Neurotransmițători implicați în depresie

1. Ce este depresia?

La nivel mondial, depresia afectează aproximativ 121 de milioane de oameni. În Europa se

estimează că 50 de milioane de persoane suferă de această boală

Organizatia Mondiala a Sanatatii in ICD-10 codifica depresia, in cadrul tulburarilor afective,

sub forma:
1. episod depresiv episod depresiv usor cu / fara simptome somatice; episod depresiv moderat cu /
fara simptome somatice; episod depresiv sever cu / fara simptome psihotice;
2. tulburare afectiva bipolara tulburare cu episod actual depresiv usor sau moderat, cu sau fara
simptome somatice; tulburare cu episod actual depresiv sever cu / fara simptome psihotice;
3. tulburare depresiva recurenta tulburare cu episod actual usor cu / fara simptome somatice;
tulburare cu episod actual moderat cu / fara simptome somatice; tulburare cu episod actual depresiv
sever cu / fara simptome psihotice;
4. tulburare persistenta a dispozitiei afective - distimia;
5. tulburarea depresiva recurenta.
Clasificarea este valabila atat pentru depresia adultului, cat si pentru cea a copilului si adolescentului

2. Ce știm despre depresie?

 Boala/ tulburare psihică de o gravitate majoră care afectează direct starea afectivă și intervine
asupra modului de acțiune a persoanei.

 Depresia include tristețea în diverse grade alături de multe alte simptome,

 În 2004 era a treia cauză de dizabilitate pe plan mondial și pe locul întâi în țările dezvoltate

 În 2020 se va situa pe locul secund după bolile cardiovasculare surclasând cancer, diabet zaharat

 În cabinetele de specialitate este patologia cea mai frecvent întâlnită.

 Apare mai frecvent la femei (25%) decât la bărbați (12%), tendința de uniformizare în decada a 5-a
de viață

 Vârsta de debut începe la 20 de ani cu o medie la 40 de ani,

 Nu există limita superioară ca vârstă de debut

 Simptomatologia diferă însă de la o perioada de viață la alta

 O semnificație deosebită o reprezintă depresia aparutăla persoanele vârstnice și de cele mai multe
ori subdiagnosticată.

 În Romania prevalența episodului depresiv major este de 1,8% (2005-2007) cu variații în funcție de
vârstă (Florescu S, Popovici G, Ciutan M, Ladea M, Sorel , 2010)

 În America prevalența atinge 7%, incidența maximă este la grupa de vârstă 18-29 ani (A.P.A.)

Diferenta dintre depresie si tristete

Deosebirea între tristețe și depresie constă în faptul că prima este o emotie, iar a doua este o
boala.
Decesul unei persoane apropiate, pierderea locului de muncă sau încheierea unei relații
reprezintă eperiențe dureroase pentru poricine. Este normal să existe trăiri i durere ca răspuns la
asemenea evenimente stersante. Persoanele care trec prin asemenea situații dificile se pot descrie de
cele mai multe ori ca fiind „deprimate”.Cu toate acestea, tristețea i depresia nu sunt similare. În timp ce
sentimentele de tristețe se diminuează în timp, depresia se poate menține luni sau chiar ani. Pacienții care au
trecut printr-o depresie subliniază diferențe marcante dintre tristețea normală și greutatea disfuncțională a
depresiei clinice.
Depresia clinica are doua componente principale: intensitatea (simptomele interfereaza
puternic cu viata de zi cu zi) si durata (simptomele sunt prezente aproape tot timpul, iar ultima
repriza dureaza de mai mult de doua saptamani in continuu).
Elementul principal al depresiei este dispoziția depresivă, tristă, aparent fără motiv, prezentă
în cea mai mare parte a timpului. La copii și adolescenți, această stare poate fi mai degrabă de
iritabilitate decât de tristețe. Persoana care suferă de depresie se simte tristă, disperată, descurajată,
lipsită de putere, “fără chef”.
Se mai poate manifesta și printr-o diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate
sau aproape toate activitătile. Toate domeniile de activitate pot fi afectate.Unele persoane relatează
că nu mai sunt interesate de hobby-uri, de activitătile pe care anterior le considerau plăcute,
distractive.
Se retrag social și neglijează din ce în ce mai mult activitătile obișnuite care anterior erau
considerate plăcute. De exemplu: nu mai merg la film, la cumpărături, nu mai citesc, nu se mai joacă
cu copiii, nu mai merg la tenis, etc.
Modificarea greutătii corporale cu mai mult de 5% pe parcursul unei luni este un simptom de
obicei ignorat-poate fi o pierdere semnificativă în greutate (deși nu ține nici un fel de dietă) sau o
creștere semnificativă în greutate. Apetitul este de regulă scăzut, dar unele persoane pot avea un
apetit crescut, uneori cu tendințe spre anumite alimente, cum ar fi dulciurile.
 O persoană depresivă afirmă frecvent: “nu-mi mai pasă de nimic acum”, “nu mă mai
interesează nimic”.
Tulburările de somn își fac loc în mintea depresivului, unde cea mai des întâlnită afecțiune
este insomnia. Persoanele se trezesc din somn în cursul nopții și nu mai pot adormi, se trezesc prea
devreme dimineața și nu mai pot adormi sau le este greu să adoarmă inițial. Mai rar, dorm mai mult
decât de obicei noaptea și le este greu să se trezească dimineața sau dorm mai mult pe timpul zilei
decât de obicei. Somnul este considerat neodihnitor, indiferent de durata lui.
Pot apărea și modificări ale comportamentului motor: agitație sau lentoare psihomotorie.
Agitația se manifestă prin încapacitatea de a sta liniștit, calm, mersul de colo colo, frământatul
mâinilor, frecarea hainelor etc. Lentoarea psihomotorie este prezentă în vorbire, gândire sau în
miscările corpului.Iar oboseala sau lipsa de energie domină capacitatea depresivului de a se motiva –
chiar și cele mai mici sarcini par a necesita un efort considerabil.
Se dezvoltă sentimente de inutilitate, vinovătia excesivă sau inadecvată, cum ar
fi: preocupări excesive referitoare la culpabilitate în legătură cu evenimente minore din
trecutaprecieri negative excesive față de propria persoană.
Persoanele depresive se plâng în special de probleme de memorie sau concentrare chiar
pentru efectuarea unor sarcini ușoare, propulsate de diminuarea capacitătii de a gândi, de a se
concentra sau de a lua decizii.
Gânduri negative, de moarte sau de suicid apar frecvent la persoanele depresive și pot fi doar
idei tranzitorii de 1-2 minute până la planuri reale pentru comiterea suicidului. La nivel global,
aproximativ 1 milion de oameni se sinucid în fiecare an, iar un procent însemnat dintre aceștia suferă
de depresie. Mai mult, pentru fiecare persoană care comite suicid, există 20 sau mai multe care au
tentative de suicid.

3. Care sunt simptomele depresiei ?

Depresia este uneori legată de simptome fizice. Acestea includ:

 Oboseala și scăderea energiei
 Insomnia, în special trezirea dimineața devreme
 Somn excesiv
 Dureri persistente sau dureri, dureri de cap, crampe sau probleme digestive care nu cedează la
tratament
Alte simptome ale depresiei includ:
 Tristețe persistentă, anxietate, sau sentiment de „gol” interior
 Lipsă de speranță sau pesimism
 Sentimente de vinovăție, lipsă de valoare sau neajutorare
  Pierderea interesului sau plăcerii
 Nivel de energie scăzut, oboseală
 Dificultăți de concentrare, de reamintire sau de a lua decizii
 Dificultate de a adormi sau de trezire dimineața devreme, hipersomnie
 Modificări ale poftei de mancare și/ sau greutății
 Gânduri de moarte sau sinucidere sau încercări de sinucidere
 Neliniște sau irascibilitate
Depresia se manifestă la fel la toată lumea?
Depresia poate afecta deopotriva copii, adolescenti si adulti. Femeile au un risc de doua ori mai
crescut de a dezvolta aceasta tulburare. Cauzele depresiei tin de mai multi factori: factori biologici,
factori personali, factori de mediu, etc.
Persoanele care sufera de depresie nu prezinta simptome identice. Exista totusi catevaelemente
comune:
* Tristete,, anxietate,descurajare sau sentimentul de “gol”
* Lipsa de speranta si / sau pesimism
* Sentimente de vinovatie si / sau inutilitate
* Lipsa chefului,, a interesului si a placerii,, legat de diferite activitatii obisnuite
(munca,familie,activitati casnice,hobby-uri sau activitățiplăcute,inclusive sex)
* Iritabilitate si neliniste
* Oboseala si energie scazuta
* Dificultati de concentrare si de a lua decizii
* Probleme de somn: insomnie ssau hipersomnie
* Probleme de alimentatie:: scaderea ssau cresterea apetitului
* Ganduri de suicid sau tentative de suicid
* Simptome fiiziologice: dureri,, disconfort abdominal,, migrene,, etc
Depresia afecteaza gandirea, dispozitia, comportamentul si starea fizica a unei
persoane.Persoanele cu depresie afirma deseori ca au “ganduri negre” sau “ganduri care nu le dau
pace”.
Exista trei tipuri majore de ganduri disfunctionale observate la persoanele cu depresie:
 Autoevaluarea inadecvata-stimade sine extrem de joasa, provenita din credinta ca
persoanaeste lipsita de importanta si fara valoare (exemple: "Nu sunt in stare de nimic",
"Sunt incapabil",Nu sunt bun de nimic", etc)
 Viziune negativa legata de experienta curenta de viata persoanelecare sufera de depresie
cred ca sunt incapabile sa isi atinga obiectivele si ca nu se pot bucura de viata (exemple:"Nimic
nu ma ma bucura", "Viata mea n-arenici un sens", "Nu-mimai place nimic", etc)
  Pesimism-credintaca lucrurile nu se pot schimba si situatia lor nu se va imbunatati
(exemple:"Nu cred ca imi mai revin", "Namce sa fac", "Nu voi putea niciodata sa
ajung mai sus", "Asta e,asa mi-afost dat", "Nimic nu ma ajuta, n-arerost sa mai
incerc", "Lucrurile se vor inrautati", etc)
Aceasta modalitate de raportare la sine si lume atrage o dispozitie depresiva care afecteaza
viatasi functionarea persoanei. Cineva care este trist, are ganduri pesimiste legate de prezent si
viitor,nu va mai face nimic pentru ca situatia sa se schimbe.
Astfel, apar modificarile comportamentale: izolarea sociala, limitarea activitatilor placute,
reducerea activitatilor zilnice (activitati casnice, de ingrijire personala, etc). Aceasta modificare a
comportamentului contribuie, la randul sau, la agravarea depresiei.Dispozitia persoanelor cu depresie
este dominatade emotii negative: tristete, inutilitate,pesimism, vinovatie, rusine, etc.
La nivel fiziologic, depresia se manifesta prin modificarea apetitului (urmata de cresterea sau
scaderea in greutate), probleme de somn (insomnie sau hipersomnie), dureri sau disconfort fizic
(dureri de cap, probleme digestive, etc).

Depresia afectează diferite persoane în moduri diferite.Femeile manifestă depresie mai des decât
bărbații.Femeile cu depresie au de obicei simptome de tristețe, lipsă de valoare și vină.
Bărbații cu depresie sunt mult mai probabil să fie foarte obosiți, iritabili și, uneori, supărați. Ei pot
pierde interesul pentru munca sau activitățile care le făceau placere, au probleme de somn și pot
consuma în mod abuziv alcool sau droguri. Mulți bărbați nu-și recunosc depresia și nu caută ajutor.

Adulții mai în vârstă cu depresie pot avea simptome mai puțin evidente sau pot fi mai puțin
predispuși să recunoască sentimentele de tristețe sau durere. Copiii mici cu depresie se pot preface că
sunt bolnavi, refuză să meargă la școală, se agață de un părinte sau își pot face griji că un părinte
poate muri. Adolescenții cu depresie se pot confrunta cu probleme la școală, pot fi supărați și usor
iritabili.De asemenea, aceștia pot avea simptome ale altor tulburări, cum ar fi anxietatea, tulburările
de alimentație sau abuzul de substanțe.

4. Care sunt cauzele depresiei?

Depresia poateafecta pe oricine, chiar si persoane care par sa traiasca in circumstante de viata
aproape ideale. Cu toate acestea, exista anumiti factori importanti in debutul depresiei.

Factori biochimici. Nivelurile anormale de serotonina si norepinefrina, doua elemente

chimice din creier, pot contribui la aparitia simptomelor depresiei, cum ar fi starea de anxietate,
iritabilitatea si oboseala. Acestea nu sunt insa singurele substante implicate, cercetatorii se afla intr-o
continua descoperire de noi informatii in acest domeniu.
 Factori genetici. Depresia poate aparea la mai multi membri ai aceleiasi familii. Ca un
exemplu, daca un geaman identic are depresie, celalalt are sanse de 70% sa traiasca si el aceasta
afectiune la un moment dat pe parcursul vietii.

Personalitatea. Persoanele cu o stima de sine mai scazuta, care sunt usor coplesite de stres
sau care au o atitudine generala pesimista, par sa fie mai vulnerabile in fata depresiei.

Factori de mediu. Expunerea continua la violenta, neglijenta, abuz sau saracie poate face ca
persoanele care sunt deja predispuse la depresie sa fie si mai vulnerabile la aceasta afectiune. De
asemenea, o alta afectiune medicala poate determina aparitia depresiei. Relatia dintre o afectiune
medicala fizica si una psihica poate fi foarte complexa, acestea putandu-se influenta si potenta una pe
celalalta, astfel de cazuri trebuind urmarite atat din punct de vedere somatic, cat si psihologic.

Printre cauzele depresiei, cele mai complexe par sa fie cele biologice, pe care specialistii
continua sa le studieze. In ultimele decenii s-au facut progrese remarcabile in ceea ce priveste
cunoasterea functiilor creierului, influenta neurotransmitatorilor, a hormonilor si a altor procese
biologice asupra depresiei.
Cum functioneaza creierul in timpul depresiei?

Creierul poate fi considerat centrul de comanda al intregului organism, el controland functiile

de baza ale corpului, miscarile, gandurile si emotiile.Cercetarile referitoare la depresia clinica aduc in
discutie numeroase aspecte ale functionarii creierului, incluzand structurile sistemului limbic si
functionarea neurotransmitatorilor.

Sistemul limbic

Studiile ce vizeaza cauzele biologice ale depresiei au in vedere o anumita parte a creierului ce
poarta denumirea de sistem limbic. Este vorba de acea parte a creierului care regleaza activitati
precum emotiile, activitatea sexuala, raspunsul la stres etc. Activitatile sistemului limbic sunt extrem
de importante si de complexe, de aceea orice dereglare a unei mici parti a acestuia poate afecta grav
starea emotionala, comportamentul si dispozitia.

În ultima vreme cercetătorii consideră că un rol la fel de important îl au circuitele neuronale

de la nivel cerebral, conexiunile neuronale din anumite arii cerebrale şi creşterea neuronală, toate
constituind ceea ce se numeşte neuroplasticitate. Astfel, anumite zone cerebrale sunt implicate în
reglarea dispoziţiei. Acestea sunt amigdala, talamusul, hipocampul şi cortexul cerebral. Depresia
pare să fie cauzată de alterarea neuroplasticităţii la nivelul acestor zone.
 Amigdalaeste o structură neuronală care face parte din sistemul limbic (un grup de formaţiuni
situate profund la nivel cerebral), implicat în reglarea emoţiilor cum ar fi plăcerea, furia, frica. Când
o persoană este depresivă se pare ca există o activitate crescută la acest nivel.
Talamusul este zona cerebrală care primeşte majoritatea informaţiilor senzoriale pe care le
transmite apoi către cortexul cerebral, fiind implicat în reacţiile comportamentale, funcţiile de
învăţare, gândire.
Hipocampul face parte la fel ca amigdala din sistemul limbic şi are un rol major în procesele
de memorie şi în reacţiile emoţionale legate de anumite evenimente stresante din trecut. Se pare că
hipocampul este mai mic ca dimensiuni la anumite persoane depresive, expunerea ulterioară la
evenimente stresante fiind afectată.

5. Care este influența neurotransmițătorilor?

În interiorul creierului se găsesc anumite substanțe cu rol de neurotransmițători, care

îndeplinesc numeroase funcții. Dintre acestea cea mai importantă este aceea că transferă informațiile
prin toate celulele nervoase din structurile creierului. Aceste celule, numite neuroni, sunt organizate
în structuri specializate care controlează diverse activități. Creierul uman are între 10 și 100 de
bilioane de neuroni. Atunci când facem ceva, când reacționăm, când simțim sau când gândim,
neuronii noștri transmit mesaje sub forma unor impulsuri electrice de la o celulă la alta. Aceste
impulsuri circulă printre neuroni cu o rată a vitezeide deplasare uimitoare (mai mică de 1/5000 într-o
secundă). Din cauza acestei mișcări rapide a impulsurilor nervoase, creierul poate să reacționeze
instantaneu la un stimul cum este durerea.

Cercetările din domeniul medicinei au ajutat la înțelegerea depresiei. Totuși, specialiștii nu au

elucidat mecanismul care provoacă această boală și, cel mai probabil, nu este vorba de o singură
cauză.
În trecut, medicii considerau că depresia este un rezultat al gândurilor și emoțiilor negative.
Mai recent, experții au constatat că există mai multi factori care pot conduce la depresie. Cei mai
importanți dintre aceștia sunt :factorul biologic, factorul genetic și factorii de mediu.
Cauzele biologice își au originea în modificările care se produc din punct de vedere chimic în
creier, cum sunt de exemplu fluctuațiile hormonale. Studiile realizate până în prezent arată
că persoanele depresive prezintăun dezechilibru la nivelul neurotransmițătorilor – substanțe care
permit comunicarea dintre celulele nervoase.
Exista sute de tipuri de neurotransmițători care participă la funcționarea normală a sistemului
nervos și care ne afectează într-un fel sau altul starea psihică. Cel mai frecvent citați, atunci când e
vorba de depresie, sunt:
  Serotonina, responsabilă de stabilitatea emoțională, toleranță la durere și încrederea
în sine. Dacă nu organismul nu produce suficienta serotonină se instalează o stare de tristețe,
neajutorare, lipsă de speranță și chiar gânduri sinucigașe. Carenta de serotonina poate duce la
tulburări ale somnului, iritabilitate și anxietate, toate asociate cu depresia.
 Dopamina, cu rol în gandire, plăcere, recompensă și afecțiune. Dacă nivelul
dopaminei este scăzut vom remarca scăderea capacității de concentrare, probleme de
memorie și lipsa bunei dispoziții.
 Noradrenalina, ne ajutăsă ne simțim energici și motivați în ce avem de făcut. Dacă
nivelul noradrenalinei este scăzut ne confruntăm cu o stare de letargie, lipsa motivației și
atenției, scăderea libidoului.
Persoanele depresive prezintă dezechilibre și la nivelul altor substanțe din organism, cum ar fi
cortizolul, hormon care este eliberat de organism în situații de stres, furie sau teamă. La persoanele
sănătoase, nivelul cortizolului este mai ridicat dimineața și scade către seară. În cazul persoanelor
depresive însă, nivelul cortizolului rămâne constant pe tot parcursul zilei.
Cercetatorii nu pot însăsă afirme cu certitudine dacă aceste dezechilibre declansează boala
sau boala declansează dezechilibrele din organism. Cert este însa că nivelul cortizolului crește la
persoanele care trebuie să facă față la perioade prelungite de stres.
 Ipoteza factorilor biochimici. Neurotransmițătorii
 Datele actuale arată că la baza tratamentului depresiei sunt substanțe ce reglează funcționalitatea
neurotransmițătorilor cu ameliorarea simptomatologiei

 Principalii neurotransmițători sunt: Serotonina, Noradrenalina (norepinefrina NE), Acetilcolina

(Ach), Dopamina

Cercetătorii sunt de părere că dezechilibrul neurotransmițătorilor la nivel cerebral poate

determina anumite afecțiuni. Acest dezechilibru împiedică creierul să transmită mesajele de la un
neuron la altul, fapt care dereglează întregul circuit nervos. În consecință, creierul nu comunica
bine cu restul organelor, iar persoana afectată începe să aibă simptomele unei afecțiuni cerebrale
sau psihice.
Studiile au arătat modificări ale concentraţiilor unor substanţe existente la nivel cerebral,
substanţe numite neurotransmiţători.Dintre acestea cele mai frevent asociate cu apariţia simptomelor
depresive sunt noradrenalina şi serotonina. Alte substanţe implicate sunt: dopamina, acetilcolina,
acidul gama aminobutiric, glutamatul.
Neuronii sunt celule specializate în recepţionarea şi transmiterea informaţiilor.
Neurotransmiţătorii sunt substanţe chimice care mediază transmiterea mesajelor de la un neuron la
altul. Fiecare neuron are un corp celular care conţine toate elementele specifice unei celule normale.
De la nivelul corpului neuronal pleacă numeroase ramificaţii mici numite dendrite şi o ramificaţie
mai mare numită axon.
Când un neuron primeşte un semnal se activează şi este transmis un semnal electric dinspre
corpul neuronal spre capătul axonului, acolo unde sunt stocaţi neurotransmiţătorii. Semnalul electric
eliberează anumiţi neurotransmiţători la nivelul spaţiului dintre axonul neuronal şi dendritele
următorului neuron, spaţiu numit sinapsă. Neurotransmiţătorii de la nivelul sinapsei se leagă apoi de
receptorii situaţi la nivelul dendritelor neuronului vecin şi astfel mesajul este transmis mai departe.
Eliberarea neurotransmiţătorului la nivelul sinapsei poate inhiba sau activa neuronul
următor.Neurotransmiţătorii se pot lega şi la nivelul receptorilor situaţi la nivelul aceluiaşi axon din
care au fost eliberaţi modulându-şi astfel propria acţiune. După ce o anumită cantitate de
neurotransmiţător a fost eliberată în fanta sinaptică, acesta este apoi recaptat la nivelul butonului
axonal, iar anumite enzime descompun molecule de neurotransmiţător rămase în fanta sinaptică.
Existența unor molecule cu rol neurotransmițător a fost confirmată pentru prima data în 1921, de
Otto Loewi, până astăzi fiind cunoscuți peste 50 de neurotransmițători. Care sunt cei mai importanți
neurotransmițători și cum ne influentează aceștia sănătatea:

ACETILCOLINA este primul neurotransmițător, identificat in 1921 de Otto Loewi, biolog german,
laureat cu Premiul Nobel în 1936. Este implicatăîn activitatea mușchilor, intervine în transmiterea
influxului nervos în cadrul sistemului vegetativ și in mecanismele somnului. Scăderea acetilcolinei la
nivel cerebral este implicată în boala Alzheimer și scăderea funcțiilor cognitive.

SEROTONINA (5-hidroxi-triptamina) reprezintă un neurotransmițător inhibitor cu impact major

asupra comportamentului și stării emoționale. Nivelul scăzut al acesteia se asociază cu depresia,
controlul deficitar al mâniei, tendințele suicidale, comportamentul obsesiv-compulsiv, dar și cu
apetitul alimentar crescut și aparitia tulburărilor de somn. Anomaliile serotoninergice mai sunt
corelate cu autismul, epilepsia și cu ADHD. Prozac-ul, dar și alte antidepresive, funcționează prin
reducerea reincorporării serotoninei în neuroni.

DOPAMINA este un neurotransmițător inhibitor. La nivel cerebral, este asociat cu plăcerea,

trăirile pozitive, recompensele și dependențele. Nivelul dopaminei poate crește sub influența unor
substanțe precum: cocaina, opiumul, heroina, alcoolul sau nicotina. Schizofrenia este corelată cu
nivelul crescut al dopaminei la nivelul lobului frontal. În cealaltă extremă, un deficit de dopamină
în ariile motorii ale creierului este responsabil de apariția Parkinsonului (caracterizat în primul
rând prin tremor) și a dependențelor.

NORADRENALINA (NOREPINEFRINA) este neurotransmițătorul care declansează starea de

alertă. Predomină în sistemul nervos vegetativ simpatic, are drept efecte creșterea frecvenței
cardice și respiratorii, a presiunii sangvine. Glandele suprarenale eliberează noradrenalina în cir-
cuitul sangvin, alături de epinefrină (adrenalină). Situațiile stresante tind să epuizeze
noradrenalină și determină hipoactivitate, în timp ce activitatea fizică crește nivelul acesteia. No-
repinefrină este asociată cu tulburări afective și cu sensibilitatea organismului față de factorii de
mediu.

ADRENALINA (EPINEFRINA) este un neurotransmițător cu rol excitator, care induce starea

 de stres în organism, declansând mecanismele tip „luptă sau fugi” (creșterea frecvenței cardiace, a
presiunii sangvine, dilatarea bronhiilor și pregătirea organismului pentru arderea lipidelor și
sinteza de glucoză). Cercetătorii mai consideră că adrenalina are efect pozitiv în consolidarea
memoriei umane.

COMUNICAREA NEURONALĂ

În creier există miliarde de neuroni, iar comunicarea informației între aceștia se face prin
intermediul compușilor de natură chimică – neurotransmițători –, printr-o fantă care poarta numele
de sinapsă. O celulă nervoasă normală poate dezvolta peste o mie de sinapse. Neurotransmițătorii
sunt eliberați la nivelul neuronilor, în cadrul terminalului presinaptic. Mai departe, moleculele
acestor substanțe traversează fanta sinaptia pentru a fi acceptate de către un alt neuron, prin
receptori specifici. Acțiunea care urmează poate să fie de excitare a celulei nervoase sau de
inhibiție.

GABA (ACIDUL GAMA-AMINO-BUTIRIC) e cel mai important neurotransmițător inhibitor al

Sistemului Nervos Central (SNC). Acesta acționează prin contracararea neurotransmițătorilor
excitanți care duc la apariția anxietății. Dereglările la nivelul acestui neurotransmițător pot determina
hiperexcitabilitate, inclusiv deficiențe în dezvoltare, retard mintal și epilepsie, tulburări depresive,
tulburări de somn, dependența de droguri, procesare senzori-motorie și coordonare motorie. Niveluri
ridicate de GABA au fost găsite în plasma tinerilor cu tulburări autiste, unii cercetători considerându-
l drept marker biochimic al autismului, al ADHD și al tulburărilor de conduită.

GLUTAMATUL este o „rudă” a GABA, însă are efect excitant. Este cel mai abundent
neurotransmițător la nivelul SNC – aproximativ ½ din neuronii cerebrali – și este foarte important
pentru memorie. În exces, glutamatul este toxic pentru neuroni, excesul contribuind la moartea
acestora. Una dintre cauzele sclerozei laterale amiotrofice este și excesul de glutamat.
ENDORFINELE sunt molecule cu rol neurotransmițător și au o structură asemănătoare opioidelor
și efecte inhibitoare, fiind implicate în plăcere și reducerea durerii. Unele animale se bazează pe acest
tip de neurotransmițători pentru a intra în hibernare.

A eticheta pe cineva cu denumirea de ‘depresiv’ nu spune nimic despre motivele care creează
depresia.
Depresia nu este în capul nostru. Este în corpul nostru.Când vindecăm corpul, vindecăm
creierul.Energia, memoria, concentrarea și bucuria noastră cresc toate, iar depresia, probabil, va
dispareă.
Abordarea medicinei funcționale asupra depresiei este destul de simplă. Eliminăm lucrurile
care provoacă dezechilibre în sistemele noastre de bază și îi oferim corpului nostru lucruri de care are
nevoie pentru a se vindeca (precum alimente sănătoase, vitamine, minerale, grăsimi omega-3 și
hormoni atunci când este necesar).
Această abordare necesită săpături adânci și conectarea modelelor. Desigur, este posibil ca înca să
ai nevoie de terapie sau medicamente. Însă nu presupune ca acestea vor vindeca în întregime
problema, dacă înca ai tulburări la nivelul sistemelor de bază.

REFERINȚE:

1. Relația dintre neurotransmițători, comportament și abuz: o privire retrospectivă, Autori:

Adrian V. Rus, Sheri R. Parris, Revista de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și
Adolescentului din România.
2. Manualul Merck de diagnostic și tratament, ediția a XVIII-a, 2010.
3. Corpul Uman, Manual Complet, Ghid ilustrat de anatomie, fiziologie și afecțiuni ale
organismului, editura Litera, 2014.
4. https://www.medlife.ro/o-privire-in-spatele-cortinei-mecanismele-care-duc-la-depresie.html
5. http://www.consiliere-psihologica.ro/ro/ce-este-depresia.html
6. https://www.psihoutil.ro/psihoterapie-cognitiv-si-
comportamentala/depresie/?gclid=CjwKCAjwqfDlBRBDEiwAigXUaJ13E9yXbPgj7YGp5k
TrH2dslfvKECEzCht3M475JAng3zFZI981VhoCZd4QAvD_BwE
7. https://www.depresiv.ro/cauzele-depresiei/
8. https://www.secom.ro/perspective/neurotransmitatorii-si-impactul-lor-asupra-sanatatii