Acest articol reprezinta un studiu de caz al unei probleme care poate fi considerata "clasica",

fiind studiata inclusiv de cunoscutul profesor Edsger Wybe Dijkstra. Deoarece problema a
aparut recent la diverse concursuri de informatica, prezinta interes pentru cei care se pregatesc
pentru participarea la acestea.

Enunt
In continuare vom prezenta doua formulari ale acestei probleme care au aparut recent la
concursuri:

Cateodata programatorii au metode din cele mai diverse pentru a-si ascunde parolele. De
exemplu, sa vedem cum Billy "Hacker" Geits isi ascunde propriile parole. Billy isi alege un
sir de caractere de lungime L < 100.000 format din litere mici ale alfabetului latin. Pentru
acest sir de caractere Billy face toate cele L-1 deplasari circulare la stanga cu o pozitie si le
pune unele sub altele. Dintre aceste L-1 siruri astfel obtinute, inaintea carora se trece sirul
initial, se alege cel care este primul in ordine lexicografica, parola constituind-o un prefix al
acestuia.
Scrieti un program care pentru un sir S dat determina pozitia celei "mai mici" (primei)
deplasari in ordine lexicografica. Daca cel mai mic sir de caractere apare de mai multe ori, se
se cere cea mai mica pozitie pe care acesta incepe.
(ACM 2003-2004, regionala Europei de sud-est)

Intr-un seif se afla niste documente pe care trebuie sa le extrageti. Problema este ca seiful este
prevazut cu un terminal care necesita introducerea unei parole pentru a putea deschide seiful.
La accesarea seifului, pe ecranul terminalului este afisat un cuvant cheie format din litere mici
ale alfabetului englezesc. Parola este data de cea mai mica rotatie la stanga (in ordine
lexicografica) a cuvantului cheie.
Fisierul de intrare password.in contine pe prima linie un sir de caractere format din litere mici
ale alfabetului englezesc. Lungimea sirului din fisierul de intrare este un numar intreg cuprins
intre 1 si 100 000.
Fisierul de iesire password.out trebuie sa contina un singur numar care reprezinta numarul de
deplasari circulare la stanga ale sirului din fisierul de intrare necesare pentru a obtine parola
de acces ceruta. Daca exista mai multe solutii va fi aleasa cea care necesita un numar minim
de deplasari circulare la stanga.
(Bursele Agora 2003-2004, Runda 44)

Solutia naiva
O solutie triviala de complexitate O(N2) poate fi obtinuta parcurgand succesiv rotatiile si
tinand cont de faptul ca compararea a doua siruri are complexitatea O(N) in cel mai
defavorabil caz. Prezentam in continuare pseudocodul:

min <- 0; R0 <- S;

pentru i = 1, N-1 executa
construieste Ri in functie de Ri-1
daca Rmin > Ri atunci min <-i;
sfarsit pentru
scrie min
Solutia O(N*log N)
Precizam intai ca atat o solutie O(N*lg2 N) cat si una O(N*lg N) pot fi obtinute folosind
structura de date "siruri de sufixe" (1). Din pacate aceste solutii nu sunt foarte usor de
implementat, iar constanta din notatia O este destul de mare cat sa merite cautarea unei solutii
alternative. Vom prezenta in continuare o solutie de complexitate O(N*lg N), mult mai usor
de implementat odata ce este inteleasa.

Primul pas pentru obtinerea acestei solutii este folosirea unei strategii de tip "turneu", si
anume la fiecare iteratie se pastreaza o lista cu rotatiile care ar putea fi minime. Initial lista va
avea toate cele N rotatii, iar de fiecare data se iau rotatiile doua cate doua din lista si se
elimina cea mai mare dintre cele doua din punct de vedere lexicografic. Procesul se reia pana
cand se obtine o lista cu un singur element, reprezentand rotatia minima. Cum la fiecare pas
numarul de elemente din lista se injumateste, este usor de vazut ca procesul nu se va repeta de
mai mult de [log 2 N] ori. Desi la prima vedere acest algoritm are timpul de rulare O(N2*lg
N), vom arata in continuare ca sunt suficiente O(N) comparatii de caractere per total la fiecare
repetare:
Fie R i si R j doua rotatii (presupunem fara a restrange generalitatea ca i < j) aflate pe pozitii
consecutive in lista, care urmeaza sa fie comparate, una din fiind aleasa pentru eliminare.
Vom demonstra in continuare ca este suficienta compararea acestor rotatii folosindu-ne doar
de primele j - i caractere.

i ... j-1 j ... 2j-i-1 2j-i ... 0 ... i-1

A = i...j-1
B = j...2j-i-1
C = 2j-i...i-1 (indicii sunt considerati modulo N )

Fie sirul R i impartit in trei bucati A, B, C, ca in figura de mai sus. Conform figurii, R i = ABC,
iar R j = BCA, bucatile A si B avand fiecare j-i caractere. Comparand doar primele j-i
caractere, vom compara bucatile A si B, astfel:

 A < B -> R i < R j -> se elimina R j

 A > B -> R i > R j -> se elimina R i
 A = B -> se elimina R j ( se presupune ca R i < R j )

Este evident ca in primele doua cazuri decizia de eliminare este corecta. Daca A = B , iar
decizia luata de eliminare a fost gresita, anume R i > R j, cum R i = ABC = AAC si R j = BCA
= ACA, inseamna ca A > C (daca A ar fi fost egal cu C atunci R i = R j, si nu ar mai fi contat
ce element se elimina), deci elementul pastrat va fi oricum eliminat de rotatia R 2j-i = CAA sau
de o alta rotatie care s-a dovedit a fi mai mica decat CAA la pasii anteriori. La a i-a parcurgere
a listei, distanta intre doua rotatii aflate pe pozitii consecutive in lista este maxim 2i-1, iar in
lista sunt cel mult [ n / 2i-1 ] elemente, astfel facandu-se O(N) comparatii. In acest mod
obtinem un algoritm corect de complexitate O(N * log N).

L <- {0,1,2,...,N-1};
cat timp |L|>1 executa
pentru k <- 1, |L|-1, +2 executa
i <- L[k]; j <- L[k+1];
A <- S[i..j-1]; B <- S[j..2j-i-1];
 daca A <= B atunci elimina L[k+1];
altfel elimina L[k];
sfarsit pentru
sfarsit cat timp
scrie L[1]

Spre exemplu, pentru sirul S = ("m", "i", "s", "s", "i", "s", "s", "i", "p", "p", "i") lista va
contine initial elementele {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10}
La primul pas se efectueaza (caracterele ingrosate sunt cele ce se vor compara):
R0 = mississippi > R1 = ississippim
R2 = ssissippimi = R3 = sissippimis
R4 = issippimiss < R5 = ssippimissi
R6 = sippimissis > R7 = ippimississ
R8 = ppimississi = R9 = pimississip
Lista va fi acum {1, 2, 4, 7, 8, 10}
Pasii urmatori sunt:
R1 = ississippim < R2 = ssissippimi
R4 = issippimiss > R7 = ippimississ
R8 = ppimississi > R10 = imississipp
L = {1, 7, 10}
R1 = ississippim > R7 = ippimississ
L = {7, 10}
R7 = ippimississ > R10 = imississipp
L = {10}

Solutia O(N)
Vom incerca acum sa obtinem un algoritm de complexitate liniara folosind alte idei de
rezolvare. Algoritmul pe care il vom propune in continuare functioneaza ca si algoritmul
trivial mentionat mai sus, anume parcurgand rotatiile succesiv. La fiecare pas se vor pastra
trei variabile min, p, l cu semnificatia ca rotatiile R 0, R 1, ... R p-1 au fost parcurse pana acum,
iar R min este o rotatie dintre acestea care ar putea fi cea lexicografic minima (toate celelalte
din cele parcurse sigur nu pot fi solutia finala). De asemenea, variabila l va semnifica ca
primele l caractere din R min sunt egale cu primele l caractere din R p, R p fiind urmatoarea
rotatie ce va fi procesata. Cunoscand aceste informatii, la fiecare pas se va compara al l+1-lea
caracter din R min (S[min+l]) cu al l+1-lea din R p (S[(p+l) mod N]), iar in functie de rezultat
se va lua o decizie:

 S[min+l] = S[(p+l) mod N] -> se va incrementa variabila l cu o unitate deoarece inca

o pereche de caractere se potrivesc
 S[min+l] < S[(p+l) mod N] -> putem trage imediat concluzia ca R min < R p , iar mai
mult, din faptul ca primele l caractere se potrivesc putem spune ca R min+i < R p+i
pentru 0 <= i <= l; cum R min era rotatia "candidata" la solutia finala dintre R 0, R 1, ...
R p-1 si este mai mica ca R p, iar pentru orice R p+i (1 <= i <= l) exista R min+i < R p+i,
despre care se stie ca nu poate fi solutia finala, R min va repezenta in continuare rotatia
candidata la solutie dintre R 0, R 1, ... R p-1, R p, R p+1, ... R p+l. Asadar p va deveni
p+l+1, iar l va deveni 0 (deoarece nu se cunosc inca informatii despre R min si R p+l+1)
 S[min+l] > S[(p+l) mod N] -> asemanator cu cazul anterior putem concluziona ca R
min+i > R p+i pentru 0 ≤ i ≤ l; asadar putem face doua observatii:
1) R min+i (0 <= i <= l) nu poate candida la solutie, si cum se stia dinainte ca nici R 0,
R 1, ... R min-1 nu pot, primul candidat posibil este R min+l+1;
2) Cum R min era candidatul pana in prezent, iar R p < R min, din R 0, R 1, ... R p singurul
candidat posibil este R p.
Variabila min va deveni max(min+l+1, p), p va deveni max(min+l+1, p)+1, iar l va fi
egal cu 0.

Un aspect al acestui algoritm care ar putea parea "misterios" este motivul pentru care
complexitatea este liniara. Vom considera T = min+p+l si putem observa ca dupa fiecare
comparatie T creste cu cel putin o unitate. Cum niciuna din cele trei variabile nu poate depasi
valoarea N, numarul de iteratii este proportional cu N (se poate arata ca nu va depasi 2*N-3),
de unde si complexitatea O(N).

min <- 0; p <- 1; l <- 1;

cat timp (p < N) AND (min+l+1 < N) executa
daca S[min+l] = S[(p+l) mod N] atunci l <- l+1;
daca S[min+l] < S[(p+l) mod N] atunci p <- p+l+1; l <- 0;
daca S[min+l] > S[(p+l) mod N] atunci min <- max(min+l+1, p); p <- min+1; l <- 0;
sfarsit cat timp
scrie min

Vom simula algoritmul pentru sirul S = ("m", "i", "s", "s", "i", "s", "s", "i", "p", "p", "i").

pas min p l S[min+l] S[p+l] caz

1 0 1 0 m i S[min+l] > S[p+l]
2 1 2 0 i s S[min+l] < S[p+l]
3 1 3 0 i s S[min+l] < S[p+l]
4 1 4 0 i i S[min+l] = S[p+l]
5 1 4 1 s s S[min+l] = S[p+l]
6 1 4 2 s s S[min+l] = S[p+l]
7 1 4 3 i i S[min+l] = S[p+l]
8 1 4 4 s p S[min+l] > S[p+l]
9 6 7 0 s i S[min+l] > S[p+l]
10 7 80 i p S[min+l] < S[p+l]
11 7 90 i p S[min+l] < S[p+l]
12 7 10 0 i i S[min+l] = S[p+l]
13 7 10 1 p m S[min+l] > S[p+l]
14 10

si, in final, min = 10

Aplicatii
Problema 1 (acm.sgu.ru, Infinite fraction)

Se dau doua numere naturale N<=150000 si K<=109 si un vector de cifre D[0...N-1]. Se va

considera un sir A de numere reale cu partea intreaga 0, iar partea fractionara a elementului
A[i] va fi sirul infinit format din D[(i+0*K) mod N], D[(i+1*K) mod N], D[(i+2*K) mod N]
etc. Spre exemplu, pentru N = 3, K = 2 si D = '194' se obtine:
A[ 1 ] = 0.1491491491...
A[ 2 ] = 0.9149149149...
A[ 3 ] = 0.4914914914...
Sa se gaseasca cel mai mare element ca valoare din sirul A, si sa se tipareasca primele N
zecimale ale sale.

Problema 2 (Selectia lotului national, 2004)

Se considera un sir c 1 c 2 ...c n format din n ≤ 30.000 caractere din multimea {A, B}.
Concatenam sirul cu el insusi si obtinem un sir de lungime 2n. Pentru un indice k (1≤k≤2n)
consideram subsecventele de lungime cel mult n, care se termina pe pozitia k, iar dintre
acestea fie s(k) subsecventa cea mai mica in ordine lexicografica. Determinati indicele k
pentru care s(k) are lungimea cea mai mare.

Problema 3

Se dau doua poligoane in plan fiecare avand n ≤ 1 000 000 varfuri. Poligoanele sunt date prin
coordonatele varfurilor lor in ordine trigonometrica. Sa se verifice daca cele doua poligoane
sunt asemenea.

Problema 4

Problema password de pe infoarena.

Bibliografie
1. "Siruri de sufixe" (Cosmin Negruseri, Adrian Vladu), GInfo 15/7, noiembrie 2005
2. "Solutii rundele 41-50" (Cosmin Negruseri), GInfo 14/5
3. E.W.Dijkstra Archive: Home page