Ion Barbu, pe numele sau adevarat Dan Barbilian, a fost poet si matematician

roman de exceptie. Ca matematician acesta s-a impus prin “spatiile barbiliene”.

“Joc secund” de Ion Barbu face parte din seria artelor poetice modern-interbelice,
alaturi de “Testament” de Tudor Arghezi si “Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii” de Lucian Blaga. Opera citata se inscrie in curentul literar numit
modernism, initiat la noi in 1919 de catre Eugen Lovinescu, a carui doctrina
porneste de la ideea ca exista “un spirit al veacului” care impune procesul de
sincronizare dintre literatura romana si literatura europeana, cunoscut si ca
principiul sincronismului.

Poezia citata a aparut in 1930 sub numele “Din ceas dedus”, dar la indicatii
editorialele, titlul a fost schimbat in “Joc secund” in 1964.

Opera de fata deschide volumul de debut al autorului, si anume “Joc secund” si

dezvaluie cateva teme si motive ale universului Barbian.

Tema poeziei, exprima in principal ideea lumii purificate prin reflectarea in

oglinda, ideea autocunoasterii si ideea actului intelectual ca afectivitate lirica.

Titlul este sugestiv in ceea ce priveste continutul discursului liric. Acesta este
unul metaforic: ”Joc secund” este “jocul poeziei”, care presupune respectarea
anumitor reguli.

Pentru Barbu, actul poetic este similar cu cel geometric. In acceptiunea acestuia
exista trei tipuri de joc si anume: jocul prim care apartine demiurgului, jocul
secund care apartine mestesugarului soare si jocul tert care apartine poetului.

In poezia sa, Ion Barbu tinde spre jocul secund, spre perfectiune.
O prima scena semnificativa este insasi prima strofa in care autorul surprinde
lumea inca de la inceputul timpului, aceasta fiind prima dimensiune, de unde totul
ia nastere, idee dedusa din epitetul “din ceas, dedus”.

O a doua scena semnificativa este in a doua strofa, in care poetul isi extrage
substanta lirica din nadir. Din ipostaza intelectualizata a lui Hermes, devine o
ipostaza lirica a lui Orfeu. Astfel poezia devine un cantec de Harfe, deziderat
comun cu poetul francez Malarmè. Cantecul vizat este insa incifrat, accesibil
numai celor initiati.

In universul poetic Barbian identificam trei etape ale creatiei: etapa parnasiana
(avand ca teme principale: mineralul si vegetalul), etapa baladico-orientala (in care
poeziile au mai mult un caracter narativ-descriptiv si sunt inspirate din poeziile lui
Anton Pan) si etapa ermetica (caracterizata printr-un limbaj criptic, in care
metafora este impinsa pana la nuanta de non-sens.

Cea mai clasica interpretare de arta poetica a acestei capodopere, “Joc secund”,
este data de George Calinescu: “Poezia (adancul acestei calme creste) este o
iesire (dedus) din contingent (din ceas) in pura gratuitate (mantuit azur), joc
secund ca innecarea imaginii (cirezii in apa). Este (nadir latent), o oglindire a
zenitului in apa, o sublimare a vietii prin retorsiune.

Ion Barbu isi proiecteaza poezia pe doua componente si anume: zenitul (cel mai
inalt punct vertical) si nadirul (cel mai jos punct vertical).

Poezia citata este organizata in doua catrene, masura versurilor fiind inegala, este
specific modernismului.

In concluzie, datorita elementelor prezentate precedent, putem sustine ca poezia

“Joc secund” a lui Ion Barbu este o arta poetica modern-interbelica.