Componentele materiei vii – elemente fundamentale (C,H,O,N,P,S), substante

organice (proteine, glucide, lipide) si anorganice (apa, cationi si anioni)

1. Ce este biochimi
2. Substante organice si anorganice
3. Componentele materiei vii
4. Rolul elementelor in organism

Biochimia se numeste si chimia vietii. Studiaza relatiile chimice care au loc intre organismele vii,
la nivelul structurilor de baza ale celulelor. Biochimia are 2 ramuri:

 Biochimia metabolica – care studiaza caile metabolice prin care nutrientii sunt procesati
in interiorul celulei
 Biochimia structurala – care studiaza substantele necesare vietii, protein, aminoacizi,
hormoni, enzime.

Elementele care ne inconjoara se impart in 3 regnuri:

- Mineral : apa, oxigenul, fierul

- Animal: animalele si omul
- Vegetal: plante

Dupa compozitia substantelor din jurul nostru, acestea se impart in:

- Substante anorganice : intra in compozitia regnului mineral

- Substante organice: formeaza corpuri vii

Cele mai multe din substantele organice sunt alcatuite din carbon si hidrogen. Cea ma simpla substanta
organica este metanul (CH4). In compozitia substantelor organice intra si oxigenul, azotul, fosforul,
halogenul, cateva metale- sodiu, potasiu, calciu, magneziu si de asemenea intra in compozitia
substantelor organice gasim si apa.

Organismal uman cu o greutate medie de 70kg este constituit din 97,5% nemetale si 2,5% metale. Cel
mai raspandit metal din organismal uman este sodiul (Na).

In organismal uman exista mai mult de 60 de elemente care formeaza combinatii cu rol specific pentru
functionarea organismului. Acestea se impart in macroelemente (sau constante) si microelemente (sau
oligoelemente). Elementele constante au o pondere de 99% in organismele vii si se impart in functie de
natural or in:

- Elemnete de constitutie:
 Oxygen 66%
 Carbon 17.3%
 Hidrogen 10,2%
 Azot 2.4%
- Elemente metalice:
 Calciu 1.6%
  Potasiu 0.4%
 Sodiu 0.5%
 Magneziu 0.05%

Aceste elemente se introduce in organism cu ajutorul hranei. Elementele constante circula in organism
cu ajutorul apei. Absorbtia are loc la nivel gastrointestinal, iar concentratiile lor se exprima in mol/l sau
milimol. Elementele constante prin dizolvare in apa se transforma in ioni (in general ioni pozitivi), iar in
acest caz concentratia lor se exprima in miliechivalenti.

Elementele au un rol de constitutie (structural), ele intra in compozitia peretelui celular si au rol de a
mentine echilibrul acido-bazic al mediului. Au rol in procesele enzimatice din organism. Eliminarea
elementelor constante din organism se face prin rinichi, piele si intestine gros.

Rolul NaCl in organism

Clorura de sodiu are rol in pastrarea echilibrului hidroelectrolitic, are rol in procesele de digeste din
organism. Absorbtia zilnica de NaCl are loc la nivelul intestinului subtire si se elimina prin urina, sudoare,
tegumente.

Tulburari ale metabolismului NaCl:

- declorurarea care apare in urma unui regim prelungit fara sare, in urma varsaturilor,
transpiratiilor abundente. In urma declorurarii poate sa apara hipotensiune, astenie, greturi si
ameteli.
- Retentia de sare apare insotita de apa in cazul unor tulburari de eliminare. Determina cresterea
tensiunii arteriale, apartitia edemelor, uscaciunea gurii.

Clorul este introdus in organism odata cu NaCl si are rol in mentinerea tonusului muscular, regleaza
Ph-ul, formeaza HCl din sucul gastric.

In cazul tulburarilor metabolismului clorului, pot sa apara acidoze (cresterea concentratiei), slabire
musculara (scaderea concentratiei), tulburari de crestere, caderera parului, stari de slabiciune
generalizata.

Sodiul este ionul pozitiv (cationul) cel mai raspandit in organsimul uman. Necesarul zilnic este de 1-
5g/zi. Absorbtia sodiului se face la nivelul intestinului, iar excretia se realizeaza la nivel renal si al
pielii.

In cazul tulburarilor metabolismului sodiului pot aparea: stagnarea cresterii (la reducerea sub 0.3% a
sodiului din organism), tulburari ale functiei reproductive (in cazul reducerii sodiului), deshidratare.

Rolul Potasiului (K) in organism

Potasiul este cel de-al doilea cel mai important cation. In orgasnim are valori de 130-150g. necesarul
zilnic este de 4-8g/zi. Aportul lui este adus in organism din consumul vegetal. Are rol important in
contractia musculara, mentinerea integritatii celulare si al excitabilitatii neuromusculare.

In cazul tulburarilor metabolismului potasiului pot aparea aritmii cardiace, tahicardii, hipotensiune
musculara, motilitate redusa la nivel intestinal, modificarea concetratiei urinei.
Rolul Calciului (Ca) in organism

Calciul se gaseste in organism in jur de 1200-1500g. necesarul zinic se aduce in organism prin
alimentatie din lactate, nuci, fructi uscate, somon, etc. 99% din calciul din organism se gaseste in
oase. Absorbia are loc la nivelul intestinului subtire si este favorizat de vitamina B12 si bila.
Eliminarea se face prin fecale 70% si prin rinichi. Are rol in coagularea sangelui, in compozitia oaselor
si a dintilor.

Hipercalcemia poate determina: slabiciune musculara, obseala, dureri de cap, urinare frecventa,
aritmii, dificultati de concetrare, urina tulbure, calculi renali, etc.

Hipocalcemia poate determina: spasme musculare, amorteala si furnicaturi la nivelul mainilor,

unghii fragile si moi, fracturarea usoara a oaselor, caderea parului, etc.

Rolul apei in organism

Originea apei este exogena (din aport exterior) sau endogena (din reactiile de oxidare din organism).
In tesuturile din organism apa se gaseste in anumite proportii : muschi 75-80% , tesut conjunctiv
60%, tesut adipos 20%, tesut nervos 70%. Din totalul de apa din organism, 55% se gaseste la nivel
intracelular, 45% extracelular.

Apa extracelulara reprezinta 20-25% din greutatea corporala. Aceasta contine cantitati mari de ioni
sodiu, clor, realizand un schimb permanent cu mediul intracelular. Apa intracelulara reprezinta 50%
din greutatea corporala si are o mare varietate de compozitie in functie de tesutul din care face
parte, are un continut mare de potasiu si mai mic de sodiu.

Mentinerea constanta a valorii de apa se realizeaza prin capacitatea organismului de a asigura un

echilibru hydric intre capacitatea de apa ingerata si cea metabolica pe de-o parte si apa eliminate pe
de alta parte. Nevoia de apa este semnalata prin senzatia de sete. Sistemul primar al setei se
datoreaza deshidratarii celulare si reducerea spatiului hidric extracelular.

Eliminarea apei este factorul cel mai important pentru mentinerera echilibrului hidric. Apa se
elimina pe mai multe cai, principala fiind eliminarea renala (sub forma de urina). Apa mai este
eliminate prin plamani si prin piele.

Pierderea excesiva a apei poate sa apara prin secretie sudorala excesiva, varsaturi, diaree. Diureza
excesiva este cauzata de deficit de hormone antidiuretic si apare in cazul diabetului insipid sau prin
lipsa de raspuns a rinichilor la stimuli hormonali, tot in cazul diabetului insipid. Lipsa apei din
organism se manifesta prin letargie-pierderea cunostintei, hipotensiune, soc) si cedeaza in urma
hidratarii.

Retentia de apa fara cresterea cantitatii de sodiu se produce in aport excesiv de apa, anomalii ale
mecanismului de eliminare de apa. Retentia de apa cu cresterea simultana a concentratiei de sodiu
duce la formarea de edeme (pulmonare, corporale, picioare). Cauzele pot fi: sindrom nefritic, ciroza
hepatica, nefrite acute, insuficienta cardiaca).