‘Lacul’ de Mihai Eminescu

LACUL

LACUL
de Mihai Eminescu
- argumentare ca este opera lirica -

Mihai Eminescu este cel mai mare poet roman apartinand

perioadei marilor clasici si este autorul unei opere unice prin
profunzime, originalitate si valoare artistica. Dragostea si
LACUL
de Mihai Eminescu
- argumentare ca este opera lirica -

Mihai Eminescu este cel mai mare poet roman apartinand

perioadei marilor clasici si este autorul unei opere unice prin
profunzime, originalitate si valoare artistica. Dragostea si
natura sunt teme permanente ale poeziei.
fuziunea om-natura pare sa fie unul dintre conceptele populare ce l-a atras si pe Eminescu. Poezia
“Lacul” a fost publicata pentru prima oara pe 1 septem-brie 1876 in revista societatii “Junimea” de
la Iasi.
Ca in orice opera lirica, ideea poetica centrala se refera la un sentiment
- cel de dragoste -, in stransa legatura cu acesta fiind exprimate si sentimen- tele eului liric. Aceste
sentimente sunt communicate in mod direct de catre eul liric care se adresaeza doar siesi. Asa se
explica faptul ca in poezie nu exista actiune, personaje sau narator, elemente specifice
opice.
Aici, cel care se confeseaza este eul liric care isi exprima direct senti-
mentele, si anume dorinta arzatoare a indragostitului de implinire a iubirii, vis ce remane irealizabil.

natura sunt teme permanente ale poeziei.

fuziunea om-natura pare sa fie unul dintre conceptele populare ce l-a atras si pe Eminescu. Poezia
“Lacul” a fost publicata pentru prima oara pe 1 septem-brie 1876 in revista societatii “Junimea” de
la Iasi.
Ca in orice opera lirica, ideea poetica centrala se refera la un sentiment
- cel de dragoste -, in stransa legatura cu acesta fiind exprimate si sentimen- tele eului liric. Aceste
sentimente sunt communicate in mod direct de catre eul liric care se adresaeza doar siesi. Asa se
explica faptul ca in poezie nu exista actiune, personaje sau narator, elemente specifice
opice.
 Aici, cel care se confeseaza este eul liric care isi exprima direct senti-
mentele, si anume dorinta arzatoare a indragostitului de implinire a iubirii, vis ce remane irealizabil.
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarca;
Tresarind în cercuri albe
El cutremura o barca.

Si au trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

S LACUL
de Mihai Eminescu
- argumentare ca este opera lirica -

Mihai Eminescu este cel mai mare poet roman apartinand

perioadei marilor clasici si este autorul unei opere unice prin
profunzime, originalitate si valoare artistica. Dragostea si
natura sunt teme permanente ale poeziei.
fuziunea om-natura pare sa fie unul dintre conceptele populare ce l-a atras si pe Eminescu. Poezia
“Lacul” a fost publicata pentru prima oara pe 1 septem-brie 1876 in revista societatii “Junimea” de
la Iasi.
Ca in orice opera lirica, ideea poetica centrala se refera la un sentiment
- cel de dragoste -, in stransa legatura cu acesta fiind exprimate si sentimen- tele eului liric. Aceste
sentimente sunt communicate in mod direct de catre eul liric care se adresaeza doar siesi. Asa se
explica faptul ca in poezie nu exista actiune, personaje sau narator, elemente specifice
opice.
Aici, cel care se confeseaza este eul liric care isi exprima direct senti-
mentele, si anume dorinta arzatoare a indragostitului de implinire a iubirii, vis ce remane irealizabil.
a sarim în luntrea mica,
Îngânati de glas de ape,
Si sa scap din mâna cârma,
Si lopetile sa-mi scape;
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine… Singuratic

În zadar suspin si sufar
Lânga lacul cel albastru
Încarcat cu flori de nufar.

‘Lacul’ de Mihai Eminescu

LACUL
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarca;
Tresarind în cercuri albe
El cutremura o barca.

Si au trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim în luntrea mica,

Îngânati de glas de ape,
Si sa scap din mâna cârma,
Si lopetile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinsi de farmec

Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine… Singuratic

În zadar suspin si sufar
Lânga lacul cel albastru
Încarcat cu flori de nufar.