Modului 3.

Deontologia – componentă a eticii pedagogice

3.1. Conceptul de deontologie.
3.2. Comportamentul etic, particularităţi.
3.3. Codul de etică al cadrului didactic.
3.4. Competenţa deontologică

Studiul acestor conţinuturi va fi orientat spre realizarea obiective:

- să definească noţiunea de deontologie;
- să analizeze codul deontologic al cadrelor didactice;
- să dezvăluie importanţa codului deontologic în activitatea profesională.

Conceptele - cheie: deontologie, deontologie pedagogică, cod, cod deontologic, cod

de etică, codul de etică educațională, cod de etică al cadrului didactic, competență
deontologică, măiestria profesională, comportament etic.

3.1. Conceptul de deontologie

Deontologia este ştiinţa ce studiază drepturile,
Cuvântul deontologie e de
îndatoririle şi etaloanele de acţiune, apreciere şi comportare
origine greacă „deonticus”
într-un anumit domeniu de activitate.
ce înseamnă ştiinţa ceea ce
Deontologia, deriva din doua cuvinte de origine
trebuie de făcut, datorii,
greaca: deon (datorie) si logos (ştiinţă). În sensul originar
obligaţii.
grec, deontos semnifica știință a ceea ce va trebui făcut,
ştiinţa datoriei este parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități
profesionale este teoria despre originea, caracterul și normele obligației morale în general.
Deontologia ca şi etica profesională e de mai multe feluri: deontologia medicală,
militară, gazetarului, inginerească, educatorului etc., toate au la bază reguli de conduită şi
moduri de comportare care să susţină competenţa profesională. Deontologia este etica muncii
care înlesneşte împăcarea omului cu meseria sa, susţine pedagogul Grigoraş. Deontologia
didactică este ştiinţa despre drepturile şi îndatoririle pedagogului incluzând competenţele
profesionale, conștientizarea deciziilor lui luate în procesul activităţii de educaţie şi instruire.
Sarcinile deontologice:
1. Formarea responsabilităţii faţă de activitatea sa profesională.
2. Modelarea comportării în corespundere cu codul deontologic.
3. Formarea conştiinţei morale şi profesionale.
4. Formarea deprinderii de a acţiona din sentimentul datoriei.
5. Formarea deprinderii de a nu suporta nedreptatea.
6. Educarea sentimentului de sacrificiu personal şi de asumarea riscului.
7. Dezvoltarea necesităţii de autoevaluare şi de autoperfecţionare permanentă.

3.2. Comportamentul etic, particularităţi

Comportamentul etic, atât în societate, cât şi în organizaţii, este reglementat de un şir de
factori, dintre care menţionăm:
 Legislaţia de stat care orientează, atât la nivel individual, cât şi organizaţional, spre
îndeplinirea unor legi care sunt reglementate de stat. Legislaţia de stat apără drepturile
cetăţenilor ţării respective, dar stipulează şi obligaţiile lor, menţionând, totodată, că încălcarea
legislaţiei de stat este pedepsită în conformitate cu articolul şi alineatul respective din lege.
 Codul deontologic sau codul de etică poate fi definit în diferite moduri:
1) un ansamblu de precept, prescripţii de conduită pentru diverse aspect ale valorii
morale de drept, socioprofesionale;
2) o declaraţie formală care constituie un ghid etic pentru modul în care oamenii dintr-o
organizaţie trebuie să acţioneze şi să ia decizii;
3) un document formal care statuează normele şi credinţele, reflect valorile obiective şi
principiile promovate de o firmă, reflectând gradul de cultură al firmei.
Exemple de documente cu rol de reglementare: Codul lui Hammurabi (sec. XVIII-
XVII), aparţinând regatului vechi babilonian, reprezintă o culegere de legi; Codul lui Manuc
(sec.XVIII- XVI) din India antică era un ansamblu de legi civile şi religioase; Decalogul sau
cele 10 porunci din Vechiul testament (sec.XI î.Ch.), relevate lui Moise pe Muntele Sinai;
Jurământul lui Hipocrat (sec.V-IV) etc.
Majoritatea codurilor etice identifică comportamentele scontate în cadrul relaţiilor
sociale, recomandă evitarea acţiunilor improprii şi ilegale în munca desfăşurată şi recomandă
relaţii bune cu clienţii.
Un cod etic formulează idealuri, valori şi principii după care este guvernată o
organizaţie. Dincolo de aceste elemente, codurile etice abordează aşa probleme, cum ar fi:
conflictele de interese, concurenţii, caracterul privat al informaţiilor, oferirea cadourilor etc.

2.3. Codul deontologic al cadrului didactic

Din cele mai vechi timpuri, omul a simţit nevoia pentru ordine şi disciplină. Au fost
elaborate norme, principii, legi sistematizate şi unificate în table normative, în coduri, de
percepte, de prescripţii, de conduită pentru diverse aspecte ale vieţii morale, de drept, socio-
profesionale.
Unul din primele coduri e cel al lui Hammurabi din Regatul vechi babilonian, secolele
17-18. E cunoscut Codul lui Manu ale Indiei antice. Norme morale conţin cele zece porunci
din Vechiul Testament trimise lui Moise. Un alt cod este jurământul lui Hipocrate din secolele
V-VI. În cultura noastră naţională, reguli de comportare dintre cele mai vechi conţine:
,,Învăţătura lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”. Astfel de modele comportamentale
cunoscute în istoria noastră conţine şi lucrarea lui D. Cantemir, Divanul sau gâlceava
înţeleptului cu lumea.
Cele enumerate sunt dovada interesului omului pentru legi, ordine, norme călăuzitoare.
Cuvântul cod e polisemantic. În lucrarea de fată se va utiliza acest cuvânt cu sensul de
culegere de reguli, norme de conduită, o definiţie a codului cu semnificaţia nominalizată
găsim în literatura ce abordează problema respectivă.
Valoarea codurilor deontologice constă în determinarea Codul deontologic
moralei conduitei profesionale care include: iniţiativa, formulează explicit, în scris
autoritatea, spiritul dreptăţii, libertăţii, respectarea idealurile, valorile,
confidențialității informaţionale, respectul reciproc, principiile pe care consimt să
bunăcredință, onestitatea, simţul responsabilităţii, respectarea le respecte membrii unei
dreptului la opinie, sensibilitatea la conflictele de interes. Un cod echipe profesionale
deontologic presupune evidenţierea moralei necesară într-o
anumită sferă a muncii sociale.
Îndatoririle angajatului în câmpul muncii ţin de principii ale onoarei profesionale
referitor la: tendinţa de perfecţionare permanentă; promovarea relaţiilor civilizaţiei, a stimei
reciproce; respectarea adevărului, obiectivităţii; corectitudinea modalităţilor de acţiune;
păstrarea secretului profesional;de a apela la ajutor şi de a acorda ajutor.
La moment sunt întocmite un şir de coduri deontologice. În Moldova este un cod
deontologic al cadrelor didactice întocmit de profesorul Virgil Mândâcanu. Acest cod
cuprinde: obligaţii faţă de activitatea profesională; obligaţii faţă de sine; obligaţii faţă de elevi;
obligaţiile faţă de părinţii elevilor; obligaţiile faţă de directorul şcolii; obligații ale directorului
faţă de subalterni; obligaţii faţă de colegi.
Respectând aceste obligaţii prevăzute de respectivul cod, pedagogul se va ataşa eticii
şi deontologiei, valorilor pedagogice; va deveni deschis pentru apărarea valorilor universale.
Omul care respectă normele morale contribuie la dezvoltarea societăţii, îşi cultivă un şir de
calităţi: devine respectuos cu cei din jur, devotat profesiei alese, responsabil, onest.
 În sintagmele „cod etic” sau cod „deontologic”, noţiunea de „cod” se apropie mai mult
de sensul pe care îl are în teoria dreptului. Juridic, codul se referă la ansamblul regulilor care
orientează conduita în diverse situaţii. În sens larg, codul realizează o clasificare simplă a
regulilor pe materii, cu o ierarhie de niveluri, precedată de genuri şi specii (de exemplu codul
civil). În dreptul pozitiv, codul este un ideal de sistematizare, care include: a) autoritatea
legislatorului; b) publicitatea, propagarea; c) sistemicitatea, adică prezentarea clară şi
ordonată a regulilor generale.
Topicele codurilor s-au schimbat în timp, în funcţie de concepţiile asupra intereselor
profesiilor şi organizaţiilor. Astfel, în contextul delimitării teoretice a codului de etică
educaţională orice definiţie ar trebui să satisfacă mai multe exigenţe:
- să fie comprehensivă;
- să se poată aplica;
- să identifice actorii responsabili pe planuri multiple (nu doar profesorii sunt
responsabili de educaţie);
- să identifice liniile de conţinut ale datoriilor.
Codul de etică educaţională este un document elaborate de diferite instanţe (membrii
profesiei, conducerile instituţiilor) la diferite nivele de generalitate (individual, local,
regional, naţional, internaţional) cu rol de identificare a valorilor fundamentale şi
responsabilităţilor persoanelor implicate direct în procesul de predare - învăţare în vederea
constituirii unui mediu educativ cu dimensiuni fizice psihologice, axiologice propice
dezvoltării elevului.
Codurile sunt declaraţii publice, prin care educatorii îşi afirmă expertiza în faţa
societăţii. În calitate de valoare a serviciului public codurile: sunt o garanţie a
profesionalismului; reprezintă un angajament luat fată de societate; au o dimensiune
colectivă; sunt documente de management al instituţie; reflectă si propun un cadru
axiologic; corespund particularităţilor locale, regionale, naţionale şi internaţionale.
În Republica Moldova la 07.09.2015 prin Ordinul nr. 861 a fost aprobat Codul de
etica al cadrului didactic. Codul este aplicabil tuturor persoanelor din sistemul de învățământ
general și profesional tehnic, public şi privat şi care, în conformitate cu prevederile Codului
educaţiei, îndeplinesc funcţia de personal de conducere, personal didactic şi personal didactic
auxiliar din cadrul instituţiilor de învățământ general şi profesional tehnic.
Scopul şi obiectivele Codului:
a. stabilirea unor standarde și reguli de conduită pentru personalul de conducere, personalul
didactic și personalul didactic auxiliar din învățământul general și profesional tehnic;
 b. creşterea prestigiului şi consolidarea autorității cadrelor de conducere, cadrelor didactice
cadrelor didactice auxiliare;
c. instituirea unor standarde unice de conduită a cadrelor didactice.
Scopul urmărit de Cod poate fi realizat prin intermediul următoarelor obiective:
a. autodisciplinarea persoanelor responsabile de instruire şi educaţie, prin asumarea
conţinutului acestui Cod;
b. menţinerea unui grad înalt de profesionalism în exercitarea atribuţiilor şi funcţiilor
personalului din sistemul de învățământ general și profesional tehnic public şi privat,
responsabil de instruire şi educaţie, în mod special ale persoanelor care îndeplinesc funcţia de
cadre didactice;
c. ameliorarea calitativă a relaţiilor dintre actorii educaţionali;
d. reducerea practicilor inadecvate şi/sau imorale ce pot apărea în mediul educaţional;
e. creşterea gradului de coeziune a personalului implicat în activitatea educaţională;
f. facilitarea promovării şi manifestării unor valori şi principii aplicabile în mediul şcolar,
inserabile şi în spaţiul social;
g. sensibilizarea opiniei publice în scopul susţinerii valorilor educaţiei.
Obiectul Codului:
1. Codul reglementează raporturile profesionale ale cadrelor didactice și funcţionează atât
ca un contract moral între părinţi/alți reprezentanți legali, elevi, copii, comunitatea locală şi
diferitele categorii de personal din sistemul de învățământ general și profesional tehnic
responsabile de instruire şi educaţie, cât şi ca un sistem de standarde de conduită profesională,
capabile să contribuie la coeziunea instituţională şi a grupurilor de persoane implicate în
activitatea educaţională prin formarea şi menţinerea unui climat bazat pe cooperare şi
competiţie după reguli corecte.
2. Orice persoană din sistemul de învățământ general și profesional tehnic public şi privat,
responsabilă de instruire şi educaţie, este obligată să cunoască, să respecte şi să aplice
prevederile prezentului Cod.
Acest cod cuprinde principiile şi normele de conduită în cadrul instituției de
învățământ, consiliul de etică cu competenţele de funcţionare incluse şi răspunderea privind
nerespectarea prevederilor codului.
3.4. Competenţa deontologică
Competenţa este Aptitudine+Capacitate+Abilitate. E o rezultantă a cunoştinţelor,
aptitudinilor, capacităţilor, abilităţilor şi trăsăturilor caracterial temperamentale care conduc la
performanţe în diferite domenii.
 În orice profesie sunt identificaţi maeştri. Măiestria profesională se întemeiază pe o
profundă înţelegere a psihologiei colectivului, pe priceperea de a aplica adecvat şi în spirit
creator procedeele de lucru şi metodice, pe capacitatea de a analiza rezultatele aplicării lor şi
de a întrevedea etapele desfășurării procesului de lucru, ca şi eficienţa acestui proces, ținând
seama de particularităţile de vârstă şi cele individuale ale persoanelor cu care lucrează.
În acest sens, profesorilor le sunt necesare coduri etice. Pentru ca aceste coduri să
deţină o autoritate morală, trebuie să prezinte consimțământul tacit sau explicit al fiecărui
membru. Acest consimțământ este cerut la intrarea într-o profesie şi, în lipsa lui, persoana nu
este acceptată sau, dacă încalcă principiile-cadru, este exclusă. Există cazuri în care anumiţi
practicanţi aii unei profesii pun un monopol absolut pe regulile şi codul acesteia, ajungându-
se la ceea ce se poate numi „mafie a prototipului unei profesii”. Profesioniştii unui domeniu
care îşi exercită rolul în mod responsabil, cât mai aproape de aceste cerinţe, dobândesc un
statut recunoscut. Aceasta este proba că ei dau dovadă de ceea ce este considerat drept
profesionalism.
Profesioniştii au obligaţia „celei de-a treia persoană”, care limitează normativ acţiunea
clienţilor. O astfel de abordare se potriveşte mai mult profesiilor în care clientul trebuie apărat
(de exemplu, avocaţii), dar şi în acest caz profesioniştii trebuie să acţioneze în limite legal
permise şi moral corecte.
A intrat în obișnuință ideea de a reuni într-un corp normativ sau într-un ansamblu de
reguli, ce compun un cod, toate cunoştinţele fundamentale despre ceea ce este just și
convenabil pentru buna exercitare a unei profesii. Astfel, trebuie să precizăm, de la început ca,
deontologia, în sens de reguli și datorii care reglementează o profesie, reunește sub forma
unui cod regulile privitoare la responsabilitatea membrilor profesiunilor organizate în ordine
profesionale. Plecând de aici, la începuturi, unii autori considerau că aceste profesiuni sunt
exclusiv liberale. Astăzi, însa, codurile deontologice reglementează toate formele de activitate
profesională: medicală – generaliști, arhitecți, agenți bancari, experți contabili, agronomi,
administratori, chimiști, notari, parlamentari, magistrați, polițiști, mediatori, avocați ș.a.
De-a lungul duratei întregii lor cariere, profesioniștii sunt supuși unor obligații
deontologice particulare a căror încălcare poate fi sancționată chiar prin pedepse penale,
atunci când încălcările iau formele prevăzute de legea penală, sau prin aplicarea de sancțiuni
disciplinare, prevăzute de Codul lor deontologic, atunci când ei săvârșesc acte care aduc
atingere datoriei de probitate, de integritate, de onoare sau de bună conduită.
Codurile deontologice enunță reguli de comportament pe care angajatul trebuie să le
respecte atât în timpul exercitării profesiei sale, cât și, uneori, în viața cotidiană. De aceea,
normele principale pe care le conține codul se referă la probitate, la competență și la calitatea
serviciului, la sinceritate și onestitate, la respectarea secretului profesional, la imparțialitate, la
inexistența conflictelor de interese, la incompatibilitatea funcțiilor, la curtoazie, la respect și la
buna.
Însă, dacă este adevărat că aceste coduri deontologice sunt corpuri de norme aplicabile
disciplinei profesionale, trebuie să precizăm că ele sunt astfel cu titlu indirect. Rolul lor este,
mai înainte de toate, de a reuni principalele reguli morale care reglementează o practică
profesională anume. De aceea, trebuie să fim de acord cu aceste afirmații născute și probate
de-a lungul timpului:
1 Codurile deontologice au rolul esențial de a servi drept ghiduri pentru întrebările de
conștiința ale unui angajat;
2 Un cod nu urmărește, în primul rând și nici în exclusivitate, să definească ceea ce
constituie o în conduită profesionala și nu tinde nici să evalueze importanța diverselor reguli
existente sau a gravității pe care o implică încălcarea lor;
3 Funcțiile de a stabili cazurile de în conduită, gravitatea încălcării regulilor și a urmărilor
acestora revin organelor de conducere ale profesiei;
4 Scopul regulilor deontologice este de a servi drept ghid; drept urmare, codurile
deontologice încurajează autoreglementarea.
Putem spune, astfel, că deontologia aparține domeniului moralei profesionale.

Bibliografie:
1. Axentii I-A. Etica pedagogică. Suport de curs. Cahul, 2012.
2. Constantinov N. A. Medânski E.N., Şabaeva M. N., Istoria pedagogiei, Chişinău, 1978
3. Cozma C., Elemente de etică şi deontologie, Iaşi, 1997.
4. Cozma, C. Deontologia profesiei de asistent social. În: BEJAN, P. (coord.) Asistenţa
socială: Manual. Vol.3. Iaşi: Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2009.
5. Ghibu Onisifor, Despre educaţie, Bucureşti, 1995.
6. Lungu V. Etica profesională. Chișinău, 2011.
7. Mândâcanu V. Etica pedagogică. Chișinău, 2001.
8. Mândâcanu V. Etica și arta comportamentului civilizat. Chișinău, 2001.
9. Pâslaru Vl. Principiul pozitiv al educației. Chișinău: Editura CIVITAS, 2003.
10. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=363796