Sunteți pe pagina 1din 19

Manuscrisul Halliwell Numit și Regius

(aproximativ anul 1390)

Hic incipiunt constituciones artis gemetriae secundum Euclydem

Aici încep constituțiile artei geometriei după Euclid

Oricine va citi cu atenție şi se va uita,


Poate găsi în cartea scrisă demult cândva,
[O poveste] Despre mari lorzi şi nobile doamne,
Care firesc, aveau multe odrasle.
Dar n-aveau destui bani cu ce să-i întrețină,
Nici în oraș, pe câmp sau în pădurile de baștină.
Împreună atunci ei au ținut un sfat,
Ce-i pentru copii mai bine-au discutat,
Cum să-şi câștige traiul în cel mai potrivit fel,
Fără mari suferințe, griji sau nenorociri de orice fel,
Și mai ales pentru nepoții ce-aveau să vină
După ce ei, părinții, vor fi devenit tină.
Să caute clerici mari i-au trimis prin popor
Ca să-i învețe-a munci cinstit, cu spor.
Şi s-au rugat de ei, în numele Domnului,
Ca să le dea ceva de lucru copiilor
Cu care aceștia să se poată întreține,
Bine, cinstit şi sigur, așa cum se cuvine.

În acele timpuri prin arta geometriei,


Acest onest și bun meșteșug al masoneriei,
Fusese orânduit și-elaborat astfel,
De-o adunare-a clericilor, de fel.
La ruga nobililor ei au inventat geometria,
Iar numele pus acesteia a fost masoneria,
Făcând din ea cea mai cinstită meserie.
Copiii nobililor s-au îndreptat spre cleric,
Să învețe de la el arta geometriei,
Pe care acesta o practica într-un fel ciudat.
La rugămințile taților şi-a mamelor, din belșug,
I-a primit pe copii în acest onest meșteșug.
Cine-a învățat cel mai bine, și-a dovedit onestitate,
Pe tovarășii săi i-a depășit prin curiozitate.
Și dacă în meserie s-a autodepășit,
Și-a câștigat onoarea de-a fi mai mult cinstit.

Acest marele cleric Euclid se numea,


Iar renumele său vestit în toată lumea era.
Iar ăst savant în plus a poruncit,
Ca cel ce e de-un grad mai elevat, mai erudit,
Trebuie să-l învețe pe cel ce știe mai puțin,
Ca-n meșteșug să se perfecționeze pe deplin.
Astfel, unul pe altul ei să se instruiască,
Ca sora și fratele-mpreună să se iubească.
Iar cel mai avansat, a continuat să poruncească,
Maestru de-acum trebuie să se numească.
De toți pentru-a putea fi venerat,
Maestru el trebuie de-acum strigat.
Dar masonii unul altuia să nu-și zică,
În acest meșteșug, printre toți cei ce-l practică,
Nici supus, nici slugă, ci doar dragul meu frate,
Chiar și dacă mai puțin îndemânatic acesta este, poate.
Şi toți să se cheme companioni în prietenie,
Deoarece toți sunt născuți din femeie.

Astfel, prin spiritul bun al geometriei,


A luat ființă întâia oară arta masoneriei;
Clericul Euclid în înțelepciunea sa a fondat
Această artă a geometriei în Egiptul îndepărtat.
Şi-a răspândit-o în tot Egiptul,
Și în diverse ținuturi de peste tot.

Mulți ani după aceea, am înțeles,


Înainte ca această artă să ajungă la noi în țară,
Ea a ajuns în Anglia, după cum vă spuneam,
Pe vremea bunului regele Athelstane;
Ce-a ridicat conace şi umbrare,
Și înalte temple cu un renume mare,
În care zi şi noapte să se distreze
Şi pe Dumnezeu din toată inima să-l onoreze.
Acest domn bun îndrăgea atât meseria asta mare,
Încât voi s-o întărească şi mai tare.
Fiindcă diverse neajunsuri i-a găsit,
A trimis și-a chemat din toată țara
Pe toți masonii de meserie,
Ca să-i dea o mână de-ajutor.
Neajunsurile artei să le repare voia,
Prin sfaturi bune ce-ar putea ajuta.
A reușit să convoace o adunare,
Cu diverși lorzi, cu pompă mare,
Duci, conți, baroni, de-asemenea
Cavaleri, scutieri, și mulți alții,
Precum și marea burghezie a acelui oraș.
Erau cu toții acolo, fiecare in gradul său,
Erau prezenți toți împreună,
Să hotărască soarta masoneriei.
Acolo au analizat cu-a lor înțelepciune
Cum să conducă arta spre-a fi mai bine-n lume.
Cincisprezece articole au promulgat
Şi cincisprezece puncte au elaborat.
Aici începe primul articol

Primul articol din această geometrie:


Trebuie să ne putem încrede într-un maestru mason,
Ca într-un om statornic, credincios şi just,
Incontestabil calități de folos nespus.
Îi va plăti pe-ai săi companioni cinstit,
Să aibă merinde, a căror valoare tu bine o știi.
Să le plătească într-adevăr după credința lor,
Ceea ce este dreptul și meritul lor;
Şi pentru munca lor mai mult nu va lua,
Decât exact prețul pentru ce vor presta,
Și să nu agonisească nici din iubire, nici din ură,
Prin mită de la nici o persoană, umilă sau augură.
Fie stăpân, fie companion , fie oricine-o fi,
De la ei nici un ban mită nu vor primi!
Ca un judecător dreptatea să o preferi,
Şi fiecăruia după dreptul său să-i oferi.
Fă ceea ce spui în orice situație,
Pentru onoare, profit şi-a ta admirație.

Al doilea Articol

Al doilea articol al bunei masonerii


Trebuie supus unei mari atenții:
Orice maestru ce este mason
Trebuie să se prezinte la întrunirea generală,
După ce este anunțat prin convocare
Unde se va ține şi la ce oră cutare.

La adunare trebuie obligatoriu să vină,


Doar dacă n-are vreo scuză rezonabilă.
Iar de nu vine poartă vină de neascultare
De falsitate şi ipocrizie, deci acuză mare.
Doar dacă boala nu l-a răpus în așa fel,
Încât să se prezinte n-a mai avut puteri.
Asta-i o scuză dreaptă și bună,
Celor de la întâlnire cinstit ca s-o spună.

Articolul al treilea

În al treilea articol ni se spune curat


Că ucenic, maestrul nu-și va lua niciodat’
De nu-i sigur deplin că acesta va sta
7 ani împreună cu el spre-a învăța
După cum ți s-a spus că-i necesar, meseria.
În timp mai puțin foloase n-ar fi,
Nici pentru stăpân, și nici pentru sine,
Din bune motive, precum clar se știe.
Articolul al patrulea

Articolul patru trebuie să fie


Că orice maestru ar face bine
Să nu-și ia vreodată un șerb ucenic,
Nici atuncea când e cumplit de zgârcit.
Căci stăpânul de care acesta depinde,
Îl poate oricând înapoi pretinde.
Dacă în lojă-ar fi fost acceptat,
Multă dezordine ar fi creat
Și un asemenea caz ar putea cauza,
Mâhniri tuturor sau oricum, unora.
Căci toți masonii ce-acolo ar fi
Mereu solidari împreun-ar trăi,
Dacă vreunul de acesta-n meșteșug vei găsi
Creând greutăți, să ne spui va trebui.
Pentru mai multă liniște și-onestitate neatinsă,
Ia-ți ucenic de-o condiție distinsă.
Din vremuri străvechi scris am găsit
Că ucenicul trebuie să fie din nobilă spiță,
Astfel uneori copii cu sânge nobil în vână
Vor primi această geometrie în totalitate bună.

Articolul al cincilea.

Articolul al cincilea explică foarte clar


Că un ucenic tre’ să fie din sânge legal.
Maestrul nu trebuie, pentru nici un profit
Sa-și ia ucenic care-i nelegiuit (deformat)
Asta înseamnă, ca să pricepi mai bine,
Că toate membrele sale sunt întregi și depline.
Căci mare rușine-ar fi pentru meserie
Un olog sau un șchiop să primești în frăție.
Pentru că un om de astfel de sânge, cu defect,
Ar putea practica arta, dar niciodată perfect.
Așa că toți trebuie să cunoască
Că munca-i pentru o persoană viguroasă.
Un mutilat nu va avea prea mult spor,
De mult tre' să știi acest adevăr .

Articolul al șaselea.

Articolul șase nu trebuie să-l ratezi.

Că Maestrul nu-și va prejudicia stăpânul


Luând de la el pentru un ucenic,
La fel cât plătește pentru un companion.
Căci în meșteșug ei sunt perfecți deplin,
Dar ucenicul nu e, cred că o vezi din plin.
Şi-ar fi împotriva unei sănătoase rațiuni,
Să îl plătești la fel ca pe companioni.
În acest caz articolul prezent
Cere ucenicului să primească mai puțin
Decât companionii săi care sunt perfecți.
În diverse aspecte, trebuie s-o știți,
Maestrul îi poate instrui pe ucenici
Astfel încât leafa să crească spornic.
Iar când perioada și-o vor încheia,
Leafă mult mai mare vor avea.

Articolul al șaptelea.

Articolul șapte pe care iată-l sosit,


Vă spune tuturor în mod explicit
Că nici un maestru, de frică sau obligat,
Nu va îmbrăca sau hrăni un hoț spurcat.
Pe hoți niciodată nu-i va găzdui,
Și nici pe cei ce-au ucis,
Altfel va face arta de rușine.

Articolul al optulea.

Articolul opt îți arată că:

Maestrul ar face foarte bine


Ca orice om din meserie ar avea
În caz c-acesta bine n-ar lucra,
De-ndată să îl schimbe
Cu-n altul care e mai magistral,
Pentru că dacă acesta-și pierdu vitalitatea,
Și arta noastră-și riscă respectabilitatea.

Articolul al nouălea.

Articolul nouă ne-arată-n mod perfect


Că maestrul tre' să fie puternic și-nțelept.
De nici o nouă muncă nu se va apuca,
Decât de-o știe-a face și-o va finaliza.
Și ea spre beneficiul stăpânilor să fie,
Și-al artei, oriunde, în orice colț de glie.
Fundațiile trebuie făcute de bună calitate,
Ca să nu se slăbească și nici să nu se crape.

Articolul al zecelea.

Al zecelea articol este ca să știți,


Toți cei din breaslă, mari sau mici,
Că nici un maestru nu-l va înlocui pe altul,
Ci toți trebuie să fie împreună ca sora și fratele,
În această interesantă meserie , toți cei care
Țin de un maestru mason, oricine-ar fi ei.
El nu va înlocui vreodată prin urmare,
Pe cel ce s-a angajat să facă o lucrare,
Pe care de bine de rău, o poate duce la finalizare.

Pentru asta, cu cel puțin zece livre va fi amendat.


Dar doar dacă nu este găsit vinovat,
Cel ce-a luat primul în primire lucrarea.
Pentru că nici un bărbat în masonerie
Pe altul cu forța nu trebuie să-l înlăture,
Decât dacă acesta muncește-atât de prost,
Că își transformă munca-n eforturi fără rost.
Un mason poate atunci prelua acea lucrare,
Spre-al stăpânilor folos și-a resurselor lor salvare.
Într-un astfel de caz, dacă primul dă greș în lucrare,
Nici un mason nu trebuie să se opună înlocuirii sale.
Într-adevăr, cel care a început fundația,
Dacă este un mason sincer și bun,
Va avea clar în minte gândul cinstit,
De-a-și duce lucrarea la un bun sfârșit.

Articolul al unsprezecelea.

Articolul unsprezece, ți-o spun,


E în egală măsură onest și bun;
Pentru că el ne învață prin puterea sa,
Că nici un mason noaptea nu va lucra.
Dar dacă o face pentru a se dedica spiritului,
Acest fapt ar modifica interdicția textului.

Articolul al doisprezecelea.

Articolul doisprezece e despre onestitatea


Oricărui Mason de oriunde ar fi.
A companionilor săi muncă el nu o va bârfi
Doar astfel onoarea-i fără pată va fi.
Doar cu vorbe cinstite vei comenta,
Folosind duhul pe care Dumnezeu ți-l va da.
Deci încearcă să-ți desăvârșești munca frumos,
Fără dezacorduri între voi, armonios.

Articolul al treisprezecelea.

Articolul treisprezece , să-mi ajute Cel de Sus,


Zice că dacă maestrul ucenic şi-a pus,
Tot ce știe pe-acesta-l va învăța,
Şi la toate punctele acces îi va da.
Astfel ucenicul meseria o va stăpâni,
Oriunde sub soare-ar călători.

Articolul al patrusprezecelea.

Articolul paisprezece din rațiuni înțelepte,


I-arată Maestrului cum trebuie să procedeze.
Maestrul ucenic nu-şi va lua
Decât dacă de muncă suficient va avea
Astfel ca de-a lungul perioadei uceniciei
Să-l poată-nvăţa diversele puncte ale măiestriei.

Articolul al cincisprezecelea.

Articolul cincisprezece așezat la sfârșit,


Pentru maestru e-un prieten desăvârșit;
El îl învață că nici unui semen de-al său
Nu trebuie să-i promită susținere falsă.
Și nici pe companionii săi să nu-i lase în păcat,
Indiferent cât ar avea din asta de câștigat.
Nici un jurământ fals din partea lor să nu rabde,
Din teamă și din dragoste pentru sufletele lor slabe,
Sub povara că altfel ar atrage asupra meseriei rușine,
Iar asupra lui o serioasă vină.

Diverse constituții

La această adunare s-au hotărât mai multe puncte,


De către mari seniori și maeștri asemenea.

Primul punct

Printre altele că cine vrea sa învețe și să îmbrățișeze meșteșugul


Trebuie să-l iubească cu adevărat pe Dumnezeu și sfânta biserică,
Iar maestrul care îi ghidează pașii de asemenea,
Oriunde ar merge, în pădure sau pe câmpie.
Și-ți vei iubi de asemenea companionii,
Pentru că această artă asta îți cere să faci.

Al doilea punct.

Punctul doi este așa cum vă spun,


Că masonul lucrează-n zilele lucrătoare,
Cât poate el de tare,
Să-și merite plata-n zi de sărbătoare,
Pentru că cine și-a făcut treaba cu-adevărat,
Merită pe deplin să fie recompensat.

Al treilea punct.

Punctul trei e mai sever,


Și pentru ucenic devine reper.
Sfatul maestrului să-l păstreze și să-l tăinuiască
Şi pe-al companionilor, înspre al său folos;
Tainele camerei nu vor fi spuse nimănui,
Și nici ce s-a întâmplat în lojă.
Indiferent de ce-ai auzi sau vedea,
Nu vorbi cu nimenea, oriunde-ai pleca.
Opiniile auzite in casă sau sub umbrar,
Le vei tăinui pentru a ta onoare,
Ca nu cumva să te faci de ocară,
Și să acoperi cu rușine întreaga artă.

Al patrulea punct.

Al patrulea punct ne învață de-asemenea,


Că nimeni nu trebuie să-și necinstească arta;
El în greșeală nu va stărui
În defavoarea artei, ci o va părăsi;
Şi nici un prejudiciu el nu va produce
Maestrului său sau companionilor săi;
Și chiar de-ucenicul ar fi înfricat,
Acelorași legi va rămâne devotat.

Al cincilea punct.

Punctul cinci e incontestabil,


Că atunci când masonul își ia plata
De la maestrul său, așa cum e socoata,
El umil o va face, așa trebuie să fie.
Iar maestrul trebuie să aibă de grijă,
Loial să-l prevină-nainte de prânz,
Dacă nu mai are nevoie de el,
Așa cum se făcea și până acum;
Împotriva acestui ordin ucenicul nu trebuie să cârtească,
De vrea ca vreodată să se căpătuiască.

Al șaselea punct.

Al șaselea punct e dat spre atentă citire


Tuturor, atât mari cât şi mici, fără deosebire.

În anumite cazuri se poate întâmpla,


Printre unii masoni poate-apărea,
Fie din invidie, fie din zavistie,
Dispute aprinse și dușmănie.
În acest caz masonul trebuie de poate,
Să-i cheme-ntr-o zi să le facă dreptate,
Da-mpăcarea nu o vor sărbători,
Până ce ziua de muncă nu se va sfârși.
Zilele de sărbătoare bine ai face
Să le folosești ca s-aduci împăcare și pace.
Ca nu cumva o astfel de ceartă,
Să strice-o zi de muncă toată,
Astfel ca munca toți s-o împlinească,
Şi-n legile Domnului mereu să trăiască!

Al șaptelea punct.

Al șaptelea punct probabil ne-arată,


Cum să trăim îndelung viața de Dumnezeu dată,
Așa cum se cere cu fermitate,
Cu-a maestrului soață nu te abate,
Nici cu-a companionilor nu vei păcătui,
Sau altfel meșteșugul te va disprețui.
Nici concubina companionului tău,
Să n-o poftești, că-i tare rău.
Pedeapsa pentru o asemenea ofensă
E să stai ucenic timp de șapte ani plini.
Dacă-n astfel de erori cineva va păși,
Pedepsit imediat se cade a primi,
Pentru că o mare îngrijorare se poate stârni,
Dintr-un asemenea păcat mortal odios.

Al optulea punct.

La punctul opt e scris clar aşa:


O-nsărcinare de vei avea,
Maestrului îi vei fi fidel,
Asupra acestui punct nu vei greși defel.
Dar şi un loial mediator tre' să fie
Între maestru și-alți colegi de tovărășie,
Fă cu-adevărat tot ceea poți,
Ăsta-i un lucru bun, pentru ambele părți.

Al nouălea punct.

De punctul nouă este privit


Cel ce intendent al casei noastre-i numit.
Dacă într-o cameră împreună vă veți găsi,
Cu moderație și serviabilitate unul pe altul vă veți servi.
Drăguți companioni, mai trebuie să știți,
Că pe acest post tre’ să vă rotiți
Săptămânal unul cu altul.
A fi intendent înseamnă pe bună dreptate,
Pe unul sau altul să-i servești cu amabilitate,
De parcă ți-ar fi soră și frate.
Nimeni vreodată nu va încerca, în detrimentul altcuiva,
De-această responsabilitate a se elibera,
Ci fiecare bărbat egal o va exercita.
În această funcție, așa trebuie să fie.
Veghează ca toți corect să plătească,
Pentru alimentele comandate pe masă,
Ca nici o acuză să nu-ți poată fi adusă,
Nici companionilor tăi, orice rang ar avea ei,
Și oricine ar fi, bărbați sau femei.

Vrem să-i plătești onest şi cinstit,


Iar companionului evidență să-i ții la tot ce-a muncit,
Pentru salariul bun pe care l-a primit,
Ca nu cumva rușinea să-l cuprindă,
Și să arunce asupra ta o mare vină.
De-asemenea, evidențe clare trebuie să ai,
Pentru toate bunurilor pe care i le dai,
A cheltuielilor făcut pentru bunurile companionilor tăi,
Unde și cum și în ce scop exact.
Asemenea date ești obligat să le ai,
Când îți cer companionii tăi să le dai (socoteală).

Al zecelea punct.

Al zecelea punct prezintă arta unei vieți bine trăite,


Fără de griji și fără conflicte;
Căci dacă masonul eșecuri trăiește,
Și-n munca sa erori făptuiește,
Scuzându-se fals în astfel de cazuri,
Fără motiv pe companioni i-ar putea calomnia.
Prin falsele prejudecăți stârnite de purtarea sa,
Breasla întreagă o poate blama.
De-i face meșteșugului o asemenea josnicie,
În nici un fel să nu-l favorizați,
Și nu-l încurajați să persiste în viața sa vicioasă,
Pentru a nu genera dificultăți și conflict.
Dar nu-i lăsa nici un răgaz să întârzie,
Până când îl vei constrânge
Sa se prezinte oriunde vei vrea,
Și când vei vrea, fie că-i vorba de bine sau rău.
Iar pentru asta convoacă-l la următoarea adunare,
Adu-l în fața tuturor companionilor săi.
Iar de refuză în fața lor s-apară,
Atunci breasla negreșit să-l dea afară.
El trebuie apoi pedepsit după legea
Stabilită din vremuri străvechi.

Al unsprezecelea punct.

Al unsprezecelea punct se referă la discreție


Din motive întemeiate, după cum bine știți.
Un mason ce-şi cunoaște meseria bine
De-și vede companionul tăind piatra
Și fiind pe punctul de a o distruge,
Să-l corecteze imediat de poate,
Și să-l învețe singur să se corecteze,
Astfel încât lucrarea domnilor să nu o afecteze.
Arată-i cu simplitate cum să se îndrepte, un sfat,
Prin vorbele dulci pe care Dumnezeu ți le-a dat.
De dragul celui ce-n cerul înalt sălășluiește,
Prin vorbe dulci iubirea sa hrănește.

Al doisprezecelea punct.

Al doisprezecelea punct e de-o mare regalitate,


Așa cum întrunirile ar trebui să fie toate,
Acolo vor fi maeștri și companioni de-asemenea,
Și alți mari domni în număr mare;
Șeriful acelui ținut prezent să fie-ar trebui,
Cu siguranță și primarul urbei,
Cavaleri și scutieri vor fi
Și consilieri, după cum vei zări;
Orice decrete acolo se vor adopta,
De toți și cu rigoare se vor respecta
De către orice om, oricine-ar fi el,
Ce aparține Craft-ului onest și liber.
De apare vreun conflict în privința decretelor,
Acesta va fi lăsat în grija lor.

Al treisprezecelea punct.

Punctul treisprezece e de noi întru totul iubit,


Masonul trebuie să jure că hoț nu va fi.
Nici nu va ajuta vreun hoț în înșelătoarea lui artă,
Ca să primească o parte din pradă;
Știind că e un păcat, tu nu vei acționa,
Nici pentru binele său, nici pentru familia sa.

Al patrusprezecelea punct.

Punctul patrusprezece e o lege de respectat


De către cel ce vrea să fie venerat;
Un jurământ bun trebuie să presteze el
Către maestrul și companionii săi de față;
Trebuie să fie consecvent și fidel
Tuturor decretelor, oriunde s-ar afla,
Și domnului de care este legat, regele,
Să-i fie fidel înainte de-orice altceva.
Și toate punctele mai sus enumerate
Trebuie să jure că vor fi respectate,
Și toți trebuie să presteze același jurământ
Al masonilor, fie că vor fie că nu.
Toate aceste puncte mai sus enumerate,
De-o învățătură bună au fost cândva dictate.
Și faptele fiecărui om trebuie cercetate
În grupul său, cât de bine se poate,
Daca nu cumva poate fi găsit vinovat
De nerespectarea vreunuia din aceste puncte enumerate;
Și oricine-ar fi acesta, să fie oprit,
Și-n fața adunării să fie poftit.

Al cincisprezecelea punct.

Al cincisprezecelea punct este o învățătură de folosință


Tuturor celor care au depus juruință.
Acest decret în adunare a fost stabilit
De către marii seniori şi maeștrii de care-am vorbit;
Pentru aceia ce-ar fi neascultători, eu știu,
Împotriva acestui decret de care-am discutat,
Sau a articolelor sale pe care le-au aprobat
Reuniți împreună marii seniori și masonii.
Și dacă vor proba greșelile în mod deschis
In fața acestei adunări, cum a fost scris,
Iar dacă vinovații nu se vor corecta,
Atunci vor trebui să părăsească meseria.
Astfel la meseria de mason vor trebui a renunța,
Și că n-o vor mai practica niciodată vor jura.
Și chiar dacă aceștia se vor corecta,
Să se-ntoarcă în Craft nu vor mai putea;
Și de refuză să asculte cum li s-a cerut,
Șeriful trebuie chemat cât mai curând,
În închisoare neagră îi va arunca,
Pentru delictele ce li se pot imputa.
Şi le va confisca bunurile şi vitele,
În beneficiul regelui, integral,
Și-i va lăsa să trăiască-n izolare totală,
Cât va fi voia vasalului regelui din acel colț de țară.

Un alt decret al artei geometriei

Şi-au ordonat să se țină o întrunire,


În fiecare an, oriunde-ar vrea ei să fie,
Ca să modifice erorile, de vreuna ar găsi,
În cadrul meșteșugului, pe toată întinderea țării;
Anual sau la trei ani ar trebui să se țină,
În orice loc vor alege ei ca să vină,
Ora și data trebuie cu precizie fixate,
Și de asemenea vor stabili în ce localitate.
Şi toți oamenii artei prezenți trebuie să fie,
Nu numai ei, ci şi alți mari seniori să vie,
Pentru a corecta erorile de care aici vorbim,
Dacă vreuna din ele trebuie amendată.
Şi toți vor trebui să depună jurământ,
Că acestui meșteșug aparținând,
Vor păstra statutele lui în detaliu intacte,
Așa cum regele Athelstane le consacrase.
Aceste statute pe care le-am găsit aici,
Poruncesc să fie respectate pretutindeni în țară,
Din venerație pentru poziția mea regală,
Pe care o dețin datorită demnității mele.
De asemenea, la orice întrunire o să țineți,
Aveți curajul să veniți lângă regele vostru,
Implorându-l să vă ofere înaltul său har,
Ca acesta să rămână alături de voi oriunde,
Pentru a confirma statutele regelui Athelstane,
Pe care le-a dat meșteșugului din motive foarte bune.

Arta celor patru încoronați

Lui Dumnezeu Atotputernic să ne rugăm,


Și maicii Sale, luminoasei Maria,
Ca să putem respecta aceste articole,
Şi aceste puncte, toate, fără obstacole,
Cum au făcut-o sfinții martiri, cei patru,
Care în acest meșteșug au fost foarte onorați.
Ei au fost buni masoni, pe cât se poate pe pământ,
Dar trăiau și sculptând în lemn și imagini pictând.
Fiind ei muncitori de primă clasă,
Împăratul i-a plăcut de îndată;
El a dorit ca ei să-i facă o imagine (icoană)
Cu chipul său, pe care lumea să o venereze, întru gloria sa;
Astfel de monumente în zilele sale construia,
Pentru a întoarce lumea de la legea lui Hristos.

Dar ei au rămas fermi în legea lui Hristos,


Și fideli meseriei lor, neîndoios;
Îl iubeau mult pe Dumnezeu, și învățătura Lui,
Şi l-au slujit cu-atât mai vârtos.
Trăiau bărbați adevărați în acele zile,
Ce respectau legea divină cu sfințenie;
N-au vrut deloc să facă-un asemenea monument,
Oricât de mult ar fi câștigat, le era indiferent,
Să creadă într-un asemenea monument ca-n Dumnezeul lor
Ei nu au vrut; chiar dacă împăratul s-a mâniat înfiorător,
Căci nu voiau să renunțe la adevărata credință a lor,
Pentru a crede în legea lui falsă.
Împăratul i-a arestat de-îndată,
Şi i-a aruncat într-o temniță întunecată;
Cu cât îi supunea acolo la mai grea osândire,
Cu-atât grația lui Hristos îi umplea de-o sfântă bucurie.
Când a văzut că izbândă să aibă nu poate,
Atunci i-a lăsat să meargă la moarte.
Cei ce vor despre viața lor mai multe să afle,
Pot afla asta dintr-o carte,
În legenda despre sanctorum (a celor sfinți),
Numele celor quatuor coronatorum (a celor patru încoronați).
Sărbătoriți mereu, fără îndoială ei vor fi,
După Haloween, într-a opta zi.

Ascultați acum ce am citit,


Că mulți ani după spaima ce ne-a pricinuit,
După ce potopul lui Noe s-a sfârșit,
Construcția turnului din Babilon a început.
Așa construcție simplă, numai din var și piatră,
Cum nici un om până atunci n-a apucat să vadă;
Atât de mare și de vastă s-a înălțat,
Că șapte mile-n sus, pe soare chiar l-a eclipsat.
Regele Nabucodonosor a pus turnul să fie făcut,
Extrem de solid, în folosul oamenilor,
Ca de-ar fi să mai vină vreun alt potop asemeni,
Turnul său să reziste, fără prea multe temeri;
Dar pentru că erau orgolioși, și-aveau multă mândrie,
Toată construcția distrusă avea să fie;
Astfel, un înger i-a lovit și le-a încurcat vorbirea,
Încât ce unii spuneau, ceilalți să înțeleagă deloc nu mai puteau.

După mulți ani, bunul cleric Euclid


Preda arta geometriei prin lumea largă,
Așa cum o făcuse și-n alte timpuri,
Cu alte multe și diverse arte.
Prin harul lui Hristos de sus din ceruri,
El a fondat cele șapte științe;
Gramatica, e prima știință de care știu,
Dialectica a doua, binecuvântat să fiu,
Retorica e-a treia, asta cu siguranță,
Muzica este a patra, îți spun că e așa,
Astronomia e-a cincea, jur pe onoarea mea,
Aritmetica-i pe locul șase, fără tăgadă-i asta,
Pe șapte-i geometria, și ea închide lista,
Căci ea este-n egală măsură și blândă și curtenitoare.
Gramatica e într-adevăr rădăcina, de departe,
Pentru că orice om învață din vreo carte;
Dar arta o întrece în evoluția sa,
Precum o face fructul cu rădăcina sa;
Retorica măsoară discursul și-l ornează,
Iar muzica precum un cânt suav vibrează;
Astronomia enumeră, iubitul meu frate,
Aritmetica ne-arată un lucru ce-i un altul.
Geometria este a șaptea artă, fără dubiu,
Care separă minciuna de adevăr, o știu.
Acestea sunt cele șapte științe, am zis,
Iar cine le folosește bine, poate ajunge-n paradis.
Acum, iubiți copii, fac apel la inteligența voastră
Ca orgoliul și lăcomia să le-azvârliți pe fereastră,
Și băgați de seamă la discreția necesară,
Și la hrana îmbelșugată, oriunde-ați călători prin țară.
Acum mă rog să luați bine aminte,
Căci ceea ce urmează e util, să vă rămână-n minte,
Dar mult mai multe voi va trebui a ști,
Decât cele ce-s scrise și le citiți aci.
Iar dacă de-acest spirit viața ți-e văduvită,
Atunci roagă-te Domnului ca El să ți-l trimită:
Căci însuși Hristos pe noi ne învață,
Că Sfânta Biserică e-a Domnului casă,
Căci ea nu e făcută pentru nimic altceva,
Decât, cum spune Cartea, să ne rugăm în ea.
Acolo oamenii trebuie să se adune,
Pentru-ale lor păcate să se roage și să plângă.
Ai grijă ca la slujbă să nu întârzii vreodată,
Ca să vorbești cu prostituatele la poartă.
Atunci când spre biserică te vei îndrepta,
Chiar și mai puternic să ai în mintea ta,
Să-l preaslăvești pe Domnul zi și noapte,
Cu tot spiritul și cu toată vigoarea ce se poate.
La ușa bisericii când vei fi sosit,
Din acea apă sfințită să iei negreșit,
Căci fiecare picătură ce o vei simți,
Va spăla câte un păcat, să știi.
Dar întâi pălăria jos ți-o vei da,
Celui ce a murit pe cruce astfel dragoste-i vei arăta.
De-ndată ce în biserică vei intra,
Către Hristos să-ți înalți inima ta;
La cruce apoi ochii-i vei ridica,
Şi în genunchi te vei așeza,
Te vei ruga ca-n muncă să te susțină,
Urmând legile sfintei Biserici,
Ca cele zece porunci să le poți ține,
Pe care Dumnezeu le-a dat fiecărui bărbat, știi bine.
Apoi cu voce blândă Lui i te vei ruga,
De cele șapte păcate să te protejeze,
Ca-n această viață, să poți avea parte,
Doar de lucruri bune, grija și certurile să le lași deoparte.
Mai mult de-atât, să-ți acorde haruri Dumnezeiești,
În beatitudinea din cer un loc să dobândești.

În sfânta biserică nu folosi cuvinte neînsemnate,


Vorbe desfrânate și glume deșănțate,
Îndepărtează-ți toată vanitatea, mândria,
Spunând un Tatăl Nostru şi-un Ave Maria;
Ai grijă să nu scoți nici un sunet,
Ci mereu să te rogi în al tău cuget;
Iar dacă tu să te rogi nu vei vrea,
În nici un fel pe vreun altul nu-l vei deranja.
În acel loc nici nu te vei așeza, nici în picioare nu vei sta,
Ci pe jos, în genunchi te vei așeza.
Și când Evanghelia se va citi,
Arată-ți credința ridicându-te fără de zid a te sprijini,
Și binecuvântează dacă poți să o faci,
Atunci când Gloria tibi se va intona;
Iar când Evanghelia se va termina,
Poți iar dacă vrei a îngenunchea,
Pe ambii genunchi simultan vei cădea,
Pentru iubirea Lui, ce pe toți ne-a răscumpărat;
Şi când vei auzi clopotul bătând,
Pentru acest Sacrament Sfânt,
Îngenuncheați voi, tineri și bătrâni,
Ambele mâini drept, în sus ridicate ținând,
Și spuneți apoi în această postură,
Cu o voce blândă și fără a țipa:
„Doamne Isuse, fii binevenit,
Sub forma pâinii eu te-am zărit,
Acum Isuse, pentru al tău sfânt nume,
Apără-mă de păcat și rușine;
Iertarea Ta și Euharistia binevoiește a mi le da,
Înălțat de aici să pot pleca,
Și plin de căință pentru-al meu păcat,
Doamne, fă să nu mor cu el neiertat;
Tu cel din Fecioara Sfântă născut,
Rabdă-mă ca niciodată să nu fiu pierdut;
Şi când din această lume voi pleca,
Acordă-mi de-a pururi beatitudinea.
Amin! Amin! Aşa să fie!
Acum, dulce doamnă, roagă-te pentru mine,
Asta să spui, sau ceva similar,
Când îngenunchezi pentru sacrament.
Nu precupeți nici un efort, dacă după bine ești însetat,
Pentru a-l venera pe Cel ce totul a modelat;
Căci fericit va fi cel care-ntr-o zi,
Odată, cândva, Îl va putea privi.
Asta fără îndoială orice efort ar merita,
O astfel de virtute omul n-o poate exprima;
Dar această viziune provoacă atâta bine,
Că Sfântul Augustin are deplină dreptate când spune,
Că-n ziua în care corpul Domnului îl vei vedea,
Tu în deplină siguranță vei putea,
Să-l mănânci și să-l bei, oricâtă nevoie vei avea.
Nimic în acea zi să-ți facă rău nu va putea,
Jurămintele irosite sau cuvintele indolente,
Dumnezeu de-asemenea o să ți le ierte;
De moarte subită în acea zi,
Nu trebuie să-ți fie frică deloc, să știi;
De asemenea în acea zi, ai promisiunea mea,
Că ochii tăi nu-și vor pierde vederea;
Și la fiecare pas pe care-l vei face apoi,
Această sfântă viziune de care vorbim noi,
Va fi considerată ca ținând locul, va răscumpăra,
Atunci când vei avea mare nevoie de aceasta;
Acest mesager care-i îngerul Gabriel,
Ți le va păstra în perfectă stare, de altfel.

De la această chestiune voi trece acum,


Mai multe beneficii ale liturghiei să vă spun:
Să vii la biserică de poți s-ar cuveni,
Pentru a asculta slujba în fiecare zi;
Dacă la biserică nu poți să sosești,
Sau oricând ai datoria ca să muncești,
De vei auzi clopotul sunând liturghia,
Chiar și așa roagă-te lui Dumnezeu cu inima,
Ca să-ți permită să fi parte la această slujbă
Care se celebrează în biserică.

Chiar mai mult, să ceri aș vrea,


Companionilor tăi, pe care-i vei învăța,
Că atunci când în fața unui nobil se vor prezenta,
În sală, în umbrar sau în consiliul de conducere,
Pălăria sau gluga de pe cap jos și le vor da,
Și perfect drepți vor sta;
De două sau de trei ori, cu siguranță,
Nobilului vor trebui să-i facă reverență;
Cu genunchiul drept pe pământ o vor făcea,
Și propria lor venerație îi va salva.
De pe cap să ții jos pălărie sau glugă,
Până atunci când vei fi gata de ducă.
În toată perioada cât cu el vorbești,
Ține-ți bărbia în sus, cum fac oamenii amabili și onești.
Și după cum ne învață legile cărții,
O privire amabilă mereu să menții.
Picioarele și mâinile le vei ține în nemișcare,
Fără a te scărpina sau a te împiedica, cu îndemânare.
Abține-te să scuipi, sau nasul să ți-l sufli,
Până când vei fi singur, asta vei ocoli.
Și de-i adevărat că ești înțelept și discret,
Ai mare nevoie și să te stăpânești, cuget.
Într-o încăpere când vei păși,
Între gentlemeni de valoare și politicoși când te vei găsi,
Nu ședea jos și nici de ziduri nu te sprijini,
Semnul unei educații juste și perfecte vei oferi.
Prin urmare, nu-ntoarce fața unui bun comportament,
Căci bunele maniere-ți pot asigura bunăstarea permanent.
Tatăl și mama pot fi chiar oricine,
Căci bun e copilul ce face doar bine,
În sală, în cameră, oriunde ar merge;
Bunele maniere îl fac pe om.
La următorul rang privește înțelept,
Și fă-le reverență, c-așa este corect;
Dar nu-i saluta de-odată pe toți,
Decât dacă deja bine-i cunoști.

Când la masă să stai te apuci,


Echitabil și onest să mănânci;
Mai întâi vezi de-ți sunt mâinile curate,
Și cuțitul tău ascuțit și tăios,
Apoi taie pâine pentru carnea ta,
Doar atât cât vei putea mânca.
Dacă ești așezat lângă om vrednic,
Atunci vei fi și tu puternic,
Permite-i lui s-aleagă primul carnea,
Înainte ca să îți iei și tu partea.
Să n-o râvnești pe cea mai aspectuoasă,
Chiar dac-ai vrea s-o ai in faț’ pe masă;
Păstrează-ți mâinile curate și la locul lor,
De la murdărirea șervețelelor;
Acolo nici nasul nu ți-l vei sufla.
Și nici nu te vei scobi în vreo măsea;
Cu lăcomie la cană nu vei insista,
Deși ai marea dorință de-a bea.
Ca nu cumva ochii să-ți devină tulburii
Căci asta politicos deloc nu ar fi.
Ai grijă ca gura să n-aibă carne în ea,
Când începi a vorbi sau a bea ceva.
Când vezi că bea altcineva,
Ce-atent povestea-ți asculta,
Numaidecât să faci tăcere,
Chiar de va bea un vin sau bere.
Ai grijă să nu insulți pe nimenea,
Chiar de acesta băut îți va părea;
Pe nici o persoană n-o vei denigra,
De vrei întreagă onoarea ta;
Căci asemenea cuvinte de vor răbufni (din gura ta)
O imagine proastă vei dobândi.
Ține-ți mâna strânsă-n pumn,
Păstrează-ți calmul, și nu vei regreta.
În cameră, în mijlocul doamnele strălucitoare,
Controlează-ți limbajul și nu le arunca ocheade.
Să nu râzi cu hohote, nici foarte tare,
Să nu faci lucruri indecente sau jignitoare.
Nu dansa decât cu perechile tale,
Dar să nu le spui tot ce auzi;
Nu te lăuda cu ce faci mai ales,
Nici fiindcă ești pilit, și nici din interes:
Prin discursuri frumoase dorințele-ți poți realiza,
Dar tot acestea, grijă, îți pot cauza pieirea.
Când peste-un om demn vei da,
Pălăria sau gluga ți-o vei îndepărta;
La biserică, la piață sau la intrare,
Fă-i reverență cum cere-a sa stare.
Când mergi cu un om mai sus-pus
Decât condiția ta,
Să stai cu un pas în urma sa,
Un semn de bun simț astfel vei da.
Când el va vorbi, tu să te abții,
După ce va sfârși, poți spune orice vei voi.
În tot ce spui să fii discret,
Și să măsori tot ce vorbești;
Dar nu-ntrerupe povestirile sale,
Nici dacă vinul sau berea le fac goale.

Fie atunci ca Hristos, cu-al său puternic har,


Să vă ofere timpul și spiritul în dar,
Ca bine această carte să știți și să citiți,
Iar cerul recompensă apoi să îl primiți.
Amin! Amin! Așa să fie!
Așa să spunem toți pentru iubire (caritate).