Retete Licenta

SOLUTII MAGISTRALE CU EXTRACTE USCATE
Rp1 Extractii Belladonnae 1g

Procaini hydrochloridi 0,8 g
Sirupi citri 10 g
Aquae menthae q.s.ad 100 g
M.f.sol.
D.S.int.2 linguri pe zi
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de solutie de uz intern.
Substantele active sunt reprezentate de extractul de beladona si clorhidratul de procaina, siropul
de lamaie este excipient, fiind folosit ca aromatizant iar apa de menta reprezinta vehicolul. Pe
langa rolul de vehicol, apa de menta prezinta si actiune terapeutica proprie.
Extractul uscat de beladona (FRX) se obtine prin percolare si concentrare din frunzele de
Belladonna folosind ca solvent alcool diluat. Contine aproximativ 1,5% alcaloizi exprimati in
hiosciamina. Se prezinta sub forma de pulbere galben-bruna, nehigroscopica, cu miros
caracteristic si gust amar (toxic). Este o substanta puternic activa si se conserva la Separanda.
Prezinta doze maxime pentru o data (0,075 g) si pentru 24 h (0,20 g). Se verifica daca sunt
depasite dozele.
15 g...........................................0,075 g extract
100 g......................................... x x=0,50 g extract
30 g...........................................0,2
100 g.........................................y y=0,66 g extract
In consecinta se va reduce cantitatea de extract de beladona la valoarea cea mai mica
obtinuta prin calcul, respectiv 0,50 g.
Clorhidratul de procaina se prezinta sub forma de cistale sau pulbere cristalina alba, fara
miros, cu gust amar, producand pe limba o anestezie trecatoare. La lumina se coloreaza. Este
foarte usor solubil in apa, solubil in alcool, greu solubil in cloroform si eter. Se conserva in
recipiente bine inchise, ferit de lumina. Este o substanta puternic activa si se conserva la
Separanda. Are doze maxime pentru o data (0,50 g) si pentru 24 h (1,00-2,00 g). Se verifica daca
sunt depasite dozele.
15 g...........................................0,5 g
100........................................... x x=3,33 g
1
30 g...................................1,00-2,00 g
100....................................y y=3,33-6,66 g
In cazul clorhidratului de procaina dozele nu sunt depasite.
Siropul de lamaie (FRIX) este un lichid limpede, incolor sau slab galbui, cu miros de
lamaie si reactie acida. Datorita gustului acrisor si aromat siropul de lamaie se intrebuinteaza
drept corector de gust si miros.
Apa de menta se prezinta sub forma de solutie limpede sau slab opalescenta, cu miros si
gust specific de menta, cu reactie neutra sau slab acida. Se prepara prin dizolvarea uleiului volatil
de menta in solutie conservanta prin triturare cu talc. In acest preparat are rol principal de
vehicol, dar este si aromatizant prezentand si actiune terapeutica proprie.
Extractele uscate se pulverizeaza si se dizolva la mojar fie intr-o cantitate mica de apa, fie
in putin solvent folosit la prepararea lor sau intr-un amestec care sa asigure o mai buna dizolvare
a extractelor.
Pentru dizolvarea extractului de beladona se prefera alcool diluat, deoarece acesta este
folosit la obtinerea extractului. Se mai poate folosi in acelasi scop si amestecul
apa:glicerina:alcool (6:3:1) in aceeasi cantitate. In ambele cazuri se va adnota reteta cu natura si
cantitatea solventului adaugat. Se recomanda folosirea unei cantitati minime de solubilizant pana
la obtinerea unei solutii comcentrate in mojar, care apoi se dilueaza cu apa de menta, aceasta
pentru a nu micsora din continutul de apa aromatica in preparatul final, apa de menta avand si ea
actiune terapeutica proprie.
Dizolvarea extractului se poate face si direct in apa de menta (dar tot in mojar), deoarece in
extractul uscat de beladona alcaloizii se afla sub forma de saruri hidrosolubile.
Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, amestecare,
omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se efectueaza
la mojar cu ajutorul pistilului prin triturare. Operatiile de amestecare si omogenizare se fac in
mojar cu ajutorul pistilului (dizolvarea extractului de beladona) si in flaconul de expeditie
(omogenizarea tuturor componentelor solutiei). Conditionarea se face intr-un recipient de sticla
de capacitate corespunzatoare, bine inchis, mentionandu-se pe eticheta „A se agita inainte de
intrebuintare”.
Preparare: In sticla de expeditie se cantareste siropul de lamaie. Extractul de beladona se
pulverizeaza la mojar, apoi se dizolva in 30-60 picaturi alcool diluat in acelasi mojar, iar solutia
concentrata obtinuta se aduce cantitativ in flacon peste sirop cu mici portiuni de apa de menta.
Clorhidratul de procaina se dizolva intr-un flacon in cativa ml de apa de menta si solutia
obtinuta se completeaza la masa ceruta cu apa de menta.
Preparatul final nu se mai filtreaza chiar daca este slab opalescent, pentru a nu indeparta
prin absorbtie pe hartia de filtru componentele dispersate coloidal.
Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii solutiilor consta in:
Descriere: preparatul obtinut se prezinta sub forma de solutie galbuie, slab opalescenta, cu
miros aromat si gust amarui-acrisor.
pH: se determina potentiometric. Preparatul are reactie usor acida.
Masa totala pe recipient: se determina prin cantarirea individuala a continutului din zece
recipiente.
Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.
2
Conservare: Se prepara la nevoie. Alterarea este favorizata de siropul de lamaie care
fermenteaza usor.
II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacotoxicologic
Principiile active din extractul de beladona sunt reprezentate in principal de alcaloizi

tropanici (hiosciamina, scopolamina, atropina).
Fcin: Aceste substante au structura de amina tertiara, avand o buna absorbtie per os si
difuziune in tesuturi si in SNC corelata cu gradul de lipofilie al moleculei.
Fdin: Actiunea dezvoltata este de tip parasimpatolitic, prin blocarea receptorilor
muscarinici din sinapsele neuroefectoare parasimpatice.
Efectele antimuscarinice ale esterilor tropanolului (atropina, scopolamina) se manifesta
prin:
- Relaxarea muschilor netezi viscerali de la nivelul tubului digestiv (inhiba tonusul,

amplitudinea si frecventa miscarilor peristaltice gastrice si intestinale, efect antispastic moderat
asupra veziculei si cailor biliare), bronhiilor (relaxeaza musculatura bronhiilor) si vezicii urinare
(relaxeaza musculatura bazinetului, a ureterelor si a vezicii urinare)
- Relaxarea muschiului circular al irisului (midriaza pasiva insotita de cresterea tensiunii
intraoculare)
- Inhibarea secretiei glandelor exocrine (scade secretia salivara, nazala si a glandelor cailor
resporatorii, secretia gastrica este putin influentata de atropina la dozele terapeutice)
Aceste actiuni sunt aproxiamativ de doua ori mai intense la scopolamina si hiosciamina
decat la atropina.
Efectul asupra SNC este diferit: la atropina la dozele terapeutice excita slab centrii bulbari,
in timp ce la scopolamina se inregistreaza efect inhibitor.
Fter: Atropina este utilizata in chirurgia generala (inhiba hipersecretia salivara si bronsica
produsa de eter si ketamina), cardiologie (bloc atrioventricular), medicina interna (ulcer gastro-
duodenal, colita, enterita, colici, astm bronsic-cand exista o hipersecretie bronsica), oftalmologie
(examenul fundului de ochi), ORL-rinita, intoxicatii cu parasimpatomimetice (pilocarpina).
Scopolamina se utilizeaza in preanestezie (asociata cu un morfinomimetic), in maladia
Parkinson, in rau de miscare.
Ftox: Reactii adverse: hiposalivatie cu uscaciunea gurii, constipatie, scaderea tonusului
vezicii urinare cu rarirea mictiunilor si disurie, midriaza.
Fepid: Contraindicatii: glaucom, retentie urinara, adenom de prostata, constipatie atona.
Procaina este un anestezic local.

Fcin: Este hidrolizata rapid in sange la acidul p-aminobenzoic si dietilaminoetanol,
catalizata de procainesteraza sintetizata in ficat. Are durata scurta de actiune. Pentru actiune
generala nu are eficacitate administrata per os datorita unui foarte mare efect al primului pasaj
hepatic.
Fdin: Acţiune anestezică locală (debut lent, durată scurtă) de infiltraţie şi de conducere,
foarte bună; latenţa 15-20min., durata 20-60 min. (în funcţie de concentraţie şi de cantitatea de
soluţie). Deoarece procaina este şi vasodilatatoare, durata anesteziei locale poate fi prelungită
prin asociere cu vasoconstrictoare (adrenalină).
Acţiune anestezică locală de suprafaţă, foarte slabă (de 10 ori mai slabă faţă de cocaină).
3
Mecanism de actiune: diminuarea permeabilitatii membranei neuronale la ionii de Na prin
blocarea canalelor ionice de sodiu.
Alte acţiuni farmacodinamice (administrare i.v.):
- are şi acţiuni sistemice: analgezică, vasodilatatoare,
antispastică (relativ slabe) si trofică generală;
- relaxantă a muşchilor netezi;
- posedă un uşor efect antiaritmic;
- neurotonică (nootropă).
Fter: Indicaţii:
- local, anestezie locală de infiltraţie (nevralgii, mialgii,
artralgii) şi de conducere, în vederea intervenţiilor chirurgicale;
- per os, anestezie de suprafaţă, în gastralgii, spasm piloric;
- pentru suprimarea temporară a controlului nervos al unor
organe (infiltraţii de splanhnic, ganglion stelat etc.), i.v., spasmolitic, antihipertensiv;
- i.v., vasodilatator periferic în boala Raynaud;
- în geriatrie, pentru profilaxia îmbătrânirii (ca trofic tisular),
în preparatele Gerovital® şi Aslavital®, pentru diferite cai: p.o., inj., topic.
Ftox: Procaina deţine un potenţial alergizant foarte mare la aplicare locala pe tegumente şi
mucoase (se va evita administrarea pe aceste căi) - erupţii cutanate, edem angioneurotic, rareori
edem laringian acut, sau chiar soc anafilactic (investigarea pentru decelarea hipersensibilităţii
este obligatorie)
Are efecte secundare de stimulare SNC: tremor, agitaţie, tahipnee, convulsii. La o
stimulare supramaximală, urmează deprimarea SNC, cu deprimarea centrilor bulbari respirator,
vasomotor şi comă.
Se observa şi efecte secundare cardiovasculare: hipotensiune, cu tahicardie
compensatoare.
Uneori reacţii alergice: bronhospasm (mai ales la asmatici), ocazional ameţeli, vărsături.
Fepid: Contraindicaţii:
- alergie la procaină;
- insuficienţă hepatică;
- hipotensiune, şoc;
- miastenie;
- hipertiroidie; epilepsie;
- rahinestezia în caz de meningită, septicemie;
- infiltraţiile, in ţesut infectat (metabolitul procainei, acidul PAB, este factor de creştere
pentru microorganisme).
Injectarea intravenoasă este contraindicată în insuficienta cardiacă, tulburările de
conducere grave, hipotensiune, afecţiuni tiroidiene sau alte boli endocrine, ateroscleroza, sau
după analgezice morfinice.
Fgraf: Mod de administrare:
Anestezie locală cu :
4
 soluţie 0,5%, 20-40 ml pentru infiltraţii,
 soluţie 1%, 10-20 ml pentru blocarea nervilor,
 soluţie 8%, 1-2 ml pentru rahianestezie;
 pentru acţiunile sistemice se injectează intravenos lent cu prudentă, 5 ml din
soluţia 1%.
Dozele maxime prevăzute de Farmacopeea Română în injectarea subcutanată sunt de 200
mg o dată si 600 mg în 24 ore. Doza maximă / 24h este 1g (infiltraţie) şi 0,600g (bloc nervos).
Apa de menta prezinta proprietati carminative, antiemetice, antispasmodice (atenuand
miscarile peristaltice ale stomacului si intestinului) si usor anestezice.
Preparatul se foloseste datorita efectului calmant si antispastic in afectiuni gastrice.

SOLUTII APOASE CU SUBSTANTE GREU SOLUBILE
Rp 2 Phenobarbitali 0,2 g
Sirupi simplicis 10,0 g
Aquae q.s.ad. 20,0 g
M.f.sol.
D.S.intern 2 lingurite pe zi
Substanta activa este reprezentata de fenobarbital, siropul simplu este edulcorant, corector de
gust iar vehicolul este apa.
Fenobarbitalul se prezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara
miros, cu gust amar. Este usor solubil in alcool, putin solubil in cloroform, foarte greu solubil in
apa. Se dizolva in solutii de hidroxizi si carbonati alcalini. Este o substanta puternic activa, se
pastreaza la Separanda, are doze maxime pentru o data (0,3 g) si pentru 24 ore (0,6 g).
Se observa ca in toata solutia este prescrisa o cantitate de fenobarbital mai mica decat
doza maxima pentru o data, deci nu se mai impune verificarea dozelor.
Fenobarbitalul acid este foarte greu solubil in apa (1:1100) iar cantitatea prescrisa
depaseste mult coeficientul de solubilitate.
1g fenobarbital acid.......................1100 g apa

0,2 g..............................................x x=220 g apa
Se va inlocui fenobarbitalul acid cu fenobarbital sodic (solubil in apa 1:1,5) luat in

cantitate stoechiometrica. Inlocuirea cu fenobarbital sodic in cantitate stoechiometrica este cea
mai indicata metoda de preparare a solutiilor cu fenobarbital atunci cand acesta depaseste
coeficientul de solubilitate cu conditia ca pH-ul alcalin creat de fenobarbital sodic sa nu
influenteze nfavorabil stabilitatea altor componente din solutie.
232,24 f fenobarbital acid....................254,23 fenobarbital sodic

0,2 g.....................................................x x=0,22 g
La 1 g FH corespunde 1,1 g FNa

Alte posibilitati de preparare a solutiilor cu FH:
5
a) folosirea de cosolventi- dizolvarea FH intr-un amestec de alcool:glicerina:apa
(1:1:2). Daca nu se foloseste proportia corespunzatoare exista riscul ca la
diluarea solutiei cu apa o parte din FH diluat sa reprecipite
b) dizolvarea prin hidrotropie- ca substanta hidrotropa este indicata piperazina,
luata in aceeasi cantitate cu FH. In solutia concentrata de piperazina se dizolva
FH adus in portiuni mici si agitand de fiecare data, apoi solutia se amesteca cu
siropul simplu si se completeaza la masa cu apa
c) solubilizarea micelara- se pot folosi polisorbatii 60, 80 sau 20, recomandabil
sub forma de solutie alcoolica 50% marindu-se astfel capacitatea lor de
solubilizare. Pentru 0,2 g FH se folosesc 3 g solutie alcoolica de polisorbat.
Cantitatea necesara de solutie de solubilizant de obicei se stabileste prin studiu
experimental. Dupa obtinerea solutiei concentrate, aceasta se dilueaza treptat
cu apa si se aduce cantitativ peste sirop, completand cu apa la masa. Se obtine
o solutie limpede sau slab opalescenta cu gust amar mai pronuntat si cu miros
specific polisorbatilor. Solutia spumifica la agitare. Pentru a masca gustul
neplacut se recomanda adaos de glicerina, acid citric sau edulcoranti sintetici.
Siropul simplu (FR X) este un lichid vascos, limpede, incolor, fara miros, cu gust dulce.
Are o concentratie de 64% zahar. Se obtine prin dizolvarea zaharului in apa prin incalzire,
fierbere 1-2 minute, completare la masa cu apa si filtrare fierbinte. Se conserva in flacoane pline,
bine inchise, la loc racoros. Are rol de edulcorant.
omogenizare, filtrare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face
in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile de amestecare si omogenizare se
efectueaza in flaconul de expeditie pentru omogenizarea tuturor componentelor solutiei. Filtrarea
se face prin intermediul hartiei de filtru. Conditionarea se face in recipiente de sticla de
capacitate corespunzatoare, bine inchise.
Preparare: Fenobarbitalul sodic luat in cantitate de 0,22 g se dizolva in 10 ml apa, solutia
se aduce peste siropul simplu cantarit in flaconul de expeditie si se completeaza la masa cu apa.
Solutia se filtreaza la nevoie si se elibereaza in flacon de capacitate corespunzatoare, cu
eticheta de uz intern pe care se specifica modul de administrare.
Descriere: solutie limpede, cu gust amarui.
pH: se determina potentiometric. Prezinta pH alcalin.
recipiente.
Conservare: solutia cu fenobarbital sodic se prepara la cerere si se pastreaza in recipiente
bine inchise, la loc racoros.
II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Fenobarbitalul este un derivat barbituric cu actiune hipnotica, sedativa, anticonvulsivanta.
Fcin: absorbtie buna pe toate caile. Absorbtie prin mucoasa gastrica pentru acidul
nedisociat.
Transport in sange in forma legata de albuminele plasmatice, prin legaturi ionice.
Difuziune buna in tesuturi, prin bariera hematoencefalica si placenta.
6
Metabolizarea se face prin hisroxilare alifatica sau aromatica la radicalii de la C5 (SOMH
dependente de cit P450), glucuronoconjugarea metabolitilor hidroxilati (enzimele microzomale
hepatice), hidroliza inelului barbituric. Fenobarbitalul nu este biotransformat in procent mare.
Eliminare renala ca metaboliti si sub forma netransformata. Eliminarea completa dureaza
cateva zile. In intoxicatii cu fenobarbital se grabeste eliminarea renala diminuand reabsorbtia
tubulara prin alcalinizarea urinii.
Fdin si fter: Fenobarbitalul este un barbituric hipnocoercitiv cu latenta si durata lunga (cca
45 minute si respectiv 8-12 ore). Este indicat rar ca hipnotic deoarece produce somnolenta dupa
trezire si sedare reziduala marcata. Este utilizat ca sedativ (la doze mici subhipnotice) si
antiepileptic.
Mecanism de actiune hipnotica si sedativa: potentarea neurotransmisiei inhibitoare mediata
de GABA prin activarea unui situs specific de pe complexul receptor GABA-A postsinaptic
efector cu cresterea timpului de deschidere a canalelor de Cl.
Mecanism de actiune anticonvulsivanta: deschiderea canalelor de clor prin activarea
complexului receptor postsinaptic GABA-A.
Ca inductor enzimatic stimuleaza activitatea glucuronil transferazei hepatice favorizand
metabolizarea bilirubinei prin glucuronoconjugare. Astfel poate fi util in tratamentul pe termen
lung al icterului congenital cronic cu bilirubina neconjugata si tratamentul icterului neonatal.
Ca sedativ se indica in hiperexcitabilitate, nevroze, sindrom psihovegetativ.
Ca anticonvulsivant se indica in marele rau epileptic, de electie la copii mici si in starea de
rau epileptic.
Ftox si fepidem: Este puternic inductor enzimatic si poate genera interactiuni la asociere cu
numeroase medicamente: anticoagulante orale cumarinice, anticonceptionale orale, digoxina,
fenitoina etc.
RA: la nivel SNC: excitare paradoxala la varstnici, letargie, cefalee, halucinatii, coma. La
doze mari antiepileptice: sedare, ataxie, anemie megaloblastica, osteomalacie.
CI: sarcina, lactatie, afectiuni hepatice, respiratorii, diabet zaharat.
Se administreaza cu precautie la anemici, poate necesita o crestere a aportului de vit D.
Scade efectul contraceptivelor orale.
Fgraf: sedativ: 15 mg de 2-3 ori/zi per os
Anticonvulsivant
- in marele rau epileptic po 100 (50-200) mg de 1-2 ori/zi la adult si 2-4 mg/kg/zi la
copil; im 200 mg la adult si 4-8 mg/kg la copil
- stare de rau epileptic: iv lent 150-400 mg adult, 6 mg/kg copil
Hipnotic 100-200 mg la culcare.
SOLUTII APOASE CU SUBSTANTE GREU SOLUBILE
Rp 3 Acidi acetylsalicylici 1g
Sirupi simplicis 10 g
Aquae q.s.ad. 60 g
M.f.sol.
D.S. intern 3 lingurite pe zi
7
Substanta activa este reprezentata de acidul acetilsalicilic, siropul simplu este edulcorant,
corector de gust iar apa reprezinta vehicolul solutiei.
Acidul acetilsalicilic este acidul 2-acetoxibenzoic. Se prezinta sub forma de cristale
aciculare, inocolore sau pulbere cristalina alba, fara miros sau cu miros slab de acid acetic si gust
acru. In aer umed hidrolizeaza partial. Este solubil in 5 ml alcool, 20 ml cloroform, 20 ml eter si
300 ml apa. Se dizolva in solutii de hidroxizi si carbonati alcalini si in amoniac. Se conserva ferit
de lumina si umiditate.
Aspirina fiind solubila 1:300 in apa, cantitatea prescrisa depaseste coeficientul de
solubilitate si pentru aducerea ei in solutie este necesar sa fie transformata in sare usor solubila
cu ajutorul unei substante cu caracter bazic (aspirina are caracter acid), cel mai indicat fiind
hidrogenocarbonatul de sodiu luat in cantitate stoechiometrica.
Cantitatea de NaHCO3 necesara transformarii aspirinei in sare se stabileste prin calcul
stoechiometric.
C6H4 COOH + NaHCO3 → C6H4 COONa + CO2 + H2O
OCOCH3 OCOCH3
180,16 g.....................................84,01 g
1 g......................................x x=0,47 g NaHCO 3
Practic pentru 1 g de aspirina se iau 0,5 g NaHCO3 (excesul neinfluentand semnificativ

valoarea pH-ului final). El se dizolva in 10 ml apa (solubil 1:12) la rece, prin agitare usoara,
preferabil intr-o perubeta sau alt vas de dimensiune corespunzatoare, care sa se poata inchide.
Pentru a grabi solubilizarea aspirinei, care se prezinta sub forma de cristale aciculare se
recomanda sa se pulverizeze in prealabil.
Vasul in care se face dizolvarea se mentine inchis de obicei in timpul agitarii pentru a nu se
pierde din solutie, dar din cand in cand trebuie ca inchiderea sa se desfaca pentru a permite
degajarea CO2 rezultat din reactie.
Este interzisa incalzirea deoarece aspirina in solutie hidrolizeaza in acid acetic si acid
salicilic. Sarea de sodiu se descompune cu o viteza mai mare decat acidul acetilsalicilic si reactia
este accelerata atat de temperatura cat si de cresterea pH-ului. Din acest motiv NaHCO3 se ia in
cantitate echimoleculara.
Pentru solubilizarea aspirinei se pot folosi citrati sau acetati alcalini (4 g pentru 1 g
aspirina) sau urotropina (0,78 g pentru 1 g aspirina). Aceste substante nu sunt complet inactive
din punct de vedere terapeutic de aceea se va evita folosirea lor mai ales cand aspirina este
folosita in cantitate mare.
in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile de amestecare si omogenizare se
8
se face prin intermediul hartiei de filtru. Conditionarea se face in recipiente de sticla de
capacitate corespunzatoare, bine inchise.
Preparare: In circa 10 ml apa se dizolva prin agitare 0,5 g NaHCO3. in solutia obtinuta se
adauga aspirina in prealabil pulverizata si se agita 10-15 minute. Dupa dizolvare completa solutia
se aduce cantitativ peste sirop in flaconul tarat si se completeaza la masa.
Solutia se filtreaza la nevoie si se elibereaza in flacoane de capacitate corespunzatoare, bine
inchise cu eticheta de uz intern pe care se indica modul de administrare.
Descriere: solutie limpede, cu gust slab sarat si dulceag.
pH: se determina potentiometric. Prezinta pH neutru.
recipiente.
Conservare: solutia de prepara la nevoie. Conservarea este limitata la cateva zile. Se
pastreaza la loc racoros, in flacoane bine inchise.

Aspirina este acidul 2-acetoxibenzoic ;
Fcin :Absorbţie p.o. relativ bună, majoritar la nivelul stomacului şi duodenului superior.
Un prim pasaj intestinal şi hepatic redus, cu o biodisponibilitate peste medie (cca. 68%).
Biodisponibilitatea p.o. este în funcţie de forma fizică şi forma farmaceutică :
- forme poliforme : forma I (cristalizată din etanol) realizează Cp duble faţă de forma II
(cristalizată din n-hexan).
- comprimatele efervescente dau Cp dublă faţă de comprimatele obişnuite.
Formele enterosolubile realizează o absorbţie întârziată, Cp mai scăzute şi Cp maximă la

un timp de circa 6 ore (faţă de cca 1 oră în cazul formelor obişnuite gastrosolubile). Alimentele
întârzie absorbţia gastrointestinală.
Biotransformarea prin hidroliza funcţiei ester, la acid acetic şi acid salicilic este
catalizată de către esterazele intestinale, hepatice şi sanguine. În timpul primului pasaj intestinal
şi hepatic, acidul acetilsalicilic este puţin hidrolizat. În sânge este repede hidrolizat.
Timpul de înjumătaţire al acidului acetilsalicilic este foarte scurt (T ½ cca 15 minute).
Nivelurile plasmatice de salicilat sunt bine corelate cu efectele farmacodinamice şi
efectele adverse de supradozare.
Corelaţia concentraţiilor plasmatice de salicilat cu tipul de efecte farmacodinamice şi
farmacotoxicologice ale AAS (după Stroescu V, 2001)
Salicilatul este în continuare biotransformat în ficat pe trei căi:
 prioritar prin glicinoconjugare, la acid saliciluric;

 glucuronoconjugare la fenolglucuronidă şi acilglucuronidă ;
9
 în mai mică măsură, hidroxilare la acid gentizic, metabolitul activ.
T ½ al salicilatului este relativ scurt (T1/2 = 2-4 ore), la dozele de acid acetilsalicilic
mici şi medii.
Cinetica de biotransformare a salicilatului este de ordinul 2, de tipul Michaelis-Menten,
realizându-se cinetica de saturare a sistemelor enzimatice chiar la dozele medii, analgezice
antipiretice, de acid acetilsalicilic.Aceasta deoarece glicinoconjugazele şi
fenolglucuronoconjugazele au capacitate enzimatică limitată. Capacitatea maximă de
biotransformare corespunde unei concentraţii plasmatice de salicilat inferioare celei realizate de
dozele analgezice antipiretice de acid acetilsalicilic. Consecinţa constă într-o corelaţie nu directă,
ci inversă, între dozele de acid acetilsalicilic şi vitezele de biotransformare, respectiv clearance-
urile salicilatului, cu un salt anormal al timpului de înjumătăţire al salicilatului ( T1/2 = 15-30 h)
la dozele mari antiinflamatoare.Din punct de vedere clinic, gravitatatea rezultă din faptul că, la
dozele terapeutice mari, o creştere relativ mică a dozelor de acid acetilsalicilic poate antrena o
creştere neproporţională masivă a concentraţiilor plasmatice de salicilat, cu riscul atingerii
zonelor de Cp de salicilat fără o reală supradozare absolută. În consecinţă, la tratament cu doze
mari de acid acetilsalicilic, monitorizarea pe criteriul farmacocinetic poate fi de utilitate reală.
Transportul în sânge al acidului acetilsalicilic se face în formă liberă şi în formă legată de
albumine, în proporţii relativ egale. Metabolitul salicilat este legat de albuminele plasmatice într-
un procent înalt (80-95 %) la dozele terapeutice de acid acetilsalicilic, inclusiv la dozele mari
antiinflamatoare.
La concentraţiile toxice de salicilat (peste 400 mcg/ml) procentul de legare al salicilatului
de către albuminele plasmatice se reduce mult.
Procentul de legare al salicitalului de albuminele plasmatice este redus semnificativ şi în
alte situaţii: hipoalbuminemie, hiperbilirubinemie precum şi la asocierea cu alte medicamente
care circulă legate de albuminele plasmatice în procent ridicat.
Difuziunea şi distribuţia au loc la nivelul tuturor ţesuturilor, dar inegal. Difuziunea prin
bariera hematoencefalică este semnificativă dar lentă. Difuziunea prin placentă este rapidă, cu
reacţii adverse la făt.
Eliminarea se face pe cale renală (filtrare glomerulară şi secreţie tubulară activă), sub
formă de metabolism, predominant acid saliciluric (respectiv 70 % acid saliciluric, 20 %
glucuronizi şi 3 % salicilat, pentru 1 g AAS şi pH=5). Procentul de salicilat nebiotransformat şi
eliminat urinar creşte cu doza de acid acetilsalicilic, datorită sistemelor enzimatice precum şi cu
pH-ul urinii.
Fdin: Mecanism de acţiune:
 mecanism central talamic şi periferic de inhibare a biosintezei de PGE 1, ce

contribuie la durerea din inflamaţie prin sensibilizarea terminaţiilor nervoase aferente la
acţiunea algogenă a histaminei şi bradikininei;
 antipiretic moderat (mecanism hipotalamic);
 antiinflamator, antireumatic puternic (mecanism de inhibare a biosintezei de PG
inflamatoare, prin acetilarea ireversibilă a ciclooxigenazei inductibile tip COX-2);
10
 antiagregant plachetar, la doze mici subanalgezice (mecanism de inhibare a
biosintezei de TXA2 proagregant, prin acetilarea ireversibilă a ciclooxigenazei
constitutive tip COX-1);
 uricozuric, prin inhibarea reabsorbţiei tubulare active a acidului uric (la doze de
cca 2 g/zi);
 hipocolesterolemiant; hipoglicemiant.
Farmacoterapie:
Indicaţii:
 algii moderate (nevralgii, mialgii, artralgii, cefalee);

 febră de etiologie diversă (procese inflamatorii, infecţii microbiene şi virale
acute). Sunt excluse infecţiile virale, la copii sub 4 ani;
 afecţiuni reumatismale inflamatorii;
 afecţiuni trombo-embolice (tromboze arteriale, profilaxia infarctului de miocard).
Timpul optim de administrare raportat la mese. Administrarea acidului acetilsalicilic în
formele obişnuite gastrosolubile se face:
 între mese, în administrarea ocazională;

 după mese, la administrări repetate sau dacă apar efecte de iritaţie gastrică.
Administrarea în forme enterosolubile se face intre mese, netriturate şi nemestecate.
Fgraf:
 ca analgezic şi antipiretic, la adult, 0,5g (0,350-0,650g) de 4-6ori/zi, iar la copii,

65mg/kg/zi, fracţionat la 4-6 ore;
 ca antiinflamator, la adult, 3-5g (2,5-5,5g)/zi, in 3-5 prize, iar la copii, 100mg (90-
130mg)/kg/zi, fracţionat la 4-6 ore;
 ca antiagregant plachetar, la adult, 0,1-0,3g odată/zi sau 0,3-0,5g la 2-3 zile;
 în profilaxia infarctului de miocard, 0,3g/zi;
 în reumatism poliarticular acut, la copil, doza de atac de 0,1g/kg/zi, fracţionat la
4-6 ore, timp de 20-30 zile, apoi 2/3 din doza de atac, timp de 10-20 zile şi 1/2 – 1/3 timp
de 30-40 zile.
Ftox:
a) Efecte secundare:
Aparat digestiv:
 efect ulcerigen, prin hipersecreţie gastrică acidă şi scăderea cantităţii de mucus

protector (mecanism de inhibare a biosintezei de PGI2 şi respectiv PGE2 citoprotectoare,
prin acetilarea ireversibilă a COX-1), cu gastralgie şi reactivarea ulcerelor gastrice la
ulceroşi;
 microhemoragii gastrice (la 1-3g/zi).
Sânge:
 hipocoagulare (antiagregant plachetar la doze mici şi hipoprotrombinizant la doze

mari), cu favorizarea microhemoragiilor şi anemiei;
11
 hiperagregare plachetară, la dozele foarte mari antiinflamatoare (inhibarea
biosintezei de PGI2 antiagregante, prin acetilarea ireversibilă a COX-1 din endoteliul
vascular), cu favorizarea accidentelor trombotice.
Aparat respirator:
 bronhoconstricţie, cu agravarea astmului bronşic (mecanism de inhibare a

biosintezei de PGE2 bronhodilatatoare, prin acetilarea ireversibilă a COX-1);
Aparat renal:
 reducerea filtrării glomerulare (mecanism de inhibare a biosintezei de PGE2

vasodilatatoare, prin inhibarea ireversibilă a COX-1) şi retenţie hidrosalină;
SNC şi analizatori:
 euforie;
 tulburări de echilibru şi auditive, acufene;
b) Reacţii alergice mai frecvente pe teren alergic:
 erupţii cutanate (eritem polimorf, eritem nodos, eritem pigmentat fix), purpură,
porfirie;
 edem angioneurotic şi laringian; şoc anafilactic;
c) Sindrom Reye (hepatită fulminantă şi edem cerebral) frecvent fatal, este precipitat la
copii sub 4 ani, trataţi cu AAS ca antipiretic în infecţii virale (gripă, varicelă, hepatită).
Intoxicaţia acută:
 iniţial, alcaloză respiratorie (prin stimularea centrului respirator, cu

hiperventilaţie);
 ulterior, acidoză metabolică (prin paralizia centrului respirator, cu acumularea de
CO2);
 convulsii, delir;
 deces la copil (la 10g AAS).
Fepid:
Contraindicaţii:
 ulcer gastro-duodenal; astm bronşic;

 diateză hemoragică;
 sarcină (întârzie travaliul; sângerare postpartum);
 alergie la salicilaţi;
Contraindicat ca antipiretic, la copii cu viroze febrile (gripă, varicelă), deoarece poate
induce sindromul Reye.
Contraindicată automedicaţia continuă, mai mult de 10 zile la adult şi mai mult de 5 zile la
copil.
Monitorizarea RA:
 tinitus (zgomote în urechi);

 melenă (scaun negru, moale, lucios);
12
 sângerări.
Interacţiuni:
 băuturile alcoolice potenţează tendinţa la microhemoragii;

 AINS potenţează efectele secundare consecutive inhibiţiei COX-1 (gastrice,
respiratorii, renale); asocierea AAS cu AINS este contraindicată.
SOLUTII ALCOOLICE
Rp 4 Acidi benzoici
Acidi salicylici
Iodi aa 1,5 g
Natrii benzoatis 3,0 g
Alcoholi 700 100,0 g
M.f.sol.
D.S.extern
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de solutie de uz extern.
Substantele active sunt reprezentate de acidul benzoic, acidul salicilic, iod si benzoat de sodiu iar
alcoolul diluat este vehicolul.
Acidul benzoic se prezinta sub forma de lamele lucioase, matasoase, albe sau cristale
aciculare albe, fara miros sau cu miros aromatic, cu gust acrisor si iute. Incalzit cu precautie se
topeste, apoi sublimeaza. Este usor solubil in alcool, cloroform, benzen si eter, solubil in uleiuri
grase prin incalzire la aproximativ 500C, foarte putin solubil in apa.
Acidul salicilic se prezinta sub forma de cristale aciculare, incolore sau pulbere cristalina
alba, fara miros, cu gust caracteristic dulceag, apoi acru. Incalzit cu precautie sublimeaza iar prin
incalzire brusca se descompune prezentand miros de fenol. Este solubil in 3 ml alcool, 3 ml eter,
15 ml apa la fierbere, 50 ml cloroform, 100 ml glicerol si 500 ml apa. Solubil in solutii de
hidroxizi si carbonati alcalini, in solutii de fosfati alcalini si de saruri alcaline ale acizilor
organici.
Iodul se prezinta sub forma de lamele cristaline friabile, cu luciu metalic sau fragmente de
culoare cenusiu-violacee, cu miros caracteristic. La aer se volatilizeaza. Este solubil in disulfura
de carbon, benzen, alcool, eter, putin solubil in cloroformm, glicerol, foarte greu solubil in apa.
Se dizolva in solutii concentrate de ioduri alcaline. Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de
lumina, la Separanda.
Benzoatul de sodiu se prezinta sub forma de pulbere cristalina sau cu aspect granulos, alba,
fara miros, cu gust dulceag si sarat. Este usor solubil in apa, putin solubil in alcool, practic
insolubil in cloroform si eter.
Alcoolul diluat (alcool diluat de 700) prezinta monografie in FR X. Contine 70 ml alcool
absolut in 100 ml amestec hidroalcoolic. Se prepara din alcool de 96,0% v/v la 20 0C (675g alcool
si 325g apa). Se prezinta sub forma unui lichid incolor, limpede, cu miros caracteristic si gust
arzator. Este miscibil cu acetona, apa si glicerol. Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de
surse de foc, la rece.
13
Acidul benzoic, acidul salicilic si iodul sunt substante usor solubile in alcool iar benzoatul
de sodiu este usor solubil in apa, astfel ca substantele se vor dizolva in solventul preferential,
respectandu-se ordinea de administrare.
Pentru a mari viteza de dizolvare a substantelor nu se va folosi alcoolul de 700 preparat in
prealabil ci se va prepara amestecul hidroalcoolic „ex tempore”. Cantitatea de alcool si apa
necesara obtinerii alcoolului de 700 se va calcula conform FR X. Formula magistrala descrisa
este cunoscuta si sub denumirea de solutie Sabouraud.
Daca reteta este prescrisa cu alcool de 500 se va inlocui cu alcool de 700 sau se va folosi
1,5 g iodura de potasiu pentru solubilizarea iodului.
Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, amestecare,
omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Operatiile de amestecare si
omogenizare se efectueaza in flacoanele in care se face dizolvarea substantelor active precum si
in flaconul de expeditie, unde se omogenizeaza toate componentele preparatului. Conditionarea
se face in recipiente de sticla de capacitate corespunzatoare, bine inchise.
Preparare: Acidul benzoic, acidul salicilic si iodul se dizolva in 67,5 g alcool concentrat
(950), iar benzoatul de sodiu in 32,5 g apa. Solutia apoasa se aduce treptat peste solutia alcoolic,
sub agitare continua.
Descriere: preparatul se prezinta sub forma de solutie limpede, de culoare bruna, cu miros
de iod si alcool.
pH: se determina potentiometric.
recipiente.
Conservare: Se prepara la cerere si se conditioneaza in flacoane de sticla colorata, bine
inchise.
II.Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic
Acidul benzoic, acidul salicilic si iodul sunt antiseptice si dezinfectante.

Acidul benzoic si acidul salicilic actioneaza la nivelul membranei celulare prin
modificarea brutala a pH-ului.
Acidul benzoic este bacteriostatic si poate fi bactericid dupa un contact prelungit de cateva
zile. Are si slaba actiune antifungica si antipruriginoasa.
Acidul salicilic (acid 0-hidroxibenzoic) are actiune antiseptica, antifungica, cheratoplastica
si cheratolitica (in functie de concentratie).
Se utilizeaza in special sub forma de preparate magistrale:
- antifungic 1-3%(in asociatie cu alte antifungice)
- cheratoplastic 0,5-1% in ulcere cutanate
- cheratolitic 10-30% in hipercheratoza, psoriazis, bataturi.
Iodul
In utilizare externa, are actiune antiseptica intensa (indice fenolic=150-300), rapida.
Mecanism de actiune: iodurarea gruparilor –NH2 proteice si prin oxidarea gruparilor –SH
enzimatice si proteice bacteriene. Actioneaza bactericid, sporicid, fungicid si mai putin virucid.
Ftox: iritant pentru mucoase, vaporii irita caile respiratorii, risc de sensibilizare alergica, la
cei sensibilizati induce fenomen de iodism, eruptii cutanate, acnee, administrat pe mucoase si
14
rani intinse ca efect toxic sistemic, poate afecta rinichii. La copii mici si mai ales la nou-nascuti
poate determina tulburari tiroidiene (epiderm mai permeabil).
Fepid: iodul si antisepticele care cedeaza iod sunt contraindicate la bolnavii cu
hipertiroidism.
Fter: antiseptic si antifungic in dermatologie, antisepsie cutanata, inclusiv preoperator,
antiseptic pe rani (inclusiv profilactic), in stomatologie.
Fgraf: solutie apoasa de iod iodurat (Lougol), solutie hidroalcoolica 2% si 6,5% (tinctura
de iod), solutie glicerinata 2% (pentru mucoase), solutie in propilenglicol 2% (preoperator).
In utilizare sistemica
Fcin: Administrat oral, are absorbţie bună din tubul digestiv. După absorbţie, se
concentrează în tiroidă (captarea se face prin mecanism de transport activ, stimulat de TSH), mai
ales la bolnavi cu hipotiroidism.
Trece în salivă, în laptele matern, în glandele salivare, difuzează prin bariera placentară.
Excreţia se face predominant renal, dar în cantităţi mai mici se elimină şi prin bilă, saliva,
suc gastric şi secreţiile bronşice.
Fdin: Iodul şi iodurile în doze mici participă la sinteza hormonilor tiroidieni. Ele sunt
utile pentru a substitui deficitul de iod din apă si alimente, pentru profilaxia si tratamentul guşii
endemice.
La doze mai mari (peste 6 mg/zi), la bolnavi cu hipertiroidism, are efect antitiroidian,
ducând la scaderea metabolismului bazal şi la corectarea unor simptome clinice cauzate de
hiperfuncţia tiroidiana.
Mecanismele acţiunii antitioridiene , sunt:
- inhibarea mecanismului trasportor activ care asigură iodocaptarea tiroidiană ;
- impiedicarea sintezei derivaţilor iodaţi;
- blocarea procesului de eliberare a hormonilor tiroidieni.
Dacă administrarea iodului se face la persoane cu funcţie tiroidiană normală, în doze mari
(de exemplu pentru efectul expectorant), această stare nu se modifică (foarte rar poate apare guşa
cu hipotiroidism).
Ftox : Administrat în doze mari pesroanelor cu eutiroidie, poate produce hipotiroidie.
Are efect alergizant intens, alergiile manifestându-se prin: prurit, erupţii urticariene, sau
prin forme mai grave: boala serului (derivaţi iodaţi radioopaci, i.v.), şoc anafilatic.
La folosire abuzivă (doze mari, administrate timp indelungat), apare intoxicaţia cronică,
denumită iodism, manifestată prin: hipersalivaţie, rinită şi conjunctivită seroasă, erupţii cutanate
acneiforme.
Fter : Indicaţiile terapeutice ale iodului sunt:
- pregatirea preoperatorie a bolnavilor înainte tiroidectomiei: iniţial se obţine starea de
eutiroidie prin administrare de tionamide, apoi timp de 10-14 zile , inainte intervenţiei
chirurgicale se continuă administrarea de iod (scopul administrării este de a scădea
sinteza hormonilor tiroidieni şi pentru a micşora vascularizaţia glandei).
- In caz de radiere accidentala (deoarece impedică iodocaptarea şi blochează tiroida);
În hipertiroidism are utilizare limitată, deoarece sunt necesare doze mari de iod, iar
efectul diminuă in timp, chiar dacă se continuă administrarea.
Preparatul se utilizeaza extern, in dermatoze.
15
SOLUTII IN SOLVENTI ANHIDRI
Rp 5 Glicerina boraxata 20%
Natrii tetraboras 20 g
Glycerolum 80 g
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de solutie glicerinata de
uz extern. Substanta activa este reprezentata de borax iar glicerina este vehicolul solutiei.
Preparatul se incadreaza in categoria solutii in solventi anhidri. In practica farmaceutica se
prescriu frecvent solutii medicamentoase cu solventi anhidri pentru uz extern deoarece se pot
prepara sub forma de solutii un numar mare de substante insolubile in apa, se asigura o stabilitate
chimica indelungata a s.a., se asigura mentinerea un timp mai indelungat a substantelor la locul
de aplicare.
Boraxul (tetraborat de sodiu) se prezinta sub forma de cristale incolore, transparente sau
pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust sarat si lesietic, eflorescenta. Prin incalzire substanta
se dizolva in apa de cristalizare, apoi se umfla si pierde apa. La temperatura mai inalta se topeste
si dupa racire formeaza o masa sticloasa, incolora. Este foarte usor solubil in apa la fierbere,
solubil in 1,5 ml glicerol si in 20 ml apa, practic insolubil in alcool.
Glicerina este un lichid uleios, limpede, incolor, fara miros si cu gust dulceag, higroscopic.
Este miscibila cu alcoolul si apa, putin solubila in acetona, practic insolubila in cloroform, eter,
uleiuri grase si volatile. Datorita vascozitatii sale adera la piele si mucoase si piele. Este puternic
higroscopica, proprietate prin care mentine starea de umezeala, dar folosita in stare anhidra poate
produce deshidratarea tesuturilor, avand actiune caustica. Prezinta o buna actiune antiseptica.
Boraxul este o substanta usor solubila in glicerina (1:1,5), la cald. In urma reactiei dintre
cele doua componente, se formeaza acidul gliceroboric si gliceroboratul de sodiu neutru:
Na2B4O7 10H2O + 8C3H5(OH)3→2C3H5(OH)2BO3Na + 2C3H5(OH)2BO3H + 13H2O
In solutiile hidroglicerinate de borax, pH-ul este variabil in functie de proportia

componentelor. Daca se amesteca doua molecule de glicerina cu o molecula de borax, rezulta
gliceroborat de sodiu si acid boric liber:
Na2B4O7 10H2O + 4C3H5(OH)3→2C3H5(OH)2BO3Na + 2C3H5OH BO3H + 13H2O
Solutiile neutre sau slab alcaline de borax in glicerina se obtin intrebuintand cantitati
determinate de borax, glicerina si apa. Odata cu dilutia creste si hidroliza, iar solutia devine
alcalina:
Na2B4O7 + H2O→2Na2BO2 + 2H3BO3
Na2B4O7 + 4H2O→2NaOH + H3BO3
Pentru a usura dizolvarea boraxului in glicerina, acesta se pulverizeaza anterior in mojar
prin intermediul alcoolului (intermediu volatil).
omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face la
mojar prin triturare cu ajutorul pistilului, prin intermediu volatil (alcool). Operatiile de
16
amestecare si omogenizare se efectueaza in flaconul de expeditie, la cald pe baia de apa.
Conditionarea se face in recipiente de sticla de capacitate corespunzatoare, bine inchise.
Preparare: Se incalzeste glicerina intr-o capsula de portelan, se aduga boraxul pulverizat
in prealabil cu alcool si se incalzeste usor pe baie de apa, agitandu-se pana la obtinerea solutiei.
Descriere: preparatul se prezinta sub forma de lichid limpede, incolor sau galbui, de
consistenta siropoasa, higroscopic, fara miros, cu gust dulceag.
pH: se determina potentiometric. Preparatul are reactie acida (pH=4,5-5,0)
recipiente.
Conservare:In vase bine inchise, ferit de umezeala.
Tetraboratul de sodiu (borax) are actiune antiseptica slaba, se utilizeaza sub forma de
solutie apoasa 3%, solutii glicerinate 2-4% (pentru mucoase) si sapunuri.
Se intrebuinteaza pentru badijonare in tratamentul aftelor, micoze, etc.
SOLUTII IN SOLVENTI ANHIDRI
Rp 6 Aetylis p-aminobenzoatis 1,0 g

Natrii tetraboratis 4,0 g
Glyceroli q.s.ad 20,0 g
M.f.sol
D.S.extern
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de solutie glicerinata de
uz extern. Substantele active sunt reprezentate de benzocaina si borax iar glicerina este vehicolul
solutiei.
Preparatul se incadreaza in categoria solutii in solventi anhidri. In practica farmaceutica se
prescriu frecvent solutii medicamentoase cu solventi anhidri pentru uz extern deoarece se pot
prepara sub forma de solutii un numar mare de substante insolubile in apa, se asigura o stabilitate
chimica indelungata a s.a., se asigura mentinerea un timp mai indelungat a substantelor la locul
de aplicare.
Anestezina (p-aminobenzoat de etil, benzocaina) se prezinta sub forma de cristale incolore
sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab amarui, poducand pe limba o anestezie
trecatoare. Este usor solubila in alcool, cloroform si eter, putin solubila in uleiuri grase, foarte
putin solubila in apa. Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la Separanda.
17
solubil in 1,5 ml glicerol si in 20 ml apa, practic insolubil in alcool.
produce deshidratarea tesuturilor, avand actiune caustica. Prezinta o buna actiune antiseptica. In
acest preparat are rol de vehicol.
Anestezina este insolubila in glicerina, solubila 1:6 in alcool si 1:20 in amestec de glicerina
si alcool in parti egale.
Se obtine initial glicerina boraxata. Aciditatea rezultata prin dizolvarea boraxului in
glicerina este insuficienta pentru dizolvarea anestezinei. Este de aceea recomandata dizolvarea
anestezinei intr-o cantitate corespunzatoare de alcool, solutia rezultata fiind miscibila cu
glicerina.
mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza
in flaconul de expeditie la cald pe baia de apa (in cazul boraxului), intr-un flacon separat in cazul
dizolvarii anestezinei si in final in flaconul de expeditie cand se omogenizeaza toate
componentele solutiei. Conditionarea se face in recipiente de capacitate corespunzatoare, bine
inchise.
Preparare: Se cantareste intr-o capsula de portelan 11 g glicerina, se adauga boraxul in
prealabil pulverizat si se incalzeste usor pe baia de apa, agitand pana la obtinerea solutiei. Dupa
racire se adauga anestezina dizolvata in 6 g alcool.
Descriere: preparatul se prezinta sub forma de lichid limpede, cu gust dulceag, pH: se
determina potentiometric. Este usor acid.
recipiente.
Conservare: In recipiente bine inchise.

Anestezina este un anestezic local de sinteza din grupa esterilor alchilici.
Fcin: Anestezicele locale sunt baze organice insolubile in apa si solubile in lipide.
Absorbtia in circulatia sistemica cu disparitia efectului anestezic local are viteza mai mare
in cazul solutiilor concentrate in volum mare, aplicare pe mucoase congestionate, tesut bogat
vascularizat. Anestezina prezinta absorbtie lenta.
Transportul in sange se face in forma libera si legata.
Difuziunea si distributia se desfasoara bifazic:
- Distribuire in tesuturile cu vascularizatie bogata (creier, miocard, plaman, ficat,
rinichi)
- Redistribuire in tesuturile adipos si muscular
Biotransformarea este rapida (sanguina si hepatica). Este hidrolizata de colinesteraza
plasmatica si de esterazele hepatice.
18
Fdin: Mecanismul de actiune anestezic local este diminuarea permeabilitatii membranei
fibrei nervoase, la ionii Na, prin blocarea canalelor de Na dependente de voltaj.
Anestezina prezinta efect lung.
Ftox: Reactii adverse specifice grupei esterilor: reactii alergice cu eruptii cutanate, astm
bronsic, soc anafilactic, efecte secundare (stimulare SNC doza dependenta, hTA sau lipotimie).
Fter si fgraf: este indicata ca anestezic local de suprafata, pe mucoase si tegumente lezate:
- Per os, potiuni, in gastralgii (100-300 mg/l)
- Rectal, solutii, supozitoare, in afectiuni ano-rectale (hemoroizi, etc) (1-2%)
- Extern, creme, in plagi, arsuri, ulcere cutanate, prurit (5-10%)
Preparatul de foloseste in afectiuni ale urechii.
SOLUTII CU APLICARE SPECIALA
Rp 7 Acidi salicilici 2,0 g

Alcoholi diluti
Aquae aa 50 g
Menthae Aetherolei 0,05 g
M.f.sol.
D.S.ext. 1 lingura la un pahar de apa pentru clatirea gurii
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de solutie de uz extern,
pentru clatirea gurii. Substanta activa este reprezentata de acidul salicilic, uleiul volatil de menta
este excipient fiind folosit ca aromatizant, corector de gust si miros dar prezinta si actiune
terapeutica proprie iar vehicolul este constituit din alcool diluat si apa.
Preparatul intra in categoria spalaturilor bucale sau apelor de gura. Este o solutie utilizata
pentru clatirea cavitatii bucale, avand actiune antiseptica sau racoritoare, dezodorizanta. Prin
utilizarea ei se urmareste reducerea temporara a concentratiei bacteriene si a halenei. Efectul este
de scurta durata (aproximativ 30 minute). Are o reactie usor alcalina (pH=7-9) si se prepara sub
forma de solutie concentrata care se dilueaza in momentul intrebuintarii. Pe eticheta preparatului
se mentioneaza modul de diluare al solutiei.
organici.
19
arzator. Este miscibil cu acetona, apa si glicerol. Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de
surse de foc, la rece. Alaturi de apa reprezinta vehicolul acestui preparat.
Uleiul volatil de menta este un ulei volatil obtinut prin distilare cu vapori de apa din
frunzele si varfurile inflorite ale plantei Mentha X piperita (Lamiaceae). Contine cel putin 50%
alcooli totali exprimati in mentol si cel putin 4% esteri exprimati in acetat de mentil. Se prezinta
sub forma de lichid limpede, incolor sau galben-deschis pana la galben-verzui, cu miros
caracteristic de menta si gust arzator, racoritor, insa nu amar. Se foloseste ca aromatizant, avand
si actiune proprie antiseptica, dezinfectanta, dezodorizanta.

in flaconul de expeditie unde are loc omogenizarea tuturor componentelor solutiei. Conditionarea
se face in recipiente de sticla de capacitate corespunzatoare, bine inchise.
Preparare: Acidul salicilic se dizolva in alcool diluat, se adauga uleiul de menta. Peste
solutia alcoolica se adauga treptat si sub agitare apa. Se completeaza la masa prevazuta.
Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatiii solutiilor consta in:
Descriere: preparatul se prezinta sub forma de solutie limpede, incolora, cu miros
caracteristic.
pH: se determina potentiometric. Este usor acid.
recipiente.
Conservare: In flacoane de sticla bruna, la loc racoros.

Acidul salicilic este antiseptic si dezinfectant.
Fdin: Actioneaza la nivelul membranei celulare prin modificarea brutala a pH-ului. Are
actiune antiseptica, antifungica, cheratoplastica si cheratolitica (in functie de concentratie).
Fter si fgraf: Se utilizeaza in special sub forma de preparate magistrale:
Uleiul volatil de menta

Fdin: are actiune antiinfectioasa, tonica, antipruriginoasa, antiemetica, antispastica,
anestezica locala puternica (mentol).
Fter: se intrebuinteaza in astenii, migrene, cefalee, afectiuni ORL, afectiuni digestive
(indigestie, dispepsii, vomismente, rau de miscare, colite inflamatorii), afectiuni dermatologice
insotite de prurit, asepsia cavitatii bucale, decongestiv la nivelul cavitatii nazale.
Fepid: Se contraindica aplicatii locale in zona precefalica la sugari si copii sub 3 ani
(mentol) si utilizarea de catre femeile gravide (datorita cetonelor avortive, neurotoxice).
Fgraf: solutii, apa de menta.
Solutia are actiune antiseptica si dezodorizanta. Este utilizata pentru combaterea
stomatitelor.
20
MODIFICARI FIZICE SI CHIMICE IN SOLUTIE
Rp 8 Resorcinoli
Hydrochinoni
Acidi salicylici aa 0,5 g
Acidi phosphorici 0,4 g
Spirti camphorati 5g
Glyceroli 10 g
Aquae 50 g
M.f.sol.
D.S. extern
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de solutie in amestec de
solventi, de uz extern. Substantele active sunt reprezentate de rezorcina, hidrochinona, acid
salicilic, acid fosforic iar vehicolul este un amestec de solventi: spirt camforat, glicerina si apa.
Rezorcinolul se prezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba, cu miros
slab caracteristic si gust dulceag, apoi amar, arzator. La lumina se coloreaza in slab roz-cenusiu.
Este solubil in 1 ml alcool, 1 ml apa, usor solubil in benzen, eter si glicerol, putin solubil in
cloroform si sulfura de carbon. Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la
Separanda.
Hidrochinona prezinta o solubilitate in apa de 1:20 si in alcool de 1:2.
organici.
Acidul fosforic se prezinta sub forma de lichid limpede, vascos, incolor, fara miros. Este
higroscopic si coroziv. Este miscibil cu alcool si apa, cu obtinerea unei solutii cu reactie puternic
acida. Se conserva in recipiente bine inchise la Separanda.
Spirtul camforat (FR X) este solutia alcoolica de camfor 10%. Contine camfor 10 g, alcool
70 g si apa 20 g. Camforul este greu solubil in apa (1:850), foarte usor solubil in alcool (1:1).
Adaugarea se apa se poate face pana la concentratie in alcool de 70 0, peste aceasta concentratie
se produc precipitate voluminoase de camfor (se trece peste limita de solubilitate a camforului in
amestecul hidroalcoolic). Spirtul camforat are rol de vehicol precum si actiune proprie
antipruriginoasa.
La obtinerea acestui preparat poate apare o incompatibilitate fizica prin precipitare datorita
schimbarii naturii vehicolului. La adaugare de apa pot precipita acidul salicilic si camforul din
21
spirtul camforat. Pentru a evita acest lucru se inlocuieste intreaga cantitate de apa cu alcool diluat
si se adnoteaza reteta.
arzator. Este miscibil cu acetona, apa si glicerol.
Pentru manipularea substantelor se folosesc lingurite din plastic (rezorcina, hidrochinona,
acid salicilic).
in flaconul de dizolvare a substantelor active precum si in flaconul de expeditie unde are loc
omogenizarea tuturor componentelor. Conditionarea se face in recipiente de sticla de capacitate
corespunzatoare, bine inchise.
Preparare:
Cu alcool diluat gata preparat: Se dizolva in alcoolul diluat rezorcina, hidrochinona,
acidul salicilic. Peste glicerina cantarita in flaconul de expeditie se adauga solutia alcoolica
compusa, solutia de spirt camforat si in final acidul fosforic (1g=20 pic).
Cu alcool diluat ex tempore
100 g alcool diluat............67,5 g alcool...........32,5 g apa
50 g alcool diluat..............x..............................y
In cantitatea de alcool concentrat 33,75 g se dizolva hidrochinona si acidul salicilic, iar in
cantitatea de apa 16,25 g necesara prepararii alcoolului diluat se dizolva rezorcina. Peste
glicerina cantarita in flaconul de expeditie se aduce solutia alcoolica compusa preparata anterior,
spirtul camforat, solutia apoasa de rezorcina si acidul fosforic in picaturi.
Evaluare farmacotehnica: conform FR X controlul calitatii solutiilor consta in:
Descriere: preparatul se prezinta sub forma de solutie limpede, incolora, cu miros
predominant de camfor
pH: se determina potentiometric. Este usor acid.
recipiente.
Conservare: se prepara la cerere. Se conserva in flacoane brune, la loc racoros.

Rezorcina are actiune astringenta, antiseptica, dezinfectanta, keratolitica.
Hidrochinona are actiune depigmentanta, se poate folosi in combinatie cu agenti
keratolitici, in hiperpigmentare. Utilizarea acesteia trebuie facuta cu prudenta, deoarece poate
produce iritatie si hiperpigmentare postinflamatorie (tip ocronoza exogena).
Acidul salicilic este antiseptic si dezinfectant.
Fdin: Actioneaza la nivelul membranei celulare prin modificarea brutala a pH-ului. Are
actiune antiseptica, antifungica, cheratoplastica si cheratolitica (in functie de concentratie).
Fter si fgraf: Se utilizeaza in special sub forma de preparate magistrale:
22
Spirtul camforat are actiune antipuriginoasa si revulsiva. Se poate folosi extern in frectii,
ca revulsiv in dureri reumatismale, gripa, in unele dermatoze sau eruptii cutanate pruriginoase.
Datorita actiunii astringente, dezinfectante, cheratolitice preparatul se foloseste in acnee.
MODIFICARI FIZICE SI CHIMICE IN SOLUTIE
Rp 9 Papaverini hydrochloridi
Codeini phosphati aa 0,2 g
Coffeini 0,5 g
Natrii benzoatis 3g
Sirupi kalii guajacolsulfonatis 10 g
Aquae q.s.ad 100 g
M.f.sol
D.S.int. 3 lingurite pe zi
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de solutie apoasa de uz
intern. Substantele active sunt reprezentate de clorhidratul de papaverina, fosfatul de codeina,
cofeina si benzoatul de sodiu, siropul de tiocol are rol de aromatizant, corector de gust si miros
dar prezinta si actiune terapeutica proprie iar vehicolul este reprezentat de apa.
Clorhidratul de papaverina se prezinta sub forma de cristale sau pulbere cristalina alba,
fara miros, cu gust amar si arzator. Se topeste la aproximativ 2200C (cu descompunere). Este
solubil in 10 ml cloroform, 40 ml apa, 120 ml alcool, practic insolubil in eter. Are caracter acid.
Este o substanta puternic activa, se pastreaza la Separanda. Are doze maxime pentru o data si
pentru 24 h (0,2 g pentru o data si 0,6 g pentru 24 h). Se verifica daca nu sunt depasite dozele.
5 g.......................................0,2
100 ...................................x x=4 g
15g...................................0,6
100..................................y y=4 g.
Dozele de clorhidrat de papaverina nu sunt depasite.
Fosfatul de codeina se prezinta sub forma de pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust
amar (toxic), eflorescent. Se coloreaza la lumina. Este usor solubil in apa, putin solubil in alcool,
practic insolubil in cloroform si eter. Are caracter acid. Este o substanta stupefianta, se pastreaza
la Venena, face exceptie de la legea stupefiantelor putand fi eliberata pe reteta obisnuita. Are
doze pentru o data (0,1 g) si pentru 24 h (0,3 g). Se verifica dozele.
5g...................................0,1 g
100 g..............................x x=2 g
15 g...............................0,3
100 g.............................y y=2 g
Dozele de fosfat de codeina nu sunt depasite.
23
Cafeina se prezinta sub forma de cristale aciculare albe, matasoase sau pulbere cristalina
alba, fara miros, cu gust amar, eflorescenta. Este usor solubila in apa la fierbere si cloroform,
putin solubila in apa, foarte putin solubila in alcool. Are caracter bazic. Este o substanta puternic
activa, se pastreaza la Separanda, are doze maxime pentru o data (0,5 g) si pentru 24 ore (1,5 g).
Se verifica dozele.
5 g.......................................0,5 g
100 g....................................x x=10 g
15 g......................................1,5 g
100 g......................................y y=10 g
Dozele de cofeina nu sunt depasite.
Benzoatul de sodiu se prezinta sub forma de pulbere cristalina sau cu aspect granulos, alba,
fara miros, cu gust dulceag si sarat. Este usor solubil in apa, putin solubil in alcool, practic
insolubil in cloroform si eter. Are caracter bazic.
Siropul de guaiacolsulfonat de potasiu 6%(FR IX) este un lichid limpede galbui sau slab
opalescent, cu gust dulce-amarui si miros de coaja de portocala. Are reactie slab alcalina. Are rol
de edulcorant, aromatizant precum si actiune proprie.
Clorhidratul de papaverina si fosfatul de codeina, substante cu caracter acid, sunt stabile la
pH acid. Cofeina, benzoatul de sodiu, siropul de tiocol au caracter alcalin de aceea pentru a
impiedica precipitarea alcaloizilor la pH alcalin:
- se inlocuieste cofeina baza cu cofeina citrica, intr-o cantitate stoechiometrica
(amestec echimolecular de cofeina si acid citric, solubila in apa, pH acid) si se adnoteaza reteta
Cofeina baza Cofeina citrica

194,2 (Mr).......................................386,3 (Mr)
0,5 g.................................................x x=0,99 g
- restul componentelor alcaline se neutralizeaza cu solutie acid citric 10%, adaugata in
picatura in prezenta hartiei indicator.
Nu se foloseste pemtru neutralizare HCl diluat pentru ca rezulta acid benzoic greu solubil.
in flacoanele in care are loc dizolvarea substantelor active precum si in flaconul de exepditie
unde are loc omogenizarea tuturor componentelor solutiei. Conditionarea se face in recipiente de
sticla, de capacitate corespunzatoare, bine inchise.
Preparare: Intr-o portiune de apa se dizolva benzoatul de sodiu. In alta portiune se dizolva
clorhidratul de papaverina, fosfatul de codeina si cofeina citrica. In flaconul de expeditie anterior
tarat se cantareste siropul de tiocol, se adauga solutia de benzoat de sodiu si se neutralizeaza
alcalinitatea cu o solutie de acid citric 10% in prezenta hartiei indicator. Se adauga solutia de
clorhidrat de papaverina, fosfatul de codeina si cofeina citrica si se completeaza la masa cu apa.
Descriere: preparatul se prezinta sub forma de solutie limpede, incolora, cu gust
caracteristic.
pH: se determina potentiometric. Este acid.
recipiente.
24
Conservare: Flacoane colorate, la loc racoros.

Papaverina clorhidrat este un alcaloid din opiu cu structura izochinolinica.
Fcin: are absorbtie p.o.buna, este biotransformata hepatic in procent ridicat, eliminare
urinara ca metaboliti, T1/2 scurt (1-2h), difuzeaza in laptele matern.
Fdin: are actiune antispastica musculotropa prin inhibarea fosfodiesterazei (enzima ce
catalizeaza degradarea AMPc) astfel creste concentratia de AMPc care declanseaza mecanismele
de relaxare musculara. Are actiune antispastica, relaxanta, la nivelul muschilor netezi cavitari:
vezica biliara, cai urinare, tub digestiv, actiune bronhodilatatoare, antiastmatica, vasodilatatoare
moderata, deprima conducerea atrio-ventriculara, prelungeste perioada refractara.
Ftox: somnolenta, constipatie, cefalee, inrosirea fetei, transpiratii, hTA, aritmii, bloc atrio-
ventricular, oprirea respiratiei (iv rapid)
Fepid: contraindicat in hipertensiune intracraniana (datorita efectului vasodilatator) si bloc
A-V.
Fter: spasme si colici biliare, renale, gastrice, spasm bronsic, spasm coronarian, criza de
HTA, injectabil.
Fgraf: per os si injectabil. Adult per os 100 mg o data, de 2-3 ori/zi, s.c., i.m. 40-120 mg
(diluat si lent, in 2-3 min) repetat la 3-6 ore.
Codeina
Fcin: absorbţie p.o. bunǎ (datoritǎ lipofiliei crescute, faţǎ de morfinǎ). Biotransformare la
nivel microzomal hepatic, în douǎ etape:
 demetilarea grupǎrii metoxil din poziţia 3, la morfinǎ, metabolitul activ al codeinei;
 glucuronoconjugarea radicalului hidroxil din poziţia 3, eliberat în prima etapǎ;
Timp de înjumǎtǎţire scurt (2-4 ore).
Fdin: Este agonist total al receptorilor µ si k, cu eficacotate submaximala. Este analgezic
opioid slab (p.o., de circa 12 ori mai puţin potent faţǎ de morfinǎ); antitusiv moderat (de circa 3
ori mai puţin potent, comparativ cu morfina).
Ftox: nu intrǎ în categoria analgezicelor opioide stupefiante, deoarece potenţialul
toxicomanogen este slab şi riscul de abuz neglijabil (poate dezvolta farmacodependenţǎ dupǎ
administrare prelungitǎ de doze mari); deprimare respiratorie redusǎ, la doze mari (este inhibitor
al centrului respirator bulbar, de circa 3 ori mai slab ca morfina); efect constipant, numai la doze
mari.
Atenţie! Poate induce convulsii la copil.
Fepid: Contraindicaţii: patologie pulmonarǎ (astm bronşic, BPOC, insuficienţǎ respiratorie
gravǎ), copil sub 5 ani, sarcinǎ, antecedente de toxicomanie, activitǎţi ce necesitǎ atenţie crescutǎ
(ex.: conducere maşinǎ, avion); consum de alcool (se potenţeazǎ efectele deprimante SNC).
Fter si fgraf:
Indicaţii: dureri moderate sau moderat persistente şi crescânde, în asociere cu analgezice
nonopioide; tuse uscatǎ iritativǎ.
Posologie: ca analgezic, la adult, p.o., 15-60 mg la 4 ore; la copii, 0,5 mg/kg, la 4-6 ore;
ca antitusiv, la adult, p.o., s.c., i.m., 10-20 mg, la 4-6 ore (max. 120 mg/zi); la copii, 0,2-0,4
mg/kg, la 6-8 ore.
25
Cofeina este un alcaloid purinic din boabele de cafea si frunzele de ceai.
Fcin: absorbtie p.o.buna, difuziune si distributie prin bariera hemato-encefalica in creier,
prin bariera placentara la fat si prin bariera sange-lapte, in laptele matern.
Fdin: cofeina este un antagonist al adenozinei (neuromediator purinergic) prin blocarea
receptorilor purinergici P1. De asemenea inhiba fosfodiesteraza, crescand concentratia de AMPc.
Are efect psihostimulant moderat la nivel SNC, stimuleaza toate functiile cardiace la doze
terapeutice, creste debitul cardiac, creste TA, creste rezistenta vasculara cerebrala, creste
amplitudinea si frecventa miscarilor respiratorii, produce bronhodilatatie, stimuleaza secretia
gastrica cu actiune ulcerigena la doze mari, are actiune diuretica.
Ftox: anxietate, agitatie, tahicardie, extrasistole, dureri anginoase, hiperaciditate gastrica,
diureza crescuta.
Fepid: contraindicata in hiperexcitabilitate nervoasa, insomnie, aritmii cardiace, ulcer
gastro-duodenal.
Fter: stimulator psiho-motor in supradozari cu inhibitoare SNC si alcool, analeptic
vasomotor, in hTA cronica, vasotonic, in migrena.
Fgraf: solutii injectabile sub forma de cafeina natriubenzoica si cafeina citrica.
Siropul de tiocol se administreaza in afectiuni ale aparatului respirator. Are actiune

fluidifianta a secretiilor bronsice, calmanta a tusei.
Tiocolul este un secretostimulant cu mecanism mixt (direct si reflex), stimuleaza secretia
apoasa a glandelor traheobronsice, alcalinizand secretia si fluidificand-o (mecanism direct),
produce iritatia nespecifica a receptorilor din mucoasa gastrica, declansand un reflex vago-vagal,
cu stimularea vagala a secretiei glandelor bronsice (mecanism reflex). Produce iritatie gastrica,
insotita de hipergastralgii, este contraindicat in ulcer gastroduodenal.
Pentru actiune antispastica, antitusiva, analgezica preparatul se foloseste in afectiuni ale

cailor respiratorii.
PICATURI PENTRU OCHI
10 Oculoguttae resorcinoli 1% (FR X)
Resorcinolum 1,0 g
Acidum boricum 1,3 g
Solutio phenylhydrargyri boratis 0,2% 0,5 g
Aqua destillata q.s.ad. 100,0 g
Formulare: Preparatul este oficinal in FR X, steril si este formulat sub forma de picaturi
pentru ochi. Substanta activa este reprezentata de rezorcinol, acidul boric are rol de stabilizant si
substanta tampon, solutia de borat de fenilmercur are rol de conservant iar vehicolul solutiei este
apa distilata.
26
cloroform si sulfura de carbon. Este o substanta puternic activa care se pastreaza la Separanda.
Acidul boric se prezinta sub forma de lamele cristaline, lucioase, cu aspect sidefat, grase la
pipait sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab acru. Este usor solubil in glicerol,
alcool la fierbere si apa la fierbere (1:4), solubil in alcool si apa (1:25). Se va dizolva in apa prin
incalzire. Acidul boric are rol de stabilizant si de a asigura un pH usor acid pentru o buna
stabilitate a rezorcinolului. pH-ul lichidului lacrimal este 7,4-7,7. Ochiul suporta mai bine un pH
alcalin dar in cazul acestui preparat pH-ul alcalin este defavorabil stabilitatii substantei active.
Prin sistemele tampon continute de lichidul lacrimal ochiul poseda o buna capacitate de
tamponare a solutiilor oftalmice administrate sub forma de picaturi.
Solutia de borat de fenilmercur 0,2% prezinta monografie in FR X. Este o solutie limpede,
incolora, fara miros, cu pH=6-8. Are efect antiseptic, dezinfectant imprimat de ionul
fenilmercuric, care apare in solutia apoasa in urma hidrolizei. Actiunea se datoreaza blocarii
grupelor tiolice ale enzimelor bacteriene. Are rol de conservant antimicrobian. Preparatul fiind
sub forma de picaturi de ochi multidoza se admite prezenta conservantilor antimicrobieni.
Rezorcinolul se oxideaza in prezenta luminii, oxigenului, temperaturii ridicate, urmelor de
metale grele, pH-ului neutru sau slab alcalin cand se obtin compusi inactivi (chinona) care vor
duce la colorarea solutiei (de la rosu pana la brun). Pentru a limita actiunea oxigenului se vor
adauga antioxidanti: acid ascorbic sau tiouree. Nu se va adauga pirosulfit de sodiu deoarece
imprima solutiei un pH alcalin. Actiunea nefavorabila a temperaturii se evita prin dizolvarea
rezorcinolului in solutia de acid boric numai dupa racirea acesteia.
Pentru a evita descompunerea rezorcinolului datorita actiunii ionilor metalici cedati de
sticla solutia se va conditiona in flacoane de sticla tratate la interior cu EDTA.
la mojar prin triturare cu ajutorul pistlului. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza
in flaconul de expeditie pentru omogenizarea tuturor componentelor solutiei. Filtrarea se face
prin hartie de filtru sterila. Conditionare se face in recipiente sterile de capacitate de cel mult 10
ml, inchise etans, prevazute cu sistem de picurare.
Preparare: se prepara prin metode care sa asigure sterilitatea si care permit evitarea unei
contaminari ulterioare cu microorganisme.
In 80 grame apa distilata se dizolva prin incalzire la fierbere acidul boric. Dupa racirea
solutiei se va dizolva rezorcinolul si se va adauga solutia de borat de fenilmercur 0,2%. Solutia
obtinuta se va completa cu apa distilata la 100 g si se filtreaza.
Filtrarea este necesara deoarece colirele trebuie sa fie limpezi, lipsite de particule solide in
suspensie (care irita ochiul si favorizeaza o lacrimare abundenta, determinand eliminarea
colirului). Inainte de a folosi hartia de filtru se spala de mai multe ori cu apa distilata pentru
indepartarea impuritatilor care pot fi cedate de aceasta, se sterilizeaza la etuva si se pastreaza in
flacoane sterile bine inchise, nu se umecteaza inainte de filtrarea solutiei pentru a nu dilua solutia
oftalmica. Se folosesc filtre de dimensiuni mici pentru a nu retine prin adsorbtie o cantitate prea
mare din solutia oftalmica (dupa filtrare nu se mai completeaza la masa).
Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii picaturilor pentru ochi consta
in:
Descriere: Se obtine o solutie limpede incolora. O eventuala coloratie nu trebuie sa fie mai
intensa decat a unui etalon de culoare prevazut de FR X.
pH: se determina potentiometric. pH-ul solutiei este de 5-6.
27
Marimea particulelor: se determina prin examinarea la microscop a unei mase de preparat
care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata, intinsa in strat subtire pe o lama.
90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 25 µm; pentru 10%
din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 50 µm.
Masa totala pe recipient: se stabileste prin cantarirea individuala a continutului din zece
recipiente.
Sterilitate: se procedeaza conform prevederilor de la „Controlul sterilitatii”.
Conservare: Se conserva in flacoane colorate, la Separanda.

Rezorcina are actiune antibacteriana, antiseptica, keratolitica.
Preparatul se foloseste pentru actiunea antiseptica, in tratamentul unor blefarite si

conjunctivite.
11 Oculoguttae Atropini sulfatis 1% (FR X)
Atropini sulfas 1,00 g

pentru ochi. Substanta activa este reprezentata de sulfatul de atropina, sistemul acid boric/borax
are rol de izotonizant si sistem tampon, solutia de borat fenilmercuric are rol de conservant
antimicrobian iar vehicolul este reprezentat de apa distilata.
Sulfatul de atropina se prezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba,
fara miros, cu gust amar (toxic), eflorescente. Este foarte usor solubil in apa (1:1), usor solubil in
alcool, practic insolubil in cloroform si eter. Este o substanta toxica care se pastreaza la Venena.
Imprima solutiei un pH acid in jurul valorii de 4, care este iritant pentru ochi. Temperatura
crescuta si pH-ul alcalin favorizeaza descompunerea hidrolitica a atropinei cu obtinerea
tropanolului si acidului tropic care sunt compusi inactivi din punct de vedere terapeutic.
incalzire la fierbere.
solubil in 1,5 ml glicerol si in 20 ml apa, practic insolubil in alcool. Se va dizolva in apa prin
28
Sistemul acid boric/borax are rolul de a aduce valoarea pH-ului solutiei in jurul valorii de 7
care este un pH mai bine tolerat de ochi (are rol de sistem tampon). pH-ul lichidului lacrimal este
7,4-7,7. Ochiul suporta mai bine un pH alcalin decat un pH acid. Prin sistemele tampon continute
de lichidul lacrimal ochiul poseda o buna capacitate de tamponare a solutiilor oftalmice
administrate sub forma de picaturi. De asemenea acest sistem este folosit si cu rol de izotonizant.
Conform FR X picaturile pentru ochi trebuie sa fie izotonice. Solutiile hipotonice se
izotonizeaza.
La pH=6,8 stabilitatea solutiei de sulfat de atropina este de 2 ani.
La valoarea de pH creata de sistemul tampon acid boric/borax are loc transformarea
sulfatului de atropina in atropina baza (deoarece sulfatul de atropina provine de la un acid tare si
baza slaba este stabil in mediu acid si in mediu bazic elibereaza baza slaba). In solutie nu apare
un precipitat de atropina baza pentru ca aceasta este in limita coeficientului de solubilitate in apa
(1:40). Actiunea colirului este mai buna deoarece atropina baza este o substanta liofila care
penetreaza mai bine la nivelul epiteliului cornean lipofil comparativ cu sulfatul de atropina.
Se poate creste timpul de contact al colirului cu mucoasa oculara daca la preparare se
foloseste un vehicul coloidal cum ar fi metilceluloza 0,5%, alcoolul polivinilic 1,5%.
la mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile de amestecare si omogenizare se
se realizeaza prin hartie de filtru sterilizata. Conditionarea se face in recipiente sterile, de
capacitate de cel mult 10 ml, inchise etans, prevazute cu sistem de picurare.
Preparare: In 90 g apa distilata se dizolva prin incalzire la fierbere acidul boric si boraxul.
Solutia obtinuta se raceste si in aceasta solutie se dizolva sulfatul de atropina. Se adauga apoi
solutia de borat fenilmercuric. Se completeaza la apa la 100 g si se filtreaza.
in:
Descriere: Se obtine o solutie limpede incolora.
pH: se determina potentiometric. pH-ul solutiei este de 6,5-7,5.
recipiente.
29
Conservare: In flacoane prevazute cu dop picator, pe eticheta se mentioneaza „Atentie

otrava!” sau se pune eticheta „cap de mort”. Se conserva la Venena.

Atropina este un alcaloid din frunzele si radacina de Atropa belladona, forma racemica.
Este un ester al tropinei (forma cis). Se prezinta sub forma de sulfat de atropina.
Fcin: absorbtie p.o. si difuziune buna, inclusiv in SNC, difuzeaza prin placenta in sangele
fetal, precum si in laptele matern, este metabolizata prin hidroliza enzimatica la ester, prezinta
eliminare urinara si prin mucoasa gastrica (1/3 nemetabolizata), are T1/2 de 12-38 ore (datorita
circuitului enterogastric).
Fdin: este un parasimpatolitic, avand actiune antimuscarinica neselectiva (blocaj M1, M2,
M3). Actiuni: hiposecretie salivara, hiposecretie bronsica si sudorala, hiposecretie gastrica slaba,
diminua tonusul si peristaltismul normal al tubului digestiv, actiune antispastica la nivelul
tubului digestiv si aparatului biliar, hiposecretia glandelor cailor respiratorii, bronhodilatatie,
stimuleaza respiratia, midriaza pasiva (relaxarea muschiului circular al irisului), cresterea
presiunii intraoculare, cicloplegie (relaxarea muschiului ciliar), actiune stimulatoare SNC.
Ftox: uscaciunea gurii, tulburari de deglutitie, constipatie, retentie urinara, tulburarea
vederii pentru aproape si fotofobie.
Fepid: contraindicat in glaucom, ileus paralitic, retentie urinara.
Fter: midriatic in oftalmologie, irite, iridociclite, examenul fundului de ochi, antispastic, in
spasme si colici gastro-intestinale, biliare, reno-ureterale, hipersialie, bronhodilatator si
hiposecretor bronsic, stimulant cardiac, anticolinergic central in boala Parkinson, antidot in
intoxicatia cu pilocarpina si anticolinesterazice.
Fgraf: sulfat de atropina solutie injectabila 1‰ si 0,25‰ (pentru copii), colir 1%. Ca
antispastic p.o. 0,25-1m de 3-4 ori/zi, s.c. 0,25-1mg de 1-2 ori/zi. In oftalmologie instilatii in
sacul conjunctival 1-2 picaturi solutie 1% de 1-2 ori/zi.
Preparatul se foloseste pentru actiunea midriatica in scop de diagnostic pentru examinarea
fundului de ochi sau in scop terapeutic pentru tratarea unor cheratite, irite, iridociclite.
12 Oculoguttae Pilocarpini nitratis 2% (FR X)
Pilocarpini nitratis 2,00 g

30
pentru ochi. Substanta activa este reprezentata de nitratul de pilocarpina, sistemul acid
boric/borax are rol de izotonizant si sistem tampon, solutia de borat fenilmercuric are rol de
conservant antimicrobian iar vehicolul este reprezentat de apa distilata.
Nitratul de pilocarpina se prezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina
alba, fara miros, cu gust amar (toxic). Este solubil in 8 ml apa, 160 ml alcool, practic insolubil in
cloroform si eter. Este o substanta toxica, se pastreaza la Venena in recipiente colorate. Imprima
solutiei un pH acid in jurul valorii de 4 care este iritant pentru ochi. Temperatura crescuta si pH-
ul alcalin favorizeaza descompunerea hidrolitica a nitratului de pilocarpina cu obtinerea unor
compusi inactivi din punct de vedere terapeutic. La pH mai mare de 6,8 are loc hidroliza
pilocarpinei cand se obtin produsi farmacodinamic inactivi (acid pilopic si homopilopic).
Sistemul acid boric/borax are rolul de a aduce valoarea pH-ului solutiei in jurul valorii de 7
care este un pH mai bine tolerat de ochi (are rol de sistem tampon). pH-ul lichidului lacrimal este
7,4-7,7. Ochiul suporta mai bine un pH alcalin decat un pH acid. Prin sistemele tampon continute
de lichidul lacrimal ochiul poseda o buna capacitate de tamponare a solutiilor oftalmice
administrate sub forma de picaturi. De asemenea acest sistem este folosit si cu rol de izotonizant.
Conform FR X picaturile pentru ochi trebuie sa fie izotonice. Solutiile hipotonice se
izotonizeaza.
La valoarea de pH creata de sistemul tampon acid boric/borax are loc transformarea
nitratului de pilocarpina in pilocarpina baza (deoarece nitratul de pilocarpina provine de la un
acid tare si baza slaba este stabil in mediu acid si in mediu bazic elibereaza baza slaba). In solutie
nu apare un precipitat de pilocarpina baza deoarece acesta este in limita coeficientului de
solubilitate (1:40). Actiunea colirului este mai buna deoarece pilocarpina baza este o substanta
liofila care penetreaza mai bine la nivelul epiteliului cornean lipofil comparativ cu nitratul de
pilocarpina.
Se poate creste timpul de contact al colirului cu mucoasa oculara daca la preparare se
foloseste un vehicul coloidal cum ar fi metilceluloza 0,5%, alcoolul polivinilic 1,5%.
Nu se poate folosi la preparare clorhidratul de pilocarpina care este mai solubil in apa decat
nitratul pentru ca este o substanta higroscopica iritanta pentru ochi.
la mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile de amestecare si omogenizare se
31
se realizeaza prin hartie de filtru sterilizata. Conditionarea se face in recipiente sterile, de
capacitate de cel mult 10 ml, inchise etans, prevazute cu sistem de picurare.
Preparare: se prepara pe cale aseptica pentru a asigura sterilitatea si a evita contaminarea
ulterioara cu microorganisme.
In 90 g apa distilata se dizolva prin incalzire la fierbere acidul boric si boraxul. Solutia
obtinuta se raceste si in aceasta se dizolva nitratul de pilocarpina. Se adauga solutia de borat
fenilmercuric. Se completeaza cu apa la 100 g si se filtreaza.
in:
Descriere: Se obtine o solutie limpede incolora.
pH: se determina potentiometric. pH-ul solutiei este de 5,5-6,5.
recipiente.
Conservare: In flacoane prevazute cu dop picator, pe eticheta se mentioneaza „Atentie
otrava!” sau se pune eticheta „cap de mort”. Se conserva la Venena.

Pilocarpina este un alcaloid din frunzele speciilor de Pilocarpus.
Fdin: este un parasimpatomimetic cu actiune directa asupra receptorilor colinergici.
Prezinta efecte muscarinice, cu predominanta de actiune la nivelul ochiului: mioza activa (prin
contractia muschiului circular al irisului) cu scaderea presiunii intraoculare, contractia
muschiului ciliar cu focalizarea vederii pentru aproape si scaderea acuitatii vederii la distanta, la
nivelul tuturor glandelor exocrine stimulare cu hipersecretie, efect puternic asupra glandelor
salivare cu hipersialie si sudorale.
Ftox: indice terapeutic mic. Uilizarea sistemica exclusiv in scop antidot. Efecte secundare
digestive (arsuri epigastrice, colici, diaree) pot sa apara si dupa administrarea locala in sacul
conjunctival.
Fter: indicatii: glaucom cronic cu unghi deschis, irite (inflamarea mucoasei iridoidiene) si
iridociclite (inflamarea irisului si corpului ciliar), alternand cu midriatice pentru prevenirea
aderentelor intre iris si cristalin, xerostomie (stare de uscaciune a cavitatii bucale, datorata unei
hiposecretii salivare avansate), intoxicatia cu atropina (administrare iv).
Fgraf: in glaucom cronic, pilocarpina nitrat sau clorhidrat, colir sau gel oftalmic 0,5-4%, 1-
2 picaturi de 2-4 ori/zi, in sacul conjunctival.
32
Preparatul se foloseste pentru actiunea miotica in tratamentul glaucomului.
EMULSII
Rp 13 Olei Ricini 30 g
Aetherolei Menthae III guttae
Aquae q.s.ad. 100 g
M.f.emulsio
D.S.intern dupa aviz
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de emulsie U/A de uz
intern. Substanta activa este reprezentata de uleiul de ricin, uleiul volatil de menta are rol de
aromatizant, corector de gust si miros, siropul simplu este edulcorant iar apa este vehicolul, faza
externa a emulsiei.
Preparatul contine doua lichide nemiscibile si prin urmare se va prepara sub forma unei
emulsii stabilizate cu ajutorul unui emulgator.
Uleiul de ricin este uleiul gras obtinut prin presare la rece a semintelor plantei Ricinus
communis (Euphorbiaceae). Este un lichid limpede, uleios, vascos, incolor. Prezinta miros slab si
gust caracteristic neplacut. Prin racire la 00C se tulbura iar la -160C se prinde intr-o masa
albicioasa. Este miscibil cu acid acetic, alcool absolut, cloroform si eter.
Uleiul volatil de menta este un ulei volatil obtinut prin distilare cu vapori de apa din
frunzele si varfurile inflorite ale plantei Mentha X piperita (Lamiaceae). Contine cel putin 50%
alcooli totali exprimati in mentol si cel putin 4% esteri exprimati in acetat de mentil. Se prezinta
sub forma de lichid limpede, incolor sau galben-deschis pana la galben-verzui, cu miros
caracteristic de menta si gust arzator, racoritor, insa nu amar. Se foloseste ca aromatizant,
amestecandu-se cu uleiul de ricin. Se mai pot folosi si alti aromatizanti (vanilina) si edulcoranti
solubili in apa (zaharina sodica).
Conform FR X pentru administrare interna se pot folosi numai emulsii de tip ulei in apa.
Pentru stabilizarea emulsiei este necesara adaugarea unui emulgator si se va folosi guma arabica.
Aceasta face parte din categoria coloizilor hidrofili si stabilizeaza emulsia prin formare de film
multimolecular la suprafata particulelor fazei interne, cresterea vascozitatii mediului de dispersie
si imprimarea de sarcini electrice particulelor fazei interne. FR X mentioneaza la monografia de
guma arabica ca se utilizeaza la prepararea formelor farmaceutice numai guma arabica
dezenzimata.
Prepararea unei emulsii se face in doua etape: obtinerea emulsiei primare si diluarea
emulsiei primare. Cantitatea de emulgator (guma arabica) si de apa pentru obtinerea emulsiei
primare se calculeaza astfel:
33
mguma=mulei/2 mguma=15 g
mapa=(mulei+mguma)/2. Mapa=22,5 g
Emulsiile de uz intern sunt stabile la o concentratie de 6-10% in faza uleioasa. Aceasta
emulsie de ulei de ricin contine 30% faza uleioasa si daca s-ar folosi 15 g guma arabica emulsia
obtinuta ar fi prea vascoasa deoarece si uleiul de ricin este un lichid vascos. In acest caz
emulagatorul se foloseste in proportie de 1:5 fata de cantitatea de faza uleioasa. In concluzie
pentru obtinerea emusiei primare sunt necesare: ulei de ricin 30 g, guma arabica dezenzimata 6 g
si apa distilata 18 g.
Ca metode de preparare exista 3 metode: adaugarea fazei externe peste faza interna
(metoda gumei uscate, metoda inversarii tipului de emulsie), adaugarea fazei interne peste faza
externa (metoda gumei umede) si amestecarea treptata a celor doua faze. Pentru emulsiile
concentrate de tipul U/A se prefera metoda gumei umede.
Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, amestecare,
omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Operatiile de amestecare si
omogenizare se efectueaza initial in mojar, cand se obtine si se dilueaza emulsia primara si apoi
in flaconul de exepeditie pentru omogenizarea tuturor componentelor emulsiei. Conditionarea se
face in recipiente bine inchise, la 8-150C.
Preparare: se tritureaza guma arabica la mojar cu o mica portiune de apa distilata pana la
obtinerea unei dispersii omogene, apoi se adauga restul de apa necesar obtinerii emulsiei primare
(in total 18 g) si se tritureaza pana la obtinerea unui mucilag cu aspect omogen.
Uleiul de ricin in prealabil amestecat cu uleiul volatil de menta se adauga treptat in mici
portiuni si se tritureaza pana la obtinerea emulsiei primare care se va dilua cu restul de apa
treptat. In flaconul de expeditie se cantareste siropul simplu si peste acesta se aduce cantitativ
emulsia preparata la mojar. Se completeaza cu apa la masa prevazuta.
Evaluare farmacotehnica: Conform FR X, controlul calitatii emulsiilor consta in:
Descriere: lichid laptos, cu aspect omogen, vascos, cu gust dulceag. Diluata cu faza
externa (apa) in proportie de 1:10 trebuie sa ramana omogena (examinare cu lupa 4,5X)
recipiente.
Conservare: se prepara la cerere. Se pastreaza in flacoane bine inchise la loc racoros. Se
elibereaza in flacoane de capacitate mai mare pe eticheta carora se mentioneaza „A se agita
inainte de administrare!”
Uleiul de ricin este folosit in tratamentul constipatiei.
Fcin: este metabolizat sub actiunea lipazei pancreatice la acid ricinoleic, care este
metabolitul activ, ce stimuleaza chemoreceptorii.
Fdin: Este un purgativ iritant, de contact, stimulator al peristaltismului intestinal.
Actioneaza la nivelul intestinului subtire unde irita mucoasa intestinala, declansand reflexe
vegetative, cu urmatoarele consecinte:
- creste peristaltismul intestinal
- creste permeabilitatea mucoasei si secretia activa a electrolitilor si apei spre lumenul
intestinal, fluidificand continutul si favorizand eliminarea.
Ftox: la administrare prelungita produce iritatia mucoaselor, cu diaree si colici abdominale,
hipokaliemie, cu astenie, „boala laxativelor”(deshidratare cu scadere ponderala, astenie datorita
hipokaliemiei).
34
Fepid: este contraindicata asocierea cu diuretice (se potenteaza pierderile hidro-
electrolitice si hipokaliemia).
Fter si fgraf: se foloseste ca purgativ in constipatia acuta. Timpul optim de administrare
este dimineata, pe nemancate. Este bine suportat de copii, batrani, debili. Doza este de 15-30 ml
(adulti), 5-15 ml (copii>2 ani), 1-5 ml (copii 1-2 ani).
Preparatul de foloseste in constipatia acuta.
EMULSII
Rp 14 Ephedrini hydrochloride 0,10 g

Aetherolei Eucalipti 0,15 g
Mentholi 0,05 g
Olei Helianthi q.s.ad. 20,00 g
M.f.emulsio
D.S.extern pentru nas
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de emulsie A/U destinata
administrarii externe, pe mucoasa nazala. Substanta activa este reprezentata de clorhidratul de
efedrina, uleiul volatil de eucalipt si mentolul sunt folosite cu rol de aromatizant iar uleiul de
floarea soarelui este vehicol, faza externa. Mentolul si uleiul volatil de eucalipt prezinta si
actiune terapeutica proprie.
Clorhidratul de efedrina este greu solubil in uleiuri si prin urmare se va dizolva in apa si se
va incorpora ca faza interna intr-o emulsie tip A/U.
Clorhidratul de efedrina se prezinta sub forma de cristale aciculare incolore sau pulbere
cristalina alba, fara miros, cu gust amar. Este usor solubil in apa, solubil in alcool, foarte greu
solubil in cloroform, practic insolubil in eter. Se conserva la Separanda.
Uleiul volatil de eucalipt este uleiul obtinut prin distilare cu vapori de apa din frunzele
proaspete si ramurile terminale ale arborelui Eucalyptus globulus si ale altor specii de Eucalyptus
(Myrtaceae). Este un lichid incolor sau galbui, cu miros pronuntat de eucaliptol, aromat si usor
camforat si gust arzator apoi racoritor. Este folosit ca aromatizant precum si datorita actiunilor
sale de antiseptic al cailor respiratorii, expectorant.
Mentolul se obtine din uleiul volatil de izma buna (mentol natural) sau prin sinteza (mentol
sintetic). Se prezinta sub forma de cristale aciculare, casante, incolore sau pulbere cristalina alba,
cu miros puternic de menta si gust arzator la inceput, apoi racoritor. La temperatura camerei se
volatilizeaza. Este foarte usor solubil in alcool, cloroform si eter, usor solubil in ulei de parafina,
uleiuri grase si uleiuri volatile, foarte greu solubil in apa. Este aromatizant si antipruriginos.
Uleiul de floarea-soarelui este uleiul fix obtinut prin presare la rece si centifugare sau prin
alte procedee mecanice din semintele fara pericarp ale plantei Helianthus annuus (Compositae).
Este un lichid uleios, limpede, de culoare galben-aurie, cu miros slab caracteristic. Este foarte
usor solubil in benzina, cloroform, eter, greu solubil in alcool si insolubil in apa. FR X prevede
doua monografii pentru uleiul de floarea soarelui: Helianthi oleum, care trebuie sa aiba indicele
de aciditate cel mult 2 si Helianthi oleum neutralisatum, cu indice de aciditate maxim 0,2.
Conform FR X la prepararea picaturilor pentru nas se foloseste uleiul de floarea-soarelui
neutralizat.
35
Clorhidratul de efedrina este solubil in apa in raportul de 1:4 si pentru dizolvarea acesteia
se ia o cantitate de apa putin mai mare (0,5 g=10 picaturi) pentru a evita recristalizarea in timp a
efedrinei clorhidrice care ar duce la obtinerea unui preparat iritant pentru mucoasa nazala.
Faza interna a acestei emulsii va fi solutia apoasa de efedrina clorhidrica, iar faza externa
va fi formata de uleiul volatil de eucalipt, mentol si uleiul de floarea-soarelui. Emulsia obtinuta
este de tip A/U datorita proportiei de ulei comparativ cu cea de apa. Pentru stabilizarea emulsiei
se va folosi un emulgator de tip A/U (lanolina). Emulgatorul folosit se va lua (de obicei) in
cantitate dubla fata de solutia apoasa (1 g).
Se adnoteaza reteta cu modificarile facute.
Lanolina este materia grasa extrasa si purificata din lana de oaie. Contine esteri ai acizilor
grasi cu alcooli alifatici superiori, steroidici si triterpenici. Contine cantitati mici de acizi grasi
liberi. Poate incorpora apa in proportie de 200-300%. Este o substanta semisolida de culoare
galbena sau brun-inchis, onctuoasa, filanta, cu miros caracteristic; are p.t.=36-420C. In stare
topita este un lichid limpede, galben fara sediment.
Lanolina hidratata contine 25% apa si are culoare alb-galbuie iar in stare topita prezinta
doua straturi unul inferior apos si unul superios uleios. La prepratele farmaceutice se prefera
folosirea lanolinei hidratate cand substantele active sunt solubile in apa.
Nu se foloseste o cantitate prea mare de lanolina pentru ca ar determina obtinerea unui
preparat prea vascos si care nu ar putea fi administrat in picaturi.
omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face in
mojar, prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza
in capsula de portelan unde se pregateste faza externa, in mojar unde se obtine si se dilueaza
emulsia primara si in flaconul de expeditie pentru omogenizarea tuturor componentelor emulsiei.
Conditionarea se face in recipiente bine inchise prevazute cu sistem de picurare.
Preparare: se pulverizeaza la mojar efedrina clorhidrica si se dizolva in 10 picaturi de apa.
Peste solutia obtinuta se adauga 1 g lanolina si se tritureaza energic pana la incorporarea solutiei
apoase ca faza interna. Separat intr-o capsula de portelan se cantareste uleiul de floarea-soarelui,
se dizolva mentolul la temperatura camerei si se adauga uleiul volatil de eucalipt in picaturi,
amestecandu-se pentru omogenizare. Solutia uleioasa se aduce treptat peste emulsia din mojar
sub triturare continua. Produsul obtinut se trece cantitativ in flaconul de expeditie si se
completeaz cu ulei la masa prevazuta.
Evaluare farmacotehnica: Conform FR X, controlul calitatii emulsiilor consta in:
Descriere: lichid vascos, omogen, de culoare alb-galbuie, cu miros de mentol si eucaliptol.
Diluata cu faza externa (apa) in proportie de 1:10 trebuie sa ramana omogena (examinare cu lupa
4,5X)
recipiente.
Conservare: Recipiente bine inchise, loc racoros, ferit de lumina. Reipientul trebuie sa fie
prevazut cu sistem de picurare. Pe eticheta se mentioneaza „A se agita inainte de administrare”

Efedrina este un alcaloid din specii de Efedra, derivat de beta-feniletilamina (structura de
adrenalina, fara hidroxilii fenolici si cu radical metil in pozitia alfa).
Fcin: absorbtie buna per os si difuzie buna in SNC (datorita lipofiliei). Biodisponibilitate
per os buna, fara efect de prim pasaj intestinal (absenta hidroxililor fenolici si biotransformarii de
36
catre COMT intestinala). Biotransformare catalizata de MAO cu viteza redusa (datorita
radicalului metil grefat in pozitia alfa). Durata medie de actiune, mult mai mare comparativ cu
catecolaminele (2-3 ore p.o.)
Fdin: efedrina este un simpatomimetic cu mecanism mixt:
- adrenomimetic neselectiv alfa si beta, cu efecte adrenergice de tip alfa-1, alfa-2, beta-
1, beta-2
- neurosimpatomimetic prin favorizarea eliberarii si acumularii noradrenalinei in fanta
sinaptica (gruparea metil grefata in pozitia alfa).
Actiuni: vasoconstrictoare generala si locala, stimulanta cardiaca, bronhodilatatoare,
stimulanta SNC, midriatica.
Ftox: reactii adverse de excitatie SNC (anxietate, agitatie, tremor, insomnie), RA
cardiovasculare (HTA, paloare tegumentelor, aritmii, palpitatii, tahicardie).
Fepid: contraindicat in HTA, ateroscleroza, cardiopatie ischemica, aritmii, insuficienta
circulatorie cerebrala. Precautii la hipertiroidieni, boala Parkinson (potenteaza tremorul),
diabetici si asociere ci antidiabetice.
Fter: vasoconstrictor general in hipotensiune cronica si posturala, vasoconstrictor local ca
decongestiv al mucoasei nazale in rinite, stimulant cardiac in blocul cardiac, bronhodilatator in
tratamentul de fond al astmului brosnic, midriatic in oftalmologie, stimulant SNC in
supradozarea inhibitoarelor SNC.
Fgraf: caile de adm: oral, sc, im pentru actiune sistemica, intranazal sau in sacul
conjunctival pentru actiune locala. Per os 15-60 mg la 2-3 ore.
Preparatul se foloseste pentru actiunea vasoconstrictoare (efedrina clorhidrica), antiseptica
(uleiul volatil de eucalipt) si antipruriginoasa (mentolul), in tratamentul catarului nazal acut si
inflamatiilor mucoasei nazale. Se agita inainte de administrare si se instila 4-6 picaturi in fiecare
nara.
EMULSII
Rp 15 Paraffinum liquidum 20,00 g

Cera 1,00 g
Adeps lanae anhydricus 3,00 g
Natrium tetraboricum 0,16 g
Aquae 20,00 g
M.f.emulsio
D.S.extern
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de emulsie tip A/U
destinata administrarii externe. Este un preparat cosmetic, substantele pe care le contine avand
rol de curatare si emoliere a pielii. Parafina lichida si apa formeaza vehicolul emulsiei, parafina
lichida formand faza externa iar apa faza interna. Parafina lichida are si rol de curatare a pielii.
Ceara are rol de emulgator A/U, confera consistenta preparatului dar are si rol de hidratare a
pielii. Lanolina se foloseste cu rol de emulgator A/U dar are si actiune hidratatnta. Boraxul are
rol in formarea unui emulgator de tip U/A (sapunul de sodiu) dar are si actiune antiseptica slaba.
37
Parafina lichida (ulei de parafina, ulei de vaselina) este un amestec de hidrocarburi
saturate lichide, obtinut la distilarea petrolului. Este un lichid incolor, uleios, fara miros si fara
gust, lipsit de fluorescenta la lumina zilei. Este solubila in benzen, cloroform, eter si sulfura de
carbon, foarte greu solubila in alcool, practic insolubila in apa, se amesteca in orice proportie cu
uleiuri grase (cu exceptia uleiului de ricin) si uleiuri volatile.
Ceara galbena (cera flava) se obtine prin topirea fagurilor de albina si contine esteri ai
alcoolilor superiori cu acizi palmitic, hidroxipalmitic, cerotic precum si o proportie mare de acizi
grasi liberi. Este o masa solida sub forma de placi cu aspect uniform, cel putin in jumatatea
superioara a masei, cu fracura mata si granuloasa de culoare galbena sau brun-deschis, cu miros
slab caracteristic de miere, fara gust. Ceara galbena topita pe baia de apa se prezinta ca un lichid
limpede de culoare galbena. Este usor solubila in cloroform si uleiuri volatile, solubila in eter
prin incalzire, greu solubila in alcool la fierbere, practic insolubila in apa si alcool. Miscibila in
stare topita cu parafina, vaselina alba si uleiuri grase. Este folosita ca emulgator A/U slab si
pentru cresterea consistentei emulsiei.
topita este un lichid limpede, galben fara sediment. Se foloseste ca emulgator A/U.
solubil in 1,5 ml glicerol si in 20 ml apa, practic insolubil in alcool. Se foloseste pentru obtinerea
unui emulgator U/A (sapunul de sodiu prin reactia boraxului cu acizii grasi liberi continuti in
ceara si lanolina).
Acest preparat este o emulsie cosmetica folosita pentru curatirea pielii, pentru actiune
emolienta, hidratanta sau de protectie mai ales pentru tenul uscat. Este o emulsie A/U, nu se
indeparteaza cu apa.
Faza uleioasa este reprezentata de parafina lichida, ceara, lanolina anhidra, iar cea apoasa
de solutia apoasa de borax.
In acest sistem sunt prezenti urmatorii emulgatori:
1. lanolina anhidra: emulgator de tip A/U
2. ceara: emulgator de tip A/U mai slab decat lanolina anhidra
3. sapunul de sodiu (obtinut prin rectia boraxului cu acizii grasi liberi
continuti in ceara si lanolina): emulgator de tip U/A.
Tipul emusiei este dat de:
a) proportia dintre emulgatori (in acest caz predomina emulgatorii tip A/U)
b) temperatura de lucru (la temperatura ridicata se obtin emulsii de tip A/U)
c) proportia de apa (sub 45% apa se obtin emulsii A/U).
Ceara galbena actioneaza ca emulgator de tip A/U slab. Contribuie la stabilizarea fizica a
emulsiei prin consistenta marita pe care o confera acesteia.
Metoda de preparare este amestecarea treptata a celor doua faze. Aceasta metoda se aplica
atunci cand in formula sunt prescrise substante grase solide care in prelabil se fluidifica pe baia
de apa (lanolina, ceara). Componentele grase se aduc pe baia de apa in ordinea descrescatoare a
punctelor de topire. Faza apoasa se aduce peste faza uleioasa incalzita la aceeasi temperatura sau
38
la o temperatura putin mai mare. Daca s-ar adauga faza apoasa rece peste amestecul de substante
grase s-ar forma grunji. Se tritureaza pana la racirea emulsiei pentru a preveni separarea fazelor.
in capsula pe baia de apa pentru omogenizarea componentelor lipofile, in flaconul in care se
dizolva boraxul la cald si in final in mojarul in care se amesteca toate componentele
omogenizarea continuand pana la racirea emulsiei. Conditionarea se face in recipiente bine
inchise, la loc racoros.
Preparare: se incalzesc parafina lichida, ceara, lanolina anhidra intr-o capsula sau patentula
pe baia de apa. Separat se dizolva boraxul in apa la cald. Amestecul de substante grase topite se
aduce la mojar si peste acesta se adauga solutia apoasa de borax incalzita la aceeasi temperatura
treptat si sub agitare continua. Triturarea continua pana la racirea emulsiei.
Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii emulsiilor consta in:
Descriere: lichid alb, laptos, cu aspect omogen. Diluata cu faza externa (uleioasa) in
proportie de 1:10 trebuie sa ramana omogena (examinare cu lupa 4,5X)
recipiente.
Conservare: recipiente bine inchise, loc racoros. Pe eticheta se mentioneaza „A se agita
inainte de administrare”
II.Profil farmacocinetic, farmacodinamic, farmacotoxicologic

Spre deosebire de preparatele dermatologice, preparatele cosmetice nu poseda actiune
sistemica ci sunt utilizate pentru prevenirea, micsorarea sau ameliorarea unor stari (defecte)
superficiale nedorite, defecte ale pielii, parului, unghiilor.
Preparatul are actiune la suprafata pielii, avand zona terapeutica cea mai accesibila.
Actiunea preparatului este de curatire datorita uleiului de parafina ce dizolva impuritatile grase
de pe piele, hidratanta datorita cerii si lanolinei ce formeaza un film ocluziv care impiedica
evaporarea apei. Sapunul de sodiu format in timpul prepararii emulsiei actioneaza asemanator
spalarii cu apa si sapun. Se foloseste ca emulsie demachianta pentru ten uscat.
SUSPENSII
Rp 16 Benzocaini 0,4 g
Procaini hydrochloridi 0,5 g
Aquae menthae 80 g
M.f.suspensio
D.S.intern 3 linguri pe zi
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de suspensie de uz intern.
Substantele active sunt reprezentate de benzocaina si clorhidrat de procaina, siropul simplu este
39
edulcorant si agent de crestere a vascozitatii iar apa de menta este vehicolul suspensiei. Apa de
menta prezinta si actiune terapeutica proprie.
Anestezina (p-aminobenzoat de etil, benzocaina) se prezinta sub forma de cristale incolore sau
pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab amarui, poducand pe limba o anestezie trecatoare.
Este usor solubila in alcool, cloroform si eter, putin solubila in uleiuri grase, foarte putin solubila
in apa. Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la Separanda. Prezinta doze
maxime pentru o data (1 g) si pentru 24 ore (3 g). Se verifica daca sunt depasite dozele.
15 g............................................1 g
110,9 g.......................................x x=7,4 g
45 g..........................................3 g
110,9 g....................................y y=7,4 g
Dozele maxime nu sunt depasite.
Clorhidratul de procaina se prezinta sub forma de cistale sau pulbere cristalina alba, fara miros,
cu gust amar, producand pe limba o anestezie trecatoare. La lumina se coloreaza. Este foarte usor
solubil in apa, solubil in alcool, greu solubil in cloroform si eter. Se conserva in recipiente bine
inchise, ferit de lumina, la Separanda. Prezinta doze maxime pentru o data (0,5 g) si pentru 24 h
(1,00-2,00 g). Se verifica daca sunt depasite dozele.
15 g....................................0,5 g
110,9 g................................x x=3,7 g
45 g....................................1-2 g
110,9..................................y y=2,5-5 g
bine inchise, la loc racoros. Are rol de edulcorant si agent de crestere a vascozitatii.
Apa de menta se prezinta sub forma de solutie limpede sau slab opalescenta, cu miros si gust
specific de menta, cu reactie neutra sau slab acida. Se prepara prin dizolvarea uleiului volatil de
menta in solutie conservanta prin triturare cu talc. In acest preparat are rol principal de vehicol,
dar este si aromatizant prezentand si actiune terapeutica proprie.
Benzocaina este o substanta hidrofoba, umectarea particulelor acesteia realizandu-se cu
mucilag de metilceluloza care are rol si de crestere a vascozitatii mediului de dispersie. Faza
interna a suspensiei este mai mica de 20% si este necesar sa se adauge un agent de suspensie care
in acest caz este reprezentat tot de mucilagul de metilceluloza. Se adnoteaza retea cu modificarea
facuta. In general mucilagiile se iau in cantitate de 10-30 g pentru 100 g preparat. Cantitatea de
mucilag de metilceluloza care se adauga se scade din apa de menta. Deoarece in cazul acestei
suspensii mediul de dispersie folosit are actiune terapeutica se reduce cantitatea de mucilag
adaugata (se vor folosi 10 g mucilag).
Mucilagul de metilceluloza 2% (FR X) este un mucilag vascos, transparent sau usor
opalescent, incolor sau slab galbui, fara miros, cu gust mucilaginos, miscibil cu apa si alcool 40 0,
nu este miscibil cu alcool si eter.
40
In locul mucilagului de metilceluloza se poate folosi guma arabica sub forma de pulbere in
cantitate egala sau dubla fata de cantitatea de substanta activa insolubila. Mucilagul se prepara
ex-tempore din guma arabica pulbere si o portiune de apa aromatica-metoda folosita este
denumita subagare si evita inlocuirea unei parti din vehicul, care prezinta actiune terapeutica, cu
mucilag.
in flaconul de expeditie pentru omogenizarea tuturor componentelor suspensiei. Conditionarea se
face in recipiente bine inchise.
Preparare: se pulverizeaza benzocaina la mojar, se adauga mucilagul de metilceluloza in
mici portiuni si sub triturare. Dispersia obtinuta se aduce cantitativ cu ajutorul apei aromatice
peste siropul simplu cantarit in flaconul de expeditie. Procaina clorhidrica se dizolva intr-o
portiune de apa aromatica si se aduce peste suspensia din flacon. Se completeaza cu restul de apa
de menta la masa prevazuta.
Evaluare farmacotehnica: conform FR X controlul calitatii suspensiilor consta in:
Descriere: suspensie lichida cu aspect opac, cu gust dulce si miros aromat.
care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata, intinsa in strat subtire pe lama de
microscop. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50 µm;
pentru 10% din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 µm.
Stabilitate: suspensiile pot sedimenta in timp; dupa o agitare timp de 1-2 minute trebuie sa
se disperseze si sa-si mentina omogenitatea pe durata administrarii.
recipiente.
Conservare: recipiente bine inchise, de capacitate mai mare decat volumul suspensiei. Pe
eticheta se mentioneaza „ A se agita inainte de administrare!”.
II.Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacotoxicologic

Procaina este un anestezic local.
Fcin: Este hidrolizata rapid in sange la acidul p-aminobenzoic si dietilaminoetanol,
catalizata de procainesteraza sintetizata in ficat. Are durata scurta de actiune. Pentru actiune
generala nu are eficacitate administrata per os datorita unui foarte mare efect al primului pasaj
hepatic.
Fdin: Acţiune anestezică locală (debut lent, durată scurtă) de infiltraţie şi de conducere,
foarte bună; latenţa 15-20min., durata 20-60 min. (în funcţie de concentraţie şi de cantitatea de
soluţie). Deoarece procaina este şi vasodilatatoare, durata anesteziei locale poate fi prelungită
prin asociere cu vasoconstrictoare (adrenalină).
Acţiune anestezică locală de suprafaţă, foarte slabă (de 10 ori mai slabă faţă de cocaină).
Alte acţiuni farmacodinamice (administrare i.v.):
- are şi acţiuni sistemice: analgezică, vasodilatatoare, antispastică (relativ slabe) si

trofică generală;
- relaxantă a muşchilor netezi;
- posedă un uşor efect antiaritmic;
41
- neurotonică (nootropă).
Fter: Indicaţii:
- local, anestezie locală de infiltraţie (nevralgii, mialgii, artralgii) şi de conducere, în
vederea intervenţiilor chirurgicale;
- per os, anestezie de suprafaţă, în gastralgii, spasm piloric;
- pentru suprimarea temporară a controlului nervos al unor organe (infiltraţii de
splanhnic, ganglion stelat etc.), i.v., spasmolitic, antihipertensiv;
- i.v., vasodilatator periferic în boala Raynaud;
- în geriatrie, pentru profilaxia îmbătrânirii (ca trofic tisular), în preparatele Gerovital®
şi Aslavital®, pentru diferite cai: p.o., inj., topic.
Ftox: Procaina deţine un potenţial alergizant foarte mare la aplicare locala pe tegumente
şi mucoase (se va evita administrarea pe aceste căi) - erupţii cutanate, edem angioneurotic,
rareori edem laringian acut, sau chiar soc anafilactic (investigarea pentru decelarea
hipersensibilităţii este obligatorie). Are efecte secundare de stimulare SNC: tremor, agitaţie,
tahipnee, convulsii. La o stimulare supramaximală, urmează deprimarea SNC, cu deprimarea
centrilor bulbari respirator, vasomotor şi comă. Se observa şi efecte secundare cardiovasculare:
hipotensiune, cu tahicardie compensatoare. Uneori reacţii alergice: bronhospasm (mai ales la
asmatici), ocazional ameţeli, vărsături.
Fepid: Contraindicaţii:
- alergie la procaină;
- insuficienţă hepatică;
- hipotensiune, şoc;
- miastenie;
- hipertiroidie; epilepsie;
- rahinestezia în caz de meningită, septicemie;
- infiltraţiile, in ţesut infectat (metabolitul procainei, acidul PAB, este factor de creştere
pentru microorganisme).
Injectarea intravenoasă este contraindicată în insuficienta cardiacă, tulburările de
conducere grave, hipotensiune, afecţiuni tiroidiene sau alte boli endocrine, ateroscleroza, sau
după analgezice morfinice.
Interacţiuni:
- antagonism de efect, micşorează eficacitatea sulfamidelor antibacteriene (nu se
asociază) (prin acidul PAB);
- crescând riscul reacţiilor toxice (datorită inhibării procesului de bioinactivare); nu se
asociază cu
 anticolinesterazicele (neostigmina) inhibă esteraza şi permit acumularea
procainei;
 suxametoniu (curarizant depolarizant) diminuă hidroliza procainei, prin
competiţie pentru esterază.
- Anestezie locală cu :
 soluţie 0,5%, 20-40 ml pentru infiltraţii,
 soluţie 1%, 10-20 ml pentru blocarea nervilor,
42
 soluţie 8%, 1-2 ml pentru rahianestezie;
 pentru acţiunile sistemice se injectează intravenos lent cu prudentă, 5 ml din
soluţia 1%.
Dozele maxime prevăzute de Farmacopeea Română în injectarea subcutanată sunt de 200
mg o dată si 600 mg în 24 ore. Doza maximă / 24h este 1g (infiltraţie) şi 0,600g (bloc nervos).
rinichi)

Preparatul se foloseste in tratamentul gastralgiilor datorita actiunii anestezice locale

(benzocaina si procaina), antispastice (apa de menta).
SUSPENSII
Rp 17 Bismuthi subnitras 10,00 g

Calcii carbonatis 15,00 g
Extracti Belladonnae sicc. 0,10 g
Aquae menthae q.s.ad. 100,00 g
M.f.suspensio
D.S.intern 3-4 linguri pe zi
43
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de suspensie de uz intern.
Substantele active sunt reprezentate de nitratul bazic de bismut, carbonatul de calciu si extractul
de beladona iar vehicolul este apa de menta. Apa de menta are si actiune terapeutica proprie.
Nitratul bazic de bismut este o pulbere fina, alba, fara miros si fara gust, practic insolubila
in apa si alcool. Se dizolva in acizi minerali.
Carbonatul de calciu este o pulbere fina, microcristalina alba, fara miros si fara gust,
practic insolubila in alcool si apa. Se dizolva in acizi cu degajare de dioxid de carbon.
Extractul uscat de beladona (FRX) se obtine prin percolare si concentrare din frunzele de
Belladonna folosind ca solvent alcool diluat. Contine aproximativ 1,5% alcaloizi exprimati in
hiosciamina. Se prezinta sub forma de pulbere galben-bruna, nehigroscopica, cu miros
caracteristic si gust amar (toxic). Se conserva la Separanda. Are doze maxime pentru o data
(0,075 g) si pentru 24 de ore (0,2 g). Se verifica daca sunt depasite dozele.
15 g..................................0,075 g
100 g..................................x x=0,5 g
60 g.................................0,2 g
100 g.................................y y=0,33 g
Apa de menta se prezinta sub forma de solutie limpede sau slab opalescenta, cu miros si
gust specific de menta, cu reactie neutra sau slab acida. Se prepara prin dizolvarea uleiului volatil
de menta in solutie conservanta prin triturare cu talc. In acest preparat are rol principal de
vehicol, dar este si aromatizant prezentand si actiune terapeutica proprie.
Nitratul bazic de bismut si carbonatul de calciu fiind insolubile in apa de menta se vor
suspenda. Aceste substante au particule hidrofile si nu necesita umectare.
Se obtine o suspensie concentrata care contine 25% substante active insolubile, deci nu mai
necesita adaos de agenti de ingrosare deoarece s-ar obtine suspensii foarte vascoase, greu de
prelevat din flacon.
Cele doua substante active se adauga la mojar in ordinea descrescatoare a densitatilor:
densitatea bismutului subnitric este mai mare decat densitatea carbonatului de calciu.
Cand cantitatea de pulberi este mai mare de 5 g, operatia de triturare este urmata de
operatia de cernere care se realizeaza cu ajutorul sitei VIII cand se realizeaza omogenizarea.
Nu se vor asocia sarurile bazice de bismut cu mucilag de tragacanta deoarece se produce
gelifierea acestuia.
Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, cernere,
omogenizare, amestecare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se
face in mojar, prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face pin sita nr VIII, prin cernere
realizandu-se si omogenizarea pulberilor. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza
in mojar si in flaconul de expeditie pentru omogenizarea tuturor componentelor suspensiei.
Conditionarea se face in recipiente bine inchise.
Preparare: Peste nitratul bazic de bismut care se pulverizeaza la mojar se adauga carbonatul
de calciu triturand pentru omogenizare si pulberea astfel obtinuta se trece prin sita VIII. Se
adauga la mojar unde se tritureaza cu 10-15 ml apa de menta. Suspensia obtinuta se trece
cantitativ in flaconul de expeditie. Separat se dizolva extractul de beladona intr-o portiune de apa
44
aromatica la mojar si solutia obtinuta se aduce cantitativ peste suspensia din flacon. Se
completeaza cu apa de menta la masa prevazuta.
Evaluare farmacotehnica: conform FR X controlul calitatii suspensiilor consta in:
Descriere: suspensie lichida, cu sediment voluminos si miros caracteristic de menta.
pentru 10% sin particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 µm.
recipiente.
Conservare: recipiente bine inchise de capacitate mai mare decat volumul suspensiei. Pe
eticheta se mentioneaza „A se agita inainte de administrare”.

Nitratul bazic de bismut face parte din clasa antiacide adsorbante, saruri de bismut.
Reactioneaza cu hidrogenul sulfurat din intestin, formand sulfura de bismut ce imprima fecalelor
culoarea neagra.
Fcin: Bismutul are absorbtie digestiva redusa; nitratul redus la nitrit se absoarbe.
Fdin: Actiune antiacida prin mecanism:
- adsorbant;
- protector mecanic pentru mucoasa;
- astringent.
Ftox: Efecte secundare:
- Digestive: constipatie, prin legarea H2S (stimulant fiziologic al peristaltismului);
- Sistemice, dupa absorbtie:
- bismutul  tulburari hepatice, renale; stomatite;
- nitritul (produs de la nitrat)  methemoglobinemie, hTA.
Fter si fgraf:
a) – ca antiacide, in asociere cu alte antiacide, 0,5-2 g o data;
b) – ca pansament gastric, 5 g x 2/zi, in sunspensie apoasa extemporanee, cu 30 min.
inainte de masa.
Carbonatul de calciu face parte din clasa antiacide neutralizante. Este solubil in acizi cu
degajare de dioxid de carbon.
Fcin:
- per os, cu acidul clorhidric din sucul gastric, reactie de neutralizare prin dublu schimb:
CaCO3 + 2HCl = CaCl2 + H2CO3 = CaCl2 + H2O + CO2;
- din CaCl2 solubila, Ca2+ se absoarbe max. 20%; restul formeaza saruri insolubile
(carbonati, fosfati), ce se elimina prin scaun;
- in exces, carbonatul de calciu mai poate reactiona si cu acizii din colonul ascendent,
neutralizandu-i; sarurile formate se elimina prin scaun.
Fdin: actiune antiacida neutralizanta intensa;
Ftox:
45
- In exces fata de echivalentul de HCl gastric, nu se dizolva, are efect constipant si se
elimina prin scaun;
- Doze mari (peste 2 g/odata si 8 g/zi) antreneaza efect rebound acid, prin urmatoarele
mecanisme:
- stimularea secretiei de gastrina, consecinta cresterii pH-ului;
- efectul direct stimulator al Ca2+, la nivelul celulelor parietale;
- hipercalciemie in insuficienta renala;
- sindrom alcaline-lapte (la asocierea unui tratament indelungat cu doze mari de carbonat
de calciu, cu lapte, frisca) cu hipercalciemie marcata, ce inhiba secretia de parathormon, retentie
de fosfor si precipitarea sarurilor de calciu in rinichi.
Fter si fgraf:
a) – ca antiacid, in doze mici (0,5-1 g/o data), asociat cu alte antiacide;
b) – ca antidiareic, in doze mai mari (2-10 g/zi), dar tratament scurt.
Interactiuni: Calciul formeaza chelati neabsorbabili cu tetraciclina si nu se administreaza
asociat per os.
Principiile active din extractul de beladona sunt reprezentate in principal de alcaloizi

tropanici (hiosciamina, scopolamina, atropina).
Fcin: Aceste substante au structura de amina tertiara, avand o buna absorbtie per os si
difuziune in tesuturi si in SNC corelata cu gradul de lipofilie al moleculei.
Fdin: Actiunea dezvoltata este de tip parasimpatolitic, prin blocarea receptorilor
muscarinici din sinapsele neuroefectoare parasimpatice.
Efectele antimuscarinice ale esterilor tropanolului (atropina, scopolamina) se manifesta
prin:
- Relaxarea muschilor netezi viscerali de la nivelul tubului digestiv (inhiba tonusul,

amplitudinea si frecventa miscarilor peristaltice gastrice si intestinale, efect antispastic moderat
asupra veziculei si cailor biliare), bronhiilor (relaxeaza musculatura bronhiilor) si vezicii urinare
(relaxeaza musculatura bazinetului, a ureterelor si a vezicii urinare)
- Relaxarea muschiului circular al irisului (midriaza pasiva insotita de cresterea tensiunii
intraoculare)
- Inhibarea secretiei glandelor exocrine (scade secretia salivara, nazala si a glandelor cailor
resporatorii, secretia gastrica este putin influentata de atropina la dozele terapeutice)
Aceste actiuni sunt aproxiamativ de doua ori mai intense la scopolamina si hiosciamina
decat la atropina.
Efectul asupra SNC este diferit: la atropina la dozele terapeutice excita slab centrii bulbari,
in timp ce la scopolamina se inregistreaza efect inhibitor.
Fter: Atropina este utilizata in chirurgia generala (inhiba hipersecretia salivara si bronsica
produsa de eter si ketamina), cardiologie (bloc atrioventricular), medicina interna (ulcer gastro-
duodenal, colita, enterita, colici, astm bronsic-cand exista o hipersecretie bronsica), oftalmologie
(examenul fundului de ochi), ORL-rinita, intoxicatii cu parasimpatomimetice (pilocarpina).
Scopolamina se utilizeaza in preanestezie (asociata cu un morfinomimetic), in maladia
Parkinson, in rau de miscare.
Ftox: Reactii adverse: hiposalivatie cu uscaciunea gurii, constipatie, scaderea tonusului
vezicii urinare cu rarirea mictiunilor si disurie, midriaza.
Fepid: Contraindicatii: glaucom, retentie urinara, adenom de prostata, constipatie atona.
46
Preparatul se foloseste in tratamentul afectiunilor digestive pentru actiune antiacida
(bismutul subnitric si carbonatul de calciu), antispastica (extractul de beladona si apa de menta),
antiemetica si carminativa (apa de menta).
SUSPENSII
Rp 18 Zinci oxydi 23,0 g

Talci 25,0 g
Glyceroli 12,5 g
Aquae 37,5 g
M.f.suspensio
D.S.extern
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de suspensie de uz extern.
Substantele active sunt reprezentate de oxidul de zinc si talc, glicerina are rol de umectant si de
agent de crestere a vascozitatii, dar prezinta si actiune buna antiseptica, iar vehicolul este
reprezentat de apa.
Oxidul de zinc este o pulbere fina, amorfa, alba, fara miros si fara gust. Este practic
insolubil in alcool si apa. Se dizolva in acizi minerali diluati, acid acetic si in exces de solutii de
hidroxizi alcalini si de amoniac concentrat. Desi este o pulbere fina are tendinta de a se aglomera
si de aceea este necesara trecerea prin sita a pulberii compuse obtinuta la mojar. Cu apa formeaza
hidroxidul de zinc un precipitat cu proprietati coloidale care se depune greu din suspensie.
Talcul este hidrosilicat de magneziu natural, purificat si pulverizat. Este o pulbere foarte
fina, alba, onctuoasa la pipait, aderenta, fara miros, fara gust, lipsita de granulatii nisipoase. Este
practic insolubil in alcool si apa, practic insolubil in acizi, partial solubil in solutii de hidroxizi
alcalini. Este mai putin hidrofil si este umectat de glicerina.
Oxidul de zinc si talcul fiind insolubile in apa se vor suspenda.
uleiuri grase si volatile. Datorita vascozitatii sale adera la piele si mucoase. Este puternic
Glicerina contribuie la stabilizarea sistemului dar asigura si o aderenta mai buna a pulberii la
aplicare pe piele.
Preparatul constituie o suspensie dermica cu vehicul hidroglicerinat si cu proportie mare de
pulberi insolubile (50%). Nu se va adauga agent de suspensie deoarece s-ar obtine o suspensie
foarte vascoasa, greu de prelevat din flacon. De asemenea se foloseste glicerina ca agent de
umectare iar oxidul de zinc este o substanta usor umectata de apa. Daca s-ar adauga agenti de
dispersie (mucilag de metilceluloza) ar creste stabilitatea suspensiei dar s-ar micsora viteza de
evaporare a apei si deci efectul racoritor.
47
operatia de cernere care se realizeaza in acest caz cu ajutorul sitei VII cand se realizeaza
omogenizarea.
Acest preparat se mai numeste si „lotiunea de oxid de zinc” (D.A.B.)
amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se
face in mojar, prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face cu ajutorul sitei VII, cand are
loc si omogenizarea pulberilor. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza in mojar
initial pentru omogenizarea pulberilor, apoi pentru omogenizarea tuturor componentelor
suspensiei. Conditionarea se face in recipiente de sticla, bine inchise.
Preparare: oxidul de zinc si talcul se tritureaza la mojar si se trec prin sita VII pentru
omogenizarea amestecului. Se tritureaza la mojar cu glicerina apoi se adauga in portiuni apa
distilata din formula, triturand dupa fiecare adaugare. Se aduce amestecul cantitativ in sticla de
expeditie.
Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii suspensiilor consta in:
Descriere: Suspensie alba, consistenta care sedimenteaza usor dar la agitare se
reomogenizeaza.
recipiente.
Conservare: se prepara la nevoie

Preparatul se foloseste sub forma de pensulatii. Are actiune racoritoare, sicativa si usor
astringenta.
Efectul astringent este efect de contractare a tesuturilor, de scadere a secretiilor glandelor si
mucoaselor, de oprire a hemoragiilor capilare si a diareei. In acest preparat efectul astringent se
manifesta prin scaderea secretiilor glandelor sebacee. Este asigurat de catre oxidul de zinc, acesta
avand rol absorbant (absoarbe secretiile in exces) si astringent.
Efectul sicativ este efect de uscare, in acest preparat de uscare a pielii. Talcul are rol
absorbant si sicativ.
Glicerina are buna actiune antiseptica.
Preparatul are efect la suprafata pielii unde formeaza dupa evaporarea vehicolului, o
pelicula continua protectoare si la nivelul glandelor sebacee unde are rol de scadere a scretiilor
(astringent).
48
SUSPENSII
Rp 19 Mentholi 0,5 g
Talci
Zinci oxydi
Caolini
Alcoholi
Glyceroli aa 10,0 g
Aquae 30,0 g
M.f.suspensio
D.S.extern
Substantele active sunt reprezentate de mentol, talc, oxid de zinc si caolin, iar vehicolul este un
amestec de solventi: alcool, glicerina si apa. Mentolul are rol si de aromatizant.
Caolinul (bolus alba) este silicat de aluminiu natural hidratat, purificat.
Mentolul, oxidul de zinc, talcul si caolinul sunt insolubile in apa si se vor suspenda.
Alcoolul (alcool 96%) prezinta monografie in FR X. Contine 96 ml alcool absolut in 100
ml amestec hidroalcoolic. Este un lichid limpede, incolor, volatil, cu miros caracteristic si gust
arzator. Este miscibil cu acetona, apa, coloroform, eter si glicerol. Este folosit pentru dizolvarea
initiala a mentolului si pentru a conferi preparatului un efect racoritor prin evaporarea sa.
Are rol de umectant.
In acest preparat se asociaza oxidul de zinc si talcul cu mentolul care este o substanta
hidrofoba ce prezinta fenomenul de flotare deoarece are densitatea mai mica decat a apei si care
nu se lasa umectat de apa. Proportia de substante active insolubile este mare si nu este necesara
adaugarea de agent de suspendare. Cand cantitatea de pulberi este mai mare de 5 g, operatia de
triturare este urmata de operatia de cernere care se realizeaza in acest caz cu ajutorul sitei VII
49
cand se realizeaza omogenizarea. Substantele active sunt dispersate intr-un vehicul compus,
hidroalcoolic glicerinat.
Mentolul se dizolva initial in alcool dar la adaugarea glicerinei si a apei va precipita. Astfel
suspensia este obtinuta prin precipitare cu solventi organici (metoda prin precipitare sau
condensare). Mentolul este initial dispersat sub forma de solutie in amestecul de pulberi pe o
suprafata foarte mare ceea ce face ca la adaugarea glicerinei si a apei sa precipite foarte fin.
Pentru a asigura o buna dispersare a mentolului se poate adauga la solutia alcoolica de mentol
0,2-0,5% tween 80 (acesta scade tensiunea la interfata solid-lichid si permite umectarea
mentolului prevenind fenomenul de flotare). Se poate folosi de asemenea pentru stabilizarea
sistemului mucilagul de metilceluloza care scade tensiunea de interfata, mareste vascozitatea
preparatului si aderenta pe piele, dar scade viteza de evaporare a vehiculului dupa administrare
micsorandu-se efectul racoritor.
face in mojar, prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face cu ajutorul sitei VII, cand se
realizeaza si omogenizarea pulberilor. Operatiile se amestecare si omogenizare se realizeaza in
mojar initial pentru omogenizarea pulberilor, apoi pentru omogenizarea tuturor componentelor
suspensiei, precum si in flaconul de expeditie. Conservarea se face in recipiente de sticla, de
capacitate corespunzatoare, bine inchise, pe eticheta se mentioneaza „A se agita inainte de
intrebuintare!”.
Preparare: se prepara o pulbere compusa omogena din talc, oxid de zinc si caolin. Pulberea
obtinuta se trece prin sita numarul VII. Peste pulbere se adauga solutia alcoolica de mentol
triturand bine amestecul. Se adauga glicerina si apoi apa, treptat triturand pentru omogenizare. Se
aduce in flaconul de expeditie si pe eticheta se va scrie „A se agita inainte de intrebuintare!”.
Descriere: suspensie alba, cu miros de mentol. Sedimenteaza usor dar la agitare se
reomogenizeaza.
recipiente.
Conservare: se prepara la nevoie.
II.Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacotoxicologic.

Preparatul de foloseste sub forma de pensulatii externe cu efect calmant, astringent,
antipruriginos, antialergic.
manifesta prin scaderea secretiilor glandelor sebacee.
Efectul antipruriginos este efect de suprimare a pruritului (mancarimii).
Mentolul are actiune racoritoare, antipruriginoasa, antialergica.
50
Oxidul de zinc este absorbant (absoarbe secretiile in exces) si astringent.
Talcul are actiune sicativa.
Caolinul este absorbant.
pelicula continua protectoare si la nivelul glandelor sebacee unde are rol de scadere a scretiilor
(astringent).
SUSPENSII
Rp 20 Aethyli p-aminobenzoatis 2,0 g

Mentholi 0,5 g
Talci
Zinci oxydi
Glyceroli aa 10,0 g
Aquae 30,0 g
M.f.suspensio
D.S.extern
Substantele active sunt reprezentate de anestezina, mentol, talc si oxid de zinc, iar vehicolul este
compus din glicerina si apa. Mentolul are rol si de aromatizant. Glicerina este si umectant, agent
de crestere a vascozitatii si prezinta si buna actiune antiseptica.
Anestezina (p-aminobenzoat de etil, benzocaina) se prezinta sub forma de cristale incolore
sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab amarui, poducand pe limba o anestezie
trecatoare. Este usor solubila in alcool, cloroform si eter, putin solubila in uleiuri grase, foarte
putin solubila in apa. Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la Separanda.
51
Benzocaina, mentolul, oxidul de zinc si talcul sunt substante foarte greu solubile in apa si
se vor suspenda.
Preparatul contine doua substante (mentolul si anestezina) hidrofobe, care nu se umecteaza
cu apa. Acestea sunt insolubile in apa si glicerina dar solubile in alcool. Prin urmare se vor
inlocui 5 g de apa cu alcool si 0,5 g apa cu tween 80 pentru a asigura dispersarea omogena a
celor doua substante hidrofobe, adnotand reteta. Dispersarea mentolului si anestezinei prin
intermediul unei mici cantitati de alcool in toata masa de pulbere face ca actiunea acestora sa fie
mai eficienta la aplicare pe piele. Tweenul 80 este un agent tensioactiv hidrofil care previne
flotarea si asigura mentinerea celor doua substante in stare de diviziune foarte fina, neinfluentand
vascozitatea finala a preparatului.
Concentratia fazei interne este mai mare de 20% si nu mai este necesar adaugarea unui
agent de suspensie deoarece s-ar obtine suspensii foarte vascoase, greu de prelevat din flacon.
omogenizarea.
amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la baalanta electronica. Pulverizarea
se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face cu ajutorul sitei nr VII cand
se realizeaza si omogenizarea pulberilor. Operatiile se amestecare si omogenizare se realizeaza
in mojar initial pentru omogenizarea pulberilor, apoi pentru omogenizarea tuturor componentelor
intrebuintare!”.
Preparare: se tritureaza mentolul si anestezina la mojar, se adauga alcoolul in care s-au
adaugat cele 0,5 g tween 80. Se adauga pulberile de talc si oxid de zinc trecute in prealabil prin
sita VII, se omogenizeaza si se tritureaza apoi cu glicerina si cu apa. Se aduce in sticla de
expeditie si pe eticheta se va scrie „A se agita inainte de intrebuintare”.
Descriere: suspensie alba, consistenta, cu miros de mentol. Sedimenteaza usor dar la
agitare se reomogenizeaza.
recipiente.

52
Preparatul se foloseste sub forma de pensulatii cu efect calmant, astringent, antipruriginos,
anestezic in tratamentul diverselor afectiuni dermatologice.
pelicula continua protectoare si absorbanta, la nivelul glandelor sebacee unde are rol de scadere a
scretiilor (astringent) si la nivelul membranei fibrelor nervoase (hipoderm) unde are actiune
anestezica.

rinichi)
Oxidul de zinc este absorbant, astringent slab.

Mentolul are actiune racoritoare, antipruriginoasa.
SUSPENSII
Rp 21 Ichtammoli 2,0 g
Talci
Zinci oxydi aa 5,0 g
Glyceroli
Aquae aa 10,0 g
53
M.f.suspensio
D.S.extern
Substantele active sunt reprezentate de ihtiol, talc si oxid de zinc iar vehicolul este compus din
glicerina si apa. Glicerina are si rol de umectant si agent de crestere a vascozitatii precum si
actiune buna antiseptica.
Ihtiolul este un produs obtinut prin distilarea uscata a gudroanelor din unele sisturi
bituminoase, sulfonate si neutralizate cu amoniac. Este un lichid vascos, negru in strat gros si
brun in strat subtire, cu miros puternic caracteristic. Este solubil in apa si glicerol, partial soubil
in alcool si eter, miscibil cu lanolina, vaselina, nemiscibil cu parafina lichida si uleiuri grase.
hidroxidul de inc un precipitat cu proprietati coloidale care se depune greu din suspensie.
Talcul si oxidul de zinc fiind substante insolubile in apa se vor suspenda.
Are rol de umectant, agent de crestere a vascozitatii si intra in compozitia vehicolului.
Ihtiolul se poate incorpora si direct in pulberi, in acest caz se aduce cu spatula pe pistil, se
tritureaza usor pana la dispersare lui omogena adaugand apoi glicerina.
Continutul in pulberi insolubile este de 30% si nu mai este necesara adaugarea unui agent
de suspensie deoarece s-ar obtine suspensii foarte vascoase, greu de prelevat din flacon. In plus
jumatate din vehicul este glicerina, un lichid vascos care intarzie sedimentarea particulelor
insolubile. Totusi pentru stabilizarea sistemului se poate folosi mucilagul de metilceluloza (1-2
g).
omogenizarea.
Daca in formula ar fi prevazuta apa de calciu aceasta ar trebui inlocuita cu apa distilata
deoarece ihtiolul reactioneaza cu hidroxidul de calciu si in sistem apare un produs neomogen
care sedimenteaza repede (sulfatul de calciu rezultat in urma reactiei dintre hidroxidul de calciu
si compusii sulfului prezenti in compozitia ihtiolului).
in mojar initial pentru omogenizarea pulberilor, apoi pentru omogenizarea tuturor componentelor
54
intrebuintare!”.
Preparare: Oxidul de zinc si talcul, trecute prin sita VII, se tritureaza la mojar pana la
obtinerea unei pulberi omogene. Ihtiolul se disperseaza in glicerina intr-o capsula de portelan si
se aduce peste pulberile din mojar. Apa se aduce in portiuni si amestecul se trece cantitativ in
flaconul de expeditie, pe eticheta caruia se va scrie „A se agita inainte de intrebuintare!”.
Descriere: suspensie de culoare galben-brun, consistenta, cu mirosul caracteristic
componentelor.
recipiente.

Preparatul de foloseste sub forma de pensulatii. Se administreaza extern pe piele in
tratamentul diverselor afectiuni dermatologice, datorita actiunii astringente, absorbante,
antiseboreice, keratoplastice.
Efectul keratoplastic se manifesta la nivelul stratului cornos prin promovarea cheratinizarii
si ingrosarii straturilor de cheratina.
scretiilor (astringent, antiseboreic) si la nivelul stratului cornos unde are actiune keratoplastica.
Ihtiolul are actiune antiseboreica, antiinflamatoare, keratoplastica.

SUSPENSII
55
Rp 22 Sulfuris praecipitati 10 g
Sol.camphorae spirituosa 20 g
Acidi lactici 2g
Glyceroli 5g
Aquae q.s.ad. 100 g
M.f.suspensio
D.S.extern
Substantele active sunt reprezentate de sulf si acid lactic iar vehicolul este compus din solutia
alcoolica de camfor, glicerina si apa. Solutia alcoolica de camfor are si actiune terapeutica
proprie. Glicerina este si umectant, agent de crestere a vascozitatii si prezinta si buna actiune
antiseptica.
Sulful precipitat se prezinta sub forma de pulbere foarte fin amorfa, alb-galbuie, aproape
fara miros si fara gust. Este solubil in disulfura de carbon, solubil prin incalzire la aproximativ
500C in 100 ml uleiuri grase, practic insolubil in alcool si apa. Sulful este o substanta hidrofoba
care nu se umecteaza cu apa si prezinta tendinta de flotare. De aceea prelucrarea lui sub forma de
suspensie necesita adaus de agenti de dispersie, de obicei substante tensioactive (tween 80 in
proportie de 0,2-0,5%, tinctura de saponine 5%). Se foloseste tweenul 80 in cantitate de 0,5
grame. Alcoolul si glicerina contribuie la umectarea sulfului dar nu sunt suficiente pentru a
preveni flotarea.
Spirtul camforat (FR X) este solutia alcoolica de camfor 10%. Contine camfor 10 g, alcool
70 g si apa 20 g. Camforul este greu solubil in apa (1:850), foarte usor solubil in alcool (1:1).
Adaugarea de apa se poate face pana la concentratie in alcool de 700, peste aceasta concentratie
se produc precipitate voluminoase de camfor (se trece peste limita de solubilitate a camforului in
amestecul hidroalcoolic). Spirtul camforat are rol de vehicol precum si actiune proprie
antipruriginoasa.
Acidul lactic este un lichid de consistenta siropoasa, incolor sau slab galbui, fara miros sau
cu miros slab, caracteristic, higroscopic. In solutii apoase are gust acru. Este miscibil cu apa,
alcool, eter, practic insolubil in cloroform. Se conserva la Separanda.
Datorita adaosului de tween nu se va produce flotarea sulfului. Agentul de dispersie ajuta
de asemenea la dispersarea fina a camforului din spirtul camforat care precipita la adaugare de
apa.
Fiind un preparat care se foloseste pentru pielea capului nu este indicata folosirea de agenti
de dispersie care cresc vascozitate vehiculului (mucilagii). Dispersia se mentine omogena dupa
agitare timp suficient pentru a putea fi prelevata si aplicata. Se poate stabiliza si cu tinctura de
saponaria 5%.
Glicerina in proportie de 5% favorizeaza aderenta fara a da un preparat lipicios.
56
omogenizarea.
se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face cu ajutorul sitei nr VII.
Operatiile se amestecare si omogenizare se realizeaza initial in mojar pentru omogenizarea
tuturor componentelor suspensiei apoi in flaconul de expeditie. Conservarea se face in recipiente
de sticla, de capacitate corespunzatoare, bine inchise, pe eticheta se mentioneaza „A se agita
inainte de intrebuintare!”.
Preparare: Se pulverizeaza sulful la mojar si se trece prin sita VII. Se tritureaza cu glicerina
si cu cele 0,5 g tween 80. Se adauga in portiuni mici solutia alcoolica de camfor. Se aduce totul
in sticla de expeditie si se dilueaza treptat si sub agitare cu apa. La sfarsit de adauga acidul lactic.
Pe eticheta se va scrie „A se agita inainte de intrebuintare!”.
Descriere: dispersie alb-galbuie cu tendinta la sedimentare destul de rapida, cu miros de
camfor.
recipiente.
Conservare: se prepara la nevoie. Se pastreaza in sticle bine inchise.

Preparatul se foloseste in tratamentul alopeciei seboreice, datorita actiunii keratolitice,
antiseptice, antipruriginose.
Efectul keratolitic se manifesta la nivelul stratului cornos prin indepartarea tesutului
ingrosat si a unor scuame groase care sunt rezultatul unor afectiuni la acest nivel, cum ar fi
psoriazisul.
Preparatul are efect la nivelul pielii capului unde are rol de scadere a scretiilor
(antiseboreic), rol keratolitic si antipruriginos.
Sulful administrat extern are actiune keratolitica, antiparazitara. Administrat intern este
purgativ stimulator al peristaltismului intestinal (purgativ iritant, de contact). Actioneaza la
nivelul intestinului gros unde sub actiunea florei saprofite este redus la hidrogen sulfurat, care
este stimulator fiziologic al peristaltismului colonului. Se administreaza in constipatie acuta, ca
purgativ, dimineata pe nemancate. Se prescrie in doza unica sau pentru o durata foarte scurta. La
administrare prelungita poate determina iritatia mucoaselor cu diaree si colici abdominale.
57
In acest preparat este folosit pentru actiunile sale keratolitica, antiparazitara in tratamentul
alopeciei seboreice.
Acidul lactic este acidifiant, keratolitic, antiseptic.
Solutia alcoolica de camfor are actiune antipuriginoasa.
SUSPENSII
Rp 23 Sulfuris praecipitati
Zinci oxydi aa 10 g
Camphorae
Resorcinoli aa 1g
Alcoholi
Glyceroli aa 10 g
Aquae calcis q.s.ad. 100 g
M.f.suspensio
D.S.extern
Substantele active sunt reorezentate de sulf, oxid de zinc, camfor si rezorcinol, vehicolul este
compus din: alcool, glicerol si apa. Glicerina are si rol de umectant, agent de crestere a
vascozitatii si actiune buna antiseptica.
Sulful precipitat se prezinta sub forma de pulbere foarte fin amorfa, alb-galbuie, aproape
500C in 100 ml uleiuri grase, practic insolubil in alcool si apa. Sulful este o substanta hidrofoba
care nu se umecteaza cu apa si prezinta tendinta de flotare. De aceea prelucrarea lui sub forma de
suspensie necesita adaus de agenti de dispersie, de obicei substante tensioactive (tween 80 in
proportie de 0,2-0,5%, tinctura de saponine 5%). Se foloseste tweenul 80 in cantitate de 0,5
grame. Alcoolul si glicerina contribuie la umectarea sulfului dar nu sunt suficiente pentru a
preveni flotarea.
hidroxidul de inc un precipitat cu proprietati coloidale care se depune greu din suspensie.
Camforul este bornan-2-ona. Se obtine din partea cristalizabila a uleiului extras prin
distilare din lemnul si frunzele speciei Cinnamomum camphora (Lauraceae) (camfor natural) sau
prin sinteza (camfor sintetic). Se prezinta sub forma de masa cristalina, translucida sau pulbere
cristalina alba, cu miros caracteristic si gust iute la inceput, putin amar, apoi racoritor. La
temperatura camerei se volatilizeaza. Este foarte usor solubil in alcool, cloroform si eter, usor
solubil in parafina lichida, uleiuri grase si in uleiuri volatile, greu solubil in apa, practic insolubil
in glicerol.
58
cloroform si sulfura de carbon. Este instabila in mediu alcalin. Se conserva in recipiente bine
inchise, ferit de lumina, la Separanda.
Alcoolul (alcool 96%) prezinta monografie in FR X. Contine 96 ml alcool absolut in 100
ml amestec hidroalcoolic. Este un lichid limpede, incolor, volatil, cu miros caracteristic si gust
arzator. Este miscibil cu acetona, apa, coloroform, eter si glicerol. Este folosit pentru dizolvarea
initiala a camforului si pentru a conferi preparatului un efect racoritor prin evaporarea sa.
Apa de calciu (solutie de hidroxid de calciu 0,15%, FR IX) este o solutie limpede, incolora
fara miros cu reactie alcalina. Hidroxidul de calciu, principiul activ al acestei solutii, rezulta in
urma reactiei de hidratare a oxidului de calciu.
Deoarece rezorcina se oxideaza usor in mediu alcalin, se va inlocui apa de calciu cu apa
distilata, astfel preparatul devenind mai stabil in timp.
Sulful si oxidul de zinc sunt pulberi insolubile in vehiculul prescris. Se incorporeaza sub
forma de suspensie tinand cont de faptul ca sulful este hidrofob si floteaza in apa (se adauga 0,5
g tween 80). Oxidul de zinc nu prezinta probleme la preparare deoarece se umecteaza cu apa.
Camforul se dizolva initial in alcool dar la amestecare cu apa precipita, fiind dispersat sub
forma de suspensie. Suspendarea camforului se face prin precipitare cu un solvent organic.
Se va respecta gradul de maruntire al substantelor insolubile. Tweenul 80 scade tensiunea
la interfata solid-lichid permitand astfel umectare sulfului si dispersarea camforului in particule
fine care precipita la adaugarea de apa.
omogenizarea.
Este un preparat cosmetic si nu se adauga mucilagii pentru stabilizarea sistemului deoarece
s-ar intarzia evaporarea vehiculului dupa aplicare si ar da senzatia neplacuta de lipicios la
administrare.
initial in mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor suspensiei apoi in flaconul de
expeditie. Conservarea se face in recipiente de sticla, de capacitate corespunzatoare, bine inchise,
pe eticheta se mentioneaza „A se agita inainte de intrebuintare!”.
Preparare: Oxidul de zinc si sulful se pulverizeaza fin, se trec prin sita VII, apoi se
disperseaza cu glicerina si cu cele 0,5 g tween 80. Camforul se dizolva in alcool si solutia se
aduce treptat si sub triturare peste dispersia de mai sus. Se trece totul cantitativ in flaconul de
expeditie. Se dizolva rezorcina in apa si solutia obtinuta se adauga treptat in sticla de expeditie
agitand dupa fiecare adaugare. Se completeaza cu apa la masa prevazuta. Pe eticheta se va scrie
„A se agita inainte de intrebuintare!”.
59
Descriere: suspensie alb-galbuie, omogena la agitare, care separa in timp, dar se
reomogenizeaza usor, are miros de camfor.
recipiente.
Conservare: in recipiente de sticla colorata, bine inchise, la loc racoros. Se prepara pentru
un timp scurt de conservare.

Preparatul se foloseste pentru tratamentul acneei datorita actiunii astringente, antiseptice,
keratolitice.
Se stie ca modificarea cantitativa si calitativa a secretiei sebacee alaturi de hipersecretia
foliculara, interventia florei microbiene si a factorului inflamator reprezinta factori etiologici de
aparitie sau evolutie a sindromului acneic.
Efectul keratolitic se manifesta la nivelul stratului cornos prin indepartarea tesutului
psoriazisul.
scretiilor (astringent, antiseboreic) si la nivelul stratului cornos unde are actiune keratolitica.
Indepartarea sebumului din canalul sebaceu previne formarea de comedoane.
In acest preparat este folosit pentru actiunea sa keratolitica in tratamentul acneei.
Camforul este antiseptic local, antipruriginos.
SUSPENSII
60
Rp 24 Nystatini 0,3 g
Metronidazoli 0,5 g
Natrii monohydrogenocarbonatis 1,0 g
Glyceroli 20,0 g
M.f.suspensio
D.S.extern badijonaj bucal
Formulare: Preparatul este magistral, steril si este formulat sub forma de suspensie in
glicerol de uz extern, pentru badijonaj bucal. Substantele active sunt reprezentate de nistatina,
metronidazol si borax, bicarbonatul de sodiu are rol de corector de pH iar vehicolul este
reprezentat de glicerina. Glicerina are si rol de umectant, agent de crestere a vascozitatii si
prezinta buna actiune antiseptica.
Suspensiile cu aplicare buco-faringiana se mai numesc pensulatii sau badijonari. Sunt
preparate farmaceutice lichide vascoase, destinate a fi aplicate pe gingii, pe peretii interni ai
cavitatii bucale si pe faringe. Se aplica cu ajutorul unui dispozitiv port-vata, imbibat cu
suspensie.
Nistatina este un amestec de poliene antifungice obtinute din anumite tulpini de
Streptomyces noursei. Activitatea microbiologica este de cel putin 4400 UI nistatina/mg
raportata la substanta uscata. Se prezinta sub forma de pulbere galbena pana la galben cafenie, cu
miros slab de cereale, higroscopica. Este greu solubila in metanol, foarte greu solubila in alcool
si apa. Se conserva in recipiente inchise etans, ferit de lumina, la cel mult 15 0C.
Metronidazolul este o pulbere cristalina, alba sau slab galbuie, fara miros, cu gust amar.
Este foarte putin solubil in alcool, greu solubil in apa, cloroform si eter. Se conserva ferit de
lumina.
Nistatina si metronidazolul sunt insolubile in vehiculul prescris si se vor suspenda.
solubil in 1,5 ml glicerol si in 20 ml apa, practic insolubil in alcool. La dizolvarea boraxului in
glicerina se formeaza acid gliceroboric si gliceroborat de sodiu (pH acid).
Bicarbonatul de sodiu este o pulbere cristalina, alba, fara miros, cu gust sarat si lesietic.
Este solubil in apa, practic insolubil in alcool. Este folosit pentru a neutraliza aciditatea glicerinei
boraxate, imprima un pH usor alcalin.
Reprezinta vehiculul acestui preparat, mareste vascozitatea favorizand stabilitatea suspensiei si
stationarea mai mult timp la nivelul mucoasei bucale. Datorita vascozitatii conferite de glicerina
nu mai este necesara adaugarea unui agent de suspensie.
Glicerina boraxata creeaza un mediu neprielnic dezvoltarii bacteriilor, datorita desicatiei pe
care o produce pe mucoase.
61
Datorita prezentei nistatinei, care este un antibiotic, antifungic, suspensia se prepara
aseptic, in boxa sterila.
mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile se amestecare si omogenizare se realizeaza in
mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor suspensiei apoi in flaconul de expeditie.
Conservarea se face in recipiente de sticla, de capacitate corespunzatoare, bine inchise, pe
eticheta se mentioneaza „A se agita inainte de intrebuintare!”.
Preparare: se dizolva boraxul in glicerina, la cald pe baia de apa. Se dizolva bicarbonatul

de sodiu in glicerina boraxata la cald, solutia se lasa sa se raceasca. Se pulverizeaza fin
metronidazolul, se adauga nistatina si se omogenizeaza. Peste pulberea compusa se adauga in
portiuni solutia glicerinata rece.
Descriere: suspensie galbuie, cu gust amar, omogena dupa agitare.
recipiente.
Conservare: se prepara la nevoie. Nu se poate pastra mult timp datorita instabilitatii

nistatinei. Se pastreaza la temperaturi joase +40C.
Preparatul de foloseste sub forma de badijonari locale in candidoza bucala.
Nistatina este un antibiotic extras din culturile de Streptomices noursei. Are structura de
macrolida polienica.
Fcin: administrata oral se absoarbe in cantitati mici, insuficiente pentru actiune sistemica;
nu este inactivata in tubul digestiv; se elimina prin fecale in majoritate nemetabolizata; dupa
administrare topica (piele, mucoase) nu se absoarbe.
Fdin: mecanismul actiunii antimicotice: prin centrii sai activi (lipofili si hidrofili) se leaga
ireversibil de structurile steroidice ale membranelor fungice (mai ales de ergosterol),
dezorganizand permeabilitatea. Aditional lezeaza celulele fungice prin procese oxidative.
Are actiune fungicida sau fungistatica in functie de concentratie.
Spectru antimicotic (ingust) cuprinde fungi implicati in micoze superficiale (levuri si fungi
imperfecti): Candida albicans, Cryptococus neoformans, Histoplasma capsulatum,
Epidermophyton, Tricophyton.
Rezistenta: nu a fost descrisa rezistenta fungilor la nistatina.
Ftox: dupa administrare orala poate produce greata, voma, diaree. Administrata topic este
foarte bine tolerata.
62
Fter: se indica in candidoze cutaneo-mucoase (buco-faringiene, vulvo-vaginale, dihestive,
tricofitie, pitiriazis).
Fgraf: in candidozele intestinale se administreaza 500000-1000000 u.i. de 3 ori/zi (oral,
comprimate). In candidoze vaginale 100000 u.i. o data/zi (comprimate vaginale). In candidoze
cutaneo-mucoase 100000 u.i./g (unguente sau suspensii).
Metronidazolul este un antibiotic izolat dintr-o specie de Streptomicete.

Fcin: administrat oral se absoarbe rapid si aproape total (Bd aprox.99%); legarea de
proteinele plasmatice in proportie mica (5-20%); distributie larga in tesuturi, trece si in lapte;
metabolizare hepatica (oxidare si glucuronoconjugare); eliminare prin urina, poate colora urina
in rosu-brun.
Fdin: este un chimioterapic cu spectru larg (protozoare, bacili gram-negativi, coci gram-
pozitivi)
- Protozoare anaerobe: Entamoeba histolytica, Tricomonas vaginalis, Giardia intestinalis
- Bacili gram-negativi anaerobi: Bacteroides, Helicobacter pylori
- Coci gram-pozitivi anaerobi: Peptostreptoccocus, majoritatea clostridiilor, inclusiv
Clostridium difficile.
Mecanism de actiune: metronidazolul este un prodrog, bioactivarea are loc prin reducerea
gruparii nitro de catre microorganismele sensibile:
- Aceste microorganisme contin obisnuit componente transportoare de e, denumite
ferodoxine (Fe-S proteine), care poseda suficient potential redox negativ pentru a dona e
unor acceptori biologici furnizori de energie pentru metabolismul protozoaric sau unor
acceptori exogeni cum ar fi metronidazolul;
- Transferarea unui e la o grupare nitro a metronidazolului o transforma intr-un anion nitro
foarte reactiv care inactiveaza ADN-ul si posibil alte biomolecule vitale pentru parazit.
Ftox: cu toate ca este considerat a fi bine suportat, prezinta numeroase reactii adverse,
uneori (la doze mari) chiar grave:
- Rar: voma, diaree, cefalee, eruptii cutanate grave
- Relativ frecvent: anorexie, greata, gust metalic
- Administrarea indelungata de doze mari, tulburari neurologice toxice: slabiciune, nevrita
periferica, parestezii, vertij, ataxie, chiar crize epileptice
- Ocazional, neutropenie
- Consumul de alcool in timpul tratamentului induce reactii de tip disulfiram.
Fepid: contraindicat in afectiuni cerebrale organice, sarcina primul trimestru, in perioada
nasterii si alaptarii, in afectiuni hepatice grave.
Fter si fgraf: de prima alegere in amebiaza hepatica si dizenteria amebiana acuta, oral 750
mg de 3 ori/zi, timp de 10 zile, la copii 35-50 mg/kg/zi (fractionat in 3 prize).
In tricomoniaza vaginala, oral 250 mg de 2 ori/zi timp de 7 zile si u comprimat vaginal
(500 mg) seara. Daca parazitul este prezent in tractul genital al barbatului partener sexual, ambii
parteneri trebuiesc tratati in acelasi timp.
In giardioza, 2g oral o data/zi, timp de 3 zile, la copii sub 3 ani 400 mg/zi, intre 3-7 ani 600
mg/zi iar la cei intre 7-10 ani 1 g/zi.
In infectii cu anaerobi cu diferite localizari (obisnuit asociatie cu antibiotice tintite) 1-2 g/zi
fractionat in 2-4 prize timp de 7 zile.
63
UNGUENTE
Rp 25 Acidum salicylicum 2g
Zinci oxydum 25 g
Amylum tritici 25 g
Vaselinum album 48 g
M.f. unguentum
D.S.extern
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de unguent-suspensie, de

uz extern. Substantele active sunt reprezentate de acidul salicilic, oxid de zinc si talc iar vaselina
alba reprezinta baza de unguent (este o baza lipofila).
organici.
hidroxizi alcalini si de amoniac concentrat.
Amidonul de grau este obtinut din cariopsele plantei Triticum aestivum (Gramineae). Este
o pulbere fina, alba, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in alcool si apa la o temperatura
intre 8 si 150C. Are doua componente: amilaza cu structura filiforma, solubila in apa si
amilopectina cu structura ramificata care formeaza o retea tridimensionala.
Vaselina alba este un amestec semisolid de hidrocarburi saturate, obtinute din petrol,
purificate si decolorate. Se prezinta sub forma de masa alba, cu aspect omogen, filanta,
onctuoasa, opaca in strat gros, translucida in strat subtire, fara miros si fara gust. Vaselina alba,
topita pe baie de apa, trebuie sa se prezinte ca un lichid transparent, fara sediment, fara impuritati
mecanice, fara miros si cu o slaba fluorescenta verde-albastruie. Este usor solubila in benzen,
acetona, cloroform, eter, sulfura de carbon, practic insolubila in alcool, apa si glicerol, miscibila
cu parafina lichida si uleiuri grase. Are punct de picurare 38-550C. Vaselina alba constituie baza
acestui unguent, fiind o baza liposolubila.
Acidul salicilic este prescris in cantitate mai mare decat coeficientul de solubilitate, oxidul
de zinc si amidonul sunt insolubile in vaselina, cele trei componente se vor suspenda in vaselina.
Unguentul contine peste 25% substante solide suspendate deci este o pasta.
Nu se foloseste la preparare unguentul simplu datorita continutului de lanolina care-i creste
consistenta. Vaselina este baza de unguent corespunzatoare pentru a obtine un preparat cu
consistenta corespunzatoare.
Obtinerea unui preparat omogen se realizeaza prin folosirea unui mojar incalzit si a
excipientului topit. In cazul unui mojar rece vaselina s-ar solidifica in contact cu peretii reci ai
mojarului si am obtine un preparat necorespunzator cu grunji.
64
Oxidul de zinc are tendinta de a se aglomera. Se trece amestecul obtinut prin sita VII care
trebuie sa aiba fir de plastic. Acidul salicilic reactioneaza cu metalele si nu se folosesc la
preparare ustensile metalice si nici sita cu fir metalic.
In timp acest unguent poate forma grunji, caz in care nu se mai foloseste.
Acest preparat se mai numeste si pasta Lassar si a prezentat monografie in FR IX.
face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face cu ajutorul sitei numarul VII
cand se realizeaza si omogenizarea pulberilor. Operatiile de amestecare si omogenizare se
efectueaza in mojar initial pentru omogenizarea pulberilor si apoi pentru omogenizarea tutuor
componentelor unguentului. Conditionarea se face in recipiente bine inchise, la cel mult 25 0C.
Preparare: se pulverizeaza acidul salicilic la mojar, se adauga oxidul de zinc in portiuni
mici si sub triturare, apoi se adauga amidonul. Pulberea compusa se trece prin sita VII. Peste
pulberea din mojar se adauga vaselina topita in portiuni mici triturand dupa fiecare adaugare. Se
lucreaza in mojar incalzit in prealabil.
Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii unguentelor consta in:
Descriere: unguent alb, omogen, de consistenta tare, miros slab caracteristic.
Omogenitate: unguentul intins in strat subtire pe o lama se sticla si examinat cu lupa
(4,5X) nu trebuie sa prezinte picaturi sau aglomerari de particule.
Marimea particulelor: Se determina prin examinarea la microscop a unei mase de unguent
care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata, care se intinde intr-un strat subtire
pe o lama. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50 µm;
pH: se determina potentiometric. Trebuie sa fie cuprins intre 4,5 si 8,5.
Masa totala pe recipient: Se determina prin cantarirea individuala a continutului din zece
recipiente.
Sterilitate: In cazul unguentelor sterile se procedeaza conform prevederilor de la
„Controlul sterilitatii”.
Conservare: in recipiente bine inchise, ferit de lumina, loc racoros.

Preparatul se foloseste in tratamentul afectiunilor inflamatoare ale pielii datorita actiunii
absorbante, antiseptice, astringente.
Efectul astringent este efectul de contractare a tesuturilor, de scadere a secretiilor glandelor
si mucoaselor, de oprire a hemoragiilor capilare si a diareei. In acest preparat efectul astringent
se manifesta prin scaderea secretiilor glandelor sebacee.
Preparatul are efect la suprafata pielii unde formeaza un strat ocluziv, protector, hidratant
precum si la nivelul glandelor sebacee unde are rol de scadere a secretiilor (astringent).
Acidul salicilic (acid o-hidroxibenzoic) are actiune antiseptica, antifungica, cheratoplastica
Amidonul are rol absorbant.
65
UNGUENTE
Rp 26 Acidi salicilici 2,50 g

Resorcinoli 2,00 g
Sulfuris praecipitati 2,50 g
Unguenti simplicis q.s.ad. 50,00 g
M.f.unguentum
D.S.extern
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de unguent polifazic.
Substantele active sunt reprezentate de acidul salicilic, rezorcinol si sulf iar unguentul simplu
reprezinta baza de unguent.
organici. Se dizolva partial in baza de unguent.
inchise, ferit de lumina, la Separanda. Fiind solubila in apa in raport de 1:1 se va dizolva in 2 g
apa si se obtin 4 g solutie apoasa care se va incorpora ca faza interna in unguentul simplu datorita
proprietatilor emulsive ale lanolinei.
Sulful precipitat se prezinta sub forma de pulbere foarte fina amorfa, alb-galbuie, aproape
500C in 100 ml uleiuri grase, practic insolubil in alcool si apa. Este insolubil in baza de unguent.
Are tendinta de aglomerare si pentru a preveni aglomerarea se va trece prin sita VII.
Unguentul simplu (FR X) este un unguent omogen alb-galbui cu miros slab caracteristic. Se
obtine din 10 g lanolina si 90 g vaselina. Este o baza de unguent lipofila. Deoarece contine
lanolina, substanta cu proprietati emulsive,emulgator A/U, unguentul simplu poate incorpora
apa ca faza interna si se numeste baza de absorbtie.
Unguentul rezultat este polifazic de tip unguent-emulsie-suspensie. Acidul salicilic se
dizolva partial in baza de unguent, rezorcina se incorporeaza ca faza interna iar sulful se
supenda.
Pentru a asigura dispersarea uniforma a substantelor insolubile in baza de unguent, acestea
se vor tritura cu o portiune egala de baza de unguent topit.
dizolvare, amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica.
Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face prin sita
numarul VII pentru a preveni aglomerarea sulfului. Dizolvarea se efectueaza in cazul rezorcinei
care se dizolva intr-o cantitate corespunzatoare de apa si pentru acidul salicilic care se dizolva
66
partial in baza de unguent. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza in mojar initial
pentru omogenizarea pulberilor apoi pentru omogenizarea tuturor componentelor unguentului.
Conditionarea se face in recipiente bine inchise, la cel mult 25 0C.
Preparare: Se pulverizeaza acidul salilic la mojar, se adauga sulful precipitat trecut prin sita
VII si se omogenizeaza. Peste pulberea compusa se adauga o portiune aproximativ egala de
unguent topit si se tritureaza pentru omogenizare. Se adauga restul de unguent semifluidificat
triturand pana la racire si omogenizare. Se dizolva rezorcina intr-o cantitate egala de apa si
solutia apoasa se adauga treptat in unguentul preparat anterior, triturand pana la emulsionare. Se
va adnota reteta cu modificarea facuta.
Descriere: unguent omogen, slab galbui, cu miros slab caracteristic.
recipiente.
Conservare: in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la celm mult 25 0C. In timp se poate
colora in roz din cauza oxidarii rezorcinei.

Preparatul se foloseste in tratamentul eczemelor uscate datorita actiunii cheratolitice,
antiseptice.
Efectul cheratolitic se manifesta la nivelul stratului cornos prin indepartarea tesutului
psoriazisul.
Preparatul are efect la suprafata pielii unde formeaza un strat ocluziv, protector, hidratant si
la nivelul stratului cornos unde are actiuni cheratolitica.
Acidul salicilic (acid o-hidroxibenzoic) are actiune antiseptica, antifungica, cheratoplastica
67
In acest preparat este folosit pentru actiunea sa keratolitica in tratamentul eczemelor uscate.
UNGUENTE
Rp 27 Hydrocortisoni acetatis 0,1 g

Ichthammoli 0,5 g
Sulfuris praecipitati
Resorcinoli aa 0,7 g
Talci
Zinci oxydi aa 1,0 g
Retinoli acetatis 150 000 UI
Adeps lanae
Vaselini aa 10,00 g
M.f.unguentum
D.S.extern
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de unguent polifazic.
Substantele active sunt reprezentate de acetat de hidrocotizon, ihtiol, sulf, rezorcinol, talc, oxid
de zinc si acetat de retinol iar baza de unguent este reprezentata de amestecul de lanolina si
vaselina.
Acetatul de hidrocortizon este o pulbere cristalina alba sau aproape alba, fara miros, la
inceput fara gust, apoi cu gust amar, persistent. Este putin solubil in dioxan, foarte putin solubil
in alcool si cloroform, foarte greu solubil in eter, practic insolubil in apa. Se conserva in
recipiente bine inchise, ferit de lumina si umiditate, la Separanda.
Ihtiolul este un produs obtinut prin distilarea uscata a gudroanelor din unele sisturi
bituminoase, sulfonate si neutralizate cu amoniac. Este un lichid vascos, negru in strat gros si
brun in strat subtire, cu miros puternic caracteristic. Este solubil in apa si glicerol, partial soubil
in alcool si eter, miscibil cu lanolina, vaselina, nemiscibil cu parafina lichida si uleiuri grase.
Sulful precipitat se prezinta sub forma de pulbere foarte fina amorfa, alb-galbuie, aproape
500C in 100 ml uleiuri grase, practic insolubil in alcool si apa. Este insolubil in baza de unguent.
Are tendinta de aglomerare si pentru a preveni aglomerarea se va trece prin sita VII.
inchise, ferit de lumina, la Separanda. Fiind solubila in apa in raport de 1:1 se va dizolva in 2 g
apa si se obtin 4 g solutie apoasa care se va incorpora ca faza interna in unguent datorita
proprietatilor emulsive ale lanolinei.
68
si de aceea este necesara trecerea prin sita a pulberii compuse obtinuta la mojar.
Solutia uleioasa de acetat de vitamina A este un lichid uleios sau amestec de lichid uleios
si cristale, de culoare galbena pana la galben-portocalie, cu miros caracteristic (dar nu ranced) si
gust caracteristic. In cazul amestecului de lichid uleios si cristale, pentru dizolvarea cristalelor si
omogenizare recipientul inchis se incalzeste pe baia de apa la aproximativ 60 0C si se agita. Este
solubila in alcool absolut, practic insolubila in apa, miscibila cu cloroform, eter si uleiuri grase.
Se conserva la Separanda. Contine 30.000 UI/ml.
cu parafina lichida si uleiuri grase. Are punct de picurare 38-550C.
Lanolina hidratata contine 25% apa si are culoare alb-galbuie iar in stare topita prezinta
doua straturi unul inferior apos si unul superios uleios. La prepratele farmaceutice se prefera
folosirea lanolinei hidratate cand substantele active sunt solubile in apa.
Amestecul de lanolina si vaselina formeaza baza acestui unguent. Este o baza de unguent
lipofila. Deoarece contine lanolina, substanta cu proprietati emulsive, emulgator A/U, poate
incorpora apa ca faza interna si se numeste baza de absorbtie.
Hidrocortizonul acetat, talcul, sulful precipitat si oxidul de zinc sunt insolubile in baza de
unguent.
Rezorcina este solubila in apa in raport 1:1 si se va incorpora sub forma de solutie apoasa,
ca faza interna a unei emulsii A/U, aceasta fiind posibila datorita prezentei lanolinei care este
emulgator de tip A/U.
Vitamina A uleioasa este miscibila cu baza de unguent. Se prefera folosirea solutiei diluate
pentru a asigura dispersarea uniforma a substantelor insolubile in baza de unguent.
Ihtiolul este miscibil cu lanolina si vaselina. Nu este miscibil cu uleiurile si din aceasta
cauza nu se va amesteca cu solutia de vitamina A uleioasa sau cu o alta solutie uleioasa. Se
incorporeaza la sfarsit pentru a observa omogenitatea preparatului.
Se obtine un unguent polifazic de tip unguent-emulsie-suspensie-solutie. Hidrocortizonul
acetat, talcul, sulful si oxidul de zinc se suspenda in baza de unguent, rezorcina se dizolva in apa
si se incorporeaza ca faza interna, svitamina A uleioasa si ihtiolul fiind miscibile cu baza de
unguent se vor dizolva.
dizolvare, amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica.
Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face prin sita
numarul VII pentru a preveni aglomerarea sulfului, talcului si oxidului de zinc. Dizolvarea se
efectueaza in cazul rezorcinei care se dizolva intr-o cantitate corespunzatoare de apa si pentru
69
vitamina A uleioasa si ihtiol care se dizolva in baza de unguent. Operatiile de amestecare si
omogenizare se efectueaza in mojar initial pentru omogenizarea pulberilor apoi pentru
omogenizarea tuturor componentelor unguentului. Conditionarea se face in recipiente bine
inchise, la cel mult 250C.
Preparare: se prepara la mojar o pulbere compusa alcatuita din hidrocortizon acetat, sulf
precipitat, talc si oxid de zinc. Se tritureaza cu 5 ml solutie uleioasa de vitamina A. Se adauga
amestecul semifluidificat de lanolina si vaselina. Se tritureaza pana la racire si omogenizare.
In alt mojar se dizolva rezorcina intr-o cantitate egala de apa. Se adauga unguentul preparat
anterior si se tritureaza pana la emulsionare. La final se adauha ihtiolul si se amesteca pana la
obtinerea unui preparat omogen.
Descriere: unguent omogen, culoare bruna, miros caracteristic datorita ihtiolului.
recipiente.
Conservare: recipiente bine inchise, ferit de lumina, maxim 250C.

Preparatul se foloseste ca antiacneic datorita actiunii antiinflamatoare, antiseboreice,
absorbante, antiseptice, epitelizante, cheratolitice.
Efectul cheratolitic se manifesta la nivelul stratului cornos prin indepartarea tesutului
psoriazisul.
Preparatul are actiune la suprafata pielii unde formeaza un strat ocluziv, protector,
hidratant, la nivelul glandelor sebacee unde are rol de scadere a secretiilor (antiseboreic), la
nivelul epidermului viu unde are rol antiinflamator si la nivelul stratului cornos unde are efect
cheratolitic.
Hidrocortizonul este principalul glucocorticoid fiziologic si se utilizeaza ca atare sau sub

forma de esteri.
Fdin: Hidrocortizonul are actiune antiinflamatoare si antialergica, este foarte activ local.
Mecanismul actiunii antiinflamatoare este actiunea inhibitoare asupra producerii unor factori
celulari care genereaza raspunsul inflamator.
Fcin: Prin administrare orala, se absoarbe foarte usor; concentratia plasmatica maxima se
atinge dupa o ora. Timpul de injumatatire plasmatic este de aproximativ 90 minute; timpul de
injumatatire tisular: 8-12 ore. Este un corticosteroid cu durata scurta de actiune.
Ftox: hipertermie locala, prurit, subtierea si ridarea pielii, vasodilatatie superficiala,
hipertricoza si hipopigmentare.
70
Fepidem: acnee rozacee, acnee vulgara, dermatita periorala, infectii virale cutanate
primare, herpes simplex, varicela, prurit perianal si genital, leziuni cutanate primare infectate
provocate de infectii cu fungi sau bacterii.
Interactiuni: Nu se recomanda asocierea hidrocortizonului in solutie cu alte medicamente
deaorece exista numeroase incompatibilitati.
Fter: Forma libera este folosita exclusiv in terapia insuficientei corticosuprarenale cronice
( boala Addison ). Formele acetate, butirate, hemisuccinate, valerate sau neesterificate (
hidrocortizon alcool ) se folosesc ca antiinflamatoare, antialergice sau antipruriginoase, prin
injectare locala sau aplicare topica. Forma hemisuccinata: stari de soc, edem laringian, edem
pulmonar toxic, insuficienta respiratorie acuta, stare de rau astmatic, stari septice grave, coma,
encefalite si meningite acute, criza addisoniana. Formele topice: leziuni cutanate
corticosensibile, neinfectate, limitate ca suprafata: eczeme atopice, eczeme discoide, prurigo
nodular, psoriazis cu exceptia psoriazisului in placarde, neurodermatoze, incusiv lichen simplu si
lichen plan, dermatita seboreica, dermatita de contact, lupus eritematos discoid, reactii
inflamatorii locale la intepaturile de insecte, eruptii veziculare.
Fgraf: HIDROCORTIZON HEMISUCCINAT, fiole, HIDROCORTIZON, unguent
In insuficienta corticosuprarenala cronica la adulti, se administreaza 20-60 mg/zi, in 2 sau
3 prize, doza cea mai mare se administreaza dimineata, in intervalul orar 9-11, cand absorbtia
hidrocortizonului este maxima.
Hidrocotizon acetat este antiinflamator, antialergic, antipruriginos local. Se
administreaza prin injectare locala sau topic.
Ihtiolul are actiune antiseboreica, antiinflamatoare, keratoplastica.
In acest preparat este folosit pentru actiunea sa keratolitica.
Talcul are efect absorbant.
Oxidul de zinc este absorbant, astringent.
Vitamina A este o vitamina liposolubila numita si vitamina antixeroftalmica. Organismul

nu sintetizeaza vitamina A, dar poate transforma provitaminele (carotenoide) in vitamina A.
Fcin: pentru absorbtia vitaminei A este necesara prezenta sarurilor biliare, a lipazei
pancreatice, a proteinelor si grasimilor alimentare. Vitamina A trece mai greu prin placenta si
poate sa apara in laptele matern. Se elimina prin urina si fecale.
Fdin: Vitamina A este necesara pentru formarea pigmentilor fotosensibili in retina. Este
necesara pentru cresterea si diferentierea celulelor epiteliale, contribuind la reglarea troficitatii
mucoaselor si tegumentelor. Are proprietati anticanceroase favorizand transfomarea celulelor
71
maligne in celule normale si inhiband cresterea tumorilor. Este implicata in procesele imune si in
apararea antimicrobiana, este necesara pentru cresterea oaselor si tesuturilor moi.
Fter: se indica pentru tratarea si prevenirea starii de hipovitaminoza. Se mai indica intr-o
serie de afectiuni cutaneo-mucoase cum ar fi: dermatoze, xeroftalmie, conjunctivite, infectii si
inflamatii ale cailor respiratorii superioare.
Ftox: RA apar la doze mari. La nivel SNC oboseala, iritabilitate, cefalee, aparat digestiv:
anorexie, greata, voma, la nivelul pielii si mucoaselor: piele uscata, pierderea parului, uscaciunea
gurii, nasului.
Fgraf: se foloseste pe cale orala, parenterala sau aplicata local pe piele si mucoase sub
forma de solutii si unguente.
UNGUENTE
Rp 28 Neomicyni sulfas 0,1 g

Nystatini 1.500.000 UI
Adeps lanae 5g
Vaselinum 15 g
M.f.ung.
D.S.extern
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de unguent steril de uz
extern. Substantele active sunt reprezentate de sulfatul de neomicina si nistatina iar baza de
unguent este reprezentata de amestecul de lanolina si vaselina. Deoarece sterolii continuti in
lanolina antagonizeaza actiunea nistatinului se folosesc baze de unguent care nu contin lanolina.
Prin urmare baza acestui unguent va fi reprezentata numai de vaselina, care este o baza lipofila.
Sulfatul de neomicina este un amestec de diferite substante obtinute din tulpini selectionate
de Streptomyces fradiae. Activitatea microbiologica este de cel putin 650 UI neomicina/mg. Este
o pulbere alba sau alb-galbuie, fara miros sau practic fara miros, higroscopica. Este usor solubil
in apa, foarte greu solubil in alcool, practic insolubil in acetona, cloroform si eter.
Nistatina este un amestec de poliene antifungice obtinute din anumite tulpini de
Streptomyces noursei. Activitatea microbiologica este de cel putin 4400 UI nistatina/mg
raportata la substanta uscata. Se prezinta sub forma de pulbere galbena pana la galben cafenie, cu
miros slab de cereale, higroscopica. Este greu solubila in metanol, foarte greu solubila in alcool
si apa. Se conserva in recipiente inchise etans, ferit de lumina, la cel mult 15 0C.
Cantitatea de nistatin corespunzatoare la 1500000 UI este de 0,34 g.
Baza de unguent anhidra asigura stabilitatea nistatinei si a sulfatului de neomicina. Pentru a
asigura actiunea antifungica a nistatinei se inlocuieste lanolina din formula cu vaselina.
Se poate folosi ca baza de unguent si unguentul emulgator (FR X).
72
Unguentul contine antibiotice si prin urmare se prepara prin metode care sa asigure
sterilitatea si care sa evite contaminarea ulterioara cu microorganisme. La prepararea unguentelor
cu antibiotice se respecta urmatoarele reguli: conditii aseptice, baze de unguent sterilizate,
evitand inctivarea antibioticului si o suprainfectare a unguentului. Vaselina se sterilizeaza la
etuva 3 ore la 1400C sau 2 ore la 1600C. Antibioticele se incorporeaza aseptic in baza de
unguent sterilizata in prealabil.
in mojar initial pentru omogenizarea pulberilor apoi pentru omogenizarea tuturor componentelor
unguentului, pana la racire. Conditionarea se face in recipiente sterile, bine inchise.
Preparare: Vaselina (20 g) se topeste intr-o capsula de portelan pe baia de apa si se
sterilizeaza la etuva la 1600C timp de 2 ore. In mojar sterilizat se prepara o pulbere compusa din
neomicina sulfat si nistatin. Peste aceasta se adauga o portiune din baza de unguent
semifluidificata si se tritureaza pentru omogenizare, adaugand treptat restul de baza.
Descriere: unguent omogen, galbui, miros caracteristic.
recipiente.
Conservare: flacoane bine inchise, loc racoros.

Preparatul se foloseste in tratamentul infectiilor micotice-bacteriene datoria asocierii unui
antibiotic cu un antimicotic.
Nistatina este un antibiotic extras din culturile de Streptomices noursei. Are structura de
macrolida polienica.
Fcin: administrata oral se absoarbe in cantitati mici, insuficiente pentru actiune sistemica;
nu este inactivata in tubul digestiv; se elimina prin fecale in majoritate nemetabolizata; dupa
administrare topica (piele, mucoase) nu se absoarbe.
Fdin: mecanismul actiunii antimicotice: prin centrii sai activi (lipofili si hidrofili) se leaga
ireversibil de structurile steroidice ale membranelor fungice (mai ales de ergosterol),
dezorganizand permeabilitatea. Aditional lezeaza celulele fungice prin procese oxidative.
Are actiune fungicida sau fungistatica in functie de concentratie.
Spectru antimicotic (ingust) cuprinde fungi implicati in micoze superficiale (levuri si fungi
imperfecti): Candida albicans, Cryptococus neoformans, Histoplasma capsulatum,
Epidermophyton, Tricophyton.
Rezistenta: nu a fost descrisa rezistena fungilor la nistatina.
73
Ftox: dupa administrare orala poate produce greata, voma, diaree. Administrata topic este
foarte bine tolerata.
Fter: se indica in candidoze cutaneo-mucoase (buco-faringiene, vulvo-vaginale, dihestive,
tricofitie, pitiriazis).
Fgraf: in candidozele intestinale se administreaza 500000-1000000 u.i. de 3 ori/zi (oral,
comprimate). In candidoze vaginale 100000 u.i. o data/zi (comprimate vaginale). In candidoze
cutaneo-mucoase 100000 u.i./g (unguente sau suspensii).
Neomicina este un amestec de diferite substante obtinute din tulpini selectionate de

Streptomyces fradiae. Este un antibiotic aminoglicozidic.
Fcin: absorbtie orala redusa, cu actiune limitata la nivel intestinal.
Fin: spectrul antimicrobian cuprinde:
- bacili gram negativi: Klebsiella, Salmonella, Shigella
- coci gram pozitivi: stafilococi
- coci gram negativi: meningococi.
Mecanismul de actiune este bactericid. Patrunde in celulele bacteriene prin difuziune si
transport activ si se fixeaza pe subunitatile ribozomale 30S, inhiband astfel sinteza proteica
bacteriana.
Ftox: are ototoxicitate si nefrotoxicitate mare, care nu permit administrarea sistemica. La
folosirea locala produce reactii alergice manifestate prin eruptii pruriginoase. Administrata oral
in tratamente prelungite poate duce la aparitia unui sindrom de malabsorbtie intestinala.
Fter: Este utilizata in infectii digestive cu germeni sensibili, pentru pregatirea interventiilor
pe colon, coma hepatica (datorita reducerii florei intestinale micsorand producerea de amoniac)
Local in piodermite, impetigo, furuncule, eczeme infectate, arsuri si plagi infectate.
Preparatele de uz topic asociaza neomicina, bacitracina si polimixina B sulfat.
Fgraf: in infectii digestive la adul 1-2 g/zi. Local pe piele sub forma de unguente, pulberi,
sprayuri cu neomicina 0,5-1%.
UNGUENTE
Rp 29 Tetraciclynum 1,0 g
Hidrocortisoni acetas 0,50 g
Lidocaini 0,10 g
Cera 5,00 g
Adeps lanae 20,00 g
Vaselinum q.s.ad. 100,00 g
M.f.ung
D.S.extern
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de unguent steril se uz
extern. Substantele active sunt reprezentate de tetraciclina, acetat de hidrocortizon, lidocaina, iar
baza de unguent este reprezentata de ceara, lanolina si vaselina.
Tetraciclina este o pulbere cristalina galbena, fara miros, cu gust amar. Este putin solubila
in alcool, foarte greu solubila in apa, practic insolubila in cloroform si eter. Se dizolva in acizi
74
diluati si in solutii de hidroxizi alcalini in care se inactiveaza in timp. Activitatea microbiologica
este de cel putin 975 UI clorhidrat de tetraciclina/mg. Este stabila la aer dar se brunifica la
lumina, se descompune la pH mai mare de 7 si se inactiveaza la pH mai mic de 2. In bazele de
unguent lipofile anhidre este stabila timp indelungat (2 ani). Este incompatibila cu meticeluloza,
carboximetilceluloza sodica, alginatul de sodiu, guma tragacanta, caolin, etc.
Acetatul de hidrocortizon este o pulbere cristalina alba sau aproape alba, fara miros, la
inceput fara gust, apoi cu gust amar, persistent. Este putin solubil in dioxan, foarte putin solubil
in alcool si cloroform, foarte greu solubil in eter, practic insolubil in apa. Se conserva in
recipiente bine inchise, ferit de lumina si umiditate, la Separanda.
Clorhidratul de lidocaina este o pulbere cristalina alba, fara miros. Este foarte solubil in
apa, usor solubil in alcool si cloroform, practic insolubil in eter. Se conserva in recipiente bine
inchise, ferit de lumina, la Separanda.
stare topita cu parafina, vaselina alba si uleiuri grase.
Baza de unguent este reprezentata de ceara, lanolina si vaselina. Este o baza de unguent
lipofila, anhidra, capabila sa formeze cu apa o emulsie de tip A/U. Ceara confera consistenta
preparatului.
Tetraciclina, hidrocortizonul acetat si lidocaina sunt insolubile si sunt incorporate in baza
de unguent sub forma de suspensie.
Unguentul contine antibiotice si prin urmare se prepara prin metode care sa asigure
sterilitatea si care sa evite contaminarea ulterioara cu microorganisme. La prepararea unguentelor
cu antibiotice se respecta urmatoarele reguli: conditii aseptice, baze de unguent sterilizate,
evitand inctivarea antibioticului si o suprainfectare a unguentului. Vaselina, ceara si lanolina se
sterilizeaza la etuva 2 ore la 1600C. Antibioticele se incorporeaza aseptic in baza de unguent
sterilizata in prealabil.
75
in mojar initial pentru omogenizarea pulberilor apoi pentru omogenizarea tuturor componentelor
unguentului, pana la racire. Conditionarea se face in recipiente sterile, bine inchise.
Preparare: Ceara, lanolina si vaselina se topesc intr-o capsula de portelan pe baia de apa, se
strecoara prin tifon si se sterilizeaza in etuva la temperatura de 160 0C timp de 2 ore. Intr-un
mojar sterilizat se tritureaza lidocaina, tetraciclina si hidrocortizonul acetat.peste pulberea
compusa din mojar se adauga treptat baza de unguent semisolidificata si se tritureaza pentru
omogenizare si racire.
Descriere: unguent cu aspect omogen, galbui, cu miros caracteristic componentelor.
recipiente.
Conservare: se pastreaza la loc uscat si racoros (este foarte sensibil la actiunea luminii).

Preparatul se foloseste in crizele hemoroidale acute, fisuri perianale, prurit anal datorita
actiunii antiinflamatoare, anestezice locale, antibacteriene. Se fabrica si la nivel industrial cu
denumirea de Hemorzon.
Tetraciclina este un antibiotic cu spectru larg.

Fcin: Biodisponibilitate orala buna, scazuta la asocierea cu alimente (mai ales produse
lactate) si medicamente care contin calciu, magneziu si fier, antiacide alcalinizante. Difuziune in
tesuturi mai mica decat tetraciclinele din generatia a II-a. In bila concentratia atinsa este de 5-10
ori mai mare decat cea plasmatica. Se acumuleaza in tesutul reticuloendotelial, oase, dentina,
smaltul dentar. Eliminarea dupa administrare orala se face prin scaun si renal.
Fdin: mecanismul de actiune este bacteriostatic, prin legarea specifica de subunitatile
ribozomale 30S, cu impiedicarea sintezei proteice bacteriene. Spectrul antimicrobian este larg si
cuprinde:
- coci gram pozitivi: streptococi, stafilococi, pneumococi
- coci gram negativ: gonococ, meningococ
- bacili gram pozitiv: B. anthracis, Listeria
- bacili gram negativ: Brucella, Yersinia, Legionella, Klebsiella, Proteus
- spirochete: Treponema palidum, Leptospira.
Ftox: Reactii adverse: Dupa doze mari si tratamente îndelungate provoaca tulburari
digestive: greturi, varsaturi, diaree; colici abdominale ale mucoaselor traduse prin: stomatite,
glosite, rectite, vaginite, rareori febra; eruptii cutanate; foarte rar enterita stafilococica; anemie
hemolitica, trombocitopenie etc.
76
Fter: Pneumonii cu Mycoplasma pneumoniae, tifos exantematic si alte rickettsioze,
limfogranulomatoza veneriana, trahom, psittacoza, bruceloza, holera, tularemie, pesta,
salmoneloze, infectii biliare, dizen-terie bacilara si amibiana, sinuzite, otite, mastoidite.
Antibiotic de alternativa în sifilis, gonoree, actinomicoza, antrax.
Fepid: Contraindicatii: Sensibilizarea la tetracicline; boala ulceroasa în faza activa,
colita ulceroasa; predispune la micoze viscerale. Nu se recomanda în a doua jumatate a sarcinii si
la copii sub 7 ani. (Determina alterari ale dentitiei definitive chiar dupa cure repetate si
încetinirea cresterii oaselor).
Fgraf: Adulti: 2-4 g pe zi repartizate în prize egale la intervale de 6 ore; Copii peste 7
ani: 25-50 mg/kilocorp/zi repartizate în prize la interval de 6 ore. Posologia si durata
tratamentului trebuie, obligatoriu, stabilite de medic. Nu se administreaza concomitent antiacide
pe baza de aluminiu, calciu sau magneziu, de asemenea preparate de lapte care reduc
considerabil absorbtia digestiva.
Hidrocortizonul este principalul glucocorticoid fiziologic si se utilizeaza ca atare sau sub

forma de esteri.
Fdin: Hidrocortizonul are actiune antiinflamatoare si antialergica, este foarte activ local.
Mecanismul actiunii antiinflamatoare este actiunea inhibitoare asupra producerii unor factori
celulari care genereaza raspunsul inflamator.
Fcin: Prin administrare orala, se absoarbe foarte usor; concentratia plasmatica maxima se
atinge dupa o ora. Timpul de injumatatire plasmatic este de aproximativ 90 minute; timpul de
injumatatire tisular: 8-12 ore. Este un corticosteroid cu durata scurta de actiune.
Ftox: hipertermie locala, prurit, subtierea si ridarea pielii, vasodilatatie superficiala,
hipertricoza si hipopigmentare.
Fepidem: acnee rozacee, acnee vulgara, dermatita periorala, infectii virale cutanate
primare, herpes simplex, varicela, prurit perianal si genital, leziuni cutanate primare infectate
provocate de infectii cu fungi sau bacterii.
Interactiuni: Nu se recomanda asocierea hidrocortizonului in solutie cu alte medicamente
deaorece exista numeroase incompatibilitati.
Fter: Forma libera este folosita exclusiv in terapia insuficientei corticosuprarenale cronice
( boala Addison ). Formele acetate, butirate, hemisuccinate, valerate sau neesterificate (
hidrocortizon alcool ) se folosesc ca antiinflamatoare, antialergice sau antipruriginoase, prin
injectare locala sau aplicare topica. Forma hemisuccinata: stari de soc, edem laringian, edem
pulmonar toxic, insuficienta respiratorie acuta, stare de rau astmatic, stari septice grave, coma,
encefalite si meningite acute, criza addisoniana. Formele topice: leziuni cutanate
corticosensibile, neinfectate, limitate ca suprafata: eczeme atopice, eczeme discoide, prurigo
nodular, psoriazis cu exceptia psoriazisului in placarde, neurodermatoze, incusiv lichen simplu si
lichen plan, dermatita seboreica, dermatita de contact, lupus eritematos discoid, reactii
inflamatorii locale la intepaturile de insecte, eruptii veziculare.
Fgraf: HIDROCORTIZON HEMISUCCINAT, fiole, HIDROCORTIZON, unguent
In insuficienta corticosuprarenala cronica la adulti, se administreaza 20-60 mg/zi, in 2 sau
3 prize, doza cea mai mare se administreaza dimineata, in intervalul orar 9-11, cand absorbtia
hidrocortizonului este maxima.
Hidrocotizon acetat este antiinflamator, antialergic, antipruriginos local. Se
administreaza prin injectare locala sau topic.
77
Lidocaina este cel mai utilizat anestezic local şi, de asemenea, unul din antiaritmicele
cele mai eficiente.
Fdin:Mecanism de acţiune
Acţiune anestezică locală (debut rapid, durată medie) de infiltraţie şi de conducere (de 2-
4 ori mai intens ca procaina) cu debut rapid (3-10 min) şi durată medie (1-2 ore) şi de suprafaţă
(mai slab decât cocaina).
Mai prezintă şi acţiune de antifibrilant foarte activ, analgezic slab, anticolinergic,
antiadrenergic.
Lidocaina stabilizează membrana neuronală si inhibă reversibil generarea si conducerea
impulsurilor nervoase. Aceste proprietăţi constituie baza mecanismului de acţiune ca anestezic
local de conducere. Acelaşi mecanism de acţiune justifică întrebuinţarea medicamentului în
aritmiile cardiace (prin creşterea pragului de excitaţie al sistemului excitoconducător cardiac si
încetinirea transmiterii impulsului).
Fcin: Absorbţie: Efectul medicamentului apărea la 1-5 minute, după injectare, sub un
minut după injectarea intravenoasă, peste 15 minute după injectarea extradurală. Durata
anesteziei este de 1 -2 ore, depinzând de tipul anesteziei si concentraţia medicamentului. Durata
anesteziei poate fi prelungită prin adaos de 50% epinefrină, 5/2 g/ml soluţie.
Metabolizare: Lidocaina se metabolizează în special în ficat, de către SOMH, prin N-
dezalchilare, urmată de hidroliză, variabilitate corelată cu funcţia hepatică şi cu debitul sanguin
hepatic (modificat în insuficienţă cardiacă, asociere cu deprimante ale pompei cardiace ca de
exemplu propranolol). Unii metaboliţi sunt activi farmacodinamic si farmacotoxicologic
(xilidida).
Se elimină prin rinichi, 10% din doza administrată fiind eliminată sub formă
nemodificată.
Ftox: Efectele adverse sunt o consecinţă a supradozării relative sau absolute (absorbţie
accelerată sau injectare intravasculară necorespunzătoare).
Reacţii adverse:
- efecte toxice acute la nivelul SNC - simptomele la nivelul sistemului nervos central
includ: parestezia limbii, ameţeli, vedere voalată urmată de somnolentă, convulsii,
pierderea cunoştinţei, uneori stop respirator.
- simptomele neurologice sunt rare.
- are efect stimulant SNC (de 2-3 ori mai frecvente, comparativ cu procaina),
vasodilatator, hipotensiv până la colaps, hipertermic malign (de tip idiosincrazic
bradicardie, cefalee, bloc spinal, deprimare cardiovasculară, deprimare respiratorie;
- reacţii alergice rare şi fără încrucişare cu procaina.
Fter: Indicaţii:
- indicat în anestezie locală de toate tipurile (de suprafaţă, infiltraţie, spinală), aritmii
ventriculare (i.v.) ascociate infarctului miocardic, tinnitus;
- tratamentul tahiaritmiilor ventriculare (aritmii ventriculare asociate infarctului
miocardic si pentru controlul fibrilaţiei ventriculare - în resuscitarea cardiopulmonară
- în general la pacienţii care nu au răspuns la cardioversie si adrenalină).
Fepidem: Contraindicaţii:
- alergie la lidocaină sau alte amide, insuficienţă hepatică sau renală, hipotensiune,
insuficienţă cardiacă, bradicardie, bloc cardiac, şoc hipovolemic, antecedente de
hipertermie, malignă, antecedente convulsive şi epileptice;
- miastenie, asociere cu anticoagulante,
- bloc cardiac.
78
- insuficientă hepatică si renală, asociere cu anticoagulante, soc hipovolemic,
Precauţii: Se administrează cu prudentă si în doze mici în insuficienta hepatică gravă,
infarct acut de miocard, insuficientă respiratorie si la cei cu antecedente convulsive.
Lidocaina a fost utilizată extensiv pentru proceduri obstetricale în cursul travaliului si al
naşterii, ceea ce reprezintă o indicaţie a siguranţei sale.
Lidocaina este excretată în laptele matern, dar în cantitate atât de mică, încât nu există un
risc general al afectării copilului la nivelul dozelor terapeutice.
Concentraţii, funcţie de tipul de anestezie:
- infiltraţie, 0,5-1%; în stomatologie, 2%;
- de suprafaţă, 2-4%.
Pentru anestezia de suprafaţă, singură sau în asociere cu un alt anestezic local de suprafaţă,
în formă de cremă sau plasture impregnat cu emulsie, se aplică pe suprafaţa interesată, cu o oră
înaintea intervenţiei.
UNGUENTE
Rp 30 Cholesteroli 1,00 g
Adipis lanae 20,00 g
Alcoholi cetylici 5,00 g
Olei helianthi 40,00 g
Cerae 5,00 g
Retinoli acetatis 300.000 UI
Tocopheroli acetatis 0,30 g
Acidi borici 1,00 g
Aquae 70,00 g
M.f.unguentum
D.S.extern
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de unguent emulsie tip A/U
(crema grasa). Este un unguent cosmetic. Baza de unguent este reprezentata de amestecul format
din: colesterol, lanolina, alcool cetilic, ulei de floarea soarelui si ceara. Acestea vor forma faza
externa a emulsiei. Lanolina, ceara si alcoolul cetilic sunt emulgatori de tip A/U. Acetatul de
retinol, acetatul de tocoferol, boraxul si acidul boric sunt folosite datorita actiunilor terapeutice.
De asemenea boraxul reactioneaza cu acizii grasi liberi din ceara si uleiuri de floarea-soarelui
rezultand emulgatori tip U/A (sapunuri de sodiu). Faza interna a emulsiei este reprezentata de
solutia apoasa de borax si acid boric.
Colesterolul este o pulbere cristalina alba sau alb galbuie sau foi cristaline sidefii, fara
miros si fara gust. Este usor solubil in eter, solubil in benzen, cloroform, dioxan, uleiuri si
grasimi, putin solubil in alcool, practic insolubil in apa. Colesterolul are proprietati emulsive si
mareste capacitatea de incorporare a apei.
79
topita este un lichid limpede, galben fara sediment. Are proprietati emulsive, fiind un emulgator
tip A/U.
Uleiul de floarea-soarelui este uleiul fix obtinut prin presare la rece si centifugare sau prin
alte procedee mecanice din semintele fara pericarp ale plantei Helianthus annuus (Compositae).
Este un lichid uleios, limpede, de culoare galben-aurie, cu miros slab caracteristic. Este foarte
usor solubil in benzina, cloroform, eter, greu solubil in alcool si insolubil in apa. FR X prevede
doua monografii pentru uleiul de floarea soarelui: Helianthi oleum, care trebuie sa aiba indicele
de aciditate cel mult 2 si Helianthi oleum neutralisatum, cu indice de aciditate maxim 0,2.
stare topita cu parafina, vaselina alba si uleiuri grase.
si cristale, de culoare galbena pana la galben-portocalie, cu miros caracteristic (dar nu ranced) si
gust caracteristic. In cazul amestecului de lichid uleios si cristale, pentru dizolvarea cristalelor si
omogenizare recipientul inchis se incalzeste pe baia de apa la aproximativ 60 0C si se agita. Este
solubila in alcool absolut, practic insolubila in apa, miscibila cu cloroform, eter si uleiuri grase.
Se conserva la Separanda. Contine 30.000 UI/ml.
Acetatul de tocoferol (vitamina E) este un lichid uleios, vascos, limpede, galben-verzui,
fara miros, fotosensibil. Este usor solubil in acetona, alcool absolut, cloroform, uleiuri grase,
solubil in alcool, practic insolubil in apa.
Lanolina, ceara si alcoolul cetilic sunt emulgatori tip A/U. Boraxul reactioneaza cu acizii
grasi liberi din ceara si din uleiul de floarea-soarelui rezultand saruri monovalente ale acestora
care sunt emulgatori tip U/A. Se formeaza concomitent ambele tipuri de emulgatori dar emulsia
obtinuta este de tip A/U datorita proportiei mari de substante cu proprietati emulsive de acest tip.
Alcoolul cetilic si ceara cresc consistenta preparatului.
Vitaminele A si E se folosesc sub forma de solutii uleioase care sunt miscibile cu baza de
unguent lipofila. Se adauga dupa racirea unguentului deoarece sunt termolabile. Nu se folosesc
80
solutiile diluate ale acestor vitamine pentru ca ar diminua foarte mult consistenta acestui
unguent.
Componentele lipofile avand puncte de topire diferite se vor adauga pe baia de apa in
ordinea descrescatoare a punctelor de topire.
Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, dizolvare,
face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Dizolvarea se face in cazul boraxului si acidului
boric care se dizolva in apa prin incalzire la fierbere. Operatiile de amestecare si omogenizare se
efectueaza in mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor unguentului, pana la racire.
Conditionarea se face in recipiente bine inchise.
Preparare: Componentele lipofile se topesc pe baia de apa intr-o patentula la temperatura
de 60-700C. Separat se dizolva boraxul si acidul boric in apa prin incalzire la fierbere. Se adauga
treptat solutia apoasa la aceeasi temperatura cu faza lipofila, triturand continuu. Dupa racirea
bazei se incorporeaza continutul unei fiole de vitamina A si al unei fiole de vitamina E.
Descriere: unguent omogen, alb-galbui.
recipiente.
Conservare: recipiente bine inchise, la loc racoros.
Preparatul este un unguent cosmetic, folosit pentru ingrijirea si intretinerea invelisului

cutanat in special a pielii fetei si a mainilor. Este un unguent emulsie A/U, crema grasa si este
indicat pentru ingrijirea tenului uscat. Avand un continut mare de apa are si actiune hidratanta
asupra tegumentelor.
Datorita componentelor lipofile formeaza un strat ocluziv, protector, emolient la suprafata
pielii.
Vitamina A este o vitamina liposolubila numita si vitamina antixeroftalmica. Este necesara
pentru cresterea si diferentierea celulelor epiteliale, contribuind la reglarea troficitatii mucoaselor
si tegumentelor. Se indica intr-o serie de afectiuni cutaneo-mucoase cum ar fi: dermatoze,
xeroftalmie, conjunctivite, infectii si inflamatii ale cailor respiratorii superioare. Se foloseste pe
cale orala, parenterala sau aplicata local pe piele si mucoase sub forma de solutii si
unguente.(vezi preparatul anterior cu vit A).
Vitamina E este o vitamina liposolubila numita si vitamina antisterilitate.
81
Fcin: se absoarbe la nivel intestinal incomplet (intre 20-40%) avand nevoie pentru
absorbtie de prezenta sarurilor biliare. Transportul in sange se face cu ajutorul lipoproteinelor. Se
distribuie larg in organism. Este putin sau deloc metabolizata in organism, suferind procese de
oxidare si conjugare. Se elimina prin intermediul bilei in fecale, o mica parte eliminandu-se si
urinar ca si glucuronoconjugati.
Fdin: Are efect antioxidant in vitro si in vivo, prin acesta protejeaza de oxidare acizii grasi
nesaturati, vitamina A, carotenoidele, grupele tiolice ale unor enzime. Este implicata in
metabolismul acizilor nucleici, intervine in metabolismul seleniului, in activitatea glandelor
sexuale, are rol in integritatea morfo-functionala a muschilor.
Fter: este folosita pentru prevenirea aterosclerozei si de aici prevenirea accidentelor
vasculare cerebrale de origine ateromatoasa, pentru prevenirea cancerului, in avort habitual,
sterilitate, distrofii musculare, dermatoze.
Ftox: dozele mari provoaca tulburari genitale: oligospermie, azospermie, involutia
ovarelor. Alte reactii adverse: hemoragii, dureri de cap, oboseala, greata, tulburari de vedere.
Fgraf: se adm oral, parenteral, intramuscular. Intra in constitutia unor preparate aplicate
local (unguente) avand rol antioxidant, de hidratare a pielii, protectie importiva radiatiilor solare.
UNGUENTE
?????? Rp 31-nu este in LP; nu este terminata caracterizarea preparatului pentru ca nu sunt
sigura cum sa o fac
Acidum stearici 10 g
Alcoholi cetilici 5g
Butir cacao 5g
Glycerolum 30 g
Aqua destillata 70 g
Sodium hydroxydi 1g
M.f.ung.
D.S. extern
Formulare: Preparatul este magistral sub forma de unguent de uz extern. Este un unguent
cosmetic, crema hidrofila. Este un unguent emulsie tip U/A in care faza externa este reprezentata
de apa distilata si glicerina, hidroxidul de sodiu reactioneaza cu acidul stearic rezultand un
emulgator tip U/A, iar excesul de acid stearic nesaponificat impreuna cu alcoolul cetilic si untul
de cacao sunt emulsionate in vehicul ca faza interna.
Acidul stearic (stearina) este un amestec de acizi grasi superiori consituit in principal din
acid stearic si acid palmitic. Este o masa dura sau pulbere cristalina onctuoasa, alba sau slab
galbuie, cu miros slab caracteristic. Este usor solubil in cloroform si eter, solubil in alcool, greu
solubil in glicerol, practic insolubil in apa. Participa la formarea emulgatorului tip U/A, stearatul
de sodiu.
Alcoolul cetilic este un derivat al cetaceului, ceara cristalina purificata care provine din
cavitatile craniene si pericraniene ale casalotului. Este incorporat ca faza interna a emulsiei,
confera consistenta preparatului.
82
Untul de cacao este grasimea obtinuta din semintele de Theobroma cacao (Sterculiaceae).
Este o masa solida, galbuie, cu miros de cacao si gust aromat. Este usor solubil in benzen,
cloroform, eter, putin solubil in alcool, practic insolubil in apa. Este incorporat ca faza interna a
emulsiei, confera consistenta preparatului.
Face parte din faza externa a emulsiei.
Preparatul este un exemplu de unguent cu stearati, unguent hidrofil, emulsie de tip U/A,
care contine ca emulgator un sapun obtinut prin reactia intre acidul stearic si hidroxidul de sodiu.
Reactia are loc la cald, in mediu hidroglicerinat. Emulgatorul se formeaza ex-tempore si astfel
emulsia reuseste mai bine decat daca se lucreaza cu stearatul de sodiu ca atare pentru ca in
primul caz emulgatorul se obtine chiar la interfata ulei-apa.
La preparare are loc reactia:
C17H35COOH + NaOH → C17H35COONa + H2O
Cantitatea de hidroxid de sodiu necesara pentru neutralizare se calculeaza stoechiometric

conform reactiei de mai sus si este de 0,4 g. Nu se neutralizeaza in totalitate
SUPOZITOARE
Rp 32 Metronidazoli 0,25 g
Retinoli acetatis 30000 UI
Nystatini 0,1 g
Chloramphenicoli 0,25 g
Sulphathiazoli
Sacchari lactis aa 0,25 g
Olei cacao 1,25 g
M.f. globuli
Ass. Nr. VI
D.S.extern 1 seara
Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de supozitoare vaginale,
destinate uzului extern, pe cale vaginala. Substantele active sunt reprezentate de metronidazol,
nistatin, cloramfenicol, sulfatiazol, solutia uleioasa de acetat de retinol are rol plasticizant dar
prezinta si actiune terapeutica proprie, lactoza are rol de conspergant si prezinta si actiune
terapeutica proprie iar untul de cacao este baza de supozitor. Deoarece substantele active sunt
insolubile in baza de unguent acestea se vor suspenda rezultand supozitoare suspensie.
83
Metronidazolul este o pulbere cristalina, alba sau slab galbuie, fara miros, cu gust amar.
Este foarte putin solubil in alcool, greu solubil in apa, cloroform si eter. Se conserva ferit de
lumina. Este insolubil in baza de unguent, se suspenda.
si cristale, de culoare galbena pana

Limbă

Retete Licenta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Retete Licenta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SOLUTII MAGISTRALE CU EXTRACTE USCATE

Rp1 Extractii Belladonnae 1g

100 g......................................... x x=0,50 g extract

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacotoxicologic

Principiile active din extractul de beladona sunt reprezentate in principal de alcaloizi

- Relaxarea muschilor netezi viscerali de la nivelul tubului digestiv (inhiba tonusul,

Procaina este un anestezic local.

Preparatul se foloseste datorita efectului calmant si antispastic in afectiuni gastrice.

1g fenobarbital acid.......................1100 g apa

Se va inlocui fenobarbitalul acid cu fenobarbital sodic (solubil in apa 1:1,5) luat in

232,24 f fenobarbital acid....................254,23 fenobarbital sodic

La 1 g FH corespunde 1,1 g FNa

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

SOLUTII APOASE CU SUBSTANTE GREU SOLUBILE

C6H4 COOH + NaHCO3 → C6H4 COONa + CO2 + H2O

Practic pentru 1 g de aspirina se iau 0,5 g NaHCO3 (excesul neinfluentand semnificativ

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

- comprimatele efervescente dau Cp dublă faţă de comprimatele obişnuite.

Formele enterosolubile realizează o absorbţie întârziată, Cp mai scăzute şi Cp maximă la

 prioritar prin glicinoconjugare, la acid saliciluric;

Fdin: Mecanism de acţiune:

 mecanism central talamic şi periferic de inhibare a biosintezei de PGE 1, ce

 algii moderate (nevralgii, mialgii, artralgii, cefalee);

 între mese, în administrarea ocazională;

 ca analgezic şi antipiretic, la adult, 0,5g (0,350-0,650g) de 4-6ori/zi, iar la copii,

 efect ulcerigen, prin hipersecreţie gastrică acidă şi scăderea cantităţii de mucus

 hipocoagulare (antiagregant plachetar la doze mici şi hipoprotrombinizant la doze

 bronhoconstricţie, cu agravarea astmului bronşic (mecanism de inhibare a

 reducerea filtrării glomerulare (mecanism de inhibare a biosintezei de PGE2

 iniţial, alcaloză respiratorie (prin stimularea centrului respirator, cu

 ulcer gastro-duodenal; astm bronşic;

 tinitus (zgomote în urechi);

 băuturile alcoolice potenţează tendinţa la microhemoragii;

II.Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Acidul benzoic, acidul salicilic si iodul sunt antiseptice si dezinfectante.

Preparatul se utilizeaza extern, in dermatoze.

Rp 5 Glicerina boraxata 20%

Na2B4O7 10H2O + 8C3H5(OH)3→2C3H5(OH)2BO3Na + 2C3H5(OH)2BO3H + 13H2O

In solutiile hidroglicerinate de borax, pH-ul este variabil in functie de proportia

Na2B4O7 10H2O + 4C3H5(OH)3→2C3H5(OH)2BO3Na + 2C3H5OH BO3H + 13H2O

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Se intrebuinteaza pentru badijonare in tratamentul aftelor, micoze, etc.

SOLUTII IN SOLVENTI ANHIDRI

Rp 6 Aetylis p-aminobenzoatis 1,0 g

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Preparatul de foloseste in afectiuni ale urechii.

SOLUTII CU APLICARE SPECIALA

Rp 7 Acidi salicilici 2,0 g

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, amestecare,

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Uleiul volatil de menta

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Datorita actiunii astringente, dezinfectante, cheratolitice preparatul se foloseste in acnee.

MODIFICARI FIZICE SI CHIMICE IN SOLUTIE

Cofeina baza Cofeina citrica

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Siropul de tiocol se administreaza in afectiuni ale aparatului respirator. Are actiune

Pentru actiune antispastica, antitusiva, analgezica preparatul se foloseste in afectiuni ale

PICATURI PENTRU OCHI

10 Oculoguttae resorcinoli 1% (FR X)

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Preparatul se foloseste pentru actiunea antiseptica, in tratamentul unor blefarite si