SUPERALIMENTELE - MEDICINA VIITORULUI

In lumea nutriţiei a început o eră nouă. Potenţialul nostru nutriţional a fost în sfârşit ajuns din
urmă de tehnologie. Transporturile, comunicaţia, calculatoarele şi cunoaşterea din ce în ce mai
avansată legată de nutriţie ne permit accesul la alimente de o calitate incredibilă, care pot fi găsite pe
întreaga planetă şi care fie nu erau cunoscute, fie nu puteau fi găsite pe piaţă.
Din ce în ce mai mulţi oameni încep să consume alimente organice, convinşi că cea mai bună
metodă de a-şi menţine o stare de sănătate optimă este cea naturală. Mişcarea alimentelor organice a
dus la schimbarea strategiei marilor lanţuri de magazine alimentare, dornice să satisfacă cele mai
exigente preferinţe ale consumatorilor interesaţi să consume aceste alimente speciale.
Aceste alimente magice se împart în trei categorii de produse, cunoscute din vechime şi
redescoperite de cultura modernă :
1. Plantele vii şi crudităţile - această categorie include alimente importante, pe care le
consumăm zilnic, cum ar fi majoritatea fructelor, legumelor, nucilor şi alunelor, seminţelor,
algelor marine, germenilor, plantelor medicinale şi aromatice şi celor fermentate ( cum ar fi
murăturile ).
2. Superalimentele - această categorie include o serie de alimente care au cel puţin 12
calităţi unice, nu doar una sau două. Spre exemplu, fructele goji reprezintă o sursă completă de
proteine, de polizaharide care stimulează sistemul imunitar, de betaină care purifică ficatul, de
seschiterpene anti-îmbătrânire, antioxidanţi, peste 20 de oligoelemente şi foarte multe altele.
3. Superplantele medicinale şi aromatice - această categorie include plante medicinale şi
aromatice care au proprietăţi supertonice şi adaptogene, precum şi numeroase alte calităţi unice.
Spre exemplu, ciupercile reishi contribuie la stimularea sistemului imunitar, a inimii, plămânilor
şi rinichilor, dar şi la regenerarea creierului şi a ţesuturilor conjunctive. Alt exemplu, gheara
mâţei, o superplantă medicinală originară din Peru, conţine un inhibitor al oxidazei monoaminei,
care te face să te simţi mai fericit, şi are proprietăţi de stimulare a sistemului imunitar împotriva
virusurilor.
Dintre cele trei categorii, superalimentele sunt cele mai importante, pentru că includ anumite
plante comestibile cu proprietăţi nutriţionale incredibile, chiar dacă nu pot fi clasificate ca alimente
sau plante medicinale sută la sută ( aşa cum sunt cele clasice ).
Superalimentele reprezintă în egală măsură alimente şi remedii medicinale, având elemente
comune ambelor categorii de produse. In această categorie intră plantele cele mai bogate în substanţe
nutritive extrem de concentrate şi de puternice care cresc pe această planetă, având astfel un efect
mult mai profund asupra stării noastre de sănătate decât alimentele obişnuite. Extrem de gustoase şi
de satisfăcătoare, superalimentele au capacitatea de a amplifica enorm forţa vitală şi energia corpului
fizic, reprezentând implicit cea mai bună alegere pentru îmbunătăţirea stării de sănătate, pentru
dinamizarea sistemului imunitar, a secreţiei de serotonină, a apetitului sexual, dar şi pentru purificarea
şi alcalinizarea corpului.
Superalimentele conţin ( chiar în exces uneori ) toate proteinele, vitaminele şi mineralele de
care are nevoie corpul uman, la care se adaugă polizaharidele esenţiale, acizii graşi esenţiali,
substanţele nutritive de care are nevoie sistemul imunitar şi multe altele. Ele ne hrănesc la cele mai
profunde niveluri, fiind un veritabil combustibil al supereroului modern. Pe scurt, superalimentele ne
ajută să ne transformăm ziua în cea mai bună zi posibilă în cel mai scurt timp, fiind în egală măsură
savuroase şi plăcute din toate punctele de vedere.

1
 Superalimentele contribuie decisiv la buna nutriţie a corpului nostru, hrănind în egală măsură
creierul, oasele, muşchii, pielea, părul, unghiile, inima, plămânii, ficatul, sistemul reproducător,
pancreasul şi sistemul imunitar. In plus, corectează pe termen lung dezechilibrele nutriţionale şi ne
ajută să adoptăm o dietă bazată într-o mai mare măsură pe alimente naturale şi aborigene ( locale ).
Cu alte cuvinte, prin consum de superalimente devine foarte uşor să atingem o greutate optimă, dar şi
să adoptăm o dietă ideală pentru corpul nostru. Ele ne ajută să ne dezintoxicăm şi să facem tranziţia
către alimente mai sănătoase, fără un efort deosebit de voinţă. Mai mult decât atât, superalimentele ne
ajută să renunţăm la suplimentele de vitamine şi minerale, care sunt moarte şi nu au un efect optim
asupra stării de sănătate.
Alimentele convenţionale sunt sărăcite în substanţe nutritive, de aceea oamenii caută noi
modalităţi de a-şi menţine o nutriţie şi o dietă echilibrată.
Superalimentele reprezintă una din piesele centrale ale puzzle-ului nutriţional, fiind surse
ideale de elemente curate, fără hormoni, fără pesticide şi fără contaminare chimică. Din rândul
acestor elemente fac parte : proteinele, mineralele, antioxidanţii, grăsimile şi uleiurile benefice,
aminoacizii esenţiali, gliconutrienţii, vitaminele, enzimele, coenzimele, acizii graşi esenţiali,
polizaharidele.

FRUCTELE GOJI - izvorul tinereţii

Fructele goji cresc pe arbuşti care se răspândesc la fel ca viţa de vie, atunci când este ţinută la
umbră. La apogeu, arbuştii pot ajunge până la o înălţime de
doi metri, având un diametru al tufei de aproximativ un
metru.
Frunzele lor ovale pot avea o lungime cuprinsă între
1-10 centrimetri, în funcţie de locaţie şi de varietate.
Primăvara, toamna şi iarna arbustul de goji îşi poate pierde o
parte din frunze ( sau pe toate ), fiind astfel mai greu de
recunoscut. Primăvara, frunzele cresc în toată splendoarea
lor, iar arbustul se umple de flori cu nuanţe de alb şi violet,
începând cu luna martie în emisfera nordică. La scurt timp
după polenizarea florilor apar fructele. Fructele goji au culori
de la galben deschis la portocaliu închis sau chiar roşu.
Bobiţele au mărimea unor stafide şi pot fi alungite, la fel ca
mingile de rugbi.
Potrivit estimărilor, există circa 85 specii de goji în Asia şi 15 specii în America Centrală şi de
Nord. Speciile asiatice sunt cultivate de cel puţin 5000 de ani. Această plantă alcalină a fost apreciată
de chinezi, mongoli şi tibetani pentru valoarea nutritivă excepţională, gustul savuros, culoarea
splendidă roşu-portocalie.
Pentru a fi păstrate mai bine, fructele sunt cel mai adesea uscate până când capătă o textură
asemănătoare stafidelor.
In tradiţia chineză, spiritul sau seva care locuieşte în arbustul de goji este ilustrat ca o femeie
tânără şi puternică. In mod interesant, trăsăturile ei nu sunt asiatice. Provincia chineză Ningxia,
vestită pentru culturile ei de goji, are şi cea mai mare concentraţie din ţară de persoane care au depăşit
vârsta de 100 de ani şi se ştie că rezidenţii ei îmbătrânesc mai frumos. Ei sunt mai activi, mai sănătoşi
şi mai plini de viaţă decât cetăţenii vârstnici din ţările occidentale. De bună seama, unul din
principalele ingrediente ale dietei lor alimentare sunt fructele goji. Nu întâmplător, chinezii cred cu
tărie că aceste fructe pot prelungi considerabil viaţa.
Se presupune că celebrul elixir al longevităţii recomandat cândva de medicina chineză era
alcătuit din flori şi fructe de goji culese primăvara, frunze culese primăvara sau vara şi rădăcini culese

2
toamna. Legenda spune că dacă aceste ingrediente sunt amestecate într-un supertonic, ele pot prelungi
indefinit viaţa celui care îl consumă.
Fructele goji sunt cultivate inclusiv în Tibet, fiind
recunoscute de Şcoala Tibetană de Medicină din Lhasa ca
superfructe de mai bine de 2500 de ani.
Fructele goji americane au reprezentat o sursă
alimentară importantă pentru triburile native americane
din deşertul sud-vestic, inclusiv pentru indienii hopi,
apache, supai, hohokam, pima, anasazi, navajo, zuni şi
alţii.
Apaşii se hrăneau preponderant cu goji, porumb,
fructele cactusului saguro, struguri sălbatici, vânat şi
peşte, legume verzi, unele varietăţi de fasole, plante
medicinale şi aromatice precum gheara diavolului şi apă de izvor. Ei erau vestiţi pentru puterea,
vitalitea, longevitatea şi capacităţile lor de supravieţuire remarcabile.
Beneficii
Goji este o plantă “adaptogenă” care revigorează şi întăreşte organismul animal, ajutându-l să
facă mai uşor faţă stresului prin stimularea glandelor suprarenale şi a rinichilor.
Medicina chineză tradiţională consideră că fructele goji armonizează şi amplifică energia yin a
glandelor suprarenale şi a rinichilor, conferind astfel corpului mai multă energie vitală şi sexuală şi
amplificând longevitatea şi puterea.
La nivel global, fructele goji stimulează funcţia imună, amplifică alcalinitatea şi vitalitatea
corpului, asigură protecţia ficatului, îmbunătăţesc vederea şi calitatea sângelui, conţin elemente anti-
îmbătrânire şi au inclusiv alte calităţi de excepţie.
Deşi sunt recomandate frecvent pentru diferite boli cronice, precum afecţiuni ale ficatului şi
rinichilor, disfuncţii ale încheieturilor şi picioarelor, probleme lombare, ameţeală şi ţiuit în urechi,
migrene, insomnie, hipertensiune, tuberculoză şi impotenţă, fructele goji nu tratează direct aceste
boli. Ele sunt recomandate îndeosebi pentru regenerarea şi hrănirea corpului, astfel încât acesta să se
poată vindeca singur. In acest scop, ele îi furnizează organismului o gamă foarte largă de substanţe
nutritive cu proprietăţi excepţionale.
Fructele goji sunt, probabil, fructele de tip bobiţe cele mai bogate în substanţe nutritive de pe
planetă. Gustul lor este delicios, iar compoziţia lor este foarte echilibrată, fiind potrivite pentru
aproape toate tipurile corporale, grupele de sânge şi categorie metabolică. Reprezintă o sursă
completă de proteine şi conţin 19 aminoacizi diferiţi ( la fel ca şi polenul ), inclusiv toţi cei opt
aminoacizi esenţiali ( printre care fenilalanina, care stimulează glandele suprarenale, şi triptofanul,
care stimulează secreţia de serotonină ).
Fructele goji pot conţine până la 21 oligoelemente ( sau chiar
mai multe ), cele mai importante fiind zinc, fier, cupru, calciu,
germaniu, seleniu şi fosfor, precum şi vitaminele B1, B2, B6, E.
In funcţie de varietate sau de condiţiile de creştere, fructele
goji mature pot conţine aproximativ 11 miligrame de fier la suta de
grame ( circa 2-3 mâini de fructe ), la care se adaugă beta-sitosterolul (
un antiinflamator ), acidul linoleic ( un acid gras esenţial ), diferite
seschiterpenoide cu efecte antiîmbătrânire ( ciperona, solavetivona ),
betaina care vindecă ficatul ( 0,1% ) şi tetraterpenoide cu valoare
antioxidantă ( zeaxantina, filazina ). Fructele goji au una dintre cele
mai mari concentraţii de antioxidanţi din lume. Spre exemplu, conţin de 2-4 ori mai mulţi antioxidanţi
decât afinele.
In plus, fructele goji conţin zaharuri cu catenă lungă ( polizaharide ), care întăresc sistemul
imunitar. Printre zaharurile cu catenă lungă şi scurtă pe care le conţin aceste fructe se numără : D-

3
rhamnoza, D-xiloza, D-arabinoza, D-fucoza, D-glucoza şi D-galactoza. Circa 36% din zaharurile pe
care le conţin fructele goji cultivate de om ( nu cele sălbatice ) sunt polizaharide cu catena lungă. La
varietăţile sălbatice, acest conţinut este încă şi mai mare.
Marele nutriţionist macrobiotic Michio Kushi recomandă să mâncăm în funcţie de scopul pe
care ni l-am propus. Dacă unul din scopuri este acela de a cultiva vitalitatea şi longevitatea, ar trebui
să mâncăm cât mai des fructe goji. Există suficiente dovezi că fructele goji reprezintă cel mai bun
superaliment din lume cu efecte asupra longevităţii. Nu întâmplător, el a fost supranumit “fructul
longevităţii”. Cercetătorii care studiază plantele medicinale au identificat o întreagă varietate de
substanţe nutritive pe care le conţin aceste fructe, care contribuie la o viaţă mai lungă şi mai
sănătoasă.
Pe măsură ce îmbătrânim, organismul nostru produce o cantitate din ce în ce mai mică de
Hormon de Creştere Umană ( HGH ). Oamenii de ştiinţă au stabilit că există o conexiune între
reducerea producţiei de HGH şi simptomele îmbătrânirii. Organismul unui om în vârstă de 70 ani nu
mai produce decât o zecime din cantitatea de Hormon al Creşterii Umane ( HGH ) produsă de
organismul unui tânăr de 20 ani. Acestui declin îi corespunde o deteriorare fizică permanentă, care
generează o energie din ce în ce mai redusă, pierderea masei musculare şi tendinţa de a depozita din
ce in ce mai multe grăsimi. Fructele goji sunt singurul aliment cunoscut care stimulează corpul uman
să producă în mod natural o cantitate mai mare de HGH. De aceea, ele pot fi considerate probabil cel
mai bun superaliment din lume cu proprietăţi antiîmbătrânire.
Creşterea longevităţii se datorează conţinutului bogat în seschiterpenoide. Aceste substanţe au
proprietăţi antiinflamatorii recunoscute. Ele stimulează glanda pituitară şi pe cea pineală, sporind
astfel producţia de hormoni de creştere. HGH este un hormon cheie, care influenţează secreţia tuturor
celorlalţi hormoni ai corpului.
Prezenţa anumitor aminoacizi în fructele de goji ar putea promova de asemenea producţia de
HGH. Fructele de goji conţin l-glutamină şi l-arginină, hormoni care stimulează secreţia de HGH.
In Asia, fructele goji sunt considerate în mod tradiţional un tonic sexual foarte puternic. De
altfel, ele reprezintă un tonic general, care reduce impactul stresului asupra organismului nostru.
Impreună, toate aceste beneficii asigură şi o viaţă sexuală mai sănătoasă şi mai bogată.
Fructele goji reprezintă cea mai bogată sursă naturală de carotenoizi antioxidanţi ( cum ar fi
betacarotenul, pe care îl conţin în proporţie mai mare decât morcovii ). Carotenoizii sunt pigmenţi
antioxidanţi naturali, solubili în grăsime.
De asemenea, fructele goji conţin zeaxantină şi luteină, doi antioxidanţi cheie pentru o vedere
sănătoasă. Radicalii liberi atacă ochii, în timp ce zeaxantina şi luteina îi protejează şi repară aceste
leziuni. Aceşti antioxidanţi se concentrează în centrul retinei şi protejează ochii de cele mai comune
cauze ale deteriorării vederii asociate cu procesul de îmbătrânire, printre care degenerarea maculară,
cataracta şi retinopatia diabetică.
Fructele goji sunt implicate în susţinerea sistemului imunitar prin conţinutul în polizaharide,
beta-caroten şi germanium.
Polizaharidele din goji sunt renumite în întrega lume pentru capacitatea lor de a stimula
sistemul imunitar al organismului uman şi de a proteja celulele de mutaţiile genetice.
Beta-carotenul stimulează timusul şi amplifică acţiunea interferonului asupra sistemului
imunitar. Interferonul joacă un rol esenţial în protejarea corpului de infecţiile virale.
Germaniul este un mineral cu proprietăţi anticancerigene recunoscute. Ca şi beta-carotenul,
stimulează producţia de interferon.
Fructele goji conţin şi o cantitate enormă de hidrogen ( mai ales cele sălbatice, care cresc în
soluri aluvionare ). Acest element contribuie decisiv la aşa-numita “hidratare” a organismului.
Băştinaşii care trăiesc în regiuni deşertice sărace în apă consideră consumul fructelor goji o parte
esenţială a supravieţuirii.

4
 Tipuri de fructe goji
Fructele goji au culoarea roşu închis şi sunt uscate, fiind de mărimea stafidelor. Au un gust
între cel de merişoare şi cel de cireşe, iar la sfârşit lasă un uşor gust de plantă medicinală.
Ce caracteristici trebuie să aibă fructele goji când vrem să le cumpărăm :
1. Fructele trebuie să fie organice - sunt superioare din punct de vedere calitativ, nutriţional şi
al gustului faţă de cele neorganice.
2. Fructele trebuie să fie moi, dar nu foarte moi ( ar putea fi ţinute în apă cu zahăr şi apoi
uscate din nou ). De evitat fructele excesiv de uscate.
3. In cazul fructelor goji, mărimea nu contează
4. Fructele goji ar trebui să aibă o culoare roşie vie ( cele prea deschise la culoare ar putea să
fie vechi sau cu un conţinut redus de antioxidanţi ).
Produsele pe bază de goji sunt comercializate sub diverse forme :
- Fructe goji uscate
- Extract de fructe goji sub formă de pulbere ( vrac sau presat sub formă de capsule )
- Suc de fructe goji ( preparat din concentrat de fructe )
- Tincturi şi extracte lichide de goji ( de preferinţă, preparate din fructe sălbatice proaspete,
nu din cele uscate )
- Fructe proaspăt culese
- Seminţe de fructe goji ( pentru aplicaţii cosmetice )
- Batoane de ciocolată şi energetice cu fructe goji

Cum se folosesc fructele goji

Fiind recunoscute ca tonic, adaptogen şi superaliment, fructele goji şi produsele care le conţin
se pot folosi zilnic. O cantitate rezonabilă ce poate fi consumată într-o zi este de aproximativ 14-15
grame ( o mână de fructe ). De regulă, 1 gram conţine 4-6 bobiţe uscate de goji.
La fel ca orice alte fructe uscate, goji pot fi folosite ca gustare sau în amestec cu alte
ingrediente pentru diferite reţete şi shake-uri.
Medicina tradiţională chineză afirmă că atunci când sunt amestecate cu alte ingrediente
alimentare, fructele goji îmbunătăţesc digestia prin stimularea secreţiei de sucuri digestive în stomac
şi în intestine.
Fructele goji organice pot fi mixate cu boabe de cacao şi/sau cu numeroase alte suplimente,
cu alte fructe uscate, nuci şi seminţe, pentru prepararea unor amestecuri cu efecte revitalizante.
Indeosebi amestecul de goji şi cacao are gust extrem de bun. Dat fiind conţinutul lor antioxidant, cele
două superalimente alcătuiesc împreună o gustare excelentă pentru călătoriile cu avionul şi nu numai.
Fructele goji uscate pot fi amestecate direct în sucuri, shake-uri şi elixiruri. Un blender
rezonabil de puternic le va mixa perfect cu restul băuturii. Fructele goji pot fi înmuiate în apă şi
rehidratate. Apa folosită nu trebuie aruncată în final, întrucât are efecte de rehidratare deosebite şi
reprezintă o bază excelentă pentru supă.
Fructele goji pot fi un aditiv minunat pentru orice ceai. Indiferent din ce plante se prepară
ceaiul, se pot adăuga la acesta 10-20 fructe goji. Gustul amar al anumitor plante medicinale este astfel
redus, iar aroma lor va deveni mai savuroasă, împletindu-se sinergic cu cea a fructelor goji. La fel de
bine se poate prepara un ceai exclusiv din fructe goji. Ceaiul la gheaţă din fructe goji este foarte
reconfortant vara. Prin consumarea lui, te poţi bucura de efectele benefice ale polizaharidelor din goji,
care se dizolvă cu uşurinţă în apă fierbinte.
Fructele goji uscate trebuie păstrate în pungi sau recipiente uscate şi sigilabile. Dacă sunt
ţinute în aer, ele absorb foarte multă umiditate.

5
 CACAO - ciocolată în stare pură

Cacao este sămânţa din fructul unui arbore

indigen din jungla americană. In anul 1753, savantul
suedez Carl Linnaeus a dat speciilor acestui gen
vegetal numele de Theobroma cacao, adică “cacao,
alimentul zeilor”.
Arborii de cacao înfloresc tot timpul anului.
Florile lor au cinci petale deschise la culoare şi
reprezintă un fel de excrescenţe ( asemănătoare
conopidei ), care cresc direct pe trunchiurile copacilor.
Aceste flori sunt rareori vizitate de albine,
fiind polenizate de nişte musculiţe. Odată polenizate,
florile se transformă în fructe de tip păstaie. La
început ele sunt verzi, după care capătă culoarea caracteristică speciei, care poate fi roşie, portocalie,
galbenă, albastră sau violetă. Păstăile de cacao au nevoie de cinci - şase luni pentru a se coace
complet, caz în care ajung la o lungime de 18-20 de centimetri. Fiecare păstaie conţine între 20-50 de
seminţe ca nişte migdale, înconjurate de o pulpă subţire şi dulce. Aceste seminţe sunt ceea ce noi
numim “alimentul zeilor” sau boabele de cacao, respectiv ciocolată în stare pură.
La ora actuală, se cultivă în întreaga lume trei specii derivate din Theobroma cacao, cea mai
preţuită dintre toate fiind Criollo.
Fructele arborilor de cacao au o coajă dură şi nu cad la sol. In cazul varietăţilor sălbatice, care
cresc în jungle, ele sunt sparte de maimuţe, de păsări şi de alte animale, care consumă boabele din
interior. Cu această ocazie, o parte din boabe cad la sol şi, dacă întâlnesc condiţii propice, dau naştere
unor noi arbori. Seminţele de cacao încolţesc uşor, iar arborii tineri pot produce fructe după trei până
la cinci ani, dacă celelalte condiţii de mediu le sunt favorabile. Un arbore matur poate produce
aproximativ 50 de fructe, ce pot fi culese de două sau trei ori de-a lungul întregului an.
Cacao este cea mai bună sursă alimentară pentru numeroase substanţe nutritive, dar mai
presus de orice, susţine inima, deopotrivă la nivel fizic,
metafizic şi spiritual. Nu întâmplător, aztecii o numeau
“sângele inimii”. Intr-adevăr, cacao susţine sănătatea
sistemului cardiovascular, trezeşte inima, ajută focalizarea
fiinţei asupra stării sale naturale de simţire ( în locul
gândirii excesive ) şi ne ajută să ne reconectăm prin
intermediul intuiţiei cu misterele farmacopeii vegetale a
Mamei-natură.
Boabele crude de cacao sunt unul dintre cele mai
fantastice superalimente pe care ni le oferă natură, datorită
conţinutului lor bogat în minerale şi gamei largi de
proprietăţi unice pe care le au. Dat fiind că multe din aceste proprietăţi se pierd prin procesare şi
rafinare sau prin gătire la foc, marea majoritate a oamenilor nu cunosc adevăratele beneficii oferite de
acest superaliment.
Antioxidanţi - Cacao conţine cea mai mare cantitate de antioxidanţi dintre toate alimentele
din lume. Printre aceştia se numără : polifenolii, catecinele şi epicatecinele. Raportat la aceeaşi
greutate, cacao conţine mai mulţi antioxidanţi decât vinul roşu, afinele, fructele acai, rodiile şi
fructele goji la un loc.
Magneziul - După toate aparenţele, cacao este cea mai importantă sursă de magneziu din
lume. Magneziul este un mineral alcalin fără de care organismul uman nu poate trăi.

6
 El stimulează inima, puterea cerebrală şi mişcările peristaltice ale intestinelor, reduce
crampele menstruale, relaxează musculatura, amplifică flexibilitatea, întăreşte oasele şi sporeşte
alcalinitatea organismului. Atunci când corpul dispune de o cantitate suficientă de magneziu, venele
şi arterele se relaxează, opunând o rezistenţă mai mică, fapt care îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi
implicit transportul oxigenului şi a substanţelor nutritive. Studiile au arătat că deficitul de magneziu
este asociat cu probleme de ritm cardiac şi că după un atac
de cord, lipsa magneziului promovează alte leziuni ale
muşchiului cardiac, datorită atacurilor radicalilor liberi.
Potrivit Dietei Americane Standard ( SDA ),
magneziul este cel mai deficitar mineral în Statele Unite şi
Canada, peste 80% dintre americani suferind de acest
deficit.
Cacao conţine suficient magneziu pentru a inversa
acest deficit.
Fierul - Cacao conţine 314% din doza zilnică
recomandată de fier per uncie ( 28 grame ). După cum se
ştie, fierul este un mineral foarte important, de care corpul
nostru are nevoie, întrucât face parte integrantă din proteina din sânge numită hemoglobină, proteină
responsabilă de transportul oxigenul. Deficitul acesteia produce anemie.
Cromul - este un oligoelement foarte important, care menţine echilibrul zahărului în sânge.
Aproape 80% dintre americani au un deficit de crom. Cacao conţine suficient crom pentru a inversa
acest deficit.
Manganul - Cacao reprezintă o sursă foarte bogată de mangan, un alt oligoelement esenţial,
care asistă fierul în oxigenarea sângelui şi în formarea hemoglobinei. In mod curios, lacrimile umane
conţin o mare concentraţie de mangan.
Zincul - Cacao este o sursă excelentă de zinc, un alt oligoelement esenţial, care joacă un rol
cheie în sistemul imunitar, dar şi în buna funcţionare a ficatului, pancreasului, fluidelor sexuale şi
pielii. Mai mult, zincul este implicat în miile de reacţii enzimatice din organism. Zincul poate fi
absorbit mai uşor de organism după detoxifierea de metale grele.
Cuprul - este un alt oligoelement esenţial. In starea sa naturală, el face parte integrantă din
complexul vitaminei C în diferite plante, inclusiv cacao. In corpul uman, cuprul joacă un rol decisiv
asupra stării de sănătate a sângelui şi a sistemului imunitar.
Vitamina C - Importanţa şi valoarea vitaminei C ca superremediu medicinal şi ca potenţator
al altor componente a fost scoasă în evidenţă în 1954.
100 g de cacao conţin 44 mg de vitamina C, o valoare extraordinar de ridicată pentru nuci şi
seminţe uscate. Cacao trebuie să fie însă crudă pentru a conţine vitamina C. Ciocolata procesată nu
mai conţine nici o urmă din această substanţă extrem de preţioasă.
Acizii graşi Omega-6 - Cacao conţine acizi graşi omega-6. Din păcate, ciocolata procesată la
foc nu mai conţine decât acizi graşi râncezi ( grăsimi trans ), care pot genera reacţii inflamatorii.
Aceasta este marea diferenţă între cacao crudă şi cea procesată.
Feniletilamina ( PEA ) – reprezintă o clasă de componente care se găsesc din abundenţă în
cacao. In mod regretabil, prăjirea boabelor de cacao distruge sau coagulează o bună parte din aceste
substanţe, care sunt extrem de sensibile la căldură. De aceea, în marea lor majoritate ele nu se găsesc
în ciocolata convenţională ( nici chiar în cea organică ) procesată la foc. PEA reprezintă o clasă
importantă de substanţe chimice, care joacă un rol important în amplificarea lucidităţii şi a puterii de
concentrare.
Concentraţia mai mare de 2,2% de PEA şi cantitatea semnificativă de magneziu pe care le
conţin boabele de cacao suprimă în mod natural apetitul, contribuind astfel la procesul de slăbire.

7
 Anandamida - este o endorfină canabinoidă pe care corpul uman o produce în mod natural
după exerciţiile fizice. Singurul aliment în care a fost descoperită este cacao. Se mai numeşte
substanţa chimică a fericirii, pentru că este secretată atunci când ne simţim euforici.
Cacao mai conţine şi inhibitori ai enzimei care reduce capacitatea organismului de a dizolva
chimic anandamida, ceea ce înseamnă că atunci când consumăm cacao avem tendinţa de a ne simţi
mai bine o perioadă mai lungă de timp, datorită anandamidei conţinute în cacao, cât şi celei produse
de organismul nostru.
Triptofanul - Cacao conţine cantităţi semnificative de triptofan, o substanţă nutritivă care
îmbunătăţeşte semnificativ starea de spirit. Triptofanul este sensibil la căldură. De aceea, el este
distrus prin procesul de gătire la foc. Aşa se explică de ce marea majoritate a alimentelor gătite sunt
deficitare în triptofan, chiar dacă proteinele de origine animală sunt bogate în acest aminoacid. Printre
altele, se pare că aceasta ar putea fi una dintre explicaţiile epidemiei de depresii care are loc în lume
la ora actuală. Din acest punct de vedere, consumul boabelor crude de cacao poate reprezenta o
alternativă excelentă pentru obţinerea triptofanului alimentar de care avem nevoie.
Serotonina - Cacao este foarte bogată în serotonină triptaminică. Această substanţă este
principalul neurotransmiţător al corpului uman şi al marii majorităţi a celorlalte organisme vii.
Serotonina are o compoziţie chimică asemănătoare celei a triptofanului, melatoninei şi DMT-ului,
contribuind la întărirea “scutului antistres”.
Fibrele alimentare - Cacao conţine un tip extraordinar de fibre solubile. Acestea sunt atât de
perfecte pentru digestia umană, încât contribuie la curăţarea intestinelor şi la stimularea mişcărilor
intestinale peristaltice indiferent dacă boabele de cacao sunt zdrobite, măcinate sau chiar micronizate.
Metilxantinele : cafeina şi teobromina - Cacao reprezintă o sursă foarte săracă în cafeină,
dar reprezintă în schimb una din cele mai bogate surse de teobromină, care este un metabolit al
cafeinei. Ca şi cafeina sau teofilina ( metilxantina ce reduce crizele de astm ), teobromina aparţine
unei grupe de substanţe - alcaloizii xantinici. Cacao conţine aproximativ 1% teobromină cu rol
bactericid eficient, ce ucide streptococul mutans ( principalul microorganism care produce carii
dentare ). Teobromina este înrudită chimic cu cafeina, dar nu stimulează sistemul nervos. In schimb,
ea dilată vasele sanguine, uşurând astfel activitatea inimii. Acesta este unul din principalele motive
pentru care cacaoa reprezintă un aliment atât de important pentru bolnavii de inimă.
Cum trebuie folosite produsele de cacao
1. Produsele de cacao crude ( boabe, pulbere, unt ) se pot amesteca cu blenderul în băutura
favorită. O lingură de cacao se asezonează foarte bine cu un litru din orice băutură. De exemplu, se
poate amesteca cu apă de cocos, cu diferite ceaiuri sau cu cafea.
2. Se pot presăra boabe crude de cacao peste desertul favorit, în locul cipsurilor de
ciocolată.
3. Se pot consuma boabe crude de cacao cu goji, seminţe de cânepă, fructe incaşe, migdale
şi alte amestecuri de superalimente.
4. Se pot consuma boabe de cacao goale. ( cei care preferă ciocolata amăruie le vor aprecia
foarte mult ).
Doza zilnică recomandată
Cantităţi mici de cacao/persoană/zi : 1 bob de cacao pentru fiecare 8-10 kg greutate corporală.
Cantităţi moderate de cacao/persoană/zi : 1 bob de cacao pentru fiecare 5-8 kg greutate
corporală.
Cantităţi excesive de cacao/persoană/zi : 1 bob de cacao pentru fiecare 1-4 kg greutate
corporală.

8
 MACA - afrodisiacul din Anzi

Dovezile arheologice atestă că maca a fost

cultivată în Anzii peruvieni din America de Sud de
aproximativ 2 600 de ani. Ea face parte din familia
cruciferelor, care include broccoli, varza, conopida,
napii, ridichile.
Maca este cultivată pentru rădăcinile ei,
care seamănă cu cele ale ridichilor, având o culoare
alb-gălbuie, galbenă sau mov închis ( ca cea a
sfeclei ).
Zona în
care este cultivată
maca este situată la mare altitudine în Munţii Anzi. Este o regiune
neospitalieră, în care nu cresc copaci, extrem de însorită, cu vânturi
puternice şi schimbări drastice de temperatură, de la ( + 18º C ) la
( - 10º C) în doar câteva ore. Maca are una din cele mai mari toleranţe
la îngheţ cunoscute în lumea vegetală, fapt care îi influenţează
caracterul şi proprietăţile. De aceea, maca este unul din
superalimentele cele mai recomandate persoanelor care locuiesc într-
un climat rece, la mare altitudine şi/sau care au un mod de viaţă
extrem şi aventuros.
Maca a fost folosită de secole în scopuri medicinale în America de Sud, pentru sporirea
fertilităţii la oameni şi la animale. Maca era atât de preţuită în perioada cuceririi spaniole şi mai
târziu, încât era folosită ca monedă de schimb.
Maca nu numai că a fost unul din superalimentele favorite
ale indienilor peruvieni quechua, dar continuă să fie savurată de
către adepţii bucătăriei vii şi bazate pe crudităţi, de vegetarieni,
aventurieri, adepţii sporturilor extreme, maeştrii bucătari şi
alchimiştii mâncărurilor. La ora actuală, maca este disponibilă pe
scară largă în întreaga lume.
Efectele din ce în ce mai renumite ale acestui superaliment
au condus la o creştere a cererii în Japonia, Europa şi America de
Nord. De aceea, culturile de maca sunt în continuă creştere, fiind
susţinute de către experţii guvernamentali peruvieni, ceea ce face ca
această plantă să tindă să devină unul din principalele produse vegetale de pe piaţa internaţională de
superalimente şi superplante medicinale şi aromatice.
Beneficii
Reputaţia acestei plante ca stimulent al vitalităţii şi al libidoului sexual este cunoscută de
foarte multe secole. Ca şi fructele goji, ciupercile reishi, rădăcina de sparanghel, rhodiola, ginsengul,
maca este un adaptogen puternic, ceea ce înseamnă că are capacitatea de a echilibra şi de a stabiliza
sistemul glandulo-hormonal al organismului, sistemul nervos, cel cardiovascular şi cel muscular.
Maca îmbunătăţeşte următoarele afecţiuni : anemia, oboseala cronică, depresia, infertilitatea şi
sterilitatea la oameni şi animale, lipsa libidoului, malnutriţia, simptomele asociate cu menopauza,
memoria, cancerul la stomac, tensiunile generate de stress.
Pulberea de maca uscată conţine 59% carbohidraţi, 8,5% fibre şi puţin peste 10% proteine.
Acestea din urmă conţin 20 aminoacizi, dintre care şapte esenţiali. Prin comparaţie cu cartoful ( o altă
rădăcinoasă locală din Anzi ), maca are de cinci ori mai multe proteine şi de patru ori mai multe fibre.
Deşi nu reprezintă o sursă completă de proteine, cele pe care le conţine sunt precursoare ale diferiţilor
hormoni şi aminoacizi, ceea ce face ca dieta bazată pe maca să fie similară cu cea bogată în proteine.

9
 Maca are un conţinut mai ridicat în grăsimi decât alte rădăcinoase ( 2,2% ). Astfel, ea conţine
acid linoleic, acid palmitic şi acid oleic ( cei mai importanţi acizi graşi ), fiind totodată o sursă bogată
de steroli, care îmbunătăţesc sistemul imunitar, printre care sistosterolul, campesterolul, ergosterolul,
etc.
Maca mai conţine izotiocianaţi aromatici activi din punct de vedere biologic, mai ales
izotiocianatul de p-metoxibenzil, ale cărui proprietăţi afrodisiace sunt vestite.
In plus, maca este bogată în calciu, magneziu, fosfor, potasiu, sulf, sodiu şi fier; conţine
oligoelemente precum zincul, iodul, cuprul, seleniul, bismutul, manganul, staniul şi siliciul. Este de
asemenea bogată în vitaminele B1, B2, C şi E.
Maca ajută organismul să facă faţă stresului de orice tip. Ea îmbunătăţeşte oxigenarea sângelui
şi reduce stresul asociat cu răul de altitudine.
Ca adaptogen, maca asigură mai multă energie atunci când organismul are nevoie, fără a-l
suprastimula, însă, atunci când nu are nevoie de energie. Majoritatea studiilor arată că adaptogenii
stimulează sistemul imuntar şi amplifică vitalitatea corpului cu 10-15%. Deşi nu se adresează unor
simptome anumite, ei îmbunătăţesc adaptabilitatea generală a organismului la situaţii stresante.
Studiile au arătat că maca acţionează asupra hipotalamusului şi asupra glandei pituitare,
precum şi asupra glandelor suprarenale. S-a emis ipoteza că, prin activarea acestor glande, maca
amplifică nivelul energetic, vitalitatea şi libidoul organismului. De asemenea, maca are efecte
benefice şi asupra funcţiei glandei tiroide.
Produse comercializate pe baza de maca :
- rădăcină uscată şi măcinată
- capsule cu rădăcină uscată şi măcinată
- maca roşie, neagră sau galbenă
- extracte din rădăcină uscată şi măcinată
- maca prăjită
- tincturi de maca
- formule de superalimente uscate şi măcinate care conţin şi maca
- batoane de ciocolată şi batoane energetice cu maca
Cum trebuie folosită maca
Fiind un superaliment, maca se poate folosi în cantităţi mai mari decât plantele medicinale şi
aromatice. De asemenea, ea poate fi folosită perioade lungi de timp fără să aibă efecte secundare
dăunătoare. Maca este un aliment care încălzeşte, de aceea, consumul ei este mai potrivit iarna şi în
regiunile cu climat friguros.
De regulă, maca este livrată sub formă de pulbere organică, uscată şi măcinată. Se poate
folosi oricând o lingură sau mai mult din această pulbere pentru a o adăuga la o băutură răcoritoare
naturistă, la un ceai, la o cafea, la un lapte de alune sau la orice alt tip de băutură naturistă.
Maca are o afinitate deosebită pentru cacao şi, de aceea, se poate amesteca în reţetele de
ciocolată organică. Va rezulta o adevărată magie culinară.
La fel de bine, maca se poate adăuga la diferite deserturi, dulciuri, salate, gemuri, supe şi
budinci.
Maca are un gust dulce, asemănător malţului, la care se adaugă un uşor gust de unt. Gustul ei
aminteşte de celelalte legume crucifere, precum ridichile, cu o uşoară notă picantă.
Pulberea de maca este un excelent emulsificator. De aceea, poate fi folosită pentru a crea
emulsii din grăsimi/uleiuri amestecate cu glucide în diferite băuturi sau reţete. De exemplu, dacă
preparăm o băutură în care punem nectar de agave şi boabe de cacao, putem adăuga maca pentru a
obţine o emulsie fină şi un gust mai savuros.
Doza zilnică de maca este de cel puţin 10 g ( o lingură cu vârf ), cantitatea ideală fiind însă
dublă. In caz de uz intensiv, se recomandă o pauză de o săptămână pe lună.

10
 PRODUSELE STUPULUI - primele superalimente

Beneficiile produselor stupului erau cunoscute din antichitate. Civilizaţia elenă a utilizat pe
scară largă produsele stupului. Homer făcea referiri repetate la miere şi polen în capodoperele sale
Iliada şi Odiseea. Pitagora mânca zilnic miere, la fel ca şi studenţii săi. Mierea şi apa cu miere erau
consumate în mod curent de către sportivii care participau la Jocurile Olimpice din antichitate. Mierea
era folosită la competiţiile sportive, dar şi pentru îngrijirea pielii.
La mult timp după căderea Romei, mierea a continuat să fie folosită în întreaga Europă,
inclusiv ca monedă în schimbul de produse sau pentru plata taxelor şi impozitelor.
Despre albine :
- albinele vizitează circa 2 milioane de flori pentru a produce 0,45 kilograme de miere;
- albinele dintr-un stup parcurg în total 85 000 de kilometri pentru a produce un borcan de
miere ( de aproximativ o jumătate de kilogram );
- în medie, o albină produce a 12-a parte dintr-o lingură de miere în întreaga viaţă;
- toate albinele lucrătoare sunt femele;
- albinele comunică între ele prin dans, pe care îl pot interpreta chiar în întunericul cel mai
deplin;
- o regină a albinelor poate să depună până la 3000 de ouă/zi, câte 5-6/minut. Intr-un an ar
rezulta 175-200 000 de ouă.
- în medie, albinele zboară cu o viteză de aproximativ 20 kilometri/oră;
- albinele dintr-un stup vizitează în medie 225 000 000 de flori pe an. O singură albină
vizitează între 50-1000 de flori/an, dar limita maximă poate ajunge la mai multe mii de flori.
- producerea cerii de albine în cadrul unui stup nu solicită mai mult de 1,5-2% din munca
totală a albinelor ( restul fiind consacrat producerii mierii );
- albinele sunt singurele insecte ce produc alimente pentru oameni;
- viaţa unei albine este în medie de 3-6 săptămâni;
- albinele produc singurul aliment din lume care nu se strică niciodată. Mierea găsită în
mormintele egiptene continuă să fie comestibilă şi astăzi.
Beneficii
Produsele stupului ( miere, polen, propolis şi lăptişor de matcă ) sunt considerate a fi printre
cele mai spirituale şi mai magice alimente de pe Pământ şi unul din principalele superalimente şi
surse de substanţe nutritive concentrate.
Consumul zilnic sau regulat al acestor produse este extrem de recomandat. Produsele stupului
reprezintă o clasă de superalimente dintre cele mai importante, care ne pot ajuta să ne menţinem
starea de sănătate.
In starea ei organică crudă şi nefiltrată, mierea este foarte bogată în minerale, antioxidanţi,
probiotice, enzime şi este unul din alimentele cu vibraţia cea mai înaltă de pe Pământ. In plus, ea are
virtuţi terapeutice fără egal, este uşor digerabilă şi reprezintă una din sursele de zahăr cele mai uşor de
asimilat pentru organism.
Polenul de albine este considerat a fi cel mai complet superaliment din întreaga natură. El
conţine vitamina B9 şi toţi cei 22 aminoacizi esenţiali. In plus, are gust delicios şi este una din cele
mai bogate surse de energie şi de proteine din câte există.
Propolisul este substanţa cu care este căptuşit stupul pentru a fi protejat. Propolisul este o
substanţă ceroasă colectată şi produsă de albine, cu virtuţi medicinale ieşite din comun, antibacteriană
şi care susţine sistemul imunitar. Proprietăţile sale terapeutice şi alchimice sunt cunoscute şi folosite
de mii de ani.

11
 Mierea
Preparată din nectarul pe care îl culeg albinele din
flori, mierea este un remediu universal, un îndulcitor şi o
sursă unică de substanţe nutritive.
Mierea trebuie consumată întotdeauna în stare crudă,
căci cea preparată termic nu mai conţine enzime. Pentru o
absorbţie şi mai bună a mineralelor, ea poate fi consumată
împreună cu alte superalimente bogate în aceste substanţe.
Mierea este recunoscută de mii de ani pentru efectele
sale terapeutice, care pot alina sau vindeca diferite boli,
printre care se numără : diareea, ulcerul, infecţiile, sindromul
colonului iritabil, problemele gastro-intestinale, cancerul, infecţiile datorate stafilococilor, dar şi
multe altele. Printre bolile infecţioase generate de bacterii asupra cărora mierea are un efect antibiotic
se numără : antraxul, difteria, infecţiile aparatului urinar, cele ale urechilor, meningita, infecţiile
respiratorii, sinuzita, pneumonia, tuberculoza, muşcăturile de animale, febra tifoidă, dizenteria,
abcesele, băşicile, bătăturile, problemele dinţilor, febra puerperală, scarlatina, durerile de gât şi
holera.
Mierea poate fi aplicată extern pentru vindecarea rănilor ( îndeosebi varietatea Manuka ).
Există diferite tipuri de răni care pot fi vindecate în mod eficient cu miere, printre care tăieturile,
abcesele, arsurile, rănile abdominale rezultate în urma operaţiilor, crăpăturile buzelor, degerăturile,
ulceraţiile diabetice, rănile infectate, iritaţiile pielii, etc.
Marile beneficii terapeutice ale mierii se datorează proprietăţilor antibacteriene şi capacităţii
de reţinere a umezelii pe care aceasta le are. In plus, mierea nu generează niciodată efecte secundare
negative.

Polenul de albine
Polenul de albine este un aliment alcalin, considerat de nutriţionişti unul dintre cele mai
complexe produse alimentare din natură.
Beneficii
- nivel ridicat de antioxidanţi, care contribuie la creştera longevităţii
- afrodisiac puternic şi îmbunătăţeşte fertilitatea. Polenul poate reduce problemele prostatei şi
poate regenera organele sexuale, datorită conţinutului său bogat în substanţe seminale.
- îmbunătăţeşte vitalitatea, capacitatea de rezistenţă a organismului, nivelul de energie şi
viteza, permite recuperarea mai rapidă în urma exerciţiilor fizice, ajută pulsul să revină la normal şi
amplifică rezistenţa corpului la efortul mare repetat. Îmbunătăţeşte creşterea şi definirea musculară;
sportivii care consumă suplimente cu polen au performanţele mult crescute fără efecte negative.
- produce scăderea producţiei de histamină, neutralizând astfel foarte multe alergii;
- prin concentraţia extraordinară de vitamine din complexul B, polenul contribuie la
construirea scutului de autoapărare împotriva stresului, sporeşte longevitatea, curăţă acneea şi
inversează procesul de îmbătrânire, inclusiv pe cel de formare a ridurilor;
- polenul contribuie la reducerea simptomelor diabetului de tip 2, prin restabilirea deficitelor
minerale şi metabolice;
- polenul ajută la terapia următoarelor boli : anemie, constipaţie, colită, sinuzită, astm şi
bronşită;
- polenul conţine : 18 vitamine, inclusiv aproape toate vitaminele din grupul B ( mai puţin
B12 ), precum şi vitaminele C, D şi E, rutină ( un catalizator al enzimelor ); caroten, lecitină, colină,
toţi aminoacizii esenţiali ( 22 în total ), 14 acizi graşi, inclusiv cei esenţiali, 11 carbohidraţi, de la
polizaharide la zaharuri simple, acizi nucleici precum ARN şi ADN, hormoni steroizi vegetali;
Polenul este materialul reproductiv al lumii vegetale. De aceea, el este alcătuit din cele mai
nobile substanţe ( minerale şi oligoelemente ), concentrate de plante în florile lor ( organele lor

12
seminale ). Polenul conţine până la 60 de elemente, printre care bariul, borul, calciul, cuprul, aurul,
iodul, fierul, magneziul, manganul, fosforul, potasiul, seleniul, siliciul, sulful, sodiul şi zincul.
Polenul conţine până la 11 enzime principale diferite, printre care diataza, fosfataza şi
transferaza, precum şi mari cantităţi de catalază, amilază şi pectază ( o enzimă care divide pectinele ).
Toate aceste enzime ajută procesul digestiv. 130 mg de polen sunt de regulă suficiente pentru a ajuta
la digestia unui bol alimentar de 1,5 kg, graţie proprietăţilor enzimatice ale polenului.
Experimentele ştiinţifice au arătat că cei care consumă polen îşi reduc în mod natural
cantitatea zilnică de hrană cu 15-20 de procente.

Lăptişorul de matcă
Lăptişorul de matcă este sintetizat dintr-o combinaţie de polen şi miere de către un grup foarte
special de albine infirmiere tinere şi este considerat a fi unul dintre cele mai magice, dar şi mai puţin
înţelese superalimente din lume. Secretat de glandele faringiene ale albinelor, el reprezintă o
substanţă lăptoasă şi groasă, fiind singurul factor care transformă o larvă obişnuită într-o regină a
albinelor. Dintre toate superalimentele, lăptişorul de matcă este de departe cel mai eficient din punct
de vedere nutriţional şi nu numai. Cel mai semnificativ aspect din punct de vedere nutriţional al
lăptişorului de matcă este faptul că diferenţierea larvelor feminine depinde în totalitate de dieta
acestora în primele etape de viaţă.
De-a lungul istoriei, numeroase culturi au considerat lăptişorul de matcă “un izvor de tinereţe
şi de frumuseţe”. El are capacitatea de a regenera corpul uman, de a inhiba procesul de îmbătrânire,
de a menţine tonusul pielii, de a promova vitalitatea sexuală, de a alina durerea provocată de artrită şi
de a acţiona ca antidepresiv, la care se adaugă numeroase alte beneficii pentru starea de sănătate :
- lăptişorul de matcă este recunoscut ca regenerator pentru că conţine vitamina B5 ( şi alte
vitamine din grupul B ), la care se adaugă aminoacizi, K, Mg, Ca, Zn, Fe şi Mn. Efectul său
energizant este comparat cu cel al cafelei, dar fără reacţiile adverse ale acesteia.
- lăptişorul de matcă este pe locul 2 pe lista celor mai importante surse naturale de acid
pantothenic ( B5 ) din lume şi conţine până la 50% proteine, 20% carbohidraţi şi 14% grăsimi.
- este cea mai bogată sursă de acetilcolină din lume ( neurotransmiţător ce mediază
transmiterea impulsului nervos la nivel interneuronal ).
- tratează dezechilibrele hormonale, are efect puternic de regenerare a ochilor şi memoriei,
dar şi a sistemului cardiovascular.

Propolisul
Propolisul este o răşină lipicioasă pe care albinele o adună de pe mugurii şi scoarţa copacilor.
Copacii secretă această răşină pentru a se vindeca, pentru a-şi repara leziunile şi pentru a împiedica
procesul de îmbolnăvire. Bioflavonoidele pe care le conţine propolisul au proprietăţi antifungice,
antibiotice şi antibacteriene foarte puternice.
Pentru albine, propolisul este un protector împotriva bacteriilor şi virusurilor, iar pentru
oameni are numeroase proprietăţi terapeutice.
Propolisul a fost folosit multă vreme ca remediu natural şi se crede că marile sale beneficii
vindecătoare se datorează numeroaselor flavonoide pe care le conţine. Unele studii sugerează că el
poate fi utilizat împotriva bacteriilor şi virusurilor prin aplicarea externă asupra zonelor infectate.
Propolisul are efect antimicrobian, acţionând în egală măsură asupra microorganismelor gram-
pozitive şi gram-negative.
Propolisul este o sursă foarte bogată de minerale, aminoacizi, grăsimi, vitamina C şi E,
provitamina A şi complexul B. De asemenea, este foarte bogat în bioflavonoide, substanţe care repară
vasele de sânge şi capilarele.
In stupii superaglomeraţi, propolisul şi lăptişorul de matcă inhibă, prin proprietăşile lor
antibacteriene, antibiotice, antiinflamatorii şi antimicrobiene dezvoltarea bacteriilor nedorite,
susţinându-le pe cele utile.

13
 SPIRULINA - regina proteinelor

Spirulina creşte în apă dulce, într-un mediu alcalin.

Ea face parte din clasa algelor albastru-verzui spiralate, o
categorie de alge unicelulare care există pe Pământ din
cele mai vechi timpuri. Există cel puţin 35 de varietăţi de
spirulină rămase, care pot fi găsite în diferite lacuri şi râuri
de pe Pământ. Ele formează şiruri elicoidale spiralate, prea
mici pentru a putea fi văzute cu ochiul liber. Forma lor
spiralată explică numele generic dat acestor alge.
Culoarea verde a spirulinei este dată de clorofilă,
iar cea albăstruie de un pigment exotic numit ficocianină.
Algele
convertesc prin
fotosinteză lumina solară în proteine, acizi graşi,
carbohidraţi şi aproape toate substanţele nutritive esenţiale
vieţii, toate în forma lor cea mai pură.
Spirulina este o veritabilă supravieţuitoare, putând
rezista în stare latentă chiar şi după evaporarea apei. Ea nu
moare nici măcar când se usucă pe pietre la o temperatură
de 70ºC. Datorită acestei rezistenţe la căldură, ea îşi
păstrează substanţele nutritive chiar dacă este expusă la
temperaturi ridicate în timpul călătoriilor sau prin
procesare.
Beneficii
- Spirulina conţine o gamă uimitoare de substanţe nutritive, printre care se numără : clorofila,
proteinele, vitaminele, principalele minerale, oligoelemente, acizi graşi esenţiali, acizi nucleici ( ARN
şi ADN ), polizaharide şi o gamă foarte largă de antioxidanţi. Spirulina este atât de bogată în
substanţe nutritive, încât unii oameni consideră că se poate trăi numai cu ea o perioadă foarte lungă de
timp.
- spirulina este o algă alcătuită din 65-71% proteine ( cea mai mare concentraţie de proteine
care există în produsele alimentare cunoscute, raportată la greutate ).
- este o sursă completă de proteine ( conţine cei 8 aminoacizi esenţiali şi încă 10 neesenţiali ).
Spre deosebire de alimentele de origine animală, spirulina este o sursă pură şi organică ( crudă ) de
proteine complete pentru organismul uman. Spirulina produce de 200 de ori mai multe proteine per
acru decât creşterea vitelor.
- este foarte bogată în vitaminele A ( betacaroten ), B1, B2, B6, E şi K.
- este o sursă naturală foarte abundentă de clorofilă, săruri minerale, fitonutrienţi şi enzime.
- a asigurat necesarul de proteine al milioanelor de oameni care au trăit în regiunea Mexico
City timp de circa 5 000 de ani
- este cea mai bună sursă de acid gama-linoleic ( GLA ), un acid gras esenţial cu proprietăţi
antiinflamatorii necesar pentru buna funcţionare a sistemului nervos;
- conţine ficocianină, un pigment cu efecte terapeutice deosebite, care îi dă spirulinei culoarea
sa albastră.
Spirulina creşte cantitatea de hemoglobină, îmbunătăţeşte calitatea sângelui şi contribuie la
formarea globulelor roşii. Toate acestea se datorează conţinutului ridicat în fier ( la fel ca şi carnea ),
clorofilă şi ficocianină ( induce producerea în număr mare a celulelor stem din măduva spinării ).
Spirulina este foarte bogată în antioxidanţi : betacaroten ( stimulează sistemul imunitar ),
clorofilă, zeaxantină ( cel mai puternic antioxidant ce protejează vederea ), superoxid-dismutază,

14
fitocianină. Spirulina este un tonic puternic al sistemului imunitar - sporeşte producţia de anticorpi şi
citochine, interferon şi interleuchine ( betacaroten, lipo-polizaharidă, ficocianină ).
Spirulina este un antiinflamator şi antialgic puternic prin conţinutul său în acidul esenţial
gama-linoleic ( GLA ). Al doilea superaliment bogat în GLA este reprezentat de seminţele de cânepă.
Spirulina are capacitate de detoxifiere foarte mare prin conţinutul de sulf mineral
( aminoacizii cu sulf, sulfoglicolipidele şi spirulanul de calciu ).
Aminoacizii cu sulf ( cisteina şi metionina ) ajută ficatul şi sistemul nervos să îşi elimine
toxinele.

ALGELE VERZI-ALBĂSTRUI

Algele verzi-albăstrui din lacul Klamath sunt o

formă de fitoplancton ( micro-alge ) ce diferă de spirulină
prin faptul că preferă apa curgătoare, nu cea stătută şi uşor
sărată.
Algele verzi-albăstrui supravieţuiesc în orice
condiţii şi se pot adapta unor variaţii foarte mari de
lumină, căldură, dioxid de carbon şi oxigen. Ele reprezintă
cea mai bogată sursă de clorofilă din natură, fotosinteza lor
fiind superioară tuturor celorlalte tipuri de plante.
Algele verzi-albăstrui AFA sunt alge care extrag
azotul din atmosferă pentru a construi cu ajutorul lui
proteine de o calitate excepţională.
Algele verzi-albăstrui din lacul Klamath au devenit
un superaliment extrem de popular. Ele reprezintă un
aliment 100% natural, ce conţine o gamă fantastică de
fitonutrienţi care hrănesc creierul, o selecţie uriaşă de
antioxidanţi, minerale ( Fe, Zn, Se, Mg ), aminoacizi
( gama completă ), vitamine, enzime şi foarte multe alte
substanţe nutritive. Sunt una dintre cele mai bogate surse
alimentare de antioxidanţi, printre care se numără
carotenoizii ( betacaroten, licopen şi luteină ), clorofilă şi
ficocianină.
Comparaţie între algele verzi-albăstrui şi
spirulină
- AFA sunt alge sălbatice crescute în mediu sălbatic. Spirulina este o algă sălbatică crescută
într-un mediu controlat. De aceea, AFA conţin mai multe minerale decât spirulina. Analizele de
laborator confirmă această concluzie teoretică;
- AFA conţin mai multă clorofilă. 10 grame de AFA conţin aproximativ 300 mg de clorofilă,
în timp ce 10 g de spirulină conţin doar 120 mg;
- AFA conţin mai multă vitamina C decât spirulina.
- AFA conţin mai mulţi acizi graşi esenţiali. Ele trăiesc în apă rece şi se izolează cu ajutorul
acizilor graşi esenţiali. Spirulina trăieşte în bazine tropicale cu apă sărată şi caldă, aşa că nu necesită
un înveliş de acizi esenţiali care să o protejeze de temperaturile joase.
Beneficii
- algele AFA sunt alcătuite în principal din proteine moi şi din polizaharide uşor digerabile de
către bacteriile noastre intestinale, iar apoi de celulele noastre.
- sunt una din proteinele cele mai uşor de digerat din regnul vegetal ( de aceea unii specialişti
consideră că algele verzi-albăstrui sunt de origine animală în proporţie de 25%;

15
 - AFA conţin foarte multă clorofilă, care contribuie la producerea sângelui
- AFA conţin 40 de minerale şi oligoelemente, pe care le extrag din sedimentele extrem de
bogate în substanţe minerale de pe fundul lacului Klamath.
- AFA conţin complexul vitaminelor B în cantităţi apreciabile.
- AFA conţin acizi graşi omega 3, inclusiv cei cu catena lungă, cunoscuţi sub numele de acizi
docohexanoici ( DHA ); conţin colină ( fosfolipida ce hrăneşte creierul şi sistemul nervos ).

ALOE VERA – secretul nemuririi

Genul vegetal aloe cuprinde peste 200 specii care

cresc în regiunile deşertice şi subtropicale din Africa,
America, Asia şi Europa.
Superalimentul este reprezentat de frunze. Planta
este cunoscută din cele mai vechi timpuri ca plantă de
leac, planta care vindecă arsurile.
Această plantă este pomenită şi în evanghelie.
După ce a fost răstignit, trupul lui Isus a fost învelit cu
fâşii de pânză de in îmbibate cu smirnă şi Aloe.
Cleopatra se pare că şi-a menţinut frumuseţea şi
tinereţea aplicând pe piele sucul acestor frunze. Esenienii
trăiau frecvent 125 de ani graţie acestei plante, pe care o
cultivau în apropiere de Marea Moartă.
Se pare că Aristotel şi Alexandru cel Mare consumau frecvent această plantă. Armata sa
transporta vase cu aloe în toate campaniile şi planta era folosită la tratarea rănilor.
Principala varietate de aloe este o plantă suculentă din deşertul african, care este cultivată la
ora actuală pretutindeni în lume.
Aloe vera conţine un gel mucilaginos plin de polizaharide ( zaharuri cu catenă lungă ). Gelul
se obţine prin stoarcerea şi filtrarea frunzelor groase de aloe.
Aloe vera este un dar al egiptenilor din antichitate, primii care au descoperit magia acestui
superaliment şi care au cultivat această plantă în grădinile lor.
Beneficii
Gelul crud de aloe vera conţine vitaminele A, C şi E, mineralele S, Ca, Mg, Zn, Se, Cr,
precum şi diferiţi antioxidanţi, fibre, aminoacizi, enzime, steroli, lignine, dar mai ales polizaharide.
Polizaharidele din aloe au un efect special de lubrifiere a încheieturilor, creierului, sistemului
nervos şi pielii. Ele reprezintă carbohidraţi cu catena lungă, ce furnizează corpului energie pe
perioade lungi de timp.
Polizaharidele din aloe au un efect de imunomodulare. Ele ajută sistemul imunitar să lupte
împotriva infecţiilor cronice cu viruşi, bacterii şi fungi.
Aloe vera este folosită frecvent în majoritatea curelor de slăbire şi a programelor de fitness,
căci are capacitatea rară de a reduce grăsimea în condiţiile în care sporeşte masa musculară.
Acţionează asupra fibrelor de colagen, menţinându-le supleţea şi flexibilitatea.
Are efect calmant asupra problemelor digestive la toate nivelurile, favorizănd refacerea
epiteliului digestiv. Normalizând pH-ul din interiorul tubului digestiv, are efect antifungic şi
favorizează refacerea microflorei sănătoase de la nivelul colonului, este ,,probioticul natural”.
Reduce inflamaţiile, starea de rău generată de radiaţii.
Ameliorează bolile cardiovasculare şi diabetul prin reglarea dislipidemiilor, împreună cu
psyllium. La diabetici, normalizează glicemia şi implicit reduce simptomele diabetului.
Are efecte paleative asupra proceselor tumorale în combinaţie cu melatonina.

16
 Reduce procesele inflamatorii şi stimulează regenerarea fibrelor de bună calitate. Celulele
mastocitare foarte active în reacţiile autoimune şi alegice se reduc cu până la 48%.
Are conţinut mare de vitamina C şi E cu efect antioxidant.
Conţinut
Manoza este o polizaharidă cu rol antifungic, antibacterian, antiparazitar, care reduce
inflamaţiile.
Aloe are capacitatea de a concentra mineralele Ormus. Mineralele Ormus au o concentraţie
crescută pe faţa încheieturilor, în sistemul nervos şi imunitar, piele, păr, pancreas şi ficat. Au rol anti-
ageing.
Sulful conţinut de aloe este similar cu DMSO ( sulfoxidul dimetil ) şi cu MSM ( metil-
sulfonil-metan ). Aceste forme de sulf sunt foarte eficiente în hidratarea ţesuturilor uscate cu
colagenul distrus şi în reducerea ridurilor. Redau flexibilitatea, elasticitatea şi umezeala ţesuturilor.
Aloe vera stimulează producţia hepatică de glutation, un antioxidant natural care, împreună cu
vitaminele B6, B9 şi B12, reduce homocisteina, produs secundar al infecţiilor cu nanobacterii.

SEMINŢELE DE CÂNEPĂ ( Cannabis sativa I, Cannabis indica ) - Superalimentul

viitorului

Asemeni altor plante fibroase, cânepa poate fi folosită în fabricarea hainelor, funiei sau
hârtiei. Cânepa folosită în fabricarea funiei sau hârtiei conţine o cantitate foarte mică de
tetrahidrocanabinol ( THC ). Astfel, nu te poţi droga folosind funia sau hârtia, deoarece nu este
prezentă o cantitate prea importantă de THC. La începutul anilor 1900, majoritatea funiilor erau
fabricate din cânepă. În timpul celui de-al doilea război mondial, guvernul Statelor Unite a făcut un
film pentru a convinge fermierii să cultive cât mai multă cânepă, pentru a fi folosită în producţia
hainelor şi funiilor necesare. Filmul se numeşte Hemp For Victory ( Cânepă pentru Victorie ).
Marijuana a fost crescută în plantaţiile din estul Statelor Unite din jurul anului 1775 până în jurul
anului 1860. Când plantaţiile au dispărut, prin 1879, marijuana sălbatică creştea de-a lungul coastei
de est şi în zona New England.
Marijuana se extrage din florile uscate de cânepă indiană.
Tulpina, frunzele şi ramurile, conţinând doar puţin THC, sunt
folosite pentru extragere de grăsimi ( ca şi unt sau lapte ) pentru
gătit. Seminţele sunt de obicei îndepărtate, deoarece nu conţin
THC. Marijuana este de obicei fumată în foi de ţigară, pipă,
într-o pipă cu filtru de apă, cunoscută sub numele de bong, sau
mai recent atomizatoare, care elimină substanţele cancerigene şi
toxice.
Haşişul se extrage din răşina extrasă din florile plantei
Cannabis sativa ss. indica. Haşişul este o formă mult mai
concentrată de marijuana, deoarece conţine mai mult THC. Este
de obicei fumat într-o pipă obişnuită sau una cu filtru de apă.
Unii o consumă adăugând-o la prăjituri.
Trichomii florilor de cânepă au concentraţia cea mai mare
de canabinol. Efectele acesteia sunt : ameliorarea senzaţiei de
greaţă şi vomă, stimularea apetitului de mâncare în chimioterapie şi la pacienţii HIV, presiune
intraoculară scăzută ( a fost demonstrat că este eficientă în tratarea glaucomului ), Alzheimerului,
precum şi ca având efecte analgezice ( calmant ).

17
 THC ( Tetrahydrocannabinol )
Cea mai mare contribuţie la această descoperire o aduce expresia TIMP-1 ( Tissue Inhibitor of
Matrix Metalloproteinases-1 ), care s-a dovedit a fi stimulată de activarea receptorilor canabinoizi şi a
mediat efectele anti-invazive ale canabinoidelor. Până la acest test, mecanismele celulare care stau la
baza acestui efect au fost neclare şi relevanţa rezultatelor la comportamentul celulelor tumorale in
vivo rămân a fi determinate.

Uleiul de cânepă
Conţine cei doi acizi graşi polinesaturaţi esenţiali - acidul linoleic Omega 6 şi alpha-linoleic
Omega 3 - într-un raport de 3:1, optim pentru organismul uman.
Dezechilibrul în alimentaţie dintre Omega 6 şi Omegă 3 predispune la obezitate, oboseală,
depresie, boli cardiovasculare şi îmbolnăvirea pielii.
Cannabinolul are efecte antiepileptice, antiinflamatorii şi antibacteriene.
Beta-sitosterolul reduce colesterolul, este antiviral şi antifungic.
Tocoferolul, care este de asemenea prezent în uleiul de cânepă, are efecte antioxidante
demonstrate. Tocoferolul folosit în suplimentele nutritive cu vitamina E este de tipul alpha-tocoferol.
Cânepa conţine şi gamma-tocoferol, care are efecte anticancerigene, în special în cazul tumorilor la
colon. Terpenele, aflate de asemenea în compoziţia uleiului de cânepă, au efecte antiinflamatoare şi
citoprotective.
Reduce tensiunea arterială.
Menţine flexibilitatea membranelor celulare, având totodată proprietăţi antivirale, antifungice
şi antibacteriene. Numeroase studii clinice arată că acizii graşi esenţiali pot da rezultate bune în
tratarea multor afecţiuni alergice cronice şi inflamatorii, de tipul eczemelor şi psoriazisului.
La copii, Omega 3 şi Omega 6 sunt extrem de importanţi pentru dezvoltarea sănătoasă a
creierului şi a funcţiilor cognitive. În plus, constituie un tratament adjuvant în cazul hiperactivităţii şi
al altor probleme comportamentale.
Prin acidul gamma-linolenic, uleiul de cânepă este benefic în tratarea simptomelor
premenstruale şi ale menopauzei, dacă este consumat pe termen lung. În plus, clorofila conţinută este
bogată în magneziu şi extrem de folositoare organismului. Acizii graşi Omega 3 contribuie şi la
producerea seriilor prostaglandin 3 ( PG3 ), substanţe antiinflamatoare care funcţionează asemenea
hormonilor. Uleiul de seminţe de cânepă oferă acizii graşi vitali în tratarea pe termen lung a
afecţiunilor artritice ( de exemplu, artrita reumatoidă ).

QUINOA – Cea mai puternică proteină

Quinoa este fructul unei plante ierboase. Era un aliment de bază al vechilor incaşi, care o
numeau ”cereala-mamă”.
Conţinutul nutritiv al germenilor de quinoa este impresionant. Ei conţin foarte multe proteine,
foarte puţine grăsimi şi nu conţin cholesterol, conţin vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B12, C, D, E şi K,
H, acid folic, acid nicotinic, Fe, Ca, Cr, Cu, F, I, Mg, Mb, P, K, Se, Zn, alături de toţi cei 9 aminoacizi
esenţiali
Din punct de vedere nutritiv, conţine o proteină mai folositoare decât cele din carne, conţinând
toţi aminoacizii esenţiali. Este o sursă bogată de minerale, inclusiv de calciu, mai uşor de asimilat
decât cel din lapte.
Din punct de vedere fiziologic, ajută rinichii.
Beneficii : Întăreşte oasele şi creşte performanţele sexuale ( o viaţă sexuală bună depinde de
nişte rinichi care să funcţioneze cum trebuie ).

18
 GERMENII – o minune pentru o sănătate de fier

Germenii sunt seminţe de legume sau cereale care au încolţit ( de obicei fără ajutorul luminii
soarelui şi al solului ), transformându-se în plante micuţe în trei sau cinci zile. Germinarea este
procesul de umezire, apoi încolţire a seminţei, pentru ca în final să poată fi consumaţi germenii cruzi.

Plantele din care se pot obţine germeni sunt :

- Seminţe : de dovleac, floarea soarelui, susan, lucernă, muştar, schinduf, ridiche, hrişcă,
trifoi;
- Cereale : quinoa, mei, grâu, secară, porumb, orez, ovăz, orz, secară albă, amarant, kamut;
- Nuci : migdale, nuci caju, alune de pădure, alune braziliene, muguri de pin, pecan, fistic,
nuci, etc.
- Leguminoase : linte, fasole roşie, fasole albă cu bobul mare, fasole măruntă, năut, fasole
neagră, soia, fasole lima, fasole mung, mazăre.
Germenii au o concentraţie mare în substanţe nutritive antioxidante, cum ar fi : vitaminele A,
E, şi B, toate mineralele ( Ca, Mg, Ge, Fe, Mn, Cr ), inclusiv seleniul şi zincul, bioflavonoide, toţi
aminoacizii liberi, enzime antioxidante ( cele mai bogate resurse de astfel de enzime active ), clorofilă
şi fibre. Tot ei pun la dispoziţia organismului două elemente antiîmbătrânire – ARN şi ADN – care se
găsesc doar în celulele vii.
Din punct de vedere nutritiv, sunt bogaţi în enzime, enzime antioxidante, elemente
antiîmbătrânire, vitamine, minerale, aminoacizi, clorofilă, proteine complete, fibre şi pigmenţi.
Din punct de vedere fiziologic, susţin toate organele.
Beneficii : Îmbunătăţesc digestia, dau vitalitate şi energie, întăresc organismul în general,
oferă protecţie împotriva radicalilor liberi.

MEIUL – Dinamul digestiei

Din punct de vedere nutritiv, este bogat în fier, magneziu, potasiu, siliciu, complexul de
vitamine B şi vitamina E.
Din punct de vedere fiziologic, ajută organele digestive, în special stomacul şi splina ( bateria
de energie a organismului ).
Beneficii :
Oferă un plus de energie. Ajută digestia, îmbunătăţind asimilarea substanţelor nutritive.
Îndepărtează acidul în exces şi împiedică dezvoltarea ciupercilor.
Meiul încolţit este o sursă excelentă de fier, fibre şi vitamine B. Acesta oferă proteine cu
puţine calorii şi conţine cantităţi semnificative de siliciu, acid nicotinic, vitamina B1 şi B2, potasiu,
magneziu, vitamina E în cantitate moderată. Este o sursă bogată de enzime digestive.
Nu conţine gluten, astfel încât poate fi consumat fără grijă de persoanele cu intoleranţă la
gluten.
Meiul conţine compuşii nutritivi şi energia alimentară care au un efect stabilizator asupra
stomacului, splinei şi pancreasului, permiţându-le acestora să îşi îndeplinească mai bine funcţia.
( stomacul preia şi digeră alimentele, splina trebuie să extragă lipidele din alimente şi să le transforme
în rezerve de energie pentru organism, iar pancreasul trebuie să elibereze în organism enzimele
digestive cu ajutorul cărora sunt descompuse proteinele, lipidele şi carbohidraţii ).

19
 LUCERNA – un tonic miraculos

Numele de lucernă provine din limba arabă - al-fal-fa = „tatăl tuturor alimentelor”
Lucerna conţine toate vitaminele şi mineralele cunoscute necesare vieţii, iar clorofila care se
extrage din ea conţine o cantitate echilibrată de componente organice, moleculare şi minerale,
aproape identice hemoglobinei umane. În compoziţia lucernei intră opt enzime digestive,
fitoestrogeni, bioflavonoide ( antioxidanţi, substanţe antiinflamatoare, compuşi ai oxigenului care
întăresc venele, arterele şi vasele capilare ), saponine ( întăritoare ce conţin săruri minerale ), flavone
( ajută capilarele fragile ), glicozide ( compuşi antitumorali ), alcaloizi ( compuşi cu efect
antiinflamator şi antiinfecţios şi care ajută la formarea proteinelor ), aminoacizi, acizi organici,
minerale şi oligoelemente ( Ca, Mg, P, Fe, K ), clorofilă, acid folic, niacină şi vitaminele A, B, C, D,
E şi K
Din punct de vedere nutritiv, conţine o cantitate foarte mare de enzime digestive şi
bioflavonoide, precum şi cele mai multe vitamine, minerale, aminoacizi şi de patru ori mai multă
vitamina C decât majoritatea citricelor.
Din punct de vedere fiziologic, ea hrăneşte sângele şi intestinele, tonifică intestinele şi creşte
energia digestivă.
Beneficii :
Reglează problemele digestive, arsurile stomacale, gazele, balonarea, malabsorbţia şi
favorizează descompunerea grăsimilor, celulozei şi amidonului.
Acţionează ca un dezodorizant natural şi ca agent împotriva infecţiilor, datorită cantităţii mari
de clorofilă şi vitamina A.
Ca agent de curăţare, lucerna neutralizează acizii şi toxinele, are capacitatea de a absorbi şi
transporta reziduurile intestinale din organism.

20