Terapii spirituale – Chakra 5

Cea de-a cincea chakră, Vishuddha, este situată

între Tiroidă şi Hipotalamus şi determină câmpul de
emisie de circa 3.6m. Legată fiind de sistemul
endocrin şi de sistemul nervos, chakra coordonează
auzul, esofagul, gâtul, maxilarele, sistemul limfatic, şi
controlează tensiunea arterială.
Comunicarea, înţelepciunea, vorbirea,
expresivitatea, planificarea, organizarea, atenţia,
vindecarea – acestea sunt responsabilităţile acestei
chakre, prin care se manifestă: bucuria,
resentimentele, frustrarea, senzaţia de bine,
capacitatea de comunicare, claraudiţia.
Câmpul de emisie asigură aptitudinile pentru
educaţie, actorie, telepatie. Orice nu esterostit la timp,
se acumulează aici, producând boli ca: laringita,
amigdalita, hipertiroidia. Este chakra cea mai expusă
stresului.
 Apariţia disfuncţionalităţilor este exteriorizată
prin: timiditate, trac, bâlbâială, depresie.
Închiderea chakrei nu mai permite descărcarea
emoţiilor, iar prin acumularea acestora se ajunge la
apariţia exprimărilor organice. Simultan, se
produce introvertirea, fapt care creşte predispoziţia
persoanelor afectate la boli
cardiovasculare şi impotenţă.
Succint se poate spune că chakra guvernează din
punct de vedere: fizic – probleme
precum exprimarea şi comunicarea; emoţional
– independenţa; mental – fluenţa gândurilor;
spiritual – siguranţa.
Corzile pe această chakră sunt de tipul „Trebuie să
taci”, „Trebuie să vorbeşti doar ce/cât vreau eu”,
care, în funcţie de puterea lor pot produce blocaje de
comunicare şi dureri în gât. La fel de bine, această
coardă poate transmite ideea de„Trebuie să stai doar
la locul tău/în banca ta”, blocând expresivitatea şi
manifestările persoanei atacate, „ţintei”.
Atacul este totuşi unul rapid perceptibil prin efecte
asupra aspectului sau a simţurilor: simtome de
„urechi înfundate” până la dispariţii temporare ale
auzului, senzaţia de „strâns de gât”, usturime pe
laringe, farnige sau trahee, falsa sinuzită, dureri la
articulaţiile maxilarelor, umflarea
ploapelor, apariţia guşii sau reliefarea pregnantă a
acesteia, dificultăţi în articulareşi apariţia
lapsusului (multiplu), umflarea limbii, dureri în
ceafă (partea dreaptă cu un rol – de obicei pe latura
manifestărilor instinctuale, sentimentale, partea
stângă cu un alt rol – latura profesională are mult de
suferit) ş.a!
Prin închiderea sau blocarea acestei chakre efectele
ce apar sunt:
-scăderea puterii de comunicare, incoerenţe,
greutate în a vorbi, scăderea atenţiei
conversaţionale: toate aceste efecte au în ele o
singură dorinţă, ce nu poate fi pusă pe seama cuiva
care se gândeşte bine şi frumos, la adresa cuiva:
dorinţa de a închide gura, a suprima posibilitatea de a
se spune ceva, altceva, decât se vrea, decât „trebuie”.
Această formă de atac a existat dintotdeauna dar, în
vremurile actuale, s-a perfecţionat. Foarte întâlnite au
fost cazurile în „războaiele” juridice pentru moşteniri
şi revendicări, dar şi în politică. În primul caz „ţinte”
au fost „cealaltă parte”, martorii, avocaţii, uneori chiar
şi judecătorul (şi a fost uşor şi judecătorul să fie atacat
deşi, dacă ar fi existat un complet de judecată, format
din trei judecători, atacul nu avea şanse mari de
succes). În politică s-a folosit pentru ca cei care
candidau, sau pe parcurs, cei aleşi, să nu poată
transmite către alegători ceea ce aveau de transmis.
Aici „atacaţi”, prin deschiderea chakrei au fost şi cei
pentru care s-a lucrat, aceştia devenind foarte vocali,
chiar şi atunci când nu aveau nimic de spus.:
Capacităţile de comunicare şi manifestare au fost
atacate nu doar în aceste cazuri, în aproape toate
cazurile în care oratoria sau vocea au fost necesare
activităţii, s-au găsit destui care să „facă altfel să fie”.
Cei care au făcut asta, sau cei care au cerut pentru
altcineva să se facă asta, au avut motive diverse, dar la
bază a rămas invidia pe plan real şi ego-ul pe plan
spiritual.:
Dacă tot a avut succes în planul social, era evident că
obişnuinta de a dori închiderea gurii a revenit în
planul grupurilor mai mici: la locul de muncă dar, mai
ales al familiei. Atacul PSI a fost, este şi va fi (deşi sper
ca nivelul de conştintă să ducă la dispariţia sa)
apanajul celor slabi, celor ce, prevalându-se de cel mai
mic avantaj, existent sau crera, faţă de „ţintă”, să o
facă să nu i se împotrivească (cazul în care şoţul/soţia
doreşte să preia controlul total, să „joace” toţi aşa cum
li se cântă, fără replici). Sau, dacă o faptă a fost făcută
şi descoperită, să nu mai fie „amintită”, ca şi cum ar fi
fost uitată şi iertată (cazurile în care soacra îşi ajută
fiul/fiica pentru ca un adulter să nu declanşeze un
scandal...). Un alt caz este cel al controlului pe care părinţii (şi iertat
să fiu, dar în majoritate, cele care fac asta sunt mamele), având de-a
face cu copii mai încăpăţânaţi a merge pe drumul lor, altul decât cel
gândit ca bun, îi pun „cu botul pe labe”. Cazul se extinde şi ca
„ajutor” după un eşec, căci se consideră că experienţa trebuie să-şi
spună cuvântul, chiar dacă aceasta este impusă.:
Pentru toate acestea, înainte de a se implementa anumite
programe, se loveşte ceea ce este mai uşor de lovit: chakra. Blocând
forma de manifestare verbală, nimeni din cei care ar putea spune
ceva împotriva spuselor atacatorului nu va mai spune, fiind vizaţi
cei din apropiere, urmărindu-se prin aceasta şi scăderea
credibilităţii oricui ar avea ceva de spus împotriva sa. Prin aceasta
atacatorul îşi formează şi o aură de om bun, om care ajută, făcând şi
fapte care să exemplifice acestă aură (dar în general de genul „chiar
dacă nu are prea mult dă de acolo de unde are”). E şi această
imagine un mod de a recunoaşte atacatorii ce se ascund, fiind, în
general, foarte generoase cu victimele.:
 Primele semne ale acetui tip de atac sunt acute (sufocare,
înţepături, strâns de gât) dacă atacul este în timpul activităţii
„ţintei” sau prin umflarea pleoapelor, dacă atacul survine în timpul
somnului. Atacul în somn este mai eficient (greu e să se folosească
pozitivul pentru o acţiune negativă, dar altceva nu se poate găsi),
căci până la momentul trezirii energia trimisă de atacator are timp
să se „cimenteze” pentru efecte pe termen lung. Dacă nu este
înlăturat atacul, efectele pe termen lung va avea semne
invariabile: tiroida se va îmbolnăvi (manifestată prin guşă ori
prin nervozitate) trăgând după ea toate celelalte glande şi organe cu
care este în legătură; al doilea efect este cel de îngrăşare sau, mai
rar, de slăbire, fără motive date de regimul alimentar. Ceea ce
simte „ţinta” sau se simte în apropierea ei, de către cei pot
identifica, durerea în ceafă, este semnul unui atac ce deja se
învecheşte (mai mult de 3 zile de la momentul atacului).
Prin scăderea puterii de a comunica se urmăreşte
depersonalizarea „ţintei”, care nu mai poate fi percepută ca utilă,
oricâte lucruri bune ar avea de spus. Dacă reuşeşte să depăşească
bariera de a nu vorbi, vorbirea nu va avea coerenţa necesară pentru
ca ceea ce comunică să fie şi înţeles. Cea mai bună incoerenţă se
obţine prin „negăsirea” unui cuvânt, ori prin bâlbâire ori prin acele
nelipsite „îîîî” ori „ăăă”. După un timp de la atac se ajunge la
blocarea oricărei spuse a „ţintei”, pentru că ceea ce intră prin
această chakră, care este o chakră mai mult emisivă, după ce o
blochează, merge înspre celelalte chakre, pe care le afectează.
Auzul este afectat de această chakră, pentru că auzul, din punct de
vedere energetic, intră în acelaşi domeniu spectral cu al vorbitului.
Chiar şi anatomic, legătura urechii cu gâtul e ştiut. O simplă
„inflamare” a canalului de legătură dintre ureche şi laringe duce la înfundarea
urechii ce nu mai percepe frecvenţele înalte... (oare cine are spectrul vocal pe frecvenţe
înalte?...). De obicei atacul asupra chakei 5 duce la această afecţiune (mastoidită) care în
timp poate evolua.
-scăderea expresivităţii, expresivitate falsă, informaţie telepatică falsă,
imposibilitatea de a simţi starea de bine: Oricine vede că ceea ce comunică nu este
luat în considerare, încearcă să fie cât mai expresiv, chiar exagerat de expresiv, în tentativa
de a atrage atenţia asupra sa. Chiar încearcă să transfere expresivităţii mesajul pe care
doreşte să îl transmită. Este ştiut de oricine, şi este normal că şi atacatorul se foloseşte de
aceasta tendinţă firească, Iar dacă nu ştie el, cu siguranţă că acea conştinţă colectivă la care
face apel pentru a fi ajutat în lucrarea sa – demonul, în limbaj mistic – ştie şi conduce
atacul şi spre această direcţie. Şi astfel, chiar dacă „ţinta” este animată de cele mai bune
dorinţe, gesturile şi modul de a fi evidenţiate nu se încadrează în ceea ce este normal.
„Ţinta” atrage atenţia, dar această atenţie nu se direcţionează spre ceea ce este real.
Vinovăţia, îşi spune ea, aparţine celorlalţi, care nu percep adevărul. De fapt realitatea este
astfel: expresivitatea reală scade şi atunci se intră, pe acest plan, într-un fel de disperare,
neconştientizat de „ţintă”, care are legătura dintre conştient şi inconştient blocată... Cum
nimeni nu-şi controlează fiecare pas, fiecare mişcare – căci ar obosi foarte repede, s-ar
epuiza, neputând desfăşura nici o activitate – educaţia nu poate înlocui ceea ce este
involuntar, instinctual. Astfel că „ţinta” face „pe dracu-n patru” ca să se facă înţeleasă,
acceptată, ajutată. O vorbă care ar trebui bine înţeleasă!

Cea de-a 5-a chakră are manifestări nu doar pe plan real,

manifestările pe alt plan sunt şi ele o parte din ceea ce
reprezintă omul, ca prezenţă. Se ştie, nu mai poate nimeni
contesta, că oamenii emit telepatic. Emit tot ceea ce ajunge
să devină gând. Se poate astfel să se asculte gândul unui om,
printr-un receptor potrivit care să le decodeze şi exprime,
care, momentan este tot un om. Dar, şi fără a fi specializat,
orice alt om recepţionează ceea ce se transmite, decodifică şi
foloseşte inconştient aceste informaţii. Celebra lege a atracţiei,
în relaţiie „faţă în faţă”, prin telepatie îşi găseşte şi explicaţia[1]. În acest fel ceea ce nu se
trasmite prin verbalizare, nu se transmite nici telepatic. Altfel spus, şi această cale este
erodată de aceleaşi probleme.
Transmisia telepatică este valabilă şi pentru atunci când sursa şi receptorul sunt la
distanţă. Iar ceea ce transmite telepatic este tot la fel de fals. Un caz aparte este cel în care
intervine un câmp perturbator. Ca şi la un bruiaj al undelor radio, câmpul perturbator face
să ajungă la receptor o cu totul altă informaţie decât cea trimisă de sursă[2]. În acest caz e
bine să se vadă dacă este vorba de un atac pe chakra 5 sau altundeva, ori este vorba de un
câmp energetic de „protecţie” (dacă aşa ceva s-ar putea numi protecţie!)
 Datorită acestei comunicări, pe plan real sau pe plan subtil, emiţând fals, „ţinta” va avea
un feed-back în opoziţie cu ceea ce este real. Iar ceea ce primeşte nu îi dă o stare de bine,
don contră. Se va simţi frustrată, dezavantajată, nu va putea trăi o bucurie reală, totul în
jur va fi negru, nu va exista motivaţie şi faţă de toate faptele nu va dezvolta decât
resentimente: “nici o faptă bună nu rămâne nepedesită”, acesta va fi înţelesul vieţii sale.
Iar introvertirea este pasul următor, când şirul unor asemenea întâmplări devine prea
lung, prea mare. Iar prin introvertire cercul vicios se închide, amplificând totul.
-lipsa acumulării pe plan spiritual (înţelepciunea), scăderea capacităţii de
planificare şi organizare, scăderea capacităţii şi posibilităţilor de vindecare:
când problema faptelor bune se pune la fel ca şi a faptelor rele, de unde să se mai tragă o
concluzie pertinentă, de unde să se mai extagă acumularea spirituală? Şi dacă această
acumulare lipseşte, de unde să mai existe inspiraţie creativă? Acesta este un alt rezultat, pe
măsura dorinţei atacatorului ca „ţinta” să fie marginalizată de societate, în aşa fel încât să
„joace pe sârmă”.
În conjuncţie cu toate aceste nereale interacţionări, lipsa încrederii în sine, duce la o
scădere a capacităţii de planificare şi organizare a vieţii, chiar mai mult, propunerile
proprii sunt uitate sau contrazise. Organizarea zi de zi are în timp şi ea de suferit, dar cea
mai mare scădere se simte la tot ceea ce are timpul ca variabilă. Dacă „ţinta” iese din sfera
de acţiune a celui care ţine neapărat să o ţină „în frâu”, atunci va avea idei care sunt de-a
dreptul novatoare. Însă, de îndată ce reintră sub „incidenţa” trimiţăturilor, se pierd toate
ideile, acestea sunt văzute ca fiind ceva de domeniul trecutului, oricât de bune sau necesare
ar fi tocmai... „ţintei”.
Ceea ce poate devine şi mai grav este faptul că această chakră are prin sistemul energetic
dar şi prin sistemul endocrin, legătură cu tot organismul. Blocarea ei, prin ceea ce se
întâmplă cu glanda endocrină ce se află în strânsă legătură cu ea, face ca vindecarea
oricărei boli să devină greoaie sau chiar imposibilă. Asta pentru că şi pe plan energetic se
întrerupe fluxul dintre chakrele superioare şi cele inferioare, având de suferit în primul
rând cea de-a 3-a chakră, cea care vitalizează întregul organism. Totodată se blochează şi
fluxul energetic al energiei Kundalini, ultima resursă a omului pentru autovindecare şi
autodeblocare.
Această chakră, prima din cele trei care lucrează cu energii de tip informativ (aici de tip
„sonor”), la fel ca toate celelalte două, trebuie tratată cu multă atenţie, pentru că poate
schimba radical persoana „ţintă” în orice fel de relaţionare. Popular spus, pe aceste trei
chakre se acţionează pentru înnebunirea persoanei. În oricare dintre afecţiunile psihice se
poate constata o disfuncţie a acestora. Omul care nu are cu cine vorbi, mai devreme sau
mai târziu, încep să aibă anumite probleme. La fel se întâmplă şi cu cel care nu vorbeşte,
fiindu-i blocată sau oprită această dorinţă, oricum ar face-o: direct, la telefon, în scris...
 Terapia chakrei este absolut necesară şi urgentă. Nu se poate da o reţetă unică! Însa se
poate începe printr-o terapie ReiKi: Sei He Ki, Chi Ka So, Dai Ko Mio, Cho Ku Rei. Dar
contracarea atacului trebuie continuată cu o terapie spirituală mult mai puternică.