Valenţele educative ale

povestirilor şi basmelor
REFERAT-
comisie metodică

Prof.înv.preşcolar Sârbu Roxana Cristina

Gradiniţa Nr. 39, Constanța

,,Basmul este oglindirea vieţii in moduri fabuloase.’’

G.Călinescu
Poveştile şi basmele au rămas de-a lungul veacului operele cele
mai îndrăgite de copii mai întâi ascultându-le şi mai târziu prin
lecturarea lor,copiii însuşindu-si din acestea comoara nesfârşită a
înţelepciunii populare. Producând o impresie puternică asupra
imaginaţiei şi sensibilităţii copiilor, prin morala lor pozitivă şi uşor
de recepţionat, poveştile au o deosebită însemnătate educativă.
Pentru ca educatoarea să poată folosi basmele cu rezultate
optime, ca mijloc puternic de educare, e necesar ca ea să cunoască
caracteristicile acestei specii, baza reală a basmului, originea şi
semnificaţia elementelor fantastice, personajele cu caracterele lor
specifice, precum şi rolul compoziţiei şi al limbii basmelor, ca
mijloace de exprimare a conţinutului de idei. Basmele transpun
intr-un univers fantastic problemele vieţii oamenilor, in ele
proiectandu-se cele mai îndrăzneţe visuri, aspiraţiile spre mai
bine, dorinţa de stapânire a forţelor naturii. Basmul recurge în
primul rând la virtuţile imaginarului, permiţând copilului să se
identifice cu eroii, să se vadă pe sine în lumina unui model,
facându-l să-şi doreasca să ajungă la fel ca şi modelul sau, viteaz,
curajos, harnic, ascultator.
Personajele basmului se grupează in cupluri opuse pentru a
ilustra conflictul iar formele finale au o notă mai pronunţată
subiectivă, prin ele povestitorul îl readuce pe ascultător sau cititor
în planul real.
Între basme şi poveşti nu există deosebiri esenţiale, în primele
predomină fantasticul, pe când în celelalte ele ocupă un loc
secundar sau este inlocuit uneori cu elemente din recuzita
superstiţiilor.
Motivele poveştilor sunt asemănătoare cu ale basmelor acestea
fiind inspirate din folclor sau chiar din viaţa de zi cu zi, punându-
se accent întotdeauna pe lupta binelui asupra răului. Şi în poveşti
vom găsi personaje pozitive şi negative iar felul lor de a fi este un
model pentru micii ascultători sau cititori. De aceea este bine ca
măcar emoţional să ,,treacă” prin pielea personajelor deoarece
astfel vor face diferenţa între fapte bune sau rele, vor medita poate
uneori inconştient asupra faptelor pe care personajele le fac. Vor
conştientiza faptul că binele învinge întotdeauna, că cei buni sunt
lăudaţi şi au prieteni, iar cei care fac fapte rele sunt pedepsiti şi
ajung sa fie respinşi de cei din jur.
Vor căuta întotdeauna să fie în ,,pielea,, personajelor pozitive:
buni, iubitori, curajoşi, ascultători. Am experimentat la jocurile de
rol sau dramatizări , dacă ei îşi alegeau personajele poveştii
întotdeauna trebuia să numesc eu ,, lupul cel rău, sau fata babei cea
urâtă” doar cei curajoşi se încumetau singuri. Prin audiere, ,,citire
de imagini”cu personaje din poveşti, dramatizări, teatru de papuşi ,
copiii sunt puşi în faţa unei lumi enigmatice pline de patos şi
necunoscut încercând să înţeleagă sau să imite comportamentul
pozitiv al eroilor lor.
Deşi deosebirea dintre poveşti şi basme este vizibilă, adesea
scriitorii creatori de basme denumesc basmele poveşti. De
asemenea marii creatori de basme din literatura universală îşi
intitulează operele poveşti: Poveştile (Ch.Perrault), Poveştile
Fraţilor Grimm sau Poveştile(H.Cr.Andersen).
Copiii preşcolari îndrăgesc foarte mult basmele deoarece,
izvorâte din năzuinţa poporului pentru o viaţă mai bună, din
dorinţa de a învinge răul şi greutăţile provocate fie de forţele
naturii, fie de asuprirea claselor dominante ele au un puternic
substrat real. Valoarea instructiv-educativă a basmelor este
deosebită. Ele aduc o preţioasă contribuţie la dezvoltarea
proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea
trăsăturilor de voinţă şi caracter, în general la dezvoltarea
personalităţii copiilor.
Lectura basmelor prezintă o deosebită importanţă educativă şi
prin reliefarea calităţilor eroilor, care constitue pentru copii modele
demne de urmat. Din faptele eroului pozitiv, ei învaţă să fie
curajoşi şi dârji, perseverenţi şi hotărâţi, modeşti şi harnici, cinstiţi
şi drepţi, prieteni adevăraţi, exprimând compasiune faţă de cei mai
slabi, admiraţie faţă de cei optimişti şi încrezători în forţele lor.
Basmele sunt şi puternice mijloace de dezvoltare a atenţiei şi a
memoriei. Ascultându-le sau citindu-le, copiii îşi exersează atenţia
peripeţiilor narate.
Basmul este valoros atât pentru educarea artistică a copiilor cât
şi pentru dezvoltarea limbajului. Copiii sesizeaza o dată cu
conţinutul de idei şi expresiile poetice şi, însuşindu-şi-le,
îmbogăţesc vocabularul cu expresii din limba vie a poporului.
Ascultând basmele, copiii întâlnesc mereu expresiile care le sunt
cunoscute şi se bucură atunci când le ştiu. Ei memorează cuvintele
cu care încep şi se încheie basmele, precum şi acelea care se
repetă, astfel expresiile proprii limbii poporului intră în limbajul
lor. Basmul este un minunat mijloc de educare a gustului pentru
frumos,prilejuind copilului putrnice emoţii estetice.
Lăsându-i pe copii să manipuleze cărţile de mici ei vor
ajunge să prindă drag de ele şi să le preţuiască dincolo de coperţile
colorate conţinutul ajungând să-i fascineze până la ultima filă. Iar
acest lucru este atât de benefic atât pentru vocabularul lor cât şi
pentru fantezia care le dezvoltă creativitatea şi care îi face să
devină mai deschişi la minte şi la suflet.