Sunteți pe pagina 1din 3

Grupa 2 AE

Analiza lucrării: Structura revoluției științifice

Thomas Kuhn

1. Care este problematica lucrării?

Prin această lucrare, este prezentat la modul realist filosofia si etapele concrete ale ceea ce ar
fi descoperirile majore din știintă. Având în vedere faptul că știința nu progresează liniar, prin
acumulare de noi cunoștințe sau deducerea unora noi pe baza celor vechi, așa cum este prezentat
în sens larg, se poate observa cum evoluția se face în mod periodic, prin schimbări majore de
paradigmă. Acest fenomen apare atunci când teoria dintr-o anumită ramură a științei ajunge la un
moment de criză, astfel, nu mai poate explica fenomenele noi deja observate.

Însă, totodată, în lucrare este pusă în discuție și o supoziție acceptată drept neproblematic de
către mulți filozofi ai științei, si anume supoziția că noțiunile ar fi introduse si utilizate pe baza
unor criterii stricte, acele criterii care vor fi enunțate atunci când în mod explicit atunci când sunt
definite aceste noțiuni.

2. Definiți urmatoarele concepte de studiu ?

Paradigma este termenul central în abordarea lui T. Kuhn, cu numeroase explicaţii date de
autor, printre care și acela că paradigmele sunt realizările ştiinţifice universal recunoscute care,
pentru o perioadă, oferă probleme şi soluţii model unei comunităţi de practicieni..

Ştiinţa normală înseamnă, cercetarea bazată ferm pe una sau mai multe realizări ştiinţifice
trecute, realizări pe care o anumită comunitate ştiinţifică le recunoaşte, pentru o vreme, drept
bază a practicii ei.

Comunitatea științifică formată din practicieni unui domeniu științific.

Trăsături comune membrilor unei comunități științifice :

 studii de specialitate;
 țeluri commune;
 ucenicia;
 citirea aceleași literaturi;
 relativa unanimitate a aprecierilor grupului.

3. Cum se realizează cunoasterea științifică? Ce fel de proces este?

Cunoasterea științifică se caracterizează prin dezvoltarea ei. Fie că se prezintă ca o acumulare


infinită de cunoștințe sau ca în viziunea lui Thomas Kuhn, adică o succesiune de revoluții
științifice, cunoașterea științifică progresează neîntrerupt. Rezultatele cunoașterii științifice sunt
înregistrate în baza unor norme metodologice bine definite și verificabile permanent. Orice
rememorare a evoluției cunoașterii științifice induce concluzia ca adevărurile descoperite la un
moment dat au un caracter relativ.

În procesul cunoașterii științifice trebuie respectati următorii pași:


Observarea și măsurarea fenomenelor; Acumularea și ordonarea materialului; Crearea de ipoteze
și modele, prognoze, stabilirea nivelului de importantă; Testarea ipotezelor modelului
prin experimente, teste, încercări; Confirmarea sau infirmarea ipotezelor; Publicarea rezultatelor,
pentru ca acestea să poată fi validate de alții; Modificarea, dezvoltarea sau invalidarea modelului,
în funcție de rezultatul testelor și de opiniile criticilor; În cazul confirmării, dezvoltarea unei
teorii, care trebuie însă să indeplinească anumite criterii.

4. Care este natura si necesitatea revoluțiilor științifice?


Revoluția științifică în viziunea lui Thomas Kuhn reprezintă schimbări profunde în
reprezentările de excelenta si în practicile ce fixează identitatea cunoașterii științifice într-un
anumit al timpului și într-o anumită arie a cercetării. Revoluțiile științifice ne sunt înfățișate drept
prefaceri ce afectează nu numai cunoștințele noastre, ci și înțelegerea de sine a cunoașterii
științifice.În concluzie, revoluțiile științifice pot fi considerate episoade de dezvoltare
necumulativa în care o paradigmă mai veche este înlocuită, integral sau parțial, de o nouă
paradigmă incompatibilă cu ea.

Necesitatea revoluțiilor științifice este evidentă. Nevoia și setea omului pentru cunoaștere au dus
astfel la descoperiri ce au revoluționat lumea. Acest factor (nevoia omului de a descoperi lucruri
noi) determina apariția de noi teorii, în toate domeniile științifice. Paradigmele oferă tuturor
fenomenelor (cu exceptia anomaliilor) un loc, determinat de teorie, în câmpul visual al omului de
știință. Dacă se face apel la noi teorii pentru a rezolva anomaliile apărute între o teorie existentă
și natură, atunci noua teorie plină de succes trebuie să permită undeva predicții care să fie diferite
de cele derivate de predecesoarea ei.

5. Cum caracterizați științele administrative în viziunea lui Kuhn ?

În opinia lui Thomas Kuhn, progresul în știință nu se realizează prin acumularea graduală
de cunoștințe, ci prin intermediul schimbărilor radicale în viziunea globală despre lume, care se
produc după lungi perioade de știință normală. Un exemplu clar care ilustrează această idee a
schimbării de paradigmă, este trecerea de la fizica lui Newton, la fizica lui Einstein. De aici, se
poate deduce că teoriile științei întotdeauna sunt doar aproximări sau apropieri de realitate, nu
adevarul definitiv, ele având un caracter relativ și provizoriu. Argumentul profund care stă la
baza filozofiei lui Kuhn este că oamenii de știință niciodata nu vor putea ajunge să înțeleagă
complet lumea reală și nici măcar să se înțeleagă unii pe alții. Este evident că metodologia
științifică a permis mari progrese în acele domenii ale caror paradigme corespund unor obiecte
reale ale naturii cu care se pot face experimente. Însă, când paradigmele se centrează pe teme,
cum ar fi originea cosmosului și a ființelor vii, incertitudinile se amplifică exponențial.