TRADUCTOARE DE TURAŢIE

1. Introducere
În funcţie de precizia dorită, pentru măsurarea vitezei unghiulare (turaţiei) pe cale
electrică, există o mare diversitate de mijloace. Tahometrul complet sau sistemul de măsură a
turaţiei include traductorul de turaţie, circuitele auxiliare şi instrumentul de ieşire. Partea de
traductor se compune dintr-un element sau mai multe, montate, ataşate sau incluse în dispozitivul
a cărui mişcare de rotaţie se măsoară şi un element sau elemente situate în imediata apropiere a
dispozitivului în mişcarea de rotaţie.
Funcţia de traductor are la bază modificarea transferului de energie între aceste
elemente în funcţie de turaţie. Circuitele auxiliare constau din surse de excitaţie, amplificatoare,
demodulatoare, numărătoare, convertoare etc.
Traductoarele de turaţie se clasifică în traductoare analogice şi digitale. Traductoarele
de turaţie analogice convertesc turaţia într-un semnal electric a cărui amplitudine este dependentă
(în cele mai multe cazuri liniar) de valoarea acesteia. Traductoarele digitale de turaţie convertesc
turaţia într-un semnal electric a cărui frecvenţă, perioadă sau intervalul de timp între două
impulsuri succesive este dependentă de turaţie.

2. Traductoare analogice electrodinamice de turaţie

Se bazează pe principiul inducerii unei t.e.m. într-un conductor care se deplasează într-
un câmp magnetic. Tahogeneratoarele (sau generatoare tahometrice) se construiesc pentru
tensiune continuă şi pentru tensiune alternativă.

2.1. Tahogeneratorul de c.c.

Tahogeneratorul este o micromaşină de c.c. cu colector, al cărui indus este rotit de
arborele pentru care se măsoară viteza unghiulară. Excitaţia maşinii se realizează cu ajutorul
unor magneţi permanenţi care formează inductoare cu una sau mai multe perechi de poli. Fluxul
magnetic în întrefier fiind constant, t.e.m. ce se culege la perii (5-30 V) este proporţională cu
turaţia indusului. Această proporţionalitate se păstrează şi pentru sarcini relativ mari conectate la
periile maşinii. Turaţia este indicată de un voltmetru ce se conectează la tahogenerator prin
intermediul unor rezistenţe care stabileşte şi domeniul de măsurare. Polaritatea tensiunii furnizate
SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de turaţie

depinde de sensul de rotaţie al maşinii, acesta putând fi determinat fără scheme adiţionale.
Erorile de bază ale tahogeneratorului de c.c. sunt generate de variaţia temperaturii.
Aceasta antrenează modificarea fluxului magnetului permanent şi a rezistenţei indusului.
Variaţia rezistenţei poate fi neglijată dacă pentru măsurare sunt utilizate voltmetre cu rezistenţa
internă mare.

2.2. Tahogeneratoare de c.a.

Sunt cunoscute următoarele tipuri de tahogeneratoare de c.a.: tahogeneratorul sincron
mono şi trifazat şi tahogeneratorul cu rotorul în formă de pahar.
Tahogeneratorul sincron monofazat are înfăşurarea pe stator, iar rotorul format dintr-un
magnet permanent cu mai mulţi poli este cuplat pe axul la care se măsoară turaţia. Rotorul
produce în întrefierul maşinii un câmp magnetic învârtitor care induce în înfăşurarea de pe stator
o t.e.m. a cărui valoare este:
E0=KΦ0pn (1)
unde: K – o constantă constructivă depinzând de parametrii înfăşurării indusului; p – numărul
perechilor de poli; n – turaţia arborelui; Φ0 – fluxul magnetic al întrefierului maşinii. Prin urmare
atât amplitudinea E0, cât şi frecvenţa f=np a t.e.m. induse este independentă de turaţia arborelui.
Căderea de tensiune la bornele tahogeneratorului în sarcină depinde de turaţia măsurată,
caracteristica sa de transfer U(n) este neliniară. Reducerea acestei neliniarităţi se poate realiza
prin utilizarea unui instrument de măsură cu rezistenţă de intrare mare, regimul tahogeneratorului
trebuind să difere cât mai puţin de cel de gol. Drept indicator de ieşire poate fi folosit
frecvenţmetrul deoarece frecvenţa tensiunii generate este dependentă numai de turaţie, erorile
datorate temperaturii sau invariabilităţii parametrilor circuitului magnetic sunt neglijabile.

Uout [V] Ra=10 kΩ

50 Ra=2 kΩ
40 Ra=0.5 kΩ
30
20
10 n [rot/min]

1000 2000 3000

Fig. 1 Dependenţa neliniarităţii caracteristicii U(n) de sarcină
SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de turaţie

Neavând perii colectoare, tahogeneratoarele de c.a. lucrează la viteze mai mari (pâna la
5000 rot/min) faţă de maşinile de c.c. care se opresc la 2000 rot/min, tensiunea de ieşire având
valori de zeci şi sute de V cu liniaritate (0.4÷4)%.
Structura unor astfel de traductoare este data în fig.2.

ε0
AC Limitator sau
tahogen. multivibrator
R I F
R.R.M.
ε0
F D
R.R.M.
Fig. 2 Conversia frecvenţei unui tahogenerator în tensiune continuă proporţională cu turaţia

Tensiunea alternativă obţinută la ieşirea unui tahogenerator este convertită în frecvenţă

cu ajutorul unui limitator sau multivibrator, după care fie este redresată, integrată şi filtrată,
obţinându-se o tensiune continuă unipolară proporţională cu turaţia, fie filtrată şi discriminată,
obţinându-se un semnal continuu bipolar proporţional cu turaţia al cărei semn este dependent de
sensul de rotaţie.
De asemenea tahogeneratoarele de c.a. sunt frecvent utilizate în măsurarea diferenţei de
turaţie a doi arbori în mişcare de rotaţie.
În acest caz se utilizează două tahogeneratoare (fig. 3) a căror ieşiri sunt cuplate într-o
punte diferenţială. Tensiunea ce se culege pe rezistenţa R este dependentă de diferenţa turaţiilor
celor două elemente în mişcarea de rotaţie.
T1 T2

U=f(n1-n2)

Fig. 3. Măsurarea diferenţei de turaţie

SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de turaţie

Tahogeneratorul cu rotorul în formă de pahar are o construcţie asemănătoare

servomotorului cu rotorul în pahar. Funcţionarea acestuia se bazează pe apariţia unei t.e.m. în
înfăşurarea de ieşire ce are frecvenţa constantă, dar este modulată de viteza de rotaţie – n – a
paharului, faţă de înfăşurarea statorică fixă.
2.3. Tahometrul cu curenţi turbionari
Acesta constă dintr-un magnet permanent multipolar (1), pus în mişcare de arborele a
cărui turaţie se măsoară cu ajutorul unei cuple flexibile (2) şi ale cărui linii de câmp intersectând
un disc sau un pahar metalic din cupru sau din aluminiu (3), induc tensiuni proporţionale cu
turaţia (Fig. 4). Interacţiunea dintre curenţi turbionari provocaţi de aceste tensiuni şi câmpul
magnetic permanent, crează un cuplu de torsiuni proporţional cu turaţia:
M1=K1Φ2n (2)
unde:
K1 – constanta dată de dimensiunile sistemului, de rezistivitatea discului şi numărul de
poli ai magnetului permanent;
Φ – fluxul magnetic al unui pol;
n – turaţia care se măsoară.
Cuplul activ M, este echivalat de un cuplu rezistent mecanic M2 dat de un resort spiral
(4):
M2=K2α (3)
Deviaţia acului indicator de pe cadranul (6) este proporţională cu turaţia, obţinându-se

6
3
2
5 1

Fig. 4. Tahometru cu curenţi turbionari

la echilibrul celor două cupluri M1=M2:

n=Kα (4)
SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de turaţie

deviaţia maximă a acului indicator fiind în general de 270º. Compensarea erorilor datorate
variaţiei de temperatură a rezistivităţii discului şi a valorii fluxului magnetului permanent se face
prin introducerea unui şunt termomagnetic.
Tahometrele cu curenţi turbionari se utilizează de obicei pentru măsurarea turaţiilor în
domenii cuprinse între 20 şi 10000 rot/min, asigurând precizii de 0.5÷1.5%, cu compensarea
erorilor de temperatură şi 1.5÷3% în lipsa compensării.

3. Traductoare de turaţie digitale

Faptul că montarea traductoarelor analogice de turaţie pe maşina a cărei viteză
unghiulară se măsoară nu este întotdeauna posibilă şi că maşinile de putere mică nu pot fi
încărcate cu mase relativ mari ale rotorului traductorului, constituie o limitare a acestora.
Înlăturarea acestor neajunsuri este posibilă prin utilizarea traductoarelor cu impulsuri. Precizia
acestora nu este afectată de parametrii liniei electrice de legătură între punctul de măsurare şi cel
de indicare. Producerea impulsurilor la rotaţia axului se obţine prin diferite metode: comutatoare
inductive, capacitive, fotoelectrice.
3.1. Traductoare de turaţie capacitive.
Cele mai simple traductoare capacitive de turaţie (fig. 5) se bazează pe obţinerea unei
capacităţi variabile prin salt, proporţională cu turaţia arborelui ce se măsoară.
Traductorul capacitiv de turaţie din fig. 5 este compus dintr-un stator plat alimentat la
tensiunea E şi un rotor plat, solidar cu axul a cărui turaţie se măsoară. Capacitatea între stator şi
rotor se modifică prin salt în funcţie de poziţia rotorului; tensiunea U ce se obţine la ieşire are
forma de impulsuri a căror număr este dependent de turaţie.
O funcţionare asemănătoare o au traductoarele din fig. 5-b,c. Pentru multiplicarea
impulsurilor la ieşire se folosesc soluţiile descrise în fig. 5-d,e,f.
Circuitele de conversie în tensiune a capacităţii unui traductor capacitiv pot fi:
- de c.c., ce presupune excitarea traductorului cu ajutorul unui generator electrostatic;
- de c.a., ce necesită măsurarea unei impedanţe variabile în circuite oscilante ce includ
capacitatea variabilă a traductorului.
În cazul excitării în c.c. de la un generator electrostatic tensiunea ce se obţine la ieşirea
traductorului (fig. 6.a) va avea valoarea:
SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de turaţie

2EC0C cos  t
U m
(5)
Cmax Cmin

unde:
U – tensiunea generată în V;
E – parametrul de excitaţie în V;
C0=(Cmax+Cmin)/2;
C=(Cmax-Cmin)/2;
Cmax – capacitatea maximă a traductorului;
Cmin – capacitatea minimă a traductorului;

 
m   30 nP ;
t – timpul în secunde;
n – turaţia în rot/min;
P – rezoluţia, adica numărul de capacităţi pe o mişcare de rotaţie.

U
E

a)
c)

l
E
U

b)
d)

e) f)

Fig. 5 Traductoare capacitive

 SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de turaţie

Pentru excitarea traductorului în c.a. valoarea tensiunii U la ieşirea acestuia (fig.6.b)

este:
 106
U  nECRL sin mt (6)
30

unde: RL – rezistenţa în megohmi.
R

E U U R

a) b)

Fig. 6 Schemele echivalente ale traductoarelor pentru c.c şi c.a.

Metoda măsurării impedanţei presupune utilizarea unei punţi cu rezistenţa paralel (fig.
7). Semnalul de la ieşirea punţii este apoi amplificat şi detectat.

E
U
A D Af

Fig. 7 Măsurarea turaţiei cu traductor capacitiv conectat în punte de c.a.

Măsurarea turaţiei cu ajutorul circuitelor oscilante a căror frecvenţa de oscilaţie este

dependentă de capacitatea traductorului, presupune în plus circuite de modulare şi circuite de
numărare a frecvenţei.
3.2. Traductoare inductive de turaţie
Traductorul inductiv de turaţie în forma sa cea mai simplă este prezentat în fig.8. La
rotirea rotorului (1) cu turaţia de măsurat – n – în intrefierul electromagnetului (2) excitat de la
sursa I, se modifică reluctanţa magnetică şi ca urmare în bobina secundară se vor induce
impulsuri de tensiune proporţională cu turaţia n.
SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de turaţie

Dacă sursa de excitaţie este de c.c., atunci valoarea tensiunii este:

108
U  N1N2 Iem sin mt (7)
l
unde: I – curentul de excitaţie;
N1,N2 – numărul de spire al bobinelor de excitaţie şi de ieşire;
2
  nP , [rad/sec];
m
60
P – numărul de dinţi al rotorului (rezoluţia);
n – turaţia;
l – lungimea liniei de flux;
m
e 
 
1  a e m

µm – permeabilitatea magnetică a materialului;

a – mărimea întrefierului.

2
l

I a/2 b U

1
n

Fig. 8 Traductor inductiv de turaţie

Dacă sursa de excitaţie este de c.a. atunci:

108   
U N 1 N 2 I0e0 0 sin 0t1  em cos mt 

(8)
l   e0 
unde: I  I0 cos 0t este curentul de excitaţie (A), iar

e0 
1
max  min  , em 
1
max  min 
2 2
 SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de turaţie



 U


n U

 

I
a) b)

Fig. 8.

Pentru mărirea rezoluţiei de obicei se preferă varianta constructivă din fig. 8,a,b, unde
rotorul este înlocuit cu un disc cu mai mulţi dinţi (frecvent N=60 pentru a se obţine direct turaţia
în rot/min).
O altă metodă de conversie a turaţiei unui arbore în impulsuri este asocierea dintre un
disc dinţat şi un traductor inductiv de proximitate, fig. 9,b.
În fig. 9,a se prezintă un senzor magnetic de proximitate.

3
a 1 b)
Fig. 9.

Traductorul de proximitate se compune dintr-un magnet permanent (1), o piesă polară

(2), pe care se află depusă o bobină (3). Prezenţa în apropierea piesei polare a unui material
feromagnetic crează o perturbare a liniilor de flux ale magnetului permanent şi în bobina (3) se
induce o tensiune. Numărul de impulsuri ce se induc în bobină este determinat de turaţia şi
numărul de dinţi ai discului.
3.3. Traductoare de turaţie fotoelectrice
Cel mai simplu sistem de măsură fotoelectric al turaţiei este descris în fig. 10.
SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de turaţie

1 3

n A

5
2
4

Fig. 10 Traductor optic de turaţie

Lumina emisă de sursa de lumină (1) este proiectată de sistemul optic compus din
lentilele (3) şi (4) pe fotoelementul (5). Între lentile este montat, pe arborele a cărui turaţie se
măsoară, un disc prevăzut cu orificiu, care permite razelor de lumină să treacă pentru scurt timp
spre fotoelement. Astfel că numărul de impulsuri electrice obţinute la ieşirea fotoelementului
este proporţional cu turaţia, rezoluţia fiind cu atât mai bună cu cât numărul de orificii este mai
mare (de obicei N=60).
O altă soluţie constă în dispunerea, pe axul a cărui turaţie se măsoară, a unor fâşii
alternante reflectorizante şi absorbante. Astfel că lumina trimisă de sursă este sesizată de
fotoelement cu un tact dependent de turaţie. Frecvenţa impulsurilor poate fi mărită prin mărirea
numărului de zone absorbante şi reflectorizante.
Cu această metodă se pot măsura cele mai mari turaţii intâlnite în tehnică 300÷300000
rot/min. În plus procedeele optice au avantajul că nu încarcă arborele a cărui mişcare se măsoară.

4. Strobotahometre
Sunt aparate de măsură a turaţiei bazate pe efectul stroboscopic, ce prezintă avantajul
că măsurarea vitezei unghiulare se realizează în absenţa oricărui contact mecanic cu obiectul
aflat în mişcarea de rotaţie.
Obiectul de rotaţie este iluminat periodic cu impulsuri de mare intensitate şi de scurtă
durată. Dacă între frecvenţa impulsurilor luminoase şi frecvenţa obiectului există egalitate sau
raport de numere întregi, obiectul va fi iluminat mereu în aceeaşi poziţie şi datorită inerţiei
ochiului se va obţine o imagine imobilă.
Schema bloc a unui stroboscop electronic este prezentată în fig. 11.
SENZORI ŞI TRADUCTOARE Traductoare de turaţie

G B. E. D B.C.L. L

Fig. 11 Strobotahometru

Impulsurile de mare intensitate şi scurtă durată sunt furnizate de lampa stroboscopică L

cu descărcare în xenon, obţinându-se o repartiţie a energiei luminoase în spectrul vizibil. Prin
lampă se descarcă energia înmagazinată într-un condensator la apariţia unui impuls de comandă
de la blocul de comandă a lămpii B.C.L. Acest impuls se obţine prin formare de la un generator
intern G. Frecvenţa impulsurilor este indicată de un frecvenţmetru F. Când între frecvenţa
iluminatului şi cea a mişcării există relaţia:
m
f  f
ilum. misc.
n
m, n – numere întregi prime între ele, se obţine o imagine fixă de multiplicitate m.
Pentru a determina frecvenţa mişcării se variază frecvenţa iluminării începând de la
frecvenţe mari pâna se obţine o imagine stabilă.

5. Lucrări de efectuat în laborator

Se vor studia un traductor de tip tahogenerator şi un altul strobotahometric în comparaţie cu un
traductor fotoelectric. Tahogenerator se înseriază într-un circuit împreună cu un instrument de
măsură gradat în rotaţii pe minut şi o rezistenţă decadică. Se reglează din aceasta egalitatea
indicaţiei la turaţie maximă cu cea dată de traductorul fotoelectric. Se variază turaţia motorului
de la 1000 rot-min la 0 din sută în sută şi se notează într-un tabel indicaţiile celor trei traductoare.
Se vor trasa grafic cele două caracteristici şi se vor determina erorile de neliniaritate.