Manipulare sau cenzura?

Aspecte teoretice
Libertatea reprezintă capacitatea unui individ de a fi propriul său stăpân prin
autodeterminare şi autorealizare.

Libertatea de exprimare este dreptul la comunicare ce garantează accesul egal al

indivizilor la exprimarea opiniilor şi a punctelor de vedere în sfera publică,

Art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Organizaţia

Naţiunilor Unite în 1948, stipulează: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi
exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară,
precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice
mijloace şi independent de frontierele de stat”.

Articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează libertatea de

exprimare, dar se referă şi la situaţiile în care această libertate poate fi restrânsă şi
sancţionată prin lege, cum ar fi cazurile în care securitatea naţională, integritatea
teritorială sau siguranţa publică, demnitatea umană, sănătatea şi drepturile altora pot
fi afectate.

Articolul 30 din Constituţia României face referire la libertatea de exprimare,

incluzând atât libertatea presei, cât şi libertatea artistică. Conform Constituţiei,
cenzura şi suprimarea publicaţiilor sunt interzise. Acelaşi articol stipulează şi limitele
libertăţii de exprimare: pe de o parte, drepturile individuale (demnitatea, onoarea,
viaţa privată) trebuie respectate, iar pe de altă parte, situaţii precum defăimarea ţării,
instigarea la război, incitarea la ură, discriminarea şi violenţa publică trebuie evitate.

Cenzura este un complex de soluţii represive, rezultat al acţiunii unei entităţi politice,
religioase, militare ori administrative de control preventiv al operelor intelectuale, fie
ele jurnalistice, artistice, academice sau de orice alt fel, în scopul eliminării riscului
de diseminare a informaţiilor şi opiniilor considerate periculoase.

Descrierea cazului
Ultima modificare a legislatiei privind drepturile de autor pe piata unica digitala a avut
loc in anul 2001, sub numele de directiva 2001/29/CE. Oficialii europeni au precizat
ca trebuie sa introduca “reguli potivite … pentru era digitala”.
In anul 2001, nu puteam vorbi de aceasta problema, piata unica digitala era in plina
expansiune, site-urile aveau un trafic mic de persoane, informatia se transmitea lent,
si nu exista o tehnologie care ar fi putut filtra continutul. Majoritatea platformelor care
pica sub incidenta actualei directive nici macar nu existau.
Directiva Uniunii Europene privind drepturile de autor pe piata unica digitala, impune
ca platforme, precum: Facebook, YouTube, Google News, etc, sa-si asume
responsabilitate pentru materialele, protejate prin drepturi de autor, ilegal partajate
pe site-urile lor.
Articolul 17 impune ca platfomele online sa filtreze materialele si sa le elimine pe
cele care incalca drepturi de autor.
Directiva mai mentioneaza ca “prestatorii de servicii online de partajare de conținut
răspund pentru actele neautorizate de comunicare publică”, adica platformele online
vor deveni pe deplin raspunzatoare pentru incalcarile drepturilor de autor.
In prezent, platformele online nu sunt responsabile pentru incalari ale dreptului de
autor, iar, prin introducerea directivei propuse, acestea ar fi obligate sa investeasca
bugete uriase in tehnologii de filtrare a materialelor.
Singura obligatie actuala a platformelor online este de-a elimina, la cerere
detinatorului de drepturi de autor, continutul notificat.
De fapt, articolul 17 stipuleaza ca “prestatorii de sevicii online de partajare de
continut trebuie … sa obtina o autorizatie din partea titularilor de drepturi … pentru a
comunica public sau a pune la dispoziția publicului opere sau alte obiecte protejate.”,
mai exact platformele online trebuie sa detina o licenta pentru a difuza continut aflat
sub drepturi de autor.
Actuala licenta obtinuta de platformele online acopera “actele realizate de utilizatorii
serviciilor … atunci cand aceștia nu acționează în exercitarea unei activități
comerciale sau activitatea lor nu generează venituri semnificative.”, deci creatorii de
continut pot sa utilizeze materiale cu drepturi de autor atata timp cat le folosesc in
scopuri non-comericale si platforma detine o licenta pentru acestea.
Prezenta directiva se aplica “prestatorii de sevicii online de partajare de continut”
care “acordă publicului acces la opere protejate prin drept de autor sau la alte
obiecte protejate încărcate de către utilizatorii săi.”, printre acestia se numara:
Facebook, Google News, YouTube, etc, exceptie facand: enciclopedii online non-
profit, platformele open source de dezvoltare de software, servicii de stocare cloud,
piețele online si serviciile de comunicare.
Platformele online nu vor fi sanctionate de respectivul articol daca intrunesc
urmatoarele conditii: “au depus toate eforturile pentru a obține o autorizație”, “au
depus … toate eforturile pentru a asigura indisponibilitatea operelor și a altor obiecte
protejate specifice în privința cărora titularii de drepturi au oferit prestatorilor de
servicii informații relevante și necesare” si “au acționat cu promptitudine, la primirea
unei notificări suficient de justificate din partea titularilor de drepturi, pentru a opri
accesul la operele sau alte obiecte protejate notificate sau pentru a le elimina de pe
site-urile lor, și au depus toate eforturile pentru a preveni viitoare încărcări a
acestora”, cu exactitate site-urile nu vor fi trase la raspundere daca: au incercat sa
licentieze continutul partajat, au incercat sa dea jos de pe site continutul notificat, in
momentul in care “prestatorii de servicii” au primit detaliile necesare de la detinatorul
drepturilor de autor, au facut indisponibil continutul sau l-au sters de pe platforma,
atunci cand li s-a cerut “justificat” asta, si au impedicat incarcarea ulterioara a
continutului vizat.
Directiva reglementeaza modul in care “prestatorii de servicii online de partajare de
continut” furnizeaza materialele protejate prin drepturi de autor.
Nu intra sub incidenta articolului 17 materialele protejate prin drepturi de autor care
au fost folosite in scopul citarii, parodierii, realizarii criticilor, etc, deci, una din marile
probleme s-a rezolvat, meme-urile nu vor fi afectate de introducerea noii directive.
Acest lucru este sustinut si intr-un comunicatul de presa publica pe site-ul
parlamentului european.
Directiva nu are un efect retroactiva, mai precis aceasta va incepe sa produca
sanctiuni dupa finalizarea integraii in legilatia statelor member, vorbim aici de un
termen maxim de 2 ani.
In acelasi comunicat de presa al parlamentului european se sustine ca actuala
directiva “nu creeaza … drepturi si obligatii noi.”.
Directiva a fost propusa de catre Axel Voss, membru al Parlamentului European și
membru al Partidului Popular European.
Directiva este sustinuta de industria muzicala si cinematografica, beneficiari directi ai
articolului 17. Acestei miscari s-au alaturat alte 84 de organizatii europene de muzica
si mass-media, printre care Universal Music Group si Waner Music Group.
Marry Honeyball, deputat britanic al muncii, sustinatoare a articolului 17, a precizat
ca: "Unele platforme online se tem că articolul 13 impune implementarea unor
<<filtre de încărcare automatizate>>. Cu toate acestea, articolul 13 nu prevede o
astfel de cerință și afirmă, de fapt, că blocarea automată trebuie evitată.” Aceasta a
mai declarat ca: “Textul cere numai ca platformele să licențieze sau să elimine
material protejat prin drepturi de autor.". Acest lucru a fost sustinut si de parlamentul
european in comunicatul de presa. Acestia au mentionat ca “directiva nu specifică
sau nu enumeră instrumentele, resursele umane sau infrastructura care ar putea fi
necesare pentru a preveni apariția pe site-uri a materialelor neremunerate”.
Aceeasi pozitie a fost adoptata si de Society of Authors (Societatea de Autori), si
Alliance for Intellectual Property (Alianta pentru Proprietatea Intelectuala).
Printre cei afectati de actuala directiva privind drepturile de autor pe piata unica
digitala se numara: Google, Facebook, eBay, Amazon, etc. Acestia fac parte din,
vocalul grup de lobby din Silicon Valley, CCIA.
Totusi, in ciuda faptului ca directiva exclude in mod clar site-urile Wikipedia si
GitHub, acestea se plaseaza in tabara contestatarilor.
Pe data de 12 iunie, a fost semnata o scrisoare de catre marii investitori din mediul
online, printre care si fondatorii Wikipedia, Jimmy Wales și Tim Berners-Lee, in care
isi exprima nemultumirea fata de directive propusa.
Youtube a fost pe departe cel mai resemnat de articolul 17, acestia si-au sustinut
opozitia in randul creatorilor de continut.
Campania realizata de YouTube, sub denumirea “#saveyourinternet”, a avut cel mai
mare impact asupra consumatorilor online de content. Acestia au realizat un site,
spre care erai redirectionat de pe platforma, in care iti erau expuse in mod explicit
argumentele companiei privind dezacordul fata de directiva, adica efectele negative
ale implementarii acesteia.
Inclusiv, Susan Wojcicki, CEO-ul YouTube, si-a facut cunoscuta pozitia diametral
opusa fata de directiva, aceasta mentionand ca: “Articolul 13, așa cum este scris,
amenință să blocheze posibilitatea a milioane de oameni, de la creatori ca tine la
utilizatorii de zi cu zi, să încarce conținut pe platforme ca YouTube.” Aceasta a mai
adaugat ca: “Și dacă este pus în aplicare așa cum se propune, articolul 13 amenință
sute de mii de locuri de muncă, creatori europeni, întreprinderi, artiști și toată lumea
pe care o angajează".
CEO-ul YouTube-ului nu a incetat atacurile acide la adresa actualei directive,
precizand ca: “Abordarea parlamentului este nerealistă în multe cazuri, deoarece
proprietarii de drepturi de autor sunt de multe ori în dezacord cu privire la cine deține
drepturile pe care le are”. A continuat, mentionand ca: “Dacă proprietarii nu pot fi de
acord, este imposibil să se aștepte platformele deschise care găzduiesc acest
conținut să ia decizii corecte privind drepturile.”.
Partinitorul platformelor in Parlamentul European, deputata Julia Reda, a declarat
ca: "Deputații au privit drepturile de autor în primul rând printr-o lentilă foarte
specială: cea a marilor companii media, cu controlul lor în scădere asupra canalelor
de distribuție". Afirmand mai departe ca: "Cel mai mare spațiu public pe care l-am
inventat vreodată nu trebuie să devină un accident al încercărilor de a folosi legea
drepturilor de autor pentru a rezolva problemele care nu sunt cauzate de acesta în
primul rând. Libertatea noastră de exprimare online este prea prețioasă pentru a fi
irosită ca muniție într-o luptă.".
O alta miscare formata din 57 de ONG-uri impotriva actualei directiva au adus in
vedere ca reglementarea ar institui la o filtarare si stergere necontrolata a
continutului, determinand o supraveghere permanenta a traficului online . Aceasta ar
instiga la numeroase abuzuri ale libertatii de exprimare, ale libertatii de informare și
ale dreptului la viață privată.
Analiza cazului:
Articolul 17 nu limiteaza libertatea de exprimare, ci protejeaza operele unor oameni
care au muncit pentru ele. Lumea a interpretat-o ca cenzura, pentru ca nu au fost
informati de existenta respectivei legislatii. Cum a spus Parlamentul European in
comunicatul de presa, actuala directiva “nu creeaza … drepturi si obligatii noi.”.
Aceasta reglementare a intrat in vigoare in anul 2001, doar ca platformele au aparut
mai tarziu si au considerat ca lor nu li se aplica. Mill spunea ca “libertatea ta se
termină acolo unde începe libertatea celuilalt”, iar in situatia de fata, creatorii erau cei
mai prejudiciati. Actuala directiva a avut rolul de a intari drepturile creatorilor de
continut. Intr-adevar, a avut ca efect limitarea accesului la operele protejate.
Sustinatorii articolului 17 au inteles ca exista un dezechilibru si au actionat virtuos,
incercand sa restabileasca egalitatea. Sincer, daca as fi fost pus intr-o astfel de
situatie, in care munca mea sa nu fie recunoscuta, as fi reactionat la fel. Aceasta
miscare venita dinspre organizatiile pentru protectia drepturile de autor este un
raspuns la incalcarile repetate ale drepturilor acestor oameni. Daca n-ar exista
drepturi de autor, atunci nimeni n-ar mai face nimic, cu mici exceptii. Acestea au
aparut cu scopul de a recunoaste meritele creatorilor si trebuiesc respectate ca
atare. Este simplu sa promovezi munca altuia ca fiind a ta, dar cum ar fi sa ti-se
intample tie asta, probabil nu ti-ar place.
Contestatarii reglementarii sau sprijinitorii platformelor au avut alte interese decat sa
creeze un mediu prielnic promovarii materialelor protejate. Acestia fiind pe deplin
responsabili pentru situatia generata, asta intentionand. Au creat o diversiune prin
care sa scape de adoptarea directivei, stiind ca intrarea in vigoare insemna costuri
suplimentare. Au mizat pe ideea ca lumea era neinformata si au reusit sa-o
mobilizeze in directia deliberata. Au ocolit ani de zile aceasta conventie, netinand
cont de oamenii pagubiti. Erau constienti ca incalcau drepturile unor oameni, dar atat
timp cat numarul persoanelor afectate era mai mic decat cel al beneficiarilor, nu
constituia o problema. Scopul era sa obtina cat mai multi bani, iar distribuirea le crea
trafic. Oricum legislatia in vigoare este destul de permisiva cat sa se abata din nou
de la aceasta.
Analiza loialitatilor:
Beneficiarii directi ai acestei directive sunt mici creatori de continut alaturi de
detinatorii drepturilor de autor, precum: case de muzica, sudiouri de film, etc.
Teoretic n-ar avea nimeni de suferit, practic toti consumatorii online de continut.
Prin adoptarea actualei directive, Parlamentul European si-a respectat datoria fata
de societate si fata de ei insusi. Este inevitabil sa nu apara dezechilibre, de aceea au
aparut institutiile publice.
Datoria Parlamentului European fata de societate este sa gaseasca solutii echitabile,
iar fata de ei insusi sa aiba rol imperativ.
Concluzie:
A fost un subiect larg discutat in intreaga Uniune Europeana. Articolul 13 a fost
demonizat de platforme, determinand o stare de instabilitate care s-a finalizat cu
impacarea partilor si adoptarea legislatiei modificate.
Bibibliografie:
1. Radu, R. N. (2015). Deontologia comunicarii publice. Iasi: Polirom
2. Reynolds, M. (2019, May 24). What is Article 13? The EU's divisive new
copyright plan explained. Retrived from https://www.wired.co.uk/article/what-
is-article-13-article-11-european-directive-on-copyright-explained-meme-ban
3. Texte adoptate. (2019, martie 26). Retrived from
http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2019-0231_RO.html
4. Întrebări și răspunsuri referitoare la Directiva privind drepturile de autor în
mediul digital. (2019, aprilie 1). Retrived from
http://www.europarl.europa.eu/news/ro/press-
 room/20190111IPR23225/intrebari-si-raspunsuri-directiva-privind-drepturile-
de-autor-in-mediul-digital
5. Scrisoare deschisă privind Articolul 13 - Monitorizarea și filtrarea materialelor
de pe Internet este inacceptabilă. (2017, octombrie 16). Retrived from
https://www.liberties.eu/ro/news/scrisoare-deschisa-stergerea-articolului-
13/13194
6. Fox, C. (2019, February 14). What is Article 13? The EU's copyright directive
explained. Retrived from https://www.bbc.com/news/technology-47239600