Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea Tehnica a Moldovei

Facultatea F.I.M.I.T.
Departamentul de inginerie și management industrial.

Lucrare de laborarator nr.2


Disciplina :Termotehnica.
Tema : DETERMINAREA COEFICIENTULUI CONDUCTIBILITĂŢII
TERMICE A MATERIALELOR PRIN METODA DE ŢEAVĂ

A elaborat: Badan Ion


Profesor a verificat: Gutu A.

Chișinău 2016
1. Scopul lucrarii : determinarea pe cale experimentală a coefici¬entului termoconductibilităţii prin metoda de
ţeava şi a dependenţei lui de temperatura materialului studiat; compararea rezultatelor experienţei cu
valorile tabulare ale coeficientului termoconductibilităţii materialului studiat.
2. Schema instalaţiei şi descrierea modului de funcţionare.

Instalaţia de laborator (fig.6.1.) este compusă din 3 ţevi cu lungimea de l = 0.65 m. Stratul
cilindric de material (ţeava 1 – nisip, ţeava 2 – lut, ţeava 3 - …) are diametrul exterior d1=44 mm şi
interior d2=15 mm. În interiorul ţevii este instalat un încălzitor electric. Intensitatea curentului se
reglează cu un autotransformator de laborator, iar puterea se determină după indicaţiile
ampermetrului şi voltmetrului.

Figura 6.1 Schema instalaţiei pentru determinarea coeficientului conductibilităţii


termice a materialelor:
1 – materialul studiat, 2 – încălzitor electric, 3 – termoizolaţie,
4 – ampermetru, 5 – voltmetru, 6 – autotransformator,
7 – termocupluri, 8 – indicatorul temperaturii.

Pentru măsurarea temperaturii pe suprafeţele interioară şi exterioară a stratului cilindric de


material sunt instalate câte trei termocupluri, indicaiţile cărora se citesc pe anoul standului.

Câmpul unidimensional al stratului cilindric de material t=f(r) se asigură la instalaţia


experimentală prin alegerea lungimii ţevii cu mult mai mare decât diametrul exterior. Capetele ţevii
sunt termoizolate. Încălzitorul electric are spiralele repartizate uniform în lungime.

3. Tabelul cu datele experimentale si de calcul.


Tabelul 6.1 Datele experimentale şi de calculul
Temperaturile Temperaturile
curentului U, V
Nr. măsurătorii
experimentului

tea , W/(m.K)
materialului,0C
Conductibilita-
curentului I, A

0
interioare t1, C exterioare t2, 0C
Temperatura
Intensitatea
Tensiunea
Nr.

medie a

taer
1 2 3 4 5 6

1 191 199 186 69 74 65 68 0,9 24


2 194 202 189 71 76 66,5 68 0,9 133 0,095 24,2
1
3 197 205 191 73 78 68 68 0,9 24,4
Medie 194,8 71,1 68 0,9 24,2
1 99 1,2 25
2 99 1,2 220 0,113 25
2
3 99 1,2 25
Medie 321 119 99 1,2 25
4. Calculele efectuate.

Materialul studiat se stabileşte de către profesor pentru fiecare brigadă. Încălzitorul electric se
introduce în circuit de către profesor. După instalarea regimului staţionar (50-60 min.) care poate fi
identificat după valoarea constantă în timp a temperaturilor, se înscriu de trei ori, cu intervalul de 5 min,
indicaţiile aparatelor de măsurare (tab.6.1). În total se efectuează 3 experimente. Regimul pentru
experimentul următor se instalează, schimbând cu ajutorul autotransformatorului curentul în circuitul
încălzitorului. Măsurătorile se produc după stabilizarea regimului.

La prelucrarea datelor experimentale se folosesc valorile medii ale celor trei măsurători ale indicaţiilor
aparatelor la fiecare regim de temperatură.

Coeficientul termoconductibilităţii materialului studiat, deoarece acesta are forma de cilindru, se calculă
cu formula:

Q ln( d 2 / d1 )

2 l (t1  t2 ) ,

în care Q este fluxul de căldură care trece prin stratul de material, în W; se calculă cu formula:
Q= UI.
Valorile obţinute ale coeficientului termoconductibilităţii se raportează la temperatura medie a
materialului: t = 0,5(t1+t2).
După valorile  obţinute în trei experimente, se construieşte în Excel graficul  =f(t) şi se determină
ecuaţia care descrie această dependenţă. Ultima se compară cu funcţiile corespunzătoare din literatură.

L=65cm , d1=20mm , d2=44mm.

44
61,2𝑙𝑛
 22
= 0,095 W/(m.K)
2∗3,14∗0,65∗(194,8−71,1)

Q= UI = 68*0,9=61,2 w

5. Graficul  =f(t) cu ecuaţia respectivă.


6. Concluzie.

În urma efectuării acestei lucrări de laborator noi am determinat coefecientul conductibilitatii prin
metoda de țeavă și am observat dependența lui de temperatura materiaului studiat. Am comparat rezultatele
experienței cu valorile tabulare ale coeficientului conductibilitatii materialului studiat.
1. Scopul lucrarii : Determinarea experimentală a coeficientului de transfer de căldură la mişcarea liberă a
aerului pe suprafaţa exterioară a unui cilindru orizontal lung şi dependenţei acestui coeficient de
diferenţa de temperatură între suprafaţa cilindrului şi aerul înconjurător; prelucrarea rezultatelor
experimentale sub formă de ecuaţie criterială; compararea ecuaţiei obţinute cu cea din literatură.

2. Schema instalaţiei şi descrierea modului de funcţionare.

Figura 6.1 Schema instalaţiei pentru determinarea coeficientului conductibilităţii


termice a materialelor:
1 – materialul studiat, 2 – încălzitor electric, 3 – termoizolaţie,
4 – ampermetru, 5 – voltmetru, 6 – autotransformator,
7 – termocupluri, 8 – indicatorul temperaturii.

Criteriul Husselt caracterizează schimbul de căldură la hotarul dintre perete şi fluid:


l
Nu 
 ,
aici 1 este dimensiunea caracteristică, în m.
Criteriul Prandtl caracterizează similitudinea fizică în procesele de aclslwb de căldură şi depinde numai de proprietăţile
termofizice ale fluidului:

Pr 
a,

aici a   /( c ) este coeficientul difuzibilităţii termice,în m2/s.


Criteriul Reynolds caracterizează simiilitudinea hidrodinamică la mişcarea forţată a fluidului:
wl
Re 

aici w este viteza fluidului, în m/s; (după valoarea numerică a criteriului Reynolds se apreciază t recerea de la regimul laminar
de curgere la cel turbulent.
Criteriul Grashof caracterizează simiilitudinea hidrodinamică la convecţia liberă:
gl 3 t
Gr 
2
aici g este acceleraţia căderii libere, în m/s2;  - coeficientul de dilatare volumică a fluidului, în 1/K.
În corespundere cu teoria similitudinii , rezolvarea sistemului de ecuaţii diferenţiale a schimbului de călduri prin convecţie
poate fi prezentată în formă de ecuaţie crlterială de tipul:
0 , 25
 Pr 
Nu  c Re Pr  f  m n
 Pr  f

pentru curgerea forţată -  p , (2.5)


0 , 25
 Pr f 
Nu  cGr Pr f   
n
 Pr 
pentru mişcarea liberă -  p  . (2.6)

În ecuaţiile 2.5 şi 2.6 indicii f şi p ai criteriului Prandtl indică la faptul că valorile acestora sunt luate la temperatur fluidului şi,
respectiv, peretelui.
Valorile consatantelor c, m şi n se determină experimental pentru diferite condiţii de univocitate. Pentru cele mai frecvente cazuri din
practică ele sunt prezentate în tab. 2.1 şi tab. 2.2.

Tabelul 2.1 Constantele ecuaţiilor criteriale pentru convecţia liberă

Forma şi poziţia Valoarea Gr.Pr Dimensiunea c n


suprafeţei caracteristică
Perete (conductă) vertical 103…109 înălţime 0,76 0,25
109 0,15 0,33
Placă orizontală cu 105…109 dimensiunea mai 0,54 0,25
suprafaţa caldă în sus mică
Placă orizontală cu 105…109 dimensiunea mai 0,27 0,25
suprafaţa caldă în jos mică
Conductă orizontală 103…108 diametru 0,50 0,25

Spaţiu limitat <103 grosime spaţiu =1


103 0,18 0,25
Experimentele se vor desfăşura la instalaţia din lucrarea precedentă, folosind numai una din ţevi,
celelalte rămânând neîncălzite. Se vor înregistra intensitatea şi tensiunea curentului, temperaturile
exterioare ale ţevii şi temperatura aerului exterior (din încăpere). Datele experimentale şi rezu ltatele
calculelor se vor introduce în tab. 7.1.

3. Tabelul cu date experimentale și de calcul.

Tabelul 7.1 Datele experimentale şi de calculul


Temperaturile
curentului U, V
mediului tm, 0C
Nr. măsurătorii
experimentului

Coeficientul de
curentului I, A
Temperatura

suprafeţei ts, 0C
convecţie ,
Intensitatea
Tensiunea

W/(m2.K)
Nr.

Criteriul

Criteriul

Criteriul
Grashof
Nusselt

Prandtl

1 2 3

1 69 74 66 24 68 0,9
2 71 76 66,5 24,2 68 0,9 8,12 15,6 8*105 0,7
1
3 73 78 68 24,4 68 0,9
Medie 71,1 24,2 68 0,9
2 1 25 99 1,2
2 25 99 1,2
25 99 1,2 6,815 13,1 1,6*106 0,7
3
Medie 119 25 99 1,2
4 Calculele efectuate.

Coeficientul de transfer de căldură prin convecţie se va calcula cu formula:

Qc
 ,
 d el (ts  tm ) unde :3,14∗0,05∗0,17∗(71,1−24,2) = 8,12 W/(m2.K)
41,82𝑤

3,14∗0,05∗0,17∗(119−25,5) = 6,815 W/(m .K)


70𝑤
2

în care Qc este cantitatea de căldură evacuată de pe suprafaţa ţevii prin convecţie, în W.

Qc= Q - Qr.=61,2-19,38=41,82w

Qc=118,8-48,83=70w

Cantitatea de căldură degajată de încălzitor se determină după parametrii curentului electric:

Q = UI.=61,2w

Q=99*1,2=118,8w

Qr este cantitatea de căldură evacuată de pe suprafaţa ţevii prin radiaţie:

 Ts 4  Tm 4 
Qr   d el c0     .
 100   100  

344 4 297,2 4
Qr=3,14*0,05*0,7*0,5*5,67*[(100) − ( 100 ) ] = 19,38𝑤

236 4 79,39 4
Qr=3,14*0,05*0,7*0,5*5,67*[(100) − ( 100 ) ] = 48,83𝑤

În această formulă de şi l sunt dimensiunile cilindrului prezentate în lucrarea precedentă;

c0 – coeficientul de radiaţie al cilindrului; pentru suprafaţa din oţel slab lustruit c0=0,55W/(m2K4);
Ts şi Tm – valorile absolute ale temperaturilor respective, în K.

După valorile  obţinute în trei experimente, se construieşte în Excel graficul  =f(t) şi se


determină ecuaţia care descrie această dependenţă (t = ts- tm).

Pentru valorile temperaturii mediului în fiecare regim, cu formulele din Anexă se calculă mărimile
necesare pentru determinarea criteriilor de similitudine:

d
Nu 
criteriul Nusselt:  ,

8,12∗0,05 6,815∗0,05
Nu= = 15,61 Nu= = 13,105
0,026 0,026

g (ts  tm )d 3
Gr 
criteriul Grashof: Tm 2 ,
9,81∗(71,1−24,2)∗0,053 9,81∗(119−25,5)∗0,053
Gr= = 0,8 ∗ 106 Gr= = 0,8 ∗ 106
297,2∗(1,549∗10−6 )2 298,2∗(1,549∗10−5 )2


Pr 
criteriul Prandtl: a.

1,549∗10−5
Pr= = 0,7
0,7

Pentru a obţine ecuaţia criterială Nu = c (GrPr)n, în programul Excel se determină valorile


logaritmilor naturali ale criteriilor pentru 3 regimuri, se construieşte graficul ln (Nu) = f
(ln(GRPr)) şi se înscrie ecuaţia dreptei care descrie această funcţie pe grafic - y = ax + b. În
ultima formulă a reprezintă exponenta ecuaţiei criteriale n iar exp(b) -constanta c.


(13,233+0,0934∗24,2) (13,233+0,0934∗25,5)
 = 1,549 ∗ 10−5  = 1,56 ∗ 10−5
106 106

Forma ecuaţiei criteriale se compară cu cea recomandată în literatură.

Nr. Nusselt Cr*Pr


1 15,61 6,4*105
2 13,105 1,06*106

5. Graficul ln(Nu)=f(ln(GrPr))

Graficul

f(ln(GrPr))

ln(Nu)

6. Concluzie.

In prezenta lucrare am determinat experimental coeficientul de transfer de caldura la miscarea


libera a aerului pe suprafata exterioara a unui cilindru orizontal lung si dependenta acestui coeficient
de diferenta de temperatura intre suprafata cilindrului si a aerului inconjutrator. Am prelucrat
rezultatele experimentale sub forma de ecuatie criteriala , am comparat ecuatia optinuta cu cea din
litaratura.