Cateheză pentru adulți despre

Patimile Domnului

Dragii mei, ne aflăm într-o perioadă cu o încărcătură spiritulă complexă și apăsătoare

asupra sufletelor noastre, o perioadă în care toată suflarea ortodoxă se pregătește să își
răstignească bolile sufletești și păcatele cauzatoare de moarte alături de Mântuitorul nostru
Iisus Hristos.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, dar și cu îngăduința
dumneavoastră, aș dori să vorbim despre ceea ce în popor este cunoscută ca săptămâna
patimilor, dar mai ales despre Patimile Domnului nostru Iisus Hristos.
Patimă, ca termen al suferinței, al chinului adus nu numai asupra trupului ci și a
sufletului, iar în cazul acesta al firii noastre umane.
De ce patimi, și de ce o săptămână? Hristos nu a pătimit, nu s-a chinuit în fiecare zi a
săptămânii, dar în această săptămână ne reamintim ultimile zile a Mântuitorului iar în același
timp retrăim aceste zile pline de dramă lăuntrică, tristețe și tensiune, dar și de bucurie, nădejde
și în special pocăința.
Primele trei zile sunt pentru amintirea noastră despre sensul eshatologic al Paștelui, iar
ziua de joi, Joia Mare, începe acțiunea de pătimire a Domnului, când, după Cina cea de Taină
și instaurarea Sfinte Împărtășanii, Hristos se roagă cu sudori de sânge fiind conștient de
evenimentele ce vor urma. Vineri, fiind cunoscută drept „Paștile Crucii” începe cu adevărat
calvarul prin care va trece Hristos, tocmai pentru a ne scăpa din suferințele păcatelor. Sâmbătă
fiind ziua când moartea este omorâtă, ca să ne bucurăm cu toții în duminica Învierii lui
Hristos.
Astfel, luni este pomenit fericitul Iosif, care este asemănat cu Mântuitorul, prin faptu
că amândoi au fost trădați de cei dragi, și vânduți pentru o sumă modică, dar cu sensuri
diferite. În cazul fericitului Iosif, acest act a fost spre eliminarea sa din peisaj, dar în cazul
Mântuitorului, actul vinderii a fost pentru a-L forța pe Hristos să își arate slava Sa
dumnezeiescă.
Ziua de marți, ne pregătește prin două parabole eshatologice să intrăm în „Cămara
Mântuitorului”, ca cine va păstra învățăturile Sale, va intra în împărăția cerurilor.
Miercuri, Hristos se lasă pregătit pentru înmormântare, când femeia păcătoasă toarnă
mir de mare preț pe capul Mântuitorului, plângând păcatele sale, și în același timp cerând
iertarea lor prin tămăduirea bolii de care suferea.
 Joi însă, este o zi mai încărcată de evenimente, findcă înainte de începerea cinei,
Hristos a spălat picioarele Apostolilor, pentru a alunga dorința de întâietate din gândurile lor.
Apoi urmează cina propriu zisă, unde Hristos instaurează direct Taina Sfintei Împărtășanii,
prin actul de binecuvântare și sfințire a pâinii și a vinului, ca propriul Său Trup și Sânge. Mai
departe urmează momentul tensionat în care Hristos se roagă cu sudori de sânge, findcă
momentul începeri pătimirii Sale avea să înceapă. Ca mai apoi să se lase prins de către
oamenii arhiereului, și să fie dus la Ana, la Caiafa, iar în cele din urmă la Pilat. Și să nu uităm,
că aceasta este seara în care Sfântul Apostol Petru se leapădă de trei ori de „Omul Acesta”
care este Hristos Dumnezeu.
Vineri este ziua în care au loc înfricoșătoarele, dar și mântuitoarele Patimi ale Lui
Hristos, care nu numai că le-a primit de bună voie, dar a iertat, i-a iertat pe cei care L-au
chinuit și L-au răstignit, și prin ei și nouă ne-a transmis această iertare de păcate. Și să nu
uităm, că în această zi, tâlharul de pe cruce îl mărturisește pe Hristos ca Dumnezeu.
Sâmbăta, este cunoscută ca ziua îngropării Mântutorului, când Iosif din Arimatea a
coborât de pe cruce Sfântul trup al Domnului punând-uL într-un mormânt nou, pecetluit cu o
piatră. Este ziua când Mântuitorul nostru coboară în iad, și neamul nostru este chemat din
stricăciune și mutat spre viața veșnică.
Așadar, jertfa lui Hristos de pe cruce a refăcut legătura dintre omul căzut, măcinat de
păcat cu creatorul tuturor Dumnezeu. Patima Sa a devenit mântuirea noastră, făcându-ne pe
noi membrii ai Bisericii Sale, și părtași la împărăția cerurilor.
Dacă evreii pentru curățirea păcatelor aduceau ca jertfă un miel în perioada Paștelui;
Mielul lui Dumnezeu, Hristos, de bună voie se jertfește nu doar pentru curățirea păcatelor
noastre ci și pentru mântuirea tuturor.
Noi creștinii, să avem tăria credinței în fața vitregiilor acestei lumi ca să nu ne
lepădăm ca Petru, să îl iubim pe Hristos dar să nu îl trădăm ca Iuda, și să ne ducem crucea
noastră cu dragoste, smerenie și credință, precum și Hristos și-a dus Crucea Sa pentru păcatele
și pentru mântuirea noastră.
Jertfa lui Hristos este îndreptată spre noi oamenii, coroana creați Sale. Să ne jerfim și
noi pentru Hristos prin post și rugăciune, cu credință și cu dragoste, să ne arătam soldați ai Săi
în aceste vremuri tulburi, să ne ducem crucea noastră precum și Mântuitorul a dus Crucea Sa;
să ne plângem mulțimea păcatelor noastre, findcă fiecare păcat al nostru este o rană pe trupul
lui Hristos pălmuit și scuipat, biciuit și răstignit. Amin