Sunteți pe pagina 1din 16

DEMOCRA

S A T I R Ă SI UMOR

â
\ -

W 3 Si
p
k*ir
.••-«(( F a b u l ă . )))»-
Se certară pupezele, pentrucă ş'au murdărit cuibul, şi fiecare punea
vina pe ceealaltă. Se despărţiră. Şi trăiră pupezele aşa mai multă
vreme. îşi căutară cîte un alt cuib, pe care d e a s e m e n e a şi'l murdări
fieştecare.
Şi voiră pupezele să se împace, dar cea mai mare între pupeze
tălmăcia în glasul ei subţire şi răguşit: »Pace între noi nu va fi- pană
fîrtata noastră pupăză din deal nu îşi va curăţa cuibul. Cum am şi putea
noi -sta alăturea cu ea, cînd şi ea a cutezat să-şi mînjească cuibul«.
Şi astfel pace nu se făcu. M.

Alarm!!...
Uf!., iar străbate gîndu'mi, Calicul şi suflarea
Trudit, prin lumea mare Din urmă stă să'şi dea,
:
Şi-amarnic se revoltă Bogatul?! — joacă — polca
De-a sorţii — şicanare! La sunet de — para!!

Poeţi, măiestrii slovei, Alarm! de-aeuma astfel


Apostoli ai gîndirii, Mai mult nu'i de trăit;
Cu toţii, azi, pe drumuri Alarm! piară burtoşii,
Sunt - - jertfa osîndirii!.. Sistemul ruginit!!..

S'ă spun, pe p l a c - — o vorbă: Calici! să dăm dovadă


Talent nu se mai cere, De-a noastră vitejie;
Oîndirea avîntată \ Calici! de mult apus-a
E — fleac! făr' d e ' — avere... Barbara tiranie!!

De mult, de mult, — de veacuri Să, ştie parveniţii.


Murit-a cuminţia, Şi ceata de »m . .«
Azi, totul stăpîneşte B o e r i i ş i — burtoşii,
Cu mare-alai'.,~r prostia!!... Că nu suntem — samsari!!!
Rică Sfîrlează.
1911 «CALICUL DEMOCRÂT«

ÎN NUMELE DEMOCRAŢIEI!

Motto: »Avem să distrugem!*...


s
,-. v ; ' 11. Chendi. -

C h e n d i , criticul de seamă, multe ne-ar mai putea spune,


Eu, m ă 'n cred îh Domnul ăsta, îndopat de 'nţelepciune;'
De pe barbişon ai crede, că-i isteţul Ispirescu,
Mulţi M-asamănă 'n virtute cu măiestrul: Mâiorescu!
Nu m ă 'nşel, socot, a spune, că din simţul de respect,
N'aş dori, eu, literatul, să m ă iau c u iei de — piept; .*
Ast'ar fi' nesocotinţa, unui stupid, nu prea practic,
Să te hărţuieşti, sărmanul, cu.,--- distrugătorul critic!!...
Numai laicu 'n emfază mai cîrteşte cîte-o dată,
Să n e - o spuie chiar Vecerdea: îşi Ia comica'i — răsplată/
Las pe Birăuţ să-i spuie chestii critice de bani,
Eu 'l-asigur pe Don Chendi: bani găseşti şi la — ţiganii

Alta'i tîlcuirea vorbei, de tratat şi în »Tribuna«,


Ieste-o chestie de seamă, ce priveşte naţiunea:
Deducînd dintr'un principiu, răzimat pe-argumentaţii,
Vreau să-i prorocesc lui Chendi fără multe lamentaţii
Viitoru-i strălucit: din aprig distrugător,
Te trezeşti întotdeauna un mare zămislitorW...

Cu-a lor glăsuire mută vremurile cer schimbare


Din neam mic, cu agili forţe, făureşte-se — neam mare!
O m e n i m e a stă în faţa unor primeniri ciudate,
Spiritul de-alcătuire colindă state de state;
Toţi prevăd o nouă viaţă, dintr'o nou'organizare,
Tălmăcită prin cîntarea cu stih: democratizare!
Un, Mesia trebuieşte să-şi creieze 'mpărăţia
înţelegi măiestre Chendi?!,..
Trăiască democraţiaU

Pricolici.
Dela h o r a calicilor.
Mici o ţară nu-i mai bună Partidul naţional
Ca ţara lui Mătrăgună. A ajuns în mare hal.
Dela Tisa voe bună, Nu mai poate de năcaz
N'ar mai avea dinţi în gură. De cînd Birăuţ 1-a ars.
x
Oînd rău ş'a pus el pe ţară Lupt'amarnică ei poartă
Dar o bagă 'n grea ocară. Căci Tribuna îi sufoacă,
El cu grofii se uneşte Care cu vorba trăeşte,
Pe calici îi asupreşte De fapte se cam fereşte.
Pe bogaţi el îi adună
Pe săraci vrea să-i răpună, Foarte mult îi înspăimîntă
lobăgie-o să ne aducă 'N mare tină îi împlîntă
Dracul în pustii să'l ducă. Tinerii cei oţeliţi
x Şi la minte fericiţi.
Lumea el vrea s'o răstoarne
Toate bine ar mai merge
Prinde-a prostia de cbarne.
Dacă Qoldiş s'ar direge
Şi cu toţii se vor şterge
Şi la foaia lui cea noauă
Pomenirea le va merge.
l-ar pune nume »Mioară«.
Numai noi vom rămînea
Căci sdrenţele nu le ia
Nici popii, nici domnia. —
Sociologie. Tot omul ar trebui să
practizeze cel puţin patru ani ateismul.
*
D u m n e z e u există de fapt, fiindcă e
materia cea mai fină, care se a r a t ă prin
idee, care încă e materie. —
x
Şi rău trebue să faci, ca să-ţi cîştigi
de lucru.
x
Dumnezeu şi lumea s'au făcut unu pe
altul.
x
Idololatrie e fixarea ori cărei zeităţi,
ceeace se exprimă şi prin » p o r u n c a « : Să
nu-ţi faci chip cioplit sau a s e m ă n a r e a v r e ­
unui lucru şi să te închini lui.
x
Naţionalizmul e o idee s u b o r d o n a t ă
democraţiei.
x
D u m n e z e u e libertatea reacţiunii fără
hotar.
x
Scopul cmului nu rezidă în n a ţ i o n a ­
litate, ci în moralitate. Statul nu trebue să
aibă bază naţională, ci n u m a i morală.
V. JW. M .

Doar' io nu focut nimic!... TerSbiliti


Pe «tinerii cei oţeliţi« i-a luat Ilie-
Se iscă bătaie mare între două teri vecine proroc la sine, ca să-i fie de ajutor la vară
Şi soldaţii merg cu droaia să se lupte. — Iacă vine x
Şi un Sas mai cătră urmă, cu puşcă şi L U sabie.
Clujenii caută un juriu de onoare,
— «Unde mergi?» — întreabă unul.
— «Io merge la botelie!» care să-le a d u c ă judecata. Ei nu ştiu, că
îi răspunde fudul Sasul, ridicîndu-şi nasu-'n vînt, de mult s'a ridicat la v a l o a r e de drept. —
— «Ş'apoi ce vei face-acolo?» x
— «Culche oameni la pămint; In Sibiiu »ierarchia intelectuală« s'a
«Apoi merge cătră casă la fomee şi copii!»
umplut de ploşniţe.
— «Dar se poate să te'mpuşte ei pe tine, ce mai ştii!
«Tu te'ncrezi prea mult în puşcă!» — Iară Sasul. x
— «Mă voinic, Vizitatorii casei Iui lancu dela Vidra
«Di ce puşche el la mine ?... Doar' io nu focut nimic», vor a v e a de aici înnainte să-şi înscrie mai
întîi numele în condica părintelui Hărălamp
ZOOPHYT. Cioban din Viena. —
x
Banca »Fortuna« v a să asigure soli­
daritatea partidului naţional contra furtunei.
6 CALICUL DEMOCRAT* 1911

$$Z- ORIZONTUL P O L I T I C Tribunei — subvenţie de stat, sistare


de procese, pactări.
Partidului — solidaritate.
Orizontul ' politic s'a strîmtat. Ştudenţilor-credit.
Iarna în urma răceleî toate lucru­ In Ungaria — dreptate.
rile şi organice şi anorganice se Lui Mangra — episcopie.
contractează. Aceasta-i bucurie pen­ Invidia şi zavistia se vor n u n t a cu casa.
tru cei ce iubesc locurile strîmte. Gavrilă Suciu v a parţela moşii n e m e -
şeşti calicilor de pe Valea J i u l u i şi a S t r e -
Politicianii încă se retrag într'un
iului.
colţ mai călduros al terenului po­ »Conzumul« întreg profitul şi'l va d a
litic, la masa verde ori în familie fondului cultural din Arad.
şi e 'mare satisfacţia aceluia, care Preoţii n u vor mai cerşi pentru t o a t e
şi-a găsit de cu vreme osul de ros. , giamurile sparte, s u t e d e coroane dela dl
Ar fi. bine, dacă ar roade ei oasele Stroescu.
Băncile vor lua camătă puţină, vor
şi ceeaîaltă parte ar ajunge acelora
avea profit m a r e , vor d a d i v i d e n d e şi t a n ­
pe spatele cărora se ridică. Soartea tieme mic , ;
iar pentru scopuri culturale
însă vrea altcum să fie. Prin clieă- sume mari.
riile ce stăpînesc spiritele oameni­ Serban — v a v o r b i in d i e t ă . B.
lor, aceştia îşi prădează libertatea
fericirea şi nutreţul, şi astfel rămîne cu
o prostie şi cu o pagubă mai mult
: 3 § : ORIZONTUL L I T E R A R
în sarcina lor, pe care.ei n'o mai simt.
* Top.
Peste tot se observă o resig-
naţie întru a mai recunoaşte de
C e a d u c e a n u l n o u ?
poet pe vreunul dintre versificatorii
— Profeţii dela »Calicul« cetire. —
ce îşi urmează calea lor sigură
Lui Tisza un bobîrnac c a a p e t i t o r i " . spre mortalitate, ceeace se poate
Lui Khuen o portiţă, pe care s ă s c a p e . întîmpla şi cu poeţii, cari îşi umflă
Lui Goldiş o foaie democratică. prea tare bombaticismul, vreau să
*
«Calicului democrat« ceea-cei ţine s u ­
zic, beşica de săpun, cît de unsu­
fletul, a d e c ă : Calicie. roasă să fie, tot nimica se alege
* din ea. *
Tribunii articoli din p e a n a tinerilor Este un soi de scriitori, cari în
oţeliţi. — tot anul repetează aceleaşi fraze
Gazetei încă un diplomat.
teribile. Azi însă acelea fac impre­
*
Sibienilor »ierarhie intelectuală«.
sia de fraze drăguţe, nevinovate
Clujenilor încă o bancă şi al treilea
partid. — * Va trece şi sezonul comediilor
M. şi teatrul tot nu se face, cum se
Lui Bocu — deputăţie. va realiza atunci în epoca clasicis-
Lui Birăuţiu ' — un nou partid naţional.
! mului, ce va să vie? Satir,
Telegrafului — avînt.
OPORTIUNISJVI
Motto: «Calicul şi suflarea
Din urmă stă să'şi dea;
Bogatul?! — joacă — polca
La sunet de —' para!! «
— Rică Sfîrlează. —

Şi azi ne mai frămîntă gîndirile 'ntristării:


Poporul nostru, biet, se'nchlnă mult cîntării
De pungă şi s t o m a c ; acesta-i rău mai mare,
Cu răul ce se chiamă, la noi, pe scurt: trădare!!
Şi ce te pune astăzi mai mult, poate, pe gînd
E tot bietul poporul, poporul cel flămînd;
El singur îşi înjghiabă domnii peste domnii,
Şi-a lui «bordeie proaste« rămîn pe rînd pustii,
Şi-o ciată de neoameni, cu aspect de Don-Chişoţi,
Căpăi, ce'şi cearcă prada la bieţii idioţi,
Se cucuie în fruntea atît or. fraţi pierduţi
Vînduţi de sărăcie, de fraţii lor vînduţi.M

. . . La comitat atîţia, atîţia nechemaţi


Au preferit să meargă, atîţi nebotezaţi: ;'
Părintele M..., ne-o poate spune bine
Că ruda de aproape, mai mult ţine la tine,
Decît un om cu toane, ce chiuie şi cîntă
Şi 'n viersuri şi descînteci o lume 'ntreagă 'ncîntă!;.
Un intrigant, ce cearcă pe toţi să ponegrească,
Pe toţi, ce doar destinul 'i-a pus să — hodihnească!

înlături dar', fantomă, ce baţi la poarta noastră


Pe un M. nu'ncîntă frumoasa bolt'albastră!
Trezit din întuneric de-onoare buimăcit
La razele de soare, M., a — pieriţi
Şi-avem atîţia demoni, cu-aspect d'al de M....,
încât să'i cânte'n viersuri nu'i poate nici satanl

La toţi aceşti bradiculi, ce-apar la sărbătoare


Din negrele bîrloage, le zicem cu glas mare: •..
Onoare cucuiată mai mult să nu cerşiţi
Poftiţi, cu toţi mai bine vă faceţi virilişti,
E mare lips'acolo de oameni d'al de voi,
Căci ţeara, ţeara biata, înnoată în — noroi!!!
BICIUL »CALICULU/«
Un fragment din istoria bisericească a Ţiganilor.

Aşa ei cu toţii, »Dar n'avuşi ruşine' să dai în părinte


Ca lupii în iarna geroasă, s'aruncă C a ' n doba hai m a r e ? . . . Crepare-ai s ă crepi!«
Asupra bisericii; cît ai clipi Iar Danciu ţinîndu-i isonul tot cîntă:
Ea fu d ă r î m a t ă de mîni nespălate »Amin, măi părinte şi t u t o t aşa!«
Şi h r a n ă făcută stomacurilor . . Erau să s'apuce de cap . . . Dar atuncia
Iar D a d a Ciurilă, preotul se vede Veni Oeorge Panca, feciorul lui Chica
Rămas cu cădelniţa 'n mină, mirat, C'o m a r e bucată de clisă în g u r ă
Că u n d e s ă află; cu g u r a căscată Şi pace făcut'a cu pumnii lui sdraveni.
Priveşte norodul cum mişcă din fălci, Ţiganii '.itr'acestea m î n c a u cît o s u t ă ;
Ba crucea hai sfîntă din u n t pregătită Trîntiţi toţi pe iarbă cu b u i t e l e 'n s u s
Ii cade 'n g u r a deschisă, şi-atunci Gîndea-i, că al lor e şi ceriu şi p ă m î n t . . .
Crezînd, că aceasta a ş a va să fie Iar «fada, săracul, cuprins de furie
El cearcă s'onghită întreagă pe loc. Vă/îndu-şi biserica cum a ajuns, *•
Dar nu ştiu ce dracu-l apucă, că ' u d a t ă Luînd evanghelia cea ţigănească
începe la t u s ă şi m î n ă - o băete, Sloboade pe gură o droaie de sfinţi ., ,
Qîndeai, că picase în g u r ă de lup. Urmaţi de Apostoli de Maici şi Christoşi
Noroc, că şi Danciu era pe aproape De geaba: Ţiganii cu gurile pline
C e r t î n d u - s e tare cu nişte cîrnaţi, Dădeau înainte din fălci; d a r atunci '.'
Că n u p u t e a , bietul, eşi de s u b clisa Părintele cel sfînt apucă »vanghelia«
C ă z u t ă pe dînsul. — Dar iată-l eşit Şi zvîrr . . . o aruncă spre cei de pe j o s .
Şi plin de u n s o a r e el pleacă spre Dada Dar chiar în m o m e n t u l acela se 'ntîmplă
Şi u n d e nu prinse a-i da după ceafă C ă Breabăn P ă d u r e voit-a s ă ducă
Ca şi cu barosul pe cea nicovală. La gură o clisă; şi'n gura-i deschisă
Şi bietul Ciurilă venindu-şi în fire Dispare »vanghelia«
îi zise: »Luate-ar hăl negru, măi diece, SBUC.

Afurisenii. DE-AGA5Ă
— Să-ţi pierzi mintea Ia bătrîneţe, ELIZEI
ca t o v a r ă ş i i : M a n g r a — B n t e — Slavici, cari
din stegari s a u ales m ă g a r i . Del a noi a treia casă
'— Să-ţi vezi din capătul satului, c u p ­ E s t e - o b a b ă dar n u - m i p a s ă , '
torul din c a s ă !
— Ce ai lăsat a c a s ă s ă afli pe m a r ­ Baba m ă c h i a m ă la joc
g i n e a apei! Eu m ă pui s ă suflu 'n foc.
— Să-ţi fie c a s a casă, masa masă
şi m i n t e a n e b u n ă ! Baba vrea să m ă sărute,
— Să locuieşti în casele cu acoperiş Eu o fac, ca să strănute.
verde din oraşul Clujului!
— Să-ţi cînte prohodul p o p a din Ar- B a b a v r e a să m ă ia 'n p o a l ă ;
ghiş, să-ţi predice p o p a din T ă u ţ , ear' vier­ Am s c ă p a t de ori ce b j a l ă .
sul să-1 cînte T o a d e r din Cluj. (I.)
• Vîrtos

Paradox: Dacă vrei să fii bun LAŞ.


Miţi: Eşti u n ' l a ş !
nimiceşte bunătatea din tine. Dacă Ionel: De ce, gentilă d o m n i ş o a r ă ?
vrei să afli pe dumnezeu, scoate'l Miţi: Pentrucă la ori ce a t a c al m e u
din tine. V- M. M. păstrezi o fineţe, care nu ţi-se iartă. (V),
joci pe comediantul de ş a s ă luni, chiar
pe placul meu şi vezi, că ai şi ajuns un
CE VREA CLARISSE?* oarecare rezultat . . . Iacă eşti cu mine în
i
miez de noapte, ca şi cînd ai fi bărbatul
(Filosofie fomeiască din Satanelo).
m e u . . . Azi dimineaţă abia ş'a pus b ă r ­
<£B33> batul piciorul afară, cel dintîi lucru m i - a
fost să te încunoştinţez despre călătoria lui.
Clarisse şedea în salon cu spatele P a n ă într'atîta ai ajuns în ş a s ă luni d e
cătră uşa deschisă puţin spre odaia de durmit. zile . . . Şi oare cum se esplică acest l u c r u ? ?
Un farmec deosebit îţi da aspectul. Ghiţă a vrut sâ spue ceva.
Prin uşa deschisă puteai vedea colţul — Lasă, nici nu cerca să deslegi a c e s t
odăii cuprins de cele două paturi familiare, lucru — zise Clarisse şi îi făcu semn să
chiar atunci a ş t e r n u t e şi abia iluminate de asculte — dta nici n'ai putea esplica lucrul.
o lampă nocturnă. Eu, numai eu o ştiu a s t a . —
Iar cocoana cu părul ei negru castaniu Pe fruntea Clarissei se părea că trece
cu ochii ei şi mai negrii, cu trăsăturile ei o umbră.
pline, întinzîndu-şi picioarele şi legănîndu-se — Aşa-i trebue — zise cu un zimbet
în scrînciobul de odaie, îţi părea o enigmă, ironic. — Asta-i c u r a t numai meritul b ă r ­
un Sphynx m o d e r n : o senzualitate şi un batului m e u . . . Spre nenorocirea mea,'.eu
a m o r fără sfîrşit. nu cunosc nici un b ă r b a t isteţ şi într'adevăr
Era numai chestie de citeva minute, trebue să cred, că în m o m e n t u l cînd b ă r ­
ca aceasta creatură să fie a lui. La cuge­ baţii se căsătoresc, îşi formulează t o t o d a t ă
tul acesta tîmplele lui Ghiţă băteau tot mai şi dreptul de a fi stupjzi... D o a m n e D u m n e ­
tare, iar vorbele, ce le a d r e s a femeii erau zeule, oamenii ăştia cred, că îşi fac destul
o isbucnire de Vezuv, plină de patimă. datorinţei, dacă ne conduc la altar şi a"poi
Credea, că în tot minutul Clarisse va "în odaia de nuntă şi ne fac apoi femei!
fi g a t a să se arunce în braţele lui; — scrîn­ Dacă au isprăvit cu astea, ei tratează cu
ciobul cocoanei se mişca însă în tactul său noi ca şi cu o marfă, pe care au. c u m p ă ­
regulat, şi din ce Ghiţă arăta mai multă rat-o din prăvălie pentru vecie şi d e s p r e
impaciinţă, cu atît se observa mai mult care cred, c£ ori şi cînd le s t ă la dispoziţie.
sînge rece la Clarisse.
Ochii cocoanei schinteiau.
Incon tiu, Ghiţă tot mai mult se pleca — Da dar ei se înşală! Noi, muerile
spre scrînciob şi d e o d a t ă involuntar ş'a în­ suntem cu mult mai vanitoase, decît ca s ă
tins mînile să'l oprească, Clarisse însă zim- ne m u l ţ ă m i m cu atîta. Atunci cînd am j u r a t
, bind îi zise: credinţa vecinică, noi am a v u t înaintea
— Lasă, te rog, căci a ş a mai bine pot noastră un tinăr elegant, cu spirit, care a ş a
privi în ochii tăi. de frumos ne-a vorbit, care ne adora şi pe
Ghiţă a cedat tacticei delicate, cu care noi ne afla de cele mai frumoase pe l u m e ,
ştiu cocoanele g u v e r n a bărbaţii, şi cu ochii cu un cuvînt era îndrăgostit în noi t u r t ă ;
umezi de p a t i m ă suspină: Ah, cit te ador... dar abia trec cîte-va săptămîni, şi iacă în
* locul tinărului înfocat un om cu şoşoni, rece
Clarisse cu sînge rece începe a vorbi: ca ghiaţa, comod, fericit, d a c ă soarbe', o
— Ei vezi — zice — dta îmi faci zupă... Unde e din omul a c e s t a acel Romeo,
frumosul de ş a s ă luni, sau cu alte cuvinte c ă n i a n e - a m înjugat?!
lntr'asta, ochii cei mari, negrii ai Cla­
rissei se aţintiră a s u p r a lui Ghiţă, ca şi
*) Redacţia nu aproabă direcţia. cînd dela el ar a ş t e p t a pe Romeo cel pierdut.
— Stupizii ăştia — zise ea mai d e ­ T i n â r a cocoană s'a c u t r e m u r a t . Obra­
parte, — uită, că deaceea n e - a m căsătorit zul i-s'a roşit şi pe buzele abia între d e s ­
cu ei, ca întrînşii s ă aflăm de o potrivă: chise se auzia rupte vorbele:
pe curtizanul, pe a m a n t u l şi pe bărbatul; '— Ah, m ă plictisesc de m o a r t e de un
ei uită, că pe noi în fiecare zi trebue să ne an de zile, şi simt o sete a r z ă t o a r e ! Mi-e
cucerească, pentrucă altcum a ş a o să p ă ­ sete de o dragoste a d e v ă r a t ă , p ă t i m a ş ă ,
ţească, ca băiatul, care a legat de sfoară care nu cască de s o m n , ci arde şi m ă în-
piciorul paserei, dar a uitat să'l ţie legat şi lănţueşte, care n'are odihnă şi m ă t e m e ,
celalalt capăt al sfoarei, iar p a s e r e a —• a că m ă p i e r d e . . . Şi dacă voi păcătui, nu eu
sburat... voi fi de vină, ci el, n u m a i el cu căscaturile lui I
Iţi jur, că şi după căsătorie un an şi
j u m ă t a t e am fost îndrăgostită în bărbatul
m e u ca ş i , l a început, şi acum aşi fi î n d r ă ­
gostită in el, dacă d u p ă doi ani şi j u m ă t a t e
n'aşi fi observat, că dintrînsul n'a mai r ă ­
m a s , decît un zebzec, care înainte d e cul­
care ştie să caşte . . .

Naţional.

— Ungurul: Măi, stai s ă te mînlnc!


^— Romînul: Stai s ă te frig întţi!
C l c ă l i t u r i . Aceasta nu mai
m e r g e I Pe noi femeile, toţi ne
a r a t ă cu degetul, că stricăm m o ­
rala publică, cu t o a t e că noi ne
silim, ca s ă o facem publică.
Noi nu ducem marfa la târg,
pentrucă marfa ne duce pe noi,
şi e o calomnie din partea » C a -
licului«, că pe sorioara m e a Cla-
risse o d e m a s c h e a z ă , a d e c ă nu,
o p r e z i n t ă f ' d e un d e m o n , care
p o a r t ă bărbaţii tn degetul cel mic.
Ei, bărbaţii, s u n t prea slabi,
că nu n e | ş t i u î n l ă n ţ u l . . . Trebuie
noi să ne ferecăm cu rcchii «la­
căt». Poftim şi spuneţi, n i-i a d e ­
vărat? :

? ?
Iaiteles: Che dhosebire he
intre p h a t ş h e sinagoghe n h o s t r o :
Şaice : Iheu nho preceph a ş h a
cheva, s p h u n e dhu!
— Haphoi, dhu nu şthi che
în p h a t muherele heste jos, şhe
în sinagoghe n h o s t r o m u h e r e l e
sthe s u h s .

Scrisoarea de supărare
a lui G l i g o r G l a g o r i e I d i o t u .

Întunericul cuprins-a Ziua toată, noaptea toată


Tot cuprinsul cît e golul (? Red.) Viaţa 'ntreagă mi-ai cînta
Consternat mă 'ntreb iubito, Trecătorii de pe stradă
Cînd plivi-v'om noi amorul. La fereastră s'ar posta.

Cucuvaia, ah! cum cîntă, Faima'ţi s'ar vesti în lume,


De-ai cînta şi tu aşa, Toţi ar veni să te-admire
Eu cămaşa zălogi'mi-aş Aş fi ridicat în slavă
Şi-un clavir ţi-aş cumpără. Eu: »cel mai fericit mire*

Şi-apoi, să mă ierţi, te-aş pune U—iu—iu! ... la nuntă, dragă,


Să'mi baţi ziua 'ntreagă 'n clape N'ai vedea o faţă tristă,
O cîntare favorită: Toţi şi-ar zice; »azi se 'nsoară
»Fie-ţi îngerii aproape...« Un poet, ia pe-o artistăk

N'aş mai părăsi odaia C e gîndeşti?... Viaţa asta


M'aş topi 'n delir, iubită, Şi-aşa-i numai o — nălucă,
N'aş mai fi supus atuncia De n'o poţi s'o farmeci cumva
Blăstămatei de ispită. Lasă'i frîul, — să se ducă..,
Pă su poala codrului
Ghiveciu. Arde p a r a focului.
Hei, leliţă, lele Ană, P a r a a r d e şi alină,
Nu da gură Ia cătană, Mîndra plînge şi suspină.
Că cătana-i p o a m ă dulce Taci m î n d r a nu suspina,
Te s ă r u t ă şi s e . duce. Că n'o fost a m e a jina
Mai m a r e decît a ta.
Cîte fete's pe la noi,
Dacă m'ai văzut că's bat,
T o a t e ' s b u n e de cimpoi,
De ce m'ai lăsat în pat.
Dar' fata diacului
Să m ă şi ţîpată jos,
De cimpoiul , . . cului.
Ar şi fost lucru, frumos.
Să m ă şi ţîpat pă vatră,
Am a v u t şi eu drăguţă
Tu m î n d r u ţ ă ai şi fată.
Şi-a murit mîncînd jintiţă;
Am a v u t şi eu drăguţ, Fetele-or mere la joc.
Si-a murit în cucuruz. Tu-i p u n e ciupa la foc.
lele-or mere ş'or juca
Mîndra de urîtul furcii Tu-i şedea şi-i legăna.
Şi-a lăsat casa şi pruncii, Fetele-or mere la jie,
S'a d u s în p ă d u r e a verde, Tu-i scălda pe Vasilie c. M.
Că de furcă doar' s'a pierde;
Cinele de fus o vede
'; Şi după e a să repede.
Doftor şi p o t r a c ă r .
Duce-m'aşi şi duce-m'aşi,
— Tot are multă î n v ă ţ ă t u r ă feciorul popii
T o t pe d r u m cîtingănaş
dela 'noi.
Cu omu care-i cinaş. c. I
— Hm! cum să nu, s p u n e a popa mai acum
Frunză verde, troscotăl, doi ani, că a făcut Ia Braşov o m ă t u r ă de
Am un d r ă g u ţ cinăşăl; s'a d u s vestea, a trecut apoi la Cluj prin
Cinaşu-i, ţucu-i gura, friguroase fără să-i p e s e ceva, şi acuma-i
C'amu se 'nvaţ'a juca. doftor.
Cinaşu-i, ţucu-i ochii, — Bine doftor! — dar apoi ce-i de umblă
C'amu se 'nvaţ'a iubi. tot la tribănal şi nu'şi vede de bolnavi?
x — Poate că s'a lăsat acum de doftorat
Pădurice deasă eşti, şi s'a făcut şi el potracăr de eia.
Bădiţă d e p a r t e eşti.
P ă d u r e cum t e - a ş tăia,
Bădiţă, cum t e - a ş vedea.
Una la lună.
x
Pogăniciu dela boi P o p a ortodocs se roagă:
Cere g u r ă dela noi. «pentru î m p r e u n a r e a tuturor«.
Noi am zis, că nu i-om da, Catolicul:
El o zis, că ni-o 'mburda. »pentru unirea tuturor«
x Guvernul a c u m i-a »unit« pe amîndoi la
Dragu-mii badea buzat,
I blidul cu »congrua«, u n d e împreunaţi ca
Câ-i cu spor la sărutat,
| fraţii joacă »halaripul« fără diplă.
Cînd sărută, face jap.
x
? ?
Oarzăne. Tinărul Mandelduft întreabă pe b a n ­
cherul Duchatenzohl: Sinteţi invoiţi s h ă dhaţi
! Ieftin!.. ! Ieftin!...
phe fhata vostro mie cha m u h e r e ?
Titlul de »Director« în cţespărţă-mintel-h
Duch.: Chete plată hai pho ă n ?
»Asociaţiei* — pentru cultură, literatură şi —
hodină romînească!! Mand.: Zaice mei dho chorone.
Onoare excepţiilor: Domnul director dela Duch.: Ho! ho! halei p h e n t r o fhata
F ă g ă r a ş : a desvoltat o activitate supra — omenească mhe Kiifke, neci phentro bathistă nu dhestul
întru stîrpirea ticăloasei patime a: »beţiei«, pe terenul pho an.
v
culturii naţionale(???).
Mand.: Hertare, h e r t a r e , Dhomnule, heu
Romîni! luaţia-mintel... şi — nu strănutaţi!!..
nho ştiut che fhata vohstro ş e r m a n t e e
aşe dhe m o c h o a s e .
• Boeresc.
*
Boierii din Şinca-vechie — Ţ e a r a Oltului,
Copilul cîrcimarului: T h a t h ă , sphune
vestiţi de bătuţi la cap, ascuţiţi la urechi şi
che fughe cholo hîntre c h u c h u r u z ? mute ho
ageri la călcîie, a u ales îu anii trecuţi —
hepure?
d u p ă rnuită c h i b z u i a l ă — d e notar pe neaoşul
Okakasznopchy. — Acesta, ca răsplată, T a t ă l : Aphoi hola athirnă dhacolo,
le-a adus, la rondul său, plocon: şcoala chum sa'l ghăteşti la mosaferi. bh.
comunală. — Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, voi,
moştenitorii iadului!!

Popesc.
Popa neunit Lupu, cu popa unit.Opriş
din Dridif, lîngă F ă g ă r a ş , se ceartă p e n t r u
şcoala, care şi-au m â n c a t - o ca ţiganii biserica:
Pomeni-iar Scaraoţchi în î m p ă r ă ţ i a lui, Pretenului C. Femeii îi place duţitatea.
u n d e focul nu se stinge şi viermii nu dorm!... La resultatul dorit cu atît ajungi mai curînd,
cu cît eşti mai rezolut în mişcările tale, deci cînd
_ (a.) faci complimente, ţine-te bine, căci altcum compli­
m e n t e l e ori n u - ţ i s u n t luate în s e a m ă , ori tu eşti
Vicinal. ţinut de un om pe carş îl îndoaie vîntul —
în 26 sept. a. c. după scurte dar grele V. Anunţuri de căsătorie publicăm cu plă­
munci a plecat pe valea Hîrtibaciului ( z i s cere. —
D, Dorinţa noastră e chiar să-i vedem ră-
şi valea broaştelor) acceleratul pe rotile
fuindu-se, căci prin asta le poţi cunoaşte valoarea,
«Sighişoara,—Agnita—Sibiu«. care s'a dus cu plutele. —
Pleacă din Sighişoara în cîntări,' şi dacă S. Achitarea până a c u m e absolut imposi­
nu Vor fi vînturi şi nu vor eşi multe broaşte bilă. Fă exerciţii de r ă b d a r e , dacă c u m v a aceasta
în calea lui, va sosi cu ajutorul lui D - z e u însuşire n'ai moştenit-o prin »atavism...«
L. Azi toţi se închipue de material al pure­
la Sibiiu d u p ă miezul nopţii precis.
cilor, dar bombasticismul nici acestora n u le place.
Înainte de a te urca pe el fă-ţi t e s t a m e n t u l .
Iar la Hendorf nu uita creştine a întră
pela părintele N. la spovedit. In carneval.

ACTUAL înainte de-a m e r g e la bal, nu uitaţi


we a Vă face frac in Cluj la croitorul R a d u ,
Popa A.: Mi-s'a s p a r t un g e a m la
şi g h e t e »cum se cade« la S î n c r ă i a n u .
biserică.
Popa B.: Cere Iui Stroescu 500 cor. *
pentru « r e p a r a r e a bisericei«. (B.) Ceai — F A . D e g a n , Fiume.
— Aşa-i, de cînd e lumea! «Naţionaliştii* sunt farisei, iar cei ce sunt sinceri, nu
sunt pentru chestie naţională.
— Aaha! Vreai să zici, că naţionaliştii cei cuminte sunt farisei, iar cei sinceri fără
minte încă sunt naţionalişti. Acum te pricep. Pe asta, hai să bem una! M.

Apel.
Abonaţi »Calicul democrate!
« . , • E singura foaie, care duce Ia mîn-
tuire pe toţi fără deosebire. Apare
odată pe lună sub direcţia unui co­
mitet de redacţie cu preţul de 4 cor.
pe »/ an.
a

Prea stimaţii abonenţi vechi ne­


socotind numerii de pană acum vor
primi foaia (de acum înainte regulat)
până în luna Iunie. Acei abonenţi
vechi, cari nu voesc foaia, sunt rugaţi
a trimite preţul de pe|un cvartal,
2 coroane, cu înapoiarea numărului
acestuia.
Cerem scuze pentru tntîrziere!

. . "M Cu distinsă stimă-, j


Redacţia şi editura.

Redacţia: Strada Szentegyhâz Nr. 3.


Adm: Strada^Ferenc JozsefNr. 58.

Răspunzător şi editor: V. M. Munteanu. Tip. »Carmen« Cluj' Strada Ferenc Jozsef Nr. 58.