Cuptor

de George Bacovia

Sunt câțiva morți în oraș, iubito,

Chiar pentru asta am venit să-ti spun;
Pe catafalc, de căldura-n oraș,
Încet, cadavrele se descompun.

Cei vii se mișca si ei descompuși,

Cu lutul de căldura asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Si azi, chiar sânul tău e mai lăsat.

Toarnă pe covoare parfume tari,

Adu roze pe tine să le pun;
Sunt câțiva morți în oraș, iubito,
Si-ncet, cadavrele se descompun...
 1) SIMBOLUL + SUGESTIA
- prezența simbolului central, moartea, ce înfățișează o imagine
deprimantă în peisajul citadin; este un simbol macabru, deoarece
cadavrul este moartea întrupată, întrunește putrefacția și
degradarea, sugerând neliniștea și teama de morbiditate a
instanței poetice. De asemenea, dezagregarea materiei,
descompunerea cadavrelor așezate pe catafalc și chiar a
oamenilor vii, sunt simboluri ale condiției umane în societate.
2) SINTESTEZIA
- „lutul de căldură asudat” înglobează o imagine vizuala și o
imagine olfactivă, reprezentând, o căldură sufocantă, un cuptor
imens in care organicul se topește. Morbiditatea generală
determină diminuarea puterii sentimentului erotic: sânul iubitei
este mai lăsat, într-un subtil impact devastator al căldurii.
- Prin metafora „Toarnă pe covoare parfume tari”, ce înglobează o
imagine olfactivă, vizuală și dinamică, poetul
- pentru îndepărtarea sentimentului apăsător, instanța poetica
3) CORESPONDENȚA
- prin versul recurent „sunt câțiva morți în oraș, iubito” este
ampliplificat sentimentul de teamă de spațiul citadin morbid
4) TEME + MOTIVE SPECIFICE
- Căldura, văzuta ca factor al descompunerii universale, fără niciun
potențial regenerator
-