Sunteți pe pagina 1din 31

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Inginerie şi Management în Mecanică


Catedra Utilaj Tehnologic al Industriei Alimentare

BAZELE TEORETICE ALE FRIGOTEHNICII

Indicaţii metodice la lucrări de calcul

Chişinău
2008
Prezenta lucrare conţine sarcina şi indicaţii pentru executarea a două lucrări de calcul la
cursul „Bazele teoretice ale frigotehnicii”.
Lucrarea nr.1 se referă la partea cursului „Termodinamica tehnică” şi conţine studiul
ciclului instalaţiei frigorifice cu compresie de vapori. Scopul lucrării este aprofundarea
cunoştinţelor privind ciclul celor mai răspândite instalaţii frigorifice şi cunoştinţa cu pachetul de
programe CoolPack elaborat la Facultatea de Inginerie Mecanică a Universităţii Tehnice din
Danemarca.
Lucrarea nr.2 se referă la partea cursului „Transfer de căldură” şi conţine studiul unui
schimbător de căldură.
Lucrarea este predestinată studenţilor de la specialitatea Maşini şi Instalaţii Frigorifice,
Sisteme de Climatizare cu studii la zi şi fără frecvenţă.

2
Lucrarea nr.1.
Studiul ciclului instalaţiei frigorifice cu compresie de vapori

1. Sarcina lucrării
După datele din tab.1 şi tab.2, conform variantei date de profesor, pentru o instalaţie
frigorifică cu compresie de vapori determinaţi caracteristice ciclului: productivitatea de frig qf,
căldura cedată mediului ambiant qt, lucrul compresorului acp şi eficienţa frigorifică f.
Pentru agentul frigorific cu eficienţa mai mare determinaţi influenţa asupra coeficientului
frigorific:
a) a căderii de temperatură în schimbătoarele de căldură, mărind-o în intervalul
de la 5 la 20 K cu pasul de 5 K;
b) a subrăcirii condensatului cu tc de la 4 K la 12 K cu pasul 2 K;
c) a supraîncălzirii vaporilor cu tv = 10 K;
Pentru ciclul real cu agentul frigorific cu eficienţa mai mare calculaţi puterea
compresorului Ncp şi debitul masic al agentului frigorific DR. Determinaţi gradul de perfecţiune a
ciclului real, considerând căderile de temperatură în schimbătoarele de căldură tsc= 5 K şi
pierderile de sarcină în schimbătoare Psc – câte 20 kPa iar în linii Pl – câte 5 kPa.
Tabelul 1
I cifră a Freonii Productivitatea Randamentul
variantei frigorifică, kW compresorului
1 R11, R 134a, R406A, R507 50 0,70
2 R12, R 401a, R404A, R500 70 0,73
3 R22, R114, R407A, R600a 100 0,78
4 R22, R114, R407A, R600a 150 0,80
5 R21, R500, R290, R407C 200 0,82

Tabelul 2
II cifră a Temperatura Temperatura
variantei camerei, 0C mediului, 0C
1 +2 30
2 -5 28
3 -15 27
4 -18 29
5 -20 25
6 -24 23
7 0 35
8 +3 32
9 -10 20

Calculele se vor efectua cu ajutorul pachetului de programe CoolPack.


Raportul va conţine:
1. Schema instalaţiei şi descrierea modului de funcţionare.
2. Diagramele logP-h ale ciclului instalaţiei pentru toţi refrigerenţii indicaţi, copiate din P.P.
CoolPack, şi pentru toate ciclurile studiate.
3. Tabelele cu datele selectate din P.P., calculele efectuate şi graficele cu rezultatele obţinute.
4. Concluzii.

3
2. Ciclul instalaţiei frigorifice cu comprimare de vapori
2.1. Schema şi diagrama ciclului simplu
Schema instalaţiei frigorifice cu compresie de vapori este prezentată în fig.1, diagrama
lgP-h a ciclului – în fig.2. Vaporii saturaţi ai agentului frigorific sunt comprimaţi în compresorul

Fig.1. Schema instalaţiei frigorifice cu comprimare de vapori:


C- compresor, K- condensator, VL- ventil de laminare, V- vaporizator.

Cp. La creşterea presiunii se măreşte şi temperatura lor. Vaporii cu temperatura mare se introduc
în condensatorul Cd unde, cedând căldura mediului înconjurător, se condensează. În ventilul de
laminare VL lichidul se laminează, presiunea
şi temperatura lui scad, el vaporizându-se
parţial. După VL agentul frigorific nimereşte
în vaporizatorul Vp, amplasat în camera
frigorifică unde, din contul asimilării intrărilor
de căldură, se termină procesul de vaporizare.
Comprimarea 1-2 se efectuează după un
proces adiabat, pe diagramă (vezi fig.2) - după
s= const. În condensator şi în vaporizator se
efectuează procese izobare 2-3 şi 4-1, la
presiunile de saturaţie care corespund
temperaturilor respective. În ciclul teoretic
Fig.2. Diagrama logP-h a ciclului instalaţiei
frigorifice cu compresie de vapori.
acestea vor fi temperatura camerei frigorifice tf
şi temperatura mediului t0. Pentru ciclul real
lor li se va adăuga căderea de temperatură în
schimbătoarele de căldură tsc:
tRf = tf - tsc, (1)
tR0 = t0 + tsc. (2)
Procesul ireversibil de laminare se trasează la h = const.
Pentru ciclul teoretic valorile specifice, în kJ/kg, ale lucrului compresorului acp, căldurii
cedate mediului în condensator qt şi productivităţii de frig qf se calculă ca diferenţa de entalpii în
procesele respective:
acp= h2- h1, (3)
qt= h3- h2, (4)
qf= h1- h4, (5)
Coeficientul frigorific se determină cu relaţia:

4
qf h1 - h4
 tf = = . (6)
acp h2 - h1
Pentru ciclul real valorile entalpiilor se vor schimba, însă cantităţile de căldură se vor
calcula cu formule analogice (4) şi (5). Lucrul compresorului va fi:
hr - hr
acpr = 2 1 (7)
hcp
coeficientul frigorific –
hr - hr
 rf = 1r 4r hcp . (8)
h2 - h1

Gradul de perfecţiune, care caracterizează ireversibilitatea ciclului real, se va determina


cu relaţia:
r
h IF = tf (9)
f
Debitul agentului frigorific DR, în kg/s, se calculă după productivitatea frigorifică totală a
instalaţiei Qf, în kW:
Qf Qf
DR = = . (10)
qf h1 - h4
Puterea aplicată compresorului:
Ncs=DR acp. (11)

2.2. Sporirea eficienţei instalaţiei


Sporirea eficienţei instalaţiei poate fi obţinută, atât prin perfecţionarea ciclului cât şi prin
ameliorarea condiţiilor de lucru a utilajului.
Perfecţionarea ciclului poate fi obţinută prin reducerea căderilor de temperatură în
schimbătoarele de căldură tsc şi prin subrăcirea condensatului. Reducerea tsc însă cere mărirea
suprafeţelor respective şi deci creşterea investiţiilor în instalaţie.

a. b.
Fig.3. Schema - a. şi diagrama lg P-h - b.
a ciclului cu subrăcirea condensatului.

Subrăcirea condensatului se obţine prin introducerea în schema instalaţiei (vezi fig.3) a


unui schimbător de căldură SC. În acest caz productivitatea de frig a instalaţiei creşte cu valoarea
Qf= h4-h4’= h3-h3’, adică cu cantitatea de căldură luată de la agentul frigorific la subrăcire.

5
Ameliorarea condiţiilor de lucru poate fi obţinută
prin reducerea pierderilor de sarcină P în circuitul
integral (schimbătoare de căldură şi conducte) şi prin
supraîncălzirea vaporilor care ameliorează condiţiile de
funcţionare a compresorului, mărindu-i astfel
randamentul. Reducerea P poate fi obţinută
micşorând viteza de circulaţie a agentului frigorific,
ceea ce de asemenea aduce la mărirea diametrelor
conductelor de legătură şi a ţevilor schimbătoarelor.
Fig.4. Schema instalaţiei cu Schema ciclului cu supraîncălzirea vaporilor este
supraîncălzirea vaporilor. prezentată în fig.4. Procesul de supraîncălzire 1-1 are
loc în schimbătorul de căldură SV.
Faptul că în ciclul cu subrăcire este necesară
o sursă de răcire, iar în cel cu supraîncălzire – una
de căldură, provoacă ideea de combinare a acestor
două măsuri: regenerarea căldurii în interiorul
ciclului. Schema instalaţiei cu regenerare este
prezentată în fig.5. Subrăcirea condensatului are
loc în regeneratorul de căldură RC prin cedarea
căldurii vaporilor care, înainte de a intra în
compresor se supraîncălzesc.

3. Pachetul de programe CoolPack


Pentru proiectarea, dimensionarea, analiza şi
Fig.5. Schema instalaţiei cu regenerare. optimizarea instalaţiilor frigorifice şi a pompelor
de căldură la Facultatea de Inginerie Mecanică a
Universităţii Tehnice din Danemarca a fost
elaborată o culegere de programe de simulare - CoolPack.
Programele (vezi fig.6) sunt separate în 6 categorii, fiecare poate fi deschisă, accesând
fereastra respectivă pe bara de instrumente:

Fig.6. Foaia de titlu a pachetului CoolPack.


1. Utilităţi din tehnica frigului – Refrigeration utility;
2. Analiza ciclelor – Cycle analysis;
3. Proiectări – Design;

6
4. Evaluări – Evaluation;
5. Auxiliare – Auxiliary;
6. Dinamica – Dynamic.
Programul 1 - Refrigeration utility are opţiunile ( vezi fig.7):
1 (fulgul) - Rrefrigeration utility, care include:
 Diagramele log p-h, T-s şi h-s pentru 45 de agenţi frigorifici;
 Calcularea parametrilor de stare a agenţilor frigorifici;
 Calcularea parametrilor şi caracteristicilor ciclurilor IF,
 Tabelele proprietăţilor termodinamice ale agenţilor frigorifici pe linia de saturaţie şi a
vaporilor supraîncălziţi;
 Tabelele proprietăţilor a 25 de agenţi frigoportori (folosiţi la transportul frigului)

Fig.7. Pagina de titlu la Refrigeration utility.

 H-x diagrama aerului umed.


2 (R22) – Refrigerant calculator- calculatorul agenţilor frigorifici, care permite determinarea
parametrilor agentului frigorific în puncte separate.
3 (NaCl) - Secondary fluids for heat transfer- proprietăţile a 24 agenţi termici folosiţi în
frigotehnie pentru transportul căldurii (frigului).
Programele 2, 3 şi 4 servesc, respectiv, la analiza, proiectarea şi evaluarea instalaţiilor.
Programul 5 este predestinat calculului elementelor instalaţiei, atât celor de bază (compresor,
condensator, vaporizator, ventil) cât şi auxiliare (cameră, conducte ş.a.). Programul 6 prezintă
dinamica în timp a temperaturilor şi altor parametri în elementele instalaţiei.

4. Executarea lucrări
4.1. Selectarea agentului frigorific
Sunt daţi agenţii frigorifici:
 R13, clorotrifluormetan,
 R23, trifluormetan,
 R170, etan,
 R290, propan.
Temperatura camerei – tv= -10 0C,
temperatura mediului – to= 20 0C.
Studiul pentru selectarea
refrigerentului efectuăm cu ajutorul
programului Refrigeration utility.
Consecutivitatea operaţiilor va fi următoare:
1. Pe pagina Refrigeration utility
accesăm fereastra „fulgul”.
2. Pe pagina apărută (vezi fig.8)
accesăm fereastra „logP-h”. Fig.8. Pagina „Fulgul”.

7
3. În tabelul apărut selectăm
refrigerentul căutat şi
accesăm „OK”.
4. Pe pagina apărută cu
diagrama accesăm fereastra
„Cycle” (vezi fig.9).

5. În tabelul apărut deasupra


diagramei lasăm tipul ciclului
„One stage”, notăm numele
ciclului în „Cycle name” şi
Fig.9. Pagina „logP-h”.

Fig.10. Pagina „Cycle creation”.

Fig.11. Pagina cu ciclul.


8
temperaturile respective „Evaporating...” şi „Condensating...”, după care accesăm „Draw
cycle” (vezi fig.10).
6. Pe pagina apărută (vezi fig.11) accesăm „Show info”.
Din pagina apărută (vezi fig.12) copiem în tab. 3 valorile caracteristicilor specifice respective
ale ciclului şi a coeficientului frigorific.
Tabelul 3
Agentul frigorific
Caracteristica Simbolul
R13 R23 R170 R290
Productivitatea de frig, kJ/kg qe 60,215 99,331 225,34 311,935
Căldura cedată mediului, kJ/kg qc 71,370 117,836 264,086 353,050
Lucrul compresorului, kJ/kg w 11,155 18,504 38,702 41,116
Coeficientul frigorific  tf (COP) 5,40 5,37 5,82 7,59
Presiunea în vaporizator, bar Pv 15,207 18,911 18,679 3,425
Presiunea în condensator, bar Pc 31,716 41,836 37,959 8,322

Fig.12. Pagina „Show info”.

7. Pe pagina fig.12 accesăm „Coordinates of points...”. Din tabelul apărut selectăm valorile
presiunii în vaporizator (punctul 1) şi în condensator (punctul 2) şi le introducem în tab.3.
8. Accesăm „OK” pe ambele tabele de pe pagină şi o închidem din colţul dreapta sus.
9. Repetăm punctele 2...9 pentru ceilalţi agenţi frigorifici.
10. Analizăm datele din tab.3 şi facem concluzia, care în cazul de faţă va fi:
Concluzie: Agentul frigorific mai eficient va fi propanul R290 de oarece are coeficientul
frigorific mai mare şi presiunile de lucru mai mici.

9
4.2. Studiul influenţei asupra ciclului teoretic
a diferenţei de temperatură în schimbătoarele de căldură
Analiza se va efectua după datele introduse în tab.4. Mai întâi, se determină valorile
temperaturilor refrigerentului în vaporizator şi condensator.
Tabelul 4
Parametrul Valoarea
t, K 0 5 10 15 20
tRf , 0C -10 -15 -20 -25 -30
tR0, 0C 20 25 30 35 40
f 7,59 5,31 3,94 3,03 2,37

După temperaturile calculate se determină coeficientul frigorific, conform punctelor 2...7.


din paragraful 3.1. Valorile se introduc în tab.4. După datele din tabel se construieşte (în Excel)
graficul f =f(t) (vezi fig.13).
După caracterul graficului putem face
concluziile:
- Diferenţa de temperatură în vaporizator
şi condensator influenţează considerabil
performanţa ciclului: creşterea t de la
0 la 20 K a redus coeficientul frigorific
de peste 3 ori.
- Cu mărirea t influenţa ei asupra
performanţei scade: creşterea t de la 0
la 5 K a redusf cu 2,28, pe când
creşterea de la 15 la 20 K – numai cu
0,66.
Fig.13. Graficul f =f(t).

4.3. Studiul influenţei asupra ciclului teoretic


a subrăcirii condensatului
Executăm punctele 1...4 din paragraful 3.1. Pe pag. „Cycle creation” (vezi fig.10), înafară
de temperaturile ciclului (-10 0C şi 20 0C), introducem valoarea respectivă a subrăcirii în celula
„Su
bco
oli
ng”
. În

Fig.14. Pagina cu informaţii


referitor la ciclu.
10
celula „Cycle name” introducem numele ciclului cu indicaţia valorii ts (Dt0, Dt5, Dt10 ...),
accesând după fiecare butoanele „Draw cycle” şi „Cycle”. După formarea ultimului ciclu (cu
valoarea ts =20 K) accesăm „Show info”. Apare pagina cu parametrii şi caracteristicile ciclului
numărul căruia este activat în celula „Select cycle number” din care copiem valoarea
coeficientului frigorific, activând pe rând numele ciclurilor în această celulă. Introducem
valoarea subrăcirii şi a coeficientului care-i corespunde în tab. 5 şi construim graficul respectiv
(vezi fig.15).
Tabelul 5
Mărimea Valoarea
Subrăcirea, K 0 5 10 15 20
Coeficientul frigorific 7,59 7,90 8,21 8,52 8,82

Fig.15. Graficul f =f(ts).

Concluzie: Coeficientul frigorific creşte în funcţie de subrăcirea condensatului după o


dependenţă liniară.

4.4. Studiul influenţei asupra ciclului teoretic


a supraîncălzirii vaporilor
1. Executăm punctele 1...5 din paragraful 3.1. Pe tabela apărută accesăm „OK”
2. Accesăm fereastra „Cycle”. Pe pagina apărută „Cycle creation”, înafară de temperaturile
ciclului (-10 0C şi 20 0C), introducem valoarea supraîncălzirii, tv = 10 K, în celula
„Superheat”, accesăm „Draw cycle” şi „Show info”.
3. Pe pagina apărută (vezi fig.16) în celula „Select cycle number” este activat primul ciclu
(pentru tv= 0 K). Activăm „Coordinates of points”. Din tabelele apărute selectăm valorile
mărimilor cerute de tab.6.
4. Închidem tabelul „Values at point in cycle”, accesăm în celula „Select cycle number” ciclul 2
(cu tv= 10 K) şi „Coordinates of points”. Selectăm valorile mărimilor cerute de tab.6 pentru
ciclul respectiv.
Tabelul 6
Supraîncălzirea, K 0 10
Productivitate frig, kJ/kg 311,935 328,967
Lurul compresorului, kJ/kg 41,116 43,315
Coeficientul frigorific 7,59 7,59
Entropia agentului în compresor, kJ/(kg.K) 2,3801 2,4436
Temperatura agentului la intrare în compresor, 0C -10 0
Temperatura agentului la ieşire din compresor, 0C 24,797 34,444

11
Concluzii: 1. Supraîncălzirea vaporilor sporeşte productivitatea specifică de frig a
refrigerentului, dar şi lucrul compresorului, astfel că valoarea coeficientului
frigorific nu se schimbă.
2. Temperatura medie a refrigerentului în compresor creşte, ceea ce în ciclul real
va mări pierderile de căldură în mediul ambiant, va apropia procesul de
comprimare de cel izotermic, micşorând astfel lucrul compresorului.
3. Deoarece supraîncălzirea permite funcţionarea compresorului numai cu abur
supraîncălzit randamentul lui se va mări.

Fig.16. Ciclu cu supraîncălzirea vaporilor.

4.5. Studiul ciclului cu regenerare


1. Creăm ciclul simplu şi ciclul cu subrăcirea de 10 K.
2. Accesăm „Cycle info” şi „Coordinate of points”.
3. Din pagina apărută copiem valorile parametrilor ceruţi de tab.7 pentru ambele cicluri.

12
4. Calculăm căldura de subrăcire şi entalpia vaporilor supraîncălziţi cu formulele:
qsr = h3 - h3’;
h1’ = h1 + qsr.
5. Pe pagina „refrigeration utility” (vezi fig.7) accesăm „Refrigerant calculator”.
6. În tabelul apărut (vezi fig.17), selectăm refrigerantul necesar, în celule respective
introducem valorile P1 şi h1’ şi în opţiunea „Gas:” apasăm tasta „T,v(h,p)”.
Tabelul 7
Ciclul Parametri, unităţi Simbol Valoare
Simplu Presiunea în condensator, bar P2 8,322
Entalpia condensatului după condensator, kJ/kg h3 250,548
Presiunea în vaporizator, bar P1 3,425
Entalpia vaporilor după vaporizator, kJ/kg h1 562,483
Productivitatea de frig, kJ/kg qf.s/r 311,935
Lucrul compresorului, kJ/kg ac.s/r 41,116
Coeficientul frigorific f 7,59
Cu subrăcire Entalpia condensatului după racitor, kJ/kg h3’ 224,826
Productivitatea de frig, kJ/kg qf.s/r 337,657
Lucrul compresorului, kJ/kg ac.s/r 41,116
Coeficientul frigorific f’ 8,21
Căldura de subrăcire, kJ/kg qsr 25.722
Cu regenerare Entalpia vaporilor supraîncălziţi, kJ/kg h1’ 588.205
Temperatura vaporilor supraîncălziţi, 0C t1’ 5,06
Entropia vaporilor supraîncălziţi, J/(kg.K) s1’ 2475,14
Temperatura vaporilor la ieşire din compresor, 0C t2’ 39,35
Entalpia vaporilor la ieşire din compresor, kJ/kg h2’ 632,6
Productivitatea de frig, kJ/kg qf.reg. 337,657
Lucrul compresorului, kJ/kg ac.reg. 44,395
Coeficientul frigorific f.reg 7,61

7. Din celula „T_gas” luăm valoarea temperaturii vaporilor supraîncălziţi şi o


introducem în tab.7.
8. Accesăm tastele „Add point” şi „s(T,p)” după ce copiem în tab.7 valoarea entropiei
vaporilor supraîncălziţi din celula „s_gas”.
9. Accesăm tasta „Add point”, introducem valoarea P2, accesăm „T,v(s,p)” şi copiem în
tab.7 valoarea temperaturii vaporilor la ieşire din compresor.
10. Accesăm tastele „Add point” şi „h(T,p)”, după ce copiem în tab.7 valoarea entalpiei
vaporilor la ieşire din compresor din celula respectivă. Parametrii pot fi, deasemenea,
copiaţi de pe ecranul situat în tabelul „Refrigerant calculator” (vezi fig.17).

13 Fig.17. Calcularea parametrilor


ciclului cu regenerare.
11. Calculăm productivitatea de frig, lucrul compresorului şi coeficientul frigorific al
ciclului cu formulele:
qf.reg.= h1- h3’;
Fig.17. Parametrii ciclului cu
ac.reg.= h2’- h1’; regeneraţie
h1 - h3
 f .reg = .
h2 - h1

Concluziile se fac în urma analizei datelor din tab.7 pentru toate ciclurile prezentate în
acest tabel.
Concluzii: Ciclul teoretic cu regenerare are productivitatea de frig egală cu cea a ciclului cu
subrăcires condensatului însă lucrul compresorului - mai mare şi de aceea
coeficientul frigorific este mai mic decât la ultimul, dar mai mare de cât la ciclul
simplu.

4.6. Analiza ciclului real


1. Calculăm temperaturile agentului frigorific în vaporizator şi condensator conform
formulelor (1) şi (2):
tRf = -10 – 5 = -15 0C,
tR0 = 20 + 5 = 25 0C.
2. Deschidem pagina „Cycle creation” (vezi fig.18) pentru R290 şi introducem (vezi
fig.13) valorile noi ale temperaturilor, pierderile de sarcină (Dp, în bari) respective şi

14
randamentul compresorului („Isentropic efficiency [0-1]”), după care accesăm
butonul „Draw cycle”.
3. În tabelul apărut (vezi fig.19) în optiunea„Dimensioning” introducem productivitatea
frigorifică deplină a instalaţiei, în kW. După accesarea „Update” în această opţiune
apar şi celelalte caracteristici ale instalaţiei: fluxul de căldură cedat mediului în
condensator Qc, în kW, debitul masic m, kg/s, şi volumic, m 3/h, al frigerentului şi
puterea compresorului W, în kW. În optiunea din stânga sunt prezentate valorile
caracteristicilor specifice ale ciclului şi a coeficientului frigorific. Pentru exemplul dat
aceste valori sunt:
Productivitatea de frig - Qf = 80 kW;
Căldur cedată mediului - Qc= 100,354 kW;
Puterea compresorului – W = 20,354 kW;
Debitul refrigerentului – m = 0,271 kg/s;
Coeficientul frigorific –  f = 3,93.
r

Fig.18. Introducerea parametrilor ciclului real.

4. Calculăm gradul de perfecţiune al ciclului real:


 rf 3,93
h IF = t = = 0,52 .
 f 7.59

15
Fig.19. Caracteristicile instalaţiei reale.

Concluzie: Ireversibilităţile reduc performanţa ciclului real de cca. 2 ori.

Indicaţie generală: Diagramele ciclurilor se copie depe monitor prin accesarea pe tastatura
calculatorului a tastei „Print Screen”.

16
Lucrarea nr.2
2. DIMENSIONAREA CONDENSATORULUI
UNEI INSTALAŢIEI FRIGORIFICE
2.1. Condensatoarele instalaţiilor frigorifice
2.1.1 Descrierea construcţiilor
Condensatoarele instalaţiilor frigorifice asigura răcirea pana la saturaţie si apoi
condensarea agentului frigorific, proces însoţit de cedare de căldura unui agent de răcire. După
natura agentului de răcire, condensatoarele se clasifica în:
- condensatoare răcite cu apă,
- condensatoare răcite cu aer.
Condensatoarele răcite cu apă se utilizează pentru puteri termice de peste 250 kW. Cel
mai des utilizat tip este cel multitubular (fig. 2.1), cu circulaţia apei de răcire prin ţevi (pentru a
evita formarea de depuneri); agentul frigorific se răceşte în spaţiul dintre ţevi şi manta.

Fig. 2.1 – Condensator multitubular orizontal:


1-manta; 2-tevi pentru apa de răcire; 3, 4-racorduri pentru agent frigorific;
5-racorduri pentru apa de răcire
Condensatorul multitubular orizontal este alcătuit dintr-o manta cilindrică (1) realizată
dintr-o conductă din oţel laminat, fără sudură, sau la diametre mari, dintr-o virolă din tablă
sudată. La capetele corpului cilindric sunt două plăci de oţel (2) sudate pe corp, cu găuri pentru

a. b.
Fig.2.2 Condensator răcit cu aer:
a. – vedere generală, b. - schemă constructivă:
1,3 –colectoare, 2 –secţii, 4-lamele.

conducte. Suprafaţa de schimb de căldura este realizată din conducte de oţel laminat fără sudură
(3), cu diametre cuprinse între 20 mm şi 50 mm şi cu distanţa între ele în jur de 1,5 d. Aşezarea
conductelor în condensator se face fie în eşichier, fie Ginabaut, aşezări ce permit obţinerea de

17
coeficienţi ridicaţi de transfer de căldură. Condensatorul este prevăzut cu doua racorduri (4) de
intrare a vaporilor şi de ieşire a agentului frigorific lichid, situate decalat unul faţă de celălalt.
Capacele (5) ale condensatorului sunt turnate din fontă sau ambutisate din oţel. Pe acestea sunt
prevăzuţi pereţi despărţitori care permit mai multe drumuri pentru circulaţia apei. Viteza de
circulaţie a apei este cuprinsă între 1 m/s şi 2 m/s. Apa se încălzeşte cu 2…6 0C.
Condensatoarele răcite cu aer
se utilizează, de obicei, pentru puteri
termice mici, de câteva zeci sau sute
de kW, dar în ultima vreme unele
firme produc instalaţii cu puteri
termice până la 3 MW şi mai mari.
Curgerea aerului poate fi liberă sau
forţată. În condensatoarele cu
curgere forţată se îmbunătăţeşte
schimbul de căldură dar ele devin
mai scumpe fiind necesare
ventilatoare pentru mişcarea aerului.
Agentul frigorific se mişcă în
interiorul secţiilor formate din ţevi
orizontale. Aerul curge forţat
perpendicular peste un fascicul de
ţevi nervurate. Mai des, ţevile sunt
confecţionate din cupru şi sunt
nervurate cu aripioare sau lamele din
aluminiu. Fig. 2.3. Schema fascicolului cu aripioare.
Caracteristicile fascicolului
(vezi fig.2.3):
diametrul ţevilor – d0=8…22 mm;
diametrul aripioarelor – D= (1,5…2,0)d0;
înălţimea lamelelor – h=(0,25…0,5)d0;
pasul ţevilor – S1≅S2=D+(1…5) mm;
grosimea nervurilor – = (0,2…0,5) mm;
pasul aripioarelor – Sa=(0,20…0,33)d0;
coeficientul de nervurare - 10...40;
viteza aerului în locul mai îngust – w= (2…5) m/s.

2.1.2 Metodica calculului termic


Calculul condensatorului, ca şi a oricărui schimbător de căldură, poate fi constructiv, de
dimensionare, sau de verificare, când se verifică parametrii de funcţionare la schimbarea
condiţiilor de lucru. Ambele aceste calcule se efectuează în baza a două ecuaţii: bilanţului termic
şi transferului global de căldură.
Ecuaţia bilanţului termic:
Q1 = Q2 , (2.1)
în care:  este coeficientul de păstrare a căldurii; ren
Q1 şi Q2 – cantităţile de căldură cedată de agentul termic cald – agentul frigorific, şi,
respectiv, cea primită de agentul de răcire, în W.
Deoarece procesul de schimb de căldură are loc la presiuni constante ale agenţilor,
ecuaţia (2.1) se poate prezenta în forma:
D1 (h1i - h1e ) = D2 ( h2 e - h2i ) . (2.2)
Aici : D1 şi D2 sunt debitele masice ale agenţilor termici, în kg/s ;
h1i, h1e, h2i şi h2e - entalpiile agenţilor, respectiv, la intrare şi ieşire, în J/kg.
18
Pentru agentul de răcire (apa sau aerul), care nu suportă transfer de fază:
Q2 = D2 c p 2 (t2" - t2' ) , (2.3)
în care: cp2 este capacitatea termică specifică a agentului de răcire, în J/(kg.K);

"
t 2' şi
t 2 - temperaturile agentului la intrare şi ieşire din condensator, în 0C.
Ecuaţia transferului global de căldură:
Q = kS t (2.4)
Aici: k este coeficientul de transfer global de căldură,
în W/(m2K);
S – suprafaţa de schimb de căldură a
condensatorului, în m2;
t - diferenţa medie de temperatură între
agentul frigorific şi fluidul de răcire, în K.
Schema de calcul a t este prezentată în
fig. 2.4. Valoarea diferenţei medii de
temperatură se determină ca media logaritmică:
t ' - t "
t =
t ' , (2.5)
Fig.2.4 Variaţia temperaturii ln "
fluidelor de-a lungul suprafeţei t
schimbătorului de căldură t '
Dacă < 2 , valoarea t poate fi calculată
t "
ca media aritmetică:
t ' + t "
t = . (2.6)
2
Coeficientul de transfer global de căldură se determină neglijând rezistenţa termică a
peretelui ţevilor:
1
k=
1 1 (2.7)
+
a1 a 2
În cazul suprafeţelor nervurate coeficientul de transfer global de căldură se va calcula cu
formula:
1
k=
1 1 (2.8)
+
a1 ba 2
În aceste formule a1 este coeficientul de transfer convectiv de căldură de la agentul frigorific la
pereţii ţevilor, în W/(m2K);
a 2 - coeficientul de transfer convectiv de căldură de la pereţi la agentul de răcire, în W/
(m2K);
b- coeficientul de nervurare.
Coeficientul de transfer de căldură la condensarea vaporilor a1 se va calcula cu
formula:
gr r 2l 3
a1 = c 4 (2.9)
m (t s - t p ) d
în care: c este constantă, la condensarea în interiorul conductelor orizontale c=0,524, la
condensarea pe suprafaţa exterioară a conductelor c=0,728;

19
g - accelerarea căderii libere, g = 9,81 m/s2;
r – căldura latentă de vaporizare a agentului frigorific , J/kg,
l - conductibilitatea condensatului, în W/(m.K);
m – viscozitatea dinamică a condensatului, în Pa.s;
tc - temperatura de condensare a agentului frigorific, în 0C;
tp - temperatura peretelui conductei;
d – diametrul conductei, respectiv, interior sau exterior, în m.
Temperatura peretelui, se va lua prealabil
t p = 0,5(tc - t2 ) , (2.10)
ca ulterior să fie precizată cu formula:
ba 2
t p = tc - (tc - t2 ) . (2.11)
a1 + ba 2
În aceste formule t2 este temperatura medie aritmetică a agentului de răcire, în 0C.
Proprietăţile refrigerenţilor, după cum s-a relatat mai sus, se vor lua din Programul
CoolPack.
Coeficientul de convecţie la curgerea apei prin ţevi a2 se va calcula după ecuaţia
criterială pentru mişcarea forţată a fluidului prin conducte:
Nu = 0,021Re 0 ,80 Pr 0f , 43 (Pr f / Pr p ) 0 , 25 . (2.12)
Aici: Nu este criteriul Nusselt; caracterizează procesul de transfer convectiv de căldură.
ad
Nu = ,
l
în care: a este coeficientul de transfer convectiv de căldură, în W/(m2K);
d – dimensiunea caracteristică, aici diametrul interior al ţevii, în m;
l - conductibilitatea fluidului la temperatura medie aritmetică, în W/
(m.K).
Re – criteriul Reynolds; caracterizează regimul de mişcare forţată a fluidului.
wd
Re = ,

unde: w este viteza de curgere a fluidului, în m/s;
 – viscozitatea cinematică a fluidului, în m2/s.
Pr – criteriul Prandtl; caracterizează proprietăţile termofizice ale fluidului. Indicele f
corespunde valorii Pr la temperatura medie a fluidului - tf, p - valorii Pr la temperatura peretelui
- tp.
Proprietăţile termofizice ale apei se vor calcula după temperatura medie şi, respectiv, a
peretelui cu formulele din anexa A1.
Coeficientul de convecţie la curgerea aerului printr-un fascicul de ţevi cu aripioare
se va calcula după ecuaţia criterială propusă de E.S.Carasina:
Nu=CRen(d0/Sa)-0,54(h/Sa)-0,14 
Pentru fascicolul liniar din ţevi cu aripioare rotunde valorile constantelor sunt: C=0,104
şi n=0,72.  =0,85 este coeficient care ia în consideraţie repartizarea neuniformă a
transferului de căldură pe înălţimea aripioarei.
În calitate de dimensiune caracteristică în ecuaţia (2.13) serveşte pasul aripioarelor Sa.
Viteza se consideră în secţiunea cea mai îngustă.
Proprietăţile termofizice ale aerului se vor găsi în anexa A2.

2.3 Determinarea dimensiunilor geometrice

Aria suprafeţei de schimb de căldură se va determina din formula 2.4. Lungimea totală a
ţevilor tubulaturii se va calcula cu formula:

20
S
L= , (2.14)
d m
în care dm=dex- este diametrul mediu al ţevii.

Pentru condensatorul răcit cu apă numărul de ţevi într-un drum al apei se va


determina cu formula:
4 Da
zt = , (2.15)
 di r a w
în care: Da este debitul apei, în kg/s, se va determina din (2.3),
di – diametrul intern al ţevii, în m;
ra – densitatea apei, în kg/m3;
w – viteza apei, în m3/s.
Stabilind numărul de drumuri zd un număr par, determinăm numărul total de ţevi în
condensator zc şi lungimea tubulaturii Lc, încadrând-o în dimensiunile 1,0…2,0 m:
zc= zdzt, (2.16)
L
Lc = t . (2.17)
zc
Pentru condensatorul răcit cu aer se determină numărul de ţevi într-o secţie de
circulaţie a agentului frigorific, folosind o formulă analogică (2.15):
4 DR v
zt =
 di w
Viteza vaporilor se va considera 10…15 m/s. Volumul specific al vaporilor saturaţi uscaţi
se va lua din Programul CoolPack. Stabilind numărul de secţii zd un număr întreg, cu formula
(2.17), determinăm lungimea pachetului L, încadrând-o în dimensiunile 0,5…1,0 m. Lăţimea
pachetului B şi înălţimea lui H se determină cu formulele:
B=ztS2 (2.18)
şi H=zdS1. (2.19)

2.2 Dimensionarea condensatorului răcit cu apă


2.2.1 Sarcina lucrării

Să se dimensioneze condensatorul unei instalaţii frigorifice cu productivitatea Qf care


funcţionează cu temperatura de vaporizare tv şi de condensare tc. Compresorul instalaţiei lucrează
cu randamentul hc.
Condensatorul (vezi fig.2.1) este răcit cu apă, care circulă prin ţevi cu viteza wa=1 m/s.
Temperatura apei la intrare este cu T’=20 K mai mică decât temperatura de condensare a
agentului frigorific şi în condensator ea se încălzeşte cu Tcd= 6 K.
Condensatorul va fi confecţionat din ţevi cu diametrul de 26x1 mm. Lungimea se va
admite în limitele 1,0…2,0 m, în funcţie de productivitate.
Datele iniţiale se vor lua din tab.2.1, conform variantei indicate de profesor. Proprietăţile
termofizice ale apei se vor calcula după formulele din anexă. Proprietăţile termofizice ale
agentului frigorific se vor lua din Programul CoolPack, fereastra „Cool Tools Auxiliarity”, REF.
Rezistenţa termică a peretelui se va neglija.

21
Tabelul 2.1
Ultima Producti- Randa- Penultim Agentul Temperatura Temperatura
cifră a vitatea mentul acifră a frigorific de de condensare,
0
variantei frigorifică, compre- variantei vaporizare, C
0
kW sorului C
0 420 0,90 0 R407C -15 32
1 410 0,88 1 R502 -2 40
2 400 0,86 2 R 134a -10 35
3 390 0,84 3 R290 -13 30
4 350 0,82 4 R507A -25 27
5 380 0,80 5 R 717 -12 25
6 280 0,79 6 R404A -14 28
7 275 0,81 7 R744 -10 45
8 315 0,87 8 R600a -20 35
9 330 0,89 9 R22 -8 38

2.2.2. Exemplu de calcul


2.2.2.1 Sarcina lucrării
Să se dimensioneze condensatorul unei instalaţii frigorifice cu productivitatea
Qf = 300 kW care funcţionează cu temperatura de vaporizare tv = 0 0C şi de condensare tc= 40 0C.
Compresorul instalaţiei lucrează cu randamentul hc=0,85. Agentul frigorific – R 134a.
Temperatura apei de răcire la intrare va fi:
t2' = 40 - 20 = 20 0C,
la ieşire
t2" = 20 + 6 = 26 0C.
Dimensiunile ţevilor:
Exterior – de= 22 mm= 0,022 m; interior – di= 22 -2•1=20 mm= 0,020 m;
mediu – dm= 22 -1=21 mm= 0,021 m.

2.2.2.2 Determinarea fluxurilor de căldură


Construim ciclul în diagrama lg P-h din PP CoolPack (vezi fig. 2.5) şi selectăm
parametrii necesari pentru calculele ulterioare.

22
Fig. 2.5 Ciclul instalaţiei frigorifice 300 kW şi parametrii lui

Fluxul de căldură în condensator


Qc=364,3 kW,
Presiunea în condensator
Pc= 10,164 bar,
Temperatura vaporilor supraîncălziţi
tv= 48 0C,
Entalpia vaporilor supraîncălziţi
hv= 427,436 kJ/kg,
Entalpia vaporilor saturaţi uscaţi
hs= 418 kJ/kg,
Debitul agentului frigorific
DR= 2,127 kg/s,

2.2.2.3 Determinarea coeficientului de transfer de căldură la apă

Determinăm temperatura medie a apei:


t2' + t2" 20 + 26
t2 = = = 23 0C.
2 2
Calculăm viscozitatea apei:
= 1,7208e-0,025t=1,720e-0,025*23=9,68•10-7m2/s.
Calculăm valoarea criteriului Reynolds:
Re=wd/ = 1,5•0,02/9,68•10-7= 3,1•104.

23
Calculăm valoarea criteriului Prandtl la temperatura fluidului:
Prf = 0,0048t2 - 0,4167t + 13,4=0,0048•232-0,4167•23+13,4= 5,98.
Apreciem temperatura peretelui:
40 + 23
tp = = 31,5 0C.
2
Calculăm valoarea criteriului Prandtl la temperatura peretelui:
Prp = 0,0048•31,52-0,4167•31,5+13,4=5,04.
Calculăm valoarea criteriului Nusselt:
Nu = 0,021 Re 0,80 Pr f0, 43 (Pr f / Pr p ) 0, 25 =0,021• (3,1•104)0,80•5,980,43• (5,98/5,04)0,25=193,1.
Calculăm conductibilitatea apei:
l = 0,0017t + 0,5623= 0,0017•23+ 0,5623 = 0,601 W/(m.K).
Determinăm coeficientul de transfer de căldură prin convecţie la apă:
a2= Nul/d = 193,1•0,601/ 0,02= 5805 W/(m2K).

2.2.2.4 Determinarea coeficientului de transfer de căldură la condensarea vaporilor


Din tabelul CoolPack (vezi fig.2.6) selectăm parametrii condensatului la temperatura şi
presiunea de condensare:
căldura latentă de condensare
r = 161,81 kJ/kg;
viscozitatea dinamică
mc= 2,077•10-4 Pa.s;
densitatea
rc = 1148 m3/kg;
capacitatea termică specifică
cpc= 1461 J/(kg.K);
conductibilitatea
lc= 0,08105 W/(m.K).

Fig. 2.6 Proprietăţile termodinamice şi termofizice ale agentului frigorific.


24
Calculăm coeficientul de transfer de căldură la condensarea vaporilor:
9,81 �
161810 �11482 � 0, 081053
a1 = 0,728 4 = 1685 W/(m2K).
10-4 �
2, 077 � (40 - 31,5) �0, 022

2.2.2.5 Calcularea coeficientului de transfer global de căldură

Precizăm temperatura peretelui:


1685
t p = 40 - (40 - 23) = 36, 2 0C.
1685 + 5805
Precizăm valorile coeficienţilor de transfer de căldură.
Prp = 0,0048•36,22-0,4167•36,2+13,4=4,61
Nu = 0,021• (2,17•104)0,80•5,980,43• (5,98/4,61)0,25= 197,4.
a= 197,4•0,605/ 0,02= 5937 W/(m2K).
9,81�161810 � 11482 0, 081053
a1 = 0, 728 4 = 2060 W/(m2K).
10-4 �
2, 077 � (40 - 35,6) �0, 022
Calculăm valorile coeficientului de transfer global de căldură:
1
k= = 1529 W/(m2K),
1/ 2060 + 1/ 5937

2.2.2.6 Calcularea diferenţelor medii de temperatură

Fig. 2.7 Schema de calcul diferenţei medii de temperatură

În corespundere cu datele din fig. 2.7, folosind formula (2.7) calculăm diferenţa medie de
temperatură:
t = (20 + 14) / 2 = 17 K.

2.2.2.7 Determinarea dimensiunilor condensatorului

Suprafaţa de schimb de căldură:


Qc 364,3 � 103
Sc = = = 14, 015 m2;
k t 1529 � 17
Determinăm lungimea totală a ţevilor tubulaturii:
S 14,015
Lt = c = = 212,5 m.
 d m 3,14 �0, 021
Calculăm debitul apei:
25
determinăm densitatea apei:
r = -0,0047•252 - 0,0145•25 + 1000,4= 997 kg/m3;
determinăm capacitatea termică specifică:
cp = 0,0283•252 - 2,0462•25 + 4210,7=4180 J/(kg.K)=4,18 kJ/(kg.K);
calculăm debitul masic al apei:
Qc 364,3
D2 = = = 14,53 kg/s.
c p (t2 - t2 ) 4,18 �
" '
(26 - 20)
Determinăm numărul de ţevi într-un drum :
4� D2 4� 14,53
zt = = = 97,1 un,
 di ra w 3,14 �
2
0, 022 �997 �1,5
admitem zt = 97 unităţi.
Stabilind numărul de drumuri zd= 2, determinăm numărul total de ţevi:
zc = zd zc = 2 � 97 = 194 un.,
lungimea tubulaturii:
L 212,5
Lc = t = = 1,1 m.
zc 194

2.2.2.8 Rezultatele calculelor

Condensatorul instalaţiei frigorifice datre va avea următorii parametri:


- productivitatea - Qc=364,3 kW,
- coeficientul de transfer global de căldură – k= 1529 W/(m2/K),
- suprafaţa de schimb de căldură – Sc= 14,015 m2,
- numărul de drumuri zd= 2,
- numărul total de ţevi – zc= 194,
- lungimea tubulaturii - 1,1 m.

2.3 Dimensionarea condensatorului răcit cu aer


2.3.1 Sarcina lucrării

Să se dimensioneze condensatorul unei instalaţii frigorifice cu productivitatea Qf care


funcţionează cu temperatura de vaporizare tv şi de condensare tc. Compresorul instalaţiei lucrează
cu randamentul hc.
Condensatorul (vezi fig.2.2) este răcit cu aer, care curge prin spaţiul dintre ţevi cu
aripioare rotunde (vezi fig. 2.3) cu viteza wa= 4 m/s. Temperatura aerului la intrare este t 1’=260C
şi în condensator el se încălzeşte cu Tcd= 4 K.
Caracteristicile pachetului de ţevi cu aripioare:
- diametrul exterior al ţevii –d0= 10 mm,
- grosimea peretelui ţevii – t= 1 mm,
- diametrul aripioarelor – D= 20 mm,
- grosimea aripioarelor – a= 0,3 mm,
- pasul ţevilor – S1= S2= 21 mm,
- pasul aripioarelor – Sa= 4 mm,
- coeficientul de nervurare – b=30.
Datele iniţiale se vor lua din tab.2.2, conform variantei indicate de profesor. Proprietăţile
termofizice ale aerului se vor calcula după formulele din anexă. Proprietăţile termofizice ale
agentului frigorific se vor lua din Programul CoolPack, fereastra „Cool Tools Auxiliarity”, REF.
Rezistenţa termică a peretelui se va neglija.

Tabelul 2.2

26
Ultima Producti- Randa- Penultim Agentul Temperatura Temperatura
cifră a vitatea mentul acifră a frigorific de de condensare,
0
variantei frigorifică, compre- variantei vaporizare, C
0
kW sorului C
0 50 0,90 0 R407C -15 39
1 55 0,88 1 R502 -2 40
2 60 0,86 2 R 134a -10 35
3 65 0,84 3 R290 -13 34
4 70 0,82 4 R507A -25 43
5 75 0,80 5 R 717 -12 42
6 40 0,79 6 R404A -14 46
7 45 0,81 7 R744 -10 45
8 35 0,87 8 R600a -20 36
9 30 0,89 9 R22 -8 38

2. 3.2. Exemplu de calcul


2. 3.2.1 Sarcina lucrării
Să se dimensioneze condensatorul unei instalaţii frigorifice cu productivitatea
Qf = 30 kW care funcţionează cu temperatura de vaporizare tv = 0 0C şi de condensare tc= 40 0C.
Compresorul instalaţiei lucrează cu randamentul hc=0,85. Agentul frigorific – R 134a.
Temperatura aerului de răcire la ieşire va fi:
t2" = 26 + 4 = 30 0C.
Temperatura medie a aerului:
t2' + t2" 26 + 30
t2 = = = 28 0C.
2 2
Diametrul interior al ţevii:
di= d0-2t= 10 -2•1=8 mm= 0,008 m.
Diametrul mediu al ţevii:
Dm= d0-t=10-1= 9 mm= 0,009 m.
Înălţimea aripioarei:
h = 0,5( D - d 0 ) = 0,5 �
(20 - 10) = 5 mm=0,005 m.
Grosimea stratului între aripioare:
s=Sa-a= 4-0,3 = 3,7 mm=0,0037 m.

2.3.2.2 Determinarea fluxurilor de căldură


Construim ciclul în diagrama lg P-h din PP CoolPack (vezi fig. 2.8) şi selectăm
parametrii necesari pentru calculele ulterioare.
Fluxul de căldură în condensator
Qc=36,43 kW,
Presiunea în condensator
Pc= 10,164 bar,
Temperatura vaporilor supraîncălziţi
tv= 48 0C,
Entalpia vaporilor supraîncălziţi
hv= 427,436 kJ/kg,
Entalpia vaporilor saturaţi uscaţi
hs= 418 kJ/kg,
Debitul agentului frigorific
DR= 0,2127 kg/s,

27
Fig. 2.8 Ciclul instalaţiei frigorifice 30 kW şi parametrii lui

2.3.2.4 Determinarea coeficientului de transfer de căldură la condensarea vaporilor


Din tabelul CoolPack (vezi fig.2.6) selectăm parametrii condensatului la temperatura şi
presiunea de condensare:
căldura latentă de condensare
r = 161,81 kJ/kg;
viscozitatea dinamică
mc= 2,077*10-4 Pa.s;
densitatea
rc = 1148 m3/kg;
capacitatea termică specifică
cpc= 1461 J/(kg.K);
conductibilitatea
lc= 0,08105 W/(m.K).
Apreciem valoarea temperaturii peretelui:
t p = 0,5(ts - t2 ) = 0,5 � (40 + 28) = 34 0C.
Calculăm coeficientul de transfer de căldură la condensarea vaporilor:
gr r 2 l 3 9,81 �
161810 �11482 �0, 081053
a1 = 0,524 4 = 0,524 4 = 1821 W/(m2K).
m (ts - t p ) di 104 �
2,077 � (40 - 34) �0,008

2.3.2.5 Determinarea coeficientului de transfer de căldură la aer

28
Calculăm viscozitatea aerului:
 = (13, 233 + 0,0934t2 ) /106 = (13, 233 + 0,0934 � 10-5 m2/s.
28) /106 = 1, 6 �
Calculăm valoarea criteriului Reynolds:
w 4� 0, 0037
Re = s = = 934 .
 1, 6 �10-5
Calculăm valoarea criteriului Nusselt:
Nu = c Re n (d 0 / S a ) -0,54 (h / Sa )-0,14 =
= 0,104 � (0, 01/ 0, 005) -0,54 �
9340,72 � (0, 005 / 0,005) -0,14 0,85 = 6,82
Calculăm conductibilitatea aerului:
l = 0, 02435 + 7,943 �10 -5 �t2 = 0, 02435 + 7,943 � 10 -5 � 28 = 0, 02452 W/(m.K).
Determinăm coeficientul de transfer de căldură prin convecţie la aer:
a2= Nul/s = 6,82.0,02452/0,0037= 45 W/(m2K).

2.3.2.6 Calcularea coeficientului de transfer global de căldură

Precizăm temperatura peretelui:


30 �45
t p = 40 - (40 - 28) = 34,9 0C.
45 + 1821
30 �
Precizăm valorile coeficienţilor de transfer de căldură.
9,81 �
161810 � 11482 �0, 081053
a1 = 0,524 4 = 1896 W/(m2K).
2, 077 �104 �(40 - 34,9) �0, 008
Calculăm valorile coeficientului de transfer global de căldură:
1 1
k= = = 790
1 1 1 1 W/(m2K),
+ +
a1 ba 2 1896 30 � 45

2.3.2.7 Calcularea diferenţei medii de temperatură

Fig. 2.9 Schema de calcul diferenţei medii de temperatură

În corespundere cu datele dina. fig.


– răcire,
2.9,b.folosind
- condensare
formula (2.7) calculăm diferenţa medie de
temperatură:
t = (14 + 10) / 2 = 12 K.
2.3.2.8 Determinarea dimensiunilor condensatorului

29
Suprafaţa de schimb de căldură:
Q 36, 43 �103
Sc = c = = 2,56 m2;
k t 790 � 17
Determinăm lungimea totală a ţevilor tubulaturii:
S 2,56
Lt = c = = 90, 61 m.
 d m 3,14 � 0, 009
Din Programul CoolPack determinăm volumul specific al vaporilor de agent frigorific la
intrare în condensator:
vR=0,02043 m3/kg.
Admiţând viteza vaporilor la intrare în ţevi wv=12 m/s, calculăm numărul de secţii:
4 DR v 4 � 0,1418 � 0, 02043
zs = = = 4,81
 di w 3,14 � 0, 008 �12
Admiţând numărul de secţii egal cu 5, calculăm lungimea totală a ţevilor unei secţii.
L 90,51
Ls = t = = 18, 2 m.
zs 5
Stabilind numărul de rânduri pe înălţime zH= 30, determinăm lungimea pachetului de ţevi:
L 18, 2
L= s = = 0, 604 m.
zH 30
Calculăm lăţimea şi înălţimea pachetului:
B = zs S1 = 5 �
0, 21 = 0,105 m;
H = zH S 2 = 30 � 0, 021 = 0, 630 m.

2.3.2.9 Rezultatele calculelor

Condensatorul instalaţiei frigorifice date va avea următorii parametri:


- productivitatea - Qc=36,43 kW,
- coeficientul de transfer global de căldură – k = 790 W/(m2K),
- suprafaţa de schimb de căldură – Sc= 2,56 m2,
- numărul de ţevi în secţie – zt= 5,
- lungimea pachetului - L= 0,604 m,
- lăţimea pachetului – B= 0,105 m,
- înălţimea pachetului – H= 0,630 m.

30
ANEXĂ
A1.Proprietăţile termofizice ale apei
în diapazonul de temperatură 5…40 0C

Capacitatea termică specifică, în J/(kg.K)

cp = 0,0283t2 - 2,0462t + 4210,7

Densitatea, în kg/m3

r = -0,0047t2 - 0,0145t + 1000,4

Viscozitatea, în m2/s

= (1,7208e-0,025t)/106

Conductibilitatea termică, în W/(m.K)

l = 0,0017t + 0,5623

Criteriul Prandtl

Pr = 0,0048t2 - 0,4167t + 13,4

A2. Proprietăţile termofizice ale aerului


în diapazonul de temperatură 5…50 0C

Capacitatea termică specifică, în J/(kg.K)

cp = 1005.

Densitatea, în kg/m3

r = 1,2883-0,004t.

Viscozitatea, în m2/s

= (13,233+0,0934t)/106

Conductibilitatea termică, în W/(m.K)

l = 0,02435+7,943*10-5 t.

Criteriul Prandtl

Pr = 0,7068 - 0,0002t.

31