fi siguri
că planta nu este supusă riscului, ea nu trebuie expusă unor temperaturi mai mici de 10-
15 grade Celsius. Dalechampia trebuie cultivată într-un loc protejat de vânt şi de curenţii
puternici de aer. După ce au trecut lunile de iarnă, ghiveciul poate fi mutat în grădină sau
pe balcon. Arbustul are nevoie de lumină din abundenţă pentru a se dezvolta armonios,
însă trebuie avută grijă ca el să fie ferit de razele directe ale soarelui, care pot provoca
arsuri frunzelor. Dalechampia trebuie udată cu regularitate, având grijă ca terenul să fie
mereu puţin umed. Se vor evita excesele de apă, care pot provoca putrezirea rădăcinilor.
Tot pentru aceasta, dar şi pentru a preveni apariţia mucegaiului, se va avea grijă ca
farfuria ghiveciului să fie mereu golită de apă. În lunile de iarnă, planta se udă mai rar.

Din martie şi până în octombrie, o dată la 20-25 de zile, în apa pentru udat se poate
amesteca îngrăşământ pentru plantele cu flori. Sunt de preferat îngrăşămintele bogate în
azot şi potasiu, care favorizează înflorirea şi dezvoltarea noii vegetaţii. Dalechampia
preferă solurile bogate în materie organică şi foarte bine drenate. O dată la doi-trei ani
este recomandată schimbarea pământului şi a ghiveciului pentru a oferi rădăcinilor spaţiul
necesar pentru o bună dezvoltare.

Înmulţire, paraziţi şi boli

Înmulţirea plantei poate fi realizată primăvara prin seminţe sau prin butaşi la sfârşitul
verii. Cei mai periculoşi duşmani ai Dalechampiei sunt acarienii şi afidele. Este
recomandată efectuarea unui tratament preventiv cu un insecticid cu gamă largă de
acţiune şi cu un fungicid pentru a combate apariţia ciupercilor.

PLANT WORLD
Lhasa Apso, un câine supus şi ascultător
Lhasa Apso este un câine originar din Tibet, din apropierea oraşului sacru, Lhasa, de unde
şi numele său. În ţara sa de origine, acest câine, cunoscut şi sub numele de Abso Seng
Kye, îşi împarte teritoriul cu alte două rase, Terrierul tibetan şi Spanielul tibetan. Această
rasă a fost creată pentru paza căminului stăpânului, a templelor şi mănăstirilor. Aceasta
includea şi casele claselor privilegiate, ale nobilimii, precum şi pe cea a lui Dalai Lama.
Pentru cel puţin două mii de ani, rasa a fost crescută pe tărâmurile Tibetului. Diplomatul
american C. Suydam Cutting a avut în 1930 o audienţă la Dalai Lama şi, pentru că a fost
plăcut de acesta, a primit în dar o pereche de Lhasa. Astfel a ajuns această rasă în Statele
Unite ale Americii.

Conform American Kennel Club, în 1935 rasa Lhasa Apso a fost acceptată ca membră a
grupei nonsportive, de agrement sau de companie.

Descriere
Lhasa Apso este un câine de talie mică, a cărui înălţime variază între 25 şi 28 cm,
femelele fiind mai mici. Are o constituţie robustă şi o blană deasă, lungă şi dreaptă,
pentru a putea rezista frigului din Tibet. Părul trebuie să cadă peste ochi. De obicei de
culoare cafenie, Lhasa Apso se poate găsi şi în alte varietăţi de nuanţe, auriul şi cremul
fiind cele mai populare dintre ele.

Conform site-ului www.animale.ro, se întâmplă frecvent ca blăniţa puiului de Lhasa Apso

să-şi schimbe culoarea odată cu creşterea în vârstă. Acest câine trebuie să aibă mustăţile
de culoare închisă. Seamănă cu o variantă mai mică a Old English Sheepdog-ului. Lhasa
Apso are coada răsucită şi capul bine proporţionat, cu bot nici prea scurt, nici prea lung,
dar nu pătrăţos. Ochii sunt mici, de culoare închisă, iar urechile sunt bine acoperite cu
păr.

Caracter

Rasa este inteligentă şi pare să aibă al şaselea simţ, în diferenţierea persoanelor străine de
prieteni. Distant şi circumspect cu străinii, Lhasa devine rapid prietenos şi sociabil după
ce începe să se familiarizeze cu aceştia.

Aceşti câini sunt curajoşi şi devotaţi, afectuoşi cu stăpânii lor, dar nu vor tolera răutăţile
şi comportamentul nepoliticos al copiilor. Lhasa Apso are nevoie de un proprietar care să
ştie să-l domine. Este bun de pază, cu un lătrat răsunător şi stăruitor, care dă senzaţia
intruşilor că este un câine cu mult mai mare. Nu le place să fie lăsaţi singuri şi au tendinţa
de a sări să muşte dacă sunt luaţi prin surprindere sau provocaţi. Lhasa Apso are un simţ
al auzului foarte bine dezvoltat.

Relaţiile cu familia

Lhasa este un companion şi un protector nativ. Câinele tânjeşte după compania omului,
dar nu este foarte tolerant cu copiii de vârste fragede. Lhasa Apso este cel mai fericit când
este crescut ca şi câine de companie. Poate convieţui fără probleme cu alte patrupede,
atâta timp cât beneficiază de compania umană, dar are tendinţa de a se lua la harţă cu
acestea.

Lhasa Apso este o alegere bună pentru persoanele care stau în apartamente la bloc, fiind
foarte activ, astfel că nu va fi trist dacă nu puteţi să-i oferiţi o curticică.

Blana lungă şi deasă a acestui câine necesită o îngrijire periodică, pentru a preveni
încurcarea şi mătuirea. Blana se împarte în două de-a lungul coloanei vertebrale, căzând
pe fiecare parte. Este suficientă o simplă pieptănare o dată pe zi pentru a preveni
încâlcirea părului. Rasa năpârleşte moderat. Trebuie avut în vedere ca atunci când se face
perierea zilnică să fie verificaţi şi toaletaţi, dacă este necesar, ochii şi urechile.