Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXII • NR. 1 (243) • 2019 • 20 PAG. • 5 lei

@Arhiva „Saºa Panã”


n NICOLAE MARINESCU
Nr. 1 ((243
243
243)) • 2019
2019

AVANTEXT
Nicolae MARINESCU:BInterogaþii
interogaþii
liminale l 2

MIªCAREA IDEILOR
liminale
SAªA PANÃ ªI GRUPAREA DE LA sitarã ºi redactor fondator al Mozaicu-
UNU. lui, Sorina Sorescu (plecatã tot în ianua-
Coodonator: Petriºor Militaru rie, acum trei ani), care a îngrijit ºi cea
a rvantext

Vladimir PANÃ: Saºa Panã ºi revis- dintâi reeditare a Introducerii în critica


ta unu l 3 literarã lui Adrian Marino, la Aius, lu-
Cãtãlin DAVIDESCU: Saºa Panã – crare pe care o considera fundamentalã
de la degustãtor la autor l 4 pentru cercetarea domeniului.
Ionuþ ORÃSCU: Poezia lui Stepha- Fãrã intelectuali ºi fãrã elite, Însã nu mai puþin grav apãrea eºecul
ne Roll. Genealogii stilistice l 4 o naþiune nu poate exista! din plan social, unde în locul „clasei de Revista de culturã editatã de
te

Gabriel NEDELEA: Strategii cultu- Ioan Aurel Pop mijloc” nascende, în care toþi „neopaºop- AIUS Printed
rale în revista unu l 5 tiºtii” ne puneam speranþa pentru evolu-
Silviu GONGONEA: Ilarie Voron-

D
ouãzeci de ani reprezintã un þia democraticã a societãþii româneºti, în
ca, poet al obiectelor l 5 timp istoric suficient de lung acelaºi timp suport al noii culturi deschi-
Maria DINU: ªaºa Panã ºi idealul pentru a se înregistra schimbãri se dialogului european ºi universal, ve-
DIRECTOR
feminin suprarealist l 6 semnificative în orice context social, apte dem abuzul autoritar al unei oligarhii ra- Nicolae Marinescu
Anca ªERBAN: Serafina: cãþelul sã influenþeze deopotrivã destine perso- pace ºi semidocte, acaparând instituþiile
„suprarealist” al grupãrii de la unu nale sau instituþionale. ºi resursele statului în beneficiul propriu. REDACTOR-ªEF
l6 În chip firesc, cred, la capãtul unui ast- Cu cine ºi pentru cine aceastã încleºta- Petriºor Militaru
fel de ciclu, m-am întrebat ºi eu, în ce mã- re pentru ca valorile culturale autentice
CRONICA LITERARÃ surã „proiectul Mozaicul” cu programul ale României de astãzi sã se poatã exprima
Ion BUZERA: Cum poþi deveni pri- sãu „neopaºoptist” îºi mai pãstreazã ac- liber, singurul climat care le este favora- SECRETAR DE REDACÞIE
mar scriind un roman l 7 tualitatea. Am încercat o evaluare ºi în bil?! Întrebare deloc retoricã, ºi nici aro- Maria Dinu
BELETRISTICÃ volumul meu Mozaicul. Modernitatea gantã, cãci suntem conºtienþi de eforturi-
Cristian Liviu BURADA: Poeme tradiþiei (ediþia a II-a, Craiova, Aius, le extraordinare pe care mulþi intelec- REDACTORI
Elena BÃLêANU: Poeme l 8 2018), identificând în conceptul marinian tuali ai României, creatori în diverse do-
al „regeneraþiei” un argument favorabil. menii – în care se sublimeazã potenþia- Cosmin Dragoste
REMEMBER Îndoiala persista însã. lul de vitalitate al acestui popor atât de Marius Cristian Ene
Mihaela ALBU: C. M. Popa – croni- În primul rând pentru cã „pãrinþii fon- încercat – le fac pentru a rãmâne o pre- Daniela Micu
carul/ criticul literar al revistei Mozai- datori” deja nu mai sunt printre noi. Am în zenþã demnã în lume. Cristi Nedelcu
cul l 9 vedere aici, în primul rând, pe marele cãr- Dar când îndoiala era pe cale sã ne co-
turar „ideocriticul” Adrian Marino, (ple- pleºeascã, am descoperit cã mica noastrã
cat în 2005), pe criticul Constantin M. lume de „mozaicari” nu era atât de singu- REDACTORI ASOCIAÞI
LECTURI
ªtefan VLÃDUÞESCU: Un debut de Popa, care ne-a pãrãsit în urmã cu exact rã. Prietenii nu ne-au lãsat sã renunþãm ºi Mihaela Albu
excepþie l 10 trei ani sau, mai recent, acum un an ºi ju- dacã mergem mai departe e numai datoritã Denisa Crãciun
Carmen POPESCU: Puterea recu- mãtate, pe Marin Budicã, prozatorul rã- solidaritãþii lor. Aºa am înþeles gestul Geo Fabian
perator-salvatoare a literaturii l 10 mas fidel angajamentului asumat pânã în celor care ne-au susþinut cu abonamen- Silviu Gongonea
Ion MUNTEANU: Revista Mozaicul, ultimele zile de viaþã. Trebuie sã adaug ºi tele fãcute la Mozaicul!
pe mai tinerele Ileana Petrescu, primul se- Intelectualii, artiºtii care ne-au onorat
Ioana Repciuc
o monografie sentimentalã l 11
Mihaela ALBU: O nouã ediþie cretar de redacþie al Mozaicului ºi fonda- cu încrederea lor ne dau puterea de a mer- Mihaela Velea
„Mozaic cultural” l 11 toare a Editurii Aius – editura care a susþi- ge mai departe, seniori ºi tineri împreunã,
Cristina GELEP: Un roman episto- nut financiar revista de la început pânã pentru o Românie democraticã, în care sã COLEGIUL DE REDACÞIE
lar (ne)vinovat l 12 astãzi – rãpusã de o boalã nemiloasã în fie dreptate ºi libertate pentru toþi, un spa- Gabriel Coºoveanu
Daniela SITAR-TÃUT: Destine triste ianuarie 1999, ca ºi pe excelenta univer- þiu al încrederii ºi demnitãþii! Gheorghe Fabian
– un insolit roman-dom transilvãnean
l 12 Viorel Pîrligras
Daniela MICU: Negocierea iluziilor
l 13 CONCEPTUL GRAFIC
Geo CONSTANTINESCU: Marx, un Lucian Irimescu
filosof? l 13

ARTE COORDONARE DTP


Ramona BÃDESCU: Muzica inspi- Mihaela Chiriþã
rã! l 14
Geo FABIAN: În vizor: relaþia or-
chestrã – dirijor l 14 Revista apare cu sprijinul
Gheorghe FABIAN: ORC: Verdi cu Societãþii de avocaþi
artiºti din Italia l 14 „Sãuleanu ºi asociaþii”
Emilian POPESCU: La mulþi ani,
România! l 15 Revista „Mozaicul” este membrã
Magda BUCE RÃDUÞ: Trebuiau sã A.R.I.E.L.
poarte un nume l 15
Adrian BODNARU: UNIVversuri l 15
Marius DOBRIN: Ochii fotografi- Partener al OEP (Observatoire
lor l 16 Européen du Plurilingvisme)
Mihai MURÃREÞU: Familia Mi-
hail, din nou acasã l 16
Tiparul: Aius PrintEd
SERPENTINE Tiraj: 300 ex.
Marian Victor BUCIU: Aura
Christi în abisul speranþei (II) l 17 ADRESA REVISTEI:
Iulian BITOLEANU: Umberto Eco: Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
dinspre carte spre artã l 18 Tel: 0351 467 471
Camelia ZÃBAVÃ: Antilethe – o re-
vistã unicat în peisajul revuistic româ- E-mail: mozaicul98@yahoo.com
nesc actual l 18
ISSN 1454-2293
UNIVERSALIA
Pier Paolo PASOLINI: Dialog în-
tre o bãtrânã ºi zori
Andrea ZANZOTTO: Argintii no-
duri ale trecerilor tale 9 771454 229002
Traducere ºi prezentare: George Po- Responsabilitatea asupra
pescu l 19 conþinutului textelor revine autorilor.
Manuscrisele nepublicate
AVANGARDE nu se înapoiazã.
Petriºor MILITARU: Ultimul Ilarie
Voronca l 20 www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019


n VLADIMIR PANÃ

m iºcarea ideilor
Saºa Panã ºi revista unu
C
ând apãrea unu la Do- mul cuvânt (cu î din i), ea conti- glumeþ uneori, a împãrþit egal
rohoi, în aprilie 1928, nuând cu lipsa punctuaþiei, a ma- tuturor românilor însuºirile po-
revista Contimpora- jusculei la numele proprii. liticeanului. Oriunde ºi oricând,
nul, port-drapelul miºcãrilor Manifestul cu care se deschi- e gata sã ia frâiele guvernului ºi
noastre de avangardã, din perioa- de primul numãr al revistei a avut sã conducã destinele poporului
da 1920-1930, îºi pierduse ca- o genezã aparte. Textul nu fuse- spre fericirea supremã. Pe stra-
racterul agresiv, devenind o pu- se destinat sã fie pus pe frontis- dã, în cârciumã, la club, tribunal,
blicaþie eclecticã. Celelalte re- piciul unei reviste, ci redactat în bisericã, în pieþele publice sau
viste avuseserã existenþe efeme- tren pe ruta spre Dorohoi, era acasã, el discutã politicã... Po-
re, nedepãºind durata unui an (75 menit sã fie citit sau urlat, cum îºi porul cu maximum (de) analfa-
HP – 1924, Punct – 1925), ex- aminteºte Saºa Panã în deschi- beþi, are maximum (de oameni)
cepþie fãcând numai revista In- derea unei plãnuite seri de artã ºi politici. Pe câþi îi intereseazã
tegral care apare neîntrerupt literaturã nouã, cu lecturi din Vi- ºtiinþa sociologiei? Pe câþi ºtiin-
între anii 1925-1927. nea, Arghezi, Tzara, dar ºi tradu- þa în genere? Care intelectual ro-
Împrejurãrile în care ia fiinþã ceri din Breton, Eluard ºi alþii. mân a citit altfel decât sub pre-
revista unu tocmai la Dorohoi, Cum serata s-a tot amînat, l-a siunea unui examen? În care mai
relatate de însuºi conducãtorul plasat în fruntea revistei! Douã dãinueºte curiozitatea de a
ei, Saºa Panã, pe atunci medic luni mai târziu se organizeazã, afla?”. Textul ne aminteºte de
militar la Regimentul 1 Cãi Fe- totuºi, la Dorohoi un festival de bunele tradiþii ale speciei, aºa
rate în raza teritoriului de care artã nouã, cu caracter literar ºi cum a fost ea creatã ºi îmbogã-
rãspundea tânãrul medic, intra ºi muzical. Spicuim din program: þitã de un Eminescu, Caragiale,
Dorohoiul, oraºul în care copi- conferinþa lui Saºa Panã „Curen- Arghezi, Cocea etc. Redactorii,
lãrise. Aici, împreunã cu priete- te moderne în literaturã ºi artã, încã de la primul numãr îºi pun
nul Moldov, hotãrãsc apariþia în þarã ºi în strãinãtate”; Lecturi în temã cititorii cu o faþetã
unei reviste, fãrã concursul ma- literare; Duhovniceascã de T. esenþialã a activitãþii lor.
terial al nimãnui ºi fãrã partici- Arghezi, Cîntec de ruºine de Ion Pamfletul alterneazã în pagi-
parea vreunui scriitor consacrat, Barbu, Aleluia – prozã de I. Vi- nile revistei de-a lungul celor
o publicaþie bãtãioasã, prin care nea. Partea muzicalã, paradoxal, cincizeci de numere cu butada
sã se declare rãzboi conformis- era reprezentatã de Simfonia a inteligentã, cu farsa spiritualã,
mului, academismului ºi oricã-
rui fel de compromis în artã.
IX-a de Beethoven. Se observã
imediat cât suntem de departe de
cu calamburul corosiv. Glume-
le de felul celor citate de G.
Cãlinescu în Istoria literatu-
Saºa Panã
rii… descind, aºa cum s-a mai
observat, direct din Urmuz:
„Unu ºi cu unu fac unu”, „Stima-
tã Toamnã, omagiile mele”, „Nu
ºi gruparea
de la unu
mergeþi de-a-ndãratelea; n-aþi
observat ce congestionaþi sunt
racii?”. Teribilismul e profesat
mai ales cu lovitura de ºoc. În

B
numãrul 10, din februarie 1929, iblioteca Judeþeanã „Alexandru ºi Aristia Aman” a or-
la rubrica „Vestiar” se anunþã: ganizat, în intervalul 23-24 noiembrie 2018 la Sala
„16 februarie, 1929: George „Acad. Dinu C. Giurescu”, Simpozionul Naþional „Ma-
Bogza devine major. La Buºte- rea Unire ºi începuturile avangardei româneºti” ce a avut ca
Revista este botezatã Avan- festivalurile dadaiºtilor care, la nari 101 salve de tun vor împuº- temã de dezbatere scriitorii ºi artiºtii din cadrul grupãrii de la unu
gardã literarã, având tipãrit dea- 8 februarie 1916, organizeazã la ca pe Dumnezeu!”. Calamburul – al cãrei lider era Saºa Panã, dat fiind faptul cã s-au împlinit 90
supra titlului cu litere masive, Zürich prima manifestare a gru- rãmâne însã un procedeu prefe- de ani de la înfiinþarea revistei unu. Invitaþii de onoare au fost
numãrul de apariþie unu. Dar, pului: clubul artistic destinat rat ºi e folosit pânã ºi în textul Vladimir Panã ºi Geo ªerban. La rubrica „Miºcarea ideilor” din
spre nedumerirea cititorilor, spectacolelor teatrale, conferin- afiºelor ce anunþã apariþia revis- acest numãr al revistei Mozaicul am selectat câteva mostre din
aceste douã cuvinte au fost cu- þelor ºi expoziþiilor de artã, cu- tei: „Nihil sine Unu” (aprilie, comunicãrile de la Simpozionul despre rolul revistei unu în
lese cu corp de literã mic, iar noscut sub numele de Cabare- 1929); „Unu sus ºi Unu jos, istoria literaturii române, opera literarã ºi cea de autor de co-
deasupra, pe toatã lãþimea pagi- tul Voltaire. Despre cel dintâi Doamne Unu e frumos!” (iulie, laje a lui Saºa Panã, poezia lui Ilarie Voronca ºi cea a lui Step-
nii, cu caracter de cap de revis- spectacol-provocare ne relatea- 1930); „Citiþi Unu, Unu câte hane Roll etc. Versiunea integralã a lucrãrilor va apãrea în cu-
tã, numerotarea unu. zã Gerges Hugnet: „Huelsen- Unu” (aprilie, l930); „Unde-i rând într-un volum colectiv.
Imediat ce iese din teascurile beck urla poemele sale din ce în Unul: e putere” (februarie, În cadrul simpozionului s-au lansat volumele Jurnalul sinu-
tipografiei Gazetei Dorohoiului, ce mai tare în timp ce Tzara bã- 1930); „Ubi Unu, ibe bene” ciderii de Ilarie Voronca (ediþie îngrijitã de Vladimir Panã) ºi Dra-
în formatul suplu al Biletelor de tea, urmând acelaºi ritm ºi ace- (martie, 1934); „Dumnezeu e gã Magdalena… Corespondenþã Geo Bogza – Madda Holda
papagal (la care se va renunþa laºi crescendo, într-o ladã mare. Unu ºi Unu îl scriem noi” (iu- (ediþie îngrijitã de Cosmin Panã), Manuel Sin Marcu de A. L.
începând cu numãrul 3), Saºa Huelsenbeck ºi Tzara dansau cu lie, l937); „Toþi pentru Unu ºi Zissu, (ediþie îngrijitã de Emil Nicolae) ºi En garde! Avangarda
Panã vine cu ea la Bucureºti ºi o mormãituri de urºi tineri sau Unu pentru toþi” etc. De multe de Florin Colonaº. Tot cu aceastã ocazie, înaintea sesiunilor de
prezintã lui Ion Cãlugãru ºi lui St. într-un sac cu un burlan pe cap ori, calamburul are ºi implicaþii comunicãri, a avut loc vernisajul expoziþiei dedicate avangar-
Roll, cãrora le solicitã colabora- se legãnau într-un exerciþiu nu- politice. Afiºul din luna martie dei româneºti din prima jumãtate a secolului XX (conceputã
rea. La sugestia celui de-al doi- mit noir-cacadou” (Nouveau 1931 vizeazã direct formaþia de Cosmin Panã ºi Cãtãlin Davidescu), în cadrul cãreia au fost
lea, stimulat de gãselniþa tipogra- dictionaire de la peinture mo- politicã iorghistã: „Cãtre Þearã”. grupate reviste, documente, manuscrise ºi fotografii din Arhi-
ficã, se face o rocadã, punând derne, Paris, 1963, p. 52). În aceste momente de mare în- va „Saºa Panã”, dar ºi înregistrãri audio inedite cu Saºa Panã
numãrul revistei drept titlu, iar cel Revista îºi fixeazã douã adre- semnãtate, fiecare cetãþean e da- din arhiva Radio România Cultural, puse la dispoziþie prin ama-
ce trebuia iniþial sã fie titlul revis- se pentru colaboratori: una la tor sã voteze cu noi. Pe lista bilitatea Dariei Ghiu. (Petriºor Militaru)
tei (Roll: „un nume care nu spu- Bucureºti - Cãsuþa poºtalã 114 noastrã sunt numai oameni Unu
ne nimic”) devine subtitlu! ªi, ºi alta la Dorohoi, str. I.C. Brã- ºi Unu. Votaþi cu încredere – lis-
fiindcã tot suntem la numere, sã tieanu 33. Din totalul de 50 de ta candidaþilor: louis aragon,
amintim ºi câte ceva despre tira- numere apãrute de-a lungul a geo bogza, victor brauner etc.”.
je. Numãrul unu (cel care va rã- cinci ani încheiaþi, primele zece Textul parafrazeazã platele dis-
mâne titlu definitiv) a fost tipãrit s-au tipãrit la Dorohoi, iar cele- cursuri politice. Ortografierea
în aproximativ 200 de exemplare, lalte 40 la Bucureºti. „þearã” e ostentativ fãcutã la
apoi, aproape la fiecare apariþie, Dacã Manifestul-program adresa lui Nicolae Iorga. Amu-
tirajul s-a mãrit: 220 pentru al doi- semnat de Saºa Panã în numãrul zamentul nu e gratuit ºi factura
lea, 250 la al treilea ºi tot aºa pânã 1 este, aºa cum observa ºi G. lui ne aminteºte de Prandulu
ce ajunge la peste 1000 de exem- Cãlinescu (Istoria literaturii Academicu a lui Odobescu.
plare, ceea ce, pentru momen- române, p. 806) „destul de vag, Redactorii revistei au practi-
tul respectiv, nu era chiar un lu- cuprinzând puncte dadaiste, fu- cat, cu mult succes, farsa. De pil-
cru de lepãdat pentru o revistã turiste, suprarealiste, introduse dã: numãrul 8 din decembrie 1928
literarã! Deci tirajele nu erau în noþiunea generalã a desface- se intituleazã unu noaptea ºi are
chiar „confidenþiale”, aºa cum rii de orice constrângere acade- în interior o foiþã subþire de cu-
se crede ºi astãzi. Apariþiile erau micã”, în schimb, în acelaºi nu- loare neagrã, aluzie la Liberta- Geo ªerban, Cosmin Panã, Gabriel Nedelea, Petriºor
anunþate prin afiºe, dar acestea mãr, sub semnãtura lui Pietro tea presei; nr. 27 din iulie 1930 Militaru, Vladimir Panã, Alexandru Ovidiu Vintilã, Maria
fac subiectul unei alte discuþii. Aretino (probabil pseodonimul se intituleazã unu alb ºi are pe Dinu, Florin Colonaº, Isabel Vintilã, Nicolae Marinescu,
Titulatura revistei, ca ºi a omo- lui Saºa Panã) citim urmãtorul copertã numele colaboratorilor Cãtãlin Davidescu, Nicolae Tzone.
nimei edituri, va fi ortografiatã pamflet: „Mi se pare ºi mai pre- ºi anul de apariþie. Restul file-
fãrã majusculã, ca poziþia anti-or- sus de toate cã românul s-a nãs- lor sunt complet albe. Coodonator: Petriºor Militaru
tograficã sã fie evidentã de la pri- cut bãrbat politic. Dumnezeu,

, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019 3


n CÃTÃLIN DAVIDESCU
Saºa Panã – de la degustãtor la autor
m iºcarea ideilor

F
recventând mediul fertil cul „abilitãþii” ºi, în plus, îi oferã zã pe cealaltã. Discursul fiecãrei
al Lãptãriei „La Enache” artistului ºansa realizãrii unei lucrãri în parte se desfãºoarã în
unde se întâlneau scrii- „imagini” premeditate, de inspi- contrapunct în sensul cã imagi-
tori ºi artiºti care gravitau în jurul raþie suprarealistã. Elementul lu- nea, adesea construitã pe o po-
revistei unu, Saºa Panã se iniþia- dic este nota dominantã a aces- veste suavã este în contrast cu
zã în noua vizualitate pe care Vic- tor lucrãri care îl apropie de post- textul, astfel cã piesa, în ansam-
tor Brauner ºi M. H. Maxy o pro- modernismul zilelor noastre. Al- blul ei, induce o formã de umor
movau. Traducerea unor texte fun- bumul de „hârtii lipite”, Atentat ironic cu multiple nuanþe coro-
damentale, cum este La peinture la bunele tabieturi, „pentru care sive la adresa sentimentelor pro-
au defi de Louis Aragon1 – în am pregãtit material mult ºi in- movate de societatea burghezã a
„Unu” nr. 34; 36 (1931) rubrica teresant”, a fost conceput încã epocii, a ideologiilor în general.
„Vestiar” –, precum ºi publicarea din anul 1935, fiind însã publicat Un asemenea tip de construcþie
unor lucrãri, multe dintre ele co- la Editura „Unu” abia în 1942, vizual-literarã întâlnim încã din
laje, de artiºti importanþi precum într-un singur exemplar pentru 1924 în 75 HP, dar aici este vor-
Hans Arp, Georges Braque, Sal- Mary-Ange. El a fost multiplicat ba de o operã colectivã a unor
vador Dali, Andre Derain, Pablo ulterior prin fotografiere pentru scriitori ºi artiºti (Stefan Roll,
Picasso, Marcel Duchamp, Max Biblioteca Academiei, Cabinetul Ilarie Voronca,Victor Brauner).
Ernst, Man Ray, Juan Miro, Fran- de stampe ºi retipãrit de poet, în Saºa Panã îºi construieºte singur
cisc Picabia, Rene Magritte, º.a. 1970, într-o ediþie bibliofil la discursul, obþinând un efect cu
contureazã profilul unui degustã- editura Litera, într-un numãr de mult mai pregnant la nivel de
tor fin, incitat sã testeze ºi, mai 299 exemplare. Volumul cuprin- mesaj prin tipul de uzitare con-
ales, sã înþeleagã matricea esteti- de 9 colaje, debutând cu o poe- trapuncticã a binomului.
cã în care se turnau noile tipare zie, Luminã în relief, dedicatã Consider cã prin aceastã schi-
ale artei din epoca sa. Este perioa- soþiei. Poezia este datatã ºi lo- þã de portret am reuºit sã contu-
da când Saºa Panã începe sã scrie calizatã la Vîrºoiþ (Sãlaj), 13 fe- rez nu doar o calitate aproape
o serie de materiale despre expo- bruarie 1940 unde, conform pa- deloc remarcatã a scriitorului
ziþiile tinerilor artiºti din avangar- ginilor din jurnal, dr. Alexandru Saºa Panã, aceea de artist, dar ºi
da de la Bucureºti, consemnând Binder (Saºa Panã) era detaºat cu faptul cã orizontul creativitãþii
inclusiv binecunoscuta expoziþie regimentul în Sãlaj, pânã la 1 sep- contemporane este pe cât de
internaþionalã „Contimporanul” tembrie 1940. Fiecare dintre complex, pe atât de contradic-
din 1924 pe care a vizitat-o/ stu- cele nouã colaje conþine în sub- toriu în alcãtuirile sale intime,
diat-o în mai multe rânduri. sol câte un text al cãrui mesaj este iar peisajul artistic recent nu
Un loc important în dezvol- legat de imagine. Colajul ca teh- face decât sã confirme o accen-
tarea gustului sãu pentru un anu- nicã artisticã era o modalitate re- tuare a acelei miºcãri brownie-
me tip de vizualitate l-a avut in- lativ frecventatã de artiºtii „nou- ne sub semnul cãreia a debutat
clusiv promovarea, cu un ochi lui val” de la începutul sec. al XX- arta secolului al XX-lea. De ace-
sigur, a câtorva tineri al cãror lea. Relaþia imagine-text a fost, ea, sunt conºtient cã n-am reu-
parcurs ulterior îi confirmã in- de asemenea, uzitatã, însã ele- ºit altceva decât sã conturez un
tuiþiile. Mã refer la nume pre- mentul de noutate pe care Saºa fenomen a cãrui soluþionare se
cum Jacques Herold, Jules Pe- acelaºi an cu Saºa Panã), dar care tru domeniul artelor plastice, Panã îl impune în acest volum aflã într-o cercetare de duratã.
rahim si Jean David care, fiind ajunsese deja la Paris dupã un Saºa Panã a început sã experi- este acela cã textul ºi imaginea,
încã adolescenþi, debuteazã în scurt intermezzo bucureºtean. menteze colajul în jurul anului deºi nu interfereazã între ele, fi- 1
Louis Aragon, La peinture au
unu. Tot în revista unu va debu- Urmãrit de acest spirit, isco- 1935 ca pe o modalitate alterna- ind compuse în registre separa- defi (Pictura la zid) în unu nr. 34; 36
ta cu câteva desene ºi tânãrul ditor specific avangardiºtilor dar tivã de a-ºi manifesta creativita- te, nu pot fi percepute indepen- (1931) rubrica „Vestiar”.
Michonze (nãscut la Chiºinãu în ºi cu un plus de curiozitate pen- tea. Aceastã tehnicã eliminã ris- dent pentru cã una o completea-

n IONUÞ ORÃSCU
poezia lui Stephane Roll. genealogii stilistice
V
ladimir Panã a vorbit, ceptarea poemelor. Este dacã vreþi preþ începe sã nu mai fie luat atât proiect de ciclu intitulat chiar
în conferinþa de des- legãtura pe care Filosofia com- de în serios. Poemele în care Balade. Iatã cum resurecþia ba-
chidere, despre o poziþiei o are cu poemul Corbul, franþuzismele ºi americanisme- ladei, aºa cum a fost ea teoreti-
anumitã farsã demonstrativã, re- în cazul lui Poe, sau legãtura pe le sunt etalate ostentativ aratã cã zatã ºi practicatã de cerchiºtii
ferindu-se la amalgamul de atitu- care Paradisurile artificiale o au Stephane Roll se afla într-o eta- Radu Stanca, ªtefan Aug. Doinaº
dini ale celor din gruparea unu, cu Florile rãului, sau, ca sã dau pã de tranziþie, auto-ironicã, în- ºi Ioanichie Olteanu, îºi gãseºte
de la poezie, trecând prin tabie- ºi un exemplu autohton, legãtura þelegând manierismul în care un corespndent inedit în plinã
turile lor, pânã la concepþia gra- pe care Poezia leneºã o are cu cãzuse avangarda ºi el însuºi. Un avangardã. Critica s-a mulþumit
ficã a revistei. Noþiunea la care poezia propriu-zisã a lui Barbu, la poem precum Parabola para- sã-l invoce printre precursorii
mã gândisem eu era aceea a unui un nivel mai redus, desigur. Ce trãzetului risipitor, în care in- baladiºtilor doar pe Ion Barbu,
sincronism demonstrativ, noþiu- vreau sã spun, de fapt, este cã flaþia de neologisme nu mai tin- însã conexiunea mai interesantã
ne pe care o aplic unei alte pe- Stephane Roll a reuºit ca din pen- de decât cãtre implozia poemu- ºi mai puþin comodã se stabileº-
rioade, dar care pãstreazã acelaºi dularea între acest sincronism de- lui, aratã cã aceastã etapã a auto- te între baladiºti ºi Stephane Roll.
fundament. Mã refer la perioada monstrativ, care înseamnã încer- pastiºãrii ºi auto-parodierii va Al doilea volum, Moartea vie
1924-1928 a poetului Stephane carea de acomodare la programe- duce la o mai acutã nevoie de a Eleonorei din 1930, publicat la
Roll. Poeziile din aceastã perioa- le ºi esteticile revistelor, o aco- originalitate ºi la distanþarea de care, ca viziune, aparþine mai de- editura unu, este o lungã elegie,
dã sunt o demonstraþie de virtuo- modare deloc uºoarã pentru cã, practicile mimetice de atunci: grabã secolului XX, de un poet poemele egale, din pãcate, doar
zitate ºi, în acelaºi timp, o dorin- în ciuda imaginii relativ omoge- „Pe aceeaºi avenue paratrãzne- avangradist cum este Roll? Ei în mediocritate, compun un pro-
þã de sincronizare cu ideile celor ne a avangardei româneºti, toate tul era dandy ori taxico/ ºi amin- bine, tema cinegeticã, care pãs- fil eºuat al figurii suprarealiste a
de la 75HP, Punct sau Intergral. revistele vizau o anumitã origina- tea viraje de lasso ºi scurt cir- treazã foarte puþin din hipotext, acestei Eleonora, sora în viziune
Aceastã demonstraþie rezidã din litate ºi întâietate în idei ºi expre- cuit cow-boy în Mexico/ Trã- aproape o legãturã insesizabilã, a Ioanei Maria a lui Bogza sau a
punerea într-o stare de pasivitate sie în raport cu celelalte reviste. gând pistoale din coapsã ase- apetisantã pentru cel care cautã Nadjei lui Breton. Eºueazã acest
a instanþei auctoriale, o „îngheþa- Deci pendularea, pe de-o parte, meni þipete în T.I.M.P […]// La genealogii stilistice peste mode volum prin abordarea unor prac-
re” a acesteia. Manifestele parti- între acest sincronism ºi, pe de five o’clock pomul sosi engle- ºi timp, o legãturã care a devenit tici ºi teme sensibile în raport cu
cipã, astfel, paralel desigur, la re- cealaltã parte, o lucidã implicare zeºte tuns cu Andre breton/ ar- foarte clarã când am aflat cã cei avangarda, printre care figurati-
esteticã în actul poetic, având în bori jucau cu câþiva anotimpi de la unu îl citiserã pe Odobes- vismul ºi sensibilizarea discursu-
vedere fazele prin care au trecut pocker sau ºotron”. cu ºi chiar îl apreciau. Cele câ- lui. Doar un singur poet avangar-
poemele lui Roll, variantele po- Urmeazã apoi un ciclu de po- teva poeme cu tentã cinegeticã, dist reuºise sã dea elegiei un sta-
eziilor, uneori radical schimbate, eme care aratã adevãrata valoare mascate sub acelaºi torent ima- tut aparte conform cu estetica din
cel puþin în cazul primului volum. ca poet a lui Roll ºi ceea ce îl gistic, trimit cu gândul la aceastã deceniul trei, Ion Vinea, compa-
Cãci în cazul celui de-al doilea individualizeazã în rândurile figurã a lui Odobescu, maestru tibil cu o astfel de abordare ºi
chiar Saºa Panã spune cã Moar- avangardei. Ceea ce mi-a atras duplicãrilor care a regizat o co- prin formaþia sa, de verigã între
tea vie a Eleonorei este scris la atenþia, când Vladimir Panã a ci- medie a literaturii sub aparent postsimbolism ºi avangardism,
prima mânã ºi cã, dacã se poate tit din Bogza, a fost un articol din banala temã a vânãtorii. Roll dez- care venea dintr-o altã „promoþie”,
vorbi de un dicteu automat al po- revista unu în care fãcea un in- voltã aceastã filiaþie, însã într-un îmbinând elegia cu asociaþionis-
eþilor avangardiºti, acesta este cel ventar al autorilor care mai pu- mod inedit ºi anume, în direcþia mul mozaical specific avangardei.
Saºa
Saºa Panã
Panã mai bine ilustrat de al doilea ºi
ultimul volum al lui Roll.
teau fi salvaþi, în viziunea lui Bog-
za, din literatura românã, printre
baladei, reinventând conceptul
faþã de sensul lui clasic ca în po-
Rãmâne acest volum, aºa cum
observã Ion Pop, strâns legat de
Încã din poemele publicate în care un Urmuz, Caragiale ºi par- emele Diana, Armurã vie sau neoromantism. Un loc ºi rol spe-
ºi gruparea
ºi gruparea revista Intergral începuse sã se
simtã la Roll o anumitã saturare.
þial Eminescu. Bogza mai invocã
un nume extrem de interesant,
Poemã printre regi.
Ion Pop în ediþia pe care i-o
cial i-a gãsit Mihai Zamfir acestui
volum în Poemul românesc în
de
de la
la unu
unu Noutatea poemelor ar fi faptul
cã acel sincronism-cu-orice-
numele lui Odobescu. Ce-l lea-
gã pe un autor de secol XIX, dar
dedicã lui Roll, scrie cã printre
manuscrisele acestuia se aflã un
prozã pe care îl discutã la capito-
lul Poemul suprarealist în prozã.

4 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019


concepute simetric, în opoziþie,
n GABRIEL NEDELEA prima încheindu-se cu urale, iar
cea de-a doua cu huiduieli, cre-

strategii culturale în revista unu

m iºcarea ideilor
ându-se impresia unei scene, pe
care, pe de o parte, defileazã noii
„canonici”, iar, pe de altã parte,

Î
ncã din secolul al XIX-lea, Dicteul automat, sexualismul riaþii ale imagismului, iar la ni- se arde trecutul, „maculatura bi-
prin revistele de culturã freudian, scufundarea în oniric vel „metafizic”, ramificaþiile ca- bliotecilor”, hranã pentru ºobo-
s-au creat sisteme de sem- ºi celelalte tehnici de eliberare pãtã identitãþi bine definite, prin lani ºi scribi. Fãrã sã uzeze de un
ne ºi bunuri simbolice, capita- a inconºtientului au semnifica- creativitatea ºi sub autoritatea limbaj tare sau de o construcþie
luri de putere simbolicã, nuclee þia unui refuz al realitãþii diur- unor Ilarie Voronca sau Stephan elaboratã, Saºa Panã demonstrea-
ale tradiþiei, s-au gestionat ori- ne, represive ºi utilitariste, în Roll. Tânãrul Geo Bogza îºi va zã duritate ºi radicalism, într-un
entãrile vectorilor ideologici, favoarea unei lumi reprimate, schiþa programul prin excursu- discurs economicos, telegrafic,
impunerea ºi/ sau deconstruirea subterane ºi subversive la adre- rile sale inaugural-suprarealiste, care anunþã, sub formã concluzi-
de coduri culturale etc. Comu- sa «ordinii» oficiale. În plus, aproape dogmatice, împlinite vã, un nou început, sub auspicii
nicarea ºi concurenþa dintre ele spre deosebire de futurismul ita- însã autenticist, cu spectaculoa- în parte raþionaliste, în parte rod
au dat naºtere reþelelor ºi pieþe- lian – naþionalist ºi rãzboinic se rezonanþe realiste, parcã de- ale hazardului: „Combinã verb/
lor de idei în care s-au negociat prin excelenþã –, suprarealismul prinse din Flori de mucegai. abcdefghijklmnopqrstuvwyz/ =
ºi administrat sincronizarea cu devenise la acea datã un curent Manifestul publicat de Saºa artã ritm vitezã neprevãzut gra-
Occidentul, modernitatea ºi/ sau internaþionalist ºi emancipator, Panã pe prima copertã a numãru- nit// gutenberg reînvii”. Privit în
„identitatea culturalã naþionalã”. aflat «în slujba revoluþiei» pro- lui 1, ca un text-frontispiciu, are ansamblu, Manifestul are struc-
Prin intermediul lor s-au impor- letare... Problema celor de la semnificaþia unui act de adeziu- tura unei operaþii logice, închein-
tat, adaptat ºi constituit paradig- unu constã în imposibilitatea lor ne, de ieºire din feuda main- du-se cu nãzuinþa unei noi renaº-
me, mode, mutaþii estetice, coa- de a interveni eficient (citeºte: stream-ului epocii, de aliniere la teri umaniste.
gulându-se, astfel, ºi comunitã- politic) în realitate prin artã”1. noile ritmuri introduse în realita- Dacã acest prim text, cu mizã
þile „consumatorilor” de cultu- Pentru început, aºa cum de- tea imediatã de revoluþiile tehni- legitimatoare, e de facturã futu-
rã. Potrivit lui Eugen Lovines- monstreazã Ion Pop, unu propu- ce, sublimate prin mijloace artis- ristã, balanþa va fi înclinatã, într-
cu, el însuºi foarte activ în do- ne, la nivel stilistic ºi la nivel idea- tice pentru prima datã de Mari- un viitor apropiat, spre suprarea-
meniul revuistic, „în plinã fazã neºti ºi prin noi direcþii esteti- tic, tot o perspectivã integralis- netti. Textul legitimator are atât lism. Geo Bogza introduce, cu
de formaþie încã [în interbelic], ce, materializate ºi impuse de tã, o „sintezã modernã” de ele- caracter reactiv, cât ºi caracter luciditate, criteriile aferente aces-
literatura noastrã trãieºte prin Saºa Panã, Moldov, Stephan Roll, mente ºi instrumente ale avangar- constructiv, nu doar deconstru- tei opþiuni, vorbind despre prin-
curente ºi lupte, aºa cã, dupã un Ilarie Voronca ºi Geo Bogza, au- dei, în multiple regii proprii: „în- ieºte, în termeni dadaiºti*, ci ºi cipiile care animã grupul, despre
scurt eclectism, revistele devin torii cei mai consecvenþi ºi mai tre cele douã automatisme – al anunþã un nou sistem de referin- strategiile ce se doresc „pure”,
sau instituþii de interese mutua- de impact ai paginilor sale. limbajului constructivisto-futu- þã, activarea unui nou cerc al tra- dincolo de orice formã de ideali-
le, cu fidelitãþi rãsplãtite, sau se În Avangarda literarã ºi com- rist ce urma modelul universului diþiei, ce se va dovedi deopotri- zare ºi de instituþionalizare.
limiteazã într-o formulã exclusi- plexul periferiei, Paul Cernat îi tehnic al civilizaþiei universale, ºi vã iconoclast ºi mitologizant:
vã” (E. Lovinescu, Memorii, II). creioneazã profilul pe baza trã- cel al «dicteului» suprarealist – „marinetti/ breton/ vinea/ tzara/ 1
Paul Cernat, Avangarda româ-
Revista unu (1928-1932) s-a sãturilor suprarealiste asumate, deplasarea devenise posibilã, ribemont-dessaignes/ arghezi/ neascã ºi complexele periferiei: pri-
definit printr-o serie de texte de a reperelor ideologice, a opozi- datoritã bazei comune oferite de brâncuºi/ theo van doesburg”. mul val, Bucureºti, Editura Cartea
atitudine, programatice, scrise þiilor invocate, a polemicilor pe teoria imaginii poetice, destul Scriind-ul la temperatura ºi în vi- Româneascã, 2007, p. 244.
2
în spiritul manifestelor avangar- care le duce (cu Contimpora- de largã pentru a permite meta- teza futurismului, Saºa Panã re- Ion Pop, „Avangarda româ-
diste, prin care ºi-a disputat, pe nul, la un moment dat) ºi a în- morfozele cele mai surprinzãtoa- curge la simpla enumerare, la neascã – o «sintezã modernã»”, în
Avangarda româneascã, Antologie,
parcursul celor aproximativ pa- cercãrii uniºtilor de a „respin- re”2. Teoria amintitã trece prin efectul de vertigo al listei (U. studiu introductiv, cronologie, refe-
tru ani de existenþã, autonomia ge separarea dintre artistic ºi stadii diferite, odatã cu viziunile Eco), în note minimaliste. Inter- rinþe critice ºi note de Ion Pop, post-
în relaþie cu celelalte publicaþii politic”: „Sub acest aspect, op- cvasi-teoretice ale unor Marinetti, vine minimal, dar extrem de su- faþã de Eugen Simion, Bucureºti,
ºi grupãri din spaþiul autohton. þiunea lor pentru suprarealism Pierre Reverdy (care o ºi articu- gestiv, ca în cazul menþiunii 76 h. Editura Fundaþiei Naþionale Pentru
Titlul periodicului sugereazã rei- are semnificaþia unei revolte mai leazã) ºi André Breton, dupã cum p., care duce cu gândul la prede- ªtiinþã ºi Artã, 2016, p. XXVIII.
niþializare ºi coeziune, calitãþi pure ºi mai articulate, cã nu doar remarcã acelaºi Ion Pop. cesoarea 75HP + unu, ca formu- * DADA – miºcarea pur avan-
confirmate prin propunerea unei «burghezia» e respinsã acum, ci Aºadar, în unu, la nivel „teh- lã a asumãrii continuitãþii. gardistã, arhetipal-avangardistã, dat
resetãri etice a avangardei româ- ºi fascismul futuriºtilor italieni. nic”, sã-i spunem, întâlnim va- Primele douã secvenþe sunt fiind caracterul sãu exclusiv negator
ºi capacitatea de autoanihilare

n SILVIU GONGONEA
Ilarie Voronca, poet al obiectelor vorba de un surplus de exigenþã

P
romotor al integralismu-
lui, asimilând natural ºi, deci, fireºte, dacã exigenþa
formulele de lucru ale este satisfãcutã, de un surplus de
dadaismului ºi ale suprarealismu- satisfacþie ºi voluptate.”
lui, cu o fervoare creatoare ºi o Aceastã metafizicã a concre-
densitate imagisticã rar întâlnite, tului o vom gãsi exploatatã ºi în
Ilarie Voronca rãmâne unul din- poezia românã postbelicã ºi, în
tre poeþii importanþi ai avangar- special, la poeþii care vor cãuta
dei româneºti. E. Lovinescu îl mai mult polul tranzitivitãþii. În
numea, prin memorabila-i sintag- studiul Cinci decenii de experi-
mã, „miliardarul de imagini”, fi- mentalism, Octavian Soviany
xându-l, practic, în rândul poeþi- dedicã un capitol lui George Al-
lor pentru care vizualul joacã un mosnino, Vasile Petre Fati ºi lui
rol esenþial. Constantin Abãluþã, poeþi anga-
Cu toate acestea, Ilarie Voron- jaþi în „explorarea circumferinþei”.
ca intra în literaturã, cu Restriºti Ca moment poetic distinct, lirica
(1923), sub semnul unui post- lucrurilor apare la sfârºitul dece-
simbolism al atmosferei de pro- niului al ºaptelea, concomitent cu
Portret de experimentul oniric dar, spre de-
vincie, în linia în care debutase- fiinþe al cãror inventar s-ar putea Robert Delaunay,1927
rã, cu aprofimativ un deceniu mai face, care sunt evocate de poet o poezie a concretului, într-o te- osebire de onirici, poeþii obiecte-
devreme, fie în revistã, fie edi- cu voluptate extaticã (...). Înnoi- te cu obiectele, îl fac unul dintre atralizare gravã a diurnului. În lor nu ºi-au susþinut demersul
torial, Tristan Tzara, Adrian Ma- rea acestei poezii înseamnã de- poeþii interbelici de redescope- plus, detaliul, secundarul ºi mi- printr-un program teoretic care sã
niu sau Ion Vinea, cu deosebirea plasarea simþurilor spre alte as- rit, mai ales într-un moment în nimalul sunt purtãtoarele unor le dubleze eforturile.
cã la autorul Colombei, prin li- pecte fizice ale universului.” care poezia, pe fãgaºul unui mo- tensiuni ºi „semne” care pot re-
bertatea asociativã, discursul po- Mai mult, pe Ilarie Voronca îl dernism revolut, este conceputã vela aspecte pe care totalitatea
etic rãmâne destructurant – nu ºi individualizeazã între poeþii in- de cele mai multe ori dupã prin- nu le poate reda.
ironic, în raport cu tradiþia. Este terbelici apropierea biograficu- cipiul artã pentru artã. Un bun Cea mai importantã direcþie
celebrã aºezarea poetului de cã- lui, lucru ce este vizibil mai ales exemplu este Schiþa unui poem, este de gãsit în poezia francezã,
tre G. Cãlinescu, în Istoria... sa, în volumele publicate în limba din volumul Pater noster (1937), pentru cã, trecând prin suprarea-
în rândul tradiþionaliºtilor de la francezã, nevoia recuperãrii mar- text-sintezã al liricii sale, o artã lism, consolideazã un traiect pe
„momentul 1923”, când se poa- ginalitãþii ºi a aspectelor inedite poeticã ce înglobeazã toate di- care se va afirma Francis Ponge,
te vorbi, în opinia criticului, de- ale existenþei, atmosfera târgu- mensiunile scrisului sãu ºi în poetul obiectelor prin excelenþã.
spre „autohtonizarea simbolis- rilor, prozaismul poeziei sale ºi, care gãsim un poet autentic, con- Sã nu uitãm cã, în Ulise (1927),
mului”. O datã în plus, o remarcã nu în ultimul rând, maxima em- ºtient pe deplin de ontologia de- Voronca publica un fragment de-
a sa meritã reþinutã pentru preci-
zia inciziei în materia liricã: „De
patie ca liant textual, pânã la o
identificare deplinã cu lumea
clinului marilor teme.
Din punctul de vedere al po-
dicat sãpunului, iar Ponge îºi va
intitula un întreg ciclu Le Savon
Saºa
Saºa Panã
Panã
fapt câtã impresie poeticã este,
nu vine din metafore înþelese ca
exterioarã prin hedonismul per-
ceptiv. Toate acestea, pe firul
eticii obiectelor, Ilarie Voronca
deschide câteva filiaþii care ar
(1967). Relaþia dintre alegerea
obiectului ºi orizontul aºteptãri-
ºi gruparea
ºi gruparea
niºte analogii. Poezia stã în nu-
mãrul extraordinar de obiecte ºi
unor experienþe personale ºi aco-
lo unde textul poetic se întâlneº-
merita o mai mare atenþie, pen-
tru cã poezia postbelicã va fi ºi
lor este surprinsã foarte bine de
cãtre acesta când afirmã cã „este
de
de la
la unu
unu
, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019 5
n MARIA DINU
m iºcarea ideilor
ªaºa Panã ºi idealul feminin suprarealist
D
acã Nadja (1928), întemeiate pe analogii libere în- (Oglinda dindãrãtul frunþii).
L’Amour fou (1937) registreazã o geografie persona- Procedeul descrierii selective
ºi Arcane 17 (1945) lã cu peisaje corporalizate, de- aminteºte de faimosul poem al lui
au în subtext relaþiile lui Breton osebit de senzitive, suprinse Breton, L’Union libre, pe care,
cu Léona Delcourt (tânãrã întâl- într-o continuã prefacere. Fie- deloc întâmplãtor, Saºa Panã îl
nitã cu puþin înainte ca ea sã se care element vegetal ascunde publica, în traducerea sa, în revis-
interneze, în martie 1927), cu sau descoperã ceva tãinuit, ase- ta unu, numãrul 39, din octombrie
Jacqueline Lamba, respectiv menea sufletului îndrãgostit: 1931, deci în anul în care acesta
Élisa Claro, iar Zenobia din pro- „chiparoasele se scufundau într- se cãsãtorise cu Mary Ange. Însã,
za omonimã a lui Naum este un ocean de mãdulare”, „arborii la Breton, discursul mizeazã pe o
asociatã cu soþia sa, Ligia, muza sunt atât de înalþi ºi gâdilã cerul corporalitate surprinsã prin inser-
lui Saºa Panã prezentã, în spe- iar cercurile lor concentrice în- þia termenilor anatomici în con-
cial în volumul Viaþa romanþa- chid secretul lacrimilor devenite texte vegetale, cosmice, zoologi-
tã a lui Dumnezeu (1932) – pu- sevã”, (Itinerar prin castelul ce într-o viziune descendentã,
blicat la un an dupã cãsãtoria sa presimþit), „te însoþesc prin pri- printr-o glisare constantã între
– este Mary Ange (Maria-Ale- veliºtea pe care o mângâi cu tãl- pãrþile superioare la cele inferioa-
xandra Binder), soþia sa. pile sau cu mâinile ca pe un sân, re ale trupului („pãrul din focul
Prozopoemele din acest vo- printre arborii turmentaþi de pãdurii”, „talia clepsidrei”, „talia
lum, unele dintre ale având ca ozon ºi esenþele tari ale cloro- de vidrã între dinþii tigrului”, „gura
motto câte un vers reþinut de filei. Te conduc sub cerul aces- de cocardã ºi din buchetul stele-
Saºa Panã din creaþiile adoles- ta tot atât de curb ca la început”, lor de ultimã mãrime” etc.), la Saºa
centice ale lui Mary Ange, dupã (Nu vã plecaþi în afarã) º.a.m.d. Panã observãm cã recurente sunt
cum mãrturisea în memoriile sale, Dar toatã aceastã „reverie ete- pântecul ºi ºoldurile iubitei într-
Nãscut în ’02 (1973), sunt un ricã” (Ovidiu Morar), în care de- o perspectivã spiritualizatã ºi car-
omagiu adus frumuseþii ºi deli- finitorii pentru ipostaza catabazi- nalã, în acelaºi timp. În prozopo-
cateþei acesteia. Nu doar rezul- cã a poetului este imaginea sca- emele erotice, carnalul fuzionea-
tatul contemplãrii femeii iubi- fandrului ce „coboarã în inimã” zã, deci, cu sacrul, scos din sfera
te, prozopoemele sunt, mai în- sau a „cãlãtorului prin grote cu alei religioasã a tabuurilor, tocmai fi-
tâi, o autoscopie sub semnul despletite”, întreþine la Saºa Panã, indcã aceste dimensiuni nu mai
erosului – declicul sondãrii in- acel merveilleux bretonian – mis- sunt percepute ca fiind contradic-
terioare – ºi al transfigurãrii re- terul care reconfigureazã univer- torii. Angelizatã nu doar la nivel
alitãþii. Sub acest aspect, texte- sul ºi, totodatã, emanaþie a fiinþei onomastic, ci ºi în plan poetic, li-
le lui Saºa Panã incorporeazã, de iubite. Cu aceastã stare de conti- savuratã în termeni metaforici, cât pãrul tãu va împrumuta culoarea, vresc, Mary Ange devine întruchi-
la început, douã idei esenþiale nuã uimire, poetul realizeazã mai inediþi de la un prozopoem la aroma stafidelor ºi parfumul”, parea puritãþii („capul tãu înfundat
pentru viziunea suprarealistã ºi portretul lui Mary Ange, femeia altul: „pãrul tãu e o caleaºcã de „degetele ca þigãrile”, „pântecul în aureolã”, „sufletul tãu de în-
chintesenþa poeziei lui André muzã ºi obiect al dorinþei sale. primãveri blonde”, „potirul ºoldu- tãu corabie”, (Planetã de domni- ger”) ºi femeia-copil, viziunea su-
Breton: transformarea lumii in- Imaginarul erotic se caracterizea- rilor tale”, „corpul tãu troiþã gãsi- ºoarã), „femeia cu pântecele de prarealistã a lui Saºa Panã apropi-
terioare în conformitate cu trãi- zã printr-o opticã a descompune- tã pe un câmp plãsmuit”, „braþele luminã, cu pântecele tezaur”, (Nu indu-se de arta renascentistã prin
rile poetului ºi explorarea po- rii, a contemplãrii fragmentate, în funtã pe piept” (Itinerar prin cas- vã plecaþi în afarã), „ºoldurile cãutarea unei ideologii estetice a
tenþialului fiinþei prin eros. Me- urma cãreia fiecare parte a trupu- telul presimþit), „pielea ta va fi calde, ºoldurile pure ale femeii de puritãþii, întâlnitã ºi în poezia ro-
canismul textual al comparaþiei lui iubitei este expusã pentru a fi albã precum amurgurile polare, fiecare zi, pe care le sãruþi”, manticã.

E
ste binecunoscutã fas- brii grupãrii de la unu. „Era toc-
cinaþia artiºtilor, în ge- n ANCA ªERBAN mai o dupã-amiazã cînd criticul
neral, ºi a scriitorilor, în avea o reuniune literarã intimã.
particular, pentru anumite anima-
le de companie, care, de multe ori,
sunt apoi asociate cu ei, fiind nu
Serafina: cãþelul „suprarealist” Roll a deschis biniºor uºa ºi i-a
ºoptit cîinelui: tradiþionalist!
Ce s-a petrecut înãuntru rãmâne
numai o sursã de inspiraþie, dar
ºi o ipostazã a lor. Picasso spu-
nea despre câinele lui, Lump cã
„nu este un câine, nu este un
al grupãrii de la unu mister, dar, peste câteva clipe,
oaspeþii înarmaþi cu bastoane au
ieºit din camerã vociferând ºi
cãutând… dar câinele ia-l de
omuleþ, e altcineva”1. Salvador membru al familiei. Imaginea sã-l invite la lãptãrie, Serafina îºi unde nu-i”5. Devotamentul Sera-
Dali avea ca animal de compa- Leonorei Carrington este adesea îndeplinea misiunea. Era de finei faþã de membrii grupãrii de
nie un furnicar, alãturi de care asociatã cu pisicile acesteia, care ajuns ca Roll sã-i spunã: Sera- la unu depãºeºte sfera instinc-
apare ºi într-o fotografie la me- erau omniprezente în viaþa artis- fina, chiamã pe Victor ºi el se tualã, el devenind, în termenii lui
troul din Paris în 1969. tei. Despre Frida Khalo ºtim cã ducea vîrtej, tocmai în strada Konrad Lorenz, un câine de re-
Cu toate cã motivul central al avea multe animale de companie: Suter ºi trãgea pe adresant de zonanþã, un câine complementar
operei lui Max Ernst este pasã- cãprioarã, maimuþe, câini mexi- mînã, de hainã, pânã îl scotea din stãpânilor, oglindind atât trãsã-
rea, artistul dezvoltã o strânsã cani, papagali, pui, vultur, nu de casã ºi îi arãta drumul tot fugind turile uniºtilor, cât ºi idealurile
legãturã de prietenie cu Katchi- puþine ori pictându-se pe sine înainte ºi întorcându-se ca un lor avangardiste6. Pe fundalul
na, cãþeluºa acestuia, care devi- alãturi de ele.2 copil”3. acestei legãturi strânse dintre
ne un alter ego al artistului. Într- ªi membrii grupãrii de la unu De asemenea Saºa Panã amin- Serafina ºi membrii grupãrii de
un mod similar apare ºi Constan- aveau un animal de companie, teºte aici de un episod, în care, la unu, la moartea sa, i se aduce
tin Brâncuºi alãturi de Polaire, cãþelul Serafina, cãruia liderul gru- la o conferinþã a lui Ionel Teo- un omagiu prin intermediul lui
cãþeluºa sa, într-o fotografie au- pãrii de la unu, Saºa Panã, îi de- doreanu, la semnul lui Roll, Se- F. Brunea Fox, Stephan Roll,
toportret. Rene Magritte ºi soþia dicã o paginã ºi jumãtate în jur- rafina a mers ºi a urinat pe pan- Claude Serent ºi Victor Brauner
sa, Georgette, au avut de-a lun- nalul sãu (Nãscut în ’02. Memo- talonii lui în timpul discursului în ultimul numãrul al revistei
gul timpului mai mulþi câini, de rii, file de jurnal, evocãri de acestuia. Observãm astfel cã unu din 1929.
unde transpare devotamentul Saºa Panã) despre aventurile lui Serafina susþinea îndeaproape
acestora pentru acest animal de ºi relaþia cu „uniºtii”. De aseme- atitudinea antitradiþionalistã a 1
Surrealists and their pets,
companie, considerat chiar un nea, pagina 5 din revista unu, nr. avangardiºtilor, care îºi mani- https://www.sothebys.com/en/arti-
20/ decembrie 1929 era despre festau într-un mod deschis dez- cles/surrealists-and-their-pets, docu-
acelaºi câine cu nume feminin, acordul faþã de estetica siropoa- ment online consultat la data de
iar Ilarie Voronca scrie chiar un sã a romanelor lui Ionel Teodo- 10.11.2018.
2
Summer Anne Burton, 16 Bril-
poem dedicat Serafinei în revis- reanu. „La o conferinþã a lui Io- liant Artists And Their Animal Mu-
ta unu, nr. 20/ 1929, Discurs nel Teodoreanu în timp ce fru- ses, https://www.buzzfeed.com/
pentru comemorarea câinelui mosul Metaforel perora (…) summeranne/16-brilliant-artists-
Serafina. Serafina la un semn al lui Roll and-their-animal-muses, document
Evocarea lui Saºa Panã aratã de Stephan Roll sã-l aducã pe (…) a þâºnit pe scenã ºi a ridicat online consultat la data de 10.11.2018.
rolul determinat al cãþelului Sera- Victor Brauner, aceasta îl lua ºi piciorul din spate taman în drep- 3
Panã, Saºa, Nãscut în ’02. Me-
fina pentru gruparea de la unu îl însoþea, arãtându-i drumul, tul pantalonului cu dungã impe- morii, file de jurnal, evocari, Editu-
ºi felul de a interacþiona cu aceº- putându-se observa aici legãtu- cabilã a vorbitorului”4. ra Minerva, Bucureºti, 1973, pag. 271.
4
tia, împrumutând idealurile lor ra de prietenie ºi comunicarea Un alt episod semnificativ Ibidem.
Saºa
Saºa Panã
Panã în plan literar, aspect care reie-
se din câteva întâmplãri ale sale.
dintre ea ºi avangardiºti: „Prie-
tenii care se adunau la Secol se
evocat de Saºa Panã este cel din
casa lui Mihalache Dragomires-
5
Panã, Saºa, Nãscut în ’02. Me-
morii, file de jurnal, evocãri, Editu-
ºi gruparea
ºi gruparea Acesta aminteºte de felul în care
Serafina mergea sã-i aducã pe
chemau pe stradã cu primele tac-
te din Marºul soldaþilor fluie-
cu, unde Serafina a creat haos,
arãtând, încã o datã, faptul cã
ra Minerva, Bucureºti, 1973, pag. 271.
6
Lorenz, Konrad, Aºa a desco-
perit omul câinele, Editura Humani-
de
de la
la unu
unu membrii de la unu la Lãptãria
lui Enache, de exemplu trimisã
rate. La acest semnal sosea ºi
Serafina. Trimis la careva din noi
nu-i putea agrea pe tradiþiona-
liºti, asemenea celorlalþi mem-
tas, Bucureºti, 2018, pag, 62.

6 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019


n ION BUZERA
cum poþi deveni primar

c ronica l iterarã
scriind un roman
portamentale ºi epice, ingenio- neºe pe o machetã. Plus o limbã
zitãþile, câte le are, îngâmfãrile, naturalã, care-i va servi drept ca-
atribuþiile. În principiu, scrie pe dru multiplu de exprimare: me-
mãsurã ce observã ºi invers. morie culturalã, intertextualitãþi
(„Epistemologie” are, berechet, (la Dan Lungu: Eminescu [„Mã
fiinþã vie e, iar „cosmologicul” aflu în acest cuibar rotit de lu-

R
omanul lui Dan Lungu va veni de la sine.) Aproape cã cruri ºi încetul cu încetul trebu-
e o robinsonadã post- nu-ºi dã sema în ce „vortex” a ie sã aflu de ce.”, p. 86], Coºbuc,
modernã, cu destule intrat, deºi le are din belºug cu Brumaru etc.), virtuozitãþi, fine-
ciudãþenii, dar cu ºi mai multe teoriile adiacente. Se dezvãluie, þuri, glisaje aluzive, coduri lexi-
confirmãri ale apartenenþei la încetul cu încetul. (La p. 86 cale. A explora insula înseamnã
subspecie: Pâlpâiri, Editura aflãm ºi cum îl cheamã.) Putem a scrie romanul, a folosi, dupã
Polirom, 2018, 259 p. „Insula” spune ºi: cu încetinitorul, într- posibilitãþi ºi facultãþi, uneltele
(care e un sat nenumit, dar loca- o foarte bine speculatã introdu- amintite, a crea ceva din, practic,
lizabil) nu era tocmai necunos- cere în peisaj. E „imersiv”, pen- nimic. (Atenþie: orice romancier
cutã, dar naratorul nostru o ex- tru a folosi preþioasa lui voca- poate fi considerat, teoretic, un
ploreazã acum pentru întâiaºi bulã. Strecoarã mici indicii, apte Robinson: când începe sã redac-
datã: „Mi-am dat seama din de- sã incite lectura. κi permite teze, îºi ia, într-devãr, „insula” în
talii cã lumea în care soseam era chiar figuri de stil. E uºor redun- primire, dar nu orice roman e un
mult mai imprevizibilã ºi insta- dant, ce-i drept, dar pentru un avatar al celui scris de Daniel
bilã decât îmi imaginasem, aºa specialist în computere scrie Defoe. De asemenea, personaje
cã nu mi-am dat un termen-limi- destul de bine. Face eforturi sã dintre cele mai diferite pot cã-
tã. Am simþit o fluiditate ascun- fie ironic. Vrea sã parã din „altã pãta, dacã le priveºti „oblic”, un
sã, în pofida încremenirii apa- lume”, dar e ºi neaºteptat de fa- astfel de statut: Hans Castorp,
rente. M-am lãsat pe mâna pro- miliarizat cu satul. (Vezi, în bunãoarã; ori Euthanasius din pro-
priei rãbdãri ºi a motivaþiei de a acest sens, procentul de compa- za eminescianã.) E nevoie, în pri-
merge pânã la capãt.” (p. 9) In- tibilitate cu care se prezintã pe mul rând, de o bunã coordonare
trã în joc atât „specialistul”, cât teren: 93,8 %.) Frizeazã ºi eru- a instrumentarului. A reuºi, aºa
ºi povestitorul. Vineri nu e sin- diþia. Trece ºi prin episoade de cum face Dan Lungu, înseamnã
gur (deºi, dacã te gândeºti la un un comic nebun, legate de mu- sã le combini atât de bine, încât
bibliotecar…), ci ipostaziat în cii unor oi. Foloseºte cuvinte cititorul sã le perceapã ca unita-
mai mulþi, organizaþi sub forma „tari” ºi dã definiþii. E, probabil te („Naturaleþea înseamnã conti-
unei administraþii locale ºi a unei fãrã sã-ºi dea seama, discret- nuum”, p. 80), cu toate cã, dacã
comunitãþi rurale. Cu cât dife- braudelian: „Nu aveam nicio so- vrea sã facã ºi el pe „specialis-
renþele faþã de arhetip se înmul- luþie concretã, încã mai suceam tul” (naratolog (!), profesor în-
þesc, cu atât îþi dai seama cã ana- situaþia pe toate feþele, dar eram finisarea teoriei, articularea sub- alitate (creode), care lucreazã la cruntat, enciclopedic-beteag
logia funcþioneazã mai bine. In- convins cã ea va veni.” (p. 220) tilã a elementelor este indispen- foc continuu: „Detaliile [de sem- etc.), ar putea oricând sã izoleze
clusiv ca rezolvare a acþiunii. Are ritualurile lui gnoseologice. sabilã reveriei analitice. Aceasta nalat frecvenþa cuvântului, cu im- o componentã sau alta, atât de
Cele 34 de capitolaºe (pentru κi dã seama cã terapia autoiro- este partea cea mai plãcutã ºi pro- portanþã clarã pentru poetica ro- ofertante sunt, chiar ºi într-o lec-
acurateþe: între douãzeci ºi ºapte nicã îl scapã de stres ºi de ridi- fundã, punctul în care cunoaºte- manescã, n. m., IB] care deschid turã empiricã. (Cine va vrea, de
de rânduri ºi cincisprezece pa- col. Spre sfârºit, se vede cã n-are rea e artã. Ea nu poate fi progra- lumi nu sunt numai gãuri de che- exemplu, sã obþinã un grant de la
gini) configureazã, într-adevãr, o multã experienþã ºi se precipitã. matã. Cazi pradã reveriei sau nu. ie, ci ºi pâlpâiri. Va trebui sã mã UE [conglomerat politic impre-
interacþiune (termenul naratoru- Privit din ceva depãrtare, flu- Reveria e un privilegiu.” (pp. gândesc serios la asta.” (p. 44) sionant, cu peste 35 de þãri ºi cel
lui) insistentã, para-antropolo- xul romanesc e o întreþesere 194-195); „Cert este cã am de- Relevantã e ºi revolta lui Sebas- mai mare PIB din lume, aflat în
gicã, de pe urma cãreia nu ºtii simpaticã a douã registre: unul ranjat, iar eu nici mãcar nu mi- tian, care coincide cu ieºirea lui plin proces de Brexin] peste 12-
cine câºtigã: cine pe cine cer- neologic, „computeristic”, vir- am dat seama. În lumina acestei din cadenþa profesiei: „Singula- 15 ani, despre dinamica identi-
ceteazã. (Mai ales cã, insidioa- tual, cam nesãrat, al lumii de din urmã întâmplãri, toate lucru- ritatea este pâlpâire.” (p. 194) tarã în proza noului mileniu, va
sã, intervine ºi tema dublului.) mâine, celãlalt neaoº, dedus din rile din urmã par altele, trecutul Ceea ce îl surprinde în lumea re- putea sã migãleascã întru identi-
Oricum, ceea ce era „monolitic”, realitatea imediatã, adicã al lu- se schimbã. Teoretic, eºti pregã- alã (bãtaia pe care o încaseazã ficarea tuturor fazelor de apro-
pierdut în negura geografiei, un mii de ieri. (Fiecare îl ironizea- tit pentru asemenea schimbãri ra- vine la þanc pentru a activa un alt piere faþã de obiect, care sunt ºi
gol istoric, putem pentru ca sã zã cum poate pe celãlalt, dar dicale, dar, practic, este nãuci- tip de reflecþie!) va declanºa o re- tot atâtea ministaþii ale devenirii
zicem, devine, prin râvna lui Se- ceea ce se obþine e o neutrali- tor.” (p. 244) ªi asta întrucât, acþie în lanþ faþã de „burtãverzi- romaneºti, într-o sincronizare de
bastian Aanei, un spaþiu percep- zare a exceselor.) Prezentul e într-o lecturã „hararianã”, narato- mea” cealaltã, asepticã: „Dicta- toatã frumuseþea!) Pâlpâiri se
tibil, din ce în ce mai vizibil, oarecum crispat ºi al naraþiunii: rul lui Dan Lungu ar trebui sã fie tura ºi prelungirile ei în timp cer preteazã fãrã probleme la anali-
parcurs pe îndelete ºi cartogra- „Toate aceste întâmplãri au tâl- un mic deus, parþial conformist, implicare directã în confruntare, zele astea ºi poate intra fãrã grijã
fiat cu mintea, simþurile ºi dis- cul lor, care momentan îmi sca- dar ºi hotãrât sã-ºi definitiveze dar în faþa puterilor difuze ºi abs- în manuale: are un sound deja-
cuþiile aferente: „Iatã-mã parte pã.” (p. 105). Rareori simþi ex- demersul, ceea ce înseamnã con- tracte nu te poþi apãra decât cu clasic. Sebastian ne spune în sur-
din cadrul pe care îl studiez de cesul. (Ceea ce este sau numai lucrare extinsã cu „sapienºii” lo- reflecþie ºi construind în perma- dinã: din observaþii directe ºi o
ceva vreme de la distanþã pe fe- pare pernicios pentru „algorit- cali. E disponibil, naiv, matur, ne- nenþã alternative.” (p. 225) Avem anume respectare a unui plan
reastrã. Pe ecranul pixelat sunt mul” pe care îl are în minte Se- dumerit, superior ca „metodolo- aici un comprimat al romanului, minimal, care normal cã va fi dat,
eu însumi o mulþime organizatã bastian se dovedeºte a fi valabil gie” (alt cuvânt-fetiº), dar destul gândit ºi ca reacþie la grosierul la un moment dat, peste cap (în
de pixeli. Mi-ar fi plãcut sã mã pentru prozã…) La relecturã, nu de firav, totuºi (îºi dã progresiv puterii: „De aceea, întâmplãrile acest caz: prin intruziunea cu to-
pot observa din exterior, ca pe- se vede aproape nicio sudurã. seama de asta!) ca participaþie ieºite din comun vorbesc despre tul neaºteptatã a violenþei), poþi
un strãin, sã-mi analizez inter- Limbajele (scientizant ºi rural, directã în textura lumii în care a posibilitãþile extreme ale siste- obþine o condiþie epicã prelimi-
acþiunile.” (p. 32), „Întreaga re- metadiscursiv ºi descriptiv etc.) ajuns. κi joacã, în orice caz, bine mului, despre istorii latente, gata narã, pe care nici mãcar n-o în-
alitate a satului se sprijinã pe su- curg unele din altele, clar izvo- rolul. Ar fi putut rãmâne un sim- oricând sã izbucneascã. În acest trevezi la început, dar dacã ai in-
veicile cuvintelor care þes în- rând în fântâne. Pasta epicã re- plu tehnocrat, iar enunþãrile lui sens, ele sunt pâlpâiri colective.” stinct „cosmologic” în dotare,
continuu. Doar într-un singur zultatã e de o excelentã, pâlpâi- „profesionale” ar fi avut toate (p. 194) Ca în orice ficþiune post- totul merge aproape de la sine.
moment al zilei zumzetul se po- toare, calitate, împãnatã cu mul- ºansele sã rãmânã insipide. În modernã, palierul „meta” e activ, Nu-i om de pe stradã care sã nu
toleºte, realitatea locului se sub- te complicitãþi („mã înþelegi”), fapt, e generatã acea ambiguitate diseminat în text pe ici, pe colo fie potenþial romancier. Totul e
þiazã, gata sã se rupã: dupã-amia- oralitãþi, spontaneitãþi inferen- fertilã: „sã mã lupt pentru a lua ºi pe dincolo. Criticului literar i sã vrea sã scrie, adicã sã se înha-
za, când începe la televizor te- þiale: „din câte înþeleg”. Secven- cele mai bune decizii” (p. 246). se aduce un ironic omagiu, spu- me la cea mai durã disciplinã pe
lenovela.” (p. 92); „Odatã reme- þele microrealiste sunt reuºite, Tocmai aceastã transferabilitate nându-i-se cã, practic, nici nu e care a cunoscut-o umanitatea de
morate de subsemnatul, poveº- iar densitatea concret-eveni- devine miza (ascunsã a) romanu- nevoie de el. Dar dacã vrea sã se la origini pânã în prezent.
tile lui ªtefan nu mai sunt doar menþialã de invidiat. lui: „Teoriile vii sunt o specie a bage în seamã, meniul e servit. Dan Lungu e un prozator foar-
ale lui, suntem coautori. Ceea ce Spaþiul de manevrã nu e prea poeziei” (p. 248) Din entuziasm, Norocul e cã, aºa cum am vãzut, te bun, naturalmente „exporta-
notez e o coproducþie. În fapt, mare, dar îi permite lui Sabastian, ne oferã ºi interpretãri gata di- naratorului/ autorului li se întâm- bil”, fiabil, pentru a mã exprima
ne aºezãm la coada listei de au- alien-ul tehnologic, sã ruleze in- gerate. Se regãseºte aºa: „Numai plã acelaºi lucru. ca, splendid, naratoru-i, atât în pri-
tori, lanþul povestitorilor fiind tegral, chiar dacã cu alte rezulta- identitãþile moi pot face faþã lup- Romancierul, generic vor- vinþa tehnicilor propriu-zise, cât
mult mai lung.” (p. 154) Citito- te decât cele scontate, acel pro- tei cu puterea difuzã, chiar dacã bind, e un Robinson. El se apucã ºi în exersarea posibilitãþilor de
rul stã pe muchia interfeþei, „ob- gram de reconversie identitarã, au neajunsurile lor.” (p. 224) E de treabã, neavând nevoie decât resuscitare credibilã a lumilor
servã din exterior” ºi aºteaptã sã cu care se bate singur la cap. strategia pe care o descoperã Se- de o „cosmologie” (U. Eco), o evocate, oricât de depãrtate, de
vadã ce se (mai) întâmplã. N-ai Cãci, privindu-i pe sãteni, se au- bastian însuºi: în acest fel se sal- „epistemologie” (vezi obsesia aparent-incompatibile ar fi. Are
încotro ºi trebuie sã fii atent. todescoperã (alt simptom robin- veazã, iar „teoria” e, îmbucurãtor, dominantã a lui Sebastian Aanei) deschidere ludicã, ºtie sã se fo-
Dacã povestitorul se ocupã cu sonian) ºi se (re)umanizeazã, invalidatã. „Fiasco”-ul înseamnã ºi o „ontologie” (el însuºi, cu di- loseascã de probabilisticul vieþii
studiul extensiv ºi migãlos al printre gãini, doamna Ortansa, un dublu ºi neaºteptat câºtig: o versele ramificaþii naratoriale: ºi creeazã compacte tensiuni de
mentalitãþilor locale, inclusiv wc-uri în aer liber, primari ºi so- primãrie ºi un roman. Perturba- „I-am precizat demn cã nu mã re- lecturã. Ne putem, prin urmare,
ciobãneºti, tu îi observi (îi poþi coteli care (ce bine!) nu-i ies: rea în sistem a dat roade. prezint decât pe mine ºi intere- aºtepta de la el chiar la mai mult:
atribui) disponibilitãþile incursi- „Într-un moment al ei, nu unul Iar „pâlpâirile” nu sunt altce- sele mele.” – p. 96), aflate toate are toate datele pentru a fi ceea
ve, stilul relatãrii, ticurile com- ales de mine.” (p. 220); „Pentru va decât varietãþi, rãsaduri de re- în stadiul de proiect, întinse le- ce-ºi propune.

, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019 7


Himerã ceva mai
n CRISTIAN LIVIU BURADA
împãciuitoare
Sunt atât de neîncrezãtor încât aº face
saltul
poeme
Spre o himerã ceva mai împãciuitoare Lucratã de mâinile subþiri ºi mici ale Un fel de rufe murdare de atâta purtat
Eu poate mort demult sunt ºi-l mamei mele ªi pe o faþã viaþã ºi pe cealaltã
retrãiesc pe altul
b eletristicã

Simt asta când albul de var al ochilor Mama a brodat o Maica Domnului cu Le þin minte pãstrate ca-ntr-o cutie
mã doare Pruncul neagrã a sufletului
În albastru alb negru ºi roºu
De teologi ºi dogme aproape cã mã tem De-o parte ºi de alta a icoanei eu ºi
sora mea Cine o sã gãsescã aceastã cutie ºi chiar
cel mai mult
ªi de simboluri ºi de obiecte de cult Copii senini o va deschide
Aripi mi se nãzãresc în urnele cu scrum Chipuri senine Va fi izbit de rugãminþile doamnei care
Îmi þiuie minþile de liniºti dar mã- În rame cu marginile cojite mã iubea dezinteresat
ncãpãþânez sã le ascult ªi mã purta prin pieþe de fiecare datã
De asta cred cã niciodatã nu înþeleg Pe masã un pahar cu apã pânã la jumãtate Când erau serbate zilele cetãþii
Ce se-ntâmplã cu exactitate acum Din el bem toþi câte o picãturã Alãturi de clowni mov ºi primari
Dar oricând pot explica amãnunþit Mama eu sora mea Maica Domnului ºi înhãmaþi la eºarfe
Ce s-a întâmplat cu mult mai demult Pruncul Iisus Strânse pânã le ajungeau aproape de
respiraþie
Cu Rilke Picasso ºi Dali am Da aºa este – din perete se deschide
Precum ºtreangurile
complicitãþi nespuse brusc o fereastrã
Pe Homer l-am simþit deseori deghizat
în gropar zdrenþãros Mã aºez pe marginea ferestrei din perete Doamna care mã iubea dezinteresat mã
Dar când sã-l momesc cu versuri ªi privesc o cruce târa prin mulþime
proprii ca sã-I trag de limbã În jos în sus în jos la dreapta ºi la stânga Ca pe o pradã câºtigatã glorios
Vãd cum aburul ca un nimb de alcool În timp ce eu nu-mi doream decât sã
din care sunt fãcuþi se duse Din tablou mã urmeazã sora mea cutreier ca o ceaþã
ªi tot ce-am pus la cale cu ei nu-i mai e Din icoanã mã urmeazã Maica Scoarþa copacilor chirciþi de la Þinând în mâini cãpestrele aurii ale
nimãnui de folos… Domnului ºi Pruncul Iisus… marginea oraºului movilelor din jur
Pentru ca a doua zi s-o pot lua de la capãt Tot ei zorindu-mã sã urc pe scenã
Altfel de icoanã Mama este acolo ºi brodeazã… Apropiindu-mã ºi mai mult de seva lor Spre marea bucurie a doamnei care mã
Icoana asta nu mai trebuie sfinþitã… Cu care ne vãd ºi ne pipãie… iubea dezinteresat
Intru în camera micã mobilatã simplu Deºi cum bine se ºtia
O mãsuþã doua scaune Totdeauna la astfel de ceremonii absurde
Fel de învãþãturi sau Eu nu-mi doream decât sã fiu mãcar
Se îmbulzeau în jurul meu oameni de pentru o singurã dimineaþã
Pe peretele dinspre rãsãrit tablourile cu Cutia neagrã a sufletului
noi copii tot felul Totuna cu luciul apei
ªi o broderie cu Maica Domnului ºi N-aº putea sã vã spun mare lucru despre Care mã împingeau în faþã ªi sã-mi pot exersa mãcar una din
Pruncul unele vise Printre clowni dizeuse siliconate ºi formele neîncrederii…
Date la-ntors de însãºi memoria mea pitici

DEBUT n ELENA BÃLêANU

poeme ba te-am iubit mã tragi spre tine


îþi pui capul în poala mea ºi adormi
e ca atunci când mã cuibãresc în braþele
tale
iar mã plâng eu am avut întotdeauna rãbdare cu tine
tu nu ai avut ºi atunci
înainte sã facem dragoste
iar tu te superi
iar mã plâng cã trebuie sã spãl vasele nu am mai avut nici eu
când aº putea sã citesc ceva mi-ai spus
sau sã mã uit la un film ca tine
le lustruiesc ºi le aºez uºor unul câte the bus
unul la fel ca ea o dimineaþã fãrã pãsãri ºi avioane
venise vremea sã vorbim tu dormi cu faþa în jos strângi în braþe
ce ai despre frumuseþea lucrurilor simple o carte cu coperþi verzi
m-a întrebat o doamna pe la cincizeci de purtam câte un emoticon pe fruntea la naiba – îmi zic – va fi o zi lungã
ani doar carne ºi oase laolatã îmi pun tricoul cu logo ºi plec
vãzându-mã însãrcinatã nimic mai mult autobuzul e plin de bãtrâni tãcuþi
ana fetiþã zic atingându-mi burta cu drag cu genþi troller
fetele sunt chinuite mi-a zis ea oftând dinþi rânjiþi
poezia însemnã sã renunþi la tine i-am zâmbit ºi am alergat la tine toatã lumea era fericitã
mi-ai zis sã râdem împreunã se plimba
ºi am renunþat ºi râsul nostru a rãsunat în tot blocul iubea let’s count planes
fãcea copii m-ai chemat la fereastrã
m-am pedepsit pentru cele ºtiute toþi ardeau spontan ºi luminau sã numãrãm avioanele dupã
ºi neºtiute aici e raiul linia albã lãsatã pe cer
pãrul cãzut l-am îngropat sub casã trebuie sã recunoºti cã doare era senin ºi cerul
bucãþi de piele pulbere de unghii aici e raiul ai vrea sã ai ºi tu o poveste de spus rupt în bucãþi
mi-am uns trupul ºi noi râdem cãci i-am promis o fotografie cu tine ridicându-te pe sã deschidem fereastra am zis
– aloe vera cãlcatã-n picioare – de la balconul nostru se vede mai bine vârful nu ai înþeles de ce
am mers încrezãtoare seara cu stelele cameleonice picioarelor într-o bibliotecã aveam nevoie sã simt
m-am urcat pe schelã licãriri pe retinã într-un lan de grâu cu mac în pãr vântul porumbeii plonjau
ºi am rãmas încrezãtoare ne amintim de prieteni vechi la fel ca ea în gol ºi se ridicau
pânã la ultima cãrãmidã ce simte copilul din tine acum? sã alergi sã te ascunzi dupã un copac odatã cu bãtãile inimii
ºtii doar sã zâmbeºti ºi dinþii tãi sã nu-þi rupã
noaptea nu iartã pe nimeni obrajii.
sufocaþi de lucruri închidem ochii ºi ascultãm sã te bucuri de rãsãrit
ne aruncam priviri tot mai bizare o mare agitatã
afarã cad ultimii fulgi ai lui martie cu cioburi ce se macinã la þãrm deja vu deschidem fereastra ne bem cafeaua
ºi frigul încearcã sã se strecoare în casã tu ceaiul aburul se amestecã
aº prefera sã mã auzi un carusel ne învârte în sens invers cu visele de noaptea trecutã
dar tu dai fuga la supermarket arome suntem copii nu ºtim sã spunem cu temerile începutului de zi
îmi aduci cãpºuni ºi îngheþatã ce simþim îmi iei mâna o atingi uºor parþial noros
te aºezi în colþul tãu ºi aºtepþi în noaptea aceea liniºtitã se vrea o mângâiere pentru suflet ne întrebãm dacã va ploua
dacã ai ºtii cât urãsc îngheþata þi-am sãrit în braþe sã-þi mulþumesc îþi scapã un zâmbet în colþul gurii când îmi atingi uºor pãrul cu gândul la ale tale
ºi nu mãnânc cãpºuni cã mã iubeºti îþi spun eu îmi lipesc buzele de cana fierbinte
înainte de vreme cã ai avut atâta rãbdare cu mine nu m-ai iubit niciodatã fãrã sã beau

8 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019


n MIHAELA ALBU

C.M. Popa – cronicarul/ criticul literar


al revistei Mozaicul
1. C.M. Popa – criticul grafie literarã (Orizont, nr. 2/ Este vorba în principal de cãrþi
1989), devine unul dintre cei mai din arealul românesc, nu sunt însã

emember
neînregimentat implicaþi cronicari ai literaturii ocoliþi nici autorii strãini, dar

emember
remember
contemporane, jucând – în zona nici volume de la începutul lite-

P
rofesorul Constantin Olteniei – rolul unui Laurenþiu raturii noastre. Când se referã la
M. Popa nu s-a rezumat Ulici în plan naþional. aceasta din urmã, în articolul „Ci-
la nobilul rol de dascãl tate incomode” (nr. 6/ 2009), de
la un liceu de prestigiu, ci a fost 2. Criticul literar – ex,, pentru a ne introduce în at-
o prezenþã vie în viaþa literarã un cititor avizat mosfera limbajului epocii, îºi
craioveanã. Citind mult, comentând, ana- surprinde cititorul prin folosirea
Publicaþia de care îºi leagã

Foto: Viorel Pîrligras


lizând o carte sau alta, atins în unui stil ºi chiar a unor termeni
numele este însã, fãrã îndoialã,
mod sublim de „viciul” lecturii, adecvaþi normelor lingvistice
Mozaicul, unde ºi-a asumat –
începând chiar de la primul nu- criticul îºi expune din când în vechi: „Deprinzându-mã la ceti-
mãr (1998) – rolul (deloc uºor) când ºi opiniile sale asupra mo- tul cãrþilor vechi, am dat de mul-
de cronicar „de serviciu”. dalitãþii „deformate” pe care el, te frumseþi filosoficeºti ºi mo-
Alãturi de echipa cu care s-a cititor avizat, nu o poate ocoli: rale care mã îndemnarã a le în-
pornit la drum, avându-l în frunte „În mod normal, n-ar trebui, poa- semna, socotind cã publicul ce-
pe Nicolae Marinescu, revendi- te, decât sã citim textul în litera titor ar putea sã culeagã oareca-
cându-se din neopaºoptismul lui, fãrã ezitãri, fãrã sã ne com- re folos spre ºtiinþa modului în
promovat de Adrian Marino, scri- plicãm inutil, fãrã sã inventãm care ostenelele autorilor de falã blicaþiilor literare – drept reper numai a istoriei literaturii noas-
itorul C. M. Popa a fost totodatã intenþionalitãþi ºi subtilitãþi as- cu râvnã au fost umilite.” Refe- al activitãþii culturale dintr-un tre în ansamblul ei, ci ºi a teoriei
un singular, un neînregimentat, cunse. Dar gesturile cele mai rirea se face apoi la romanul lui moment sau altul, dintr-o zonã literare, a tehnicilor narative ori
mergând pe drumul sãu de anali- simple sunt ºi cele mai dificile. Filimon, scriitorul român care „a sau alta –, precum ºi aplecarea asu- a poieticii limbajului literar.
zã ºi interpretare a operei litera- Cãci lectura este, fãrã îndoia- pârguit spre tipar Ciocoii vechi pra scrierilor unor autori cunos- Parcurgându-i cronicile, se
re cu tenacitate ºi muncã asiduã. lã, un viciu labirintic, silindu- ºi nuoi.” Desigur, cã împrumu- cuþi sau ale celor ce bãteau la por- poate uºor constata cã analizele
ªi aici el se întâlneºte cu cel pe te sã renegi evidenþele, sã te laºi tarea frazãrii, precum ºi a unui þile literaturii nu o putea face de- sale se sprijinã pe concepte te-
care ºi-l luase drept spirit tute- acaparat de trufia descoperirii limbaj arhaic au rolul vãdit de a cât un spirit împãtimit de carte, oretice ºi nu de puþine ori aces-
lar, cãci Adrian Marino însuºi unor presupuse insolite fire po- trezi curiozitatea cititorului, de- trãitor permanent în „viciul labi- tea sunt expuse în preambulul ar-
scria la un moment dat despre tenþial interpretative, deºi nu te monstrând nu numai capacitatea rintic” al „iscusitei zãbave” ce de ticolului.
singurãtatea demersului critic, pãrãseºte nicio clipã conºtiinþa de cuprindere a unei arii temati- la cronicar o ºtim ºi o înþelegem. O a doua observaþie: cronici-
despre „refugiul în studiu ºi mun- îndelungatei decadenþe a litera- ce vaste, dar ºi talentul de scrii- Firesc pentru cronicile „la zi” le nu sunt în totalitate laudative,
cã”, considerând cã „scrisul pre- turii.” Cu alte cuvinte, lectura tor al lui Constantin M. Popa. este „mozaicul” semnãturilor, al criticul asumându-ºi rolul de a da
supune disciplinã, concentrare, inocentã nu mai poate fi apana- tipologiei volumelor în discuþie, cititorului un jalon obiectiv asu-
tenacitate, o anume formã de as- jul unui critic literar, acesta in- 3. Cronica „la zi” într-un cuvânt, diversitate tema- pra cãrþii respective. Observaþii-
cezã ºi izolare creatoare” ºi cã trând deliberat în labirint pen- în „noua geografie ticã – de la poezie la prozã, de le sale au – nu de puþine ori – va-
operele de valoare „se nasc în tru a-l descifra. Vizând statutul literarã” la volume de criticã literarã la loare de sentinþe ºi cu greu
tãcere ºi izolare fecundã, în ten- operei deschise, cronicarul îºi memorialisticã, de la debutanþi s-ar mai putea schimba opinia ci-
siune ºi continuitate.” asumã sarcina interpretãrii, dar, Pentru cel care îºi propune sã la scriitori consacraþi, de la titorului. Dar aceasta nu vine de-
De altfel, în ansamblul pre- desigur, al unei interpretãri per- urmãreascã retrospectiv activita- scriitori olteni la cei din alte cât dintr-un exerciþiu continuu,
ocupãrilor criticului literar din sonale. tea de la Mozaicul (ºi nu numai) provincii româneºti. dar mai ales dintr-o culturã însu-
seria nouã a revistei craiovene, Atent la tot ceea ce apãrea pe a lui Constantin M. Popa, o pri- Astfel, „noua geografie litera- ºitã nu numai în anii de ºcoalã, ci
opera ºi întreaga activitate a lui piaþa de carte, înregistrarea – se- mã observaþie generalã este ace- rã”, cum poate fi cuprinsã într- permanent de-a lungul vieþii. Sub-
A. Marino ocupã un loc central. lectivã ºi într-o selecþie inerent ea a sistemului, a metodei cu care un concept generalizator litera- iectele, temele sunt astfel dintre
În Mozaicul (ºi deopotrivã în subiectivã – trimite cãtre cititor, ºi-a asumat rolul de cronicar li- tura românã contemporanã, îºi cele mai variate, iar titlurile sub
vol. Adrian Marino – ideocri- pe lângã informaþie (sau în pri- terar, în „labirintul” lecturii el gãsise în criticul craiovean unul care îºi punea cronicile sunt re-
ticul impenitent, ed. Aius, mul rând informaþie!), impresii- distingându-se în primul rând dintre cei mai atenþi ºi compe- prezentative pentru capacitatea
2008) aceastã „temã” este tra- le de lecturã, analiza proprie asu- prin „ºtiinþa” de a alege volume- tenþi comentatori. Aceasta în- de sintezã ºi relevanþã a esenþei
tatã la înãlþimea valorii sale. pra conþinutului cãrþii în discu- le reprezentative pentru momen- semna a fi permanent la curent conþinutului, autorul recurgând la
Una dintre principalele idei – þie sau chiar a unei ediþii. Astfel, tul respectiv. Dar aceasta nu poate cu ceea ce se publicã, dar toto- jocul de cuvinte, joc al contra-
desprinsã ºi subliniatã în urmã- o reeditare – Amintirile colone- veni decât în urma unei lecturi datã, pe lângã parcurgerea unui riilor, la metafore expresive, la
rirea activitãþii maestrului – lului Locusteanu – îi atrage sistematice, printr-o implicare mare volum de cãrþi, se cuvine asocieri insolite de termeni sau
este unicitatea demersurilor atenþia ºi chiar în nr. 1 din 1998 subliniatã din nou necesitatea la trimiteri intertextuale. Astfel,
acestuia, „singularitatea” sa în permanentã în viaþa literarã, atât
semnaleazã volumul, dar deplân- a provinciei în care a trãit, cât ºi unei intuiþii de profesionist, ba- uneori aluziv, alteori direct,
ansamblul general al culturii ge lipsa de „dimensiune realã a zatã pe o cunoaºtere solidã nu uneori ludic, uneori sarcastic, ti-
române. De aceea, a începe ar- a þãrii în ansamblu. Lectura pu-
eficacitãþii” unor astfel de însem- tlul articolelor deschide citito-
ticolul Adrian Marino în dia- nãri publicate abia dupã 60 de ani rului fereastra ºi îl îndreaptã cã-
log cu Sorin Antohi (Al doilea de la scrierea lor. În articolul tre sensul prin care autorul a ales
discurs, nr. 3-4/ 2001) cu afir- „Efectul de ecou modulat” (nr. 7/ sã-ºi exprime opiniile.
maþia cã „asumarea singularitã- 2009), criticul porneºte de la o Iar opiniile sale sunt jude-
þii reprezintã pentru A. Marino paginã de jurnal al lui Marin So- cãþi pertinente ºi serios argu-
însãºi condiþia sa ontologicã” mentate.
nu înseamnã altceva decât rescu, în care autorul „insolitea-
zã celebrul mit al peºterii” pen-
sublinierea unei aderãri la în-
tru a scrie apoi despre o re-lec- 4. Câteva concluzii
tregul program intelectual al Întreaga activitate de croni-
celui luat drept model. turã a Oraºului cu salcâmi de
Mihail Sebastian. „Nu pândesc car/ critic ºi istoric literar a lui
Într-o succintã trecere în re- Constantin M. Popa a fost, de
vistã a subiectului pe care ni analogiile cu orice preþ, dar mã
încântã insidioasele jocuri ale fapt, o cãlãtorie printre cãrþi, un
l-am propus, s-ar cuveni mai în- excurs cãtre cititorul cãruia îi
tâi sã-l lãsãm pe autor sã se pre- întâmplãrii”. ªi aici se vãdeºte
zinte, cu atât mai mult cu cât el încã odatã vasta culturã a croni- ghida paºii în alegere ºi desci-
însuºi a ales sã-ºi includã un „au- carului, precum ºi capacitatea sa frare. Cãlãtorul cu rol de cãlãu-
toportret cu parabole” în pream- de analizã a interferenþei subiec- zã prin „labirintul cãrþilor” ºi-a
bulul volumului Ceremonialul telor ºi temelor literare. Astfel, urmat lunã de lunã, an dupã an
serenitãþii. C. M. Popa 70 în romanul lui Sebastian, el „re- drumul, neabãtut, iar cei ghidaþi,
(Aius, 2013). Iar aici, în acest cunoaºte” „transparenta rezonan- cititorii, l-au urmat cu încrede-
„autoportret”, el declarã, în ter- þã a melancoliei voluptoase cu rea pe care le-o câºtigase prin
meni apropiaþi de cei ai lui Ma- origini în Bernardin de Saint- culturã ºi probitate. Cãci rostul
rino, cã „singurãtatea /…/ con- Pierre (Paul et Virginie), ori criticului, aºa cum el însuºi îl
stituie starea criticului”, respin- tentaþia frondei ºi frânturile de înþelegea, „rãmâne acela de a
gând explicit „ideea de grup, viziune din Alain Fournier (Le selecta valori” ºi de aceea cro-
miºcare, generaþie” prin care s- Grand Meulnes) ºi Cocteau nicile sale dau cititorului dreap-
ar „înregimenta”. (Les enfants terribles).” Con- ta mãsurã a valorii (ori nonvalo-
Mergând deliberat pe un cluzia decurge firesc: „O Wel- rii) cãrþii luate în discuþie.
drum propriu, în Mozaicul C.M. tanschauung comunã uneºte hi- C.M. Popa a fost (ºi se cuvi-
Popa s-a ocupat, nu de puþine meric ºi complementar scrieri ne sã rãmânã în memoria noas-
ori, de analiza ºi promovarea raportate la o moºtenire existen- trã) dacã nu singurul, cu siguran-
unor volume recent apãrute. Ast- tã, dar conºtientizatã în grade, þã unul dintre cei mai importanþi
fel, „criticul atent, instruit ºi avi- evident, diferite.” „cãlãuzitori” din aria culturalã a
zat”, cum îl caracteriza Al. Ruja Dupã cum rezultã, fie ºi nu- Olteniei pe drumul literaturii
într-un articol de prezentare a mai din aceste exemple, lecturi- contemporane.
volumului Repere în noua geo- le sunt dintre cele mai diverse.

, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019 9


Î
ncep prin a spune tranºant lãsaþi la locul lor.
cã volumul de debut în cri-
tica literarã al Xeniei Ne-
grea este o carte de mâna întâi
un debut de excepþie Argumentul axiologic al în-
demnului meu de a lectura car-
tea de debut în volum de criticã
despre un poet de mâna a doua. se numea „Protreptikos” ºi s-a 1960 poeþi „extraordinari” ar fi literarã a Xeniei Negrea constã
Voi delinea în acest sens douã ti- pierdut. Romanii au preluat idei- Florin Mugur, Petre Stoica, Leo- mai întâi în a spune cã avem de a
puri de argumente: unele ce þin le lui Aristotel în „exhortatio”. Bi- nid Dimov, chiar ºi Baconsky ºi face cu o monografie complexã.
de sociologia lecturii ºi altele ce serica a fãcut din „exhortatio” o cã „din pãcate a rãmas în istorie În plan intern, ca articulare sem-
se circumscriu axiologiei criticii activitate de cãpãtâi. Dar revenind doar Nichita Stãnescu, probabil nificaþionalã, gândirea criticã se
ºi istoriei literare. la ale noastre, criticii literari ne datoritã aurei boeme care func- miºcã între descriere, explicaþie,
Sociologia cãrþii ne spune cã îndeamnã sã citim literaturã. þioneazã ca un bun PR în lumea comprehensiune, interpretare ºi
publicaþiile nu se pot lansa sin- Volumul Xeniei Negrea este româneascã, deºi ca poet era evaluare. Este o monografie doc-
gure. De aceea, sunt chemate niº- o carte de citit, atât pentru a o cu- doar mai pitoresc, în nici un caz toralã, ridicatã temeinic, siste-
te persoane cu experienþã sã vor- noaºte pe autoare cât ºi pentru a-l mai rafinat decât oricare dintre matic ºi aºezat. În raport cu ce a
beascã despre ele ºi despre au- cunoaºte pe Florin Mugur. În or- cei menþionaþi”. În alt interviu, însemnat pentru scriitorii perioa- Negrea. Ipoteza de lucru, deplin
torii lor. Ceea ce fac aceste per- dinea sociologiei criticii litera- din 2017, accentua cã „nicioda- dei respective proletcultismul ºi probatã, este cã „miºcarea crea-
soane este sã adreseze îndemnuri re Xenia Negrea aparþine unei tã tensiunea poeziei lui Nichita realismul socialist al anilor toare esenþialã a lui Florin Mu-
l ecturi

la lecturã. Viaþa noastrã este fã- puternice ºi delicate facþiuni fe- nu atinge tensiunea din niºte ver- 1950, în monografie se delimi- gur a fost disimularea” ºi cã
cutã în mare parte din îndem- minine a criticii literare din Ol- suri de Florin Mugur”. Adicã teazã sintetizator o tipologie me- aceasta a generat o emergentã ºi
nuri: de la început pãrinþii, ma- tenia. Purtãtoarea de steag a aces- Florin Mugur, Leonid Dimov, morabilã. Ar exista patru catego- apoi o continuã, constantã ºi ac-
mele în special, ne îndeamnã sã teia s-a definit prin anii 2000 a fi Petre Stoica ar fi cumva peste rii de scriitori: a) unii care „au tivã poeticã a exasperãrii, spe-
fim ascultãtori, sã fim cuminþi, Luminiþa Marcu. Cãtre 2005- Nichita Stãnescu: de mirare! ºtiut ºi au fãcut”, b) categoria ce- cific expresionistã.
apoi educatorii, profesorii ne 2007, constatam eu la acea vre- În acest context, am avut o lor eliminaþi, a victimelor, c) ca- Florin Mugur este un poet
îndeamnã sã mergem la ºcoalã, me, facþiunea se compunea din strângere de inimã când am citit tegoria celor care au crezut ºi remarcabil, dar un poet de mâna
sã învãþãm, ulterior politicienii Xenia Negrea, Luminiþa Cornea- teza de doctorat a Luminiþei n-au fãcut nimic ºi d) categoria a doua.
ne îndeamnã sã-i votãm º.a.m.d. nu, Gabriela Gheorghiºor ºi Da- Corneanu despre Leonid Dimov celor care nu au putut opta, pre- Da, Xenia Negrea debuteazã
Noi suntem þinta permanetã a nia Moisa. Fãrã a avea un pro- ºi teza de doctorat a Xeniei Ne- cum Florin Mugur, care aºa au în critica literarã de volum cu o
unor îndemnuri. gram comun facþiunea era ºi rã- grea despre Florin Mugur. Aces- crescut ºi au fãcut ce li s-a cerut. carte de mâna întâi despre un
Aristotel a scris chiar un tra- mâne o direcþie de gândire. te douã semnificative lucrãri nu Axele comprehensive ºi in- poet de mâna a doua.
tat despre cum sã faci îndemnuri; Într-un interviu din 2016, Lu- merg pe direcþia de gândire a terpretative dau mãsura de cer-
miniþa Marcu susþinea cã dupã stegarului. Dimov ºi Mugur sunt cetãtor ºi critic notabil a Xeniei n ªtefan Vlãduþescu

puterea recuperator-salvatoare a literaturii


(drumul înapoi din Hades, as- matica postcolonialã este tratatã semnificaþiile simbolice. netice obligã cititorul sã reflec-
censional, spre luminã) în aces- ºi în articolul lui Zlatan Filipovic, În articolul lui Ágnes Orzóy, teze asupra fenomenologiei
te texte care pregãtesc moder- care comparã The Mimic Men al conceptul de „memorie multidi- identitãþii. O altã problemã rele-
nitatea. Specificã versiunii mo- lui V. S. Naipaul cu The Inheri- recþionalã” este reflectat în 3 vantã aici este aceea a compor-
derne a katabazei este ºi conta- tance of Loss de Kiran Desai pen- scrieri maghiare despre Holo- tamentelor specifice cultelor/
minarea realitãþii de cãtre exis- tru a evidenþia rolul mimetismu- caust, de Imre Kertész, Teréz Rud- sectelor. Liderul de sectã face
tenþa infernalã; de asemenea, lui ºi al ruºinii în construcþia „di- nóy ºi Fanni Gyarmati. Recepta- obiectul veneraþiei membrilor
eºecul final al salvãrii, nu numai asporicã” a subiectivitãþii. Ruºi- rea acestora a fost complicatã de grupului pentru cã se proiectea-
în sensul de soteriologie, ci ºi nea este afectul rezidual care cer- instaurarea comunismului, care zã asupra lui conþinutul eului
de recuperare a sensului – deo- tificã dimensiunea irecuperabilã a avea propria naraþiune referitoa- ideal, pe care subiectul nu-l poa-
potrivã existenþial ºi cultural. trecutului pentru sinele exilat. re la crimele fascismului dar ºi te atinge. Aspiraþiile spirituale
Dupã cum demonstreazã Pen- Paula Guimaraes valorificã propria relaþie specialã cu antise- ale protagoniºtilor se traduc, pa-
ny Brown în articolul ei, când ca- sensul cel mai proeminent al mitismul. Toate cele trei mãrtu- radoxal, în practici de automu-
podoperele lui Shakespeare sau conceptului supraordonat avan- rii (dintre care numai romanul lui tilare. Abordarea este mai ales
Cervantes sunt absorbite de cul- sat de editori, propunând recu- Kertész a fost tradus în englezã psihanaliticã, dar argumentele
Comparative Critical Stu- tura de consum (de pildã, în for- perarea unor poete britanice mai cu titlul Fatelessness) sunt sub- sunt fortificate ºi prin compara-
dies, Volume 14, Numbers 2-3/ mula specific japonezã manga, a puþin cunoscute din perioada de versive în raport cu genul consa- þii cu alte opere literare care pro-
2017, Salvage, Guest edited by benzilor desenate), acestea nu tranziþie de la victorianism la crat al literaturii despre Holo- blematizeazã asemãnãtor aceste
Glyn Hambrook and Gabriela sunt înjosite, nu îºi pierd aura, ci modernism: Augusta Webster, caust: prima, prin specificul vo- teme. Prin sanctificarea grotes-
Steinke, edited by Maike Oer- sunt revivificate ºi introduse în- Mathilde Blind ºi Amy Levy. cii narative folosite, a doua, prin cului, argumenteazã autoarea,
gel and Glyn Hambrook, Edin- tr-un nou circuit cultural, prin Ethosul New Woman ºi angaja- modul în care demistificã figura personajele acestui roman apro-
burgh University Press, 402 p. care poveºtile arhetipale ale Oc- rea socialã sunt deopotrivã pre- victimei, iar a treia, fiind un jur- ximeazã nu atât salvarea sau mã-
cidentului devin accesibile publi- zente în acest corpus, dar la fel nal de rãzboi publicat abia în car recuperarea, cât antonimul

C
omparative Critical cului tânãr, chiar cu preþul sacri- este ºi exploatarea miturilor ºi 2014, prin modul în care a rãstur- acestora – (auto)degradarea vo-
Studies este revista ficãrii unor complexitãþi ºi difi- a legendelor (Medeea, Ioana nat unele preconcepþii referitoa- luntarã, monstruoasã.
Asociaþiei Britanice de cultãþi de limbaj sau de compozi- d’Arc etc.) pentru configurarea re la atitudinea acestei scriitoare În concluzie, demersul colec-
Literaturã Comparatã (BCLA). þie artisticã. Recodificãrile mul- unei noi identitãþi poetice. Mar- evreice faþã de iudaism, faþã de tiv materializat în volumul de faþã
Acest numãr dublu conþine o se- timodale ale lui Hamlet sau Don jan Mohammadi urmãreºte im- ocupanþii sovietici ºi faþã de di- oferã noi perspective de studiu
lecþie de articole bazate pe co- Quijote se preteazã, în plus, la pactul conceptului calvinist de hotomia capitalism vs. comunism. pentru fenomene interliterare ºi
municãrile prezentate la a XIV-a abordãri comparatiste aduse la zi. preteriþie (non-elecþiune pentru Comparatismul presupune ºi interculturale generate de con-
conferinþã trianualã organizatã de Tomás Espino Barrera anali- mântuire) asupra romanului studierea raporturilor între litera- ceptul-pivot salvage. În analize-
BCLA în 2016 la Universitatea zeazã strategiile prin care scrii- Gravity’s Rainbow de Thomas turã ºi alte arte. Astfel, Iris Julia le documentate, riguroase ºi nuan-
din Wolverhampton. Conceptul- torii exilaþi bilingvi sau multi- Pynchon, precum ºi relaþia în- Bührle a cercetat în amãnunt ba- þate se pot regãsi cei interesaþi de
metaforã „salvage” (asociat mai lingvi (Vladimir Nabokov, Han- tre proliferarea deºeurilor, dez- letul din secolul al XIX-lea, înde- aspecte precum exilul lingvistic,
ales cu salvarea în cazul naufra- nah Arendt, Eva Hoffman, Jorge voltarea tehnologicã (dobân- osebi spectacolele bazate pe libre- recuperarea marginalului ºi a vo-
giilor) este destinat sã acopere Semprún, Paul Celan) încearcã dind, mai nou, conotaþii mesia- te literare. Balerina devine acum cilor care nu au putut sã rãsune în
toate tipurile de recuperare, re- sã reziste procesului de pierde- nice), secularizare ºi moderni- figura centralã ºi, datoritã costu- contexte imperialiste sau coloni-
ciclare, revalorificare ºi redi- re a limbii materne, pe care o de- zare. Tema ratãrii se plaseazã mului ºi poantelor care o fac sã aliste, estetica fin-de-siecle ºi es-
mensionare literar-culturalã pe scriu ca atrofie, boalã sau chiar undeva între religios ºi laic, iar parã etericã, aproape o fiinþã su- tetica grotescului; de asemenea,
care ni le putem imagina. În ulti- „ucidere” de cãtre limba secun- lenevia unor personaje se trans- pranaturalã; vor fi multe persona- cei pasionaþi de raportul între Ori-
mã instanþã, literatura universalã darã. Astfel de problematizãri formã, din pãcat, în atitudine sub- je feminine care acþioneazã ca ent ºi Occident, între (pre)modern
a fost dintotdeauna angajatã în opereazã, de fapt, susþine auto- versivã faþã de capitalism. Auto- agenþi salvatori, în plan fizic dar ºi postmodern, sau de relaþiile in-
procesele de prelucrare (trans- rul, într-o paradigmã romanticã rul articolului are grijã sã facã ºi spiritual, pentru personajul mas- tersemiotice între literaturã ºi
formare, prefacere, transfigura- a monolingvismului, deºi con- legãtura ºi cu sensul retoric al culin. În secolul al XX-lea, per- alte domenii de discurs: artele,
re) ºi deci „salvare” a materiale- textul în care au loc este unul preteriþiei, care este o figurã de formãrile eliminã, de regulã, va- religia, istoria, ideologia, politi-
lor pre-existente, fie cã acestea þin modern, translingual. În egalã stil bazatã pe pseudo-omisiune. lenþele religioase ale salvãrii, ac- cul. Alte noþiuni care strãbat ca un
de realitatea istoricã, de limbaje mãsurã, scriitorii traumatizaþi de Yeeyon Im citeºte Purgatory, centuând, dimpotrivã, decãderea fir roºu colecþia de articole sunt
ºi coduri deja-date, sau de reper- limba de origine (de exemplu o piesã controversatã a lui Wil- fizicã ºi spiritualã a personajelor. cele legate de tradiþie ºi canon, de
toriul tematic ºi stilistic al unei minoritarii evrei de limbã ger- liam Butler Yeats, prin interme- Bryn Tales, un tânãr cercetãtor convenþiile ºi arhetipurile litera-
tradiþii mereu în miºcare, mereu manã, supravieþuitori ai Holo- diul misticii hinduse ºi a specula- interesat de (auto)etnografia po- turii, generând convergenþa între:
contestate ºi reconstituite. caustului) gãsesc un potenþial þiilor ocultiste ale scriitorului an- eticã, analizeazã recuperarea sim- 1) recuperarea literarã prin inter-
Volumul are o secþiune de expresiv ºi emancipator în co- glo-irlandez. Acest intertext inter- bolului în The Book of the Dead textualitate, adaptare, rescriere ºi
eseuri ºi una de recenzii la cãrþi dul lingvistic achiziþionat în spa- cultural poate lãmuri mai bine de de poeta modernistã americanã 2) re-evaluarea criticã permanentã
recente de literaturã comparatã, þiul de refugiu. ce piesa în discuþie a fost atât de Muriel Rukeyser. Aceasta ar fi a materialului peren dar ºi fluid al
în englezã sau francezã. În con- În articolul Mariei Pujol-Valls, puþin apreciatã de criticii moder- oferit, în opera ei, un rãspuns ar- literaturii universale. Ca o obser-
tinuare, o sã mã refer doar la salvage se actualizeazã ca inter- niºti (de exemplu, T. S. Eliot) care tistic la suferinþele minerilor ex- vaþie mai generalã, literatura re-
cele 12 eseuri, sau articole pro- textualitate: este vorba de douã cãutau aici în primul rând semni- ploataþi de „lãcomia” capitalistã. cupereazã sensuri ºi forme de la
priu-zise pe tema salvãrii/ recu- continuãri la Robinson Crusoe de ficaþii catolice. Provocarea este Surprinzãtoare, în acest studiu, naufragiul uitãrii, dar prin aceeaºi
perãrii. Astfel, Megha Agarwal Daniel Defoe, respectiv Insula de a recupera intertextul mai pu- este alianþa între atenþia la simbol miºcare le face altele, integrân-
detaliazã avatarurile intertextua- comorii de Robert Louis Steven- þin vizibil, cel care îl leagã pe ºi imaginar pe de o parte ºi dedi- du-le într-o nouã viziune, care
le ale katabazei (topos-ul cobo- son, ambele aparþinând scriitoru- Yeats, în calitatea lui de explora- caþia faþã de marxism ºi materia- invitã cititorul sã compare ºi sã
rârii în infern) la Vergiliu, Dan- lui ºi traducãtorului catalan Josep tor creºtin al (im)posibilitãþii de lismul istoric al lui Walter Ben- contrasteze straturile palimpses-
te ºi Milton (pentru componen- Vallverdú. Inflexiunile decon- a ierta, de noþiunea sanscritã de jamin pe de altã parte. tului, diferenþiate în sedimenta-
ta clasicã a corpusului) dar ºi în strucþionist-postcolonialiste sunt nishikam karma, sau acþiune ne- Stephanie Weber se opreºte rea lor istoricã.
Frankenstein de Mary Shelley un factor de originalitate al egoistã, în lumina cãruia cruzimea asupra romanului Geek Love
ºi Heart of Darkness de Joseph rescrierilor, alãturi de procedee- Bãtrânului (un personaj odios, (1983) de Katherine Dunn, o n Carmen Popescu
Conrad, pentru a scoate în evi- le narative polifonice, generatoa- care ºi-a ucis tatãl ºi peste ani îºi poveste stranie în care imagina-
denþã imposibilitatea anabazei re de scepticism ºi relativism. Te- va ucide ºi fiul), îºi adânceºte rul circului ºi al anomaliilor ge-

10 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019


revista Mozaicul, o monografie sentimentalã
D
acã ar fi sã facem re- intelectuali idealiºti, dar ºi lup- nã, de Eugen Negrici. Despre ficitate, însã rãmâne ºi una sen-
curs la autoritate ºi sã tãtori, Nicolae Marinescu, Ila- Constantin M. Popa. La 55 de timentalã, autorul fãcând parte el
apelãm la criteriile rie Hinoveanu ºi Constantin M. ani scriam un text pe care, dupã însuºi din fenomenul cultural
ªcolii sociologice de la Bucu- Popa, înfruntând dificultãþi ine- aproape douã decenii, mi-l asum cercetat, fiind iniþiatorul ºi sus-
reºti (Dimitrie Gusti, Mircea vitabile (cea financiarã nefiind integral...” þinãtorul lui principal, alãturi de
Vulcãnescu, Traian Herseni, nici prima ºi nici ultima dintre Deducem din paginile acestui o echipã de oameni tineri ºi ta-
Henri H. Stahl, Xenia Costa-Foru ele!), cu un grup de colaboratori studiu monografic deosebit de lentaþi, fãrã de care, aºa cum re-
º.a.) pentru a recunoaºte un stu- inimoºi pregãteau primul numãr incitant cã, de-a lungul anilor, re- cunoaºte deseori, publicaþia n-ar
diu monografic serios, atunci al revistei. Orientarea publica- vista Mozaicul a fost o adevãratã fi putut sã aparã. Pentru cã, vor-
putem spune cu temeinicie cã þiei era una neopaºoptistã, con- ºcoalã de jurnalism cultural a bind în cartea sa de cei douãzeci
volumul Revista Mozaicul. Mo- form programului manifest al Craiovei ºi nu numai. Aici s-au de ani ai seriei noi a publicaþiei
dernitatea tradiþiei, Ediþia a ideocriticului Adrian Marino format ºi s-au afirmat intelec- craiovene amintite, Nicolae Ma-
doua, revizuitã ºi adãugitã, Edi- (trãim o perioadã ,,neopaºoptis- tuali „a cãror voce se aude dis- rinescu ne vorbeºte de fapt de

l ecturi
tura Aius, 2018, a scriitorului tã, de liberalism, de spirit cri- tinct în spaþiul cultural româ- douã decenii din viaþa sa, de un
craiovean Nicolae Marinescu, le tic, de europenism ºi de iniþia- nesc” actual, fie poeþi sau critici pariu pe care l-a pus în primul
întruneºte cu prisosinþã. Ba, tive locale creatoare”), aºa cum literari, fie prozatori, traducãtori rând cu sine însuºi, înfruntând tot
având drept domeniu de cerce- cea a Mozaikul-ui lui Constan- sau eseiºti. ªi îi amintim pe Lu- felul de opreliºti, dar având ºi
tare o revistã de culturã cu o is- tin Lecca fusese una paºoptistã. miniþa Corneanu, Cosmin Dra- mari satisfacþii morale, pariu pe
torie impresionantã, dar ºi cu un Dupã cum aflãm din corespon- goste, Mihai Ene, Gabriela Gher- care, iatã, l-a câºtigat. De aceea,
prezent demn, ºi sperãm cu un denþa lui Constantin M. Popa cu bricile, grafica, de la titlu la vig- ghiºor, Daniela Firescu, Tiberiu monografia este ºi o modernã
viitor pe mãsurã, autorul com- cãrturarul de la Cluj, „ne miºcãm netele pentru rubrici ºi schema Neacºu, Xenia Karo-Negrea, carte de învãþãturã pentru noi toþi,
pleteazã abordãrile ºtiinþifice sub cerul ideilor Dvs.”, „vrem sã de tehnoredactare erau proiecta- Gabriel Nedelea, Irina Cucu, Sil- dorind sã ne atragã atenþia: în-
(istorismul, observaþia, studiul fim, cum atât de clar spuneþi te într-o formulã rãmasã, în linii viu Gongonea, Petriºor Militaru drãzneºte ºi vei izbuti! La înce-
comparativ, arheologia concep- Dumneavoastrã, români ºi euro- mari, stabilã pânã astãzi. ªase pa- ºi alþi tineri care au „ars” pentru put de ianuarie, urez Ani mulþi
telor etc.) cu unele specifice peni în acelaºi timp”, iar „pen- gini erau dedicate personalitãþii acest proiect. Iar un spor consis- revistei Mozaicul ºi directorului
artei scrisului literar, apelând la tru a articula noua publicaþie, am tutelare a lui Constantin Lecca. tent de valoare, împreunã cu diri- ei inimos, Nicolae Marinescu!
interpretãri critice, corespon- gândit numerele tematic. Primul Semnau: Constantin M. Popa, guitorii revistei, au adus constant
denþã, confesiuni, jurnal de idei va aborda tocmai realitatea in- Rodica Firescu, Toma Rãdules- personalitãþi precum Gabriel Co- n Ion Munteanu
ºi memorialistic etc. tegrãrii, perioada 1830-1848, cu, Dania Moisa, Irina Cucu, Al. ºoveanu, Ion Buzera, Ion Bogdan
Voluminoasa monografie epoca luminilor, pretextul con- Firescu, Camelia Ispas, Doru Lefter, Sorina Sorescu, Marin Bu- P.S. Nu este lipsit de interes a
(590 de pagini) este consacratã stituindu-l chiar C. Lecca. Ur- Pãtru, Cristiana Lungu, Mircea dicã, Marian Victor Buciu, Ion semnala din cuprinsul lucrãrii ºi
seriei noi a revistei Mozaicul, mãtorul numãr va fi consacrat Moisa, Aurelia Florescu, Ion Militaru, Mircea Moisa, Florin Bibliografia Mozaicul (1998-
al cãrei prim numãr a apãrut la oportunismului în culturã, com- Militaru, Marian Barbu ºi, desi- Rogneanu, Gheorghe Fabian, Ho- 2018) – care pune la dispoziþia
data de 1 octombrie 1998, con- promisului, duplicitãþii etc., in- guir, Nicolae Marinescu. O pa- ria Dulvac ºi mulþi alþii. tuturor celor interesaþi, ca autori
tinuare peste timp (dupã 160 de clusiv mitul situaþiei ireversi- ginã de poezie cuprinde versuri Cu observaþii juste, sincere ºi sau cercetãtori ai fenomenului pu-
ani!) a hebdomadarului cu ace- bile”... semnate: Sina Dãnciulescu, Ga- obiective, însã exacte, pãtrunzã- blicistic, contribuþiile tuturor co-
laºi nume, fondat la Craiova de ªi exact aºa a apãrut revista, briel Chifu, Constantin Voicules- toare ºi complete, cu grijã faþã laboratorilor timp de douã dece-
Constantin Lecca, în 1838, adi- dupã cum ne mãrturiseºte auto- cu, Felix Sima, Patrel Berceanu, de întreg ºi detalii, cu mãrturisit nii, ca ºi bogatul album fotogra-
cã în acelaºi an cu Gazeta de rul monografiei, fãrã sã intre în Florea Miu, Gela Enea, Ilarie Hi- respect faþã de adevãrul istoric ºi fic ce încheie volumul, multe ima-
Transilvania sau Foaie pentru sfera preocupãrilor sau în com- noveanu. Horia Dulvac semnea- cultural, monografia Revista gini având valoare de document ºi
minte, inimã ºi literaturã. Cu petiþie cu vreo altã publicaþie din zã o paginã de prozã. Cronica li- Mozaicul. Modernitatea tradi- recreând atmosfera de entuziasm
„binecuvântarea” lui Adrian Ma- Craiova sau din þarã, considerân- terarã era asumatã de Constantin þiei este realizatã „ca la carte”, ºi solidaritate care a însoþit acest
rino, mentor spiritual al seriei du-se complementarã celorlalte. M. Popa., care scrie despre Po- sistematic ºi riguros întocmitã, fenomen cultural craiovean.
noi a revistei, trei temerari, trei Pentru primul numãr al ei, „ru- ezia medievalã în limba româ- cu evidente elemente de ºtiinþi-

Militaru ºi Nicolae Coande.

o nouã ediþie „Mozaic cultural” În final, dupã cum era ºi firesc,


s-a dat cuvântul sãrbãtoritului.
În cuvântul sãu, acesta a adus în
primul rând mulþumiri tuturor ce-

P
utem spune cã în Craio-
va – în plan cultural – lor care au avut iniþiativa întoc-
anul 2019 a debutat cu mirii paginilor ce i-au fost consa-
o întâlnire între prieteni. Scriitori crate, „editorului Nicolae Mari-
ºi cititori, iubitori de literaturã ºi nescu, prietenului ºi colegului de
artã au participat vineri, 4 ianua- facultate Ion Militaru, redactoru-
rie, în primitoarea salã „Constan- lui ºef Petriºor Militaru, care s-a
tin C. Giurãscu” a Bibliotecii ocupat efectiv de strângerea tex-
„Aman” la un eveniment care a telor ºi de traduceri, dar ºi artis-
devenit deja o obiºnuinþã pentru tului plastic Viorel Pîrligras, care
publicul din Bãnie – prezentarea a aranjat materialele.” Desigur,
unei ediþii recente a revistei Mo- mulþumiri au fost adresate ºi ce-
zaicul (cu apariþie lunarã) ºi de lor care, din strãinãtate, au scris
asemenea a revistei Antilethe (cu despre activitatea sa. În conti-
apariþie trimestrialã). nuare, Ionel Buºe s-a referit la
De data aceasta, la început de „Craiova literarã” cu particulari-
an, în prezenþa unui numãr con- la împlinirea vârstei de 60 de ani. cuvinte (ºi cu unele imagini pre- paginile din Mozaicul consacra- tãþile sale specifice, pe care, a
siderabil de cititori ºi susþinãtori Moderatorul întregului eveni- zentate în power point) am infor- te acestuia cuprind ºi semnãturi subliniat, „trebuie sã ni le asu-
ai celor douã publicaþii, a avut loc ment a fost scriitorul Petriºor mat publicul prezent în salã mai internaþionale, aceasta demon- mãm ºi sã lucrãm mai mult la vizi-
lansarea numãrului dublu (11-12/ Militaru, redactorul ºef al Mozai- întâi despre N. Stroescu-Stîni- streazã recunoaºterea de care se bilitatea lor.” Un apel pentru spri-
2018) al revistei Mozaicul ºi al cului, iar deschiderea evenimen- ºoarã, subliniind faptul cã fostul bucurã, nu numai în þarã, dar ºi în jinirea „acestui gen de reviste
numãrului 1 (4) al noii publicaþii tului i-a revenit, firesc, lui Nico- absolvent al liceului „Carol” din strãinãtate, profesorul, scriitorul prin toate mijloacele pe care le
dedicate exclusiv exilului româ- lae Marinescu, directorul revis- Craiova, plecat în Germania ºi ºi cercetãtorul de la Universita- avem la îndemânã, mai ales cã
nesc – Antilethe. tei. În cuvântul sãu, acesta a pre- ajuns director al postului „Euro- tea din Craiova. Considerându-l sursele lor de finanþare sunt mo-
Cum ne-am obiºnuit, Mozai- zentat, pe scurt, cele douã publi- pa liberã”, a trãit în exil cu dorul totodatã „un dramaturg veritabil”, deste ºi aproape în exclusivitate
cul gãzduieºte în fiecare numãr, caþii, a subliniat particularitãþile de Oltenia natalã, în memoriile Ion Munteanu arãta cã „la împli- bazate pe entuziasmul scriitori-
pe lângã alte articole – cronici li- – în plan revuistic autohton – al sale locurile copilãriei ºi adoles- nirea a ºase decenii de viaþã, au- cesc al editorilor”, a venit firesc.
terare, poezie, cronicã teatralã, de ambelor, Mozaicul gãzduind cenþei fiind evocate adesea. Via- torul ne-a fãcut un cadou insolit: În încheiere, vorbitorul a scos în
artã etc. – un „dosar” consacrat „dosare” în care se reunesc mai þa ºi opera artistului Camilian publicarea (la Editura Eikon, Bu- evidenþã rolul revistei Mozaicul,
fie avangardei româneºti, fie unui multe puncte de vedere, mai mul- Demetrescu, un nume prea puþin cureºti, 2018) a primului sãu vo- cea care „ºi-a ales la începuturi
scriitor sau unei reviste din exil, te opinii asupra unei teme, fãcân- cunoscut la noi, a trezit interesul lum de teatru, intitulat Bãtrânul un strãlucit mentor, scriitorul
alternând uneori cu unul consa- du-ºi totodatã un þel din a pro- auditorilor, cu atât mai mult cu cât ºi eutanasierul, având ºansa ca Adrian Marino ºi a rãmas fidelã a
crat unui scriitor craiovean. Sco- mova tineri scriitori, iar Antilet- au aflat cã a primit numeroase ºi piesa care dã titlul cãrþii sã fie douã principii: deschiderea spre
pul principal: informarea cititori- he fiind singura revistã dedicatã prestigioase premii pentru arta jucatã din acest an pe scena Tea- nou ºi recuperarea istoriei noas-
lor asupra unor subiecte mai pu- exclusiv exilului românesc. sa, iar câteva dintre tapiseriile trului „Marin Sorescu”, în urma tre culturale (avangardã, supra-
þin mediatizate sau mai puþin cu- În completare, subsemnata a sale se aflã expuse în camera de câºtigãrii unei competiþii de gen realism, exil etc.), ocultatã de re-
noscute. De data aceasta însã, în vorbit despre „dosarul” din edi- protocol a Vaticanului. (Concursul internaþional Drama, gimul totalitar”, precum ºi origi-
numãrul dublu din decembrie þia pe decembrie a Mozaicului, Au urmat la cuvânt scriitorii 2015, organizat de Universitatea nalitatea revistei Antilethe, care
2018, au fost publicate douã ast- precum ºi despre revista dedica- Nicolae Coande, Ion Militaru ºi Naþionalul din Craiova).” ºi-a propus un demers de recu-
fel de „dosare” – primul dedicat tã exilului românesc, revista An- (care a fost ºi coordonatorul do- Despre volumul de teatru perare ºi restituire a valorilor cul-
scriitorul Nicolae Stroescu-Stîni- tilethe, care, ajunsã în al doilea sarului „Ionel Buºe 60”), ºi Ion menþionat mai sus, dar ºi despre turale româneºti din exil, interzi-
ºoarã, coordonat de subsemna- an, are ca temã centralã persona- Munteanu, toþi trei fiind ºi sem- prestigiul lui Ionel Buºe ca pro- se în regimul comunist.
ta, iar al doilea – profesorului ºi litatea artistului ºi jurnalistului natari al unor cronici la opera zator ºi eseist, au prezentat în
scriitorului Ionel Buºe, omagiat Camilian Demetrescu. În câteva dramaticã a lui Ionel Buºe. Cum continuare mai multe detalii Ion
n Mihaela Albu

, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019 11


un roman epistolar (ne)vinovat
S crisori nevinovate, de
C.V. Duþulescu (Aius,
2018) urmeazã altor patru
romane: Cãposul (2013), Doctor
la romanul despre care vorbim.
Cartea de debut a autorului, Doc-
tor la olteni, este un roman care
creeazã impresia de sinceritate, în
neºte destinul românului de azi,
descoperind Occidentul cu lumi-
nile ºi umbrele lui, într-o cãlãtorie
plinã de farmec ºi neprevãzut.
tal, analitic, nesigur, delicat.
Referitor la titlu, romanul nu
este aºa de nevinovat, în sensul
abilitãþii cu care scriitura e dirija-
la olteni (2014), Printre vii ºi care sentimentul primeazã, aºa Scrisori nevinovate este ro- tã. Psihologia nuanþatã a perso-
morþi (2016) ºi Alergând spre cum am spus, însã elementele de manul unei iubiri la distanþã, prin najelor este condusã cu abilitate
Bruxelles (2017). Autorul, acti- umor care pigmenteazã naraþiunea scrisori. Protagoniºtii Alex ºi Va- pentru a crea suspansul dezno-
vând mai bine de trei decenii prevestesc capacitate de a se de- lentina sunt douã firi diferite, pre- dãmântului, misterul este mai bine
(pânã în 2011) ca medic legist în taºa în perspectiva construcþiei ocupate de cunoaºtere, care se dozat. Romanul începe cu flirtul
cadrul Serviciului Judeþean de epice. Romanul, jovial, are o can- completeazã ºi se opun, în cadrul dintre cele douã personaje princi-
Medicinã Legalã Olt, fãrã nicio doare a scriiturii. Începând cu unei poveºti de iubire din anii 70. pale la facultate. Motivul dezvol-
preocupare pânã atunci pentru Cãposul, scriitura devine mai Personajul masculin este cerebral, tãrii unei prietenii ºi iubiri, care se
literaturã, îºi descoperã neaºtep- conºtientã, mai elaboratã, mai si- hotãrât, un caracter tipic mascu- va dovedi platonicã, este ajutorul
l ecturi

tat vocaþia pentru prozã, dove- gurã. Progresul devine evident în lin: „Dupã un nor atât de întu- acordat de personajul feminin lui Romanul lui C.V. Duþulescu,
dindu-se extrem de productiv. Printre vii ºi morþi, unde surprin- necat, care a turnat peste noi Alex, numit ºi Richard la filosofie. Scrisori nevinovate, nu este doar
Cãrþile sale, impregnate de bi- derea unor momente specifice ac- numai lavã din vulcanul dragos- Este interesantã aceastã iubi- un roman despre iubire, ci, mai
ografie, se constituie într-o pro- tivitãþii mediului de medicinã le- tei, iatã cã ne regãsim. Eu cu re platonicã, prietenia trainicã ales, un roman despre cunoaºte-
zã a cotidianului, înregistrând galã este fãcutã cu umor ºi ironie, sãnãtatea, iar tu cu o viaþã ide- dezvoltatã în anii 70 fãrã implica- rea ºi cãutarea de sine, un roman
evenimente conduse de senti- uneori chiar cu tente de grotesc. alistã. Acum îmi placi, dragã þii de ordin carnal, aproape neve- despre tineri care îºi pot sacrifica
mente dintre cele mai diverse. Se poate nota cã observaþia în Vali. Îmi placi. Fii fatã hotãrâtã ridicã. Totul este sincer, moral. Un pornirile instinctuale pentru un
Este o prozã emotivã, dacã o pu- cheie realistã aduce în beneficiul ºi nu te lãsa pradã urgiilor ce spirit al onoarei îl caracterizeazã ideal, în cazul protagonistului ca-
tem numi aºa, pentru cã, cel pu- cititorului surprinderea acidã a pleacã din dragoste ºi filozofie. pe Richard, student la medicinã riera sa în medicinã. Este, în bunã
þin în primele romane, autorul se unui mediu cvasinecunoscut pu- Sunt bune amândouã, dar pe studios ºi corect. De cealaltã par- mãsurã un roman despre priete-
lasã în bunã mãsurã în voia sen- blicului larg ºi tocmai de aceea rând. Nu încerca sã faci dragos- te, Valentina este conturatã ca un nie ºi loialitate, scris cu sensibili-
timentelor care îi inspirã reacþii provocator. Aceste calitãþi se in- te filozofând! N-o mai poþi gus- personaj cu o psihologie mult mai tate ºi chiar o detaºare care face
etice la realitãþi înconjurãtoare. strumentalizeazã în Alergând spre ta. Nu filozofa fãcând dragoste! complexã, mai abilã sã seducã, un bine construcþiei epice în ansam-
O schimbare se va observa în- Bruxelles, titlu evident ironic, ro- Scazi în ochii prietenului!” personaj enigmatic. Ce se va naº- blul sãu.
cepând cu romanul Printre vii ºi man în care genericul medic pro- (129) Personajul feminin este te ºi ce va rãmâne din povestea
morþi, continuând evolutiv pânã vincial al lui C. V. Duþulescu împli- mult mai indecis, mai sentimen- de iubire rãmâne de vãzut. n Cristina Gelep

destine triste – un insolit


roman-dom transilvãnean
abordeazã, în manierã realisã, cu cel al Martei Bibescu sau Mihail lipsesc ingredientele picante ºi cearcã sã atragã atenþia asupra
foarte uºoare plonjãri în fantasti- Sebastian, studii alocate celui de- pasajele erotice. Detracaþi, alie- pericolului anexãrilor teritoriale
cul mitic, un episod dramatic din al doilea Rãzboi, Mein Kampf, pe naþi, insaþiabili sexual, nimfoma- din trupul României ºi-i cere pu-
istoria României, ºi mai ales al Constantin Giurescu, Djuvara, ne, mitomane, impotenþi, priapici, blic, radiofonic, lui Carol al II-lea
Transilvaniei, din timpul ocupa- Gafencu, Ion Calafeteanu etc. handicapaþi troneazã în acest abdicarea, în favoarea întronãrii
þiei hortyste. Deºi limbajul este Deºi poate pãrea anacronic, ro- bâlci uman în care pãcatele/pã- fiului acestuia, Mihai. O Phitie
unul contemporan, aspect amen- manul-dom înfãþiºeazã o realita- cãtoºii sunt reduºi la normalita- interbelicã pare Raoul ªorban,
dabil, realitãþile penelate se trans- te fecundã care provine din am- te. Destine triste poate fi perce- muzician, eseist ºi istoric al artei,
formã într-un apel la neuitare, prin biþia demiurgicã, a voinþei de a put ºi ca un roman al cuplurilor, capturat de legionari din pricina
relevarea dramelor ardelenilor crea o carte-lume. Autorul apro- cu parteneri deseori interºanja- antipatiei faþã de liderii cãmãºilor

C
ine mai scrie astãzi ro- care resimt acut sindrumul repu- fundeazã strategiile poietice în- bili. Deseori, Teo Moldovan, ul- verzi ºi salvat de Iuliu Maniu de
mane-fluviu, romane- dierii de patria-mamã. Cele 47 de rãdãcinate într-un context politic tilizând tehnica palimpsestului, la exterminarea sigurã la Jilava,
dom, romane-catedra- capitole, cu titluri sintetice, anti- ºi epistemiologic de o bogãþie recurge la modele livreºti celebre care subliniazã atitudinea pere-
lã? Operã a „manifestãrii parþi- cipative devin, redundant, pasa- extraordinarã, care te obligã la sau citate facil recognoscibile. nã a românilor, de repudiere a in-
ale”, sinonim cu volume în se- je memorabile de etnopsihologie regândirea fundamentelor ºi teh- Destinele cuplurilor se intersec- telighenþiei ºi de mefiaenþã faþã
rie, ciclu romanesc sau roman- autohtonã, cu diferenþe behevio- nicilor romaneºti. Romanul debu- teazã. Un amplu pasaj metatex- de conaþionali. Bun portretist,
fluviu, romanul-dom accentuea- riste de netãgãduit, între Nord ºi teazã ex abrupto, cu revoltele tual, continuat sporadic prin epis- prozatorul recompune persuasiv
zã provocarea elaborãrii, insis- Sud, între Ardeal ºi Regat.„Ar- studenþeºti de la Cluj generate de tole ulterioare, redactate pe ver- destinul antieroilor sãi. În manie-
tând asupra voinþei de a produ- dealul e leagãnul românismului, pactul Ribbentrop-Molotov ºi so-urile reþetelor din cabinetul rã naturalistã, alienaþii sunt victi-
ce un corpus unic, strategic pla- ramura lor nedegeneratã, esen- pierderea Basarabiei ºi se înche- doctorului Clement, descoperim mã a mediului ºi ereditãþii.
nificat, de dimensiuni giganteºti, þa popurului român.” (p. 662 ) – ie, prin tehnica cercurilor con- în capitolul Din confesiunile Ancorat în trecut, volumul lui
monumentale. Acest aspect te afirmã unul dintre experþii în etnii centrice, tot în acest loc, numit Cruciei. Jurnalul afectiv al fetei, Teo Moldovan devine persuasiv
obligã, potrivit exegetului Aude ai lui Hitler. Prozatorul denunþã, acum însã Kolozsvár, din pricina este, in facto, unul al creºterii prin strategiile promovate: întin-
Leblond, în studiul Poétique du fãrã reticenþe, depravarea lideri- ocupaþiei hortyste. Tentaþia dis- erotice pentru Vian, derulat între dere, realism, lizibilitate. Unicita-
roman-fleuve, de Jean-Chris- lor ºi abulia politicienilor vânduþi punerii geometrice este evidentã polii cronologici, „sâmbãtã 20 tea rezultã din tensiunea între
tophe a Maumort (Paris III, 2010) Reich-ului sau lui Stalin, ceea ce ºi în privinþa simetriei incipit-fi- octombrie 1938” ºi „duminicã, ambiþiile estetice ºi contextul pe
„sã pariezi pe viitor, pe succesul transformã þara într-un veºnic sat nal. Cartea începe cu un miting 9 februarie 1938”. Drama fetei care continuã sã-l deplângã. Po-
comercial al operei în devenire fãrã câini. Condeierul îºi brodea- studenþesc, de susþinere a cau- care se smulge din mediul rural ziþionându-se temporal în istoric,
ºi pe fidelitatea lectorilor”. Este zã textura epicã pe douã paliere zei basarabene ºi se terminã cu ºi-ºi urmeazã iubitul în capitala romanul implicã strategii de per-
motivul pentru care geneza unui adiacente ºi complementare: me- revolta clujenilor, oripilaþi de fap- transilvanã este devoalatã gradat suadare a lectorului ce trebuie sã
asemenea tip de construct este diul rural ºi cel urban dar, spre tul cã autoritãþile nu le dau voie în paginile de jurnal. Dez-rãdãci- perceapã organic schimbãrile din
dramatizatã uneori în paratexte deosebire de universul rebre- sã-ºi îngroape martirii, pe nedrept narea e resimþitã ºi prin conver- societate, printr-un text care-i în-
care pun în ecuaþie ºi problema- nian, în care vestimentaþia, lim- crucificaþi, Remus ºi Irinca. Uni- sia profesionalã ºi alegerea pro- tinde o oglindã, având astfel un
tizeazã asupra dificultãþii regiei bajul, evenimentele majore din rea mâinilor lor ºi în moarte amin- fesiei de sorã medicalã. Re-com- rol maieutic. Politica romanului-
unor astfel de scenarii laborioa- viaþa satului sunt mãrci sociale teºte de legenda lui Philemon ºi punerea traseului biotic al Cru- dom incumbã obligativitatea unei
se care necesitã dilatare eveni- disjunctive, marcând stratificarea Baucis. Onomastica edililor urbei ciei este contrabalansatã de în- lecturi actualizante (Aude Le-
menþialã ºi documentare minu- socialã ºi imposibilitatea întrepã- nu este prea elaboratã, trimiþând registrarea disjuncþiilor care în- blond, ed.cit., p. 699). Dirijarea
þioasã. Romanul-dom emerge trunderii celor douã lumi, aici nu la maniera alecsandrinã de încon- cep sã o separe de iubitul din spre învãþarea istoricã este du-
dintr-un moment de crizã a spiri- putem decela o frontierã citadin- deiere a personajelor. Revolta copilãrie, la început vestimentar, blatã de o învãþare, o asimilare
tului ºi istoriei, capturând acea sãteascã deoarece liantul/pana- studenþilor, datoratã piederii Ba- apoi comportamental, amplifi- literarã, ceea ce include textul în
tensiune perpetuã între construc- ceu – erosul, anihileazã aceste sarabiei ºi Bucovinei de Nord, când abisalitatea amãrãciunii fe- categoria romanelor de recu-
þie ºi re-construcþie, memorie ºi taxonomii. Destine triste este un troneazã ca o aprehensiune cã, tei. Odiseea ei se transformã într- noaºtere (v. Yves Citton, Lire,
uitare, ruinã ºi utopie. roman-sumã, o frescã a societãþii dupã aceste teritorii, va veni ºi o hãrþuire perpetuã, relevatã prin interpréter, actualiser. Pour
Teo Moldovan este un parti- româneºti interbelice, un roman rândul Transilvaniei sã fie înstrãi- tentativã de viol, proces muºa- quoi les études littéraires?, 2007,
zan al arhitecturilor laborioase, al politic, etnic, social ºi erotic. Teo natã. Cronologia este când linea- malizat, viol colectiv, sedare, fugã p. 182) care angreneazã toate ni-
formelor romaneºti rotunde, cicli- Moldovan vãdeºte certe veleitãþi rã, când regresivã. Condeierul animalicã prin pãdure dar, mai velurile de lecturã. Aceasta-i per-
ce, închegate. Vocaþia atotcuprin- descriptive, atât în plan peisagis- dirijeazã discursul epic spre lo- ales, pierderea suportului lui Vian. mite cititorului sã restabileascã
derii, de facturã postomernã însã, tic, cât ºi portretistic. Natura, sub caþii apusene sau rãsãritene, Una din notele caracteristice compoziþia textului care induce
a explodat în ultimul sãu roman, condeiul sãu, pare a cãpãta ac- schimbând tonalitatea discursi- ale scrisului lui Teo Moldovan numeroase eforturi cognitive, cu
Puzzle… în toate sensurile (Ecou cente animiste, devenind martor vã în funcþie de protagoniºtii pâr- este posibilitatea de metamorfo- rol decisiv în dialectica rememo-
Transilvan, 2017, 1500 p.), o dia- ºi companion al protagoniºtilor. ghiilor de putere vizate. Astfel, zã a personajelor, de reconversie rãrii, conducând spre „reflexivi-
tribã sarcasticã la adresa contem- Atent la filigramul construc- România, þarã a lui Nowhere, este goethe-ianã sub imperiul erosu- tate, dezvãluind o interpenetra-
poraneitãþii, redusã vitriolard la tului epic, ce comportã vaste cu- trasã ca o marionetã, de pãpuºa- lui, dar ºi de salvare prin interme- re între realitate ºi romanesc ºi
un imens bordel (intelectual, so- noºtinþe de geografie ºi istorie, rii de la Berlin, Kremlin ºi Buda- diul fãtului pe cale de-a se naºte. punând întrebarea inteligibili-
cial, politic). Textul din 2006, Des- Teo Moldovan consultã cãrþi de pesta. Deºi nucleul textual este Dintre patrioþi, se individualizea- tãþii lumii”. (ibidem, p. 182).
tine triste (Limes, 2006, 814 p.) referinþã, memorii, jurnale, precum preponderent tradiþionalist, nu zã deputatul Valer Pop, care în- n Daniela Sitar-Tãut

12 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019


n DANIELA MICU

negocierea iluziilor
nitãþii, dar nu înainte de a pre- în soluþii definitive, în epuiza- zie „fiindcã aceastã formã de ni-
zenta teoria fabricãrii universa- rea literaritãþii sau a esteticului” hilism literar este autonomã faþã
lului ºi cea a „Republicii Mon- (p. 12), acesta identificã douã de modernitate, cum ºi moder-
diale a Literaturii”, unul dintre texte care „nu se resorb în auto- nitatea este autonomã faþã de
cele mai ambiþioase proiecte critica proprie modernitãþii” ea” (p. 23). Acest teritoriu nou,
moderne, autorul deschide stu- (idem): Schiþele ºi nuvelele caracterizat de insuficienþa te-
Gabriel Nedelea, 2016, Ilu- diul sãu cu întrebarea-cheie: „Ce aproape... futuriste ale lui Ur- oreticã, este semnificativ deoa-
ziile modernitãþii, Craiova: Aius este modernitatea?”. Din prole- muz ºi nuvela Apunake de Gri- rece „toate încercãrile de sin-
gomene, o primã concluzie ar fi gore Cugler. Autorul considerã cronizare ºi de intrare în circui-

Î
n lupta sa pentru definirea cã „modernitatea literarã e, de cã aceste douã opere formeazã tul literar internaþional nu s-au

l ecturi
„ultimei modernitãþi”, au- fapt, ºi o politicã” ce „implicã o o oglindã neagrã a moderni- fãcut, în mod serios, decât pe
torul crede în necesitatea negociere continuã” pentru a tãþii, pornind de la titlul seria- aceastã cale” (idem). ralã” (p. 79) în comuniune cu alþi
unei raportãri critice moderne la contesta prezentul „printr-un lului britanic Black Mirror, în Grigore Cugler este receptat avangardiºti. Urmeazã apoi o con-
literatura ultimelor douã secole. prezent ºi mai prezent” (p.10), care sunt relevate efectele ad- prin politicile autohtone ca ve- strucþie rafinat-textualizatã –
Pornind de la premisa cã aborda- resimþitã ºi în plan local. verse ale progresului tehnolo- nind în continuarea lui Urmuz. „Lada de zestre pentru postmo-
rea termenului nu implicã doar o În contextul românesc, criti- gic, efecte resimþite atât la ni- Nuvela Apunake este una disto- dernitate a lui Duchamp”, cu ac-
atitudine faþã de „modernismul” cul se plaseazã de partea lovines- vel afectiv, intelectual sau mo- picã ºi trece ca fiind cea mai cent pe impactul pe care artistul
sau „postmodernismul” unor au- cianã, care afirmã cã modernis- ral. (p. 13) complexã a autorului. Aflatã la l-a avut asupra posteritãþii în con-
tori, ci ºi „o opþiune metacriticã, mul trebuie cultivat pe baza unor Primul capitol este dedicat, confluenþa avangardelor cu post- fruntãrile sale cu istoria.
cu implicaþiile filosofice ºi ideo- fundamente tradiþionale ce au aºadar, lui Urmuz, figurã creatoa- modernismul, este „o formã de La mai bine de jumãtate de se-
logice aferente” (p. 6), Gabriel evoluat ºi nu sã fie un rezultat re de care Gabriel Nedelea s-a încercare a modernitãþii, o inte- col dupã „închiderea” avangardei,
Nedelea este, prin modul sãu de iraþional de expresie tempera- ocupat ºi în alte eseuri anterioa- rogare, a acesteia ºi a avangar- suprarealismul se configureazã ca
raportare la ºtiinþele umaniste, un mentalã. În acest sens, el deprin- re. Acum reuºeºte sã dea o formã delor, ce indicã nevoia unei dez- o prelungire a acesteia, putând fi
critic literar potrivit sã se pronun- de, aºa cum ºi mãrturiseºte, o finalã ideilor pe care le-a probat voltãri a infrastructurii concep- încã resimþit în multe proiecte ar-
þe în legãturã cu acest fenomen atitudine criticã ce vine în con- în timp. Pornind din douã puncte tuale a teoriei ºi istoriei/ criti- tistice. El este „unul dintre filoa-
decisiv în istoria literaturii. En- tinuarea lui Eugen Negrici, unul principale – unul cã avangarda cii literare româneºti” (p. 73). nele vitale ale evoluþiei poeziei
tuziasmul sãu caracteristic faþã de dintre mentorii sãi. În spiritul fabricã mitul lui Urmuz ºi pune A doua parte a lucrãrii este româneºti” (p. 142). Tot în sensul
tot ce reprezintã gândirea libera- acestei poziþii, Gabriel Nedelea bazele unei noi poetici în care dedicatã dadaismului ºi postmo- evoluþiei este structurat ºi volu-
lã, identitate ºi evoluþie, nu obtu- se îndepãrteazã de limbajul absurdul este o semanticã a dez- dernismului. Autorul formuleazã mul de faþã, ce se continuã cu dis-
reazã luciditatea interpretãrii ºi avangardelor sau al postmoder- ordinii ºi hazardului obiectiv ºi al o serie de demistificãri prin care cuþiile despre neomodernism ºi
capacitatea sa de a reglementa pa- nismului, arãtând îndoialã faþã doilea cã tot avangardiºtii gãsesc îºi propune sã analizeze menta- postmodernism, poate secþiunea
radigmatic un concept ce poate de credinþa acestora cã limbajul ºi un spaþiu de întâlnire cu Ar- litatea, dar ºi poetica recognos- de literaturã cea mai apropiatã lui
fi clasificat drept „instabil” din lor este cel final ºi cel corect, ghezi ca o formã de autolegitima- cibilã în arta ºi ideologiile post- ca spirit. Mircea Ivãnescu, Ion
tendinþa de a îngloba tot ceea ce ceea ce nu ar permite o evoluþie re – concluzioneazã asupra ilu- belice (p. 79). Un exemplu ar fi Mureºan, Mariana Marin, Marta
este nou. fireascã spre modernitatea con- ziei cã absurdul urmuzian s-a faptul cã nu Tristan Tzara a creat Petreu, Marian Drãghici sau Ioan
Plecând de la definiþia pe care tinuã. Din „neîncrederea în rup- transformat într-o trãsãturã a Dada, ci a fost mai degrabã o Es. Pop reprezintã pentru el mo-
Pascale Casanova o dã moder- turi ulterioare gândirii moderne, modernitãþii literare. Este o ilu- „textualizare bilateralã ºi colate- dele de evoluþie în modernitate.

C
artea lui Ion Militaru,
Mai este acesta oare
un filosof?, Eseu de-
Marx, un filosof? riei la Marx încheie obligtoriu
în comunismul bolºevic ”.
Dar toate acestea s-au sfârºit
cietãþii care l-a creat, asupra lu-
mii înconjurãtoare, asupra sa
însuºi, când ºi-a vãzut în mod
spre Karl Marx (apãrutã în acest construit utopia egalitãþii, fra- sau sunt pe cale sã se sfârºeas- curajos condiþia de om alienat,
an la Editura Cartea româneas- ternitãþii în lumea comunistã, cã. Capitalismul ºi-a dovedit via- prin exploatarea de cãtre cei
cã, Bucureºti) pune pe tapet ope- când proletarul nu va mai fi con- bilitatea, forþa regeneratoare ºi puternici, ºi a luat atitudine faþã
ra publicisticã, filosoficã ºi de siderat o fiinþã alienatã (prin creatoare de civilizaþie. Dar cri- de acesta.
propagandã a lui Karl Marx, munca oferitã „gratis” capita- ticile lui Marx faþã de acesta, re- Eseistul român, Ion Militaru,
dupã momentele prãbuºirilor în listului), ci se va bucura inte- alizate în secolul al XIX-lea, nu aplicând o analizã polifaceticã a
lanþ ale sistemelor politice co- gral de ea într-o lume paradi- trebuie ignorate. Exploatarea activitãþilor personalitãþii inves-
muniste, inspirate din gândirea siacã a egalitãþii depline. Or, sãlbaticã a celor ce nu aveau ºi tigate, cu trimiteri insolite ºi per-
acestuia. acest lucru i se înfãþiºeazã lui încã nu au nimic în aceastã lume, tinente la istoria filosofiei ºi a
De la bun început eseistul ro- Marx ca o legitate istoricã, cla- decât forþa lor de muncã, a dus gândirii dintotdeauna, ne con-
mân aratã cã gânditorul german sa muncitoare trebuind doar sã la crearea acestor utopii, deve- vinge, fãrã drept de apel, cã nu-
nu s-a limitat la praxisul politic ducã la împlinire acest dezide- nite pânã la urmã anomalii ale mai prin critica sa virulentã asu-
al propriei viziuni asupra lumii, rat, prin revoluþia comunistã. istoriei. ªi totuºi… Raportându- pra capitalismului sãlbatic al se-
ci „a fost o figurã supraistoricã, Cã ceea ce s-a întâmplat în se la ideologiile comuniste fal- colului al XIX-lea, fãcând abs-
un filosof care a gândit asupra practica istoricã a fost altceva, mai se, dar trâmbiþate cu tam-tam-uri tracþie de cãile întrevãzute de a
istoriei, nu numai în istorie”. poate fi învinuit de aceasta gân- propagandistice asurzitoare, cu schimba acea lume, Karl Marx
A fost un materialist cu stu- ditorul german? Da, dacã privim privire la sistemele lor de asi- rãmâne un om al reflecþiei asu-
dii aprofundate asupra dialecti- dintre sclavi ºi stãpânii lor, din- ideile impuse de el pentru crea- gurare a locurilor de muncã, de pra vieþii, a societãþii, deci un om
cii lui Hegel, un om al realitãþii, tre feudali ºi ºerbi ºi, în final, rea „paradisului muncitoresc”, organizare a sãnãtãþii, a învãþã- al timpului sãu. Iar prin con-
totuºi, cãutând în aceasta expli- se opreºte la relaþiile dintre preluate de practicienii utopiilor mântului, au îngãduit crearea în strucþia vizionarã a mijloacelor
caþii pertinente asupra misteru- muncitori ºi patroni, în acest comuniste: desfiinþarea proprie- înseºi statele capitaliste a ade- concrete de eliberare a proleta-
lui civilizaþiei contemporane lui. haos modern al creãrii ºi al cir- tãþii private; instaurarea proprie- vãratelor instituþii de protejare riatului de sub jugul exploatãrii,
În observaþiile asupra lumii, culaþiei mãrfurilor, în cadrul tãþii de stat „sub forma perversã a omului ºi a capacitãþilor lui chiar dacã eºuate în practica re-
Karl Marx a aprofundat miste- sistemului capitalist. Aici îl de proprietate comunã”; condu- creatoare. Gânditor al epocii voluþiilor ce s-au desfãºurat mult
rul lucrurilor care alcãtuiesc ci- vede pe omul care îºi vinde for- cerea întregii vieþi economice, sale, târât prin ideologiile tota- dupã sãvârºirea lui din viaþã, va
vilizaþia capitalistã ºi raporturi- þa de muncã, pentru cã nu are politice, sociale de cãtre partidul litarismelor de stânga ale seco- râmâne, incontestabil, un om
le creatorilor lor cu acestea. Ca altã soluþie de viaþã, proletarul, comunist; desfiinþarea econo- lului urmãtor, Karl Marx a re- pentru istorie.
urmare, lumea putea fi explica- cel care fãureºte aceste bunuri, miei de piaþã; planificarea econo- prezentat un moment important
tã ºi prin ele. Afirmã autorul pentru care primeºte un salariu micã. Nu, dacã privim felul cum al reflecþiei omului asupra so- n Geo Constantinescu
eseului: Karl Marx priveºte „lu- mizer, iar de valoarea în sine a ºi-au construit aceºtia sisteme-
mea ca depozit al mãrfurilor, mãrfii se bucurã burghezul, le totalitare. Marx nu a desfiin- Câºtigãtorul Concursului Naþional
adunare ºi haos al lor”. care îl exploateazã, astfel. Gre- þat omul ca valoare individualã, de Poezie „Constantin Nisipeanu” –
Privind în istorie, dar ºi din- ºeala lui Karl Marx ºi a celor ca entitate creatoare de sine ºi
colo de aceasta, în bogata lume care i-au îmbrãþiºat ideile, prin- de bunuri necesare propriei de- ediþia 2018
veniri, „protestul sãu anti-capi-

C
a miturilor, a credinþelor reli- tre care chiar ºi burghezul ad- el de-al patrulea laure-
gioase ºi a prejudecãþilor care mirator ºi prieten, Friederich talist se naºte în numele liber- at al Concursului Na-
le-au însoþit de-a lungul timpu- Engels, este cã nu au vãzut în tãþii”. La fel, nu a vizat înlocui- þional de Poezie „Con-
lui, Karl Marx dezvãluie com- acest „exploatator” complexa rea burgheziei printr-o nomen- stantin Nisipeanu” organizat de
plexitatea omenirii, dar nu rã- muncã de antreprenoriat, de or- claturã de partid parazitarã, apã- Editura Aius pentru debutanþi
mâne acolo. Ia din aceastã com- ganizare a producþiei, de efi- ratã de supuºii aneantizaþi ideo- este Daniela Stãnescu (Drãgã-
plexitate ceea ce i se pare cientizare a ei în raporturile logic de neiertãtoarea poliþie ºani) pentru volumul „Furnici de
esenþial: capacitatea omului de necruþãtoare ale vieþii produc- politicã. ªi, totuºi, autorul ro- hârtie”. Lansarea volumului, ca
a poseda materia, de a se obiec- tive, concurenþa. Nu au vãzut- mân afirmã cã „Istoria construi- de fiecare datã, va avea loc la sfâr-
tiva în lucrurile creatoare de o, pentru cã nu au dorit aceasta. tã dupã matricea patului lui Pro- ºitul lunii februarie 2019, în foa-
civilizaþie. Evocã comunismul S-au limitat la umanismul ro- cust duce exact la ceea ce a dus ierul Teatrului Naþional „Marin
erei primitive, diviziunea mun- mantic al definirii exploatãrii comunismul bolºevic. Din acest Sorescu” în cadrul Caravanei
cii mai apoi, relaþiile patriarhale omului de cãtre om ºi ºi-au punct de vedere, conceptul isto- Gaudeamus la Craiova. Constantin Nisipeanu

, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019 13


în vizor: relaþia orchestrã – dirijor
A
nalizând factorii psihologici ce fice n-au fost încununate de succes. Se O imagine detaliatã ºi completã ne ofe-
contribuie la buna desfãºurare observã cã fiecare dirijor aduce cu sine rã analiza cerinþelor psihosenzoriale ale
a activitãþii unei orchestre sim- ceva original, cã existã între dirijori abor- activitãþii dirijorului. Dintre factorii avuþi
fonice, vom constata faptul cã rolul „uni- dãri diferenþiate, ceea ce poate contribui în vedere, cea mai importantã pare a fi ca-
ficator” al atmosferei de lucru, ca ºi rezul- la a se obþine rezultate impresionante; în pacitatea psihomotoricã, rezultând din ea
tatul final al interpretãrii, depind de per- egalã mãsurã, poate fi bun dirijorul mo- îndeosebi spontaneitatea reacþiei, preci-
sonalitatea dirijorului. De stilul muncii sale, dest, profund, introvertit, delicat, sensibil zia, rapiditatea ºi siguranþa gestului diri-
de metodele de pregãtire ale orchestrei, ca ºi cel energic, temperamental, exploziv. joral. O componentã naturalã: auzul ex-
chiar de înzestrarea sa comunicaþionalã, Cum îºi imagineazã orchestra persona- cepþional, sensibilitate în schimbãrile
depind înþelegerea, asimilarea lucrãrii, litatea dirijorului din punct de vedere al frecvenþei, localizarea impulsurilor sono-
buna conlucrare, bucuria membrilor an- felului în care lucreazã în repetiþii ºi con- re, percepþia tempoului, ritmului, diferen-
samblului de a cânta împreunã etc. La rân- certe? Din multe opinii exprimate, s-a reu- þierea sonorã a diferitelor compartimen-
dul ei, orchestra joacã un rol esenþial ºi ºit, statistic, sã se evidenþieze unele trã- te etc. În zona cerinþelor maximale se pro-
important. Frecventa succedare a dirijori- sãturi negative ale dirijorului care conduc fileazã capacitatea angajãrii creaþionale în
lor (adeseori, sãptãmânalã) aduce în faþa interpreþii din orchestrã spre neîncredere, cadrul concepþiei studiate ºi asumate a
orchestrei multe variabile, iniþiative de care arbitrariu, neomogenitate, indisciplinã, lucrãrii abordate ºi, desigur, de a domina
a r te

muzicienii e necesar sã þinã seama, la care respectiv spre stresul psihic. Cel mai rãu colectivul prin profesionalism. Dintre trã-
sã se adapteze. Este vorba de un anumit se comunicã cu un dirijor care lucreazã sãturile psihice pe primul loc se situeazã

muzica
muzica
paradox, faptul cã masa de 80-100 de oa-
meni, câþi numãrã o orchestrã simfonicã
„respectabilã”, trebuie sã-ºi subordoneze
propria „pãrere” (în esenþã, „eterogenã”)
fãrã un þel bine definit, este inconsecvent,
îndeosebi dacã împovãreazã orchestra cu
„repetãri” fãrã noimã a pãrþilor (fragmen-
telor), în muncã este imprecis, nesigur,
disponibilitatea la efort ºi perseverenþa.
De asemenea, ºi capacitatea stãpânirii de
sine. Cu privire la multe alte iniþiative,
menþionãm aptitudinea de a þine minte,

inspirã!
inspirã! unei singure persoane. Rezultatul cerce-
tãrii psihologice ne prilejuieºte o obser-
vaþie de luat în seamã: diversitatea stilisti-
uneori nervos, îºi „forþeazã” autoritatea
prin mijloace neonorabile (ameninþãri, iro-
nie, lipsã de tact, desconsiderare).
multã vreme, o partiturã ºi de a o repro-
duce din memorie. Este ºi cerinþa auto-
pretenþiozitãþii dirijorului, conºtientizãrii,

M
uzica ne inspirã mai mult ca cã chiar la dirijorii exigenþi nu este un as- Se pune urmãtoarea întrebare: cum ar ºi, în principal, de a se acomoda cu colec-
niciodatã, devenind un prie- pect negativ, cum ne-am aºtepta. Rezultã trebui sã fie un dirijor? Înainte de orice - o tivul: atitudinea corectã, disponibilitatea
ten care ne poate însoþi ori- cã orchestranþii manifestã o bunã capa- personalitate maturã care, prin ºtiinþa sa de a construi o atmosferã calmã de lucru,
unde ºi oricând. Stagiunea 2019, o stagiu- citate de adaptare, o remarcabilã malea- ºi apariþie scenicã, este în stare sã do- cunoaºterea oamenilor, încrederea în
ne aparte a Filarmonicii „Oltenia” Craio- bilitate ºi toleranþã faþã de munca dirijo- bândeascã autoritatea ºi atenþia maximã membrii orchestrei.
va, exploreazã în mod special aceastã cali- rului. Este o realitate: dirijorii invitaþi, din partea orchestrei. În latura tehnicã, Într-o anumitã direcþie, se poate afirma
tate a muzicii de a face viaþa mai frumoasã, care nu cunosc orchestra, o menajeazã, sã stãpâneascã pe deplin partitura, sã cu- cã experienþa profesionalã a muzicienilor
mai plinã de culoare ºi de creativitate. se adapteazã, la rândul lor, sunt mai „moi”. noascã problematica instrumentelor, sã de orchestrã ar putea fi unul dintre facto-
Muzica inspirã! este o cãlãtorie de 22 de Un rol important, în acest sens, îl are at- fie pretenþios în tãlmãcirea potrivitã a rii importanþi în alegerea dirijorilor sau/ºi
concerte, în spaþii ºi zone culturale diver- mosfera internã a membrilor orchestrei. concepþiei ºi filosofiei lucrãrii, sã con- a programelor de concert; pentru cã, dupã
se, pãstrând ca filon principal romantis- Experimentul de pânã acum în a gãsi vingã ºi sã atragã pe fiecare membru al cum se mai spune, orchestra este un res-
mul muzical, curent al marilor trãiri sufle- stilul potrivit pentru munca dirijorului sau orchestrei, sã lucreze detaliile lucrãrii, pectabil instrument în mâna dirijorului.
teºti, iubirea rãmânând forþa imprevizibilã a descoperi unele trãsãturi optime speci- respectând, totodatã, întregul.
ce duce lumea mai departe. n Geo Fabian
Invitaþi din 10 þãri - Italia, Argentina,
Polonia, Anglia, Danemarca, Franþa, Bel-
gia, Olanda, Bulgaria, România – pun în
miºcare lumi îndepãrtate, aparent inacce-
ORC: Verdi cu artiºti din Italia
P
sibile, însã actuale prin autenticitatea ºi rivind retrospectiv, putem spu-
vibraþia mesajului transmis, de la baroc, ne cã repertoriul de operã de pe
trecând prin clasicism, la impresionim ºi la mijlocul secolului trecut s-a
modernism. Muzica clasicã „spune” ade- înscris pe anumite coordonate. Dupã re-
sea poveºti ºi evocã momente importante descoperirea belcanto-ului anteverdian s-
din istoria umanitãþii. Fiecare ascultãtor a ajuns la momentul reabilitãrii creaþiei tim-
recepteazã în felul sãu aceste istorii într-o purii a lui Verdi ºi, la finalul secolului, la o
manierã unicã, imaginându-ºi diferit sem- lãrgire a repertoriului cu lucrãri mai puþin
nificaþia pasajelor muzicale ºi creându-ºi cunoscute ale aºa-numiþilor „duºmani ai
propria poveste. muzicii”, cum au fost denumiþi, mai în
Frumuseþea muzicii clasice vine ºi din glumã, mai în serios, veriºtii de cãtre di-
faptul cã ea continuã sã inspire muzica rijorul Gianandrea Gavazzeni (1909-
zilelor noastre, cum ar fi muzica din jocuri- 1996). Contrar celor spuse, ºi astãzi, dacã
le video transpusã în data de 1 martie 2019, privim repertoriul teatrelor în plan inter-
într-un concert simfonic care, cu siguran- naþional, gãsim aceleaºi titluri: La Tra-
þã, va atrage fanii genului. Surprizele vor viata, Tosca, Carmen, Nabucco ºi aºa mai
continua cu eleganþa ºi rafinamentul mu- departe. În zilele noastre, configuraþia re-
zicii lui Mozart, de 8 Martie, Ziua Interna- pertoriului depinde, deºi nu exclusiv, de de tenor dramatic penetrant, de frumoasã de fortissimo ale orchestrei (în unele mo-
þionalã a Femeii. nivelul artiºtilor interpreþi, a cântãreþi- culoare în registrele mediu ºi acut. G. mente din actul I). Dirijorul a reuºit, în
Dirijorii care vor evolua pe scena filar- lor. Belcanto-ul clasic este tot mai cãu- Zampieri este rezistent ca forþã sonorã, mod indubitabil, sã ridice nivelul artistic
monicii oltene în primele trei luni ale sta- tat de specialiºtii care sunt invitaþi la pro- urmãreºte cu naturaleþe efecte vocale de al reprezentaþiei (orchestra a sunat ca un
giunii Muzica inspirã! sunt Simone Valeri ducþiile extraordinare sau festivaluri; intensã încãrcãturã emoþionalã (convingã- veritabil ansamblu simfonic). Corul a cân-
(Italia), Gian Luigi Zampieri (Italia), Gio- cele mai multe teatre, la o sumarã privi- tor în Esultate! ºi duetul cu soprana). În tat cu realã determinare, simþ cuceritor al
vanni Panella (Italia-Argentina), Gheor- re, dispun de o mezzosopranã pentru o rolul Desdemonei, Renata Vari a acoperit nuanþelor „mici”. Acomodându-se unei
ghe Costin, Marius Hristescu, Alexandru Amneris din opera „Aida” de Verdi, dar cu dezinvolturã problematica vocalã a par- scene (decoruri în accepþiune minimalis-
Iosub, Radu Postãvaru, Bastien Stil (Fran- nu pentru Isabella de Rossini, din „Italian- titurii, stilistic a fost convingãtoare, cu o tã) din punct de vedere vizual curate ºi sim-
þa), Emil Viºenescu, Rãzvan Luculescu. ca în Alger” ºi, ca urmare, aceastã lucra- autenticã ºi atentã frazare (Cântecul sal- ple, în care a predominat gri-ul închis,
Soliºti inspiraþi de muzica marilor cla- re se joacã foarte rar. Se pare cã totul în ciei ºi Ave Maria execelent susþinute ºi ansamblul Operei s-a miºcat cu lejeritate
sici vin anul acesta pentru prima oarã la operã (ºi nu numai) depinde de aspectul nuanþate). În ceea ce priveºte rolul de ba- în spaþiul generos al suprafeþei (regizor
Craiova, dar publicul va avea ocazia sã comercial, de dorinþa de a atrage specta- riton (Iago), întruchipat de D. Balzani, Rareº Zaharia, semnatorul premierei; asis-
regãseascã în programul stagiunii 2019 ºi torii, iar ca rezultat, de exemplu, apare acesta ºi-a gãsit interpretul, am spune, aº- tentã Arabela Tãnase), izbutind o cursivã
nume deja cunoscute: Giuseppe Nese pe afiºul unei stagiuni de douãsprezece teptat: foarte inspirat în momentele de dra- desfãºurare a acþiunii, ajutatã ºi de costu-
(flaut, Italia), Gemma Di Battista (pian, Ita- ori spectacolul „Tosca” lui Puccini, con- matism, iar ca þesãturã, partitura îi vine ca mele inspirate ale scenografului Rãsvan
lia), Marilena Liso (pian, Italia), Andrei siderat mult mai uºor de promovat în rân- o mãnuºã. A. D’Acrissa creioneazã postu- Drãgãnescu. Spectacolul a fost prezentat
Stanciu (vioarã), Emma Rotomeza (violã), dul unui spectru mai larg de public, iar ra comandorului Cassio; destul de vag în deplasare pe scena Teatrului Naþional,
Gabriel Niþã (vioarã), Mihai Ungureanu reprezentaþia sã se vândã mai bine. conturat, având în vedere „stânjeneala” cu pe motiv cã sala proprie se aflã „în aºtep-
(pian), Natalia Roman (sopranã, Italia), ªi în zilele noastre, Verdi rãmâne cel care se miºcã în scenã ºi „atitudinea” ne- tare”, pentru a fi „adusã” la zi printr-o ge-
Lars Fosser (bariton, Danemarca), Botond mai mare compozitor de operã. Verdi re- convingãtoare în „rolul” cuceritorului ini- neralã ºi amplã revizuire. În situaþia datã,
Szocs (pian), Renata Vari (sopranã), Ioan prezintã sinteza a tot ceea ce genul de ope- mii Desdemonei. Giulia Tenuta realizea- Opera a fost nevoitã sã surmonteze unele
Emanuel Cherata (bariton), Ana-Mirabela rã a dobândit înaintea lui în Italia, pentru ca zã, în rolul Emiliei, frumoase momente inadecvãri ale sãlii TNC pentru operã. Cel
Dina (pian), Cãtãlin Opriþoiu (flaut), Cris- apoi sã se afirme de unul singur pânã la su- emoþionante, pentru ca baºii Sorin Drãni- mai mare neajuns rãmâne fosa, dimensi-
tina Ordean (oboi), Emil Viºenescu (clari- prema desãvârºire din „Otello” ºi „Falstaff”. ceanu ºi Dragoº Drãniceanu sã întruchi- onatã din construcþie exclusiv pentru ne-
net), Robin Michael (violoncel, Anglia). Oaspeþi în recentul spectacol al Ope- peze cu acurateþe douã personaje credibi- cesitãþile unui teatru dramatic (eventual,
Biletele ºi abonamentele pot fi procura- rei Române din Craiova (08.12.2018) cu le (Lodovico, Montano); în apariþie epi- pentru vodeviluri sau musicaluri cu or-
te de la agenþia de bilete a Filarmonicii „Ol- „Otello” (capodoperã supremã a genului) sodicã Adrian Grãdinaru (Un sol). chestre mici). Ca atare, Opera a optat pen-
tenia” Craiova, din Calea Unirii nr. 16, de – premiera craioveanã: 10.10.2013 – au Sub conducerea muzicalã a dirijorului tru o soluþie de compromis, plasând or-
luni pânã vineri, între orele 10:00 ºi 18:00. fost tenorul Gianandrea Zampieri, barito- Filippo Arlia, orchestra ºi corul ORC chestra undeva în stânga scenei (dupã pa-
Preþurile biletelor sunt de 40 lei, preþ întreg, nul Domenico Balzani, tenorul Alessan- (concertmaestru Dan Bozgan, maestru de ravan), de aºa naturã încât artiºtii instru-
ºi 10 lei pentru elevi, studenþi ºi seniori. dro D’Acrissa, mezzosoporana Giulia Te- cor Lelia Candoi) s-au comportat de o mentiºti ºi dirijorul nu puteau fi zãriþi de
nuta ºi dirijorul Filippo Arlia. Interpreta- manierã ce a impresionat prin aplomb, cu spectatori. Era unica soluþie?
n Ramona Bãdescu rea rolului titular a pus în evidenþã un glas tendinþe evidente de a tempera excesele
n Gheorghe Fabian
14 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019
la mulþi ani, România! UNIVversuri
n ADRIAN BODNARU

A
rtiºtii plastici craioveni au des- torul expoziþiei, doamna profesor Mag- numãr impresionant de mare de artiºti
chis, în decembrie 2018, la Ga- da Buce-Rãduþ, alãturi de directorul Ca- plastici craioveni: Pascu Gh. Alexandru,
leria ,,Vollard” din Craiova, stra- sei de Culturã „Traian Demetrescu”, Re- Silviu Bîrsanu, Ovidiu Bãrbulescu, Mag-
da Traian Demetrescu, nr. 31, o expoziþie mus Vlãsceanu, ºi profesorii Nicolae da Buce-Rãduþ, Gabriel Sergiu Boldea,
de Arte Vizuale dedicatã Centenarului Marii Marinescu ºi Emilian Popescu Ion Catrina, Antoaneta Cocoº Andreescu,
Uniri, sub genericul ,,Craiova acum 100 Au rãspuns invitatiei, cu lucrãri de pic- Ana Curcã, Ana Maria Cuteanu, Laurenþiu
de ani”. Vernisajul a fost prefaþat de cura- turã, sculpturã, graficã ºi arte textile, un Dimoiu, Monica Dincã, Cristina Drãni-
ceanu, Eugen Dumitru, Bebica Ghiþã, Flo-
rin Grãdinaru, Daniel Guþã, Rodica Roza-
lia Jianu, Lidia Mãrgelu, Petre Virgiliu
Mogoºanu, Mariana Montegaza, Dan Nea-
mu, Dan Nica, Constantin Niculescu, Mi-
haela Olaru-Rusu, Viorel Peniºoarã-Ste-
garu, Emilian Popescu, Florin Preda, Ni-
colae Predescu, Dan Purcãrea, Marian
Rada, Gabriela Rãdulescu, Nela Sãlcianu,

a r te
Marius Turaiche, Alin Totescu, Valentina
Þicudeanu, Cristian Volcinschi. De ase-
menea, domnul ing. Marin Viorel Dica,
reprezentant al firmei Pasaj-Fier forjat, a Ilie Balaci
participat cu mai multe obiecte artizana-
le, necesare marcãrii acestui eveniment (1956–2018)
de suflet pentru cei ce simt româneºte.
Lor li s-au alãturat, cu lucrãri de artã E duminicã, meci-i,
proprii, reunite în expoziþia de graficã douãºunu, cât ai
,,Ziduri vechi ale Craiovei”, elevi ai Li- tãi cu-ai lor de driblat,
ceului de Arte ,,Marin Sorescu” din Cra- în octombrie,-n vecii
iova, coordonaþi de prof. Dincã Monica, vecilor — de ce, vai!,
dar ºi elevi ai Cercului ,,Junior Art”, co- azi pe tine-ai uitat
ordonaþi de prof. ªtefania Popescu.
Expoziþia s-a dovedit a fi una de excep- sã te numeri? — „Gentile”,
þie. Fiecare artist plastic a adus lucrãri ela- de þi-ai fi, dimineaþã,
borate, valoroase din punct de vedere ar- fost, c-un 11:15,
tistic ºi care-l reprezintã stilistic. Temele pe tricou, câte i le
abordate au fost peisajul Craiovei între ai fi spus, chiar în faþã,
trecut ºi prezent, dar ºi compoziþii încãr- lui ºi morþii, când prinºi pe
cate de simboluri ale timpului. Iar inspira-
þia curatorului a fãcut din simeze o com- stângul, dreptul greºit,
poziþie complexã, dinamicã, lucrãrile pu- viaþa-þi dându-le „printre”
nându-se una pe alta în evidenþã, ºi „pe lângã” trecând-o,
„Craiova acum 100 de ani” s-a consti- c-un mai vechi apetit,
tuit într-un eveniment cultural semnifica- ai fi-adus-o sã intre
tiv, care a îmbogãþit Craiova cu o notã iar în Vita del Mundo.
specificã de sãrbãtoare ºi optimism, su-
gestive pentru implicarea afectivã a Bã- Dar a fost matineul,
niei la celebrarea Marii Uniri. înserat acaju
dintre-acum ºi apoi;
n Emilian Popescu fost sã fie cum eu îl
neºtiam: sã ieºi, tu,
în minutul ºaiºdoi.

trebuiau sã poarte un nume Ai ieºit ca etern


junior, lângã mamã,
15 ianuarie, zi simbolicã, cu o mare speranþele, viaþa ºi moartea. tul Arte al Universitãþii din Craiova, din doar sã intri-n echipa
încãrcãturã valoricã ºi emoþionalã – Ziua Cultura apropie spiritele ºi suflete- lumea artelor dramatice ºi a scenei - ac- celor mari, ce-ºi aºtern
Culturii Naþionale a României! Dar ºi le, împreunã cu artiºtii expozanþi; Nela torii conf. univ. dr. Remus Vlãsceanu, când iubesc, mai cu seamã,
ziua de naºtere a celui mai mare poet Salcianu (curatorul expoziþiei), Gabriela manager al Casei de Cultura Craiova ºi peste vise, risipa.
român, Mihai Eminescu. La Galeria de Rãdulescu, Florin Grãdinaru, Valentina actorul Teatrului Naþional din Craiova
Arta „Vollard” a Casei de Culturã „Tra- Ticudeanu, Lia Gaºpar, Mihaela Groºan, Nicolae Vicol, care a recitat din creaþia Cei din cei pentru care
ian Demetrescu”, a avut loc evenimen- Hanelore Stuparu, Popa Carmen, Zam- poetului naþional: „Privesc oraºul fur- nouãzeci de minute
tul cultural care a reunit lumea artelor, fir Daniela au fost invitate personalitãþi nicar”, „Umbra lui Istrate Dabija Voie- viaþa e te aºteptã
a cuvintelor, a muzicii ºi a teatrului, un craiovene din lumea cãrþilor - prof. Ni- vod”, „Scrisori din Cordun” ºi „Ai noºtri sã le strigi, pe culoare:
spectacol complet de picturã, poezie, colae Marinescu, director al revistei tineri”. „ªi pentru cã toate acestea, tre- „Dã-mi-o mie ºi du-te!”,
teatru prilejuit de vernisajul expoziþiei „Mozaicul” ºi al Editurii „Aius”, din lu- buiau sã poarte un nume - Un singur astã-searã, în ºoaptã.
de picturã ºi graficã „Aniversare emi- mea artelor vizuale - Emilia Burlan Fira, nume, Li s-a spus Eminescu.”
nescianã”, a artiºtilor care au creat opere lector universitar doctor la Departamen- Astã-searã e Zoli -—
de arta cu mesaje ºi simboluri ale liris- n Magda Buce Rãduþ ce un-doi-uri veþi face!
mului eminescian: codrul, lacul, stea- sunt ºi Nae, Costicã —
ua, plopii, teiul, marea, noaptea ºi luna,
crãiese ºi împãraþi, îngeri ºi demoni,
icoanã ºi privaz, minte ºi inimã, dorul ºi
ocheanul întors ce mai, ca-n curtea ºcolii,
pase la patru ace
veþi schimba pe-„una micã”

de turnat ºi în halbã,
ºi-n picioare de îngeri,
cãci Minunea ºi-un an ne
mânesc. Alt text semnificativ, continuare sunt în literã albã
a celui din numãrul precedent al revistei, scrise, cum Vãi de Plângeri
este Cântarea Cântãrilor, un poem in- sunt la noi stadioane!
terpretat deformat de tradiþia iudaicã ºi
creºtinã de Virgil Diaconu. Autorul de- Tu „Centralul” în Cana
monstreazã caracterul erotic al poemului, Galileii cu nuntã
Numãrul 56/ octombrie 2018 al revistei intenþionat ignorat de ierarhia Bisericii ºi prefãcuta-i — ori-ori! —,
Cafeneaua literarã se remarcã prin anali- interpretat într-un sens alegoric ºi religios, iar gazonul, de cana
za consistentã a volumului lui Petru Poan- deformându-i esenþa. Totodatã, ne atrage miri cereau cã un nun dã
tã, Clujul meu (2016), în care Gheorghe atenþia ºi traducerea din francezã a prozei sã deguste, în flori.
Grigurcu sintetizeazã principalele repre- poetice Anotimpuri, extrase din cele 10
zentãri ale oraºului în viziunea unor inte- texte din volumul Câmpurile magnetice, ªi de-acum, ºi de-aici,
lectuali români (Lucian Blaga, Mircea Za- lucrarea suprarealistã fundamentalã, sem- înainte, Ilie,
ciu, Adrian Marino) ºi climatul în care aceº- natã de André Breton ºi Philippe Soupault de la stopul în piept,
tia s-au format. Analiza lui Grigurcu sur- ºi publicatã în 1920. Proza este însoþitã de î-n-a-in-te — ce zici?,
prinde ºi metamorfozele oraºului din o prezentare de Ali-Izi Bucur, iar traduce- nu e mult ºi se ºtie! -—
punct de vedere politic ºi socio-cultural rea îi aparþine lui Alexandru Jurcan. La ru- pân’ la stopul pe piept.
datoritã cãrora Clujul este, pentru Petru brica Poesis, regãsim poeme de Mircea
Poantã, un important centru cultural ro- Teculescu. (Maria Dinu) Duminicã, 21 octombrie 2018

, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019 15


C
hiar ºi când tema expo- fia pe film recâºtigã teren. Ar-
ziþiei este Fotografii cu n MARIUS DOBRIN tistul fotograf rãtãcit în peisaj,
fotografi, ºansa de a persoana amatoare de un selfie,
vedea ochii acestor artiºti este
destul de redusã. În cele mai multe
cazuri ei apar surprinºi în exerci-
ochii fotografilor fotojurnalistul în aºteptarea des-
fãºurãrii programului anunþat,
toate astea întregesc seria de
þiul funcþiunii, cu aparatul acope- ceput articolul, sunt mereu atenþi þin perfect titlul lucrãrii: Lecþia. sãu, imortalizat de Sorin Danciu, subiecte alese de expozanþi.
rindu-le chipul. Cu atât mai mult la potenþialul fiecãrei clipe. Iar continuitatea despre care vor- cu ºansa de a-i vedea bine lumina Privirea vizitatorului zãbo-
este de vãzut, la Muzeul Olteniei, Dorian Delureanu, preºedin- bea preºedintele se reflectã ºi prin din ochi. Dorian Delureanu adu- veºte la fotografia Oanei Þigã-
pânã pe 8 februarie, selecþia alcã- tele fotoclubului, a vorbit despre prezenþa unui proaspãt membru al ce câteva documente de valoare, nilã, intitulatã În aºteptarea in-
tuitã de Fotoclubul „Mircea Faria”. continuitate, invitând publicul sã clubului, Albert Dobrin, venit cu precum imaginea scoþianului spiraþiei, în care omul este bã-
Inspirata idee a tematicii a observe cum unul dintre maeºtrii aerul generaþiei sale. Atât prin Sean Hudson, prezent la prima nuit dincolo de un perete, doar
aparþinut Oanei Þiganilã, numã- urbei, plecat de o vreme dintre propriile lucrãri dar ºi ca perso- ediþie a Festivalului Shakespea- aparatul este la vedere, într-o
rându-se ºi ea printre artiºtii care noi, Victor Boldîr, patroneazã naj într-un workshop ad-hoc sur- re de la Craiova, un artist cu acalmie seninã, dar intuind, par-
au scotocit prin arhive, cum a spiritual breasla. Artiºtii de azi, prins de cãtre Victor Boldîr III. portofoliu în Nationale Galleries cã, semnul a ce va sã vinã.
declarat Horaþiu Buzatu, spre a cei ajunºi la maturitate, au venit Acesta, cel mai tânãr membru al Scotland. Dar ºi a altui dispãrut, Fotoclubul, fondat în 1963,
gãsi astfel de imagini. Este, de alt- cu tributul lor: Horaþiu Buzatu, „dinastiei” amintite, îºi aduce la rândul sãu venit aici pentru fes- îºi continuã activitatea cu pasi-
fel, apanajul acestei arte de a in- cu un admirabil portret, inspirat bunicul într-o perfectã ilustrare tival, Sorin Radu. Iar Cristian une, încearcã sã ofere publicu-
clude lucrãri în care personajele aºezat pe ºevalet, ca un tablou a poziþiei fotografului în lume: Bassa este surprins în periplul lui prilejul de a se bucura de cre-
sã fie colegi de breaslã. Fotogra- dedicat unui maestru, apoi Flo- discret, plasat excentric, cãutând dedicat fântânilor muribunde. aþiile artiºtilor de azi ori de co-
a r te

fia este, astfel, mai generoasã de- rin Chirea, surprinzându-l pe în- repede poziþia idealã spre a sur- Expoziþia include ºi jocuri de morile tezaurizate în arhive, doar
cât suratele sale. Expoziþia aceas- temeietorul unei „dinastii” artis- prinde ceea ce simte cã trebuie reflexii, naturi moarte cu obiecte cã mereu ºi mereu se aude un
ta transmite o emoþie specialã, la tice într-o ipostazã reluatã din alt sã transmitã. Claudiu Vulpan vine din dotarea unui fotograf (o rafi- SOS! pentru un spaþiu dedicat ar-
vernisaj dublatã de prezenþa unghi de Mihai Diaconu. Astfel, ºi el cu un personaj tânãr: Dra- natã lucrare este semnatã de hivãrii ºi expunerii. Mereu ºi
unora dintre cei imortalizaþi, a co- de Ziua Naþionalã a Artei Foto- goº Andreescu, cu aparatul în Marius Niþipir), iar un cunoscã- mereu un semnal cãtre comuni-
legilor acestora. ªi din nou un grafice, acesta a expus o lucrare mânã, sfidând interdicþii pentru tor poate identifica tipurile de tate, autoritãþi, cãtre toþi cei care
atribut particular, fotografii lu- cu nouã ipostaze ale maestrului, a completa harta monumentelor aparate. Pe (doar) câteva etiche- pot ajuta spre atingerea unui
creazã ºi la propriul vernisaj. Pen- aflat într-un balcon pentru a-ºi arhitectonice abandonate din Ol- te este specificatã ºi tehnica fo- minim prag de civilizaþie urba-
tru cã ochii lor, de la care am în- face meseria, cu gesturi care sus- tenia. Iar Vulpan este, la rândul lositã. De remarcat cã fotogra- nã: un muzeu al fotografiei!

familia Mihail, din nou acasã


Imagini de familie care îmbogãþesc patrimoniul cultural al Craiovei
Î
nceputã în urmã cu dece- tiv uºor de recunoscut – deºi, fi- nimic mai prejos decât cele fã-
nii, pribegia ºi cãlãtoria zic, cei doi fii ai lui Dini nu sea- cute la ateliere europene. Întâl-
simbolicã în timp a imagi- mãnã mai deloc, iar cu Dini ºi Ni- nim, în afara fotografilor Curþii
nilor familiei Mihail este astãzi pe colae nu existã pentru compara- Regale, Franz Mandy, Szollos-
cale sã se sfârºeascã. Imobilul þie fotografii, ci numai picturi. Pe zy sau Spirescu, renumitele ate-
care odinioarã le-a fost casã Mi- de altã parte, doamnele familiei liere craiovene Krauss, Heitler
haililor a redevenit, pentru o pe- (cu excepþia lui Areti Fotino) sunt ºi Dudinsky. Calitatea acestor
rioadã, locul unde aceste imagini greu de identificat. Cum elemen- piese este cuvântul de ordine ce
îºi regãsesc, în sfârºit, încãperile te comune cu alte imagini nu exis- însoþeºte întreaga colecþie.
în care s-au aflat altãdatã. În luna tã, recunoaºterea acestora este Demn de pomenit este ºi fap-
decembrie 2018, Palatul Jean Mi- dificilã. La peste doi ani de la tul cã unele dintre fotografii au
hail, în prezent Muzeul de Artã aceastã descoperire, pot spune fost realizate la începutul seco-
din Craiova, a gãzduit vernisajul doar pe cine bãnuiesc a fi în ima- lului XX, cu aparatul propriu,
expoziþiei de fotografie document ginile ce reprezintã latura femini- chiar de un membru al familiei
A fost odatã Familia Mihail, nã, fãrã a mã hazarda aºadar la o (bãnuim a fi Jean).
deschisã publicului pânã la 20 identificare precisã. Munca la acest fond s-a în-
februarie 2019, prima expunere de Aruncând o privire asupra în- tins pe o perioadã lungã, numã-
anvergurã constituitã pe baza tregii colecþii, remarcãm varieta- rul fotografiilor fiind ºi el destul
unor documente ºi mãrturii con- tea ºi celebritatea atelierelor foto de important. Nu multe oraºe din
crete despre viaþa ºi activitatea a reprezentate: Jean Scotto, pre- Romania se pot mândri cu o co-
trei generaþii ale familiei, printre miat de M.S. Frederic al III-lea, lecþie care sã conþinã atât de multe
care s-au regãsit ºi fotografii pe Împãrat al Germaniei ºi Rege al imagini provenite de la înaintaºi.
care le-am descoperit în colabo- Prusiei, F. Subercaze ºi Numa La capitolul portretisticã veche,
rare cu specialiºti ai Serviciului Blanc din Pau (Franþa), Bois Guil- prin descoperirea acestor foto-
Judeþean Dolj al Arhivelor Naþi- lot ºi Bouiller din Arcachon grafii, Craiova este mult mai bo-
onale. Pornitã ca o documentare (Franþa), Karl Pietzner sau Adele gatã þinând seama de calitatea ºi
pe fotografii vechi, cercetarea mi- din Viena. Imaginile realizate la de valoarea acestora, iar aduce-
nuþioasã a acestora avea sã des- fotografi din Romania nu sunt cu rea acestui fond în atenþia publi-
chidã calea unei frumoase po- cului, printr-o expoziþie curatoria-
veºti care se întâmplã o datã la tã excelent de doamna Laura Ti-
100 de ani sau chiar mai rar: des- paru, este, de fapt, începutul unei
coperirea, identificarea ºi clasifi- noi poveºti. Mihailii aparþin cra-
carea tuturor acestor mici opere iovenilor ºi, odatã cu aceastã ex-
de artã ca aparþinând unei mari poziþie, putem spune cã s-au re-
familii craiovene, familia Mihail. întors acasã.
Colaborarea cu Arhivele Naþi-
onale Dolj, prin doamna Lorena n Mihai Murãreþu
Dina, a fost una exemplarã. Por-
nind practic de la zero, neavând
elemente de identificare, am în-
cercat iniþial clasificarea dupã
ateliere foto, toate renumite în
România ºi în Europa sfârºitu-
lui de secol XIX.
Între acele fotografii, una atrã-
gea atenþia în mod deosebit: cea
în care un bãtrân, înconjurat de
patru doamne ºi de tot atâþia
domni, zâmbea detaºat. Am fost
absolut convins cã pe acel chip
îl mai vãzusem undeva ºi, dupã
câteva clipe de rãgaz, mi-am dat
seama cã este vorba de acelaºi
personaj pe care îl ºtiu cioplit în
marmurã ºi veghind în capãtul
scãrilor din holul Muzeului de
Artã din Craiova. Era Dini Mihail!
Din acea clipã am ºtiut cã avem
în faþã fotografiile de familie ale
celebrilor craioveni.
Latura masculinã a fost rela-

16 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019


n MARIAN VICTOR BUCIU
Aura Christi în abisul speranþei (II)
C
itim, aºadar, cã n-a fost trec în pagini, se acomodeazã, reînnoite. Constanþa în variaþie. tic de când mã ºtiu...”. Fãrã a se
comunism, dar „un soi din dragoste. Pisoiul ºi câinele Nu existã linie a vieþii în sepa- renega ºi fãrã a uita, dimpotrivã,
de real-socialism sãl- acompaniazã ºi ei muzica as- rare de moarte, ceea ce se per- chiar întãrind faptul cã, dinco-
batic”, ori cã trebuie vorbit de cultatã. Totul se alcãtuieºte ex- cepe, dincolo chiar de a se pri- lo, dacã nu chiar de-a dreptul
„douã ideologii: real-socialistã pozitiv, narativ, descriptiv, nu cepe, este unitatea moarte-via- prin „imaginaþia mea monoto-

s er pentine
ºi globalistã”. Susþinere care nu analitic. þã. Iatã substituþia de esenþã. κi nã”, cu toþii, într-o tipologie pur
este, însã, personalã, dar împãr- O succintã istorie a familiei conºtientizeazã ºi transparenti- ºi simplu umanã, „suntem copi-
tãºitã, în mod cert, doar la stân- decurge pe ambele ramuri paren- zeazã ºocurile în scrisul sãu ii himerelor”. (Aura Christi
ga, la o anumitã stângã ideolo- tale. Pãrinþii sunt separaþi, dar modest ºi ambiþios, notând cã practicã intra-textualitatea,
gicã. Fapt nevalabil în cazul sãu. reuniþi. Tatãl, supravieþuitor unic face „însemnãri” cam „bizare”. auto-citatul, indiferent de genul
Din discurs s-ar deduce cã isto- într-un accident aviatic, cu pre- Nu doar în texte precum Laudã literar practicat.) Tot în ordinea
ria rãmâne încã datoare cu o eta- þul unor mari suferinþe fizice, avea suferinþei sau Terapia prin su- episoadelor biografice, presãra-
pã încã necunoscutã, pesemne obiºnuinþa, aparent bizarã, de a- ferinþã. Unde se alãturã de „zei- te, dispuse pe sãrite, în carte,
dacã nu minunatã, mãcar mult ºi plimba deseori fiica printr-un þa suferinþã”, de biblicul Daniel evocã momentul când funcþio-
promiþãtoare. Real-socialismul cimitir din Chiºinãu. Tatãl este ajuns în „fântâna cu leii”, se ex- nase ca redactor la o publicaþie onestitate, neprofesionalism, în
ar fi, ºtiu eu?, un soi de purgato- pentru fiicã un eu anterior al sãu. taziazã în „belºugul de suferin- din Chiºinãu. Text în care face ºi douã cuvinte. Efectele: „revizio-
riu, iar comunismul raiul pe pã- „Avea o fire voluntarã, contradic- þã, forþã ºi frumuseþe”. Scriitoa- o personalã, entuziastã (pateti- nismele vitriolante” promovând
mânt. Din infernul real-socialis- torie ºi asprã, fire moºtenitã de rea se luptã cu „teme imposibi- cã!), deºi succintã, lecturã roma- mediocritatea peste capetele de
mului, cu dragoste, în nãdejdea mine...”. „Ca ºi ºi Papa, sunt fleg- le”: „maestru-ucenic, viaþa ºi nului scris de Eugen Uricaru, valoare. A dispãrut respectul ele-
raiului comunist... Dar purgato- maticã, violentã.” El o credita moartea”, distrugerea care re- Beniamin, personaj „iisusiac”, mentar pentru revistele de tra-
riul are douã nume, real-socia- într-un fel extraordinar. Spunea naºte. La Hortensia Papadat „aºchie” din Mâºkin al lui Dos- diþie conduse de personalitãþi.
lism ºi globalizare – în care des- cã fiica poate sã miºte zidul din Bengescu, boala ºtergea mãºti- toievski. Existã antimodele, pseudovalori,
coperã „fleºcãiala” dostoiev- loc. Forþa minþii definea voinþa le. La Aura Christi le genereazã barbarie nouã, haos, imposturã.
skianului Lebedev (mai constat pentru „gângania care eram”, „O ºi salveazã viaþa. Cunoaºte ºi stã- 4.România este ºi pentru au- De la capãt: crizã a receptãrii
cã ales e termenul englez, nu sãlbãticiune care îºi dorea totul.” pâneºte rãul. Boala este (trans- toarea îndrãgostitã din infern critice, boicot, cu rezultatul în-
mondialism, termenul francez). Iatã-i un autoportret în neschim- )formatoare, într-un mod ex- þara, patria minunatã, lãudatã de depãrtãrii tinerilor de lecturã. E,
Cu precizarea cã ceea ce eu nu- bare: „La circa 25-26 de ani rã- cepþional, privilegiat, deopotri- Papa Paul al II-lea (grãdina Mai- regretabil, realã marginalizarea
mesc ad hoc purgatoriu, autoa- mãsesem o adolescentã întârzia- vã aristocratic ºi estetic (supra- cii Domnului...), spaþiul plane- disidenþei adevãrate: Goma, Þe-
rea numeºte infern, iar pentru tã, din cale afarã de încrezãtoare etic). „Boala te transformã în tar unde martiriul Sfântului Sava, peneag, Breban, Virgil Tãnase,
artiºti, infernul e traversat de ºi deschisã, naivã ºi stângace, în maestru al deghizãrilor, în ex- mort la anul 372, punea un mare G. Andreescu, unde se opreºte
rezistenþa prin culturã. Prin mod cert, provincialã (cum sunt plorator al rãului care iniþial duº- semn de latinitate rezistentã, lista scurtã a autoarei.
aceasta se înþelege un fel de re- ºi acum, la circa cincizeci de man de moarte e.” Îmblânzeºte ameninþatã printr-o formulã a lui Aura Christi denunþã „doc-
voluþie spiritualã continuã în ani)”. Devine ceea ce fusese: „fi- ºi resemnificã rãul. Metodic, Mircea Eliade ca „popor de hi- trina ºocurilor”, o nouã spãlare
condiþiile istorice create: „Re- inþa întortocheatã, contradictorie aruncã mãnuºa rãului mereu pro- brizi”, cãzutã dupã 1989 în con- pe creier (Milton Friedmann,
zistenþa prin culturã este vital ºi zãpãcitã”. Contradictorie fiind, vocat, nu doar simplu invocat, fuzia dintre naþional ºi dictato- Naomi Klein). Un anume naþi-
necesarã ºi în condiþiile infer- nu ne poate surprinde cã e o fiin- din variate unghiuri de contem- rial (cu pecetea N. Ceauºescu). onalism trece drept singurã
nului globalist.” Infernul este þã cu dus-întors, faþã ºi revers, plare. Mutaþiile rãului îl întorc Scriitoarea ia atitudine (anti)cri- punte salvatoare: cel susþinut de
încã glosat. De la ºi totodatã sub negaþie ºi afirmaþie: „Sunt unul pe acesta ca o mãnuºã. Duºma- ticã. Critica, în general, o ne- T. Maiorescu, „naþionalism în
autoritatea medieval-eternã a dintre cei mai echilibraþi ºi liberi nul devine prietenos. Rãul e bun, mulþumeºte, nu o acceptã, nu-i limitele adevãrului”. Dar ce este
creatorului purgatoriului: „Dan- oameni pe care i-am cunoscut astfel, scos din el însuºi, anihi- cunoaºte resorturile ºi scopuri- ºi cui aparþine adevãrul com-
te asemuia infernul nu cu focul, vreodatã.” De la temelia fiinþei, lat prin el însuºi. Nimic nu mai le, deºi le expune repetat, o tra- portã o discuþie fãrã capãt. Fi-
nici cu apa, ci cu frigul.” O com- arta celestã se topeºte în psiho- atinge rãul. Moartea, care nu dis- teazã ca trouble-fete (dar ce e reºte, nu ºi fãrã cap. Aici dis-
paraþie, nu o substituþie. Dar n- somatica extremã: „primatul în pare, este, finalmente, ea însãºi sãrbãtoresc în contextul ac- cuþia porneºte de la constatarea
am suferit noi în defunctul re- formarea mea îl deþin muzica ºi resemnificatã. Originarã, mater- tual?), omului îi cere sã fie pe cã multe valori naþionale sunt
gim dictat de ruºii sovietici toc- durerea”. Literele vin în adaos. În nã. „Mama moarte e bunã...”. dos decât se aratã, autorului îi trecute dincolo de adevãr ºi,
mai de frig (unul dintre cei trei ordine: cititul ºi scrisul (douã Fragilitatea, miopia sunt date dejoacã tematica majorã ca ana- simbolic, dar ºi real, elimina-
f, pe lângã foame ºi fricã)? Aura pagini zilnic!). Se ºtie în realita- biografice. Orbirea este asuma- cronicã. Critica este într-o su- te, de o cruciadã interesatã de
Christi menþioneazã, într-un alt te (dar care realitate?) doar scri- tã ºi oarecum consumatã. Trei pra-crizã? (Cum se ºtie, sensul înlocuiri. Se pierde chiar sta-
rând, între temele ei (în sensul ind. Într-un fel ºi aici pragmatic, ani de tratament învingãtor al ei originar este chiar de crizã.) tutul sau ideea de valoare. E
de obsesii subiective, obsesii de cu firea-i haoticã, ceea ce expli- celei mai dure boli i-au rearti- Nu mai existã un Maiorescu, aflat un termen pentru fenomen,
subiect), „frigul, poezia, infer- cã faptul cã „pe terenul temelor culat gândirea, viaþa, expresia auzim ºi acum, ca de atâtea ori, ºigaliovismul, de la un perso-
nul”, abordate din unghiuri, se majore atât confuzia, cât ºi pro- verbalã. Scriitoarea noastrã ia adicã un îndrumãtor al momen- naj al lui Dostoiveski, ªigaliov:
ºtie bine acum, mereu noi. Ea lixitatea, uneori, sunt inevitabile”. asigurarea elementar întãritoa- tului, de autoritate profesiona- cu sensul de egalitate în scla-
elogiazã frumuseþea, sublimita- Adolescenta merge cu tatãl, re de la Goethe: „Totul e ca spi- lã. Se pune rãu (spre bine!) cu vie, non-elitism sau fals eli-
tea, solemnitatea, mãreþia frigu- care-i asigurã calea printr-o ritul sã nu se supunã trupului.” domeniul ºi breasla slujitoare. Îi tism. „Identitatea naþionalã e
lui! A elogia: a afirma ºocant... stratagemã substitutivã, pentru Luptã grea, pentru cã trupul apa- declarã în exclusivitate decesul, anacronicã”, ar fi scris cineva,
Direct, ne spune ea, a cunoscut tratamentul ochilor, la Mosco- re privilegiat. Spre deosebire simplu, pamfletar. „Spiritul cri- despre care, aproape transpa-
„iadul” prin boala tatãlui: „mã va. Pagini tulburãtoare. Un epi- de un întreg curent literar, în- tic românesc e pe dric.” Porni- rent, se menþioneazã cã a þinut
rugam interior sã nu înceapã ia- sod impresionat aminteºte de o deosebi feminin, occidental, ea re fãrã excepþie, de astã datã. cronicã literarã la C-IE, acum
dul”. Refuza iadul zilnic, fami- fetiþã oarbã, mângâind pãrul unei nu face elogiul trupului închi- Recunoaºte altminteri una, în plasat pe o linie îndepãrtatã, de
lial. Însã, în paragraful urmãtor, pãpuºi. ªi aici îºi gãseºte locul puit atotºtiutor. Ca „femininul” „Marele critic Eugen Simion”. „furie proletaro-stalinistã”. Se
înþelege invers decât îºi dorise obsesiva temã a subteranei. Tul- Gheorghe Crãciun, dar fãrã sã Care nu face totuºi excepþie, ajunge în stricta actualitate, iar
în rugãciune: „Doamne, ce in- burãtor este ºi episodul umili- ºtie, o declarã pe propria viaþã: face nu criticã, dar istorie lite- sãgeata þinteºte recentul guvern
fern binecuvântat a mai fost ºi tor în care studenta mioapã, fãrã „trupul nostru ºtie mai multe rarã, la rigoare boicoteazã el în- tehnocrat. E (re!)citat V. Ne-
adolescenþa mea!” Infernul e vã- a-ºi gãsi ochelarii, cade ºi stâr- decât noi”. Dar cine e subiec- suºi, nu scrie nici despre cãrþi- moianu, care atacã „decimarea
zut la douã vârste, da, dar ºi în neºte râsul crud al colegilor. tul (pronumele), acest noi? Alt- le, nu puþine, ale Aurei Christi, elitelor”. Aura Christi refuzã,
douã sensuri, sã spunem aºa, Sunt momente singulare, dintr- fel decât ipostazele duble ale N. Breban etc., dar, fapt decisiv: firesc, defãimarea valorilor na-
consensuale. o biografie purtãtoare de sem- trupului sufletesc, din dialecti- e cu ei nefiind împotriva lor. þionale: „legionarii” cu opera
Cartea mai noteazã epigrafic ne rãvãºitoare. ca Hortensiei Papadat-Benges- Moment nefast. Critica tre- pusã la index moral ºi acum
gândul lui Fr. Nietzsche, expri- Dacã pentru romanciera Hor- cu, trupul ia la Aura Christi în- ce prin boicot subiectivist, amo- chiar juridic, Vintilã Horia,
mând o criticã, dar ºi un dezide- tensia Papadat-Bengescu boala fãþiºarea egotist-narcisistã de ral, valorile literare (pe unele, aº Mircea Vulcãnescu, Mircea
rat critic, dacã nu o utopie, fiind era un revelator moral, pentru „prieten” ori chiar (sau tocmai adãuga), din acest punct de ve- Eliade. Dintre critici, doar E.
vorba de a aºtepta de la un po- Aura Christi boala este un reve- prin acest fapt) de iubit. dere ea demisioneazã, dar are ºi Simion e vãzut cã ar dori ade-
por sã aibã o realã conexiune cu lator absolut, existenþial ºi artis- ªi acasã s-a descoperit în iluzia de a rãmâne o putere. Dar vãrul, numãrând numai ºase ar-
creatorii care îl tracteazã, de tic. O cauzã-efect. Început ºi exil. κi dezvãluie o origine mul- spiritul critic în totalitate a fost ticole legionare ale celui din
bine, de rãu, în fel ºi chip. E, ne- sfârºit, în existenþa biograficã. tietnicã (cosmopolitã prin pre- distrus prin ceea ce se conside- urmã. (În cartea, se mai bucurã
îndoielnic, idealã ideea cã recu- Nu ezitã sã spunã cu „teribilã” dispoziþii), largã, occidental- rã a fi, împreunã cu o linie mai de elogiu Gabriel Andreescu,
noaºterea ºi stima pentru „oa- suficienþã, în sens înalt: „sunt orientalã, pe spaþii precum Aus- largã de înþelegere, barbarie ne- omul-instituþie, pentru curajul
menii mari” e mai importantã fructul bolilor mele”. De la boa- tria ºi Macedonia, restrânsã la oliberalã, mineriade mediatice, eroic de a verifica verdictele
decât faptul cã ei existã. lã la moarte nu e niciun pas sau, România sfâºiatã teritorial ºi tornadã globalist-corporatistã. arbitrare ale CNSAS-ului, ade-
dacã e, e unul neînchipuit de spiritual. Nu fãrã relaþie cu iden- Existã hribrizii culturali, demas- vãr, dreptate, dar ºi Criºu Das-
3. Fac în volum casã bunã au- uºor. Acum, nu ezitã sã accepte titatea literarã, culturalã. Fiind, caþi printr-o expresie a lui M. cãlu, „Un herald al lucrurilor
tobiografismul cu profesiona- ºi sã-ºi impunã chiar pur ºi sim- pãrãsindu-ºi casa, rãtãcitã, este Eliade, iar poporul trãieºte de- rotunde”.) În contrapondere, se
lismul, aici, unde familia, plu boala ori moartea ca viaþã. E salvatã de o femeie de origine parte de oamenii de valoare. (De pune scurtul plagiat (postmo-
restrânsã ºi extinsã, pe mai mul- aici ºi o chestiune de metodã, de evreiascã. Fragilã este deopotri- fapt, separarea aceasta este una dern) al lui M. Cãrtãrescu. Din
te generaþii, dar ºi toþi cei într- la gândire la execuþie în expre- vã, tot în copilãrie, bãieþoasã ºi constantã, istoricã, aº spune. Un nou e smuls vãlul de pe critica
un fel sau altul îi sunt apropiaþi, sie. Întrucât (se) asigurã cã ceea chiar bãtãuºã. Visãtoarea recu- soi de idealism îi forþeazã pu- etico-politicã, demisionarã din
sunt aºezaþi laolaltã cu marii ar- ce conteazã este perspectiva, noscutã vinovatã este afirmatã blicistei realismul, în mod de- condiþia proprie, esteticã.
tiºti, nu doar ai scrisului. Toate unghiul de contemplare, mereu cu totul altfel: „fiind un om prac- clarat suspectat, de altfel.) Ne-

, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019 17


Umberto Eco: dinspre carte spre artã
U
n interviu coerent, ri- mai! –, încât, peste o boltã tem- echianã vizavi de byblos-ul arti- rate in epocã de alþi filosofi, ar-
guros, axat pe con- poralã de douã milenii ºi ceva, ficial, postat electronic. Atuul: tiºti...Doar Aristotel i-a cunoscut
cepte semnificative se va gãsi un Auerbach2 („Mime- stimularea curiozitãþii. U. Eco ºi lansat în arena artisticitãþii!
precum cartea, internetul Gu- sis”) care sã celebreze fenome- omite deliberat/inconºtient ari- Plauzibilã concluzia cãrturarului
tenberg, genialitatea, Biblioteca nul printr-un op. Raportul foto- ditatea orizontului lectural la contemporan: apropierea de ge-
din Alexandria, tragedia, cultu- grafie-picturã consfinþeºte su- cititorul comun, tentat mai de- nialitate înseamnã minimum su-
ra, dicþionarul a acordat Umber- premaþia artei, înclinatã spre un grabã a frunzãri o carte ºi nu a pravieþuirea ori... „ceaþa” uitãrii
s er pentine

to Eco revistei Telerama1. Rãs- mimesis dinamic, ce nu ar ob- citi filã cu filã, cu creionul în s-a aºternut peste acei scriptori/
punsurile basculeazã atât infor- tura imaginaþia, în contrast cu mânã ºi a investi ore-n ºir... Un scriitori… De la teoria comuni-
maþii obiºnuite, dar ironice, cât fotograful, un fel de meºteºugar sâmbure de adevãr tot gãsim în cãrii, esteticã ºi sociologia lite-
ºi altele abisale, cu rezonanþã de executant fidel al realitãþii, la explicaþiile intervievatului: strã- raturii se ajunge la filosofie, la
culturalã forând în substraturile nivel formal, cãruia îi va lipsi un moºii nu au excelat în descrip- axiologie cu miza cultura, defi-
filosofiei literaturii, artelor vi- atribut fundamental pentru a tin- tarea vastelor tonuri..., sarcinã nitã drept produsul a ceea ce a
zuale, esteticii... Spre exemplu, de surâzãtor la Pantheon: pulsa- asumatã doar de cãtre elitã... rezistat filtrelor de tot soiul: in-
cuvântul carte (a) este definit într- þia, freamãtul, dimensiune ima- Menitã atunci „a sacraliza car- cendii, cenzuri, pierderi. Este sa-
o manierã curentã nesurprinzã- nentã creatorului autentic. „Fo- tea?”, se întreabã ziarista Cathe- lutatã conservarea culturii în me-
toare, drept o serie de pagini tografia nu a ucis pictura!”, pro- rine Portevin. Rãspunsul tran- moria dicþionarelor Larousse.
aparþinând unui text, cu o imagi- clama senin Umberto Eco, dar ºant se amânã, cu abilitate, evo- Progresul spiritual, civilizaþa se
ne globalã, unitarã asupra unui tan ironia, dispreþul deoparte ºi nici nu o concureazã, comple- cându-se întâmplarea nefastã cu mãsoarã ºi în tomurile volumi-
aspect însemnat din realitate. plaseazã pe aceeaºi rectilinie a tãm noi, deoarece un hiat insur- Biblioteca din Alexandria unde, noase redactate de specialiºti. În
Replicã, sã recunoaºtem, sim- inventivitãþii cartea, roata, cioca- montabil s-a „cãscat”/ produs opineazã Eco, ar fi ars ºi capo- fine, derapajele interogative spre
plistã, abordare strict tehnico-li- nul, lingura, ceea ce pentru unii între cele douã. Fotografia este dopere îndoliind cultura univer- universul literar dezvãluie din
vrescã fãrã conotaþii, inserþii se- comentatori ar semãna cu o vi- bunã ºi ea la ceva, însã nu se salã. Un nou popas în antichita- nou afinitãþile cu Franþa, cu scrii-
miotice. Disocierea cartea din li- ziune sociologizantã vulgarã, dar, aseamãnã valoric cu un peisaj tea greacã – cu farul cãlãuzitor tura lui Rabelais, Lisle ºi Rim-
brãrii, biblioteci ºi cea electro- cu siguranþã, raþiunea a fost alta „înregistrat”, ºtanþat pe un car- Poetica lui Aristotel –, când, alã- baud pe a cãror copertã patina
nicã pare a crea un dezechilibru ºi anume schiþarea unui laudatio ton alb/negru, color, comparativ turi de titanii Eschil, Sofocle, timpului nu a acþionat. Reporte-
dialogal prin trasarea unui destin la adresa creativitãþii umane, a cu o pânzã lucratã în ulei ori Euripide, s-ar fi strecurat ºi alþi rul îºi pierde din suflu cãci nu
dramatic, de o fragilitate primi- acelor meºteri descoperitori în acuarele... Corectã poziþia lui tragedieni cu opere, din neferi- insistã pe latura de colecþionar a
tivã pentru al doilea termen. Pe- atelierul lor ai roþii, lingurii ºi Eco privitoare la public, la pasi- cire, de negãsit, întreþine neîn- lui Eco; teza se enunþã, dar nu se
simismul cãrturarului nu cadrea- ciocanului, instrumente indispen- onatul de artã, în postura de pri- crederea în valoare acelor necu- dezvoltã, ca apoi, dupã incrimi-
zã cu avangardismul/ postmoder- sabile praxis-ului. vitor, cititor, care alocã timp ºi noscuþi autori... ªi totuºi, gân- narea echianã cã în cãrþi se spun
nismul atât de expresiv a lui Eco, În emanciparea omenirii, fie- suflet unor îndeletniciri nobile dim noi, simþul estetic aristote- multe stupiditãþi sã se confirme
dimpotrivã, se aratã redundant, care lucru inedit a avut statut de ºi care preferã, în aproape toate lic sã se fi ghidat aleatoriu?! vocaþia acumulãrilor la reputatul
cãci verdictul echian – cartea eveniment ºi a fost folosit la pa- cazurile/situaþiile, tablourile în Doar spiritul iscoditor echian semiotician ºi eseist italian.
electronicã n-ar avea viitor pes- rametrii maximi. Cartea în era defavoarea albumelor cu poze. se îndoieºte de existenþa unor
te câþiva ani, ea ar putea dispã- Gutenburg a revelat axioma cã Revenind la un topos – inter- compatibilitãþi axiologice pri- n Iulian Bitoleanu
rea-trimite la un tradiþionalism a intelectualul trãitor într-un cli- netul –, Eco returneazã, anean- vind tezaurul literar grecesc,
rebours, ocultat, element insolit mat ostil bibliotecii rãmâne/de- tizeazã orice premisã disconfor- mesajul subtextual validând ca-
în panoplia mentalã a cãrturara- vine o fiinþã amputatã („nimic nu tantã ºi tãgãduitoare, salutând podopere Oedip, Antigona, Per- 1
Entretien avec Umberto Eco,
lui italian, altfel recunoscut ºi ca va elimina dragostea de carte în aportul pozitival achiziþiei cog- ºii capabile a eclipsa restul lucrã- par Catherine Portevin, rev. Telera-
un ziarist zelos, apãrãtor al valo- sine”). Discuþia se mutã pe tã- nitive recente, internetul, cu rilor... Conjectura se îmbracã de ma, 3117, 11.10.2009
rilor civilizaþiei contempoane ºi râmul esteticii, mai ales cã se scopul vãdit de a încuraja lectu- negaþiune: e posibil ca acei ob- 2
Erich Auerbach, Mimesis, Edi-
adept al noilor tehnologii de co- evocã fotografia ºi, implicit, ra, ceea ce, cu câteva pagini în scuri scriitori sã fi fost simpli tura Polirom, 2000
municare. Spre a nu da aripi truis- minusul în artã, caz analizat pe urmã pãrea o utopie, binecunos- imitatori. Altminteri, ale lor pro-
melor, intervievatul lasã momen- toate feþele la greci – ºi nu nu- cutã fiind o oarecare mefienþã duse/ artefacturi ar fi fost repe-

Antilethe – o revistã unicat în peisajul


Î revuistic românesc actual
ncepând cu toamna anu-
lui 2018 apare la Craiova o
revistã cu o personalitate
distinctã, denumitã de directorul le dau seamã – peste timp – de- ticol („Artistul ºi gânditorul Ca- scrie despre „mutaþiile înregistra-
fondator, Mihaela Albu, – Anti- spre dimensiunea umanã, dar nu milian Demetrescu”) –, acesta va te la nivelul limbajului sãu artis-
lethe. Numele, preluat dintr-o în- mai puþin de talentul ºi dãruirea absolvi Academia de Arte Fru- tic”, datorate, probabil, ºi resta-
semnare a lui Vintilã Horia fiecãruia întru pãstrarea unei moase din Bucureºti, frecven- urãrii bisericuþei de la anul 1000,
(„Lethe era fluviul uitãrii, în limbi frumoase ºi curate.” tând, în paralel, ºi cursurile facul- precum ºi despre „re-întoarcerile
care sufletele celor morþi se De aceea, fiecare numãr este tãþilor de medicinã ºi de filosofie. cãtre un nou ev mediu în care
spãlau de amintiri înainte de a dedicat uneia dintre personalitã- Începând din 1950 ºi pânã în 1969, alegoria ºi simbolul revin în prim
intra în eternitate. Antilethe am þile româneºti care au trãit în exil artistul a traversat o perioadã de plan”.
botezat acest jurnal, pentru ca (Vintilã Horia - nr. 1, Mircea Po- intensã activitate afirmându-se Iar aceste alegorii ºi simboluri
totuºi sã nu uit”), este explicat pescu – nr. 2, ªtefan Baciu – nr. 3 atât în sfera artelor plastice (ca sunt cel mai bine reliefate în tapi-
mai pe larg – deopotrivã cu jus- ºi Camilian Demetrescu – nr. 4), participant la numeroase expo- seriile sale, câteva dintre ele, cele
tificarea demersului revuistic – ediþia fiind completatã ºi cu alte ziþii din þarã ºi din strãinãtate), dar din ciclul Hierofaniilor, fiind, din
în „Argumentul” care însoþeºte materiale necunoscute publicu- ºi printr-o intensã activitate pu- 2007, aºa cum informeazã Mari-
cele patru numere care au apã- lui cititor din þarã, de vreme ce blicisticã pe teritoriile criticii de lena Rotaru, „expuse în sala de
rut pânã în prezent. exilul a fost un subiect prohibit specialitate, devenind director al audienþe a Vaticanului, acolo
Originalitatea revistei constã în timpul perioadei comuniste. revistei Arta.” unde Papa primeºte regii, împã- dacþiei”) „a fost reprezentatã de
în faptul cã întregul cuprins este Pentru edificare, enumerãm aici Dar multe amãnunte asupra raþii ºi preºedinþii planetei. Un valoroºi intelectuali – scriitori,
alcãtuit din texte semnate de scri- câteva dintre rubricile constan- activitãþii sale în plan artistic ºi mare artist român, Camilian De- filosofi, jurnaliºti, oameni de
itori care au trãit mare parte din te: File din literatura exilului, jurnalistic le aflã cititorul (în pa- metrescu, salutã pentru totdeau- ºtiinþã ºi, nu în ultimul rând, de
viaþã în exil ºi publicate la mo- Reviste româneºti în exil, Din ginile numãrului 4) din interviu- na, din inima Vaticanului, cape- câþiva politicieni.” Activitatea
mentul respectiv în alte spaþii presa exilului, Restituiri. Texte rile cu soþia lui Camilian, Mihaela tele încoronate ºi ºefii cancelarii- scriitoriceascã desfãºuratã de ei
geografice, interzise la noi dece- originale în versiune româneas- Demetrescu, precum ºi cu artis- lor acestei lumi.” în exil este astfel subiectul prin-
nii întregi. În „Argument” este cã sau Din exil despre exil º.a. tul însuºi, cel în care acesta este Cele câteva repere privind ca- cipal al acestei „publicaþii-oglin-
explicat, de altfel, foarte clar sco- Numele enumerate mai sus intervievat de Marilena Rotaru ºi, pitolul dedicat lui Camilian De- dã a fenomenului cultural româ-
pul editorilor: „Prin revista noas- sunt încã (cvasi) necunoscute respectiv, de Mircea Brenciu metrescu s-ar cuveni completa- nesc desfãºurat în teritoriile din
trã încercãm sã contribuim la pu- cititorului din þarã. Ne vom opri (acesta din urmã fiind ºi ultimul te cu altele din celelate rubrici, afara þãrii”. Prin ea, se aratã, edi-
nerea în circuitul public a unor pentru o succintã prezentare interviu pe care l-a acordat Cami- cu semnalarea poemelor semna- torii doresc sã ofere „o mai bunã
articole, eseuri, poezii, jurnale asupra artistului de talie interna- lian Demetrescu). te de Virgil Ierunca, Horia Sta- cunoaºtere a vieþii ºi activitãþii –
etc., scrise ºi publicate departe þionalã – Camilian Demetrescu, Extragem pentru exemplifica- matu ori ªtefan Baciu, cu un frag- nu de puþine ori dramaticã ºi
de þarã ºi rãmase în cea mai deºi fiecare dintre cei patru a cã- re câteva dintre aprecierile – pri- ment din Memoriile unui fost complexã – a celor pentru care
mare parte încã necunoscute, ror activitate culturalã formeazã vind omul ºi opera sa – pe care le Sãgetãtor de Vintilã Horia, cu exilul a fost, aºa cum afirmase
venind astfel în sprijinul celor tematica unui numãr din Antilet- semneazã în paginile revistei unii prezentarea uneia dintre cele mai metaforic Monica Lovinescu, „o
interesaþi de fenomenul cultural he s-ar cuveni prezentat cu mai dintre semnatari. Astfel, Marile- importante reviste din exil – Li- parantezã cât o existenþã”.
al exilului românesc, aducând multe amãnunte asupra operei li- na Rotaru, în preambulul inter- mite de cãtre Mihaela Albu, cu
totodatã în atenþie însãºi perso- terare (ori artistice), dar ºi a acti- viului aratã cã „A fost unul din- douã articole ale lui Camilian n Camelia Zãbavã
nalitatea unuia sau a altuia din- vitãþii jurnalistice ºi chiar de cti- tre oamenii pe care rar îi poþi în- Demetrescu publicate în aceastã
tre cei pe care-i numim mari tor de reviste, cum a fost cazul tâlni. Artist, scriitor, cãrturar.” revistã ºi multe altele.
necunoscuþi ai culturii române. lui ªtefan Baciu. Dan Anghelescu, în articolul de Pe scurt, revista Antilethe ne Nota red. Cititorii interesaþi se
Portretele pe care ºi le-au fãcut „Nãscut în 1924 la poalele deschidere a „Mozaicului portre- pune în faþã acea „Românie” de pot adresa pentru abonament
unii altora, schimbul epistolar munþilor Bucegi (la Buºteni) – aºa tistic”, intitulat „Artistul ºi gân- dincolo, care, aºa cum sublinia- Editurii Aius, persoanã de con-
dintre ei, jurnalele ori memorii- cum se menþioneazã în primul ar- ditorul Camilian Demetrescu”, zã Mihaela Albu („în numele re- tact Sorina Bela, tel. 0721 106 540.

18 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019


n PIER PAOLO PASOLINI
un dialog poetic
dialog între o bãtrânã ºi zori în friulanã:
dialogul dintre
(1945) o bãtrânã ºi zori

S
Zorile Zorii Bãtrâna -au împlinit, în noiembrie trecut,

u niver salia
38 ani de la asasinarea lui Pier
Bãtrâne amândouã suntem, Da. Tu însã pentru o clipã Eu sunt bãtrânã, ce mai vrei, Paolo Pasolini, a cãrui faimã con-
mirosim amândouã te vei putea ruga nu am nimic de iubit. tinuã ºi azi sã-l situeze printre cele mai im-
a pãmânt ºi a rouã. la îndepãrtata dimineaþã. Ce viaþã închisã-n casã! punãtoare personalitãþi ale spaþiului cul-
Eu singurã în tãcere tural italian. ªi nu numai!
Pentru scurt timp încã ªi sã te condamni sã sufli teamã mi-e sã fac necazuri.
rãsuflarea luminii mele în moarta funingine. Întemeiat, scurt timp de la tragica sa
îþi va lãcrima ochii. ªi lovind crengile Zorii moarte pe plaja de la Ostia de lângã Roma,
de suferindul genunchi. Centrul de Studii care-i poartã numele - cu
Bãtrâna Priveºte focul aprins, sediul în casa ce aparþinuse mamei sale,
Bãtrâna bunico, lucind în beznã. Susanna, la Casarsa, în provincia Friuli
Zori ceþoºi, lãsaþi-mã Pune laptele la fiert. unde a se aflã ºi locul sãu de veci - conti-
sã trudesc în tãcere, Aºa mereu de una singurã nuã sã-i promoveze glorioasa postumita-
în bezna vetrei. în casa îmbeznatã. / Bãtrâna te, nu doar prin reuniuni, simpozioane ºi
Bezmeticã dimineaþa (întunecatã?) congrese de indiscutabil nivel interpre-
cobor pe scãri. Ah, Maria, ce târziu! tativ, ci ºi prin descoperirea ºi publica-
rãu am mai întârziat. rea unor numeroase manuscrise risipite
Zorii
Zorii Zorii de autor de-a lungul existenþei sale tu-
ªi ce-mbeznatã ºi grãdina! multuoase. Relativ recent, prestigioasa
Uscat precum chipul tãu Acolo tu pompezi apã Luceºte în pãrul tãu publicaþie AUT AUT, care continuã sã
un vânt alb rãsuflã în recile crengi. […] în suferinþã. aparã prin grija Universitãþii din Udine,
muribund prin sat. În friguroasa rouã îi consacrã un întreg numãr, rod al unor
Uºor susurã rãcorile, Bãtrâna se aprind sclipiri. contribuþii academice ale facultãþii de
în liniºtea locurilor Merg cu picioarele desculþe profil al respectivei Alma Mater, în ca-
focul trosnind te simte O, Doamne, bãtrâne suntem. prin ruguri ºi prin pajiºti, drul cãruia vãd întâia oarã lumina alte cre-
trudind, bunico. Dorm toate rubedeniile, spre Castions, Orcenigo… aþii poetice pasoliniene, scrise în prima
strigã dacã le trezesc. sa tinereþe petrecutã pe meleagurile friu-
În rouã
Bãtrâna se aprind sclipiri, lane, în dialectul local, pentru al cãrui sta-
Zorii eu merg desculþã tut de limbã neolatinã a militat în mod în
Poate de departe prin pajiºti ºi ruguri, mod constant.
printre aceste biete case ªi pe urmã toatã ziulica cu albul soare Reproducând în aceastã paginã de re-
nu sunã clopotele? nu vorbesc ºi nu te privesc. spre Orcenigo. vistã unul dintre DIALOGURILE - regãsi-
te graþie unei donaþii, în transcrierea criti-
cã realizatã de Piera Rizzolatti ºi transpu-
nerea în italiana literarã semnatã de Ange-
la Felice – potenþeazã, într-un mod mai
mult decât evident, profilul poetic, pe cât
de complex, pe atât de controversat, nu
o datã umbrit de celelalte laturi ale vo-
caþiei sale creatoare de o rarã polivalen-
þã. ªi o facem nu fãrã a însoþi acest act
de restituire cu un poem al unuia dintre
marii poeþi ºi prieteni ai autorului, ve-
net ºi el ºi deopotrivã iubitor al dialectu-
lui, Andrea Zanzotto, cu care de altfel
Pasolini ºi-a intersectat – tocmai în acei
ani friulani – destinul, ca dascãli în ace-
eaºi ºcoalã medie din provincia Friuli.
ªi nu fãrã a relua în acest context o
judecatã a liricii sale dialectale pe care
o avansam în studiul monografic pe care
l-am publicat, la 20 de ani de la asasina-
rea sa, sub titlul Pier Paolo Pasolini.
Ereticul corsar, la editura Pontica ºi din
iniþiativa regretatului Marin Mincu:
O poeticã a senzualitãþii necenzura-
te, deci, dar ºi a nostalgiei ca remediu de
depãºire a relaþiei resentimentale cu lu-
mea ºi de întoarcere eternã, nietzsche-
eanã, pe axa temporalitãþii, egalã cu ea
însãºi, în prospecþia unui autor atât de
radical antiiluminist cum a fost Pasolini.
Poezia este încã susur ºi cântec, desco-
perire genuinã ºi conservare de tainã,
descântec ºi rugãciune, dupã cum abia
mai târziu, prin anii marilor sale scan-
daluri cu toatã lumea, aceeaºi poezie se
va prelinge în imprecaþie ºi blestem; nar-
cisismul este, prin urmare, urmã, semn,
pecete a unei genuitãþi originate în ac-
tul naºterii, într-un anume loc ºi într-un
anume cod expresiv, cele friulane: „Vino
aici, printre noi/ cãci aici se trãieºte/
se trãieºte ca vii ºi ca morþii,/ asemeni
n ANDREA ZANZOTTO unei ape neºtiute printre sepii.// O, co-
pile! Mã nasc/ în mireasma pe care
ploaia/ o suspinã din plaiuri de iarbã
argintii noduri ale Nu-i nimic care sã poatã argintiile noduri ale trecerilor tale ºi vise…// Mã nasc în oglinda de rouã./
trecerilor tale epuiza aceastã inimaginabilã
vibrilaþie
spre alte povestiri
alte elemente
În acea oglindã Casarsa –/ aºa cum
plaiurilor de rouã –/ tremurã într-un
Traversând Friuli1 nici mânã care sã pãtrundã hotãrând ……………………….. timp strãvechi.// Îmi amintesc, Narcis,
un sens ultimativ aveai culoarea/ serii când clopotele a
ªi acum – poate – nicicând – – ca într-un film fosilã – vieþii tale moarte vestesc”.
eºti în facerea ºi desfacerea 1
În original, în dialectul friulan: For a par
de pajiºti gânduri spini arºi o, Spiriduºule2 al Furlan. Traducere ºi prezentare:
2
de azur, clipã de clipã, În original, în dialectul friulan: Benan- George Popescu
din câmpii pânã-n munþi Aproape pe brânci ºi orbi pe jumãtate dar dante, fãpturi neliniºtitoare, dar pozitive în
primordiali strãvechiul folclor friulan.
aproape bucuroºi încruciºãm deja

, serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019 19


n PETRIªOR MILITARU

ultimul Ilarie Voronca


ronca ºi practica sa poeticã, clarificã viaþa lui Ilarie Voron-
semn al unitãþii eului poetic, al ca în perioada când se ascundea
unui univers liric bine închegat, în sudul Franþei, arãtându-ne cã
având o conexiune specificã: în ciuda dificultãþilor el conti-
vangar de

„Admirabilã, totodatã, coerenþa nua sã scrie. Iniþial Voronca a


a vangarde

cu care scrierea & gândirea po- fost în armata francezã, dar dupã
eziei au mers mânã-n mânã într- ce Franþa a fost înfrântã a fost
un ritm de-a dreptul halucinant demobilizat ºi a trebuit sã se as-
(zece cãrþi de poezie ºi douã de cundã, fiind un evreu hãrþuit.
eseuri, A doua luminã, 1930, ºi Totuºi, în anii 1941, 1942, ’43,
Act de prezenþã, 1932, într-un ’44 a avut o activitate importan-
deceniu) or, aceastã congruenþã tã, scriind o serie de cãrþi pu-
– cuvânt drag inimii mele – este blicate postum. În al doilea
marca unor spirite vizionare care rând, aceste scrisori explicã
se încred în misiunea prooroci- drama lui Ilarie Voronca pãs-
toare a cuvântului, în religia abs- trând o tandreþe pentru Colom-
tractã ºi înaltã a scrisului (Între ba Voronca, dar fiind pasionat
mine ºi mine)”. Dar, pe lângã de misterioasa Rovena. În al
aceastã subtilã sincronizare la treilea rând, aceste scrisori, în
nivelul creaþiei literare, devine special ultima, ne explicã mo-
foarte interesantã componenta tivul sinuciderii sale. Printre
Ilarie Voronca, Journal in- vizionarã la care face referire rândurile acestor scrisori se
édit, suivi de Beauté de ce mon- antologatorul. Ne referim aici la întrevede un om foarte tulburat,
de (Poemes 1940-1946), Les nivel biografic, fiindcã Jurnalul foarte singur. Se separase de
Hommes sans Epaules éditions, inedit publicat de curând ne lã- Colomba ºi era bolnav de pleu-
Paris, 2018. mureºte tocmai de ce un autor rezie. Printre rânduri transpare
solar, optimist, expansiv3 ca Ila- ºi solitudinea poetului, nu nu-

I
larie Voronca (pe numele rie Voronca – titlurile unor vo- mai a omului: drama pe care a
sãu adevãrat Eduard Mar- lume ca Beauté de ce monde sau trãit-o ca evreu care se ascun-
cus1) s-a nãscut la 31 de- La Joie est pour l’homme sunt dea, urmatã de speranþa ºi bu-
cembrie 1903, la Brãila. Ilarie cât se poate de grãitoare în curia eliberãrii. Când credea cã
Voronca este poet avangardist aceastã direcþie – a comis un o viaþã nouã începe pentru el –
român de origine evreiascã ºi gest atât de surprinzãtor cum lucru reflectat ºi de ultimul sãu
editor al revistelor de avangar- este cel al sinuciderii. manuscris: Mic manual de fe-
dã 75 HP (împreunã cu Victor În 1927, publicã primul vo- ricire perfectã – iatã cã la 4
Brauner) ºi Integral. Debutul lum de poezie la Paris: Colom- aprilie 1946 s-a sinucis”. Însã,
poetic este marcat de volumul ba, apãrut în Colecþia Integral, semnificaþia mai profundã a
Restriºti (1923), publicat la Edi- cu o copertã de Sonia Delaunay gestului lui Voronca o surprin- Ilarie Voronca
tura Rahova Arte Grafice, având ºi portrete de Robert Delaunay, de, cu rafinamentul hermeneu-
coperta ºi desenele din interior având un tiraj de 134 de exem- tic caracteristic, Petre Rãilea-
realizate de Victor Brauner. plare. În 1933 se va instala la nu în prefaþã la ediþia de faþã:
Apoi, a publicat în þarã încã nouã Paris ºi, naturalizat în Franþa „[…] Cuvintele scrise cu cer-
volume de versuri: Ulise (1928, (1938), se va ascunde în tim- nealã verde, ca o priveliºte lu-
Colecþia Integral, Paris, cu un pul ocupaþiei ºi va publica în ur- minatã, sunt acolo ca un me-
portret de Marc Chagall ºi un mãtorii ani aproape douãzeci de mento adresat lui însuºi ºi care,
tiraj de 206 de exemplare); volume de versuri în limba fãrã nici o îndoialã, exprimã
Plante ºi animale. Terase, francezã printre care se numã- uimirea lui Sasa Pana în faþa
(1929, Colecþia Integral, Paris, rã ºi Ulysse dans la cité (1933, acestei circumstanþe singulare:
cu desene de Constantin Brân- Éditions du Sagittaire, Paris, poetul Ilarie Voronca scrie un
cuºi); Brãþara nopþilor, (1929, traducere în francezã de Roger jurnal direct ce exprimã propria
Editura unu, Bucureºti, cu un Vailland, prefaþã de Georges voinþã de a-ºi pune capãt vieþii
desen de Victor Brauner); Zo- Ribemont-Dessaignes, cu un ºi chiar o anumitã urgenþã de a
diac (1930, Editura unu, Bucu- portret de Marc Chagall), L’ap- acþiona, dar îi ia timp sã batã
reºti, desen ºi copertã de M. H. prenti fantome et cinq poemes (sau sã scrie) la maºinã, sã ci-
Maxy; tiraj de 300 de exempla- de septembres, (1938, Les Édi- teascã ºi sã reciteascã, sã co-
re); Invitaþie la bal (1931, edi- tions des Presses du Hibou, ti- recteze greºelile grave ºi sã
tura unu, Bucureºti, cu un desen raj de 100 de exemplare hors- facã niºte intervenþii. Scripta
de Victor Brauner ºi un tiraj de commerce) sau Beauté de ce manent. Pe marginea neantului,
100 de exemplare); Incantaþii monde (Éditions du Sagittaire, poetul se proiecteazã în viitor,
(1931, Editura „Cultura Naþio- 1940). Ofiþer în rezervã, Voron- iar cãrþile pe care le-ar fi dat
nalã”, Bucureºti, cu portret de ca a fost demobilizat în 1940, lumii ºi pe care le pregãteºte
Miliþa Petraºcu pe frontispiciu); iar apoi se va refugia la Marsi- pânã în ultima clipã reprezintã
Petre Schlemihl (1932, Tipo- lia, aproape de Rodez, unde va viaþa sa de rezervã.”5
grafia Bucovina, Bucureºti, cu adera la Rezistenþa Francezã Pe lângã Jurnalul inedit, cu-
ilustraþii de Victor Brauner, Ju- pentru combaterea nazismului. tremurãtor de atent îngrijit sti-
les Perahim ºi Michonze; tiraj La mijlocul lunii octombrie el listic ºi de un înalt nivel de ex-
de 230 de exemplare); Patmos va reveni la Paris, iar pe data de presivitate, ediþia de faþã mai
ºi alte ºase poeme (1933, Edi- 4 aprilie 1946 îºi va lua viaþa ºi cuprinde, în secþiunea a doua a
tura Vremea, Bucureºti); Mic va fi înmormântat la cimitirul cãrþii, mãrturiile ºi studiile lui
manual de fericire perfectã/ parizian din Pantin. Tristan Tzara, Stéphane Lupasco,
Petit manuel du parfait bon- Interesant este cã întrebarea Eugene Ionesco, Georges Ribe-
heur (1973, Editura Cartea Ro- „De ce s-a sinucis Voronca?” a mont-Dessaignnes, Jean Cas-
mâneascã, Bucureºti, traducere constituit, încã din 2011, sub- sou, Jean Follain, Claude Sernet,
ºi prefaþã de Saºa Panã). În 1972, iectul unei dezbateri ce a avut Yves Martin sau Alain Simon
este publicatã, în douã volume, loc pe 3 noiembrie, la sediul despre opera lui Ilarie Voronca.
antologia Poeme alese (Editura filialei Cluj a Uniunii Scriito- Memorabilã, în acest sens, este
Minerva, Bucureºti, ediþie îngri- rilor ºi a fost organizatã în co- afirmaþia lui Guy Chambelland:
jitã ºi prefaþã de Saºa Panã). În laborare cu revista Apostrof ºi „Îl situez pe Ilarie Voronca, poet
România, Ilarie Voronca a folo- Facultatea de Filosofie a Uni- al contradicþiei noastre uman-
versitãþii Babeº Bolyai. Mani- poetice, poet al emoþiei ºi al Voronca – portrait-cubiste – Victor Brauner (1925)
sit, de asemenea, pseudonimul
Alex Cernat Roneiro Valcia. Tot festarea a fost declanºatã de feeriei, alãturi de cei mai mari
în perioada româneascã, îi apar publicarea, în numãrul 6/ 2011 poeþi”. Un merit în plus al ac- 1
Motiv pentru care prietenii de ganþa ºi prestanþa pe care le emana,
ºi douã volume de eseuri: A al revistei Apostrof, a celor tualei ediþii este cã, în cea de-a la revista unu îl alintau Edy, aºa cum trãsãturi pãstrate în memoria copilului
doua luminã, (1930, Editura douãsprezece scrisori inedite treia parte, ea cuprinde integra- apare ºi în jurnalul lui Geo Bogza ce îl privea plin de admiraþie ca ºi cum
unu, Bucureºti, cu un tiraj de adresate de Ilarie Voronca prie- la operei poetice a lui Voronca sau în memoriile lui Saºa Panã. te-ai uita la un actor celebru.
250 de exemplare) ºi Act de pre- tenului sãu, medicul Saul Axel- publicatã în limba francezã, reu- 2
Ilarie Voronca, peste diagonala 4
Vezi ºi Carol Iancu, „Ilarie Vo-
zenþã, (1932, Colecþia „Carte cu rud, în intervalul 1943-1946. nitã sub titlul Beauté de ce mon- sângelui, Poeme alese de Emilian ronca, poet al modernitãþii ºi al iubi-
Semne”, Bucureºti). Emilian Cu aceastã ocazie, istoricul Ca- de. În acest context, publicarea Galaicu-Pãun, Editura Cartier, Chiºi- rii”, în Apostrof nr. 6/ 2011.
Galaicu-Pãun, în prefaþa la cea rol Iancu (profesor la Univer- în original a Jurnalului inedit nãu, 2016, pp. 16-17. 5
Ilarie Voronca, Journal inédit,
mai recentã antologie2 dedicatã sitatea din Montpellier)4, a dez- al lui Voronca este un eveniment 3
Într-o discuþie particularã, Vla- suivi de Beauté de ce monde (Poe-
poeziei lui Voronca, remarca vãluit motivul sinuciderii lui editorial major în rândul cãrþi- dimir Panã îmi mãrturisea cã, dintre mes 1940-1946), Les Hommes sans
tocmai aceastã concordanþã în- Voronca: „Aceste scrisori au o lor publicate în 2018 despre toþi avangardiºtii care veneau în vizitã Epaules éditions, Paris, 2018, pp.
tre viziunea teoreticã a lui Vo- triplã importanþã: în primul rând avangarda noastrã istoricã. la tatãl sãu, cel mai mult l-a impresio- 27-28.
nat Ilarie Voronca prin înãlþimea, ele-

20 , serie nouã, anul XXII, nr. 1 (243), 2019