Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI IONILOR DE K+ ȘI NA+ DIN
SÂNGE PRIN METODA FLAMFOTOMETRICĂ
La nivel plasmatic cei mai importanți cationi sunt Na+, K+, Ca2+, Mg2+. În țesuturile vii,
acești ioni au o dispoziție inegală de o parte și de alta a membranei celulare, asigurând
ceea ce se numește polarizarea electrică a membranei celulare. Na+ este dispus
predominant extracelular în timp ce K+ este distribuit în principal intracelular.
16
Concentrațiile acestor ioni variază între anumite limite în funcție de mai mulți factori
(aport, excreție, balanță hidrică, etc.).
20
Pentru determinarea concentrațiilor ionice într‐un mediu se pot folosi reacții de culoare,
reacții care să ducă la variații de masă, etc. Una dintre cele mai simple metode de
e,
determinare a concentrației unui ion într‐un lichid biologic (sânge, urină, lichid
cefalorahidian, lichid articular, etc.) este metoda flamfotometrică. Aceasta se bazează pe
gi
faptul că orice element chimic adus la incandescență va emite o radiație luminoasă cu
un spectru caracteristic. Spectrul emis de sodiu de exemplu, este o nuanță de portocaliu
lo
(589nm). Potasiul adus la incandescență emite o lumină roz‐violet (766 nm). Cu cât
concentrația ionilor aduși la incandescență este mai mare, cu atât intensitatea luminii cu
io
spectru corespunzător va fi mai mare. Desigur că în lichide biologice se găsesc multiple
elemente chimice, fiecare emițând lumină cu lungime de undă caracteristică. Pentru a
iz
elimina radiația luminoasă provenită de la alte elemente chimice se folosesc filtre de
culoare cu lungimi de undă corespunzătoare elementelor chimice studiate. Pentru a
-F
putea aduce la incandescență lichide biologice, ele trebuiesc evident pulverizate foarte
fin și amestecate cu un gaz inflamabil, cel mai frecvent utilizat fiind metanul. Pentru
măsurarea intensității luminoase, aceasta trebuie transformată în semnal electric, lucru
r
realizat cu ajutorul unei celule fotovoltaice. Cu cât intensitatea luminoasă este mai
ta
mare, cu atât tensiunea electromotoare dezvoltată la bornele celulei fotovoltaice va fi
mai mare.
ep
dr
FLAMFOTOMETRUL CARL‐ZEISS‐JENA
În
În lucrările noastre practice vom folosi un flamfotometru Carl‐Zeiss‐Jena, ale cărui părți
componente sunt reprezentate în Figura 2.
Flamfotometrul este compus dintr‐un compresor de aer, un pulverizator care prin efect
Venturi aspiră și pulverizează proba biologică, amestecând metanul cu aer și particule
foarte fine de lichid de analizat. Amestecul este aprins la capătul unui arzător. Flacăra se
găsește în focarul unei oglinzi concave, astfel încât razele luminoase vor fi proiectate
paralele către o lentilă convergentă care le va focaliza pe celula fotovoltaică. Înainte de a
ajunge la celula fotovoltaică, razele luminoase trec printr‐un diafragm si evident prin
16 Lucrări practice de fiziologie
filtrul de culoare care lasă să treacă spre celula fotovoltaică doar radiația specifică
elementului chimic studiat. Tensiunea electromotoare generată de celula fotovoltaică va
fi măsurată cu ajutorul unui voltmetru digital setat pe scala de 50 mV.
16
20
e,
gi
lo
io
iz
-F
Figura 2. Flamfotometrul Karl‐Zeiss‐Jena.
r
MOD DE LUCRU
ta
Înainte de utilizare, probele biologice vor fi diluate de 100X pentru determinarea Na+ și
ep
de 10X pentru determinarea K+. Având în vedere acest lucru, rezultatele finale vor trebui
înmulțite cu 100, respectiv cu 10 pentru a obține valorile corecte!
dr
Din motive tehnice, tensiunile generate de celula fotovoltaică nu sunt perfect liniar
dependente de fluxul luminos, de aceea sunt necesare multiple soluții de concentrație
În
cunoscută pentru trasarea unui grafic de etalonare a aparatului. Concentrațiile acestor
soluții sunt:
Na+ (mmol/l) 0,25 0,50 0,75 1,00 2,0 ‐‐
+
K (mmol/l) 0,156 0,313 0,625 0,938 1,25 2,5
Determinarea concentrației electroliților din plasmă 17
Operarea flamfotometrului se va face numai în prezența cadrului
didactic!
– se reglează presiunea aerului comprimat în sistem la un nivel constant de 0,2 –
0.25 atm;
– se pornește LENT gazul metan și se aprinde flacăra; se reglează presiunea
gazului metan la 2 cm H2O sau până flacăra are 2‐3 cm și este stabilă;
16
– se verifică funcționarea multimetrului prin pulverizare de apă distilată;
– se introduce filtrul optic corespunzător (pentru Na+ sau K+);
20
– se spală pulverizatorul de 2 ori cu apă distilată;
– se pulverizează pe rând soluțiile etalon și se citește tensiunea generată la
fiecare concentrație, se notează valorile într‐un tabel; pulverizatorul se spală
întotdeauna cu apă distilată între soluțiile utilizate;
e,
– se pulverizează soluția necunoscută și se citește tensiunea generată; se
notează valoarea pentru concentrația necunoscută (X);
gi
– se spală pulverizatorul de 2 ori cu apă distilată;
lo
– se oprește gazul metan, apoi aerul comprimat și voltmetrul.
io
După citirea tensiunilor corespunzătoare soluțiilor etalon și a soluției necunoscute, se va
trasa pe hârtie milimetrică (Figura 3) un grafic ce va reprezenta curba de etalonare a
iz
aparatului. Pe abscisă se vor plasa concentrațiile soluțiilor etalon iar pe ordonată se vor
reprezenta tensiunile electromotoare corespunzătoare fiecărei concentrații.
-F
Concentrația soluției necunoscute (X) se va determina prin interpolare pe acest grafic,
corespunzător tensiunii generate. Evident, curbele de etalonare diferă pentru Na+ și K+.
Având în vedere diluția inițială a soluțiilor, descrisă mai sus, rezultatele vor trebui
r
înmulțite cu 100 pentru Na+ și cu 10 pentru K+.
ta
INTERPRETAREA REZULTATELOR
ep
Valori normale:
– sodiu: 135‐145 mmol/l
dr
– potasiu: 3,5‐5,0 mmol/l
Hiperkaliemia (hiperpotasemia) apare cel mai frecvent în cazul insuficienței renale, este
În
definită ca și creștere a valorilor K+ seric peste 5,0‐5,5 mmol/l. Poate fi indusă de
anumite medicamente, distrugere tisulară marcată, transfuzie de volum mare de sânge.
Hipokaliemia (hipopotasemia) reprezintă o tulburare gravă a echilibrului electrolitic,
poate să apară în boli renale, pierderi marcate (transpirații profuze, vărsături repetate,
diaree) sau poate fi cauzată de anumite medicamente.
Hipernatremia reprezintă creșterea valorilor Na+ peste 145 mmol/l, apare lent, de obicei
prin deshidratare și mai rar prin ingestia de alimente foarte bogate în sare.
18 Lucrări practice de fiziologie
Hiponatremia reprezintă scăderea valorilor sodiului seric sub 135 mmol/l. De obicei se
instalează lent, insidios, pe parcursul mai multor săptămâni și inițial este asimptomatică.
Este întâlnită mai des la persoane cu insuficiență cardiacă tratate cu cantități mari de
diuretice de ansă sau la copii, datorită excesului de aport de apă (intoxicația cu apă).
16
20
e,
gi
lo
io
iz
r -F
ta
ep
dr
În
+ +
Figura 3. Crearea curbelor de etalonare pentru Na și K .