Sunteți pe pagina 1din 1

Rusesc Ruxandra

Izvorul nopții
de Lucian Blaga

Lucian Blaga, poet, filozof, traducător și dramaturg, a fost o personalitate marcantă a


secolului XX, scriind poezii în stil modern.
Poezia ”Izvorul nopții” este inclusă în volumul de debut ”Poemele luminii”(1919) și
are ca teme iubirea și natura.
”Izvorul nopții”are 11 versuri, este alcătuită dintr-o frază amplă și o propoziție
dezvoltată, iar ritmul și măsura sunt variate.
Cele două teme propuse se îmbină în mod armonios ca și în poezia ”Lacul” (M.
Eminescu), creând impresia unui mister de nepătruns și totuși posibilitatea de cunoaștere.
Aceste concepte se regăsesc și în celelalte versuri, cât și în proza lui Blaga, fiind
reprezentative pentru opera sa (cunoașterea paradisiacă și cea luciferică).
Poezia debutează cu o invocație către persoana iubită, ”frumoaso”, care este absentă
și de aceea nu se așteaptă la un răspuns din partea ei, întreaga poezie fiind o declarație de
dragoste în versuri.
În al doilea vers sunt prezentați ”ochii așa de negri” ai iubitei, în care întâlnim un
adjectiv la superlativ absolut. Încet, când seara se lasă, întunericul ascuns în ochii frumoasei
începe să licărească. În al doilea vers este realizată o metaforă, ”ochii tăi, adâncii”, care
sugerează acea noapte întunecoasă ce se ascunde în spatele frumuseții iubitei, care însă nu-i
întunecă puritatea sudfletului. Odată cu cea de-a doua metaforă ”ochii sunt izvorul”, poetul
descrie cum misterul cuprinde pământul ”c-o mare de-ntuneric”, o mantie ce se așterne peste
întreaga natură, care se naște din ochii perechii sale. Văile, munții, dealurile, șesurile, toată
natura este acum împodobită cu frumusețea ei.
La finalul poeziei apare încă o dată superlativul absolut ”așa-s de negri”, fiind o
formă verbală familiară ce marchează apropierea dintre poet și cea căreia îi este dedicată
poezia.
Poezia se închide cu invocația ”lumina mea”, realizându-se astfel oximoronul
întuneric-lumină, cât și conceptul paradisiac prin care poetul se regăsește în ființa perechii
sale, care-i luminează drumul vieții, călăuzindu-l și fiind alături de el.
Este reprezentată o revelație, o autocunoaștere, cei doi fiind astfel un tot (yin și yang),
completându-se reciproc.
Poezia m-a impresionat prin măiesteria cu care poetul Lucian Blaga își exprimă
sentimentele direct, ca și când i-ar face persoanei căreia îi este dedicată poezia o declarație
”pe viu”, aceasta stând alături de el.
Totodată varietatea elementelor prozodice face ca această operă literară să pară a nu
fi totuși o poezie, ci mai degrabă o declarație de dragoste spusă cu afecțiune, în mod poetic.

N.B. Acest comentariu este realizat de o elevă îndrăgită, Rusesc Ruxandra, cu mulți ani în urmă, pe
baza exercițiilor din manualul Humanitas. Ea mi-a adus bucuria unui premiu III și unei mențiuni la
nivel județean, în doi ani consecutivi.