1

Probleme de concurs cu şiruri definite cu ajutorul integralelor

Sorin Dumitrica, C.N. ”Elena Ghiba Birta” Arad

Cea mai des ı̂ntâlnită tematică ı̂n cadrul concursurilor de matematică, din cal-

culul integral, este stabilirea convergenţei, respectiv calculul limitelor de şiruri,

a căror expresie este dată folosind integrala definită a unor funcţii integrabile.

Am grupat problemele din articol, unde s-a putut, ı̂n funcţie de metodele de

rezolvare folosite.

Prima problemă s-a dat la etapa judeţeană a Olimpiadei de Matematică din

Bucureşti ı̂n anul 1994 şi are următorul enunţ:

Rn
1) Se consideră şirul an = 0
ln (1 + e−x )dx, n > 1.


3
Să se arate că şirul (an )n>1 este convergent şi are limita ı̂n intervalul ,1 .
4
R n+1
Soluţie: an+1 −an = n
ln (1 + e−x )dx > 0, pentru că ln (1 + e−x ) > ln 1 = 0,

deci şirul (an )n>1 este monoton crescător.

R1 ln (1 + t)
Facem schimbarea de variabilă t = e−x ⇒ x = − ln t, deci an = e−n
dt.
t
Dar conform unei binecunoscute inegalităţi ex > x + 1, (∀)x > 0, deducem prin

logaritmare că x > ln 1 + x pentru x > 0.

ln 1 + t R1
Atunci < 1, e−n 6 t 6 1, deci an < e−n dt = 1 − e−n < 1.
t
Astfel şirul (an )n>1 este monoton crescător şi mărginit superior, prin urmare

este convergent.
 
3
Pentru a arăta că limita se găseşte ı̂n intervalul , 1 se demonstrează inega-
4
1 2
litatea ln (1 + x) > x − · x , x > 0. (1)
2
1 2 x2
Într-adevăr, luând g(x) = ln (1 + x) − x + · x avem că g 0 (x) = > 0,
2 x+1
deci g(x) > g(0) = 0.
2

ln (1 + x) x
Atunci din inegalitatea (1) deducem că > 1− şi integrând pe
Z 1 x 2
ln (1 + t) 1 1 3
intervalul [e−n , 1], avem că an = dt > 1 − − e−n + · e−2n → .
e−n t 4 4 4
A doua problemă s-a dat la Olimpiada Judeţeană de Matematică ı̂n anul

2001:
1
xn
Z
a+1
2. Fie a > 0. Să se arate că lim n dx = ln .
n→∞ 0 a + xn a
Soluţie: Şi aici este utilă folosirea inegalităţii ln (1 + x) 6 x, (∀)x > 0.
Z 1 Z 1
xn nxn−1 R1 1
Astfel, n n
dx = x· n
dx = 0 x·(ln (a + xn ))0 dx = x ln (a + xn )0 −
0 a+x 0 a+x
R1 R1
0
ln (a + x )dx = ln (a + 1) − In , unde In = 0 ln (a + xn )dx.
n

Z 1 Z 1
R1 1 1 n 1 1
Atunci 0 ln (a + xn )dx − ln a = ln (1 + xn ) 6 x dx = · → 0,
0 a 0 a a n + 1
deci In → ln a şi atunci relaţia din enunţ este demonstrată.

A treia problemă aparţine lui Radu Pop şi a fost dată la Olimpiada Naţională

de Matematică ı̂n 2016.

3. Arătaţi că pentru orice n ∈ N∗ există un unic cn ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât

Z 1
1 1
n
dx = . Calculati lim n · cnn .
0 1 + x 1 + cnn n→∞

Soluţie: Pentru prima parte, se consideră funcţia continuă

1
fn : [0, 1] → R, fn (x) = .
1 + xn
Conform primei teoreme de medie, există cn ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
R1 1
0
fn (x)dx = fn (cn ) = .
1 + cnn
Z 1    
1 n 1 n 1
Apoi, notând In = n
dx ⇒ cn = − 1 , deci ncn = n −1 ,
Z 1 0 n1 + x  In In
 −x  6 x dx = 1 → 0 deducem că In → 1.
 R1 n
iar |In − 1| =  n
dx 0
0 1 + x  n+1
Atunci lim n · cnn = lim n(1 − In ), o limită de forma ∞ · 0 care se calculează
n→∞ n→∞
Z 1
nxn
la fel ca limita din prima problemă: n(1 − In ) = n
dx =
0 1+x
R1 R1
0
x · (ln (1 + xn ))0 dx = ln 2 − 0 ln (1 + xn )dx.
 3

R1
Dar ln (1 + xn ) 6 xn , deci din criteriul majorării obţinem 0
ln (1 + xn )dx 6
1
→ 0 şi atunci limita şirului (ncnn ) este ln 2.
n+1
O problemă interesantă a fost dată la admitere la Universitatea Tehnică din

Cluj:
Z e
4. Să se calculeze lim n · (ln x)n dx.
n→∞ 2
R1
Soluţie: Dupa schimbarea de variabilă ln x = t se obţine n · ln 2
tn et dt.

Aici se integrează prin părţi şi obţinem două integrale ce converg spre 0.
R1 R1 R1
n· ln 2
tn et dt = ln 2
(tn )0 tet dt = tn+1 et |1ln 2 − ln 2
tn (et +tet )dt = e−2(ln 2)n+1 −
R1 R1
ln 2
tn et dt − ln 2
tn+1 et dt.

Deoarece ln 2 ∈ (0, 1) avem că (ln 2)n+1 → 0, iar

(ln 2)n+1
 
R1 n t R1 n 1
ln 2
t e dt 6 e ln 2 t dt = e − → 0.
n+1 n+1
R1
Tot la 0 converge şi ln 2 tn+1 et dt, deci limita căutată este egală cu e.

Următoarea problemă este a mea şi a fost dată la ediţia a V-a a Concursu-

lui de Matematică ”Caius Iacob” organizat la Universitatea ”Aurel Vlaicu” din

Arad. Ea are următorul enunţ:

Z 1+ n1
xn
5. Să se calculeze lim dx.
n→∞ 1 1 + nx
Z 1+ n1
xn
Soluţie: Fie In = dx. Facând schimbarea de variabilă nx = t
1 + nx
Z 1n+1 n Z n+1 n
1 t 1 1 t
obţinem In = n · · dt = n+1 dt.
n n 1+t n n n 1+t
n+1
tn tn tn (n + 1)n+1 − nn+1
Z
1
Din t > n ⇒ 6 , deci In 6 n+1 dt = =
1 + t n1 +n   n n 1+n nn+1 · (n + 1)2
1 1 1
· 1+ 1+ − 1 → 0, deci conform criteriului majorării
(n + 1)2 n n
Z 1+ n1
xn
lim dx = 0.
n→∞ 1 1 + nx
O altă problemă care ı̂mi aparţine a apărut ı̂n Jurnalul Matematic Arădean:
R1 n
6. Fie In = 0
xn · ex dx, n ∈ N.
4

a) Să se calculeze lim In ;

n→∞

b) Să se calculeze lim n · In .

n→∞

Soluţie: Pentru primul subpunct se foloseşte tot o schimbare de variabilă şi apoi

1
R1 n
criteriul majorării. Il scriem pe In sub forma n 0
nxn−1 · ex · xdx şi facem

schimbarea de variabilă xn = t.

1
R1 √ e
R1 √ e e
Rezultă In = n 0
et · n
tdt 6 n · 0
n
tdt = n+1 . Atunci 0 < In 6 n+1 de unde

rezultă lim In = 0.
n→∞

La a doua limită, de tipul ∞ · 0, folosind integrarea prin părţi, avem

R1 n R1 n n 1 R1 n R1 n
n · In = 0
nxn · ex dx = 0
(ex )0 · xdx = xex 0 − 0 ex dx = e − 0 ex dx.

Pentru calculul acestei ultime limite se poate folosi un cunoscut rezultat teoretic.

Propoziţie: Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă.

Z 1
Atunci lim f (xn )dx = f (0).
n→∞ 0

Demonstraţie (Dan Schwarz): Fie M > 0 astfel ı̂ncât |f (x)| 6 M, (∀)x ∈ [0, 1]

şi fie ε > 0. Atunci există δ > 0 astfel ca |f (t) − f (0)| 6 ε pentru orice

0 6 t 6 δ. Fie 0 < µ < 1; atunci avem 0 6 xn 6 δ pentru 0 6 x 6 1 − µ

R1  R1 
şi n suficient de mare. Avem  0 f (xn )dx − f (0) =  0 (f (xn ) − f (0))dx şi
R1
 (f (xn )−f (0))dx 6 1−µ |f (xn )−f (0)|dx+ 1
 R R 1−µ
|f (xn )−f (0)|dx. (??)
R
0 0 1−µ 0
R 1−µ R1
Dar atunci 0
|f (xn ) − f (0)|dx 6 ε(1 − µ) şi 1−µ
|f (xn ) − f (0)|dx 6 2µM ,
R1 
deci  0 f (xn )dx − f (0) 6 ε(1 − µ) + 2µM , expresie care poate fi oricât de mică

pentru valori ale lui ε, µ oricât de mici.

Revenind la problema iniţială, pentru f (x) = ex , avem că

R1 n

0
ex dx → f (0) = 1, deci lim n · In = e − 1.
n→∞

Ultima problemă a fost dată la Olimpiada Judeţeană de Matematică ı̂n anul

 5

2016 şi ı̂l are ca autor pe Dan Marinescu:

1
1 + f n (x)
Z
7. Fie f : [0, 1] → [0, 1] o funcţie crescătoare şi an = dx, n ∈ N∗ .
0 1 + f n+1 (x)
Arătaţi că şirul (an )n>1 este convergent şi calculaţi limita sa.
1 + f n (x)
Soluţie:Deoarece f (x) ∈ [0, 1] deducem f n (x) > f n+1 (x),deci >1
1 + f n+1 (x)
şi prin urmare an > 1.
1
f n (x) · (1 − f (x))2
Z
Monotonie: an − an+1 = dx > 0, n > 1.
0 (1 + f n+1 (x)) · (1 + f n+2 (x))
Atunci şirul este descrescător şi fiind mărginit inferior, este convergent.

Fie l = lim an . Fără a restrânge generalitatea, se poate presupune că f (0) = 0

n→∞

şi f (1) = 1. Fie a = inf{x|0 6 x 6 1, f (x) = 1}.

Dacă a = 0, atunci f (x) = 1, (∀)x ∈ [0, 1] şi atunci şirul (an ) este constant,

an = 1 → 1 = l.
1
1 + f n (x)
Z  
Dacă a > 0, fie 0 < ε < a. Atunci 0 6 an − 1 = − 1 dx =
0 1 + f n+1 (x)
Z 1 n
f (x)(1 − f (x)) R1 n Ra n
dx 6 0 f (x)(1 − f (x))dx = 0 f (x)(1 − (x))dx 6
0 1 + f n+1 (x)
Ra R a−ε Ra
6 0 f n (x)dx = 0 f n (x)dx + a−ε f n (x)dx 6 (a − ε) · (f (a − ε))n + ε.

Dar f (a−ε) ∈ (0, 1), deci (f (a−ε))n → 0 şi atunci prin trecere la limită obţinem

că 0 6 lim (an − 1) 6 ε, adică 0 6 l − 1 6 ε pentru orice ε ∈ (0, a), ceea ce

n→∞

implica l = 1.

Câteva concluzii ı̂n final:

• marea majoritate a limitelor utilizează criteriul majorării sau teorema

cleştelui;

• nedeterminarea ∞ · 0 se poate ı̂nlătura introducând pe n sub integrală

şi folosind metoda integrării prin părţi (şirurile de forma n · In , cu In =

6

Rb
a
fn → 0;

• la unele integrale, ı̂nainte de integrarea prin părţi, se foloseşte o schimbare

de variabilă (a se vedea exemplele 4, 5, 6);

• integrarea unor inegalităţi cunoscute este o metodă importantă (de exem-

plu inegalitatea ln (x + 1) 6 x (a se vedea exemplele 1, 2, 3).

Am scris acest articol pentru a fi util profesorilor care pregătesc elevi de performanţă,

dar şi pentru perfecţionarea lor profesională, studenţilor ce doresc să devină pro-

fesori de matematică şi nu ı̂n ultimul rând elevilor din ultimul an de liceu.

Iată câteva probleme care pot fi bune pentru antrenamentul elevilor care se

pregătesc pentru concursurile de matematică. Toate problemele următoare sunt

ı̂n strânsă legătură cu cele prezentate ı̂n articol.

1) Pentru n ∈ N∗ considerăm funcţia fn : [0, n] → R data de fn (x) = arctg([x]),

unde [x] reprezintă partea ı̂ntreagă a numărului real x. Să se arate că fn este
1 n
Z
integrabilă şi să se determine lim fn (x)dx.
n→∞ n 0

Olimpiada Judeţeană de Matematică, 2014

2) Fie funcţia f : [0, 1] → R de două ori derivabilă, cu f (0) = 0 şi f 0 (0) = 0. Să
Z 1  
2 x
se calculeze lim n · f dx.
n→∞ 0 n

Florin Rotaru, Concursul de Matematică ”Gheorghe Mihoc”, 2016

Z 1
n 1
3) Să se calculeze: lim dx.
n→∞ ln n 0 xn + nx + 1

Ion Nedelcu, Dorin Marghidan, Concursul Interjudeţean ”Danubius”, 2017

 7

1  Z 1
xn
 Z
4. Să se arate că lim n · ln 2 − n · dx = f (x)dx, unde
n→∞ 0 1 + xn 0
ln (1 + x)
f (x) = , x ∈ (0, 1] şi f (0) = 1.
x

Simona Vladimirescu, Craiova, GMB nr. 10/2017

Bibliografie:

1. Analiză matematică, culegere de exerciţii şi probleme pentru elevii claselor

XI-XII de liceu - Petrus Alexandrescu, Ioan V. Maftei, Editura Alcomi

2. Colecţia Gazetei Matematice Seria B, anii 2000-2017

3. Comentarii faza judeţeană, 9 martie 2013 - Dan Schwarz, Bucureşti

PROBLEME O.I.M., CONCURSURI STUDENŢESTI

1. Fie a, b, c > 0, astfel ı̂ncât a · b · c = 1.

1 1 1 3
Să se arate ca + 3 + 3 > .
a3 (b+ c) b (c + a) c (a + b) 2

O.I.M. Canada, 1985

Soluţie I (Juriul olimpiadei)

Înmulţind inegalitatea cu a · b · c, se obţine

1 1 1 3
1

+
+
> .
a2 b+ 1c b2 1c + a1 c2 a1 + 1b 2
1 1 1
Notăm = x, = y, = z şi evident ca x · y · z = 1, iar inegalitatea devine
a b c
x2 y2 z2 3
+ + > .
y+z x+z y+x 2
Notăm cu S suma din membrul stâng al inegalităţii precedente şi aplicând ine-
8

(x + y + z)2
galitatea lui Cauchy-Buniakovski se obţine uşor că (x+y +z)·S > .
2
x+y+z 1 √ 3
Rezultă că S > > · 3 3 xyz = , unde am folosit inegalitatea medi-
2 2 2
ilor.

Soluţie II (prof. Ioan Ucu Crişan)

x2 y2 z2 3
La fel ca şi la soluţia I, să demonstrăm că + + > , cu
y+z x+z y+x 2
x · y · z = 1 şi x, y, z > 0.

Vom folosi ı̂n această soluţie o funcţie convexă.

u2
Fie t = x + y + z şi f : (0, ∞) → (0, ∞), f (u) = .
t−u
2
2ut − u 2t2
Prin calcul se obţine f 0 (u) = şi f 00
(u) = .
(t − u)2 (t − u)3
Deoarece f 00 (u) > 0, ∀u > 0, f (u) este o funcţie convexă, deci
 
x+y+z
f (x) + f (y) + f (z) > 3f .
3
√
x2 y2 z2
 
t t x+y+z 3 3 xyz 3
Se obţine că + + > 3f = = > = .
t−x t−y t−z 3 2 2 2 2