Sunteți pe pagina 1din 5

Retină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Retina este un strat subțire de celule din globul ocular, care sunt responsabile de
transformarea luminii în semnale nervoase la vertebrate și o parte din cefalopode.

Diagrama ochiului uman. Notă: Nu toți ochii au aceeași anatomie cu cei umani

Este interesant de remarcat faptul că (la vertebrate) stratul neuronal care transmite informațiile
către creier este așezat pe partea anterioară a retinei, astfel încât lumina trece întâi prin el,
înainte de a ajunge la celulele fotosensibile; aceasta este și cauza pentru care există o „pată
oarbă” pe retină, o zonă fără fotoreceptori (nu se poate percepe lumina în acea zonă), pe unde
neuronii ajung în spatele ochiului, pentru a forma nervul optic. Cefalopodele, care au stratul
neuronal în spatele ochiului, nu au această pată (aceasta fiind o dovadă că a evoluat în paralel
cu ochiul vertebratelor).
În centrul retinei (acolo unde este intersectată de axul optic) se găsește o zonă in care celulele
fotosensibile sunt foarte concentrate, numită pată galbenă - aceata furnizează creierului cea mai
clară imagine.

Cuprins
[ascunde]

 1Anatomia retinei
o 1.1Amplasare
o 1.2Imaginea retinei
o 1.3Pata oarbă
o 1.4Pata galbenă
o 1.5Structura retinei
 2Legături externe

Anatomia retinei[modificare | modificare sursă]


Amplasare[modificare | modificare sursă]
Componentele ochiului omenesc. Retina este colorată verde.

Retina este un strat de celule fotosensibile situate pe partea internă a peretelui globului ocular.
Raza de lumină străbate retina, alcătuită din retina epitelială sau pigmentată și retina
neuronală care se continuă cu nervul optic (Nervus opticus) care conduce impulsurile
prin chiasma optică la centrul optic din creier, lumina străbătând în prealabil cornea, corpul apos,
deschiderea irisului pupila lentila cristalinul și corpul vitros.
Pentru a stabili o anumită orientare în cadrul globului ocular, este numită partea nazală și partea
temporală a ochiului.
Stratul ochiului care acoperă retina în exterior este coroida un strat opac neeelastic care
realizează în cavitatea oculară condițiile camerei obscure de la aparatul fotografic, în fața retinei
se află corpul vitros Corpus vitreumlimitat în față de Ora serrata înconjurat de corpii ciliari.
Imaginea retinei[modificare | modificare sursă]
Pe fundul ochiului (Fundus oculi sau Fundus) unde este așezată retina, prin deschiderea pupilei
(pupilla) se poate vedea la un examen oftalmologic prin retina neuronală care este transparentă
se poate vedea retina pigmentată se mai poate vedea în jur coroida de culoare întunecată.
La acest examen se mai poate observa la 15° de axa optică în zona nazală a fundului ochiului
locul de emergență a nervului optic (papillele).
Acest loc se caracterizează printr-o colorație roz sau roșu deschis în comparație cu restul
fundului ochiului care are culoare brună, brună portocolalie.
Papilele au un diametru de 1,5 mm putând avea o formă ovală sau rotundă.

Fundul ochiului la un examen oftalmologic.


central Macula, (pata galbenă) dreapta Papille (pata oarbă)
retina -10 straturi de celule: - celule cu con ---pentru vederea diurnă - celule cu bastonașe---
pentru vederea nocturnă
Pata oarbă[modificare | modificare sursă]
Pata oarbă (Discus nervi optici sau Papilla n. optici) acest loc fiind amplasat la ca 15° în zona
temporală a fundului ochiului, fiind punctul unde nervul optic părăsește globul ocular.
In zona petei oarbe nefiind receptori optici, de unde vine denumirea de pată oarbă, această
deficiență fiind compensată de zona înconjurătoare bogată în senzori optici.
Pata galbenă[modificare | modificare sursă]
De la pata oarbă (Papille) se pot observa vasele (Arteriola și Venola centralis retinae) care irigă
retina.
Pata galbenă sau macula lutea se află așezat temporal (direcția tâmplei) centrul în zonei mai
puțin vascularizate într-o depresiune mică (Fovea centralis) este singura regiune colorată mai
intens din regiunea fundului ochiului, având culoarea galbenă, care se datorează
pigmentului luteină.
Aici pe maculă sau macula lutea cu Fovea centralis (înconjurat de Tapetum lucidum zonă mai
evidentă la tineri) se formează imaginea cea mai clară a vederii, denumirea de pată
galbenă denumire datorită culorii sale, o primește în anul 1779 de la Samuel Thomas von
Soemmerring.
Macula are un diametru de cca. 3 mm, aici se formează imaginea clară necesară cititului,
regiunile înconjurătoare realizează o imagine mai neclară, această regiune realizează cercul
vizual din jurul imaginii clare (ceeace este văzut cu coada ochiului).

Structura simplificată a retinei. Retina este alcătuită din straturi neuronale. Lumina focalizată trece prin
aceste straturi de la stânga la dreapta pentru a ajunge la fotoreceptori (stratul din dreapta). Aceasta
produce reacții chimice și influxul nervos se propagă spre neuronii bipolari și spre celulele orizontale
(neuroni de asociație cu axon și dendrite) - stratul din centru, galben. Semnalul ajunge apoi la ganglioni
(neuronii multipolari) și la celulele amacrine (neuroni de asociație fără dendrite, cu axon lung); neuronii
multipolari sunt cei care produc potențial de acțiune la capetele axonilor lor, astfel încât semnalul brut
poate ajunge la creier.

Structura retinei[modificare | modificare sursă]


Prin observarea retinei la microscop se poate vedea stratificarea acesteia având mai multe tipuri
de celule care se pot categorisi în:

1. Celule fotosensibile care recepționează lumina trasformând lumina în impuls nervos,


acestea fiind celulele cu conuri și celulele cu bastonașe.
2. Celulele interneuronale aici încadrându-se celulele bipolare și orizontale care sunt celule
neuronale ce transmit impulsul nervos de la celulele senzitive numai în zona retinei
3. Celulele ganglionare care transmit impulsurile în afara retinei prin nervul optic

Cornee
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Corneea şi globul ocular

Corneea face parte din prima tunică a globului ocular. Ea are rol în sensibilitatea proprioceptivă
a ochiului (termic, tactil, de durere), fiind inervată de ramura oftalmică a nervului cranian V.
Corneea este transparentă, avasculară, bogat inervată, având o rețea de terminații nervoase
libere sensibile la durere, presiune, tact, cald și rece. Fata ei anterioara vine in raport cu
atmosfera, iar fata posterioara vine in raport cu umoarea apoasa. Prezinta 5 paturi: epiteliala
anterioara, elastica anterioara, tesut propriu corneean, elastica posterioara, epiteliala
posterioara.[1]

Pupilă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ochiul uman
Pupila este zona centrală transparentă (care apare neagră). Zona verde-maronie din jurul ei este irisul.
Zona albă exterioară este sclerotica, a cărei părți centrale transparente este corneea.
Diagramă schematică a ochiului uman.

Pupila este un orificiu circular sau alungit, negru, de mărime variabilă în centrul irisului care
reglează cantitatea de lumină care intră în ochi.[1] Are culoarea neagră deoarece marea parte a
luminii care intră în pupilă este absorbită de către țesuturile biologice din ochi.