UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIȘ DIN ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE ȘI EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA” PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR”

REFERAT

DIDACTICA DOMENIUL ŞTIINŢE

Lect.Univ.Dr. Faur Cornel

STUDENT: Setelecan (Sas) Elena Oana

ANUL III /PIPP(BAIA MARE) / IUNIE 2019

 CUNOAŞTEREA MEDIULUI ÎNCONJURATOR
- metode şi tehnici moderne de lucru cu preşcolarii –

“… Avem nevoie de un învăţământ bazat pe standarde de performanţă

ridicate, orientat spre investigaţie; de un învăţământ orientat spre valori;… de un învăţământ
compatibilizat cu reperele europene. Avem nevoie de un învăţământ care să inducă o nouă
atmosferă în societate.“ ( Andrei Marga – ex-ministru al învăţământului )
În ultimii ani, în învăţământul românesc s-a produs într-adevăr o serie de
modificări benefice, dar nu suficient de ample. Totuşi, s-a conturat o evoluţie spre o
concepţie educaţională modernă, vizând desprinderea de automatismul şi rutina activităţilor
didactice impuse, oferindu-se spaţiu larg de manifestare libertăţii şi creativităţii. Totodată,
se contureză dezvoltarea unei noi abordări educaţionale – o abordare care determină
organizarea şi trăirea unor experienţe de învăţare ţinând seama de cerinţele viitorului şi de
necesitatea producerii unor schimbări dorite în comportamentul copiilor de astăzi, o abordare
care încearcă o îmbinare suplă a ideilor pedagogiilor moderne cu ideile pedagogiilor
tradiţionale.
“ Pedagogia, acum şi în viitor, este şi va fi o pedagogie pentru competenţe. Fie
ele disciplinare sau transversale, competenţele se dezvoltă pe două dimensiuni
complementare: în plan teoretic şi în plan operaţional – creator. (… ) Sistemul competenţelor
pe care le deţin cadrele didactice este dependent de: calitatea pregătirii şi formării iniţiale;
calitatea formării şi perfecţionării continue; consistenţa autoinstruirii, autoformării şi
autoperfecţionării. ( 1. Vasile Chiş- op. citată)
“ Viitorul aparţine şcolii inovatoare, unor reţele de instituţii educaţionale
conectate la programe comune de experimentare a predării învăţării, gestionării şi
promovării calităţii. Mai mult ca oricând, şcoala modernă caută să identifice şi să dezvolte
structuri de învăţare alternativă, cu parcursuri multiple, adaptabile şi eficiente în contexte
formale, nonformale şi informale, active pe durata întregii vieţi sociale şi profesionale.
Fenomenul educaţional nu mai poate fi redus la instituţiile şcolare corespunzătoare
diferitelor niveluri de studii; el integrează şi articulează toate sursele, experienţele şi
influenţele educative coroborate cu cadrele nonformale şi informale şi inclusiv
autoeducaţia.“ ( 1)
Au fost elaborate soluţii care ne oferă o perspectivă asupra formelor noi de
predare şi învăţare, în stare să motiveze individul pentru studiu: “predare şi învăţare
cooperantă, lecţii bazate pe experienţe de viaţă şi pe confruntări de opinii, atitudini şi modele
acţionale, activităţi educative care să răspundă pertinent aşteptărilor şi nevoilor indivizilor şi
comunităţii.“ (1) Există arii curriculare “apte să menţină constantă progresia învăţării
formative: învăţare pentru învăţare; învăţarea relaţiilor interpersonale; învăţarea
comunicării; învăţarea cooperării; învăţarea bunelor practici ca cetăţean european; învăţarea
pentru confruntarea eficientă cu dinamica situaţiilor de viaţă etc.“ (1)
Pătrunderea tehnicilor şi tehnologiilor avansate ce creează produse sofisticate,
“explozia“ mass-media, internaţionalizarea denumirilor diverselor puncte de referinţă,
lărgirea vocabularului curent prin neologisme preluate în formă pură, pun individul, de orice
vârstă, în faţa escaladării barierelor informaţionale. În acest context, se impune pregătirea
temeinică, la alte standarde, a generaţiilor de viitori cetăţeni ai acestui mileniu.
Referindu-ne la preşcolari, un rol pozitiv, de mare eficienţă în dezvoltarea

-1-
competenţelor de tip general îl au curiozitatea, observarea, căutarea şi identificarea spaţială
manifestate de copii. O sarcină foarte importantă în dezvoltarea personalităţii copilului
revine mijloacelor şi modalităţilor psihopedagogice, competent instrumentate de educatoare.
Specialiştii consideră că “ până la 6 ani, copilul acumulează prin inteligenţă
68% din totalul de operativităţi intelectuale pe care le-ar avea la 17 ani – conform studiilor
psihologului B. S. Bloom. Întreaga perioadă preşcolară este dominată de acţiunea constituirii
personalităţii, pe de o parte, şi, pe de altă parte, de implicarea inteligenţei în structura marilor
întrebări: ce este?, de ce?, cum?, acestea devenind exprimarea curiozităţii şi dorinţei de
investigare a realităţii universului de apartenenţă. Aceşti doi vectori operează permanent
asupra dezvoltării operaţional intelectuale.“ (2 – Ursula Şchiopu)
Aşadar, cea mai rodnică educaţie este aceea din primii ani de viaţă. Traiectoria
dezvoltării intelectuale a copilului este de la nivelul senzoriomotor la gândirea reflexivă,
abstractă. Dezvoltarea abilităţilor cognitive la preşcolar se realizează prin activităţile pe care
ni le-am planificat, având ca obiectiv general antrenarea copilului în explorarea mediului
natural şi social, mai apropiat sau mai îndepărtat, în rezolvarea de probleme pentru formarea
conceptelor, judecăţilor şi operaţiilor gândirii. Altfel spus, dezvoltarea abilităţilor cognitive
la copil se realizează de fapt prin stimularea dezvoltării aptitudinilor sau abilităţilor
intelectuale.
A antrena un copil în explorarea mediului “înseamnă a-i dezvolta echipamentul
senzorio-perceptiv şi a-i stimula curiozitatea naturală şi spiritul explorativ. “ (3 – Silvia
Dima) În acest sens, am proiectat şi realizat activităţi care au solicitat văzul, auzul, simţul
tactil şi cel olfactiv etc.( de ex.: “Ce-ai gustat?“, “Cum este?“ (rece-cald, moale-tare,neted-
aspru etc.), “Ce miros ţi-a plăcut?“ etc.) şi am creat situaţii stimulative pentru curiozitatea şi
spiritul de explorare ale copilului în mediul apropiat (sala de clasă, grădiniţă şi curtea cu
toate dotările lor), apoi în mediul îndepărtat ( împrejurimi, cartier, oraş). Totul a fost
înregistrat ( audio-video, fotografii), folosind apoi sunetele, imaginile în alte activităţi, de tip
integrat, în realizarea unor expoziţii şi chiar publicarea lor în presa locală.
Principalul mijloc prin care copilul învaţă şi se dezvoltă la această vârstă este
jocul, pe care l-am putea defini ca motor al minţii care vrea să exploreze mai mult decât până
acum, dar şi al copilului care este însetat după nou. Jocul este “inima“ unui program preşcolar
de succes, intervenind în viaţa copilului într-o mare varietate de feluri.
 În predarea şi învăţarea unor noi cunoştinţe şi concepte, ne-am întrebat şi am
stabilit:
 “Care sunt cunoşţinţele pe care le au copiii referitor la situaţiile în care
sunt implicate cunoştinţele pe care le predăm?
 Care sunt condiţiile susceptibile de a contribui la o evoluţie în sensul
dorit al acumulării de noi cunoştinţe?
 Cum s-ar putea asigura emergenţa reprezentărilor copiilor în construirea
noului?
 Modul în care copiii învaţă, determină în general, modul în care trebuie
să se predea – conţinutul care trebuie învăţat, volumul şi natura lui –
noţiuni, concepte, proceduri, competenţe, abilităţi, rezolvări de
probleme, atitudini etc. – determină în mod specific felul în care trebuie
să prezentăm informaţiile, structurarea, succesiunea lor logică, precum
si implicaţiile care se impun.“( 4 – Elena Miron Boca & colab.)
Într-o lume în care se vorbeşte de o a treia alfabetizare, nu mai este admisibil ca
preşcolarul să fie încătuşat de prejudecăţile unei metodologii învechite. Noua programă
pentru învăţământul preşcolar scoate în evidenţă relaţia biunivocă, de altfel binecunoscută,
-2-
conţinut – metodă şi pune un accent deosebit pe rolul educatoarei în procesul de activizare
a funcţiilor mintale constructive şi creative ale copiilor.
Cert este că asistăm la dezvoltarea unei noi abordări educaţionale, cadrul didactic
având posibilitatea să utilizeze cele mai eficiente căi şi metode în activitatea cu copiii,
indiferent dacă ele îşi au originea într-o alternativă pedagogică modernă sau în pedagogia
tradiţională. Schimbul de idei în domeniul strategiilor educaţionale nu poate fi decât benefic
atât pentru copil, cât şi pentru cadrul didactic şi, în mod evident, o cale spre progres.
În cadrul activităţilor de cunoaşterea mediului înconjurător am recurs şi la o
abordare integrată a curriculumului datorită avantajelor acestui demers didactic:
- copiii identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi concepte;
- baza integrată a cunoaşterii conduce la o mai rapidă refacere a informaţiilor;
- timpul de parcurgere a curriculumului este sporit;
- sunt încurajate comunicarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare;
- copiii devin mai angajaţi şi mai responsabili în procesul învăţării.
Abordarea integrată a activităţii instructiv- educative am conceput-o începând
chiar cu ariile de stimulare. Concret, ne referim aici la tema “Anotimpurile“ (grupa mare) şi
la ariile de stimulare organizate permanent în sala de grupă şi reactualizate conform temei
propuse :
o Bibliotecă : imagini din natură, calendare cu reproduceri de artă ale
unor aspecte din natură, cărţi cu poezii şi ghicitori ilustrate, jetoane,
fişe cu imagini din activitatea omului în fiecare anotimp, pliante,
fotografii din activităţile copiilor realizate în grupele anterioare etc.
 o Artă : materialele obişnuite combinate cu materiale din natură uscate,
presate şi materiale refolosibile, deşeuri netoxice etc.
o Construcţii : combinaţie de materiale existente în dotare şi cele
adunate din natură cu ocazia drumeţiilor sau colectate de copii
împreună cu părinţii cu ocazia vacanţelor, excursiilor etc.
o Ştiinţă : seminţe diverse, ghivece cu pământ (pentru fiecare copil),
jetoane cu imagini de fructe, legume, flori, observarea unor fenomene
meteorologice, evoluţia în timp a unui fenomen (înregistrare).
o Joc de rol : materiale din natură, costumaţii diverse realizate din
materiale reciclabile, adecvate fiecărui anotimp în parte; “Prietenul
meu este anotimpul… “, “Anul şi cele patru fiice ale sale“, “Ce s-ar
întâmpla dacă ar fi tot timpul vară (iarnă…)?“, “De-a greierele şi
furnica“ etc. sunt doar câteva dintre temele sugerate copiilor sau chiar
de copii pentru astfel de jocuri care au un mare rol în aprofundarea şi
evaluarea cunoştinţelor asimilate.
Tot în contextul învăţământului integrat, la grupa pregătitoare am desfăşurat
opţionalul (de tip interdisciplinar) cu tema “ Strada mea e cea mai frumoasă!“, care în al
doilea semestru a devenit “ Strada şi pietonii“. Disciplinele implicate au fost: cunoaşterea
mediului, educaţie moral-civică, educaţie muzicală, activitate practică.( În ANEXA 1 sunt
prezentate câteva imagini din acţiunile copiilor.) Acest gen de acţiuni au fost şi sunt
coroborate în permanenţă cu cele care vizează educaţia ecologică. Natura are nevoie de
prieteni! Câteva noţiuni generale ca: ocrotirea naturii, poluare, a proteja, dispariţie,
distrugere, rezervaţie, monument al naturii concentrează cunoştinţele din mediul ecologic pe
care trebuie să le posede preşcolarii la această vârstă.
Le-am acordat copiilor şansa de a iniţia acţiuni implicate în cunoaşterea
-3-

ştiinţifică: observarea, măsurarea, predicţia, clasificarea, înregistrarea şi analiza datelor,

formularea şi testarea ipotezelor, comunicarea rezultatelor. “ Aceste acţiuni care presupun
implicarea reală a copiilor în propria învăţare, vor determina cunoaşterea prin experienţa
directă, descoperirea prin efort propriu a cunoştinţelor despre realitatea înconjurătoare, cu
efecte benefice atât asupra învăţării, cât şi asupra dezvoltării psihice: dezvoltarea
potenţialului intelectual, crearea motivaţiei intrinseci pentru cunoaştere, achiziţia unor
elemente de euristică a descoperirii. (J. Bruner, 1970). “ ( 5 - A. Glava, C. Glava )
În acest sens, am proiectat şi am realizat cu copiii din grupa mare mai multe
acţiuni cu tema “ Pădurea“, în cadrul activităţilor de educaţie ecologică. Au participat şi
părinţii copiilor, un profesor de biologie şi câţiva copii din clasele mai mari de la şcoala
învecinată. Interesul copiilor pentru acest subiect a crescut şi mai mult după ce au asistat la
un eveniment nefericit din timpul unei plimbări la marginea pădurii Bungăr: câţiva tineri
făcuseră focul chiar lângă copaci şi după puţin timp au început să se joace cu beţe aprinse la
un capăt. Din “joaca“ lor au luat foc frunzele şi crenguţele uscate din jur. Cu greu au reuşit
să nu lase focul să ajungă la copaci, fiind ajutaţi de câţiva trecători să-l stingă.
 Toţi copiii au fost speriaţi şi chiar foarte supăraţi văzând că mai sunt unii care nu
ştiu să respecte pădurea, cea care ne dă oxigenul atât de necesar vieţii. Au început apoi să
discute despre ce s-ar fi întâmplat dacă focul s-ar fi extins, venind fiecare cu un răspuns sau
punându-şi alte întrebări la care noi răspundeam adecvat, pe înţelesul lor. Au propus şi
pedepse destul de aspre acelor tineri inconştienţi şi tuturor celor care nu ocrotesc pădurea,
spunând că ar fi fost bine dacă i-am fi fotografiat în timp ce făceau acea faptă rea.
Toate acţiunile s-au derulat în grădiniţă şi înafara ei, conform unui plan realizat
împreună cu copiii şi concretizat într-o hartă frumos ilustrată, având ca titlu “PADUREA –
BOGATIA NOASTRA “ :
Istoric : Ce este şi cum a apărut pădurea?
De ce cresc pomii?
Ce sunt tufişurile?
Caracteristici : Părţile componente ale copacului
Rolul şi funcţiile lor
Rădăcinile – minunea naturii
Mediul de viaţă: Cum trăiesc copacii?
Pădurea, o casă pentru animale
Pădurea, plină de mistere
Pădurea – ceas biologic
Foloase : De ce în păduri şi parcuri aerul este mai curat?
Zi de naştere petrecută la pădure
La ce folosim lemnul copacilor?
Colectăm ( cu grijă !) fructe de pădure şi plante medicinale.
Pădurea ne dăruieşte materiale pentru jucării.
Atitudine: S. O. S. ! OCROTIŢI NATURA!
NU ploilor acide!
Cum ocrotim pădurea?
Plantăm şi îngrijim copaci.
Înfrumuseţăm curtea grădiniţei.
În urma colaborării dintre toţi factorii educaţionali implicaţi în astfel de activităţi
care au ca principal scop cunoaşterea mediului înconjurător de către copii şi protecţia
acestuia, am constatat eficienţa deosebită a următoarelor metode şi tehnici de lucru activ-
participative:
-4-
- studiul de caz (grupul de copii este confruntat direct cu o situaţie reală, autentică, de o
mare valoare formativă);
- jocul de rol ( simularea unei funcţii, relaţii, fenomen, activităţi);
( stimulează interacţiunea umană, reprezentând o metodă eficientă de formare
rapidă şi corectă a convingerilor, atitudinilor şi comportamentelor);
- brainstorming-ul (metoda “asaltului de idei“) – favorizează dezvoltarea de idei noi,
gândirea, creativitatea;
- problematizarea (dezvoltă gândirea divergentă, creativitatea);
- învăţarea prin descoperire (are la bază cercetarea, investigarea proprie realizată de copil);
- jocul didactic;
- munca în perechi şi
- lucrul în echipă ( învăţare prin cooperare) – stimulează gândirea critică;
- învăţarea diferenţiată etc.
Se impune de altfel o continuă pregătire profesională a noastră, a educatoarelor,
în direcţia înnoirii şi perfecţionării metodelor de învăţare. “Act de conştiinţă de calitatea
căruia depinde viitorul unei societăţi, educaţia funcţionează ca un sistem inerţial: calitatea
educaţională este realizată şi asigurată în cadrul procesului educaţional, iar eficienţa se
cuantifică şi se monitorizează în timp, atât la nivelul procesului de învăţare, cât şi la nivelul
sistemului. Evaluarea calităţii educaţiei se face pe baza unor rezultate interne, externe,
calitative, cantitative, obţinute în cadrul unui sistem educaţional prin derularea unui proces
educaţional influenţat de condiţii interne şi externe, de anumite restricţii contextuale.“ (7-
Mariana Dragomir )
Sintetizând, criteriile de eficienţă a activităţilor de cunoaşterea mediului ar fi
următoarele:
-realizarea unei abordări echilibrate, atât a temelor privind mediul fizic
(biologie, fizică, geologie, geografie), cât şi a celor privind mediul
social (istorie, religie, elemente de cultură locală);
- includerea în curriculum a unor subiecte ce reprezintă preocupări de
actualitate şi de perspectivă ale cunoaşterii ştiinţifice (de ex.: teme
privind poluarea şi contracararea ei, probleme privind producţia de
energie prin mijloace neconvenţionale);
- crearea de experienţe de învăţare directă, prin acţiune; evitarea oferirii
de informaţii în formă finită şi încurajarea descoperirii cunoştinţelor
prin acţiune;
- oferirea a numeroase ocazii de exersare a comportamentului implicate
în cunoaşterea ştiinţifică; copiii preşcolari sunt capabili de observare şi
analiză prin percepţia senzorială, clasificare, cuantificare (prin
comparare, măsurare, numărare) şi comunicare a rezultatelor acţiunii de
cunoaştere (verbală, grafică etc.). (A.& C. Glava)
Cu certitudine, când educăm o generaţie, aceasta are “efecte de iradiere de
valori morale, sociale, de mentalitate, cultură şi civilizaţie cel puţin în trei direcţii“. Versurile
următoare sugerează “dezvoltarea emergentă specifică educaţiei“ (Ursula Şchiopu, 1994):
“ Dacă te poartă gândul peste un an
 Seamănă un ogor,
Dacă te poartă peste zece ani
sădeşte un pom,
Dacă te poartă gândul peste o sută de ani
educă oamenii.
-5-
Sămănând ogorul
vei recolta o dată
Sădind un pom
vei recolta de zece ori
Educând oamenii
vei recolta de o sută de ori.“
( poet chinez necunoscut din anii 500 î. d. Cristos)

BIBLIOGRAFIE :

1. CHIŞ, VASILE – “ Pedagogia contemporană. Pedagogia pentru competenţe“

Editura “Casa Cărţii de Ştiinţă“ – Cluj-Napoca, 2005
2. ŞCHIOPU, URSULA– “Preşcolarul la porţile mileniului III“ –Revista Învăţământul
preşcolar nr. 1-2, Bucureşti, 2000
3. DIMA, SILVIA - “ Stimularea abilităţilor cognitive prin activităţi specifice“ –
Revista Învăţământul preşcolar nr.1-2, Bucureşti, 2000
4. MIRON BOCA, ELENA & colab. – “Ghidul metodologic şi aplicativ al educatoarei“
– Editura Eurodidact, 2006
5. GLAVA, A.& C. – “ Introducere în pedagogia preşcolară“ – Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 2002
6. Revista “Învăţământul preşcolar“ nr. 3-4/ 1994
7. DRAGOMIR, MARIANA – “Managementul activităţilor didactice. Eficienţă şi
calitate“ – Editura Eurodidactic – Cluj-Napoca, 2004
8. Ministerul Educaţiei Naţionale – “Programa activităţilor instructiv-educative în
grădiniţa de copii…“- Bucureşti, 2000.
-6-