SCOALA SANITARĂ POSTLICEALA

„CAROL DAVILA „ TECUCI

PROIECT

- ENTEROCOLITA -

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ENTEROCOLITĂ

PROFESOR COORDONATOR,
AS. CHIŢIGA CRINA
ABSOLVENT,
LEOCĂ COSTEL

1
 2017

CUPRINS

Motivaţie ......................................................................................................................3
Argument …………………………………........................………………………….4

PARTEA TEORETICA
CAPITOLUL I
Anatomia şi fiziologia aparatului digestiv
Noţiuni de anatomie .......................................................... ..........................................5
Fiziologia aparatului digestiv ............................ ........................................................13

CAPITOLUL II
Enterocolita
1.Definiţie .................................................................... ...............................................16
2.Etiopatogenie ............................................................................................................16
3.Simptomatologie .................................................... .................................................20
4.Diagnostic pozitiv ....................................................................................................21
5.Tratament .................................................................................................................22
6.Evoluţie ....................................................................................................................23
7.Complicaţii ............................................................................................................. 23
8.Prognostic ................................................................................................................24
9. Educaţie pentru sănătate ..........................................................................................25

PARTEA PRACTICĂ
1. Studii de caz .......................................................................................................... 26
Caz I ............................................................................................................................26
Caz II ..........................................................................................................................36
Caz III .........................................................................................................................48
2. Tehnici de ingrijire utilizate.....................................................................................57
3. Medicamente administrate .....................................................................................67
4. Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului ..................................................73

CONCLUZII ................................ ............................................................................ 74

ANEXE .................................................... ..................................................................77
BIBLIOGRAFIE ........................ ..............................................................................80

2
 MOTIVAŢIE

Enterocolita este una din cele mai comune afecţiuni întîlnite la sugari şi copii,
mai ales dacă aceştia merg la grădiniţă sau creşă, dar în acelaşi timp o întîlnim şi la un
număr apreciabil de adulţi fapt pentru care e important să i se acorde o importanţă
deosebită.
Enterocolita este o infecţie cu bacterii, virusuri, ciuperci sau paraziţi, localizată
la nivelul tractului digestiv. Pentru a preveni enterocolita ar trebui să respectăm cîteva
reguli de igienă de bază. Transmiterea infecţiei se poate face prin consumul de apă sau
mîncare contaminată, dar şi prin mîini murdare.
Fiind o infecţie pe care o putem contacta atît de uşor este necesar să fie
cunoscute cît mai multe date referitoare la modul de prevenire şi transmitere al bolii
aşa încît numărul pacienţilor cu enterocolită care se prezintă la medic să fie în
continuă scădere , mai ales că prevenirea sa ţine de respectarea cît mai riguroasă a
normeleor elementare de igienă.
Prin această lucrare mi-am propus să fac cît mai cunoscute datele despre acestă
boală aşa încît să pot pune bazele prevenţiei acestei boli ,care ar fi mult mai utilă şi
mai economică decît faza de tratament şi vindecare care e mult mai costisitoare şi care
afectează pacienţii atît din punct de vedere medical dar şi social ţinînd cont că de
multe ori se ajunge la zile de spitalizare.

3
 ARGUMENT

Profesiunea de asistent medical presupune din toate punctele de vedere,

mai multe cerinţe. Vorbind de calităţile sale sufleteşti mă refer la: renunţare, răbdare,
devotament, bună dispoziţie, amabilitate, voioşie, prezenţă de spirit şi
conştiinciozitate.
Noua tendinţă care se manifestă astăzi în procesul de îngrijire, de
practicare a unor îngrijiri autonome nu poate fi redus la simplul act de executare a
unor tehnici de îngrijire, ci implică întregul efort de asigurare a unei stări de bine
persoanei îngrijite, ajutorul acordat acesteia pentru menţinerea stării de sănătate.
Pentru a putea suplini familia unui pacient, puterea fizică psihică şi
mentală, care îl părăsesc vertiginos în momentele de suferinţă, asistenta medicală va
trebui să întrunească mari calităţi morale şi umane, o deplină disponibilitate afectivă,
dar şi o bună şi continuă pregătire profesională.
Asistentul medical este pregătit într-un program de studiu, care include
promovarea sănătăţii prevenirea îmbolnăvirilor, îngrijirea pacienţilor fizic, mental, a
celor cu deficienţe, indiferent de vîrstă, în orice unitate sanitară sau în orice situaţie.
În urma practicii efectuate în spital pe parcursul studiilor mi-am dat seama că rolul şi
poziţia mea ca asistent este de a umple golul dintre examenul medical propriu-zis şi
îngrijirea bolnavului, înţeleasă în toată complexitatea sa.
Am descoperit şi conştientizat în toată perioada practicii că scopul
activităţii mele viitoare este de a vindeca sau cel puţin de a ameliora suferinţa
bolnavilor şi a preveni complicaţiile posibile. Numai o muncă cinstită şi
conştiincioasă îmi va da satisfacţii, aşa cum numai un zîmbet al unui om salvat îmi va
umple sufletul de fericire.

4
 CAPITOLUL I

APARATUL DIGESTIV - NOŢIUNI DE

ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

1.NOŢIUNI DE ANATOMIE

Aparatul digestiv reprezinta totalitatea organelor care realizeaza

transformarile fizice si chimice ale alimentelor, adica digestive.
Aparatul digestiv este format dintr-un tub, care se întinde între cavitatea
bucala si anus - numit tubul digestiv si dintr-o serie de organe glandulare care îsi varsa
produsii în acesta - numite glande anexe ale tubului digestiv.
TUBUL DIGESTIV
Tubul digestiv sau tractusul digestiv se deschide la exterior prin doua
orificii:
- bucal
- anal
El nu este la fel de gros în toata lungimea sa si de aceea i se disting mai
multe segmente, care poarta diferite denumiri.
Începând de la orificiul bucal spre cel anal, acestea sunt:
-cavitatea bucala;
-faringele;
-esofagul;
-stomacul;
-intestinul subtire;
-intestinul gros.
Fiecare segment prezinta caracteristici speciale în alcatuirea lor. Cu toate
acestea, în general au o structura asemanatoare.

STRUCTURA PEREŢILOR TUBULUI DIGESTIV

Peretii tubului digestiv sunt formati, în general, din patru tunici care, de la
exterior spre interior sunt:

5
 a)Tunica musculara - este formata din fibre musculare striate, în regiunea
faringiana si în portiunea superioara a esofagului si din fibre musculare netede în tot
restul tubului digestiv.
Dupa dispozitia lor, fibrele musculare sunt: longitudinale si circulare. Fibrele
musculare longitudinale sunt asezate la exterior si prin contractia lor scurteaza tubul
digestiv, iar fibrele musculare circulare sunt asezate în interior si prin contractia lor
micsoreaza lungimea tubului digestiv.
Muschii netezi se contracta sub actiunea fibrelor parasimpatice (nervii largi)
si se relaxeaza sub actiunea fibrelor simpatice.
b)Tunica submucoasa - este formata din tesut conjunctiv lax si fibre elastice.
La nivelul faringelui, ea corespunde tunicii fibroase a acestui segment.
c)Tunica mucoasa - este patura care captuseste tractusul digestiv de la
orificiul bucal pâna la orificiul anal, fiind în continuarea tegumentului.
Ea este formata din doua straturi:
1.Epiteliul mucoasei - are o structura variata, depinzând de functiile pe care
le îndeplinesc segmentele respective.
Astfel, în cavitatea bucala, faringe si esofag epiteliul este stratificat, iar în
restul tractusului digestiv (stomac, intestine) este simplu. Epiteliul da nastere la o serie
de glande anexe ale mucoasei tubului digestiv.
Aceste glande pot fi în forma de tuburi simple sau ramificate sau în forma de
acini. Ele produc substante necesare pentru unirea particulelor alimentare sfarâmate
(bolul alimentar), fie pentru transformarile chimice ale alimentelor.
2.Coreonul mucoasei - este format din tesut conjunctiv lax si are rol de a
permite mucoasei sa aiba o oarecare mobilitate.
Tunica mucoasa îndeplineste trei roluri: digestiv (de secretie), de absorbtie si
de protectie. Rolul în digestie se manifesta prin secretia unor fermenti necesari
transformarilor chimice ale alimentelor.
Alimentele digerate, pentru a ajunge în sânge si în limfa, sunt absorbite prin
mucoasa, care îndeplineste prin aceasta functia de absorbtie.
În anumite conditii, tunica mucoasa nu lasa sa treaca prin ea unele substante
care ar fi daunatoare organismului. În felul acesta ea joaca un rol de protectie a
organismului.
Segmentele tractului digestiv care se gasesc sub diafragm - portiunea
abdominala a esofagului, stomacul, intestinele.

6
 d)Tunica seroasa - nu este altceva decât peritoneul visceral, una din fetele
peritoneului, care înlesnesc miscarile diferitelor segmente abdominale ale tractusului
digestiv sau le fixeaza.

SEGMENTELE TUBULUI DIGESTIV

CAVITATEA BUCALĂ
Cavitatea bucala este primul segment al tubului digestiv si comunica cu
exteriorul prin orificiul bucal, iar în interior cu faringele.
Orificiul bucal este delimitat de buza superioara si de buza inferioara; ele
reprezinta doua repliuri musculomembranoase, având în grosimea lor muschiul
orbicular al buzelor.
FARINGELE
Faringele este al doilea segment al tubului digestiv si se afla asezat înapoia
cavitatii bucale si nazale si deasupra orificiului superior al laringelui si al esofagului.
El este localizat unde se încruciseaza calea respiratorie cu calea digestiva. Se întinde
de la baza craniului pâna la esofag.
ESOFAGUL
Esofagul este un organ tubular,lung de 25 - 30 cm. Când este gol are
aspectul unui tub turtit, iar când trec alimentele prin el, se largeste si are un diametru
de 2 - 2,5 cm. Porneste de la partea inferioara a laringofaringelui, coborând vertical
între coloana vertebrala si trahee, trece prin mediastinul posterior, strabate diafragmul
prin orificiul diafragmatic esofagian (hiatusul esofagian) care se afla anterior fata de
cel aortic.
STOMACUL
Stomacul este segmentul cel mai larg al tubului digestiv. Se afla în cavitatea
abdominala, în partea stânga, sub diafragm. La omul viu are pozitie verticala, iar la
cadavru este aproape orizontal.
Raporturi - stomacul se gaseste situat în etajul supramezocolic, având în
partea de sus, înainte si la dreapta raporturi cu diafragmul, ficatul si micul epiploon, la
stânga cu splina, în jos cu colonul transvers, înainte cu peretele abdominal si înapoi cu
pancreasul, rinichiul si splina.

7
 Configuratia externa - are forma de cimpoi, masurând când este plin
moderat 25 cmlungime, 10 cm latime si 8 cm grosime; capacitatea mijlocie atinge
1.300 ml.
Prezinta trei portiuni:
-fundul sau tuberozitatea - este partea cea mai larga si priveste spre
diafragm;
-corpul - este partea mijlocie;
-portiunea pilorica sau portiunea orizontala - este partea inferioara, cea mai
îngusta a stomacului.
Stomacul are doua fete - una anterioara si alta posterioara si doua margini
sau curburi:
-mica curbura - care este concava si orientata spre dreapta;
-marea curbura - care este convexa si orientata spre stânga, având o lungime
de 40 cm.
Stomacul, prin cele doua extremitati ale sale, este în legatura cu esofagul si
intestinul subtire.
Orificiul prin care comunica cu esofagul se numeste cardia si este usor
dilatabil, având un muschi sfincter slab dezvoltat, iar orificiul dinspre intestinul
subtire ne numeste pilor si este închis printr-un muschi - sfincterul piloric.
La nivelul pilorului, mucoasa stomacala prezinta o prelungire a carei
margine libera este îndreptata spre intestin, formând valvula pilorica.
INTESTINUL SUBŢIRE
Intestinul subtire este segmentul cel mai lung al tubului digestiv, ajungând la
6 - 9 m. Începe de la orificiul piloric al stomacului si se întinde pâna la valvula
ileocecala.
Pentru a avea loc în cavitatea abdominala, prezinta un traseu foarte sinuos.
Diametrul sau este de 5 cm la pilor si scade la 2 cm la extremitatea terminala.
Intestinul subtire are doua portiuni:
-duodenul - începe la pilor si se termina la unghiul duodenojejunal. Are
forma de potcoava, cu o lungime de 25 - 30 cm si este segmentul fix al intestinului
subtire, neputând sa-si schimbe pozitia, fiind în cea mai mare parte retroperitoneal si
în raport cu peretele posterior al abdomenului.

8
 Cavitatea sa înconjoara capul pancreasului si în ea se deschid: canalul
pancreatic (Wirsung) si canalul coledoc, printr-o proeminenta mamelonara papila
(caruncula) mare - în grosimea careia se afla ampula Vater.
Deasupra acesteia (circa 2 m) se afla o alta papila, mai mica - papila
(caruncula) mica, unde se deschide canalul accesoriu al pancreasului (Santorini).
-jejuno - ileonul - este portiunea cea mai larga a intestinului subtire. Începe
de la unchiul duodenojejunal si tine pâna la valvula ileocecala.
Desi din punct de vedere structural portiunea intestinului cuprinsa între
duoden si intestinul gros nu prezinta nici o deosebire, totusi, aceste segment a fost
împartit în jejun su ileon.
Jejuno - ileonul se deosebeste de duoden prin faptul ca prezinta o mare
mobilitate, de aceea se mai numeste intestinul mobil. Mobilitatea se datoreaza
suspendarii acestei parti printr-un mezou - mezoul intestinului subtire - de peretele
abdominal.
Jejuno - ileonul se mai caracterizeaza prin aceea ca prezinta numeroase
îndoituri, anse intestinale, în numar de 14 - 16.
Ultima portiune a intestinului subtire - ileonul - se termina în fosa ileaca
dreapta a abdomenului, deschizându-se în intestinul gros prin orificiul ileocecal. Aici
se gaseste valvula ileocecala, care se deschide numai dinspre intestinul gros - nu pot
trece catre intestinul subtire.
INTESTINUL GROS
Intestinul gros este ultimul segment al tubului digestiv. El continua intestinul
subtire si se întinde de la valvula ileocecala pâna la orificiul anal.
Are aproximativ lungimea corpului (1,50 - 3 m), iar lumenul este portiunea
initiala de circa7 cm si merge descrescând catre partea terminala, unde ajunge de 3,50
- 4 cm; este asezat pe partile marginale ale abdomenului, în jurul masei formulate de
intestinul subtire, luând forma literei "U" rasturnata si alcatuieste cadrul colic.
Intestinul gros prezinta trei portiuni:
-cecul.
Intestinul subtire nu se deschide la capatul intestinului gros, ci putin mai sus,
formându-se astfel dedesubtul deschiderii lui un "fund de sac", care este cecul; acesta
se continua în jos si medial (pozitia cea mai frecventa) cu apendicele apendicular,
lung de 4 - 10 cm.
-colonul

9
 Colonul este lung de 1,50 m si începe de la valvula ielocecala si se termina
la rect. Este împartit în patru portiuni:
-colon ascendent - care începe de la valvula ielocecala si se termina sub fata
inferioara a ficatului, unde formeaza unghiul hepatic sau flexura colica dreapta.
-colonul transvers - care începe de la unghiul hepatic al colonului si se
continua pâna la splina, unde se îndoaie si formeaza sub acesta unghiul splenic sau
felxura colica stânga si este situat orizontal sau în forma literei "V";
-colonul descendent - care începe de la unghiul splenic si se termina la
colonul sigmoid, în fosa iliaca stânga.
-colonul sigmoid - este în forma de "S", începe în fosa iliaca stânga si tine
pâna în dreptul vertebrei a treia sacrale (S3), unde se continua cu rectul. Colonul
sigmoid vine în raport cu oscul sacral si vezica urinara la barbat, iar la femeie si cu
uterul.
Din loc în loc, colonul prezinta sugrumari - numite plici semilunare si parti
proeminente - numite haustre sau boseluri, dând aspectul unor încretituri largi.
Aceasta se datoreaza faptului ca benzile musculare din lungul intestinului - numite
tenii musculare, sunt mai scurte decât lungimea sa si din cauza aceasta îl cuteaza .
Pe suprafata intestinului gros se mai observa si un fel de ciucuri - numiti
apendici sau ciucuri epiploici, care sunt formatiuni groase, acoperite de peritoneu.
Teniile, haustrele, plicile semilunare si apendicii epiploici dau caracteristica
intestinului gros.
Colonul transvers si cel sigmoid, fiind prevazute cu mezou, sunt portiunile
mobile ale colonului, pe când celelalte portiuni (colonul ascendent si cel descendent)
sunt fixe.
ABSORBŢIA INTESTINALĂ
Absorbtia este un proces fiziologic complex, prin care produsii de digestie,
apa, sarurile minerale si vitaminele trec prin mucoasa intestinala si ajung în mediul
intern. Un procent de 90% din procesele de absorbtie se desfasoara la nivelul
mucoasei intestinului subtire, care are adaptari structurale si functionale importante:
epiteliu unistratificat, valvule conivivente, vilozitati intestinale cu irigatie sangvina si
limfatica bogata, microvilii la polul apical al celulelor.
Suprafata activa reala de absorbtie intestinala este de peste 250 m 2. Procese
de absorbtie reduse la un loc si la nivelul cavitatii bucale, stomacului pentru alcool si
unele medicamente si intestinul gros pentru apa, saruri minerale si unele vitamine.

10
 Mecanismele prin care se realizeaza absorbtia sunt: active si pasive.
a)Mecanismele active sunt mecanisme de transport activ, cu consum de
energie, selective, care se desfasoara împotriva grandientului de concentratie (un fel
de pompe chimice).
b)Mecanismele pasive sunt:
-difuziunea substantelor de la o concentratie mare la o concentratie mica.
-osmoza - adica trecerea solutiilor de la presiune osmotica mica la presiune
osmotica mai mare, prin membrana semipermeabila pe care o constituie mucoasa
intestinala;
-pinocitoza - adica înglobarea unor picaturi de lichid si transportul lor prin
mucoasa intestinala, sub forma veziculelor de pinocitoza, spre mediul intern.
Absorbtia proteinelor - se face sub forma de aminoacizi în prima parte a
intestinului subtire, prin mecanisme pasive de difuziune de la polul extern al acestora
în sânge.
Absorbtia glucidelor - se face sub forma de monozaharide la nivelul
jejunului, prin mecanisme pasive (pentru pentoze: riboza) si active (pentru hetoze:
glucoza, fructoza). Absorbtia glucozei necesita consum de energie provenita din
degradarea celulara a ATP-ului.
Absorbtia lipidelor - se face în prima parte a intestinului subtire, sun trei
forme:
-prin pinocitoza pentru mici picaturi de grasimi nedigerate;
-prin difuziune pasiva, pentru g 343h75d licerol, care este hidrosolubil;
-prin complexe de micelii hidrosolubile, formate de acizii grasi insolubili si
colesterolul cu sarurile biliare care refac trigliceridele si sarurile biliare se reîntorc în
ficat prin sistemul port.
Glicerolul urmeaza calea sistemului port hepatic, iar trigliceridele sunt
preluate de catre sistemul limfatic.
Absorbtia apei si a sarurilor minerale - se face la nivelul intestinului
subtire si a intestinului gros. Apa se absoarbe pasiv, maximul de absorbtie fiind în
acolo, Na+, Cl -, Ca 2+ , P 3, Fe 2+.
Absorbtia vitaminelor - se face în functie de solubilitatea lor: vitamine
hidrosolubile (complexul B, vitamina C) se absorb pasiv, iar vitaminele liposolubile
A, D, K se absorb similar lipidelor prin formarea de complexe cu saruri biliare si
ajung apoi pe cale portala la ficat.

11
 În urma proceselor de absorbtie din intestinul subtire rezulta chilul intestinal,
de consistenta lichida, care trece prin valvula ileocecala spre cecul intestinal.
La nivelul intestinului gros se desfasoara activitati secretorii, motorii si de
absorbtie. În urma acestora, chilul intestinal lichid este transformat în materii fecale
solide, de consistenta moale.
Aici au loc si procese de fermentatie si putrefactie datorate florei bacteriene
intestinale, nepatogene, dar nu se desfasoara procese de digestie chimica.
Activitatea secretorie se rezuma la producerea de mucus cu rol în formarea
si progresia materiilor fecale de-a lungul colonului.
Absorbtia. La nivelul intestinului gros se absorb: apa si saruri minerale,
unele vitamine: vitamina B, vitamina K.
Procesul de fermentatie are loc în prima parte a intestinului gros, datorita
florei bacteriene aerobe, formata în principal din bacili coli si lactici, care actioneaza
asupra glucidelor nedigerabile (celuloza), scindându-le pâna la monozaharide si apoi
la acid lactic.
Procesul de putrefactie se desfasoara în partea a doua a colonului transvers si
în colonul sigmoid, prin actiunea florei bacteriene anaerobe asupra compusilor
practici nedigerati sub control cortical, determinând decarbogazificarea si
dezaminarea acestora.
Materiile fecale rezultate în urma acestor procese contin circa 90% resturi
alimentare si 10% mucus, epitelii descuamate, leucocite, corpuri ale bacteriilor de
fermentatie si putrefactie.
Din 100 ml kilogram intestinal se formeaza zilnic circa 150 g de materii
fecale.
Eliminarea materiilor fecale se numeste defecatie. Defecatia este un act
reflex controlat voluntar.
La defecatie participa musculatura tubului digestiv si alte grupe de muschi
striati aflati sub control cortical.
RECTUL
Rectul este portiunea terminala a intestinului gros, având o lungime de 15
- 20 cm. Calibrul si traiectul sau nu sunt uniforme.
Prima portiune a sa, care este continuarea colonului sigmoid, este dreapta si
are un calibru uniform. Sub aceasta se afla o dilatatie, care are dimensiuni destul de
mari - ampula rectala. Aceasta se continua cu o portiune relativ dreapta - canalul anal.

12
 Canalul anal prezinta spre portiunea sa terminala regiunea hemoroidala si
sinusurile rectale si apoi se termina cu orificiul anal (anus), care prezinta muschi
sfincteri:
-intern - format din muschi circulari, netezi, deci involuntar;
-extern - format din muschi circulari striati, deci voluntar.
La nivelul rectului, tunica musculara nu mai formeaza tenii. Fibrele
musculare sunt uniform repartizate în pereti, ca si la intestinul subtire. Pe prima
portiune a sa rectul prezinta un mezou (continuarea mezoului de pe colonul sigmoid),
ceea ce îi confera o mare mobilitate. Aceasta lipseste pe ultima portiune, iar de aceea
portiunea terminala a rectului este imobila.

GLANDELE ANEXE ALE TUBULUI DIGESTIV

Glandele anexe ale tubului digestiv sunt:
Glandele salivare - sunt glande exocrine ale caror canale se deschid în
cavitatea bucala;
-produc saliva cu ajutorul careia se realizeaza digestia bucala;
-se pot grupa dupa marime în: glande salivare mici si glande salivare mari.
Ficatul - este cea mai mare glanda din organism;
-se afla situata în cavitatea abdominala în partea superioara dreapta, imediat
sub diafragm, iar lobul sau stâng se întinde pâna la epigastru sau în loja hepatica;
-este asezat transversal în abdomen, are lungimea de aproximativ 28 cm,
diametrul antero - posterior de 18 cm, înaltimea de 8 cm, greutatea de circa 1.500 g si
culoarea rosu - caramiziu (contine o mare cantitate de sânge).
Pancreasul

2. FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Functiile aparatului digestiv constau în transformarea alimentelor în asa fel

încât sa poata fi asimilate de organism. Aceste transformari se realizeaza treptat, de-a
lungul tubului digestiv, prin actiunea sucurilor digestive; alimentele astfel
transformate sunt absorbite în sânge si limfa la nivelul peretelui acestuia.

13
 DIGESTIA
Prin digestie se înteleg toate transformarile fizice si chimice pe care le sufera
alimentele în tubul digestiv, pentru a le face capabile sa strabata mucoasa acestuia si
sa ajunga în sânge si limfa.
Substantele alimentare se gasesc în natura împreuna cu unele substante care
nu sunt folositoare organismului si care trebuie separate de substantele alimentare si
eliminate din organism.
Digestia realizeaza si aceasta separare a substantelor alimentare de cele
nealimentare.
a)Digestia fizica a alimentelor consta, în primul rând, în înmuierea
acestora.
Alimentele, desi contin întotdeauna o cantitate de apa, au o consistenta care
nu permite digerarea. De aceea, ele sunt amestecate cu diferite sucuri digestive
(saliva) si înmuiate. Dupa aceasta, alimentele sufera o transformare fizica, ce consta
într-o farâmitare, adica o prefacere a lor în particule cât mai mici.
b)Digestia chimica a alimentelor consta într-o simplificare a moleculelor
substantelor alimentare.
Substantele alimentare sunt formate din molecule complexe, care nu pot fi
absorbite, dar prin actiunea sucurilor digestive, acestea sunt transformate în molecule
mai simple, care pot sa strabata peretele tubului digestiv.
Sucurile digestive sunt produsele de secretie ale glandelor tubului digestiv si
ale glandelor anexe ale acestuia. Ele contribuie la transformarea fizica si chimica,
actionând prin componentele lor, în special apa si fermenti digestivi.
APA - toate sucurile digestive contin o mare cantitate de apa. Aceasta
contribuie la digerarea fizica a alimentelor, întrucât le înmoaie si usureaza astfel
sfarâmarea lor.
Apa joaca, de asemenea, un rol foarte important în transformarea chimica a
alimentelor, contribuind la fenomenele de dedublare a substantelor alimentare, prin
hidroliza. Cantitatea de apa a diferitelor sucuri digestive variaza cu natura sucului, dar
chiar la acelasi sub variaza cu natura alimentelor.
FERMENŢII DIGESTIVI - reprezinta componentii principali ai sucurilor
digestive. Sunt substante organice proteice, care provoaca transformarea chimica a
alimentelor, prin simplificarea moleculelor complexe, cu fixare de molecule de apa.

14
Au actiune specifica, actioneaza numai asupra anumitor substante, provocând anumite
transformari.
Unitatea dintre fermentii digestivi sunt produsi de celulele glandelor
digestive sub forma inactiva si sunt activate numai în prezenta unor anumite substante
si într-un mediu cu o anumita reactie.
Dupa actiunea pe care o au asupra substantelor alimentare, fermentii
digestivi se grupeaza în:
-proteze sau fermenti protidici - actioneaza asupra proteinelor, pe care le
descompun pâna la aminoacizi; fixeaza elementele apei la produsii de descompunere;
-amilazele sau glucidazele - actioneaza asupra glucidelor complexe
(polizaharide sau dizaharide) pe care le hidrolizeaza pâna la monozaharide;
-lipazele sau esterazele -actioneaza asupra lipidelor, pe care le hidrolizeaza,
transformându-le în glicerina si acizi grasi; nu pot actiona asupra grasimilor, decât
daca acestea se gasesc în stare de emulsie.
Digestia nu se face dintr-o data ci treptat, pe masura înaintarii

15
 CAPITOLUL II

ENTEROCOLITA

1. DEFINIŢIE

Enterocolita, o afectiune inflamatorie a mucoasei intestinului subtire si a

colonului, redevine o problema de actualitate odata cu apropierea sezonului cald.
Boala este frecventa, se intalneste la orice varsta, are etiologie diversa, iar ca arie de
raspandire afecteaza indeosebi tarile si zonele geografice mai putin dezvoltate, fiind
favorizata de factori socio-economici precum igiena individuala si colectiva precara.

2. ETIOPATOGENIE

Factorii declansatori ai enterocolitei sunt diversi, astfel putem distinge etiologie:

 infectioasa: cauzata de o bacterie, virus, ciuperca sau de un parazit;
 chimica: substante chimice ingerate precum metale grele sau fosfor, precum si
diverse medicamente: antibiotice, laxative sau anumite antiinflamatoare;
 toxica: datorata substantelor toxice din alimente precum alcaloizii din ciuperci,
dar si diverselor enterotoxine microbiene;
 fizica: declansata de ingerarea de alimente care sunt greu tolerate de organism
din punct de vedere al temperaturii acestora, concentratiei sau gustului. De
asemenea, poate fi cauzata prin iradierea accidentala sau in scop terapeutic a
abdomenului;
 auto-imuna: boala lui Crohn, rectocolita ulcero-hemoragica, etc;
 necunoscuta: aproximativ 25% din cazurile de enterocolita au etiologie
nedeterminata.
De departe cele mai frecvent intalnite cazuri sunt datorate enterocolitei
infectioase, unde in functie de natura agentului patogen exista:
 infectie bacteriana: poate fi cauzata de o bacterie care distruge mucoasa
intestinala (Shigella, Salmonella, Yersinia, Campylobacter, etc) sau de o

16
 bacterie care produce o toxina responsabila de o hipersecretie
hidroelectrolitica (Staphylococcus aureus, Escherichia Coli, Vibrio Cholerae,
etc). in cazul pacientilor imunodeprimati, tuberculoza digestiva reprezinta o
cauza relativ frecventa a enterocolitei infectioase.
 infectie virala: cel mai frecvent prin rotavirus care afecteaza indeosebi copiii.
Infectiile cu citomegalovirus in randul pacientilor imunodeprimati pot fi
complicate de leziuni ischemice la nivelul colonului si rectului cu evolutie
posibila spre megacolon toxic.
 infectie parazitara: Giardia lamblia, Blastocystis homnis, Balantidium coli, etc.
Parazitozele frecvente sunt amibiaza, in timp ce persoanele imunodeprimate
pot fi subiectii unor infestari intestinale grave precum criptosporidioza sau
anguililoza.
 infectie fungica: candidoza este adesea o consecinta a dismicrobismului
datorat administrarii indelungate de antibiotice.
Transmiterea microorganismelor se face pe cale fecal-orala, acestea fiind
introduse in organism odata cu apa si alimentele contaminate (care pot contine si
toxine microbiene) sau prin incorecta igienizare a mainilor sau tacamurilor. De
asemenea, transmiterea agentilor infectiosi se poate face si direct intre indivizi, sau
prin intermediul vectorilor cunoscuti (rozatoare, gandaci, muste).
Animalele de ferma pot fi purtatori asimptomatici ai bacteriilor enumerate
anterior, bovinele spre exemplu constituie rezervoare primare ale unei tulpini agresive
de Escherichia Coli (tip O157:H7). Aceste bacterii sunt eliminate in fecale, iar prin
folosirea excrementelor animale ca fertilizator organic se contamineaza diverse culturi
vegetale. Cateva din produsele alimentare susceptibile la contaminarea cu bacterii
sunt carnea (incorect preparata termic), laptele nefiert, verdeturile si sucurile de fructe
nepasteurizate.
Factorii de risc implicati in aparitia enterocolitei sunt:
 varsta mica: in primele luni de viata sistemul imunitar al sugarului este inca
incomplet dezvoltat iar imunitatea dobandita este precara. Totodata sugarul si
copilul mic au o rata crescuta de expunere la germeni (prin tendinta de a duce
obiectele la gura);
 tratamentul prelungit cu antibiotice modifica flora intestinala, favorizand
inmultirea bacteriilor patogene in detrimentul probioticelor (dismicrobism);

17
  alimentatia necorespunzatoare: fie datorita consumului de alimente
necorespunzator preparate, sau prin alimentatie dezechilibrata care poate
afecta flora intestinala;
 imunodepresie ca urmare a unor afectiuni (SIDA), a medicatiei
chimioterapeutice sau imuno-supresoare, sau ca urmare a unui stil de viata
nesanogen (stres, odihna insuficienta, etc);
 viata/munca in mediu insalubru precum si nerespectarea normelor de igiena
individuala si colectiva;
 frecventarea unor colectivitati unde riscul de transmitere pe orizontala a
agentilor infectiosi este marit.
Antibioticele, indeosebi cele cu spectru larg de activitate precum
cefalosporinele, au un impact puternic asupra florei intestinale reducand semnificativ
populatia de bacterii probiotice. Prin urmare, bacteriile patogene care supravietuiesc
au o competitie redusa pentru spatiu si hrana si se pot inmulti exagerat, producand
manifestarile tipice ale enterocolitei infectioase. Dezechilibrul florei intestinale initiat
de administrarea de antibiotice se perpetueaza in timp, astfel incat simptomele pot
aparea chiar si la 1-2 luni de la medicatie. Desi exista o corespondenta intre
doza/durata medicatiei si probabilitatea aparitiei enterocolitei, aceasta se poate
declansa chiar si dupa folosirea unei singure doze de antibiotic. De asemenea,
utilizarea inhibitorilor de pompa de protoni (Omeprazole) si in general toate
medicamentele cu efect anticolinergic care incetinesc peristaltismul si cresc timpul de
tranzit al continutului intestinal, duc la retentia enterotoxinelor microbiene si
exacerbeaza efectul antibioticelor.
Sezonul cald este asociat cu frecventa mult crescuta a cazurilor de enterocolita
acuta. Temperatura ridicata din aceasta perioada asigura alterarea mult mai rapida a
alimentelor prin dezvoltarea accelerata a germenilor si sinteza sporita de enterotoxine
de catre acestia. De asemenea, temperatura ridicata favorizeaza degradarea chimica a
alimentelor prin procese de peroxidare, rancezire, fermentare, etc compusii rezultati
avand un grad ridicat de toxicitate. Daca luam in calcul si faptul ca in timpul
concediilor din anotimpul cald alimentatia provine frecvent din surse mai putin sigure,
obtinem o combinatie de posibili factori declansatori ai enterocolitei care se
potenteaza reciproc.

18
 ENTEROCOLITA ACUTĂ este frecvent intalnita la persoanele care
calatoresc, in acest caz afectiunea fiind cunoscuta drept "diareea calatorului".
Infectarea persoanei se face in modul descris anterior, prin ingerarea de alimente sau
apa contaminate, etc. De asemenea, in acest caz diareea poate fi cauzata si de
afectarea florei intestinale ca urmare a schimbarii regimului alimentar in favoarea
consumului unor preparate sau condimente specifice zonei vizitate.
ENTEROCOLITELE CRONICE - sunt inflamatii cronice ale intestinului
sau sunt urmari ale unor procese patologice intestinale anterioare.
Mare parte din bolnavii cu enterocolita cronica au avut în trecutul mai
apropiat sau mai îndepartat si o enterocolita acuta. În acelasi timp, la aparitia unei
enterocolite cronice, primitive, pe lânga un teren predispozant, poate contribui
nerespectarea unor reguli de igiena alimentara sau administrarea abuziva de
antibiotice pe cale bucala.
Un loc destul de important printre enterocolitele cronice al ocupa
enterocolitele secundare, cum sunt în special enterocolitele care apar la bolnavii
rezectati gastric, enterocolitele la bolnavii cu lipsa de acid clorhidric (aclorhidric),
enterocolitele la bolnavii cu alergie alimentara si enterocolitele ce însotesc diferite
boli parazitare ca lambrioza, ascardioza, tricocefaloza, etc.
ENTERITELE - sunt inflamatii fie partial (jejunite, ileite), fie în totalitate
(a intestinului subtire). Poate fi acuta sau cronica.
Enteritele sunt provocate uneori de tulburari functionale, ca urmare a
unor dereglari nervoase corticoinfectioase sau pot fi determinate de toxine exogene
(arsen, plumb, medicamente) sau endogene (uremia).
Parazitozele intestinale pot fi responsabile de procese enteritice. De cele mai
multe ori, enteritele sunt secundare unor afectiuni la nivelul stomacului si al
duodenului sau al glandelor anexe (ficat, pancreas).
ENTEROPATIA GLUTENICĂ - rezulta dintr-o eroare biochimica
înnascuta: deficit eritrocitar de L glutamine - peptidaza.
Faptul ca leziunile mucoasei sunt maxima de duoden si jejunul proximal,
acolo unde si concentratia de gluten este mai mare, indica o actiune locala. În acelasi
sens pledeaza si producerea de leziuni la orice nivel, daca se instaleaza glutenul prin
sonda.
Principala alteratie morfologica este atrofia vilozitatilor. Acestea rezulta
dintr-o descuamare epiteliala exagerata, care depaseste capacitatea de regenerare

19
(enteropatie exfoliativa). Gradul atrofiei este variabil. Activitatea enzimatica epiteliala
este prabusita, enterocitul prezinta importante alteratii electronomicroscopice.
Disctructia celulara pare sa rezulte din permeabilizarea lizozomilor cu eliberarea
enzimelor proteolitice. La realizarea leziunilor contribuie si carenta malabsorbtiva de
acid folic, factor indispensabil regenerarii celulare.
Tulburarea proceselor absorbtive atrage importante carente nutritive.

3. SIMPTOMATOLOGIE

Enterocolita are de regula debut subit, la scurt timp dupa consumarea

alimentelor contaminate sau dupa ingerarea substantei toxice.
Tabloul clinic al bolii se caracterizeaza prin scaune numeroase (de la 2-3 scaune
in perioadele linistite pana la 15-20 scaune in 24 ore in episoadele severe), care pot
prezenta elemente patologice de tip mucus, puroi sau sange. Frecventa mare a
scaunelor poate favoriza si aparitia senzatiei de arsura in zona anala precum si a
eritemului fesier.
Diareea poate fi insotita sau nu de greata, anorexie, varsaturi, dureri
abdominale pana la colici, balonari, zgomote hidro-aerice, eliberarea de gaze urat
mirositoare, intoleranta la lactoza si alterarea starii generale. Febra si frisoanele
completeaza frecvent acest tablou clinic, iar in cazurile grave se remarca fenomene de
colaps periferic cu transpiratie, racire a extremitatilor, puls mic, cianoza, hipotensiune.
Pacientul este puternic deshidratat, acuza sete intensa, oligurie, are tegumente uscate,
tendinta de lesin.
In enterocolita infectioasa, mucoasa intestinala este afectata fie prin
distrugerea enterocitelor direct de catre agentul patogen sau prin actiunea
enterotoxinelor secretate de bacterii care cresc permeabilitatea mucoasei fata de ionii
clorura rezultand o diaree secretorie la cateva ore dupa ingerarea toxinei. Ca urmare,
simptomatologia generala a enterocolitei este data fie de diseminarea agentului
infectios ori a enterotoxinelor acestuia in organism, fie de pierderile considerabile de
apa si electroliti, consecinta diareei si a varsaturilor.
Complicatiile enterocolitelor acute sunt deshidratarea, iar pe termen lung
malnutritia. Riscul de deshidratare este mult mai mare la copii si indeosebi la sugar
decat la alte varste, intrucat sugarul are o suprafata corporala mai mare raportata la
greutate, pierderea de lichide fiind mai mare si mai rapida, sugarul are totodata un

20
metabolism mai rapid cu necesar crescut de apa in timp ce rinichii acestuia fiind
incomplet maturizati nu conserva la fel de eficient apa ca rinichiul adult.
Riscul de malnutritie apare in cazul enterocolitelor recurente, fiind determinat
atat de dietele restrictive, de apetitul diminuat datorat senzatiei de greata, cat si de
malabsorbtia intestinala care apare ca urmare a diverselor simptome clinice precum
inflamarea mucoasei intestinale, accelerarea tranzitului intestinal, digestia incompleta
a alimentelor, activitatea enzimatica deficitara, etc.

4, DIAGNOSTIC POZITIV

Diagnosticarea enterocolitei se face printr-o corelatie intre istoricul bolii,

varsta pacientului, anotimp si examenele clinice si paraclinice. Istoricul medical
personal al pacientului este relevant atat din considerente de igiena publica cat si
pentru diagnosticarea diferentiala a factorului declansator. in timpul examenului fizic,
medicul va evalua printre altele aspectul pielii si interiorul cavitatii bucale (pentru
eventuale manifestari ale deshidratarii, prezenta iritatiilor, etc), abdomenul (senzatie
dureroasa la palpare, marimea splinei, etc). Daca pacientul acuza greata si vomitisme,
este probabil ca infectia sa fie localizata la nivelul intestinului subtire, in timp ce febra
si durerea la palparea abdomenului fac mai probabil un diagnostic de dizenterie, iar
splina marita si prezenta iritatiilor pe tegumente sugereaza febra tifoida.
In majoritatea cazurilor usoare de enterocolita, identificarea exacta a agentului
patogen nu este critica intrucat evolutia afectiunii este auto-limitanta, insa examenul
coprologic si analizele de sange se impun in cazul pacientilor care prezinta
simptomatologie mai severa.
O metoda eficace de diagnostic este colonoscopia, procedura prin care se
determina localizarea si aspectul eventualelor modificari ale mucoasei intestinului
gros. Colonoscopia permite prelevarea de biopsii care apoi sunt analizate pentru a
detecta natura leziunilor inflamatorii. Un avantaj aditional al examenului
colonoscopic, indeosebi in cazul pacientilor trecuti de 40 de ani, il reprezinta
screeningul polipilor colonici si al eventualelor formatiuni maligne colorectale care
pot fi mascate de simptomele enterocolitei.

21
 5. TRATAMENT
In functie de severitatea simptomelor, tratamentul poate fi numai dietetic sau si
medicamentos, in timp ce enterocolitele acute cu modificarea starii generale, cu
deshidratare severa, trebuie spitalizate in vederea reechilibrarii hidroelectrolitice
rapide si a prevenirii complicatiilor.
 se urmareste in primul rand rehidratarea organismului care se poate face fie pe
cale orala sau parenterala in special in cazul copiilor care refuza aportul oral.
Se pot folosi solutii de electroliti sau ceaiuri bogate in polifenoli (taninuri din
plante precum menta sau afinele) care ajuta si la controlul diareei;
 dupa recuperarea pierderilor hidroelectrolitice se incepe realimentarea, dieta
fiind imbogatita treptat cu supe de zarzavat strecurate, orez fiert, branza de
vaci proaspata, carne slaba fiarta sau gratar. Se evita laptele, fructele,
leguminoasele, conservele, mezelurile, condimentele, prajelile si afumaturile.
 administrarea de preparate probiotice este benefica in refacerea florei
intestinale, existand totodata studii care atesta efectul pozitiv al
Saccharomyces boulardii in controlul diareei si ameliorarea simptomelor
"diareei calatorului".
 tratamentul medicamentos poate include administrare de antidiareice,
antivomitive, antispastice. Tratamentul cu antibiotice este indicat cand
coprocultura releva etiologia bacteriana sau cand tabloul clinic si
epidemiologic este sugestiv pentru o diaree acuta bacteriana.
 utilizarea necorespunzatoare a medicatiei poate duce la efecte inverse celor
scontate. Astfel administrarea de antidiareice poate impiedica eliminarea
completa a microorganismelor si a enterotoxinelor din intestine, in timp ce
antibioticele pot distruge flora intestinala probiotica, favorizand totodata
selectarea tulpinilor rezistente de bacterii patogene.
Enterocolita este o afectiune care poate fi in mare masura prevenita prin respectarea
normelor de igiena individuala si colectiva. Acestea includ igienizarea
corespunzatoare a alimentelor, mainilor si tacamurilor, evitarea consumului de apa si
alimente din surse nesigure, a alimentelor vechi sau alterate, prepararea si pastrarea
corespunzatoare a alimentelor, evitarea abuzului de antibiotice, salubrizarea surselor
de apa.

22
 6. EVOLUŢIE

Enterocolita acuta
Boala evolueaza în functie de agentul patogen. În mod obisnuit simptomele
regreseaza în 2 - 3 zile. Boala se poate vindeca spontan, sau rareori, daca este
neîngrijita, se poate croniciza.
Enterocolita cronica
Boala reuneste o succesiune de perioade de agravare si perioade de acalmie.
Puseurile de exacerbare sunt declansate în majoritatea cazurilor de alimente sau
suportate prin experienta anterioara sau binecunoscuta ca generatoare de diaree
(fructe, zarzavaturi în exces, ciuperci, dulciuri, lichide reci, lapte, iaurt, bere, must,
etc)
În alte cazuri, raspunderea agravarii o poarta curele de antibiotice orale,
expunerile la frig, infectiile generale si curele hidrominerale.
Durata episoadelor active este de la câteva saptamâni pâna la 2 - 3 luni.
Permisiunea se obtine prin restrictii alimentare sau prin aplicarea unei terapii
active. Persista intoleranta fata de alimente, care solicita eforturi digestive mari, nu au
echivalent enzimatic, stimuleaza peristaltismul.
Enterocolita glutenica
Boala evolueaza cronic, cu perioade de agravare si cu ameliorari partiale.

7. COMPLICAŢII

Enterocolita acuta si enterocolita cronica

Complicatiile sunt:
a.locale
-posibile leziuni inflamatorii, infiltrative, mai frecvent cantonate la nivelul
cecului si sigmei;
-manifestari rectosigmoidiene;
-manifestari rectale;
b.generale
-sindromul de denutritie severa cu multiple manifestari carentiale;
-neuroza secundara;
-deficiente pluriglandulare hipofizosuprarenale si tiroidiene si gonadice.

23
 Enterocolita glutenica
Complicatiile sunt:
-osteomalacie;
-distrofie;
-tetanie;
-hemoragii;
-anemie carentiala (feripriva sau prin deficit de acid folic)

8.PROGNOSTICUL ENTEROLOCITEI ACUTE SI ENTEROCOLITEI

CRONICE

Prognosticul este în general bun, bolnavul pastrându-si capacitatea de

munca, cu exceptia perioadelor de exacerbare diareica si a formelor complicate, cu
stari pluricarentiale.
Sunt cazuri când bolnavii redobândesc toleranta alimentara care declanseaza
instalarea suferintei.
Marea majoritate a bolnavilor cu enterocolita sunt obligati sa respecte cu
strictete unele norme igieno - alimentare si utilizarea periodica a medicamentelor.
Susceptibilitatea la accidente diareice ramane definitiva.
Situatia este însa diferita atunci când exista defecte fundamentale
ireversibile, ca aclorofidria sau carenta dizaharidica sau atunci când exista inflamatia
mucoasei enterale.
Într-un spectru mai larg putem vorbi de vindecare daca bolnavul se simte
bine, respectând evitarea unor categorii de alimente. Restrictiile pe care trebuie sa le
respecte nu reprezinta contramandari de incapacitate, ci doar solutii adaptive fata de o
situatie care este lipsita de progresivitate.
Respectând anumite conditii care se pot stabili de comun acord si recurgerea
sistematica la medicamentele necesare, bolnavul devine capabil de o activitate
normala.
În enterocolita glutenica, prognosticul se îmbunatateste radical, prin
introducerea regimului fara gluten.
În etapa anterioara mortalitatea atinge 5% din bolnavi. În prezent, se poate
obtine vindecarea clinica si cea morfologica.
Defectul enzimatic ereditar obliga la respectarea restrictiilor alimentare.

24
 EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Alimentatia trebuie sa fie cât mai completa, cu interdictii cât mai putine.
În formele severe, cu scaune numeroase, se aplica un regim hidric de 12 - 14
ore, cu ceaiuri amare sau îndulcite cu zaharina sau cu zahar în proportie de 5 %,
zeama de orez, supa de morcovi, supa de zarzavaturi strecurata.
Se impune evitarea fumatului din cauza afectiunii peristatogene a nicotinei.
Evitarea consumului de alimente excesiv de reci si bauturile fermentate.
Regimul hidric poate fi înlocuit de cura de mere rase, indicata la bolnavii
inapetenti sau supusi unei alimentatii unilaterale prea multa vreme.
Când exista un dezechilibru al proceselor de fermentatie si putrefactie, se
începe o dieta cu un suport redus de glucide, dar cu administrare în exces de proteine.
Pentru a combate diareea se dau produse bogate în:
-tanin -ceai oriental concentrat;
-ceai de coarne;
-suc de gutui;
-suc de afine;
-calciu (brânzeturi);
-mucilagii (orez).
Pentru combaterea constipatiei se dau legume si fructe.
Alimentatia se îmbogateste progresiv cu prudenta, fiecare aliment fiind
introdus aîn ratii mici.
Bolnavul trebuie sa respecte anumite conditii de igiena si anume spalarea pe
mâini si a fructelor înainte de a consuma alimentele.
Trebuie sa faca cure cu Saprosan sau Mexaform, asociate cu vitamine din
complexul B, timp de 5 - 7 zile. Daca dupa ingerarea de alimente apar balonari,
senzatie de agitatie abdominala si barborisme, trebuie sa ingere solutie de Novocaina
1- 2 % înainte de masa cu 10 - 15 minute.

25
 PARTEA PRACTICA

1. STUDII DE CAZ

CAZ I

CULEGEREA DATELOR

Date de identificare
Nume : A
Prenume : A
Vîrstă : 43 ani
Sex : masculin
Naţionalitate : română
Religie : Ortodoxă
Domiciliu Comuna Matca, jud.Galaţi
Ocupaţie : învăţător
Data internării : 20.01.2017
Data externării : 24.01.2017
Diagnostic de internare:
-enterocolită acută de cauză neprecizată
Diagnostic la externare :
-enterocolită acută produsă de enterovirus
Motivele internării :
Pacientul acuză:
-greţuri, vărsături
-scaune diareice lichide în jur de 9-10/zi,
-durere abdominală difuză,
-tegumente palide;

26
Antecedente personale patologice :
-fractură humerus stg. La vîrsta de 10 ani;
-apendicectomie la vîrsta de 14 ani;
-colică renală –litiază rinichi stg. La 28 de ani;
Antecedente hedero-colaterale:
-mamă hipertensivă;
-tată –diabetic;
Condiţii de viaţă:
Pacientul locuieşte la ţară, împreună cu familia, are o casă cu patru camere şi
dependinţe cu toate utilităţile, are 2 copii.
Pacientul nu fumează şi nu consumă alcool.
Este învăţător şi are un trai material decent.
Istoricul bolii :
Pacientul în vîrstă de 43 de ani în urmă cu 2 zile, după masa de prînz a simţit
o uşoară durere în epigastru după care au apărut senzaţia de greaţă şi vomă. Seara
au apărut apoi dureri abdominale difuze şi scaune moi. In cursul nopţii simptomele
nu au dispărut, iar în ziua următoare starea generală a pacientului a fost cu mult
mai afectată, apărînd frisoane şi stare de slăbiciune. Numărul scaunelor diareice a
crescut ajungînd pînă la 9 scaune/zi. Pacientul şi-a administrat antidiareice, a
schimbat regimul alimentar dar starea sa nu s-a ameliorat.
Din acest motiv în data de 20.01.2017 pacientul s-a prezentat la camera de
gardă a Spitalului Mun. „ANTON CINCU” Tecuci.
Observare iniţială
Pacientul prezintă stare generală alterată, tegumente şi mucoase palide, reci,
transpiraţii; sistemul ganglionar este nepalpabil, sistem osteo-articular integru,
sistem muscular bine reprezentat; torace normal conformat; respiraţii 19/min;
murmur vezicular prezent bilateral; zgomote cardiace ritmice; TA -120/60 mm Hg,
AV -80/min; durere abdominală, tranzit intestinal sever afectat (scaune diareice
multiple); ficat –splină normale; loje renale libere nedureroase; micţiuni
fiziologice; organe genitale externe normal conformate.

27
 NEVOI AFECTATE

NEVOIA SEMNE
FUNDAMENTALA PROBLEMA ETIOLOGIA SI
AFECTATĂ SIMPTOME
Nevoia de a respira Pacientul are o -durere -tahipnee
şi a avea o bună respiraţie -febră 19-20 resp./min
circulaţie accelerată
Nevoia de a bea şi a Pacientul nu se Proces inflamator -graţă
mînca poate alimenta intestinal -vărsături
corespunzător şi -dureri abdominale
nici hidrata -inapetenţă
Nevoia de a elimina Pacientul are Proces intestinal -vomă
potenţial de inflamator -scaune apoase
deshidratare multiple
-transpiraţii
Nevoia de a se Pacientul este -durere abdominală -pacientul este
mişca şi a avea o slăbit şi nu îşi difuză adinamic
bună postură poate menţine o -stare generală -poziţie antalgică
bună postură alterată
Nevoia de a-şi Pacientul este Proces inflamator -hipertermie
păstra temperatura febril şi are intestinal datorită 38,5 °C
corpului în limite frisoane prezenţei
normale enterovirusului
Nevoia de a evita Pacientul este Stare generală -tranzit intestinal
pericolele anxios alterată alterat
Nevoia de a se Pacientul nu se -stare generală Pacientul nu este
recrea poate recrea alterată interesat de nici un
fel de activitate
Nevoia de a dormi a Pacientul nu are un -durere -somn superficial
se odihni somn adecvat -febră cu frecvente treziri
calitativ şi cantit -frison,febră în cursul nopţii

DIAGNOSTIC DE NURSING

28
1. Durere abdominală din cauza procesului inflamator intestinal, manifestată difuz
şi sub formă de colici;
2. Dificultate de a se alimenta şi hidrata din cauza problemelor datorate infecţiei
intestinale.
3. Greţuri şi vărsături produse de procesul intestinal inflamator.
4. Hipertermie manifestată prin creşterea temperaturii corpului.
5.Scaune diareice.
6. Anxietate din cauza lipsei de informaţie legată de bhoală şi evoluţia sa.
7. Vulnerabilitate prin risc de anemiere şi deshidratare datorate vomei şi diareei .
8. Dificultate de a se odihni din cauza manifestărilor bolii.
9. Pacientul nu deţine destule informaţii legate de boală.

29
 PLAN DE ÎNGRIJIRE PE 3 ZILE
PROBLEMA OBIECTIVE
Pacientul prezintă greţuri Pacientul să nu mai
şi vărsături prezinte greţuri şi vărsături
Difagie şi să se poată alimenta şi
hidrata corespunzător în
următoarele 3 zile
INTERVENŢII
PROPRII
Pacientul să aibă o poziţie
confortabilă
Susţin pacientul în timpul
vărsăturilor şi apoi îi
asigur igiena
Aerisesc salonul
Ajut pacientul să îşi
menţină o igirnă rigurăasă
a tegumentelor
Asigur repaus digestiv
pacientului iar apoi îi
întocmesc un regim
igieno-dietetic de cruţare a
aparatului digestiv8orez
,brînză de vaci,carne
fiartă) iar după 8 zile poate
trece treptat la lapte şi
30
EVALUARE
DELEGATE
La indicaţia medicului 21.01.2017
administrez tratament de Vărsăturile se răresc
hidratare parenterală Starea de greţă se menţine
RINGER 500 ml 22.01.2017
Vit B1 ,B6,C -1 fl Pacientul începe treptat să
-medicaţie antiemetică se alimenteze uşor cu
Metoclopramid 1fl/zi alimente de regim
23.01.2017
Greaţa şi voma au dispărut
Pacientul respectă regimul
igieno-dietetic

Durere abdominală care Combaterea durerii
diminuează posibilitatea Prevenirea complicaţiilor
de mişcare a pacientului Pacientul să aibă o postură
-dureri în gît-angină adecvată în următoarele
-dureri de muşchi şi trei zile
articulaţii
Hipertermie Pacientul să prezinte în
decurs de trei zile o
temperatură a corpului
normală
mezeluri
Asigur pacientului o
poziţie confortabilă în pat
Schimb lenjeria de pat şi
de corp ori de cîte ori este
nevoie
Educ pacientul să stea
liniştit în pat
Ajut pacientul şi îl susţin
ori de cîte ori este nevoie
Ofer pacientului ceai
călduţ de cîte ori solicită
Recoltez probe de salivă şi
probe din scaun şi le trimit
la laborator
Măsor zilnic şi notez în
F.O. temperatura corpului
Asigur o temperatură a
mediului ambiant de 20°C
Şi aer umidificat
31
Administrez la indicaţia 21-01-2017
medicului antispastic Pacientul prezintă dureri
NO –SPA 2 fl/zi abdominale difuze ,care
Motilium 3 cp/zi uneori îmbracă caracter de
SMECTA sau calciu colici
carbonic pentru refacerea 22.01.2017
consistenţei scaunului Durerile difuze au
dispărut,dar scaunele sunt
însoţite de crampe
abdominale
23.01.2917
Pacientul nu mai resimte
durere abdominală
La indicaţia medicului 21.01.2017
administrez antipiretice Pacientul are febră
Algocalmin 2 fl/zi 38°C
Recoltez sînge şi urină şi 22.01.2017
materii fecale pentru Temperatura corpului este

Pacientul prezintă Pacientul să fie echilibrat
respiraţii accelerate psihic să nu aibă dureri şi
febră
Scaune diareice Pacientul să aibă scaune cu Educ pacientul să întreţină
consistenţă normală şi
Aerisesc salonul analize de laborator în regresie
Schimb lenjeria de corp şi 23.01.2017
de pat dacă transpiră după Pacientul prezintă 36,5°C
frisoane
Permanent urmăresc starea
generală a pacientului
Urmăresc temperatura
corpului să revină în limite
normale
Combat durerea
Permanent urmăresc starea 21.01.2017
generală a pacientului R – 20/min
Urmăresc ca temperatura 22.01.2017
să revină în limite normale R-18/min
Combat durerea Pacientul revine la o
respiraţie normală odată cu
calmarea durerilor şi
dispariţia febrei
La indicaţia medicului 21.01.2017
o igienă riguroasă şi să administrez Pacientul are 7-8 scaune/zi
32
 numărul scaunelor să fie
de 1/zi în decurs de 3 zile
Pacientul nu poate dormi In decurs de 3 zile
este apatic şi obosit pacientul să aibă un somn
satisfăcător din punct de
vedere calitativ şi
cantitativ
Anxietate Pacientul să fie echilibrat
Vulnerabilitate psihic în decurs de 3 zile
Pacientului îi lipsesc
cunoştinţe legate de
boală:tratament,evoluţie
conştientizeze faptul că IMODIUM 22.01.2017
este o sursă de infecţie Pacientul are 5-6 scaune/zi
pentru cei din jur 23.01.2017
Să respecte regimul Pacientul are 2 scaune/zi
alimentar indicat de consistenţă semisolidă
Să respecte tratamentul
Aerisesc seara salonul La indicaţia medicului Odată cu amelirarea stării
Asigur liniştea în timpul administrez un sedativ gener4ale şi cu reducerea
orelor de odihnă seara numărului de scaune
Limitez vizita Diazepam 1 cp/seara precum şi cu dispariţia
aparţinătorilor vărsăturilor şi a durerilor
Respect orele de tratament pacientul doarme pe
timpul nopţii 7-8ore somn
neîntrerupt
Discut permanent cu Pe parcursul internării
pacientul şi cu familia sa pacientul capătă încredere
Exîlic necesitatea şi în echipa de îngrijire
importanţa respectării Este informat de evoluţia
tratamentului şi regimului şi tratamentul bolii
alimentar Are grijă să nu devină
33
Explic care sunt cauzele sursă de infecţie pentru
apariţiei bolii şi necesitatea alte persoane
întreţinerii unei igiene Odată cu ameliorarea stării
riguroase datorită riscului generale dispare şi starea
de transmitere a bolii de anxietate precum şi
Aduc la cunoştinţa temerile pacientului.
pacientului cît mai multe
informaţii legate de boala
sa ,tratamentul,evoluţia şi
eventualele complicaţii
Respect măsurile de
prevenire a infecţiilor
nosocomiale

34
 EPICRIZĂ

Pacientul A.A. în vîrstă de 43 de ani se internează în data de 24.01.2017.

La externare pacientul are o stare generală bună. Greaţa, vărsăturile,
durerea abdominală difuză, scaunele diareice multiple, paloarea au dispărut.
Pe parcursul internării în urma efectuării analizelor de laborator s-a
constatat că episodul de enterocolită a fost declanşat de Enterovirus, fapt pentru
care tratamentul urmat de pacient a pus bază pe dietă alimentară, hidratare şi
reechilibrare hidroelectrolitică, administrare de medicaţie cu efect de reducere a
peristaltismului intestinal (Motilium, Imodium) antiemetice (Metoclopramid) şi
antivomitive (Emetiral) şi s-a urmărit o creştere a consistenţei scaunelor (creşterea
absorbţiei de apă la nivel intestinal prin administrare de Smecta.
Pacientului i se recomandă să continue regimul alimentar încă 5 zile de
la externare să evite consumul de alcool, conserve, afumături, salamuri sau băuturi
din surse neavizate. De asemeni va respecta un regim hiposodat.
Pacientul va fi informat de faptul că este în continuare purtător de virus
pe o perioadă de încă trei săptămîni.
Pe întreaga durată a maladiei şi încă trei săptămîni după însănătoşire
pacientul vautiliza veselă (tacîmuri prosoape personalizate). Se va spăla cît mai des
pe mîini şi va evita să se sărute în această perioadă (este posibilă transmiterea
virusului prin salivă).
I se indică o prezentare periodică la medicul de familie.
In caz de revenire şi acutizare a simptomelor pacientul trebuie să se
prezinte de urgenţă la medic.
La externare pacientul prezintă anemie şi inapetenţă fapt pentru care i se
indică tratament cu vitamine la domiciliu.

35
CAZ II

CULEGEREA DATELOR
Date de identificare
Nume: B.
Prenume : B.
Vîrstă: 37 de ani
Sex : feminin
Naţionalitate : română
Religie :ortodoxă
Domiciliu :Corod,jud.Galaţi
Ocupaţie :contabilă
Data internării : 20.02.2017
Data externării : 26.02.2017
Diagnostic de internare:
-Enterocolită acută bacteriană produsă de Salmonella
Diagnostic la externare :
-Enterocolită acută bacteriană produsă de Salmonella
Motivele internării :
Pacienta acuză:
- durere abdominală;
- graţă şi vărsături;
- cefalee,vertij;
- scaune diareice lichide 7-8/zi
- inapetenţă
- stare de slăbiciune.
Antecedente personale:
- avort la cerere în anul 2000.
- Hepatită virală A la vîrsta de 17 ani
- Apendicectomie la vîrsta de 28 ani.
Antecedente hederocolaterale
- mamă diabetică
- tată –fără importanţă.

36
Condiţii de viaţă:
Pacienta locuieşte împreună cu soţul şi cei doi copii, într-o casă cu trei
camere şi dependinţe. Acasă nu are apă curentă, aprovizionîndu-se de la o fîntînă cu
apă potabilă comună mai multor familii. De asemeni are grup sanitar în curte.
Pacienta fumează, nu consumă alcool.
Este contabilă şi are o activitate zilnică care depăşeşte 10 ore.
Nu are mese regulate şi obişnuieşte să consume una din mese la servici
făcînd comandă la o firmă de cathering.

Istoricul bolii
Pacienta în vîrstă de 37 de ani a consumat la ora 11 o pizza la comandă în
timpul programului de muncă.
După 2 ore au apărut dureri abdominale urmate de 3 scaune diareice la
intervale de jumătate de oră.Pacienta a început să resimtă stare de greaţă şi a
vomat.Starea sa generală s-a înrăutăţit fapt pentru care s-a învoit de la servici şi a
mers acasă.
Seara nu a putut consuma nici un aliment ,a băut ceai călduţ de mentă şi a
luat furazolidon dar starea nu i s-a ameliorat.Toată noaptea scaunele apoase nu s-au
oprit şi nici voma .Spre dimineaţă pacienta a frisonat fapt pentru care s-a hotărît să se
prezinte la camera de gardă a Spitalului Municipal „ANTON CINCU” Tecuci.

Observare iniţială
Pacienta prezintă stare generală alterată, are tegumente şi mucoase palide, reci
şi transpirate; sistemul ganglionar este nepalpabil; sistem osteoarticular bine
reprezentat; torace normal conformat, respiraţii 24/min., murmur vezicular prezent
bilateral, zgomote cardiace ritmice; TA – 130/70 mm Hg, AV -90/min; durere
abdominală, tranzit intestinal sever afectat, ficat –splină normale, loje renale libere
nedureroase; micţiuni fiziologice; organe genitale –normal.

37
 NEVOI AFECTATE

NEVOIA SEMNE
FUNDAMENTALĂ PROBLEMA ETIOLOGIA SI
AFECTATĂ SIMPTOME
Nevoia de a respira Pacienta are o -durere -tahipnee
şi a avea o bună respiraţie -febră -tahicardie
circulaţie accelerată -deshidratare -hipotensiune
24/min TA – 100/50 mm
-tahipnee Hg
-puls accelerat
-tahicardie
AV/100 /min
Nevoia de a-şi Pacienta prezintă -proces infecţios -hipertermie
menţine temperatura frisoane şi are intestinal 38.9°C
corpului în limite temperatura După efectuarea
normale corpului crescută ex.coproparazitologic
peste 37°C s-a constata prezenţă
Salmonella
Nevoia de a bea şi a Pacienta nu se -proces inflamator -greaţă
mînca hidratează şi nu se intestinal -vomă
alimentează -inapetenţă
corespunzător din -dureri
punct de vedere abdominale
calitativ şi
cantitativ
Nevoia de a elimina -Scaune apoase -proces infecţios -7-8 scaune
numeroase apoase /zi
-Episoade de -2-3 episoade de
vomă vomă
-Potenţial de -transpiraţii difuze
deshidratare
Nevoia de a dormi Somn insuficient -scaune diareice -pacienta nu
de a se odihni calitativ şi -greaţă ,vomă doarme în timpul
cantitativ -febră nopţii;rar aţipeşte

38
 şi are un somn
scurt şi superficial
Nevoia de a se -Pacienta este -durere abdominală Pacienta este
mişca şi a avea o epuizată difuză adinamică
bună postură -Nu îşi poate -deshidratare Nu are o postură
menţine o bună -Stare generală adecvată
postură alterată
Nevoia de a evita Pacienta este -Lipsa cunoştinţelor -anxietate
pericolele agitată şi are o legate de boală
stare de panică
permanentă
Nevoia de a se Pacienta este -Stare generală Pacienta nu e
recrea apatică şi prezintă alterată preocupată de nici
dezinteres pentru o activitate
tot ce o înconjoară
Nevoia de a învăţa Pacienta nu Nu deţine cunoştinţe Prezintă interes
cunoaşte ce boală medicale legat de date
are modul de despre afecţiunea
transmitere ,ori sa
evoluţie

DIAGNOSTIC DE NURSING

a. Greţuri şi vărsături produse de procesul infecţios care a dezvoltat

proces inflamator la nivel intestinal;

39
b. Scaune diareice;
c. Durere abdominală din cauza procesului inflamator intestinal
,manifestată difuz;
d. Dificultatea de a se alimenta şi hidrata din cauza problemelor datorate
infecţiei intestinale;
e. Hipertermie;
f. Pacienta nu se poate odihni din cauza scaunelor diareice şi a durerilor
abdominale;
g. Pacienta este anxioasă datorită bolii despre care nu cunoaşte nimic;
h. Pacienta nu are cunoştinţe legate de tratament, evoluţie şi regim
alimentar.

40
PLAN DE ÎNGRIJIRE PE TREI ZILE
PROBLEMA
Pacienta are o respiraţie
Accelerată 24 resp./min
-tahipnee
-are puls accelerat AV -100
/min
TA -100/50 mm Hg
Pacienta prezintă frisoane
şi febră moderată
-hipertermie
OBIECTIVE
In decurs de 3 zile pacienta -Aerisesc salonul
să prezinte 16 resp./min şi
AV –între 60-80 /min
Pacienta pe parcursul
internării să prezinte o
temperatură a corpului în
INTERVENTII
PROPRII
-Aşez pacienta în poziţie
confortabilă în pat
-Vorbesc cu pacienta ,o
calmez îi explic care este
afecţiunea sa ,îi prezint
echipa de îngrijire şi o fac
să aibe încredere în cadrele
medicale
Măsor şi notez permanent
în F.O.
parametrii:respiraţie
,puls ,TA ,temperatură;
Măsor zilnic şi notez în
F.O. temperatura corpului
-Asigur o temperatură de
41
DELEGATE EVALUARE
Recoltez analize de sînge Pe parcursul a 3 zile de
şi urină. spitalizare odată cu
Ex coprocultură pune în ameliorarea stării
evidenţă infecţia cu generale ,respectiv
Salmonella dispariţia durerii
abdominale ,a stării de
anxietate şi corectarea
dezechilibrului
hidroelectrolitic şi
deshidratării parametrii
sunt 18 resp./min , AV –
70/min
La indicaţia medicului După două zile de
administrez medicaţie tratament cu antibiotic
antipiretică şi antibiotic temperatura corpului este
38,5°C limite normale 20°C în salon
-Scimb lenjeria de pat şi de rezultatelor obţinute la
corp ori de cîte ori este
necesar,deoarece pacienta
frisonează şi apoi are
transpiraţii abundente
-In timpul frisonului
învelesc pacienta cu pătură
-Aduc rezultatele
analizelor de la laborator şi
le ataşez la F.O.
Pacienta nu se alimentează Pacienta să se alimenteze Urmăresc ca pacienta să
şi nu se hidratează corespunzător aibă o poziţie confortabilă
corespunzător din punct de Pacienta să fie hidratată şi în pat;
vedere calitativ şi echilibrată hidroelectrolitic In timpul vărsăturilor
cantitativ susţin capul pacientei iar
apoi îi asigur igiena
gurii ,eventual schimb
lenjeria de corp dacă este
nevoie
42
prescris în urma
analizele de laborator
-Biseptol 2 tb x 2/zisau
Doxicilină 100 mg/zi
La indicaţia medicului
asigur hidratarea pacientei
prin administrare de
soluţie de NaCl
,RINGER ,pentru
restricţionarea fermentaţiei
intestinale;
Asigur reechilibrare
hidroelectrolitică prin
în remisie .
Pacienta prezintă 37,5°C
după primele 2 zile
La externare temperatura
corpului este de 36,8°C
Pacienta colaborează cu
echipa de îngrijire
După prima zi de repaus
digestiv şi tratament
parenteral
Starea de greaţă şi vomă
au dispărut
Pacienta acceptă regimul
alimentar impus şi îl
 Asigur pacientei repaus
digestiv iar apoi întocmesc
un regim igieno-dietetic pe
care pacienta va trebui să-l
respecte şi anume supă de
orez ,supă de morcov
,brînză de vaci ,telemea
,mere coapte ,banane
,carne slabă fiartă sau la
grătar
Scaune apoase numeroase Pacienta să aibă un scaun Educ pacienta să îşi
9-10/zi pe zi şi de consistenţă întreţină o igienă intimă
Episoade de vomă normală riguroasă
Oligurie Pacienta să nu prezinte O educ să îşi spele mîinile
graţă şi vomă să se ori de cîte ori este nevoie
alimenteze corespunzător Aerisesc salonul
Pacienta să aibă o diureză Urmăresc ca pacienta să
în limite normale 2000 respecte regimul alimentar
ml/24 ore impus
Educ pacienta să consume
43
administrare de soluţie de
bicarbonat
-Administrez
Metoclopramid
(antiemetic) sau Emetiral
La indicaţia medicului
asigur tratament parenteral
de hidratare
Administrez plicuri
SMECTA sau calciu
carbonic pentru creşterea
consistenţei scaunului (3
plicuri /zi)
respectă
După trei zile pacienta se
alimentează calitativ şi
cantitativ corespunzător
,consumă 2,5 litri de
lichide (ceaiuri)pe zi.;
In prima zi pacienta
prezintă 9-10 scaune
apoase /zi şi 400 ml de
urină
A vomat de 2 ori în 24 ore
Potenţial de deshidratare
A doua zi numărul
scaunelor a scăzut la 5/zi
Pacienta nu a mai vomat
Diureza de 100 ml/zi
 ceai (de mentă) neîndulcit
şi supe pentru reluarea
diurezei normale
Schimb pacienta ori de cîte
ori e necesar (dacă a
transpirat abundent)
Pacienta prezintă un somn Pacieta să doarmă 8 ore pe Urmăresc respectarea
insuficient din punct de noapte consecutiv tratamentului indicat de
vedere calitativ şi Să nu mai prezinte medic
cantitativ cearcăne palpebrale Mă asigur de respectarea
Să nu mai fie adinamică normelor de igienă
Aerisesc salonul şi menţin
liniştea în timpul orelor de
odihnă
Mă asigur că orele de
tratament nu se suprapun
cu orele de tratament
44
A treia zi pacienta are 3
scaune de consistenţă
semisolidă diureză de 1500
ml /zi
Nu mai vomită
După 5 zile de tratament
tranzitul intestinal revine
la normal şi diureza este de
1500 ml
Laindicaţia medicului În prima noapte somnul
administrez seara înaintea pacientei este întrerupt de
orelor de somn un sedativ nenumărate scaune
diareice şi episoade de
vomă
În cea de a doua noapte
dispar crampele
abdominale şi pacienta mai
are un scaun în timpul
nopţii
În cea de a treia noapte

Pacienta are o stare
generală alterată
Nu îşi poate menţine o
postură bună din cauza
durerilor abdominale
difuze şi din cauza cefaleei
Pacienta este anxioasă
Pacienta nu comunică şi
prezintă lipsă de interes
pentru tot ceea ce o
Pacienta să nu mai
prezinte durere
Să aibă o postură adecvată
Să fie dinamică
Pacienta să devină liniştită
şi încrezătoare
Pacienta să se implice în
activităţi recreative
Să fie activă
In perioada de criză ajut şi
susţin pacienta să-şi
efectueze toaleta generală
zilnică
O susţin şi o îmbrac şi
dezbrac
O însoţesc la toaletă
O ajut să se alimenteze
Prezint pacientei echipa de
îngrijire
Comunic cu pacienta şi o
fac să aibă încredere în
personal şi în şansele de
vindecare
Fac cunoştinţă pacientei cu
ceilalţi pacienţi din salon
Cînd starea îi permite rog
45
pacienta are un somn de 7
ore neîntrerupt şi odihnitor
La indicaţia medicului În prima zi pacienta este
administrez antialgice epuizată ,apatică ,cu o
1 fl Algocalmin stare generală alterată
Administrez tratament Din a treia zi pacienta are
pentru diminuarea o simptomatologie remisă
peristalticii intestinale care îi permite să-şi
Motilium 3 cp/zi menţină o bună postură şi
să-şi reia dinamismul
caracteristic
Odată cu îmbunătăţirea
stării generale pacienta se
linişteşte şi este optimistă
legat de vindecarea sa
Pacienta comunică cu
ceilalţi pacienţi ,seara
vizionează seriale TV
înconjoară
Pacienta nu are destule
cunoştinţe despre boală
despre modul de
tratament ,de transmitere şi
evoluţie a bolii
Să comunice
Pacienta să aibă cunoştinţe
despre boală şi despre
modul de a o preveni
familia să îi procure cărţi ,citeşte şi se plimbă de 2-3
pentru lectură ori pe zi prin parc
Incurajez pacienta să aibă
plimbări în aer liber în
parcul spitalului
Îi explic pacientei care Pacienta deţine destule
sunt factorii cauzatori ai informaţii care să îi asigure
bolii un comportament care să o
Explic necesitatea ferească de o eventuală
menţinerii unei igiene recidivă a bolii
riguroase
Explic evoluţia bolii şi
eventualele complicaţii
46
 EPICRIZĂ

Pacienta B.B. în vîrstă de 37 de ani s-a prezentat în data de 20.02.2017 la

camera de gardă a Spitalului Municipal „ANTON CINCU” Tecuci acuzînd:
cefalee, durere abdominală, greaţă cu vărsături, vertij, scaune diareice 7-8 /zi,
inapetenţă şi stare de slăbiciune.
Pacienta relatează faptul că în urmă cu o zi, în timpul orelor de serviciu a
consumat o pizza, iar în următoarele două ore după consumul acesteia au apărut
primele dureri abdominale urmate de scaune diareice.
Pe parcursul dupăamiezii şi apoi al nopţii starea sa s-a înrăutăţit fapt care a
determinat-o să se prezinte la medic.
Pacienta este internată cu diagnostic de enterocolită acută de etiologie
neprecizată.
Pe parcursul internării în urma efectuării analizelor de sînge şi a celor de
materii fecale s-a stabilit diagnosticul de enterocolită acută produsă de Salmonella.
Pacienta este supusă tratamentului simptomatic antiemetic, antipiretic,
antialgic şi de diminuare a peristaltismului intestinal, precum şi de diminuare şi
schimbare de consisteţă a scaunelor diareice. La acest tratament s-a adăugat
tratament de 5 zile cu antibiotic Biseptol 2 cp./zi datorită prezenţei Salmonella.
Pacienta urmează de asemeni un regim igieno-distetic care constă în ceaiuri
neîndulcite, supe de orez, supe de morcov, brînză de vaci, pîine prăjită, carne slabă
fiartă sau la grătar.
Pacienta este educată la modul de transmitere a bolii precum şi la metode
de prevenţie fiind atenţionată că în perioada spitalizării reprezintă o potenţială
sursă de infecţie.
După 6 zile de spitalizare simptomatologia pacientei s-a remis, parametrii
pacientei sunt în limite normale iar starea generală permite externarea sa externare
care se face în data de 26.01.2017, urmînd ca la domiciliu pacienta să continue
tratamentul prescris şi regimul dietetic după care va reveni după o săptămînă la
analize şi reevaluare.

47
 CAZ III

CULEGEREA DATELOR

Date de identificare
Nume : C.
Prenume : C.
Vîrstă :50 de ani
Sex : masculin
Naţionalitate: română
Religie :ortodoxă
Domiciliu : comuna Gohor ,jud.Galaţi
Ocupaţie : agricultor
Data internării : 6.01.2017
Data externării : 12.01.2017
Diagnostic de internare :
Enterocolită acută produsă de Trichinela
Diagnostic de externare:
Enterocolită acută produsă de Trichinela
Pacientul acuză:
- greaţă ,vărsături;
- scaune diareice -5-6 /zi
- durere abdominală
- cefalee
- inapetenţă
Antecedente personale patologice
-nesemnificative
Antecedente hederocolaterale:
- mamă – hipertensivă
- tată – decedat în accident rutier în urmă cu 30 de ani
Condiţii de viaţă
Pacientul locuieşte la ţară împreună cu familia într-o casă cu 4 camere şi
dependinţe ; nu are apă curentă în casă şi nici toaletă.
Pacientul fumează şi consumă alcool ocazional.

48
 Este agricultor şi trăieşte din venituri proprii obţinute din munca în agricultură
împreună cu toată familia .
Istoricul bolii
Pacientul în vîrstă de 50 de ani, pe data de 4.01.2017 povesteşte că împreună
cu familia au sacrificat un porc din producţie proprie.
Au consumat la masa de prînz în data respectivă carne la grătar fără a o
verifica la medicul veterinar.
Ulterior ca urmare a faptului că medicul nu a fost în localitateîn data
respectivă ,au dus probe din carne pentru analiză a doua zi 5.01.2017.
La proba de laborator s-a constatat că respectiva carne era infestată cu
Trichinella.
Pacientul din seara aceleiaşi zile a început să prezinte greaţă şi vomă precum
şi scaune diareice.
Atît el cît şi ceilalţi membri ai familiei au hotărît să se prezinte în data de
06.01.2017 la Spitalul Mun. „ANTON CINCU” Tecuci unde au fost orientaţi către
secţia de boli infecto-contagioase.
Relatînd întîmplările medicului de gardă s-a hotărît internarea întregii familii.
Observare iniţială
Pacientul prezintă stare de inapetenţă, greaţă, vărsături şi scaune diareice 5-6/zi
însoţite de dureri abdominale difuze.
Sistemul ganglionar este nepalpabil, sistem osteoarticular integru, sistem
muscular bine reprezentat, torace normal conformat, respiraţii 18/min, murmur
vezicular prezent bilateral, zgomote cardiace ritmice, TA -120/60 mm Hg, AV
-80/min, ficat –splină normale, loje renale libere nedureroase, micţiuni fiziologice,
organe genitale externe normal conformate.

49
 NEVOI AFECTATE

NEVOIA SEMNE
FUNDAMENTALĂ PROBLEMA ETIOLOGIA
SI
AFECTATĂ SIMPTOME
Nevoia de a bea şi a Pacientul nu se Proces inflamator - greaţă
mînca alimentează intestinal - vomă
corespuzător din - inapetenţă
punct de vedere
calitativ şi cantitativ
Nevoia de a elimina Scaune apoase Proces infecţios 5-6 scaune
numeroase intestinal apoase /zi
Episoade de vomă 2 episoade de
Potenţial de vomă
deshidratare
Nevoia de a dormi a Somn insuficient din -greaţă ,vomă Pacientul nu
se odihni punct de vedere -meteorism doarme pe
calitativ şi cantitativ abdominal parcursul nopţii
Dureri abdominale
difuze
Scaune diareice
Nevoia de a se Pacientul prezintă o -durere Pacient adinamic
mişca şi a avea o stare de slăbiciune abdominală cu stare generală
bună postură Nu îşi poate menţine -deshidratare alterată
o bună postură
Nevoia de a evita Pacient Lipsa -anxietate
pericolele anxios,agitat,temător cunoştinţelor -fatigabilitate
pentru evoluţia bolii legate de
tratamentul şi
evoluţia bolii
Nevoia de a se recre Pacient apatic Stare generală Nu este preocupat
Are lipsă de interes alterată de nici o activitate
pentru orice

50
 activitate
Nevoia de a învăţa Pacientul nu Nu deţine Pacientul este
cunoaşte date legate cunoştinţe interesat şi
de boală medicale receptiv la orice
informaţie legată
de boala
sa,tratament şi
evoluţie

DIAGNOSTIC DE NURSING

1. Greţuri şi vărsături produse de invazia intestinului de către parazit dezvoltînd

un proces inflamator la nivelul intestinului;
2. Scaune diareice;
3. Durere abdominală din cauza procesului inflamator intestinal;
4. Dificultate de a se alimenta şi hidrata;
5. Pacientul este epuizat din cauza faptului că nu poate dormi;
6. Pacientul este anxios, prezintă fatigabilitate datorită faptului că nu cunoaşte
date despre evoluţia bolii;
7. Pacientul nu deţine informaţii legate de tratament şi evoluţia bolii.

51
PLAN DE ÎNGRIJIRE PE TREI ZILE
PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII
PROPRII
Pacientul nu se hidratează Pacientul să se alimenteze Urmăresc ca pacientul să
şi nu se alimentează corespunzător aibă o poziţie comodă în
corespunzător din punct de Pacientul să fie hidratat pat
vedere calitativ şi Salonul să fie aerisit
cantitativ In timpul vărsăturilor
susţin pacientul şi îi asigur
igiena bucală şi a lenjeriei
de corp şi de pat
Asigur pacientului repaus
digestiv iar apoi îi asigur
un regim alimentar bazat
pe supă de morcov ,supă
de orez,pîine prăjită
legume fierte ,mere
coapte ,banane.
52
DELEGATE EVALUARE
Recoltez probe de sînge Pacientul colaborează cu
pentru laborator echipa de îngrijire .
Rezultate: După prima zi de repaus
-hiperleucocitoză digestiv şi tratament starea
-hiperneutrofilie de greaţă şi vomă au
-VSH uşor crescut dispărut
-uşoară hipoglicemie Pacientul acceptă regimul
La indicaţia medicului alimentar impus şi îl
asigur hidratarea respectă
pacientului şi administrez După 4 zile de spitalizare
soluţie de NaCl ,RINGER pacientul se alimentează
pentru restricţionarea corespunzător punînd
fermentaţiei intestinale- accent pe legume şi fructe
-asigur reechilibrare Pacientul se hidratează
hidroelectrolitică cu corect
soluţie de hidrocarbonat
-administrez

Scaune apoase numeroase Pacientul să aibă un scaun
5-6/zi pe zi de consistenţă
Episoade de vomă normală
Oligurie Pacientul să nu prezinte
greaţă şi vomă respectiv
inapetenţă
Pacientul să aibă o diureză
normală
Pacientul prezintă un somn Pacientul să doarmă 8 ore
insuficient din punct de pe noapte consecutiv
vedere calitativ şi Pacientul să fie odihnit şi
cantitativ dinamic
Pacientul are o stare Pacientul să aibă o postură
Urmăresc ca pacientul să
respecte regimul alimentar
impus pe parcursul
internării
Educ pacientul să consume SMECTA pentru creşterea
ceai (de mentă) 2l/zi
Educ pacientul să-şi
menţină igiena corporală
corespunzătoare
Mă asigur de respectarea
regimului alimentar şi de
resepectarea tratamentului
Aerisesc seara salonul
Servesc un ceai cald seara
pacientului înainte de
culcare
Asigur un climat de linişte
în timpul orelor de somn
Ajut şi susţin pacientul să
53
Metoclopramid pentru a
combate senzaţia de vomă
La indicaţia medicului In primele 2 zile se
administrez Vermox 2 menţine prezenţa scaunelor
cp/zi timp de 6 zile apoase
Administrez plicuri de Incepînd cu cea de a treia
zi consistenţa materiilor
consistenţei scaunului 2 fecale revine la normal
plicuri/zi Numărul scaunelor se
reduce la 2/zi de
consistenţă normală
Administrez la indicaţia Odată cu ameliorarea stării
medicului un sedativ seara pacientului aceasta
începînd cu a treia
noapte,pacientul doarme
un somn neîntrerupt de 8
ore ,odihnitor
Pacientul este odihnit pe
timpul zilei şi este dinamic
La indicaţia medicului Starea generală a
generală alterată adecvată se deplaseze ,să se îmbrace administrez antialgice
Nu-şi poate menţine o să-şi menţină igiena în
bună postură din cauza toată perioada în care
durerilor abdominale şi a starea generală nu-i
cefaleei permite
Pacientul este anxios Pacientul să fie liniştit să Prezint pacientului echipa
prezinte încredere în de îngrijire
modul de evoluţie al bolii Il determin să fie
încrezător în personalul
medical şi în hotărîrile
luate de acesta
Expun pacientului care
sunt şansele de vindecare
Pacientul nu are destule Pacientul să deţină la Explic motivele pentru
cunoştinţe despre boală şi externare cunoştinţe legate care a contactat de această
modul de transmitere de boală şi modul de dată boala
prevenţie Explic modul de tratament
Explic metodele de
prevenţie
54
pacientului este ameliorată
Algocalmin 1 fl/zi
Pacientul colaborează cu
cei din echipa de îngrijire
medicală
Odată cu ameliorarea stării
generale şi cu cunoaşterea
şanselor de vindecare
pacientul devine liniştit şi
încrezător
Pacientul la externare
deţine destule cunoştinţe
legate de controlul cărnii
înainte de consum şi de
modul de preparare.
55
 EPICRIZĂ

Pacientul C.C. în vîrstă de 50 de ani s-a prezentat la camera de gardă a

Spitalului Mun. „ANTON CINCU” Tecuci cu stare de vomă, greaţă, cefalee,
meteorism şi borborisme abdominale însoţite de dureri difuze, inapetenţă.
La anamneza pacientului se află că el împreună cu familia au consumat carne
de porc la grătar (nepregătită termic corespunzător), din care au dus ulterior probe la
laboratorul veterinar unde s-a constatat infestarea cărnii cu Trichinella.
Începînd cu a doua zi după consumul cărnii simptomele sus menţionate au
apărut.
Medicul de gardă hotărăşte internarea pacientului cu diagnosticul de
enterocolită acută.
Pe parcursul internării în urma rezultatelor de laborator ale analizelor de sînge
se constată infestarea pacientului cu Trichinella. Pe lîngă tratamentul simptomatologic
timp de 5 zile pacientul este tratat cu Vermox 2 tb/zi ţinînd cont că este stadiul
incipient al bolii cu posibilităţi maxime de vindecare.
După 6 zile de spitalizare simptomatologia s-a remis, starea generală a
pacientului este bună şi s-a hotărît externarea sa ,nu înainte de a fi instruit de modul
cum poate preveni această boală, de regimul alimentar pe care îl va continua şi de
faptul că va reveni la control după două săptămîni.

56
 TEHNICI DE ÎNGRIJIRE

CAPTAREA DEFECAŢIILOR FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

Se pregătesc materialele necesare: prosoape, acoperitoare de flanelă, paravan,

muşama şi aleză, materiale pentru toaleta mâinilor, mănuşi, ploscă, bazinet, urinare
pentru femei şi bărbaţi, tăviţă renală. Se pregăteşte bolnavul, fizic, în funcţie de
produsul captat.

Captarea materiilor fecale

În vederea captării materiilor fecale la bolnavul imobilizat, se urmăreşte: separarea
patului bolnavului de restul salonului, cu un paravan, după care se îndepărtează pătura
şi cearşaful care acoperă bolnavul, se protejează patul cu muşama şi aleză, se
dezbracă şi se ridică bolnavul şi se introduce bazinetul încălzit sub regiunea sacrală;
se acoperă bolnavul până la terminarea actului defecării.

Se efectuează toaleta regiunii perineale, se îndepărtează bazinetul cu atenţie şi se

acoperă cu capacul, îndepărtându-se din salon. Se strâng materialele folosite, se
îmbracă bolnavul, se acoperă, se aeriseşte salonul. Se spală mâinile bolnavului.
Scaunul acoperit se păstrează pentru vizită medicală în locuri special amenajate.

Captarea vărsăturilor
Se aşează bolnavul în funcţie de starea generală în poziţie şezând , decubit dorsal
cu capul întors într-o parte, protejându-se cu prosop în jurul gâtului.
Se protejează patul cu muşama şi aleză; i se îndepărtează bolnavului proteza când este
cazul; oferându-i-se o tăviţă renală şi susţinându-l, oferim acestuia un pahar cu apă să-
şi clătească gura.
I se oferă cuburi de gheaţă, lichide reci în cantităţi mici.
I se şterge faţa şi i se pun comprese reci pe frunte.
Vărsătura se păstrează pentru vizita medicului, notându-se în foaia de temperatură
caracterul şi frecvenţa acesteia.
Se spală recipientele, se dezinfectează, pregătindu-se pentru sterilizare prin fierbere
sau autoclavare.

57
 RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMEN
BACTERIOLOGIC HEMOCULTURĂ

Definiţie. Hemocultura înseamnă introducerea sângelui pe un mediu de cultură pentru

examen bacteriologic.

Scop: Descoperirea bacteriilor atunci când se suspectează:

- o septicemie cu stafilococ, meningococ, bacil Koch (bolnavul are febră cu
oscilaţii mari, frison, stare generală alterată)
- o bacteriemie: febră tifoidă, bruceloză, endocardită malignă subacută)

Materiale:
- De protecţie: mască de tifon, mănuşi sterile
- Sterile: seringă a 20 cm3, ace pentru puncţie venoasă, casolete cu pense, tampoane şi
comprese, câmp, apă şi săpun
- Medii de cultură: două recipiente cu: bulion citrat, geloză semilichidă
- Nesterile: lampă de spirt, chibrituri
- Soluţii dezinfectante: alcool iodat, tinctură de iod, eter

Pacient:
- Pregătire psihică: se anunţă şi se explică necesitatea tehnicii
- Pregătire fizică: se spală regiunea plicii cotului, se degresează cu eter, se aseptizează
cu alcool

Execuţie:
Se face de către două asistente:
Prima asistentă spală, degresează şi dezinfectează regiunea, cealaltă asistentă îmbracă
mănuşile sterile, aşează câmpul steril, aseptizează regiunea cu iod.
Prima asistentă aplică garoul la 10-12 cm de locul puncţiei, aprinde lampa de spirt,
îmbracă mănuşi sterile, serveşte seringa în condiţii aseptice, apoi cealaltă asistentă ia
seringa şi efectuează puncţia venoasă, aspiră 20 ml de sânge; prima asistentă desface
garoul, cealaltă retrage seringa. Prima asistentă aseptizează locul puncţiei, flambează
dopul şi gura balonului; cealaltă însămânţează: 2ml în eprubetă cu geloză, 10ml în

58
bulionul citrat. Prima asistentă flambează din nou gura balonului, dopul şi închide
eprubetă, cealaltă omogenizează prin mişcări de înclinare şi redresare.

Pregătirea produsului pentru laborator

- se etichetează cu data, ora, temperatura (se pot recolta mai multe probe în 24
h)
- se trimit imediat la laborator şi se pun la termostat la 37ºC
- se notează în foaia de observaţie data şi numele persoanei care a recoltat
Se reorganizează locul.
De ştiut:
 pentru însămânţarea cu germeni anaerobi, eprubeta cu geloză semilichidă se
încălzeşte la bainmarie timp de 30 min
 în timpul însămânţării, balonul sau eprubeta cu mediu de cultură se păstrează
înclinată
 flambarea se face fără a încălzi mediul de cultură
 materialele necesare se sterilizează la poupinel
 însămânţarea se face imediat pentru a evita coagularea sângelui
 hemocultura se efectuează la debutul bolii şi înainte de administrarea
antibioticelor
Hemocultura poate fi completată cu coprocultură, urocultură etc.

MĂSURAREA ȘI NOTAREA TEMPERATURII

Scop – evaluarea funcției de termoreglare și termogeneza.

Locuri de măsurare – axila, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin
Materiale necesare
- Termometru maximal
- Culoare albastră
- Tampoane și soluție dezinfectantă
- Lubrifiant
- Ceas
Pregătirea pacientului – pregătire fizică și psihică
Efectuarea tehnicii

59
- Nursa se spala pe mâini cu apa și săpun
- Se scoate termometrul din soluția dezinfectantă se clătește și se șterge cu o compresă
Măsurarea în axila
- Se așează pacientul în decubit dorsal sau șezând
- Se șterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
- Se așează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu toracele
- Se apropie brațul de trunchi, se flectează antebrațul pe torace
- Termometrul se menține timp de 10 minute
Măsurarea în cavitatea bucală
- Se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limba sau pe latura externă a
arcadei dentare
- Pacientul este rugat să închidă gura și să respire pe nas
- Se menține termometrul timp de 5 minute
Măsurarea rectală
- Se lubrifiază termometrul
- Se așează pacientul în decubit lateral, cu membrele inferioare în semiflexie,
asigurându-i intimitatea
- Se introduce rezervorul cu mercur în rect prin mișcări de rotație și înaintare
- Termometrul va fi ținut cu mâna tot timpul măsurării
- Se menține termometrul timp de 3 minute
- Se scoate termometrul, se șterge cu o compresă și se citește gradația la care a ajuns
mercurul termometrului
Reorganizarea locului de munca
- Se spală termometrul, se usucă și se introduce în recipientul cu soluție dezinfectantă
(cloramina 1%)
Notarea temperaturii
- Temperatura se notează printr-un punct pe verticală, socotind că fiecare linie
orizontală a foii de temperatura reprezintă doua diviziuni de grad
- Se unește valoarea prezenta cu cea anterioară pentru obținerea curbei termice
- În alte documente se notează cifric: exemplu T=37.7 grade Celsius

60
 INJECȚIA INTRAMUSCULARĂ

Tehnica injecției intramusculare

Injecția intramusculară reprezintă introducerea unor soluții izotonice, uleioase sau

substanțe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac atașat la seringa.

Scopul – terapeutic

Locul de elecție – regiunea superexternă a fesei

- Fata externă a coapsei, în treimea mijlocie
- Fata externă a brațului în mușchiul deltoid.
Pentru injecția în regiunea fesieră, cea mai des utilizată, se reperează următoarele
puncte:
- Punctul Smirnov care este la un laț de deget deasupra marelui trohanter și
înapoia lui;
- Punctul Barthelemy – la unirea treimii externe cu cele două treimi interne, pe
linia care unește spina iliacă antero-superioară cu extremitatea superioară a șanțului
interfesier;
- Zonă situată deasupra liniei care unește spina iliacă posterioară cu marele
trohanter.
Dacă bolnavul este obligat să ia poziția șezândă, injecția se efectuează în toată
regiunea fesieră, deasupra punctului de sprijin.

Materiale necesare
- Ace lungi – 40-70 mm, cu diametrul de 0,7 – 1 mm;
- Soluții dezinfectante, tampoane sterile;
- Seringi de unică folosință;
- Soluția de injectat.

Etape și timpi de execuție

1. Pregătire materialelor
Se pregătesc materialele, se așază pe o tăviță sterilă și se aduc lângă bolnav.
2. Pregătirea psihică și fizică a bolnavului

61
 Se anunță bolnavul și i se explică necesitatea tehnicii.
Se așază bolnavul în decubit ventral, lateral, poziția șezândă sau chiar în picioare.
Se descoperă locul unde se va efectua injecția.

3. Tehnica propriu-zisă
Spălarea pe mâini cu apă și săpun. Dezinfectarea cu alcool.
Se montează seringa și se încarcă. Se schimbă acul. Se reperează locul, se
degresează și se dezinfectează cu alcool. Se invita bolnavul să stea liniștit, să-și
relaxeze musculatura, se întinde pielea între indexul și policele mâinii stângi.
Cu seringa în mâna dreaptă se înțeapă perpendicular pielea, mergând până la o
adâncime între 4-7 cm, rapid și sigur. Se verifică poziția acului prin aspirare. Dacă
acul a pătruns într-un vas de sânge, la aspirare va apărea în seringa sânge. Se va
scoate acul și se efectua injecția în alt loc. Dacă acul nu a pătruns într-un vas de sânge,
se injectează lent lichidul din seringă.
După injectare se scoate brusc acul. Se masează locul cu tampon cu alcool pentru
a disocia planurile, țesuturile străpunse, favorizând circulația pentru o absorbție mai
rapidă.
Se așază bolnavul în poziție comodă.
Spălarea pe mâini.

4. Reorganizarea locului de muncă

Se strâng materialele folosite, seringile de unică folosință se aruncă în recipiente
speciale pentru materiale cu pericol biologic.
Spălarea pe mâini cu apă și săpun.

Incidente și accidente
- Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia. Se
impune întotdeauna retragerea acului și efectuarea injecției în altă regiune;
- Paralizia nervului sciatic;
- Supurația aseptică datorită unor substanțe care nu sunt resorbabile;
- Ruperea acului din cauza contracturii musculare a bolnavului sau a manevrei
greșite. Extragerea este chirurgicală;

62
 - Emboliile – prin introducerea accidentală într-un vas de sânge a substanțelor
uleioase sau în suspensie;
- Abces local și flegmon fesier – prin nerespectarea regulilor de asepsie.

PERFUZIA INTRAVENOASĂ
Definiţie: reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a
unor substanţe medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică
a organismului.
Scop:
- hidratarea şi mineralizarea organismului;
- administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
- depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
- completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterala.
- alimentarea pe cale parenterala

Pregatirea materialelor
- tava medicala - 1 - 2 seringi
- trusa pentru perfuzat - o perna musama;
- solutii prescrisa - o pensa hemostatica;
- garou - comprese sterile;
- tavita renala; - antiseptic pentru tegument
- stativ prevazut cu bratari cu cleme - romplast;
pentru fixarea flacoanelor; - foarfece;

Pregatirea echipamentului:
- se verifica data de expirare a solutiilor de administrat, volumul si tipul solutiilor
- se verifica aspectul lor( sa nu fie tulburi, precipitate etc)
-se agata solutia in stativ
-se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat
portiunea unde va fi introdus perfuzorul
- se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila daca acest
lucru este indicat si se va eticheta flaconul specificand medicatia introdusa

63
- se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capatul sau
de nimic pentru a-l pastra steril
- se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple
jumatate
- se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in tavita pana
cand nu mai este nici o bula de aer
- daca solutia este in flacon de sticla va trebui sa se deschida filtrul de aer pentru ca ea
sa curga. Daca este in punga de plastic nu este nevoie
- se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza
perfuzorul la ac/branula
- se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii

Pregatirea psihica si fizica a bolnavului

-I se explica bolnavului necesitatea tehnicii.
-Se aseaza bolnavul pe pat, in decubit dorsal, cat mai comod, cu antebratul in extensie
si pronatie.

Efectuarea perfuziei
- spalarea pe maini cu apa si sapun, manusi
- se examineaza calitatea venelor.
- se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului.
- se aseptzeaza plica cotului cu alcool.
- se cere bolnavului sa inchida pumnul
- se efectueaza punctia venei alese.
- se verifica pozitia acului in vena
- se indeparteaza garoul si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac.
- se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in vena si se regleaza
viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, in functie de
necesitate.
- se fixeaza cu leucoplast amboul acului si portiunea tubului invecinat acestuia, de
piele bolnavului
-se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea aparatului.

Daca este necesar se pregateste cel de-al II-lea flacon cu substanta medicamentoasa,

64
incalzindu-l la temperatura corpului.
Inainte ca flaconul sa se goleasca complet, se inchide prestubul pentru a
impiedica patrunderea aerului in perfuzor si se racordeaza aparatul de perfuzie la noul
flacon.
Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului sa curga; operatia de
schimbare trebuia sa se petreaca cat mai repede, pentru a nu se coagula sangele
refulat din ac si se regleaza din nou viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat.
Inainte de golirea flaconului se inchide prestubul, se exercita o persiune asupra
venei punctionate cu un tampon imbibat in solutie dezinfectanta si printr-o miscare
brusca, in directia axului vasului, se extrage axul din vena.
Se dezinfecteaza locul punctiei , se aplica un pansament steril si se fixeaza cu
romplast.

Calculul ritmului de administrare a solutiilor perfuzabile (rata de flux)

- Formula 1: total solutie/total ore=ml/ora
- Formula 2: ml/ora x factor picurator=picaturi/ora
- Formula 3: total solutie x factor picurator/nr.ore x 60min=picaturi/min
Unde factor picurator:
Picurator copii=micro=60pic/ml
Picurator adulti-macro-15pic/ml
Picurator sange=10picaturi/ml

Exemplu-un pacient are prescris 1000mlde solutie de administrat in6ore

Picaturi/minut=1000 x 15 /6 x60=aprox 42
Ingrijirea bolnavului dupa tehnica
-Se aseaza bolnavul confortabil in patul sau.
-Se administreaza bolnavului lichide caldute ( daca este permis).
-Se supravegheaza bolnavul.

Reorganizarea locului de munca

-se noteaza in foaia de observatie data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat
perfuzia.

Incidente,accidente

65
-hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar
acut: tuse, expectoratie, polipnee, cresterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau chiar se
intrerupe complet, se injecteaza cardiotonice.
-embolie pulmonara prin patrunderea aerului in curentul circulator. Se previne prin:
eliminarea aerului din tub inainte de instalarea perfuziei, intreruperea ei inainte de
golirea completa a flaconului
-nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea si aparitia de frisoane.
-coagularea sangelui pe ac sau canula-se previne prin introducerea pe lumen a solutiei
de heparina
-revarsarea lichidului perivenos-flebita-durere,creste temperatura tegumentului,eritem
de-a lungul venei-se anunta medicul
-lichidul nu se scurge desi acul este in vene-se verifica pozitia acului,se mobilizeaza
putin,se verifica presiunea lichidulu

Consideratii speciale:
- terapia intravenoasa produce de cele mai multe ori anxietate bolnavului.
- pentru a-i reduce teama si a ne asigura de cooperarea sa, procedura trebuie explicata
pacientului in detaliu.
- astfel, se va explica pacientului ca va ramane la locul punctionarii un cateter de
plastic la care se va atasa un perfuzor pentru perfuzarea diferitelor solutii indicate de
medic sau o seringa pentru adminstrarea antibioticelor sau altor substante prescrise.
-se va explica pacientului ca aceasta il scuteste de inteparea repetata pentru
adminstrarea tramentului
-i se va explica, de asemenea, ca durata si tipul tratamentulu vor fi indicate de medic
-se aduce la cunostinta pacientului orice modificare survenita in schema de tratament
-de-a lungul tratamentului pacientul trebuie invatat sa anunte orice modificare in rata
de administrare potrivita de asistenta( daca perfuzia se opreste sau merge mult mai
rapid), daca incepe sa-l doara .
- de asemenea, i se va preciza ca nu va trebui sa loveasca sau sa bruscheze locul unde
branula este inserata
- se va explica tehnica indepartarii branulei, cat timp se va tine compresie la locul de
insertie cat si faptul ca va fi apt sa isi foloseasca mana respectiva la fel de bine ca
inainte de montarea branulei

MEDICAMENTE ADMINISTRATE

66
 ERCEFURYL

Indicatii:

Diaree acuta de origine presupus bacteriana, în absenta fenomenelor invazive.

Tratamentul nu se substituie unei rehidratari, daca este necesar. Importanta rehidratarii
si calea de administrare (orala, i.v.) trebuie adaptate gradului de diaree, vârstei si
terenului pacientului.

Contraindicatii :

Orice antecedent de reactie alergica la derivatele de nitrofuran. Prematuri si nou-

nascuti pâna la 1 luna.

Precautii:

În caz de diaree infectioasa cu manifestari clinice sugerând un fenomen invaziv,

trebuie prevazuta o antibioticoterapie sistemica. Indicatia nu justifica un tratament
prelungit.

Sarcina si alaptare: Studiile teratogene la animal nu permit anticiparea unui efect de

malformatie la om.

Reactii adverse:

Posibilitate de reactii alergice.

Compozitie:

Ercefuryl 4% : Nifuroxazid 220 mg. Excipienti (aroma de banane etc.) qsp 1 lingurita-
masura (5 ml). Ercefuryl capsule 200 mg : Nifuroxazid 200 mg. Excipienti qsp 1
capsula.

Actiune:

Farmacodinamica: antibacterian intestinal a carui activitate esentiala este de contact

intraluminal.
Farmacocinetica: absorbtia este extrem de slaba când mucoasa intestinala nu este
lezata.

67
Administrare:

Ercefuryl 4%: de la 1 la 30 luni: 220 mg pâna la 660 mg/zi în trei prize, ori 2 sau 3
lingurite-masura, conform vârstei. Copii: 3 lingurite-masura/zi în 3 prize.
Ercefuryl capsule 200 mg: Adulti: 4 capsule/zi în 4 prize. Tratamentul nu va depasi 7
zile.

IMODIUM
Indicatii: Diaree acuta nespecifica, diaree cronica si pentru reducerea
evacuarilor la bolnavii cu ileostomie.
Prezentare farmaceutica: Capsule continand loperamida hidrocl. 2 mg (cutie cu 3
buc.).

Actiune terapeutica: Antidiareic prin mecanism de tip opioid, are efect efectiv, intens
si de lunga durata.

Mod de administrare: In diareea acuta, la adult, initial 2 capsule (4 mg), apoi cate o
capsula dupa fiecare scaun diareic, fara a depasi 8 capsule/zi si 4-5 zile de tratament;
la copii mai mari de 9 ani, cate o capsula de 4 ori/zi pana la oprirea diareei sau cel
mult 4-5 zile. In diareea cronica, la adult, la inceput 2-4 capsule/zi, apoi in doza de
intretinere potrivita (fractionat, in 2 prize/zi).

Reactii adverse: In conditiile administrarii cronice produce rareori constipatie,

greata, cefalee, ameteli, eruptii cutanate, inclusiv urticarie; nu dezvolta practic
dependenta.

Contraindicatii: Rectocolita hemoragica (puseuri acute), risc de colectazii; Atentie!

Imodium nu substituie medicatia antibacteriana in diareea infectioasa.

FURAZOLIDON

68
 Indicaţii
Toxiinfecţii alimentare (salmoneloze), dizenterii bacilare, enterite infecţioase ale
sugarului, lambliaza, dizenterie amoebiana.
Antiseptic intestinal activ faţă de numeroase tulpini de colibacili patogeni, salmonele,
shigele, enterococi, stafilococi, ca şi faţă de Trichomonas, Giardia şi Entamoeba.
Contraindicaţii
Alergie la furazolidon, deficit de G-6-PD, nou-născuţi (până la o lună). În timpul
tratamentului și 4 zile după, nu se consuma băuturi alcoolice (reacții de tip disulfiram)
și alimente ce conțin tiamina: brânzeturi preparate fermentate, bob, ficat de pui,
heringi în saramură, extract de drojdie, vin şi produse fermentate (risc de crize
hipertensive și alte fenomene toxice).
Reacţii Adverse
Rareori cefalee, greaţă, vomă (la doze mari), erupţii cutanate alergice, febră, artralgii,
foarte rar agranulocitoza, anemie hemolitica (cei cu deficit de G-6-PD).
Mod de Administrare
Oral: Adulţi: 1 comprimat a 100 mg de 1-4 ori/zi; Copii: 5-10 mg/kg corp şi zi,
respectiv 1/4 -1 comprimate a 100 mg.

SMECTA

Grupa farmacoterapeutică: tractul digestiv şi metabolism; antidiareice

antiinflamatoare; antiinfecţioase intestinale; absorbante intestinale; alte absorbante
intestinale.
Indicaţii terapeutice
- Tratamentul simptomatic al durerilor asociate bolilor eso-gastro-duodenale şi colice.
- Tratamentul diareei acute şi cronice, în special la copii.
Tratamentul nu exclude rehidratarea atunci când aceasta este necesară. Volumul
rehidratării şi calea de administrare (orală sau intravenoasă) trebuie adaptate la vârsta,
starea generală a pacientului şi la severitatea diareei.

Contraindicaţii
Nu este cazul.

69
Precauţii
Un plic Smecta conţine 0,749 g glucoză.
Interacţiuni
Deoarece proprietăţile de adsorbţie ale acestui produs pot interfera cu proporţia şi/sau
gradele de absorbţie ale altor substanţe, se recomandă să nu se administreze nici un alt
medicament concomitent cu Smecta.
Atenţionări speciale

Sarcina şi alăptarea
Smecta poate fi administrat în timpul sarcinii sau alăptării.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Smecta nu afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Doze şi mod de administrare

Administrare orală
Copii:
- sub vârsta de 1 an: doza recomandată este de 1 plic Smecta (3 g diosmectită) pe zi.
- între 1 şi 2 ani: doza recomandată este de 1-2 plicuri Smecta (3-6 g diosmectită) pe
zi.
- peste vârsta de 2 ani: doza recomandată este de 2-3 plicuri Smecta (6-9 g
diosmectită) pe zi.
Suspensia poate fi preparata prin adaugarea continutului unui plic intr-un biberon cu
50 ml apa (administrata in cursul zilei) sau prin amestecarea cu alimente semilichide:
supă, compot de fructe, piure de legume, mâncare pentru copii.
Adulţi:
Doza medie recomandată este de 3 plicuri Smecta (9 g diosmectită) pe zi. Pentru
prepararea suspensiei se adauga un plic intr-o jumatate de pahar cu apa.
A se agita inainte de administrare.
În practică, în cazul diareei acute, doza zilnică poate fi dublată la începutul
tratamentului.
Smecta se administrează preferabil:
- după mese, în esofagite;
- între mese, în alte afecţiuni.
Administrare rectală

70
Doza recomandată este de 1-3 clisme pe zi a câte 1-3 plicuri Smecta (3-9 g
diosmectită) care se adauga în 50-100 ml apă caldă pentru prepararea suspensiei.
Reacţii adverse

Foarte rar, au fost raportate cazuri de apariţie sau agravare a constipaţiei; tratamentul
poate fi continuat după reducerea dozei.
Supradozaj
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj cu Smecta.

METOCLOPRAMID
Prezentare farmaceutică

Comprimate conţinând metoclopramid clorhidrat. 10 mg (flac. cu 40 buc.); soluţie

apoasă pentru uz intern (la copii) conținând metoclopramid clorhidrat. 0,665%,
respectiv 1 mg/3 picături (flac. cu 20 ml); supozitoare conținând metoclopramid
clorhidrat. 20 mg (cutie cu 6 buc.); fiole a 2 ml soluţie apoasă injectabilă, conţinând
metoclopramid clorhidrat. 10 mg (cutie cu 5 și 25 buc.).

Acţiune terapeutică

Antivomitiv prin acţiune centrală, creşte tonusul sfincterului inferior al esofagului,

favorizează golirea stomacului prin stimularea peristaltismului gastric şi relaxarea
sfincterului piloric; i se atribuie un efect de normalizare a funcţiilor motorii şi
secretorii ale tubului digestiv, prin mecanism central.

Indicaţii

Greaţă şi vomă (postoperator, în cadrul bolii de iradiaţie, provocate de medicamente),

sughit, esofagită de reflux, stază gastrică, dispepsie, flatulenta, migrene; pentru
ușurarea tubajului duodenal şi pentru examenul radiologic gastrointestinal.

Mod de administrare

Adulţi, oral 1/2-1 comprimat sau 15-30 picături (5-10 mg) de 3 ori pe zi (înainte de
mese); rectal un supozitor (20 mg) de 2-3 ori pe zi; în situaţiile acute se injectează
intramuscular sau intravenos o fiolă (10 mg), repetând la nevoie. Copii: 1/2 din doză
adultului; sugari: 0,5 mg/kg corp şi zi (fracționat).

Reacţii adverse

71
Uneori constipaţie sau diaree, nelinişte, oboseală; rareori diaree, scăderea libidoului,
ginecomastie, lactaţie (prin hiperprolactinemie); dozele mari pot provoca somnolenţă
şi tulburări extrapiramidale discrete (mai ales spasme musculare, la copii); rareori, la
nou-născut, methemoglobinemie.

Contraindicaţii

Sarcina, feocromocitul; prudenţa la psihotici şi în insuficienţa renală (doze mai mici).

Nu se asociază cu neurolepticele (potențare riscantă) şi cu atropina sau alte
anticolinergice (împiedica efectul metoclopramidei).

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

- Pacienţii să fie echilibraţi hidroelectrolitic în 24 - 48 ore;

72
 - Pacienţii să prezinte temperatura corporală în limite normale în 1 - 2 zile;
- Pacienţii să nu devină sursă de infecţie pentru alte persoane pe toată durata
internării;
- Pacienţii să beneficieze de un mediu confortabil şi securizant pe tot timpul
internării;
- Pacienţii să fie alimentaţi corespunzător diagnosticului şi zilei de boală pe tot
timpul internării;
- Pacienţii să fie supravegheaţi atent pe tot timpul internării;
- Pacienţii să aibă o stare de confort fizic în următoarele 3 zile, iar dispariţia
diareei în timp de 1- 2 zile;
- Pacienţii să fie echilibraţi psihic în decurs de 3 zile;
- Pacienţii să-şi satisfacă singur nevoile în decurs de 3 zile;
- Pacienţii să capete cunoştinţe medicale în termen de 24 ore şi să prezinte
înțelegerea lor în decurs de 2 zile.
- Asigur condiţiile de microclimat şi mediu securizat: salon aerisit,
temperatura şi umiditate optime (22 0 C), lipsa curenţilor de aer;
- Schimb lenjeria de pat şi de corp;
- Supraveghez, măsor şi notez funcţiile vitale şi vegetative;
- Administrez medicaţia prescrisă de medic;
- Colaborez cu echipa de îngrijire;
- Asigur regimul alimentar corespunzător evoluţiei bolii;
- Pregătesc bolnavii pentru recoltarea produselor biologice şi patologice şi
pentru examenele de laborator;
- Supraveghez comportamentul bolnavilor;
- Întocmesc bilanţul ingera - excreta;
- Pregătesc materialele şi instrumentele necesare recoltării;
- Susţin educaţia pentru sănătate

73
 CONCLUZII

În rezultatul studierilor epidemiologice şi al evaluărilor multianuale ale morbidităţii

prin enterocolită ac. au fost atestate unele caracteristici a procesului epidemic pentru
aceste maladii: în primul rând, ciclititatea multianuală, care constituie, în mediu, 10 –
12 ani.

Perioada favorabilă pentru enterocolită este timpul de vară, cu unele devieri între
formele nozologice. Aşa, dizenteria e răspândită nu numai vara, dar şi în lunile
septembrie – octombrie.

În urma studiilor efectuate au rezultat următoarele:

1. Majoritatea pacienţilor ce sunt diagnosticaţi cu diaree acută provin din mediul rural.

2. Din totalul pacienţilor chestionaţi 56% sunt de sex masculin.

3. Din eşantionul studiat, 79% din cazuri au fost diagnosticaţi cu gastroenterită acută,
12% cu gastroenterită toxică şi 9 % cu gastroenterită dizenteriformă.
5. Cele mai multe cazuri de diaree acută diagnosticate se rezolvă cu tratament cu
antibiotice şi reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-bazică.
Diareea episodică sau diareea acută etichetată şi “embarrass gastrique” sau
ingestie febrilă, diaree sezonieră în timpul verii sau gripă intestinală iarna. Având un
debut brusc bolnavii prezintă dureri abdominal sub formă de crampe, urmate de
emisiunea a numeroase scaune lichide se constată de asemenea o stare general
proastă, curbatură şi astenie, uneori greţuri, vărsături, febră moderată.
La mulţi bolnavi însă coproculturile nu aduc nici un element pozitiv de ordin
bacteriologic. Sunt incriminate în aceste împrejurări unele enterovirusuri sau o
intoleranţă alimentară (episoade similar au fost determinate bolnavului, în trecut, de
ingestia aceluiaşi aliment).

Condiţiile apariţiei enterocolitei:

74
 - întrebuinţarea ciupercilor, pomuşoarelor, a plantelor otrăvitoare;

– nerespectarea cerinţelor igienice la transportarea, recepţionarea,

depozitarea şi realizarea produselor alimentare şi prepararea
bucatelor;

– – nerespectarea procesului tehnologic de preparare a bucatelor; –

nerespectarea regimului de prelucrare a veselei, tacâmurilor;

– – admiterea la bucătării a angajaţilor bolnavi de infecţii intestinale,

purulente; – nerespectarea igienei personale de către personalul
lucrător, adulţi, copii; – evitarea de către angajaţi a examenelor
medicale profilactice; – angajarea de către conducerea instituţiilor
cu risc epidemiologic sporit a salariaţilor fără susţinerea examenului
medical şi igienic; – încălcări în menţinerea regimului sanitaro-
epidemiologic

Activităţi de profilaxie a enterocolitei:

1. Respectarea igienei personale: – lucrătorii din grădiniţe şi şcoli înainte de

începerea lucrului sunt obligaţi să-şi spele mâinile, să îmbrace echipamentul special
de lucru; – copiii trebuie să vină de acasă curaţi şi în haine îngrijite. Ei vor trebui să-şi
spele mâinile cu săpun înainte de masă, după plimbare, după vizitarea veceului.

2. Respectarea regimului de întrebuinţare a apei potabile după principiul –

fiecare copil are cană individuală curată.

3. Asigurarea alimentării calitative şi inofensive (utilizarea produselor cu

certificate de calitate valide: respectarea condiţiilor de păstrare şi realizare a
produselor, tehnologiei de preparare a bucatelor).

4. Interzicerea la grădiniţe şi şcoli a ceremoniilor cu utilizarea produselor uşor

alterabile aduse de către părinţi.

5. Respectarea separării pe grupuri de vîrstă a copiilor din grădiniţele de

copii.

75
 6. Depistarea precoce a bolnavilor şi izolarea lor. Solicitarea obligatorie a
asistenţei medicale. Activităţile de profilaxie trebuie să fie realizate la nivel de:
individ; familie; autorităţi publice locale; stat (ca putere).

Mâinile de-ţi sunt murdare, Când mănânci, te-mbolnăveşti Spalăte ades pe ele
Ca apoi să-mi mulţumeşti!

Respectarea regimului sanitaro-epidemiologic:

– zilnic se va efectua dereticarea umedă;

– – o dată în lună se va executa curăţenie generală cu utilizarea
substanţelor dezinfectante;
– – inventarul pentru dereticare va fi marcat şi folosit conform
destinaţiei;
– – mesele pentru luarea dejunului, prânzului şi a cinei se vor spăla cu
soluţii speciale-detergent şi apă fierbinte înainte de servirea
mâncării;
– – cârpele pentru mese se vor folosi o singură dată şi se vor păstra
separat
– – cele murdare de cele curate. La sfârşitul zilei, cârpele murdare se
vor spăla cu detergenţi, se vor clăti şi fierbe timp de 15 min.;
– – tacâmurile se vor spăla în 2 ciuvete. În I ciuvetă – apa la 500C +
sodă calcinată (10 – 20gr. la 1l. apă) sau alţi detergenţi permişi în
acest scop („Bingo”, „Vilva”, „Fantastic” ş. a.), iar în a II se vor
clăti în apă curgătoare la T + 650C;
– – jucăriile se vor spăla la sfârşitul zilei în apă caldă cu ajutorul
periei şi a săpunului sau folosindu-se o soluţie de 2% (200 gr. la 10
litri apă) bicarbonat de natriu (sodă alimentară) într-un vas (lighean)
marcat, apoi se vor clăti sub getul de apă caldă;
– – se interzice a da copiilor pentru joacă jucării moi sau din
materiale sintetice; – veceele se vor trata cu soluţii dezinfectante
(sol. 1% clorură de var) cu spălarea mânerelor de la uşă.

76
ANEXE

77
78
BIBLIOGRAFIE

79
1. C. Borundel Manual de medicină internă pentru asistenți medicali, Editura
Medicală, București, 2000
2. Dem Theodorescu Mic atlas de anatomia omului, Editură, Didactică și Pedagogică,
București, 1982,
3. E.Scortanu Îngrijiri în boli interne și specialități înrudite, Editură, Spiru Haret,
București, 2005,
4. L. Titircă Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare
nevoilor fundamentale Vol. I Editura Viaţa medicală românească Bucureşti
5. L.Titircă Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali Vol. ÎI
Editura Viaţa medicală românească Bucureşti
6. L.Titircă Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţi medicali Editura
Viaţa medicală românească Bucureşti
7. Şt. Şuţeanu Diagnosticul şi tratamentul bolilor interne Editura medicală Bucureşti
1982 Vol.I

80