Sunteți pe pagina 1din 77

Colegiul Naţional „I. L.

Caragiale” Bucureşti

IOAN MĂRCULEŢ  CĂTĂLINA MĂRCULEŢ

GEOGRAFIE FIZICĂ

Caiet pentru clasa a IX-a


ISBN 978-973-0-29447-7

BUCUREŞTI
2019
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

IOAN MĂRCULEŢ  CĂTĂLINA MĂRCULEŢ

GEOGRAFIE FIZICĂ
Caiet pentru clasa a IX-a

(pentru uz intern)

UTILIZATOR
Nume ..........................................................................................
Prenume ....................................................................................
ISBN

ISBN 978-973-0-29447-7

BUCUREŞTI
2019
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

2
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

COLEGIUL NAŢIONAL „I. L. CARAGIALE”


www.cnilcb.ro
Bucureşti – Calea Dorobanţilor, nr. 163, Sector 1
Telefon: 0212.301.021
colegiul_caragiale_buc@yahoo.com

Referenţi: Prof. dr. Viorel PARASCHIV, Liceul Tehnologic Economic de Turism, Iaşi
Prof. gr. I Mariana GHERGHINĂ, Liceul Teoretic „Constantin Brătescu”, Isaccea
Prof. gr. I Mircea FURDUI, Colegiul Economic „George Bariţiu”, Sibiu
Prof. dr. Mihai DUMITRESCU, Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuţă”, Bucureşti

Redactare şi tehnoredactare: Ioan Mărculeţ

IOAN MĂRCULEŢ – doctor în geografie cu teza Culoarul Mureșului între Arieș și Strei – studiu
geomorfologic, susținută la Institutul de Geografie al Academiei Române (2011, publicată în 2013) și
profesor gradul I la Colegiul Național „I. L. Caragiale”, București – este autorul sau coautorul a peste 65 de
cărți, broșuri şi caiete (studii de specialitate, monografii, enciclopedii, dicționare şi auxiliare școlare etc.) și a
publicat, singur sau în colaborare, peste 200 de studii de geografie (geomorfologie, climatologie, geografia
mediului, geografia populației și așezărilor, geografie economică, geografie culturală, geografie politică și
geopolitică), istorie și sociologie, precum și peste 150 de articole de popularizare și cu caracter școlar.

CĂTĂLINA MĂRCULEŢ – cercetător științific în Institutul de Geografie al Academiei Române,


doctor în Geografie din anul 2010, cu teza Clima şi riscurile climatice din Depresiunea Alba Iulia - Turda, cu o
activitate editorială alcătuită din: peste 25 de cărți și broșuri realizate în colaborare, 10 capitole în volume,
peste 150 de articole ştiinţifice în diverse reviste de specialitate acreditate, rezultatul a peste 100 de
comunicări susţinute la diferite sesiuni şi conferinţe, naţionale şi internaţionale, alături de alte peste 100 de
articole şi broşuri de popularizare şi informare.

Prezentul caiet reprezintă reeditarea lucrării „Geografie generală. Caiet cu fişe de lucru pentru
clasa a IX-a” (2017), cu unele modificări.

ISBN 978-973-0-29447-7

Important: caietul nu se comercializează, iar distribuirea lui se face numai cu


acordul scris al autorilor.

Adrese de contact:
ioan_marculet@yahoo.com
imarculet@gmail.com
cmarculet@yahoo.com

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

3
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

CUPRINS
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE CONȚINUTUL PAGINA
PĂMÂNTUL – O ENTITATE A Universul şi Sistemul Solar 5
UNIVERSULUI Caracteristicile Pământului şi consecinţele geografice 8
MĂSURAREA ŞI REPREZENTA- Coordonatele geografice 12
REA SPAŢIULUI TERESTRU Reprezentări cartografice. Reprezentările cartografice şi
societatea omenească 13
Măsurarea şi calculul distanţelor şi al suprafeţelor pe hărţi
geografice şi în orizontul local 16
RELIEFUL TERESTRU Scoarţa terestră ca suport al reliefului 18
Unităţile majore ale reliefului terestru 21
Agenţi, procese şi forme de relief. I. Agenții interni și relieful
creat 24
Agenţi, procese şi forme de relief. II. Agenții externi și relieful
creat 28
Agenţi, procese şi forme de relief. III. Relieful petrografic şi
relieful structural 34
Tipuri şi unităţi de relief 36
Analiza şi interpretarea reliefului. Relieful şi societatea
omenească 38
Relieful orizontului local. Aplicaţii practice în orizontul local 39
ATMOSFERA TERESTRĂ Alcătuirea şi structura atmosferei 40
Factorii genetici ai climei 41
Climatele Terrei 45
Evoluţia şi tendinţele de evoluţie a climei 47
Hărţile climatice şi harta sinoptică. Analiza și interpretarea
datelor climatice 48
Clima orizontului local 50
APELE TERREI Componentele hidrosferei 51
Apele oceanice. I. Oceanul Planetar 52
Apele oceanice. II. Proprietăţile fizice și chimice ale apelor
oceanice 54
Apele continentale. I. Apele curgătoare 58
Apele continentale. II. Apele stătătoare şi apele subterane 60
Analiza şi interpretarea unor date hidrologice. Hidrosfera şi
societatea omenească 63
Hidrografia orizontului local 64
VIAŢA ŞI SOLURILE Biosfera şi organizarea ei. Evoluţia vieţii pe Terra 65
Pedosfera 67
Zonele biopedoclimatice 69
Biosfera, solurile şi activitatea omenească. Aplicaţii practice în
orizontul local 71
MEDIUL, PEISAJUL ŞI Interacţiunile dintre elementele naturale ale mediului.
SOCIETA-TEA OMENEASCĂ Interacţiunile dintre om şi mediul terestru 72
Peisajele naturale. Factorii geoecologici naturali 73
Tipurile de mediu natural 74
Rolul mediului geografic în evoluţia şi dezvoltarea societăţii
omeneşti. Mediul orizontului local 76
BIBLIOGRAFIE 77

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

4
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

PĂMÂNTUL – O ENTITATE A UNIVERSULUI

Universul şi Sistemul Solar


A. Universul
Defineşte Universul sau Cosmosul: …………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Universul s-a format în urmă cu aproximativ 15 miliarde de ani, în urma „marii explozii” (Big Bang), și se
află într-o continuă expansiune.
Se consideră că formarea Universului a durat 3 minute, iar la 100 milioane de ani de la Big Bang, era un
amestec difuz de hidrogen și heliu la temperaturi scăzute.
Mai târziu, repartiția acestor gaze a devenit neomogenă, în spațiile cu concentrare mai mare apărând, sub
influența gravitației, formațiuni sferice pe locul cărora se vor „naște” galaxiile.
După: Mândruț O., Geografie fizică. Pământul – planeta oamenilor. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Corint, București, 2000, p. 6.

În funcție de „cunoaștere”, Universul a fost „împărțit” în:


 Universul observabil („Metagalaxia”) - ………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
 Universul fizic - ………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
 Universul total (presupus).
Între corpurile din Univers se evidențiază stelele.
Defineşte stelele: ……………………………………………………………………………………………………………..…………...
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Defineşte galaxiile: …………………………………………………………………………………………………………..……………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Se disting mai multe tipuri/categorii de galaxii: neregulate, eliptice și spirale.
Model de hartă a cerului
Cum se numește galaxia în care se
află Soarele și Pământul și din care
categorie face parte?

…………………………………………………………….
Defineşte constelațiile: ……………………..
…………………………………………………..…...
……………………………………………………….
……………………………………………………….
Bolta cerească a fost împărțită în 88
de constelații.
12 constelații sunt situate pe același
plan cu orbita Pământului în jurul Soarelui.
Aceste constelații, care au atras atenția
încă din Antichitate, formează zodiacul.

 Localizează pe harta alăturată conste-


laţiile: Peştii, Vărsătorul, Capricornul,
Săgetătorul, Scorpionul şi Balanţa.

http://observatorulastronomicbacau.ro/evenimente/
calendar-astronomic/ (16 Sept. 2016, ora 20:30)

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

5
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

B. Sistemul Solar
Defineşte Sistemul Solar: ………………………………………………………………………………………………..………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
I. Soarele este o stea de mărime medie care concentrează peste 99% din întreaga masă a Sistemului Solar.

 Cu ajutorul textului alăturat, completează graficul Soarele este alcătuit în principal din două gaze:
de mai jos. hidrogen (55%) și heliu (44%)1.
Mișcarea de rotație este neuniformă ca viteză. Se
realizează în 25 de zile terestre la Ecuator și de 35 de
zile în zonele polare

 Activitate în perechi
 Citiţi textul de mai jos şi pe baza informaţiilor obţinute …
 Soarele se compune din interiorul Soarelui (în partea centrală) și din atmosfera solară.
 Interiorul Soarelui se caracterizează prin:
 temperaturi foarte ridicate (circa 15 mil. grade Celsius);
 presiuni uriașe: 1011 atmosfere;
 material în stare de plasmă;
 reacții termonucleare.
 Atmosfera solară este compusă din trei straturi:
1. Fotosfera, situată în bază, se evidențiază prin:
 temperaturi de aproximativ 6.000oC;
 porțiuni mai întunecate (pete solare) și mai reci (4.500oC).
2. Cromosfera înconjoară fotosfera și prezintă: Petele solare din fotosferă și erupțiile
 temperaturi de circa 20.000oC; solare din cromosferă se intensifică cu
 erupții solare (explozii) care determină formarea o periodicitate medie de 11 ani.
protuberanțelor solare.
3. Coroana solară este învelișul exterior, vizibil în timpul eclipselor de soare. Caracteristici:
 gaze ionizate foarte rarefiate;
 temperaturi de câteva milioane de grade Celsius;
 emite fluxuri de plasmă (vânt solar).
... scrieți elementele din compunerea Soarelui marcate, pe schița Structura Soarelui
alăturată, cu numere.
1 ...................................................................................................................
2 ...................................................................................................................
3 ...................................................................................................................
4 ...................................................................................................................
5 ...................................................................................................................
6 ...................................................................................................................
 Din energia emisă de Soare, Pământul primește numai a
doua miliarda parte. Cantitatea de energie primită de Terra la
partea superioară a atmosferei este de 1,96 cal./cm2/min.
(constanta solară).

1
Conform altor surse, proporțiile sunt diferite: 71% hidrogen și 28% heliu.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

6
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
II. Planetele ......................................................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................................................................................
 Pe baza cunoștințelor acumulate până în prezent, scrieți numele planetelor din Sistemul Solar, începând cu cea
mai apropiată de Soare.

 Primele patru sunt planete mici, alcătuite din elemente grele (rocă), iar următoarele patru sunt
planete gigant, alcătuite din elemente ușoare (gaze).
III. Sateliţii ........................................................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................................................................................
Luna este satelitul Pământului.
 Cu ajutorul textului din manual, completează graficul de mai jos cu principalele caracteristici ale Lunii.

În unele situaţii, din cauza poziţionării celor trei corpuri cereşti (Soare, Pământ şi Lună) se formează
eclipse de Soare şi Lună.
 Analizează figura din manual sau din atlas, referitoare la eclipse. Scrie ordinea celor trei corpuri cereşti la:
a) Eclipsele de Soare: ………………………………………………………………………………………………
b) Eclipsele de Lună: ……………………………………………………………………………………………….
IV. Asteroizii ....................................................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................................................................................
Comparativ cu planetele, asteroizii sunt mult mai mici, din care cauză sunt numiți, uneori, „planetoizi”. Cei
mai mulți asteroizi își au traseul între orbitele planetelor Marte și Jupiter1, unde formează așa-numita
Centură de asteroizi. Ei orbitează în jurul Soarelui, la fel ca și planetele, de la vest la est.
V. Cometele ......................................................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................................................................................
VI. Meteoriții ...................................................................................................................................................................................................
………………………………......................................................................................................................................................................................
Anexă
Distanțele în spațiul cosmic:2
UNITATEA DE MĂSURĂ SIMBOL TRANSFORMĂRI
Unitatea astronomică u.a. 150 mil. km (15x107 km)
Anul-lumină a.l. 9x1012 km; 63.300 u.a.
Parsecul pc 3,26 a.l.; 31x1012 km
Kiloparsecul kpc 103 pc

1
Între 320 și 480 de milioane de kilometrii de Soare.
2
După: Mândruț O., Geografie fizică. Pământul – planeta oamenilor. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Corint, București, 2000, p. 12.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

7
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Caracteristicile Pământului şi consecinţele geografice


Terra este o planetă a Sistemului Solar, situată la o distanţă medie de 149.500.000 km faţă de Soare. Terra
sau Pământul se evidenţiază prin următoarele caracteristici:
A. Forma Pământului
Care este forma Pământului? Datorită cărui fapt Pământul are această formă?
De-a lungul timpului, forma Terrei a fost Reprezentarea geoidului și terroidului
considerată ca fiind:
a. elipsoid de rotație, .......................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
………..................................................................................................
(Forma de elipsoid este caracteristică unui corp
omogen. Pământul nu este un corp omogen din
punct de vedere fizico chimic.)
b. geoid, ...................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
(Diferența între geoid și elipsoid este de ±100 m.)
c. terroid sau telluroid, ...................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Explică modul în care forma Terrei determină distribuirea inegală a energiei solare pe suprafața sa.

B. Dimensiunile Pământului
 Activitate în perechi
 Analizați tabelul alăturat și rezolvați următoarele cerințe:
a. Precizați suprafața Pământului. Dimensiunile Pământului
..................................................................................... Suprafața 510 mil. km2
b. Calculați diferența dintre raza ecuatorială și Volumul 1,08 mld. km3
raza polară. Raza ecuatorială (semiaxa mare) 6.378,1 km
..................................................................................... Raza polară (semiaxa mică) 6.356,7 km
Lungimea circumferinței 40.075 km
c. Calculați diferența dintre lungimea
Ecuatorului
circumferinței Ecuatorului și circumferința unui
Lungimea circumferinței unui 40.008 km
meridian.
meridian
.....................................................................................

C. Alcătuirea chimică a Pământului


Din punct de vedere chimic, Pământul este alcătuit din 90 de elemente, diferite ca proporții.

 Cu ajutorul graficului de mai jos scrie:


a. numele principalelor opt elemente chimice care intră în alcătuirea Pământului; ..........................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

8
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
b. valorile procentuale ale principalelor cinci Principalele elemente chimice din alcătuirea Pământului
elemente:
 oxigen = .................................................
 siliciu = ..................................................
 aluminiu = ..............................................
 fier = ......................................................
 calciu = ..................................................

D. Proprietățile fizice ale Pământului


I. Magnetismul terestru ............................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................................................
Polii magnetici nu corespund cu polii geografici: Polul Nord magnetic se află în Arhipelagul Canadian (la
70 lat. N și 100 long. E), iar Polul Sud magnetic, în Antarctica (la 68 lat. S și 143o long. E).
 Cu ajutorul profesorului de la clasă, stabiliți consecințele geografice determinate de magnetismul terestru.

II. Gravitația ....................................................................................................................................................................................................


........................................................................................................................................................................................................................................

 Împreună cu profesorul de la clasă, stabiliți consecințele geografice ale gravitației terestre.

III. Densitatea medie a Pământului este de 5,52 g/cm3. Pe verticală, distribuția densității scade din
interior spre suprafață: 12-17 g/cm3 în nucleu, 4-6 g/cm3 în manta și 2-3 g/cm3 în scoarță.
Precizați cauza pentru care cea mai mare densitate se găsește în interiorul planetei (în partea
centrală).

IV. Înclinarea axei terestre.


Axa terestră este o axă imaginară care intersectează suprafața globului terestru în cele două puncte
diametral opuse numite poli geografici (Polul Nord și Polul Sud).
 Observă imaginea de mai jos. Care este poziția axei terestre?
a. verticală b. orizontală c. înclinată

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

9
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Axa terestră formează un unghi de 23o27’ cu verticala și un unghi de


66o33’ cu planul orbitei. Ea rămâne fixă în raport cu stelele, fiind
îndreptată spre același punct de pe bolta cerească (Steaua Polară).
 Împreună cu profesorul de la clasă, stabiliți consecințele geografice ale
înclinări axei terestre.

V. Mișcările Pământului
Asemănător cu celelalte planete din Sistemul Solar, și Terra efectuează
o serie de mișcări, mai importante fiind:
 mișcarea de rotație;
 mișcarea de revoluție.
A Mişcare de rotaţie .........................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................................................
Viteza mișcării de rotație scade le la Ecuator spre poli: 465 m/s la Ecuator, 345 m/s la 60 o latitudine și
0 m/s la poli.
Consecințele mișcării de rotație.
 Cu ajutorul textului din manual și al profesorului de la clasă, stabiliți consecințele mișcării de rotație.
a. ________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
b. ________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
c. ________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
d. ________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
e. Variația orei pe glob
Un punct de pe suprafaţa Terrei execută o mişcare de rotaţie completă (360o) în 24 de ore.
 Calculează câte grade de meridian parcurge un punct de pe suprafaţa Pământului într-o oră.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
 Activitate in perechi
 Pe baza cunoştinţelor din anii anteriori, răspundeţi la următoarele întrebări.
1. Cum se numeşte distanţa de 15o longitudine? …………………………………………………………………………………………..
2. În câte fusuri orare a fost împărţită suprafaţa Pământului? ………………………………………………………………………........
3. Câte grade are meridianul Greenwich? …………………………………………………………………………………………………..
4. Câte grade are meridianul considerat „linia internaţională de schimbare a datei”1? ………………………………………………...
B Mişcare de revoluție ..............................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................................................
Ce este anul bisect?

1
Spre est de acest meridian, ne aflăm în ziua curentă, iar spre vest, suntem cu o zi înainte.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

10
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Viteza medie a mișcării de revoluție este 29,7 km/s.
Pământul este mai aproape de Soare la periheliu (147.100.000 km, la 3 ianuarie) și la distanță mai mare
la afeliu (152.100.000 km, la 6 iulie).
Consecințele mișcării de revoluție.
 Cu ajutorul textului din manual și îndrumaţi de profesorul de la clasă, stabiliți consecințele mișcării de revoluție
şi completaţi graficul de mai jos.
a. ________________________________________________________________________________________________
 echinocțiul de primăvară (21 martie) ....................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
 solstițiul de vară (22 iunie) ....................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
 echinocțiul de toamnă (23 septembrie) .................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
 solstițiul de iarnă (22 decembrie) ..........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
b. ________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
c. ________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Evoluţia duratei zilelor şi nopţilor în cursul unui an

d. _______________________________________________________________________: o zonă caldă (între 30o lat N şi


30o lat. S), două zone temperate (între 30o şi 60o lat. N şi S) și două zone reci (între 60o şi 90o lat. N şi S).

 Verifică-ți cunoștințele!
Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect pentru afirmațiile de mai jos:
1. Viteza de deplasare a Pământului pe orbită, în jurul Soarelui, este de:
a. 27,7 km/s b. 28,7 km/s c. 29,7 km/s
2. Pământul este cel mai aproape de Soare în luna:
a. ianuarie b. iunie c. iulie
3. Curgerea râurilor este cauzată de:
a. gravitație b. magnetism c. înclinarea axei terestre
4. În compoziția chimică a Pământului, ocupă locul doi ca pondere:
a. aluminiul b. oxigenul c. siliciul
5. Ziua este egală cu noaptea la:
a. 22 iunie b. 23 septembrie c. 22. decembrie

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

11
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

MĂSURAREA ŞI REPREZENTAREA SPAȚIULUI TERESTRU

Coordonatele geografice
Poziţia unui punct pe Terra poate fi stabilită cu ajutorul coordonatelor geografice: latitudinea şi
longitudinea.
Latitudinea1 ………………………………………………………………………………………………………………………..……….............
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………......
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………......
Această coordonată geografică variază între 0o (la Ecuator) şi 90o (la poli) şi este redată prin paralele.
Paralelele ________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
Ecuatorul împarte Pământul în două emisfere: emisfera nordică şi
emisfera sudică.
 Scrie în desenul alăturat: Ecuator, Emisfera Nordică, Emisfera Sudică, Polul Nord
şi Polul Sud.
Printre cele mai importante paralele sunt: tropicele şi cercurile polare.
 Tropicul Racului (23o27’ lat. N) şi Tropicul Capricornului (23o27’ lat. S).
 Cercul Polar de Nord (66o33’ lat. N) şi Cercul Polar de Sud (66o33’ lat. S).
Longitudinea2 ………………………………………………………………………………………………………………………………..…....
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………......
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………......
Longitudinea estică sau longitudinea vestică variază între 0o (meridianul
de origine)3 şi 180o.
Această coordonată geografică este redată prin meridiane.
Meridianele ______________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
Meridianele de 0o şi 180o formează un cerc ce împarte Pământul în două
emisfere: emisfera estică şi emisfera vestică.
 Scrie în desenul alăturat: Emisfera Estică, Emisfera Vestică, Polul Nord şi Polul
Sud.
 Analizați coordonatele geografice din figura alăturată și precizați
pozițiile geografice ale punctelor marcate cu literele A, B, C, D și E.
A. ............................................................................................................
................................................................................................................
B. ............................................................................................................
................................................................................................................
C. ............................................................................................................
................................................................................................................
D. ............................................................................................................
................................................................................................................
E. .............................................................................................................
................................................................................................................

1
Latitudinea este unghiul diedru format de verticala punctului dat şi planul Ecuatorului.
2
Longitudinea este unghiul diedru format de planul meridianului de origine cu planul meridian al punctului considerat.
3
Meridianul de origine (0o) trece prin Greenwich.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

12
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Reprezentările cartografice.
Reprezentările cartografice şi societatea omenească
Spaţiul geografic este reprezentat în două moduri: glob şi hartă.
A. Globul geografic ……………………………………………………………………………………………………………………………....
…………………………………………………………………………………………………..……………………………………………………...............
Cele mai numeroase globuri geografice sunt: globurile fizice și globurile politice.
 Activitate în perechi

Scrieți în tabelul de mai jos deosebirile și asemănările de conținut dintre un glob geografic fizic și un glob
geografic politic.
Globul geografic fizic Globul geografic politic
Deosebiri Asemănări Deosebiri
....................................................................... ....................................................................... ......................................................................
....................................................................... ........................................................................ .......................................................................
....................................................................... ........................................................................ .......................................................................
....................................................................... ........................................................................ .......................................................................
....................................................................... ........................................................................ .......................................................................
....................................................................... ........................................................................ .......................................................................
....................................................................... ......................................................................... .......................................................................
B. Harta ………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Să ne reamintim!
►Harta este micşorată ………………………………………………………………………………………………………………………........
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Tipuri de scări:  numerică:
 grafică:
 directă:

Analizează imaginea alăturată. Măsoară şi


calculează distanţele dintre:
a) punctele A şi B = ......................................................
b) punctele C şi D = ......................................................
c) punctele A şi D = ......................................................
►Harta este o reprezentare convenţională ..
………………………………………………………………….......
………………….........................................................................
………………………………………………………………………
………………………………………………………………………
………………………………………………………………………
Precizaţi culorile utilizate pentru redarea formelor de relief în funcție de altitudine.

►Harta este o reprezentare generalizată ……………………………………………………………………………………………….


…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

13
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
► Harta este o reprezentare aproximativă …………………………………………………………………………..………..............
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Proiecţie cilindrică Proiecţie conică Proiecţie azimutală
Proiecţiile cartogra-
fice sunt de trei tipuri:
proiecţie cilindrică,
proiecţie conică şi
proiecţie azimutală.

 Conţinutul hărţii.
Pe hărţi sunt redate:
 titlul hărţii;
 scara;
 coordonatele geografice;
 elemente de planimetrie; …………………………………………………………………………………………………………….................
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………......
(exemple: ţărmurile, reţeaua hidrografică, pădurile, aşezările umane, căile de comunicaţie etc.).
 elemente de nivelment:
 cote ……………………………………………………………………………………………………………………………………………..........
 curbe de nivel ……………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
(echidistanţa reprezintă valoarea în metri care indică diferenţa de înălţime dintre două curbe de nivel).
Exemplificare:

 curbe batimetrice …………………………………………………………………………………………………………………….…..........


………………………………………………………………………………………………………………………………………………............................
 treptele hipsometrice ……………………………………………………………………………………..…………………………............
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
 Tipuri de hărţi (clasificare):
 După scara de proporţie:
 hărţi la scară mare (între 1:20.000 şi 1:200.000);
 hărţi la scară mijlocie (între 1:200.000 şi 1:1.000.000);
 hărţi la scară mică (peste 1:1.000.000).

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

14
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
 După conţinut:
 hărţi generale (pe care sunt redate toate elementele geografice prezente într-o regiune);
 hărţi speciale (pe care este redat un singur element sau un grup de elemente, în funcţie de scopul
pentru care a fost întocmită).
 Precizaţi câteva tipuri de hărţi speciale utilizate în anii anteriori la orele de geografie.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
 După mărimea teritoriului reprezentat:
 hărţi pe care apare întreaga suprafaţă terestră (planiglob, planisferă, mapamond);
Planiglob Planisferă Mapamond

 hărţi ale emisferelor;


 hărţi ale continentelor;
 hărţi ale bazinelor oceanice;
 hărţi ale statelor;
 hărţi ale unor suprafeţe restrânse.
 După destinaţia utilizării.
 Scrie câteva domenii socio-economice în care sunt utilizate hărţile.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Temă:

Realizaţi un scurt eseu prin care să arătaţi importanţa reprezentărilor cartografice pentru societatea omenească.
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

15
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Măsurarea şi calculul distanţelor şi al suprafeţelor pe


hărţi geografice şi în orizontul local
Cu ajutorul hărţilor se pot determina distanţele dintre două puncte, în linie dreaptă, curbă şi frântă, cum
ar fi: distanţa dintre două aşezări umane, distanţa dintre izvorul şi gura de vărsare ale unui râu, distanţa
dintre domiciliu şi şcoală etc.
De asemenea, se pot măsura suprafeţele unor unităţi de relief, bazine hidrografice, aşezări umane,
terenuri agricole etc.
 Analizează harta de mai jos („Fragment din harta turistică a Munților Gutâi”) și...
Fragment din harta turistică a Munților Gutâi

După: Istvan D. și colab., Munții Gurghiu. Ghid turistic, Edit. Sport-Turism, București, 1990.

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

16
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
...calculează:
a. distanța dintre punctele A și B;
...........................................................................................................................................................................................................
b. suprafața figurii geometrice marcată cu Y;
...........................................................................................................................................................................................................
c. altitudinea dintre punctele C și D.
...........................................................................................................................................................................................................
Specialiştii măsoară distanţele cu aparatul numit curbimetru şi suprafeţele, cu planimetrul.

 Măsuraţi pe harta murală:


a) distanţa, în linie dreaptă, dintre două localităţi;
...........................................................................................................................................................................................................
b) lungimea unei ape curgătoare.
...........................................................................................................................................................................................................
 Analizează harta de mai jos și, utilizând compasul și rigla, măsoară și calculează:
Harta luncii râului Cugir

Legenda: 1, lunca inundabilă; 2, lunca înaltă; 3, limita luncii în regiunea cu versanţi şi terase; 4, sector înscris în lunca Mureşului;
5, con de dejecţie; 6, glacis de luncă; 7, exces de umiditate.
După: Mărculeț I., Culoarul Mureșului între Arieș și Strei – studiu geomorfologic, Edit. Samuel, Mediaș, 2013, p. 50.

a) lungimea râului Cugir între orașul Cugir și confluența cu Mureșul;


...........................................................................................................................................................................................................
b) lățimea luncii în dreptul localității Balomiru de Câmp.
...........................................................................................................................................................................................................
Măsurarea pe teren se poate face cu pasul, cu panglica (de 10, 20 sau 50 m), cu compasul (de 1 sau 2 m) şi cu
instrumente moderne (G.P.S.).

 Realizaţi, în echipă, harta orizontului local1 (aşezarea umană şi regiunea învecinată) şi stabiliţi:
a) poziția geografică în cadrul României;
_____________________________________________________________________________________________________
b) suprafaţa localității în care aveţi domiciliul;
_____________________________________________________________________________________________________
c) distanța dintre localitatea în care aveți domiciliul și cea mai apropiată localitate vecină;
_____________________________________________________________________________________________________
d) distanţa dintre casa (blocul) în care locuiţi şi şcoala în care învăţaţi.
_____________________________________________________________________________________________________

1
Important: harta să fie însoţită de scara grafică şi legendă.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

17
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

RELIEFUL TERESTRU

Scoarţa terestră ca suport al reliefului


Defineşte relieful: ......................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

A. Structura internă a Pământului


Datorită gravitaţiei terestre şi mişcării de rotaţie, structura internă a Pământului este zonar-concentrică,
elementele mai dense fiind situate în interiorul planetei.
 Cu ajutorul manualului, scrie numele Structura internă a Pământului
elementelor marcate, cu litere, pe schița
alăturată.
A. ................................................................................
a. ...........................................................................
b. ...........................................................................
B. ................................................................................
c. ...........................................................................
d. ...........................................................................
C. ................................................................................
Materia din componența celor trei
învelișuri, separate de discontinuități, este
solidă sau vâscoasă, cu temperaturi și
densități diferite.
A. Nucleul (între 2.900 și 6.370 km)
cuprinde:
a. nucleul intern, alcătuit din ................................
..............................................................................................
După: Neguț S. și colab., Geografie fizică generală, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 29.
b. nucleul extern, din ................................................
...............................................................................................
În interiorul său se formează curenți de convecție.
Care este proprietatea fizică a Pământului determinată de acești curenți din nucleul extern?
.....................................................................................................................................................................................
B. Mantaua (între aproximativ 100 și 2.900 km) cuprinde:
c. mantaua inferioară, alcătuită din .....................................................................................................................................................
d. mantaua superioară (astenosfera), din .......................................................................................................................................
Materia din astenosferă este înscrisă într-o mișcare lentă, formând circuite largi (celule de convecție sau
curenți subcrustali) care deplasează plăcile tectonice.
C. Scoarța sau crusta terestră1 are grosimi de aproximativ 80-120 km în blocurile continentale și de 10-
20 km sub oceane. Ea este formată din trei pături (subînvelișuri): bazaltică, granitică și sedimentară.
 Activitate în perechi
 Observați desenul de mai jos („Structura scoarței terestre”) și scrieți, în fișă, dispunerea şi caracteristicile celor trei
pături din alcătuirea scoarței.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

1
Litosfera reprezintă învelișul solid al Pământului, format din scoarță și din porțiunile solide din partea superioară a astenosferei.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

18
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Structura scoarței terestre
În funcție de repartiția celor trei subînvelișuri,
se evidențiază două tipuri de scoarță:
 de tip continental (29%), care conține .................
....................................................................................................
....................................................................................................
 de tip oceanic (71%), având doar ...........................
....................................................................................................
....................................................................................................
Scoarța terestră nu este continuă. Ea a fost
fragmentată, de curenții subcrustali din
astenosferă, în blocuri cu volum și masă
deosebite, numite plăci tectonice. Acestea
plutesc pe astenosferă într-un echilibru izostatic.
După: Posea Gr., Mândruț O., Geografie fizică generală, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1996, p. 14

După dimensiuni, se deosebesc:


 plăci majore (macroplăci): Africană, Antarctică, Euroasiatică, Indo-Australiană, Nord-Americană, Sud-
Americană și Pacifică;
 plăci medii (mezoplăci), rezultate din fragmentarea plăcilor majore: Arabă, Caraibelor (Antilelor), Cocos,
Filipinelor, Juan de Fuca1, Nazca și Somaleză.2
 plăci minore (microplăci), provenite din: a) fragmentarea plăcilor majore și medii și b) în urma
consumării plăcilor tectonice foarte vechi. În regiunea României funcţionează un sistem compus din mai
multe microplăci: placa Est-Europeană, ce pătrunde sub Carpații Orientali, placa Transilvano-Panonică
(Intraalpină), ce înaintează spre est, placa Moesică, ce avansează spre nord-vest și pătrunde sub Carpații
Meridionali, și placa Mării Negre, ce se deplasează rapid spre curbura Munților Carpați.
 Cu ajutorul manualului și a Schița plăcilor tectonice majore și medii
atlasului geografic, scrieți în fișă:
a) numele plăcilor majore marcate, pe
schița alăturată, cu litere:
A. .........................................................
B. .........................................................
C. .........................................................
D. .........................................................
E. .........................................................
F. ..........................................................
G. .........................................................
b) numele plăcilor medii marcate, pe schița
alăturată, cu numere: A-G = plăci majore 1-7 = plăci medii (mezoplăci)
1. ........................................................ După: Neguț S. și colab., Geografie fizică generală, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 31.

2. ........................................................ 3. ........................................................
4. ........................................................ 5. ........................................................
6. ........................................................ 7. ........................................................

 Cu ajutorul profesorului de la clasă, desenați, pe harta


alăturată, plăcile tectonice care funcționează pe teritoriul
României: Est-Europeană, Transilvano-Panonică, Moesică și a
Mării Negre. Indicați prin săgeți sensurile de deplasare ale
acestora.

1
După unele manuale, placa Gorda.
2
În manualul publicat de Edit. Corint (O. Mândruț, 2000, p. 37) figurează și plăcile: Scoția (în sudul Americii de Sud), Iraniană și Egeeană.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

19
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

B. Alcătuirea scoarței
Scoarța este alcătuită din minerale și roci.
Mineralele ____________________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________________________________
Ele pot fi alcătuite dintr-un singur element chimic (aurul, argintul, grafitul, sulful) sau din mai multe.
Majoritatea mineralelor sunt în stare solidă. Există, însă, și în stare:
 lichidă: ..............................................................................................................................................................................................................
 gazoasă: ............................................................................................................................................................................................................
Rocile _________________________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________________________________
Rocile se deosebesc după modul de formare, alcătuire, structură, textură etc.
După geneză, rocile se împart în: roci magmatice, roci metamorfice și roci sedimentare.
 Activitate pe grupe
 Utilizaţi textul din manual și caracterizați tipurile de roci după modul de formare. Dați pentru fiecare tip de rocă
exemple.
Grupa I: Rocile magmatice.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa II: Rocile metamorfice.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa III: Rocile sedimentare.1
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

1
În manualul apărut la Edit. Economică (Ge. Erdeli și colab., 2004, p. 27) în cadrul rocilor sedimentare sunt prezentate și rocile reziduale.
Acestea se formează prin dezagregarea și dizolvarea rocilor și transportarea elementelor solubile. Elementele insolubile rămânând „pe loc,
precum solurile, terra rossa, lateritul, bauxita”.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

20
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Unităţile majore ale reliefului terestru


Formele de relief reprezintă aspectul real al neomogenităților scoarței terestre, cu anumite întinderi și cu
anumite dimensiuni verticale (înălțime, adâncime).
În funcție de dimensiuni, formele de relief se clasică conform tabelului de mai jos:
Categorii de forme Forme planetare Forme majore Forme minore
de relief
Definiție Sunt cele mai mari forme de Forme de relief dezvoltate Forme de relief dezvoltate
relief. pe formele planetare. pe formele de relief majore.
Exemple - continentele, - munții, dealurile, câmpiile, - văile, crovurile, dolinele,
- bazinele oceanice. platformele oceanice, dunele, estuarele, fiordurile,
gropile abisale ș.a. circurile glaciare ș.a.
 Analizează textul de mai sus și răspunde la următoarele întrebări:
1. Care sunt formele de relief planetare? .........................................................................................................................................
2. Pe care forme de relief s-au dezvoltat formele de relief majore? ................................................................................................
3. Din care categorii de relief fac parte:
a. ... bazinele oceanice? .......................................................................................................................................................
b. ... câmpiile? ......................................................................................................................................................................
c. ... dunele? .........................................................................................................................................................................
d. ... circurile glaciare? ..........................................................................................................................................................
e. ... gropile abisale? ...........................................................................................................................................................
A. Formele de relief planetare sunt reprezentate de:
1. Continentele ......................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
2. Bazinele oceanice ............................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
 Analizează harta de mai jos și scrie numele continentelor (a) și bazinelor oceanice (b).
Harta continentelor și oceanelor
a. ...............................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
b. ...............................................
...................................................
...................................................
...................................................
...................................................
B. Formele de relief major s-au dezvoltat pe continente şi în cadrul bazinelor oceanice.
 Formele de relief major de pe continente:
1. Munții ...................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

21
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
(Munții Alpi, Munții Anzi, Munţii Appalachi, Munții Atlas, Munții Carpați, Munții Caucaz, Munții Himalaya,
Munții Marii Cumpene de Ape, Munţii Scorpiei, Munții Stâncoși ș.a.).
2. Podișurile ............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(Podișul Australiei de Vest, Podișul Braziliei, Podișul Etiopiei, Podişul Guyanelor, Podișul Moldovei, Podișul
Preriilor, Podișul Rusiei Centrale, Podișul Siberiei Centrale, Podișul Tibet ș.a.).
3. Dealurile .............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(Colinele Gâtine, Colinele Timan, Dealurile de Vest, Subcarpații ș.a.).
4. Câmpiile ..............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(Câmpia Amazonului, Câmpia Europei de Est, Câmpia La Plata, Câmpia Mississippi, Câmpia Mozambicului,
Câmpia Senegambia, Câmpia Siberiei de Vest, Marea Câmpie a Australiei, Marea Câmpie Chineză ș.a.).
 Activitate pe grupe
 Cu ajutorul atlasului geografic, scrieţi numele unităţilor de relief marcate, pe harta de mai jos, cu numere.

Grupa I: numerele: 1, 2, 3, 4 şi 5. 1. ..................................................... 2. .....................................................


3. ..................................................... 4. ..................................................... 5. .....................................................
Grupa II: numerele: 6, 7, 8, 9 şi 10. 6. ..................................................... 7. .....................................................
8. ..................................................... 9. ..................................................... 10. ...................................................
Grupa III: numerele: 11, 12, 13, 14 şi 15. 11. ................................................... 12. ...................................................
13. ................................................... 14. ................................................... 15. ...................................................
Grupa IV: numerele: 16, 17, 18, 19 şi 20. 16. ................................................... 17. ...................................................
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

22
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
18. ................................................... 19. ................................................... 20. ...................................................
 Formele de relief major ale bazinelor oceanice sunt: platforma continentală, abruptul continental,
platoul oceanic, fosele abisale şi dorsalele oceanice.
 Activitate în perechi
 Citiţi textul de mai jos şi ...
1. Platformele continentale (litorale) sunt cuprinse între 0 și -200 m (chiar -400 m). Au pante domoale şi pe
suprafețele lor se găsesc văi vechi submerse ale unor fluvii, cândva, terestre.
2. Abrupturile continentale (povârnișurile sau taluzurile) coboară până la -3.000 m (chiar -4.000 m) și fac
trecerea de la domeniul continental la cel oceanic. Au pantele mari și sunt fragmentate.
3. Platourile oceanice (câmpiile abisale sau fundul oceanic) coboară lin până la adâncimi de -6.000 m. Pe
„aceste câmpii” abisale se pot observa podișuri și munți vulcanici (dorsale).
4. Fosele abisale (gropile abisale) sunt înguste și cu lungimi mari. Coboară cu pante accentuate de la -6.000 m
la peste -10.000 m (-11.033 m în Groapa Marianelor)1. S-au format la contactul de „tip coliziune” dintre plăcile
tectonice.
5. Dorsalele oceanice sunt sisteme montane de origine vulcanică ce se ridică deasupra platourilor oceanice cu
2.000-2.500 m. S-au format la contactele de tip rift dintre plăcile tectonice.
… pe baza informaţiilor obţinute completaţi asemănările şi deosebirile dintre diferitele forme majore ale bazinelor
oceanice.
Platformele continentale Platourile oceanice
Deosebiri Asemănări Deosebiri

Abrupturile continentale Gropile abisale


Deosebiri Asemănări Deosebiri

Dorsalele oceanice Gropile abisale


Deosebiri Asemănări Deosebiri

Află!
Cu ajutorul curbei hipsometrice din manual sau de pe internet, află şi scrie valorile proporțiilor deținute de:
a. treapta munților și podișurilor înalte: .........................................
b. treapta câmpiilor și podișurilor joase: .........................................
c. platformele continentale: .........................................
d. abrupturile continentale: .........................................
e. platformele oceanice: .........................................
f. gropile abisale: .........................................

1
După diferite surse, adâncimea maximă în Groapa Marianelor ar coborî la: -11.033 m, -11.034 m, -11.080 m -11.516 m, -11.521 m etc.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

23
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Agenţi, procese şi forme de relief


I. Agenţii interni şi relieful creat
Relieful Terrei este continuu transformat (modificat) de două categorii de agenți: interni și externi.
Agenții sunt forțe care, datorită energiei de care dispun, creează diferite forme de relief.

 Agenții interni ..................................................................................................................................................


.......................................................................................................................................................................................
Cuprind: mișcările tectonice (orogenetice și epirogenetice), magmatismul, vulcanismul și seismele
(cutremurele de pământ).
I. Mișcările tectonice ............................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................................
Se împart în mișcări orogenetice și mișcări epirogenetice.
a) Mișcările orogenetice ...........................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................................
În acest caz, contactele dintre plăcile tectonice sunt de tip:
1. rift, _________________________________________________ a. Contact de tip rift
______________________________________________________
______________________________________________________
______________________________________________________
______________________________________________________
______________________________________________________
______________________________________________________
2. subducție (coliziune), _________________________________ b. Contact de tip subducţie (coliziune)
______________________________________________________
______________________________________________________
______________________________________________________
______________________________________________________
______________________________________________________
______________________________________________________

 Observă imaginile de mai sus (a şi b) şi precizează formele de relief generate de mişcările orogenetice.
a. .......................................................................................................................................................................................................
b. .......................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
De-a lungul timpului au avut loc mai multe orogeneze:
 Orogeneza caledoniană, când au fost înălțați: Munții (Alpii) Scandinaviei, Munții Scoției, nordul
Munților Appalachi, Podișul Casimcei ș.a.
 Orogeneza hercinică, evidențiată prin: Masivul Central Francez, Munții Pădurea Neagră, Meseta
Spaniolă, Munții Ural, Alpii Australieni, sudul Munților Appalachi, Munții Măcin etc.
 Orogeneza alpină (cea mai nouă), pusă în evidență de: Munții Alpi, Munții Pirinei, Munții Carpați,
Munții Caucaz, Munții Himalaya1, o parte din Munții Atlas, Munții Anzi, Munți Stâncoși.
b) Mișcările epirogenetice ........................................................................................................................................
1
Munții Himalaya sunt cei mai înalţi din lume (8.848 m în Vârful Everest sau Chomolungma / „Zeiţa mamă a munţilor”; 8.850 m, după
alte surse), sunt situaţi în partea central-sudică a Asiei. Sunt cei mai tineri de pe continent, având o vechime de până la 15 mil. ani. Împreună
cu Munţii Karakorum formează cel mai înalt sistem montan, cu 14 vârfuri la peste 8.000 m: Kanchenjunga, 8.585 m, Everest, 8.850 m,
Makalu, 8.470 m, Cho Oyu, 8.182 m, Gosainthan, 8.126 m, Manaslu, 8.125 m, Lhotse, 8.545 m, Annapurna, 8.078 m, Dhaulagiri, 8.178 m,
Nanga Parbat, 8.126 m, Gasherbrum I, 8.062 m, Gasherbrum II, 8.038 m, Broad Peak, 8.051 m, şi K2, 8.611 m (După: Mărculeţ I. (coord.),
Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p. 55).
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

24
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
.......................................................................................................................................................................................
 când mișcările sunt pozitive (ridicări) se produc extinderi ale uscatului și retrageri (regresiuni) ale mărilor;
 când mișcările sunt negative (scufundări) au loc retrageri ale uscatului și înaintări (transgresiuni) ale mărilor.
Procesul tectonic de lăsare lentă a fundului unui bazin de sedimentare, pe măsura acumulării de materiale,
ca efect al apăsării acestora, se numește subsidență.
 Analizează schiţele de mai jos (a, b și c). În comparație cu schița marcată cu litera a, care dintre celelalte două
schițe indică:
1. transgresiunea marină? ............................
2. regresiunea marină? ............................

Forme magmatice
II. Magmatismul .............................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
Formele rezultate se numesc: batolite, lacolite şi filoane.
 Observați imaginea alăturată și descrieți cele trei forme
generate de magmatism și marcate cu literele a, b și c.
III. Vulcanismul ............................................................................................................................................
.............................................................................................................................................................................
.............................................................................................................................................................................
Aparatul vulcanic este compus din mai multe elemente.
 Analizează aparatul vulcanic alăturat și scrie părțile
componente. Descrie aceste componente.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
Produsele vulcanismului sunt:
 Lava1 este o magmă sărăcită în gaze. După conținutul în dioxid de siliciu (SiO2) sunt:
 lave acide (bogate în SiO2); .................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................................
 lave bazice (sărace în SiO2); ................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................................
 Emanații gazoase:

1
Nyiragongo este vulcanul în craterul căruia se află, încă din 1928, un mare lac de lavă fierbinte (lungimea de circa 300 m şi lăţimea de 160
m). Este situat în Marele Graben (Congo, Africa), la 1 o31’ lat. S și 29o15’ long. E. Are altitudinea de 3.470 m şi a avut cea mai recentă
erupţie în anul 2010 (După: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică,
București, 2014, p. 86).
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

25
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
 fumarole, ..............................................................................................................................................................
 solfatare, ...............................................................................................................................................................
 mofete, .................................................................................................................................................................
 Piroclastite (produse solide):
 bombe sau blocuri vulcanice, ...............................................................................................................................
 lapili, .....................................................................................................................................................................
 nisip vulcanic, cenușă vulcanică.
Regiunile geografice cu cele mai numeroase și ample procese vulcanice sunt: „Cercul de Foc al Pacificului”
(în jurul Oceanului Pacific), Dorsala Medio-Atlantică, Marele Rift African și Bazinul Mării Mediterane.
 Activitate în perechi
 Cu ajutorul hărții murale și a atlasului geografic, desenați, pe harta de mai jos („Principalele regiuni vulcanice de pe
Terra”), principalele regiuni vulcanice de pe glob.
Principalele regiuni vulcanice de pe Terra  Lectură
 Fuji-Yama/Fuji-San – vulcanul cu
cea mai perfectă formă conică
(simetrică) – este situat în Insula Honshū
(în nordul Peninsulei Izu). Este alcătuit
dintr-un con central, înalt de 3.776 m,
înconjurat de conuri mai mici (circa 100)
cu înălţimi de 1.500-1.900 m. Între inelul
de conuri mai mici şi conul principal se
află o depresiune cu lacuri vulcanice.
Cea mai recentă erupţie a avut loc în
perioada 1707-1708.
 Tambora, vulcanul cu cea mai
puternică erupţie din timpurile moderne,
este situat în Insula Sumbawa (Arh.
Sondele Mici, Indonezia). Erupţia sa din aprilie 1815 a fost de opt ori mai violentă decât erupţia vulcanului din Insula
Krakatoa, din august 1883, în cazul căreia zgomotul a fost auzit în Australia şi în Madagascar, iar cenuşa vulcanică a
făcut de mai multe ori înconjurul lumii, înainte de a se depune într-un strat de 60 cm. Exploziile produse în perioada
10-12 aprilie s-au auzit până la 1.750 km, iar bombele cântărind 5 kg au fost proiectate până la distanţe de 40 km. Au
fost pulverizaţi 150 km3 de cenuşă şi s-au înregistrat 92.000 de victime.
După: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p. 85-86.

IV. Mişcările seismice (cutremurele de pământ) ......................................................................................


.............................................................................................................................................................................
Cauzele formării seismelor sunt: ...........................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................................
 Cu ajutorul textului din document, completați organizatorul grafic de mai jos.
Document
 Punctul în care are loc declanșarea seismului se numește hipocentru, iar proiecția la suprafață se numește
epicentru.
 În funcție de adâncimea hipocentrului, cutremurele se clasifică: cutremure de suprafață (până la 100 km),
cutremure cu adâncimi medii (între 100 și 300 km) și cutremure profunde (peste 300 km).
 Mișcarea seismică se transmite prin unde seismice longitudinale (cu viteze de propagare de 7-13 km/s) și
transversale (cu viteze de 4-7,3 km/s).
 Intensitatea seismelor se măsoară în grade Mercalli (12), iar magnitudinea, în grade Richter (cu valori între 0
și 9, cu numere fracţionale).

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

26
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Află! Important de reţinut!


Scara Mercalli ● „Înainte de a se confrunta cu un cutremur,
Gradul I: Nu este simțit. Animalele și păsările devin membrii familiei stabilesc un loc în care vor pune:
neliniștite. o trusă de prim ajutor, o lanternă, o rezervă de
Gradul II: Este simțit numai de puține persoane care se mâncare (conservată), apă potabilă şi un radio cu
găsesc în repaus (în special de cele de la etajele baterii. Pentru cazul în care cutremurul se
superioare). produce când membrii familiei sunt plecaţi de
Gradul III: Este simțit de unele persoane din interiorul
acasă, iar locuinţa este avariată, se stabileşte un
clădirilor.
loc de întâlnire într-un spaţiu cât mai deschis.
Gradul IV: Este simțit de mai multe persoane din
interiorul clădirilor și de unele aflate în exterior. ● În timpul cutremurului este cel mai important
Gradul V: Este simțit de aproape toată lumea. Multe lucru păstrarea calmului. În interiorul locuinţei se
persoane sunt sculate din somn. stă în dreptul uşilor dintre camere, într-un colţ al
Gradul VI: Este simțit de toată lumea. Mulți se sperie și camerei, lângă pereţi, departe de geamuri, oglinzi,
fug din locuințe. Unele mobile grele se deplasează. coşuri de fum etc. În cazul clădirilor cu mai multe
Gradul VII: Cei mai mulți oameni părăsesc locuințele. etaje, nu se aleargă pe scări şi nu se utilizează
Clădirile prost construite înregistrează stricăciuni liftul care poate să cadă.
considerabile. Este perceput și de persoanele aflate la În cinematografe, teatre, magazine mari etc.,
volan. unde ieşirile sunt limitate, precipitarea spre ieşiri
Gradul VIII: Casele se deplasează pe fundațiile lor, iar ar putea crea numeroase victime.
pereții ușori sunt aruncați în afară (unii pereți din cărămidă ● După cutremur se acordă primul ajutor
se prăbușesc). persoanelor rănite, se controlează instalaţiile de
Gradul IX: Provoacă panică generală, stricăciuni gaze, de apă şi de electricitate. Nu se vor aprinde
considerabile (chiar în structuri special construite) și chibrituri, brichete şi nu se vor întrebuinţa
crăpături mari în teren.
întrerupătoarele electrice înainte de a se verifica
Gradul X: Distruge cele mai multe structuri din
prezenţa gazelor. Se vor folosi telefoanele numai
cărămidă și provoacă alunecări de teren.
Gradul XI: Dărâmă majoritatea clădirilor din cărămidă, în situaţiile în care se solicită ajutor, pentru a se
distruge poduri și îndoaie puternic șinele de cale ferată. evita blocarea reţelelor.
Gradul XII: Provoacă distrugeri aproape totale. Au loc În cazul avariilor mari, populaţia se deplasează,
modificări ale reliefului, iar unele obiecte sunt aruncate în în ordine, spre zonele deschise cele mai apropiate:
sus. grădini, parcuri, stadioane etc.”
După: Grecu Florina, Hazarde și riscuri naturale, I. Mărculeţ, Tot ce trebuie să ştii despre cutremur,
Edit. Universitară, București, 2004, p. 51. Edit. ErcPess, București, f.a., p. 28.

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

27
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Agenţi, procese şi forme de relief


II. Agenţii externi şi relieful creat
 Agenții externi ..................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................................
Acţionează prin eroziune, transport și acumulare.
Printre principalii agenţi externi se numără: precipitațiile, radiația solară, apele curgătoare, apele marine,
ghețarii, vântul și omul.
Se evidențiază:
I. Procesele fizico-chimice (meteorice) ......................................................................................................
.............................................................................................................................................................................
 Dezagregarea __________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Este determinată de:
 variația bruscă a temperaturii (între zi și noapte);
 înghețul și dezghețul apei în porii și fisurile din roci;
 alternanța umezire-uscare a rocilor argiloase;
 presiunea rădăcinilor plantelor.
 Alterarea chimică ______________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Se realizează prin: oxidare, hidratare, hidroliză, carbonatare, dizolvare Scoarță de alterare
și alterare biochimică.
În urma proceselor de meteorizare se formează scoarța de alterare.
 Analizează schița alăturată și scrie numele straturilor/ orizonturilor care
intră în compoziția scoarței de alterare.
……………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………..

Detritus = material rezultat prin puternica sfărâmare a rocilor. Poate fi compus din nisip, pietriș etc.
II. Procesele gravitaţionale
Gravitaţia, deşi este un agent intern, are rol decisiv în deplasarea materialelor pe pante.
Deplasările materialelor (ajunse în dezechilibru din cauze diferite) pot fi: bruște și lente.
1 Deplasările bruște cuprind:
 Prăbușirile ____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Se deosebesc: prăbușiri individuale și prăbușiri în masă.
Se produc prin: cădere liberă, rostogolire, surpare și năruire.
 Alunecările de teren ___________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Cauzele/condițiile de formare pot fi:
 potențiale:  prezența unui substrat argilos;
 pantă accentuată;
 precipitații bogate.
 preliminare:  crăpăturile din rocă, provocate de uscăciune și seisme;
 eliminarea vegetației;
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

28
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
 accentuarea pantei.
 de declanșare  precipitații bogate;
 seisme;
 explozii;
 subminarea bazei versanților.
Alunecare de teren
 Activitate în perechi
 Analizați figura alăturată și scrieți elementele care
compun alunecarea de teren.
...................................................................................................
...................................................................................................
...................................................................................................
...................................................................................................
...................................................................................................
...................................................................................................
...................................................................................................
 Stabilește trei măsuri destinate combaterii alunecărilor de teren.
……………………………………………………………………………………………………..………………………………………………
……………………………………………………..………………………………………………………………………………………………
 Curgerile noroioase ___________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
2 Deplasările lente:
 Solifluxiunea __________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
 Sufoziunea ____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________1
Determină formarea: pâlniilor de sufoziune, hornurilor, tunelelor, hrubelor2 și izvoarelor de sufoziune. În
timp, prin creșterea tunelurilor, părţile de deasupra se pot prăbuși, rezultând văi de sufoziune.
 Analizează figura alăturată și scrie numele formelor create prin Forme de relief create prin sufoziune
sufoziune.
1. .................................................................................................
2. .................................................................................................
3. .................................................................................................
4. .................................................................................................

 Tasarea reprezintă procesul prin care particulele de nisip şi argilă Forme de relief create prin tasare
din masa loessului se reaşează în spaţiile goale generate de dizolvarea
calcarului de către apa care circulă prin rocă. Ca urmare, rezultă: crovuri
(microdepresiuni circulare cu adâncimi de 0,3-5 m şi diametre de până la
50 m), găvane (formate prin unirea crovurilor), padine (depresiuni mai
întinse formate prin unirea găvanelor) şi văi de tip „furcitură”3 (cu aspect
neregulat şi lipsite de apă cea mai mare parte din an).

1
Loess = rocă sedimentară detritică, prăfoasă, cu porozitate mare, alcătuită din cuarţ, argilă, carbonat de calciu etc.; are culoare gălbuie până
la brun-gălbuie.
2
Cavităţi în loess.
3
Văile de tip „furcitură” se formează atunci când la baza loessului există strat argilos slab înclinat, care permite circulaţia apei pe anumite
direcţii. La suprafaţă se poate ajunge la dezvoltarea unor crovuri care se înşiră pe aliniamentele circulaţiei apei subterane. Prin unirea
îndelungată a acestor crovuri rezultă văi cu contur neregulat.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

29
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
 Activitate în perechi
 Analizați figura alăturată și scrieți numele formelor create prin tasare.
a. ............................................................................................... c. ...............................................................................................
b. .............................................................................................. d. ...............................................................................................
III. Procesele și formele de relief legate de acțiunea precipitațiilor
► Pluviodenudarea ____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Acest proces de eroziune în suprafaţă generează degradarea solurilor.
► Şiroirea ______________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
 Rigolele sunt şanţuri scurte, puţin adânci (până la 0,5 m), care pot Rigolă, ravenă, ogaş
dispărea la sfârşitul ploii.
 Ravenele sunt şanţuri mai lungi (zeci de metri), mai adânci (peste 0,5
m), care taie stratul de sol.
 Ogaşele sunt şanţuri lungi şi adânci, care taie aproape în întregime
depozitul de pe versant.
► Torenţialitatea ___________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
 Organismul torenţial este alcătuit din bazin de recepţie, canal de scurgere şi con de dejecţie.
 Cu ajutorul schiţei de mai jos, explicați ce reprezintă cele trei componente ale organismului torențial.
 Bazinul de recepție: …............................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
…………………………………………………………………………………………….. Torent
 Canalul de scurgere: …................................................................................
................................................................................................................................
...............................................................................................................................
……………………………………..............................................................................
……………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………..
 Conul de dejecție: …....................................................................................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
……………………………………………………………………………………………..
IV. Acțiunea apelor curgătoare și formele de relief rezultate (relieful fluvial)
Prin eroziune, transport și acumulare, apele curgătoare creează văi (forme de relief negative cu lungimi
mari și foarte mari și cu adâncimi de zeci și sute de metrii).
Părţile componente ale unei văi sunt:
a) Versanții .............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

30
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
b) Terasele ........................................................................................................................... Părțile componente ale terasei
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
c) Albia majoră (lunca) ....................................................................................................
.........................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
d) Albia minoră .....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Albia minoră este alcătuită din: maluri și patul albiei. Meandre libere: a. simple,
Buclele formate de albia minoră se numesc meandre și sunt de două tipuri: b. compuse
meandre încătușate și meandre libere.
 Observați imaginea alăturată și precizați prin ce se deosebesc meandrele libere
simple de meandrele libere compuse.
Prin gâtuirea meandrelor se formează belciuge (meandre părăsite) și popine
(grădiști).
e) Talvegul (canalul de etiaj) ....................................................................................
....................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
Vale (secțiune transversală)
 Analizați schița alăturată și scrieți
elementele văii marcate cu litere.
A ..................................................................
B ..................................................................
C ..................................................................
D ..................................................................

V. Acțiunea gheții. Relieful glaciar


Ghețarii se formează în regiunile cu temperaturi medii anuale mai scăzute de -2pC, la altitudini de:
 peste 5.000 m în zona caldă;
 peste 3.000 m în zonele temperate;
 la 0 m la poli.
Tipuri de ghețari:
 ghețari de calotă (calote glaciare), în Antartica și Groenlanda.
 ghețari montani, de tip:  alpin;
 pirineean;
 himalayan;
 stea.
 Citiți cu atenție textul de mai jos și …
Ghețarii acționează asupra reliefului prin: eroziune glaciară (exarație), transport și acumulare.
Gheţarii alpini se compun în general din trei elemente: a) zona de acumulare a zăpezii, unde se formează zăpada
înghețată (névé-ul) și care se suprapune peste un bazin de vale existent înainte de instalarea ghețarului; b) circul
glaciar, care este o excavație de formă ovală unde se acumulează gheață și care se delimitează de névé printr-o
rimaye (crăpătură circulară); c) limba glaciară, care se scurge pe o vale glaciară până la limita de topire a gheții.
Limba glaciară prezintă numeroase crevase (crăpături) când trece peste praguri, iar prin eroziune creează o vale
glaciară care are în profil transversal forma literei „U”. În majoritatea cazurilor, circurile și văile glaciare sunt
străjuite de creste (custuri). Materialele erodate, transportate și depuse de ghețari la limita de topire a gheții, se
numesc morene.
După: Posea Gr., Mândruț O., Geografie fizică generală, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1996, p. 56.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

31
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
… scrieți elementele indicate prin cifre pe schița Gheţar montan alpin
alăturată.
 ...........................................................................................
 ...........................................................................................
 ...........................................................................................
 ...........................................................................................
 ...........................................................................................
Ghețarul pirineean este compus numai din circ
glaciar, iar cel himalayan, din confluența mai
multor limbi glaciare. Gheţar de tip stea
Ghețarii de tip stea se formează în craterele vulcanilor, iar
gheața se revarsă pe versanții conului.
 Împreună cu profesorul de la clasă, realizaţi schema unui
gheţar de tip stea.

VI. Acțiunea apei de mare. Relieful litoral


Apele mărilor şi oceanelor modelează relieful în regiunile litorale (cu faleze1, plaje2, delte etc.). Prin
intermediul valurilor, curenţilor şi mareelor, apele exercită acţiuni de eroziune (abraziune), transport
(deplasează spre larg materialele erodate) şi acumulare (creează plaje, cordoane de nisip etc.).
 Activitate în perechi Faleză și plajă

⑾ Analizați figura alăturată și scrieți două


deosebiri între faleză și plajă.
.........................................................................................
.........................................................................................
.........................................................................................
.........................................................................................

Ţărmurile ……………………………........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
În funcţie de înălţime, ţărmurile se împart în:
A. ţărmuri înalte:
 Ţărmuri cu fiorduri, ………………….........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(în Peninsula Scandinavia, Insula Islanda, Insula Groenlanda etc.).
 Ţărmuri cu riass, …………………...............................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(în nord-vestul Franţei şi Spaniei, în sud-vestul Marii Britanii). Ţărm cu insule şi canale
 Ţărmuri cu canale şi insule (dalmatin), ……………………….....................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
......................................................................................................... (în Croaţia).

1
Faleze = abrupturi stâncoase.
2
Plaje = fâşii joase cu nisip şi pietriş.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

32
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

B. ţărmuri joase:
 Ţărmuri cu estuare1, ………………………............................................................................... Estuar
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
(estuarele fluviilor: Tamisa, Sena, Obi, Amazon ş.a.).
 Ţărmuri cu lagune, ……………………….................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
(Laguna Maracaibo, în Venezuela; Laguna Veneţia, în Italia; Laguna Razim, în România ş.a.).
 Ţărmuri cu limanuri, …………………........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(limanul Nistrului, limanul Niprului, Lacul Techirghiol ş.a.).
 Ţărmuri cu delte, ……………………….................................................................................................................... ...................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(deltele fluviilor: Mississippi, Huang He, Gange-Brahmaputra2, Dunăre, Nil etc.).
VII. Acțiunea vântului. Relieful eolian
Vântul acţionează în regiunile în care roca este lipsită de covor vegetal protector – deşerturi, crestele munţilor
etc. – şi se manifestă prin trei procese: eroziune (coroziune sau coraziune), deflaţie (spulberare) şi acumulare.
Prin cele trei procese, vântul creează în deşerturi:
 erguri: ……………………………………………………………………………………………………………………………….……….
 reguri şi hamade: ……………………………………………………………………………………………………………………......
Relief eolian
 Activitate în perechi
⑿ Analizați figura alăturată și scrieți ce proces și ce forme de relief
sunt indicate cu ajutorul săgeților.
A .........................................................................................................................
B .........................................................................................................................
C .........................................................................................................................
În regiunile montane, dar şi în regiunile deşertice cu roci dure, prin coraziune vântul creează forme
reziduale cu aspect de ciuperci (babe), sfincşi, stâlpi etc.
Stâncă Babă
⒀ Împreună cu profesorul
de la clasă, realizaţi schema
formării unei babe pe
conglomerate3.

1
Estuarele sunt prezente şi în regiunile cu ţărmuri înalte.
2
Delta Gange-Brahmaputra, cea mai întinsă deltă de pe Glob (circa 105.640 km2), este situată la vărsarea fluviilor Gange, Brahmaputra şi
Menga în Golful Bengal (sudul Asiei, în Bangladesh şi India). Are formă triunghiulară şi găzduieşte circa 130 milioane locuitori
(aproximativ 1.300 loc./km2).
3
Conglomerate: roci sedimentare detritice rezultate prin cimentarea pietrişurilor; cimentul poate fi silicios, calcaros şi argilos.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

33
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Agenţi, procese şi forme de relief


III. Relieful petrografic şi relieful structural
Prin proprietăţile lor şi prin modul de dispunere a straturilor, rocile reacţionează diferit la acțiunea
agenților modelatori, ajungând să impună dezvoltarea unor reliefuri specifice: petrografic și structural.
A. Relieful petrografic
Totalitatea formelor impuse de proprietățile rocii sub influența agenților modelatori formează relieful
petrografic.
 Tipuri de relief petrografic
Tipul de relief Agenții modelatori Formele de relief rezultate
 Relieful dezvoltat pe roci magmatice
 pe granite temperaturile și umiditatea ridicate blocuri rotunjite („căpățâni de zahăr)
temperaturile ridicate și îngheț- forme ascuțite
dezghețul
 pe bazalte precipitațiile, schimbările de platouri, coloane
temperatură
 Relieful dezvoltat pe roci sedimentare
 pe nisip vântul dune
apele curgătoare văi largi
 pe argile precipitațiile și gravitația alunecări de teren, rigole și ravene
dense („pământuri rele”)
 pe loess și depozite loessoide precipitațiile și gravitația crovuri, găvane, padine, văi seci,
hrube, tuneluri de sufoziune
 pe conglomerate apele curgătoare văi înguste cu versanți în trepte
variațiile mari de temperatură, coloane, ciuperci (babe), sfincşi,
precipitațiile, vântul grohotiș
 pe calcare (carstic) apa încărcată cu dioxid de carbon forme exocarstice (lapiezuri,
doline, uvale, polii, avenuri) și
endocarstice (peșteri, stalactite,
stalagmite, coloane)
apele curgătoare chei (văi înguste), văi seci
 Activitate în perechi
 Cu ajutorul dicţionarului geografic şi a informaţiilor de pe internet, definiţi:
Avenul = ...........................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Dolina = ...........................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Endocarstul = ..................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Exocarstul = ....................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Lapiezul = ........................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Stalactita = .......................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Stalagmita = .....................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

34
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Secțiune în relief carstic
 Analizează schiţa alăturată şi scrie numele
elementelor reliefului carstic marcate cu numere.
1. ………………...............................................
2. ………………...............................................
3. ………………...............................................
4. ………………...............................................
5. ………………...............................................

B. Relieful structural
Relieful structural este determinat de ...........................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
La formarea sa mai contribuie şi unele însuşiri ale rocilor: duritatea, permeabilitatea, solubilitatea etc.
 Tipuri de relief structural (pe structuri geologice variate):
a) Relieful pe structuri tabulare (orizontale) Relief pe structură tabulară
se evidenţiază prin prezența:
 platourilor (suprafețelor structurale), specifice
formelor de relief numite ………………………….................
 teraselor structurale;
 canioanelor.
 Utilizează manualul sau alte materiale didactice
pentru realizarea, în caseta alăturată, a unei schițe a
reliefului pe structuri tabulare.
b) Relieful pe structuri monoclinale se impune Cuestă
prin prezența:
 cuestei, compusă din: frunte (front) și spinarea
cuestei (suprafață structurală);
văilor consecvente, subsecvente și obsecvente.
 Scrie în dreptul săgeților din desenul alăturat,
numele elementelor care compun o cuestă.

c) Relieful pe structuri cutate se caracterizează Relief pe structură cutată


prin existența:
 culmilor de anticlinal, specifice ………………………….
…………………………………………………………………...............
 văilor de sinclinal.
 Utilizează manualul sau alte materiale didactice
pentru realizarea, în caseta alăturată, a unei schițe a
reliefului pe structuri cutate.

d) Relieful pe structuri faliate cuprinde: Relief pe structură faliată


 horstul, evidențiat sub formă de: ………………………
…………………………………………………………………...............
 grabenul, prezent sub forma: ……………………………..
…………………………………………………………………...............
 Utilizează manualul sau alte materiale didactice
pentru realizarea, în caseta alăturată, a unei schițe a
reliefului pe structuri faliate.

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

35
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Tipuri şi unităţi de relief

Unităţile de relief reprezintă suprafeţe în care relieful prezintă numeroase elemente de omogenitate
(geologică, structurală, altitudinală etc.).
 Activitate în perechi
 Pe baza cunoştinţelor acumulate în anii anteriori, scrieţi numele unităţilor de relief marcate, pe harta României,
cu numere de la 1 la 13.
1. ............................................................................................... Unitățile de relief din România

2. ...............................................................................................
3. ...............................................................................................
4. ...............................................................................................
5. ...............................................................................................
6. ...............................................................................................
7. ...............................................................................................
8. ...............................................................................................
9. ...............................................................................................
10. .............................................................................................
11. .............................................................................................
12. .............................................................................................
13. .............................................................................................
 Activitate pe grupe
 Citiţi textul de mai jos și ...
 Munţii Himalaya – situaţi pe teritoriul Asiei – aparţin cutărilor alpine şi reprezintă cel mai înalt sistem
montan de pe Terra (8.840 m, în Vârful Chomolungma/Everest). În alcătuirea lor se evidenţiază şirurile de culmi
paralele – Himalaya Mică şi Himalaya Mare –, separate de podişuri depresiuni şi văi. În regiunile înalte sunt
prezente circuri glaciare, văi glaciare, creste, grohotişuri etc.
 Munţii Ural sunt aşezaţi la contactul dintre Europa şi Asia şi au fost înălţaţi de cutările hercinice. Sunt munţi
vechi, erodaţi, cu altitudini mai mici de 2.000 m (1.894 m, în Vârful Narodnaia). Culmile montane din compunere
sunt dispuse de la nord la sud. În nord se evidenţiază văile glaciare şi morenele, iar în sud, văile cu aspect de
defileu.
 Podişul Tibet (Xizang), situat la nord de Munţii Himalaya (în Asia), este cel mai înalt podiş de pe Terra, cu
altitudini cuprinse între 4.500 şi 5.200 m. El se dezvoltă pe un scut vechi precambrian, scufundat (Scutul Tibetului)
şi fragmentat de mişcările neotectonice. Podişul este larg vălurit (din cauza unor lanţuri muntoase care-l străbat)
şi are aspect stâncos, golaş, cu grohotişuri.
 Podişul Braziliei, situat în America de Sud, este masiv, cu înălţimi cuprinse între 500 şi 3.000 m. Soclul vechi,
cristalin, apare frecvent la zi. Pe suprafaţa sa sunt prezente platouri, sierre eruptive, abrupturi tectonice,
„căpăţâni de zahăr” etc.
 Subcarpaţii s-au format prin încreţirea rocilor sedimentare – gresii, marne, conglomerate, pietrişuri, argile
etc. – acumulate în exteriorul arcului carpatic, în ultimele faze ale orogenezei alpine. Se evidenţiază prin
alternanţa unor şiruri de depresiuni încadrate de dealuri, care au, în general, înălţimi mai mici de 1.000 m
(altitudinea maximă: 1.218 m, în Măgura Chiciora/Chiciura).
 Dealurile de Vest s-au format prin acumulări de sedimente la poalele vestice ale Carpaţilor Occidentali.
Straturile de roci – nisipuri, pietrişuri, argile – sunt aşezate monoclinal, predominant de la est (400 m altitudine) la
vest (200 m), iar pe alocuri sunt prezente măguri, alcătuite din şisturi cristaline şi roci eruptive. Altitudinea
maximă a Dealurilor de Vest este de 810 m, în Culmea Preluca.
 Câmpia Amazonului este situată în America de Sud şi este cea mai întinsă câmpie de pe Terra. S-a format
prin acumulări de aluviuni într-o regiune subsidentă. Este o câmpie netedă, cu altitudini reduse (sub 150 m), cu
sectoare inundabile, mlăştinoase, cu mâluri şi nisipuri.

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

36
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
 Câmpia Europei de Est (Est-Europeană) s-a format prin eroziune şi acumulări fluvio-glaciare şi are altitudini
cuprinse între -28 şi 450 m. Unitatea reprezintă un ansamblu de câmpii morenaice, coline şi podişuri vechi,
erodate.
… realizați următoarele comparații:1
Grupa I: Precizați o asemănare și două deosebiri între relieful Munților Himalaya și relieful Munților Ural.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Grupa II: Precizați trei deosebiri între relieful Podișului Tibet și relieful Podișului Braziliei.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Grupa III: Precizați trei deosebiri între relieful Subcarpaților și relieful Dealurilor de Vest.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Grupa IV: Precizați trei deosebiri între relieful Câmpiei Amazonului și relieful Câmpiei Europei de Est.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Temă:
Caracterizați, la alegere, două unități de relief de pe glob.
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________

1
Comparațiile se pot referi la oricare dintre următoarele aspecte ale reliefului: mod de formare, tipuri de roci, distribuţia spaţială a
altitudinilor, gradul de fragmentare, orientarea culmilor şi văilor principale, tipuri genetice de relief, alte aspecte specifice ale reliefului.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

37
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Analiza şi interpretarea reliefului.


Relieful şi societatea omenească
Relieful are o importanţă deosebită pentru om. Datorită acestui fapt, analiza şi interpretarea sa au devenit
premise ale utilizării lui raţionale.
Studiul şi interpretarea reliefului se face prin mai multe metode:
 observarea directă;
 cartografierea şi identificarea elementelor componente pe teren;
 realizarea unor reprezentări grafice şi cartografice: profiluri geomorfologice, blocdiagrame şi hărţi ale
reliefului (hipsometrice, ale adâncimii şi fragmentării, ale pantelor, ale expoziţiei versanţilor, generale etc.).
 Analizează profilul alăturat și precizează: Profil transversal prin Culoarul Mureşului
a) forma de relief cu cea mai joasă altitudine;
.......................................................................................................................
b) formele de relief marcate, pe profil, cu literele A și B;
A. ...................................................... B. .......................................................
c) cu câți metri este mai înalt Dealul la Furnicar decât albia minoră a râului
Mureș.
.......................................................................................................................

 Activitate în perechi Hartă generală a reliefului

 Analizați harta alăturată și precizați:


a) forma de relief care ocupă cea mai mare
suprafață;
............................................................................
b) forma de relief cu altitudinea cuprinsă între
197 și 204 m;
............................................................................
c) poziția geografică a ostroavelor.
............................................................................

Legenda hărții: 1, lunca joasă; 2, lunca înaltă;


3, glacisuri; 4, agestre; 5, renie, plajă de nisip;
6, exces de umiditate; 7, ostrov; 8, canal, curs temporar;
9, terase, versanţi.

Relieful reprezintă suportul


habitatului uman, respectiv suportul
pentru locuire şi desfăşurare a
activităţilor omului. După: Mărculeț I., Culoarul Mureșului – studiu geomorfologic, Edit. Samuel, Mediaș, 2013, p. 47.
De-a lungul timpului, omul a modificat local relieful, prin: nivelări, terasări, construirea de ramblee, debleuri,
diguri etc., săparea de canale pentru drenarea apei şi pentru navigaţie, exploatarea resurselor subsolului,
depozitarea sterilului, intensificarea sau limitarea proceselor de versant (alunecări de teren, prăbuşiri, eroziune
în suprafaţă) etc.
 Activitate în perechi
 Scrieţi câteva activităţi ale omului care au determinat modificări în fizionomia reliefului din regiunea în care
locuiţi.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

38
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Relieful orizontului local.


Aplicaţii practice în orizontul local
Orizontul local se evidențiază printr-o varietate mai restrânsă de forme de relief.
Pentru cunoașterea caracteristicilor reliefului din orizontul local (localitatea în care se află școala în care
învățați), realizează un poster, format A3, care să cuprindă:
a) titlul (Relieful orizontului local: relieful din regiunea localității ...........);
b) numele elevului, clasa și instituția de învățământ;
c) unitatea și subunitatea de relief în care se află localitatea;
d) poziția geografică a localității pe o hartă a României care să cuprindă toate unitățile de relief (o hartă
asemănătoare cu cea din modelul de mai jos);
e) modul de formare a reliefului;
f) alcătuirea petrografică;
g) caracteristicile reliefului: altitudine, fragmentare, expoziția versanților etc.;
h) procesele geomorfologice actuale: procesele fizico-chimice (meteorice), procesele gravitaționale,
procesele generate de precipitații, procesele datorate apelor curgătoare, procesele eoliene etc.
i) relieful antropic: cariere, halde de steril, debleuri, canale, șanțuri pentru scurgere etc.
î) modul de valorificare a reliefului;
j) măsuri destinate protejării reliefului;
k) bibliografie.
Textul posterului va fi însoțit de o hartă și imagini concludente.

Model de hartă
România – harta unităților și subunităților de relief

După: Geografie. Bacalaureat. Europa-România Uniunea Europeană. Ghid de pregătire intensivă. Sinteze și 50 de teste cu rezolvări,
Edit. Erc Press, București, 2016, p. 18.

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

39
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

ATMOSFERA TERESTRĂ

Alcătuirea şi structura atmosferei


Defineşte atmosfera: .................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Conform opiniei generale, limita inferioară a atmosferei este Compoziția atmosferei
suprafaţa litosferei, Oceanului Planetar etc. Însă, aerul pătrunde în
crăpăturile litosferei, în sol, în porii rocilor etc. Limita superioară urcă
până la 3.000 km. După unele opinii, ea poate atinge la 13.000 km,
28.000 km sau chiar la 42.000 km în regiunea ecuatorială.
 Cu ajutorul diagramei alăturate, completează ponderile principalelor gaze
din compoziția atmosferei.
Azotul ...................%, oxigenul ...................%, argonul ...................% şi dioxidul
de carbon ...................%.1

Explicați importanța oxigenului și dioxidului de carbon pentru biodiversitate.

 Pe baza textului și imaginii alăturate Sondajele aerologice au Structura verticală a atmosferei


precizează: stabilit prezenţa în cadrul
a) numele straturilor care compun atmosfera: .... atmosferei a mai multor
straturi:
............................................................................ 1. Troposfera, stratul din
............................................................................ bază, concentrează peste 80%
b) stratul atmosferic în care se produc din masa atmosferei. Aici se
majoritatea fenomenelor meteorologice: produc majoritatea
............................................................................ fenomenelor meteorologice.
Odată cu creşterea altitudinii,
c) stratul în care se găsesc „Curenți Jet”:
temperaturile scad (în medie
............................................................................ cu 0,64˚C la fiecare 100 m),
d) valoarea temperaturii aerului la partea precipitaţiile cresc, iar
superioară a troposferei: .................................... presiunea scade. La limita
e) rolul stratului de ozon: .................................... superioară a troposferei sunt
prezenţi curenţi de aer rapizi
............................................................................
(„Curenţii Jet”).
f) altitudinile între care se găsește mezosfera: ... 2. Stratosfera are între
............................................................................ aproximativ 20 şi 40 km un
g) valoarea temperaturii aerului în partea strat de ozon ce protejează
superioară a mezosferei: .................................... Pământul de radiaţiile
h) straturile atmosferice care compun ultraviolete.
3. Mezosfera are la baza
homosfera: ......................................................... sa temperaturi de circa -4˚C,
............................................................................ iar în partea superioară de
i) altitudinile între care este cuprinsă termosfera: -83˚C.
............................................................................ 4. Termosfera are valori
î) valoarea temperaturii aerului în partea ale temperaturii cuprinse între
-83˚C, în bază, şi 3.000˚C, în
superioară a ionosferei: ......................................
partea superioară. Aceste
j) straturile atmosferice care compun ____________________________________
temperaturi ridicate sunt puse
5. Exosfera este ultimul strat al
heterosfera: ........................................................ pe seama straturilor ionizate.
atmosferei. Gazele din componenţa sa au
............................................................................ Tot în termosferă se produc și o densitate extrem de redusă.
aurorele polare.
În homosferă gazele se găsesc în formă moleculară, iar în heterosferă, în stare atomică.

1
Pe lângă gaze, atmosfera conţine, în suspensie, cantităţi variabile de particule solide ori lichide de origine terestră şi cosmică.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

40
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Factorii genetici ai climei


Defineşte clima: .........................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Aminteşte-ţi!
Principalele fenomene meteorologice sunt: temperatura aerului, precipitaţiile şi vântul.
 Temperatura aerului este o ⑴ Scrie, în fiecare căsuță de mai jos, în ordinea dată următoarele
caracteristica fizică şi principalul cuvinte: Soare, atmosferă și scoarţă. Apoi, prin săgeți, arată cum are
parametru al stării aerului. loc încălzirea aerului.
Atmosfera se încălzeşte indirect: Soarele
încălzeşte suprafaţa scoarţei terestre, iar _______________ _______________ _______________
aceasta încălzeşte atmosfera.
 Precipitațiile sunt picături de apă și cristale de gheață care cad din nori pe suprafața terestră. După cauzele
care conduc la formarea lor, precipitațiile pot fi: convective, frontale și de relief (orografice).
⑵ Sprijiniţi de profesorul de la clasă realizaţi schemele celor trei categorii de precipitaţii.
Precipitaţii convective Precipitaţii frontale Precipitaţii orografice

 Ce este vântul?

Factorii genetici ai climei sunt de trei categorii: radiativi, dinamici şi fizico-geografici.


A. Factorii radiativi (radiaţia solară)

Radiaţia solară primită de Terra are un rol important în geneza Componentele radiaţiei solare
fenomenelor meteorologice. Ea se manifestă ca radiație termică și
radiație crepusculară și, după lungimea de undă, este repartizată în trei
domenii: ultraviolete (9%), vizibile (41%) și infraroșii (50%).
Numai 47% din radiația solară ajunsă la nivelul superior al atmosferei
reușește să ajungă sub diferite forme pe suprafața terestră. Restul (53%;
B, în schița de mai jos), fie este absorbită de atmosferă, fie este reflectată
în spațiul interplanetar.
 Împreună cu profesorul de la clasă, stabiliți componentele radiației și
importanța acestora ca factori climatici.
1. Radiația directă (S) ............................................................................................
.......................................................................................................................................
2. Radiația difuză (D) .............................................................................................
.......................................................................................................................................
.......................................................................................................................................
Însumate, radiaţia solară şi radiația difuză formează radiaţia totală
sau globală. Ea are următoarea distribuție:
 în zonele reci: ...........................................................................................................
 în zonele temperate, între: .......................................................................................
 în zona caldă, între: ..................................................................................................
S = radiație directă; D = radiație difuză;
3. Radiația reflectată (R) ........................................................................................ R = radiație reflectată; A = radiație
....................................................................................................................................... atmosferică; T = radiație terestră;
B = radiație absorbită și radiație reflectată
....................................................................................................................................... de atmosferă în spațiul interplanetar.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

41
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Albedoul (%) reprezintă raportul între radiaţia Zăpada proaspătă reflectă între 84 şi 95% din radiaţia
reflectată şi radiaţia globală. El exprimă capacitatea de totală, zăpada învechită, între 45 şi 60%, nisipurile din deşert,
reflectare a radiaţiei de către elementele de la suprafaţa între 28 şi 30%, pădurile de conifere, între 10 şi 18%, și
scoarţei terestre. lanurile de cereale, între 10 şi 25%.
Explicați de ce zăpada învechită reflectă mai puțină radiație decât zăpada proaspătă.
4. Radiația atmosferică (A) .......................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
5. Radiația terestră (T) ..............................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Bilanţul radiativ (Q) reprezintă diferenţa dintre suma fluxurilor Formula:
radiative primite şi suma fluxurilor radiative cedate de suprafaţa terestră. Q = (S+D+A) – (R+T)
În regiunile continentale, bilanţul radiativ (Q) are valori medii anuale mai mici de 30 kcal/cm 2 în zonele
reci, între 30 şi 50 kcal/cm2 în zonele temperate şi între 50 şi 80 kcal/cm2 în zona caldă.
Cum explicați valorile bilanţul radiativ mai reduse iarna şi negative noaptea şi în regiunile cu întinse
calote glaciare?

B. Factorii dinamici (circulația atmosferică)


Din cauza încălzirii și răcirii diferite a atmosferei se produce o distribuire neuniformă1 a presiunii atmosferice.
Ca urmare, se formează zone cu presiune ridicată (anticicloni) și zone cu presiune coborâtă (cicloni).
 Analizați desenul Circulaţia generală a maselor de aer
alăturat și scrieți:
 zonele geografice cu
presiune ridicată: .....................
....................................................
....................................................
 zonele geografice cu
presiune coborâtă: ...................
....................................................
....................................................
Zonele scrise mai sus
impun deplasarea
permanentă a aerului
dinspre cele cu presiune
maximă spre cele cu
presiune minimă. Însă, din
cauza forței Coriolis sensul
deplasării se modifică: spre
dreapta în Emisfera Nordică
și spre stânga în cea sudică.

 Cu ajutorul textului din manual și îndrumaţi de profesorul de la clasă, redați pe desenul de mai sus, cu săgeți,
direcțiile generale de deplasare ale maselor de aer.
După cum se poate observa din desenul realizat („Circulaţia generală a maselor de aer”), direcțiile generale de
deplasare ale maselor de aer pot fi urmărite în traiectoriile vânturilor permanente: vânturile alizee,
vânturile de vest și vânturile polare.
 Pe baza cunoștințelor acumulate în anii anteriori, scrie principalele caracteristici ale vânturilor permanente.
1. Vânturile alizee. .....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
1
Presiunea medie a aerului la nivelul mării are valoarea de 760 mm sau 1.013 mb. Izobara este linia ce unește, pe hartă, punctele cu aceeași
presiune atmosferică.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

42
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
2. Vânturile de vest. ..................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
3. Vânturile polare. ....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Ce este calma ecuatorială?

 Observaţi şi explicaţi schema de mai jos („Migrarea calmei ecuatoriale”).


Migrarea calmei ecuatoriale

 De reținut
Masele de aer ocupă porţiuni foarte întinse din troposferă şi au în interiorul lor (în plan orizontal şi vertical)
proprietăţi aproape asemănătoare. Ele se formează în urma unor interacţiuni îndelungate cu uscatul sau cu mările
şi oceanele, iar zonele de separare se numesc fronturi atmosferice.

Clasificarea maselor de aer


După locul de formare: mase de aer arctice, antarctice, polare (temperate), tropicale şi ecuatoriale.
În funcție de temperatură: mase de aer cald și mase de aer rece.
În funcţie umiditate sau uscăciune: mase de aer maritime sau mase de aer continentale.
Din punct de vedere termodinamic: mase de aer stabile și mase de aer instabile.

C. Factorii fizico-geografici
Factorii fizico-geografici (suprafața subiacentă activă) influențează pe spații mai restrânse ori mai
întinse caracteristicile meteorologice și climatice.
 Cu ajutorul textului din manual și al profesorului de la clasă, stabiliți cum acționează cei mai însemnați factori
fizico-geografici (suprafața subiacentă activă).
1. Poziția geografică a unei regiuni. ........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
2. Oceanele. ...............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
3. Continentele. .........................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
4. Raportul dintre oceane și continente. .................................................................................................................................
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

43
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

 Sprijiniţi de profesorul de la clasă, completaţi schemele de mai jos.


Musonii Brizele marine
Iarna Vara Ziua Noaptea

5. Curenții oceanici. ..................................................................................................................................................................


...........................................................................................................................................................................................................
 Urmăreşte pe hartă traseele curenţilor Perului, Braziliei, Benguelei, Mozambicului, Australiei de Vest, Australiei
de Est, Groenlandei, Labradorului şi Atlanticului de Nord şi precizaţi efectele lor asupra climei şi mediului.
6. Relieful. .............................................................................................. Formarea precipitaţiilor orografice şi foehnului
.......................................................................................................................
......................................................................................................................
.......................................................................................................................
.......................................................................................................................
......................................................................................................................
.......................................................................................................................
.......................................................................................................................
.......................................................................................................................
.......................................................................................................................
.......................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
7. Ghețarii. ..................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
8. Așezările urbane. ..................................................................................................................................................................
......................................................................................................... Briză urbană
.........................................................................................................
.........................................................................................................
.........................................................................................................
.........................................................................................................
.........................................................................................................
.........................................................................................................
.........................................................................................................

 Împreună cu profesorul de la clasă, realizaţi schema


formării unei brize urbane.

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

44
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Climatele Terrei
Harta Lumii
Factorii genetici
(radiativi, dinamici și fizico-
geografici) au determinat
formarea mai multor tipuri
de climă.
 Activitate pe grupe
 Analizați harta alăturată
(„Harta Lumii”) pe care sunt
marcate, cu numere, diferite
regiuni geografice. Cu ajutorul
textului numit „Climatele
Terrei” precizați pentru fiecare
regiune de pe hartă: tipul de
climă, continentul/insula și
principalele caracteristici
climatice.
Grupa I: regiunea 1. .................................................. Climatele Terrei
..................................................................................... Zona caldă
..................................................................................... 1. Clima ecuatorială (între 0 și 5o lat. N și S: bazinul Amazonului,
..................................................................................... bazinul fluviului Congo, regiunea Golfului Guineei, Pen. Malacca,
..................................................................................... Arh. Indonezian ș.a.): temperaturi medii anuale: 26-27oC;
Grupa II: regiunea 2. ................................................. amplitudini termice: 3-4oC; precipitaţii: peste 2.000 mm/an (plouă
..................................................................................... aproape în fiecare zi, după amiaza); este calm ecuatorial (nu bat
..................................................................................... vânturi permanente şi sezoniere).
..................................................................................... 2. Clima subecuatorială (între 5 și 12o, chiar 15o, lat. N și S:
..................................................................................... Africa, Pod. Braziliei, Pod Guyanelor, N Australiei, Pen. Malacca,
Arh. Indonezian ș.a.): temperaturi medii anuale: 20-28oC;
Grupa III: regiunea 3. ................................................
precipitaţii: peste 1.000-1.500 mm/an; sunt două anotimpuri
.....................................................................................
(sezoane): cald şi ploios (datorită extinderii calmei ecuatoriale
..................................................................................... până la 12o lat.) şi cald şi secetos (din cauza retragerii calmei
..................................................................................... ecuatoriale și pătrunderii vânturilor alizee).
..................................................................................... 3. Clima musonică (în S și SE Asiei: Pen. Indochina și Pen India):
Grupa IV: regiunea 4. ................................................ temperaturi medii anuale: 20-25oC;1 precipitaţii: peste 1.500-2.000
..................................................................................... mm/an (cad în timpul verii); la poalele Munţilor Himalaya se
..................................................................................... înregistrează chiar şi 10.000 mm/an;2 bat vânturile musonice; sunt
..................................................................................... două anotimpuri/sezoane: cald şi uscat (iarna) şi cald şi ploios (vara).
..................................................................................... 4. Clima tropicală uscată (între 15 și 35o lat. N și S: Sahara,
Grupa V: regiunea 5. ................................................. Kalahari, Pen. Arabia, Pod. Iran, regiunea central-vestică a
..................................................................................... Australiei, Atacama, Pod. Mexicului, Arizona etc.): temperaturi
medii anuale: 25-30oC (cu diferenţe mari de temperatură între zi şi
.....................................................................................
noapte: peste 40oC); precipitaţii: sub 300 mm/an (au caracter
.....................................................................................
neregulat); bat vânturile alizee şi sunt frecvente furtunile de nisip.
..................................................................................... Zonele temperate
Grupa VI: regiunea 6. ................................................ 5. Clima subtropicală (între 30 și 40o lat. N și S), cu două
..................................................................................... subtipuri:

1
Bangkok este capitala în care se înregistrează temperatura medie anuală cea mai ridică (28°C). Localitatea este situată în Thailanda, la
13o45’ lat. N și 100o28’ long. E.
2
Assam, regiunea geografică în care s-a înregistrat recordul de precipitaţii (peste 10.000 mm pe an), este un stat în India. În localitatea
Cherrapunji / Cherrapunjee (statul Meghalaya) a căzut cea mai mare cantitate de precipitaţii dintr-un an (22.990 mm în 1861; „Polul Ploii”).
Oraşul este situat la poalele regiunii prehimalayene Garo-Khassi-Jaintia.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

45
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
.....................................................................................  Clima mediteraneană (Bazinul Mării Mediterane, S Africii,
..................................................................................... coasta Californiei, Chile, S. Australiei): temperaturi medii anuale:
..................................................................................... 15-20oC; precipitaţii: 400-800 mm/an; verile sunt calde şi uscate,
Grupa VII: regiunea 7. ............................................... iar iernile blânde şi umede.
.....................................................................................  Clima subtropicală umedă (E Asiei, SE S.U.A., E Argentinei,
..................................................................................... E Australiei): în estul continentelor; temperaturi medii anuale: 15-
18oC; precipitaţii: 1.000-1.500 mm/an (cantităţi mai ridicate vara,
.....................................................................................
aduse de vânturile cu caracter musonic).
.....................................................................................
6. Clima temperat-oceanică (între 40 și 60o lat. N și S: V Europei
Grupa VIII: regiunea 8. .............................................. şi S.U.A., Chile, Noua Zeelandă): temperaturi medii anuale: 10-
..................................................................................... 15oC; amplitudini termice: sub 10oC; precipitaţii: cca. 1.000
..................................................................................... mm/an; bat vânturile de vest.
..................................................................................... 7. Clima temperat-continentală (40-60o lat. N și S: E Europei,
..................................................................................... centrul Asiei și America de Nord, S Americii de Sud): temperaturi
Grupa IX: regiunea 9. ................................................ medii anuale: 5-10oC; amplitudini termice: peste 20oC; verile sunt
..................................................................................... călduroase, iernile geroase; precipitaţii: sub 300-500 mm/an (vara
..................................................................................... cu regim torențial); în centrul Asiei devine temperat-continentală
..................................................................................... excesivă (precipitaţii: sub 200 mm/an), iar în E continentului,
..................................................................................... temperată umedă (temperaturi medii anuale: 5-12oC; precipitaţii:
600-1.000 mm/an).
Grupa X: regiunea 10. ...............................................
8. Clima temperată rece (50-65o lat. N și S: N Europei, Asiei și
.....................................................................................
Americii de Nord, S Americii de Sud): temperaturi medii anuale: 1-
..................................................................................... 5oC; în timpul iernii temperaturile coboară frecvent la -35oC;1
..................................................................................... precipitaţii: sub cca. 400 mm/an; bat vânturile de vest (pătrunderi
..................................................................................... ale vânturilor polare); ierni geroase, cu ninsori.
Zonele reci
9. Clima subpolară (între 50 și 70 lat. N: N Europei, Asiei și Americii de Nord): temperaturi medii anuale: cca. 0oC;
o

temperatura medie în cursul verii: sub 10oC; precipitaţii: sub 300-400 mm/an (predominant sub formă de ninsoare); bat
vânturile polare.
10. Clima polară (peste70o lat. N și S: Ins. Groenlanda, Arh. Nord-Canadian, Antarctica2): temperaturi medii anuale:
-10…-50oC; precipitaţii: sub 150-200 mm/an (sub formă de ninsoare); bat vânturile polare.
 Analizează textul de mai sus („Climatele Terrei”) și scrie trei deosebiri între clima din estul Europei și clima din
vestul Europei.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

Clima munţilor. Munţii înalţi impun o etajare a elementelor meteorologice, asemănătoare dispunerii în
latitudine a zonelor de climă. La poalele munţilor, clima este cea specifică zonei, iar la altitudinile mari poate
deveni asemănătoare climatelor subpolare şi polare.
Temă:
Scrie trei deosebiri între clima din Depresiunea Kalahari și clima din interiorul Insulei Groenlanda.
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________

1
Oimiakon este localitatea în care s-a înregistrat temperatura minimă absolută a Emisferei Nordice (-71,2°C, la 26 ianuarie 1926; -67,7oC, la
6 februarie 1933). Așezarea este situată într-o depresiune din Siberia Centrală (Federaţia Rusă), la 63o27’39” lat. N și 142o47’09” long. E.
2
În Antarctida se înregistrează cea mai mare valoare a radiaţiei solare de pe Glob (120.000 cal/cm2, cea mai mare parte a energiei
pierzându-se însă prin reflexie) și a fost măsurată cea mai scăzută temperatură de pe Pământ (după unele surse -89,2°C sau -94,5°C). Este
continentul acoperit de cea mai întinsă şi cea mai groasă calotă glaciară din lume.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

46
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Evoluţia şi tendinţele de evoluţie a climei


Clima, fiind un element fizico-geografic variabil, poate înregistra, de-a lungul timpului, modificări
substanțiale. Cea mai recentă modificare majoră a climei s-a produs în Pleistocen, când au alternat
perioadele de răcire (perioade glaciare) cu cele încălzire (interglaciare). Ultima glaciațiune a atins maxima
extindere în urmă cu 18.000 de ani și a fost urmată de o perioadă interglaciară (în care ne aflăm), începută în
urmă cu 10.000 de ani.
 Pe baza cunoștințelor acumulate în anii anteriori, scrie câteva consecințe asupra mediului ale ultimei perioade glaciare.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
 Citește textul de mai jos.
Schimbările climatice din ultimele două milenii: Evoluţia temperaturii între anii 900 şi 2000

în secolul I Europa a avut un regim pluviometric


asemănător celui actual;
secolele II-IV s-au caracterizat printr-o intensificare
a precipitaţiilor;
secolul V a fost cald şi uscat în Europa şi în America
de Nord;
secolul IX a fost mai umed şi mai rece în Europa;
în secolele X şi XI clima a fost foarte caldă şi uscată;
în secolul XIV zăpezi abundente au acoperit
Europa;
intervalul 1550-1850 a fost numit „Mica epocă
glaciară”1 din cauza scăderii temperaturilor;2
în secolul XX3 temperatura medie a crescut cu circa 0,6oC (mai pronunţat în Zona Ecuatorială, America de Nord şi
Asia – între 0,4 şi 0,8oC), iar cantităţile de precipitaţii au crescut cu 0,5 până la 1% pe decadă în regiunile de la
latitudinile medii şi mari şi cu 0,2 până la 0,3% pe decadă în regiunile tropicale;
între 1961 și 1980 s-a semnalat o tendinţă accentuată de răcire, iar din anul 1980 evoluţia s-a inversat,
temperatura începând să crească, în deceniul 9 înregistrându-se şase dintre cei mai calzi ani;4
decada 2002-2012 a fost cea mai caldă din cei 160 de ani de înregistrări ale temperaturii globale;
anul 2016 este considerat cel mai cald din istoria măsurătorilor meteorologice.
Pe baza textului citit și a graficului („Evoluția temperaturii între anii 900 și 2000”), precizează:
a. perioadele cu creșteri ale temperaturilor: ......................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
b. perioadele cu scăderi ale temperaturilor: ......................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Temă:
Identifică şi scrie câteva cauze care pot determina creșterea temperaturii aerului. _________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________

1
Sunt considerate printre principale efecte ale „micii ere sau epoci glaciare“: migrarea vikingilor din Islanda sau chiar din Groenlanda (şi
stingerea acestui tip de societate) şi dispariţia civilizaţiei maya, din cauza secetelor prelungite din Peninsula Yucatan.
2
Opiniile asupra cauzei scăderii temperaturii aerului între secolele XIV şi XIX sunt diferite: a) încetinirea Curentului Golfului și b) scăderea
radiaţiei solare şi/sau erupţiile unor vulcani.
3
Conform unor studii, în ultimii 120 de ani temperatura medie anuală ar fi crescut cu 0,8oC.
4
Excepţional a fost anul 1998, când media termică anuală a Globului a atins cele mai mari valori ale secolului XX.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

47
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Hărţile climatice şi harta sinoptică


Analiza și interpretarea datelor climatice
A. Hărţile climatice
Hărțile climatice prezintă distribuția valorilor medii (lunare, anuale, multianuale) ale elementelor
climatice (temperatură, nebulozitate, precipitații etc.). Se împart în: speciale și generale.
 Activitate în perechi
 Pe baza cunoștințelor acumulate în anii anteriori, scrieți câteva tipuri de hărți speciale și generale.
 hărți speciale: ..............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
 hărți generale: ..............................................................................................................................................................................
a. România – harta temperaturilor medii multianuale ale lunii iulie b. Europa – harta tipurilor de climă

c. România – harta regionării climatice


 Precizează care dintre hărțile marcate cu literele a, b
și c sunt hărți speciale.
.....................................................................................................
 Activitate în perechi
 Analizați harta marcată litera c și scrieți influențele
climatice pentru următoarele unități de relief:
 Delta Dunării: ………………………………………………………
 Podișul Transilvaniei: ……………………………………………..
 Câmpia Bărăganului: ……………………………………………...
 Podișul Mehedinți: …………………………………………………
 Podișul Sucevei: …………………………………………………..
 Platforma Cotmeana: ……………………………………………..

B. Harta sinoptică
Defineşte vremea: .....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Cum se numeşte ştiinţa care se ocupă cu studiul vremii şi prognoza acesteia? ……………………………………………..
În activitatea lor, meteorologii întocmesc hărți sinoptice, din 6 în 6 ore.
Pe hărțile sinoptice sunt redate izobarele, arealele cu maximă și minimă presiune, fronturile
atmosferice, regiunile cu precipitații etc.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

48
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
 Observați harta sinoptică de mai jos și precizați elementele componente. Explicați simbolurile fronturilor atmosferice.
Model de hartă sinoptică

C. Analiza și interpretarea datelor climatice


Pentru cunoașterea și caracterizarea climei, se realizează numeroase observații și măsurători. Sunt vizate
temperaturile, precipitațiile, nebulozitatea, vântul, umiditatea aerului, presiunea aerului etc. Datele rezultate
din măsurători sunt prelucrate pentru obținerea valorilor medii (zilnice, lunare, anuale și multianuale).
Exemple:
 Temperatura medie anuală ………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
 Amplitudinea termică ……………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
 Precipitațiile medii anuale ………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Datele rezultate sunt stocate în tabele ori sunt prelucrate sub formă de grafice.
Evoluţia temperaturilor şi a precipitaţiilor medii lunare
 Analizează graficul alăturat și precizează:
1. valoarea maximă a temperaturii medii lunare, precum şi luna în
care se înregistrează: .....................................................................
2. valoarea amplitudinii termice anuale: .........................................
3. valoarea minimă a precipitaţiilor medii lunare, precum şi luna în
care se înregistrează: ………………………………………………….

 Analizați tabelul de mai jos și calculați valoarea


precipitațiilor medii anuale.
Rezultat: ………………………………

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII


Precip. medii lunare (mm) 49 36 47 41 53 65 81 89 90 84 73 55
 Dicţionar
Izobară = linie care unește punctele cu aceeași presiune a aerului.
Izogonă = linie care unește punctele cu aceleași direcții ale vântului.
Izohietă = linie care unește punctele cu valori egale ale cantității de precipitații.
Izotermă = linie care unește punctele cu valori egale ale temperaturii aerului.

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

49
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Clima orizontului local


Clima României este temperat-continentală moderată.
Care sunt principalele caracteristici ale fenomenelor climatice din regiunea localității în care se
află școala ta?
Pentru cunoașterea caracteristicilor climei din orizontul local (localitatea în care se află școala în care
învățați), realizează un poster, format A3, care să cuprindă:
1. titlul (Clima orizontului local: relieful din regiunea localității ...........);
2. numele elevilor, clasa și instituția de învățământ;
3. poziția geografică a localității pe o hartă care să cuprindă regionarea climatică a României (o
hartă asemănătoare cu cea din modelul de mai jos);
3. valoarea medie a temperaturii lunii ianuarie;
4. valoarea medie a temperaturii lunii iulie;
5. valoarea temperaturii medii multianuale;
6. tipuri de precipitaţii;
7. valoarea medie anuală a precipitațiilor;
8. influența climatică;
9. etajul climatic;
10. principalele vânturi;
12. durata viscolului;
13. bibliografie.
Textul posterului va fi însoțit de o hartă și imagini concludente.
Model de hartă
România – harta regionării climatice

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

50
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

APELE TERREI

Componentele hidrosferei
Defineşte hidrosfera: ................................................................................................................................................
………………………………………………………………………………………………………………………………………...
 Apa se găseşte în cele trei stări de agregare:
 lichidă;
 solidă: zăpadă și gheață;
 gazoasă: vapori de apă.
Trecerea apei de la o stare de agregare la alta se realizează printr-o serie de procese fizice: condensare,
desublimare, evaporare, îngheț, topire și sublimare.
Schimbările de fază ale apei
 Activitate în perechi
 Analizați schița alăturată („Schimbările de fază ale apei”) și scrieți, în
fișă, procesele fizice marcate cu numere de la 1 la 6.
1.................................................................................
2.................................................................................
3.................................................................................
4.................................................................................
5.................................................................................
6.................................................................................

 Sistemul funcțional al circulației hidrosferei se numește


circuitul apei în natură. 1

 Observați și descrieți Circuitul apei în natură

schița alăturată („Circuitul apei


în natură”).

 Cea mai mare parte a


hidrosferei o reprezintă
apa sărată (97%).
Apa dulce reprezintă
doar 3%. Ea se găsește în
următoarele proporții:
 75% în ghețari;
 24,99% ape subterane;
 0,01% râuri, lacuri,
vapori și umiditatea
solului.

 Învelișul de apă este


organizat în mai multe
componente care pot fi considerate unități geografice ale hidrosferei. Acestea sunt:
 Oceanul Planetar (apa oceanelor și a mărilor);
 apele continentale (apele curgătoare, apele stătătoare, ghețarii, apele subterane și apa din sol);
 apa din atmosferă.

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

51
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Apele oceanice
I. Oceanul Planetar
Defineşte Oceanul Planetar: ....................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
 cuprinde 97,5% din întreaga cantitate de apă de pe Pământ și acoperă 71% din suprafața terestră;
 are adâncimea medie de 3.800 m, iar cea maximă de 11.033 m (în Groapa Marianelor).
A. Oceanele ______________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Oceanul Planetar este împărțit în patru bazine oceanice.
 Pe baza cunoștințelor acumulate, precizați numele celor patru oceane.1
...........................................................................................................................................................................................................
 Activitate în echipă
 Citiți documentul de mai jos și răspundeți la următoarele întrebări:
Care este oceanul:
 cu cea mai mare întindere? ..........................................................................................................................................................
 cu cea mai mică întindere? ...........................................................................................................................................................
 situat în întregime în Emisfera Nordică? .......................................................................................................................................
 cu cele mai calde ape? .................................................................................................................................................................
 în care se găsește cea mai lungă dorsală de pe glob? .................................................................................................................
 în care se găsește cea mai lungă fosă oceanică? ........................................................................................................................
Document
Oceanic Arctic / Oceanul Îngheţat este situat în Emisfera Nordică, între continentele Europa, Asia şi America de Nord. Are
în compunere mai multe mări: Albă, Barents, Beaufort, Ciukcilor, Kara, Laptev, Siberiei de Est ş.a. Este oceanul cu cea mai
mică întindere (14,79 mil. km2), cel mai puţin adânc (-5.499 m adâncimea maximă), cu cea mai mare întindere de apă
oceanică îngheţată (11.000 km2 iarna şi 8.000 km2 vara) şi cu cea mai mare suprafaţă insulară în raport cu cea a acvatoriului
(3,7 mii km2; Arhipelagul Arctic Canadian, Franz Joseph, Noua Siberie, Novaia Zemlea, Severnaia Zemlea, Svalbard etc.). Unii
oceanografi îl consideră mare mediterană a Oceanului Atlantic (Marea Arctică Mediterană / Marea Arctică).
Oceanul Atlantic ocupă aproximativ 20% din suprafaţa Pământului şi este cuprins între continentele: Europa, Africa,
America de Nord, America de Sud și Antarctida. Mările incluse în ocean sunt: Baltică, Caraibelor, Labrador, Nordului,
Sargaselor ş.a. Are cel mai puternic curent oceanic (Curentul Golfului) şi cel mai lung lanţ muntos subacvatic (Dorsala Medio-
Atlantică – 40.000 km).
Oceanul Indian este cuprins între Africa, Asia, Australia și Antarctica şi ocupă o suprafaţă de 73.556.000 km2. Are cea mai
ridicată temperatură medie a apelor (20oC temperatura medie iarna în regiunea intercontinentală), cea mai caldă apă
(36,6oC, în august, în Golfului Persic), cea mai mare salinitate medie (35,4-36,5‰, din cauza evaporaţiei mari) şi cel mai mic
număr de mări (Andaman, Arabiei, Bengal etc.).
Oceanul Pacific („Marea Liniştită”) este situat între continentele Asia, Australia, Antarctida, America de Sud şi America de
Nord. Este oceanul cel mai întins (179,7 mil. km²; 181,3 mil. km2 – după alte surse –, reprezentând 33% din suprafaţa
planetei) şi cel mai adânc (-11.033 m în Groapa Marianelor), cu cel mai mare număr de mări incluse (30; Bering, Celebes,
Chinei de Est, Coralilor, Filipinelor, Japoniei, Tasman, Sulu ş.a.), cu cea mai lungă fosă oceanică (5.900 km; Atacama, în lungul
ţărmurilor statelor Peru şi Chile), cu cea mai mare dezvoltare a formaţiunilor coraligene (Marea Barieră de Corali: 2.300 km
lungime, 2 - 150 km lăţime, până la 250 m grosime), cu cel mai mare număr de munţi submarini (1.400), cu cel mai înalt
vulcan submarin (Makarov Seamount – 5.038 m altitudine faţă de fundul oceanului), cu cea mai mare arie vulcanică activă
(concentrează peste 350 vulcani, din cei 600 existenţi în prezent) şi cu cel mai mare număr de insule (aproximativ 25.000,
majoritatea grupate în: Melanezia, Micronezia, Polinezia şi Noua Zeelandă).
După: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p. 58-59.

1
În unele lucrări este inclus și un al cincilea ocean, cu mai multe denumiri: Oc. Austral, Oc. Antarctic sau Oc. Înghețat de Sud. A fost
clasificat şi acceptat printr-o decizie a Organizaţiei Internaţionale Hidrografice (în anul 2000) şi reprezintă un corp de apă care înconjoară
Antarctica, până la 60o lat. S. Are cel mai mic număr de mări incluse (5 – Ross, Bellingshausen, Weddell, Antilelor Meridionale şi
Depresiunii Argentiniene).
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

52
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
B. Mările _________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Mările au fost clasificate după mai multe criterii:
I. După modul de formare (geneză), sunt:
a. mări epicontinentale, ...........................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(M. Arabiei, M. Nordului, M. Norvegiei).
b. mări de ingresiune, ...............................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(M. Baltică).
II. După poziția geografică și comunicarea cu restul Oceanului Planetar:
a. mări continentale sau interioare, ....................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Se disting:
 mări intercontinentale, ............................................................................................................................................................
(M. Roșie, M. Mediterană, Mediterana Americană);
 mări intracontinentale, ............................................................................................................................................................
(M. Azov, M. Baltică, M. Albă).
b. mări mărginașe, ....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Pot fi:
 mări deschise, .............................................................................................................................................................................
(M. Nordului, M. Amundsen, M. Ross, M. Arabiei);
 mări semiînchise, .......................................................................................................................................................................
(M. Ohotsk, M. Japoniei, M. Mânecii).
c. mări interinsulare, ................................................................................................................................................................
(M. Irlandei, M. Java, M. Banda, M. Celebes/Sulawesi).
 Sub îndrumarea profesorului de la clasă, identificaţi numele mărilor redate pe harta de mai jos cu numere (1-24).
Scrieţi, apoi, numele lor în tabelul următor.

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

53
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

1 2 3
4 5 6
7 8 9
10 11 12
13 14 15
16 17 18
19 20 21
22 23 24

 Știați că ...
 Marea Filipinelor este cea mai întinsă mare de pe Terra (circa 5.500.000 km2) şi cu cea mai mare adâncime
(5.860 m adâncime medie şi 11.033 m adâncimea maximă, în Fosa Filipinelor)? Este situată în vestul Oc. Pacific.
 Marea Azov (39.000 km2) este marea cu cea mai mică adâncime (9 m adâncime medie şi 13 m adâncime
maximă; 15 m, după alte surse) şi cea mai izolată de pe Terra (între Peninsula Crimeea şi continentul Europa).
Comunică prin Strâmtoarea Kerci cu Marea Neagră.
 Marea Marmara este marea cu cea mai redusă suprafaţă (11.350 km2, din care 182 km2 sunt insule: Avsa,
Paşalimanı, Prinţilor, İmralı, Marmara ş.a.)?. Este așezată între Europa (Peninsula Balcanică) şi Asia (Peninsula
Asia Mică) şi leagă Marea Egee de Marea Neagă, prin strâmtorile Dardanele şi Bosfor.
 Marea Neagră este unica mare cu două straturi de apă cu proprietăţi diferite şi cu cele mai numeroase
denumiri avute de-a lungul timpului (Ashena = Neagră, Posomorâtă; Pontus Axeinos = M. Inospitalieră; Pontus
Euxeinos = M. Ospitalieră; Kara Deniz = Neagră; Marea Maggiore = Marea cea Mare ş.a.)? Stratul de apă
superior – până la 180-220 m adâncime – este mai dulce (salinitatea de 16-17 ‰), bine oxigenat şi bogat în
biodiversitate; stratul inferior („tip euxinic”) este mai sărac în oxigen dizolvat, cu conţinut ridicat de hidrogen
sulfurat (7-11 mg/l) şi cu salinitate mai mare (21-22 ‰).
După: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p. 51.

II. Proprietăţile fizice și chimice ale apelor oceanice

A. Salinitatea
Salinitatea reprezintă ................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
De unde provin sărurile din apele mărilor și oceanelor?
Dacă acestea s-ar depune pe fundul Oceanului Planetar ar forma un strat gros de aproximativ 60 m.
Salinitatea medie este de 35‰.
Concentraţia salinității variază de la o regiune la alta:  34‰ în zona ecuatorială;
 39-42‰ în regiunile tropicale aride;
 Explică această diferență de salinitate!  35‰ în zonele temperate;
 30-33‰ în regiunile polare.

 Localizează pe harta murală Marea Roșie și Marea Baltică. Citeşte textul de mai jos şi află de ce salinitatea cea
mai ridicată este în Marea Roșie (43‰), iar cea mai redusă, în Marea Baltică (7‰).
o
Marea Roşie are cea mai ridicată salinitate (40 ‰; 43 ‰, după alte surse), este cea mai caldă (până la 32 C, temperatura
o
medie, şi 56 C, în februarie 1956, temperatura maximă) şi cea mai nordică mare tropicală de pe Glob. Este situată între Africa
2
şi Asia (peninsulele Sinai şi Arabică) şi se întinde pe circa 450.000 km . Situată în climatul tropical-uscat, este singura mare în
care nu se varsă un râu permanent, iar evaporaţia se ridică la 3.500 mm/an.
Marea Baltică are cea mai mică salinitate (7‰; 2‰ în Golful Finic). Este situată în Europa, între Peninsula Scandinavia şi
2
Europa Centrală. Cu o suprafaţă de 432.800 km , include golfurile Botnic (la nord) şi Finic (la sud) și primeşte apele a
numeroase fluvii şi râuri: Neva, Daugava, Vistula, Reda, Sułpia, Odra etc.

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

54
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
B. Temperatura
Temperatura apei oceanice rezultă, în principal, din procesul de încălzire determinat de radiaţia solară directă.
 Aminteşte-ţi valorile radiației solare globale din zona caldă, zonele temperate și zonele reci.
Temperatura apei variază atât pe orizontală cât şi pe verticală.
Pe orizontală:  25° - 30°C, în regiunea intertropicală;
 8° - 18°C, în regiunile temperate;
 0...-2°C, în regiunile polare.

 Temperatura aerului din Emisfera Nordică este cea mai ridicată în luna Evoluţia temperaturii apei pe verticală
iulie şi cea mai scăzută în luna ianuarie. Cum explici faptul că temperaturile
cele mai mari ale apelor mărilor și oceanelor sunt în luna august și cele mai
mici în luna februarie?1
Pe verticală.
 Observă diagrama alăturată și explică evoluția temperaturii apei pe
verticală.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
În regiunile polare, la suprafaţă, temperatura este de cca. 0°C, întreţinută de topirea gheţii din banchizele
polare, apoi temperatura creşte la +2°C la 200 m adâncime, de unde scade la -1°C...-2°C, pe fundul oceanului.
C. Transparența
Transparența apei oceanice este proprietatea apei de a permite trecerea razelor luminoase de diferite
culori. Ea crește de la poli la Ecuator: de la 6-8 m în Marea Albă, la 50-70 m în Marea Sargaselor2.
 Localizează pe hartă Marea Albă și Marea Sargaselor și precizează din care categorii de mări fac parte, după
poziția geografică.
...........................................................................................................................................................................................................
D. Culoarea
Culoarea aparentă a apei este dependentă de gradul de transparenţă şi de conţinutul în substanţe organice
şi anorganice. În zona intertropicală, culoarea apei este albastră și devine verzuie spre latitudinile mai mari.
 Explică de unde provin denumirile următoarelor mări: Marea Roșie, Marea Galbenă și Marea Albă.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
E. Dinamica apelor oceanice
Apele de suprafață ale oceanelor și mărilor se află într-o continuă mișcare (valuri, maree și curenți).
A. Valurile
Defineşte valurile: .....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

1
În Emisfera Sudică, cele mai ridicate temperaturi ale apelor oceanice și marine sunt ridicate în luna februarie și mai reduse în luna august.
2
Marea Sargaselor are cea mai mare transparenţă (66,5 m, după unele surse). Ea este situată la nord-est de Insulele Antile, la 25-35o lat. N
și 40-70o long. V. Numele său a fost dat după algele (sargase) care plutesc şi se acumulează la suprafaţa apei.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

55
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
 Observă desenul alăturat. Cu ajutorul Elementele unui val
textului de mai jos, stabileşte numele
elementelor din compunerea valului, marcate
cu litere.
La un val se disting mai multe elemente:
creasta (partea cea mai înaltă a valului), baza
(partea cea mai joasă a valului), înălțimea
(distanța, pe verticală, dintre bază și creastă) și
lungimea (distanța dintre două creste sau
două baze consecutive).
A. ..................................................................................... C. .....................................................................................
B. ..................................................................................... D. .....................................................................................
În apropierea țărmului, frecarea cu fundul mării reduce viteza de deplasare și de ondulare în partea de jos a
valului. În aceste condiții, creasta are tendința să avanseze spre țărm și să se răstoarne. În funcție de situație, se
formează: valuri de translație (când axul valului se înclină spre țărm, înălțimea sa scăzând treptat) și valuri de
deferlare (când crestele se răstoarnă în cercuri succesive).
 Cu ajutorul profesorului
de la clasă, realizează schițele
celor două tipuri de valuri.
Valurile de tip tsunami1
sunt produse de seisme și de
erupțiile vulcanice. Pot atinge
înălțimi de 30-35 m.
B. Mareele
Defineşte mareele: ....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Se manifestă prin:
a. flux, .............................................................................................................................................................................................
b. reflux, .........................................................................................................................................................................................
În mod obișnuit, mareele au diferențele între flux și reflux de 1-3 m. Există, însă, și locuri în care
amplitudinea este foarte mică (9-12 cm în Formarea mareelor maxime și minime
Marea Neagră) sau foarte mare: 19-20 m în
Golful Fundy (Canada)2, 14-15 m în Golful
Bristol (Marea Britanie), 13-14 m în Golful
Saint Malô (Franța).Durata unui flux urmat
de un reflux este de aproximativ 12 h şi 25’.
Într-o lună se produc două maree
maxime/ „ape vii”3 (când Luna, Soarele
și Pământul se află pe aceeași linie; la
conjuncție și opoziție) și două maree
minime/ „ape moarte” (când pozițiile
celor trei corpuri cosmice formează
unghiuri de 90o, la pătrare).
 Cu ajutorul schiței alăturate, explică
formarea mareelor maxime și minime.
După: Posea Gr., Mândruț O., Geografie fizică generală, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1996, p. 101.

1
Numele provine din limba japoneză: tsu = port, nami = val.
2
Golful Fundy (Fundy Bay / Bay of Fundy), locul în care se produce cea mai mare maree (19-20 m), este situat în Canada (America de
Nord), între Peninsula Nova Scotia, provincia New Brunswick şi statul Maine (Statele Unite ale Americii). Are lăţimea de până la 80 km, iar
cantitatea de apă deplasată de o maree completă (12,4 ore) se ridică la 115 mld. t.
3
La „apele vii” se produce fenomenul de întoarcere a apelor fluviilor spre amonte. Fenomenul este numit pororoca, pe Amazon (apa
pătrunde până la 1.000 km lungime, cu înălțimi de 4,5 m), mascarat, pe Sena, și bora, pe Gange.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

56
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

C. Curenţii oceanici
Defineşte curenţii oceanici: .....................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Cei mai numeroşi curenţi oceanici sunt generaţi de vânturile regulate şi periodice. Ca urmare rezultă:
 curenți de derivă = ................................................................................................................................................................
 curenți liberi = ........................................................................................................................................................................
Diferențele de densitate și salinitate dintre două
bazine marine separate de un prag determină
formarea curenților de descărcare-compensație.
⑾ Pe baza cunoștințelor acumulate la clasa a VIII-a,
explică schița alăturată.
Direcțiile și vitezele curenților oceanici sunt
influențate de: forța Coriolis (care determină …
............................................................................................
...........................................................................................................................................................................................), forma
țărmului şi adâncimea apei.
După temperatura apei, curenții oceanici sunt:
 calzi, ...........................................................................................................................................................................................
(Atlanticului de Nord, Braziliei, Mozambicului, Kuro Shivo ș.a.);
 reci, .............................................................................................................................................................................................
(Californiei, Perului, Benguelei, Oya Shivo ș.a.).

⑿ Cu ajutorul manualului şi atlasului geografic, trasează şi marchează (cu numerele date) pe harta de mai jos:
a. cu săgeți roși, direcțiile curenților calzi: (1) Ecuatorial de Nord [în oceanele Atlantic și Pacific], (2) Ecuatorial de Sud [în
oceanele Atlantic, Indian și Pacific], (3) Ecuatorial Contrar [în oceanele Indian și Pacific], (4) Golfului, (5) Atlanticului de Nord,
(6) Braziliei, (7) Mozambicului, (8) Australiei de Est, (9) Kuro Shivo;
b. cu săgeți albastre, direcțiile curenților reci: (1) Labradorului, (2) Canarelor, (3) Benguelei, (4) Californiei, (5) Vânturilor
de Vest/Antarctic, (6) Perului, (7) Australiei de Vest, (8) Oya Shivo.

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

57
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Apele continentale
I. Apele curgătoare
Din categoria apelor curgătoare fac parte: pâraiele, râurile şi fluviile.
 Pâraiele sunt ............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
 Râurile sunt ..............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
 Fluviile sunt ..............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Apele curgătoare se alimentează din ploi, zăpezi, ghețari, lacuri și ape subterane.
Părțile componente ale unei ape curgătoare sunt: izvorul, cursul de apă (superior, mediu și inferior) și gura
de vărsare.
 Cu ajutorul profesorului de la clasă, scrieți ce reprezintă: izvorul, cursul de apă şi gura de vărsare.
 Izvorul ...........................................................................................................................................................................................
 Cursul de apă ...............................................................................................................................................................................
 Gura de vărsare ...........................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Când gura de vărsare este la mare sau ocean poate fi de tip estuar, liman sau deltă.
• Estuarul are aspect de pâlnie și se formează acolo unde marea sau oceanul, în care se varsă fluviul, are
maree puternică. Exemple: estuarul fluviului Obi, estuarul Tamisei, estuarul fluviului Elba ş.a.
• Limanul maritim este un lac format la gura de vărsare a unei ape curgătoare, în spatele unui cordon de
nisip creat de curenții litorali (limanul Nistrului; L. Tașaul – limanul râului Casimcea etc.).
• Delta este o formă de relief de acumulare situată la gura de vărsare a unui râu sau fluviu, în mare sau
lac. Se formează în regiunile cu maree foarte mică. Se evidenţiază deltele formate de fluviile Volga,
Mississippi, Dunăre, Gange-Brahmaputra, Huang He ş.a.
Bazinul hidrografic reprezintă .........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
 Pe baza cunoştinţelor acumulate în anii anteriori, scrie numele Elementele unui bazin hidrografic
elementelor care compun bazinul hidrografic alăturat.
1. .....................................................................................................................
2. ....................................................................................................................1
3. .....................................................................................................................
4. .....................................................................................................................
5. .....................................................................................................................
6. .....................................................................................................................
Afluentul ___________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________

Confluența ___________________________________________________________________________________________
Receptor ____________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Cumpăna de ape ______________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________

1
În lungul cursului de apă se pot identifica trei sectoare: cursul superior, cursul mijlociu și cursul inferior. Exemplu: râul Argeș: cursul
superior – în aria Carpaților Meridionali –, cursul mijlociu – în Subcarpații și Podișul Getic – și cursul inferior – în Câmpia Română.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

58
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Debitul reprezintă _____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Debitul este influenţat de mai mulţi factori: climă (precipitații și temperaturi), relief, rocă și vegetație.
Explicați cum influențează factorii de mai sus debitele apelor curgătoare.
Regimul hidrografic sau regimul de scurgere al râului reprezintă variațiile debitului și nivelului apei în
cursul unui an. Se disting: regimul hidrografic simplu – ecuatorial, tropical (musonic), mediteranean,
temperat-oceanic, temperat-continental – și regimul hidrografic complex.
Pe continente se găsesc numeroase ape curgătoare.
 Sub îndrumarea directă al profesorului de la clasă, identificaţi numele apelor curgătoare (fluviilor) redate pe
harta de mai jos. Scrieţi, apoi, numele lor în tabelul de sub hartă.

1 2 3
4 5 6
7 8………………………………………….1 9
10 11 12
13 14 15
16…………………………………………2 17 18
19 20 21
22 23 24

1
Chang Jiang („Fluviul Lung”) / Yangtze („Fluviul Albastru”) este fluviul ale cărui ape antrenează cea mai puternică hidrocentrală
operaţională din lume (Hidrocentrala „Celor Trei Defileuri” – putere 18,2 GWh). Izvorăşte din Podişul Tibet (Munţii Tanggula) şi se varsă
în Marea Chinei de Est. La ieşirea din Defileul Xiling a fost construit Barajul Sanxia (Barajul Celor Trei Defileuri), lung de 2.310 m şi înalt
de 185 m, în spatele căruia s-a acumulat un lac cu suprafaţa de 1.085 km2.
2
Mississippi este fluviul cu cele mai multe modificări artificiale ale cursului (în anii 1765, 1821, 1877, 1893, 1932, 1952; diguri – peste 4.000
km lungime –, canale şi baraje). Amenajarea sa a fost făcută în scopul prevenirii inundaţiilor, pentru realizarea unei căi de transport şi pentru
producerea energiei electrice. După: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p. 32-33.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

59
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

II. Apele stătătoare şi apele subterane


A. Apele stătătoare
Care sunt apele continentale care fac parte din categoria apelor stătătoare?
Defineşte lacurile: …………………………………………………………………………………………….......................................
...........................................................................................................................................................................................................
După originea excavaţiunii în care s-a acumulat apa, lacurile sunt de două categorii:
a. naturale (formate prin acumularea apei în cuvete create de agenţii naturali interni şi externi);
b. antropice sau artificiale (create de om).
Tipuri de lacuri naturale:
 lacuri tectonice (în depresiunile rezultate în urma mişcărilor tectonice): Tanganyika, Malawi, Baikal,
Balaton, Marea Moartă, Tiberiada, Ness ş.a.;
 lacuri vulcanice: Crater, Bolsena, Toya, Sfânta Ana ş.a.;
 lacuri glaciare (în spatele morenelor şi în circuri glaciare): Marile Lacuri (Superior, Huron, Michigan,
Ontario şi Erie), Ladoga, Onega, Urşilor, Sclavilor, Beden (Constanţa), Como, Bucura, Zănoaga ş.a.;
 lacuri carstice (în depresiuni rezultate în urma dizolvării calcarului): Vărăşoaia, Iezerul Ighielu, Zăton ş.a.;
 limanuri fluviatile (formate prin bararea gurilor de vărsare ale afluenţilor cu aluviuni depuse de
colectori): Snagov, Căldăruşani, Balta Albă, Oltina ş.a.;
 lagune (formate prin îndiguirea golfurilor cu cordoane litorale): Maracaibo, Veneţia, Razim, Siutghiol ş.a.;
 limanuri maritime sau fluvio-maritime (prin bararea unor văi cu cordoane de nisip depuse de
curenţii marini): Limanul Nistrului, Taşaul, Techirghiol, Mangalia ş.a.;
 lacuri de tasare (în crovuri, găvane şi padine): Ianca, Plopu, Lacu Sărat, Movila Miresii ş.a.;
 lacuri pe masive de sare (formate prin dizolvarea sării ori prin prăbuşirea tavanului unor ocne): Ursu,
Grota Miresii, Lacul Fără Fund, Gavrilă ş.a.
 lacuri de baraj natural (rezultate prin bararea unor văi de către alunecări şi prăbuşiri): Lacul Roşu,
Cuejdel ş.a.
Utilizând diferite surse, identificaţi numele lacurilor redate, cu numere, pe harta de mai jos. Scrieţi, apoi,
numărul lacurilor în tabel.

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

60
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
(……..) Aral (……..) Baikal1 (……..) Balaton
(……..) Boden (……..) Ciad (……..) Eyre
(……..) Ladoga (……..) Lagona dos Patos (……..) Malawi
(……..) Maracaibo (……..) Marea Caspică2 (……..) Marele Lac Sărat
(……..) Marile Lacuri (……..) Onega (……..) Razim3
(……..) Sclavilor (……..) Tanganyika (……..) Titicaca
(……..) Urşilor (……..) Veneţia (……..) Victoria

 Activitate în perechi
 Pe baza cunoştinţelor acumulate la clasa a VIII-a, precizaţi tipurile de lacuri antropice din România şi daţi
câte două exemple pentru fiecare.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

 Lectură
 Volta este cel mai mare lac antropic de pe glob şi este situat pe râul omonim din Ghana şi Burkina Faso
(Africa). Se întinde pe 8.485 km2 şi deţine un volum de apă de 148 km3. Alte lacuri cu suprafeţe apreciabile sunt:
Samara (6.500 km2), pe Volga şi Kama, Bratsk (5.470 km2), pe Angara, Nasser (5.120 km2), pe Nil etc.
După: Gâştescu P., Lacurile Terrei, Edit. CD Press, Bucureşti, 2006, p. 64;
Mărculeţ I., Tot ce trebuie să ştii despre lacuri, Edit. Erc Press, Bucureşti, 2017, p. 15-16.

B. Apele subterane
Apele subterane ………………………………………………………………………………….........................................................
...........................................................................................................................................................................................................
 Apele subterane se împart în două categorii:  ape freatice şi  ape de adâncime.
 Activitate în perechi Schiţa apelor subterane

 Utilizând conţinutul manualului, precizaţi prin ce se


deosebesc cele două categorii de ape subterane.
................................................................................................................
................................................................................................................
................................................................................................................
................................................................................................................
................................................................................................................
................................................................................................................
................................................................................................................
 Utilizând informaţiile de mai sus, scrie tipurile de ape
subterane marcate, pe schiţa alăturată, cu numerele 1 şi 2.

1
Lacul Baikal este cel mai adânc (1.637 m) şi cu cel mai mare volum de apă dulce (23.000 km3), reprezentând 10% din rezervele de apă
potabilă ale globului. Situat în sudul Siberiei (Asia), este considerat şi cel mai vechi lac din lume, prin vechimea sa de 25 mil. de ani. Aici
trăind 800 de specii de animale şi 245 de specii de plante endemice (proprii lui).
2
Marea Caspică este cel mai întins lac de pe Terra (371.000 km²), având circa 1.200 km lungime şi între 195 şi 435 km lăţime. Aflat între
ţările Iran, Federaţia Rusă, Kazahstan, Turkmenistan şi Azerbaidjan, acest lac separă continentul Europa de Asia şi a primit denumirea de
mare datorită dimensiunilor sale.
3
Lacul Razim este cel mai întins din România, având o suprafaţă de 41.500 ha. El reprezintă o lagună formată pe litoralul Mării Negre prin
bararea golfului antic cu cordoane de nisip. Are adâncimea maximă de 2,8 m şi adăposteşte numeroase specii de peşti şi păsări.
Pentru notele 1, 2 şi 3, după: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p. 45, 46 şi 48.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

61
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
 ...........................................................................................  ...........................................................................................
Apă ascensională şi fântână arteziană
 Împreună cu profesorul de la clasă, realizează un
desen care să cuprindă o apă ascensională şi o fântână
arteziană.

 Locul în care apa subterană apare la zi se numeşte


izvor. Ele pot avea scurgere continuă sau intermitentă
(izbucurile şi gheizerele).

Prin ce se deosebeşte un izbuc de un gheizer?

 Observă schemele de mai jos şi – sprijinit de profesorul de la clasă – explică funcţionarea izbucului şi
gheizerului.
Schema de funcţionare a unui izbuc Schema de funcţionare a unui gheizer

După: Zăvoianu I., Hidrologie, Edit. Fundaţiei


„România de Mâine”, Bucureşti, 1999, p. 75.

 Activitate în perechi
 Utilizaţi diferite surse de informare şi scrieţi cinci
state în care se găsesc numeroase gheizere.
___________________________________________________
___________________________________________________

 După temperatura apei, izvoarele sunt reci şi calde.


Când un izvor este considerat ca făcând parte din categoria celor cu apă caldă?
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
 După cantitatea de substanţe minerale dizolvate, apele subterane sunt:
 dulci (cu conţinutul de săruri mai mic de 1 g/l);
 minerale (cu conţinutul de săruri de până la 5 g/l);
 saramuri (cu conţinutul de săruri mai mare de 50 g/l).
Temă:
Precizați câteva stațiuni balneare din România care utilizează ape subterane.
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

62
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Analiza şi interpretarea unor date hidrologice


Hidrosfera şi societatea omenească
A. Analiza şi interpretarea unor date hidrologice
Analiza datelor hidrologice este o metodă de investigare a elementelor hidrosferei. În investigare sunt vizate:
nivelurile apelor, debitele, vitezele de curgere, temperatura, fenomenele de iarnă, proprietăţile fizico-chimice etc.
 Nivelul apei râurilor se măsoară zilnic la orele standard (7 şi 17 – iarna şi 6 şi 18 – vara), cu mira
hidrometrică şi limnigraful.
 Viteza de curgere se măsoară cu morişca hidrometrică ori se determină cu flotori.
 Măsurarea gheţii se realizează cu clupa de gheaţă.
 Debitul de aluviuni se măsoară cu sticla cu ajutaj şi cu tahobatometrul.
Cu ajutorul datelor obţinute se realizează o serie de tabele şi grafice (hidrografuri, grafice ale debitelor
medii multianuale ale râurilor, grafice ale nivelurilor medii lunare şi multianuale ale râurilor ş.a.), utile atât
cunoaşterii caracteristicilor unităţilor hidrografice, cât şi pentru valorificarea lor economică.
 Analizează graficul alăturat şi precizează: Evoluția debitului mediu lunar al râului Argeș în Subcarpații Getici.

1. valoarea maximă a debitului lunar, precum și luna în care


se produce;
………………………………………………………………………
2. valoarea minimă a debitului lunar, precum și luna în care
se produce;
………………………………………………………………………
3. o cauză a diferenței de debit între lunile extreme.
………………………………………………………………………

B. Hidrosfera şi societatea omenească


Omul a folosit apa încă din cele mai vechi timpuri. Ea este indispensabilă vieţii, iar pentru societatea umană
reprezintă resursa naturală fundamentală de care depind aproape toate domeniile activităţii omeneşti.
 Activitate în perechi
 Precizaţi câteva civilizaţii antice care s-au dezvoltat în preajma unor componente ale hidrosferei.
..........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

 Scrie patru modalităţi de utilizare a apei de către om.


..........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
În ultimul secol, din cauza creşterii numerice a populaţiei şi a dezvoltării economiei mondiale, s-a
constatat o influenţă negativă a omului asupra apelor oceanice şi marine.
 Activitate în perechi
 Precizaţi patru surse de poluare a apei.
..........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

63
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Hidrografia orizontului local


În orizontului local, hidrografia este reprezentată de apele subterane și de cele de suprafață (curgătoare
și stătătoare). Există și excepții, când așezările umane sunt poziționate în apropierea unei mări, în cadrul
României, în zona litorală a Mării Negre.
În funcție de așezarea geografică a localității în care se află școala voastră, realizează un poster, format
A3, care să cuprindă:
a) titlul (Hidrografia orizontului local: apele din regiunea localității ...........);
b) numele elevului, clasa și instituția de învățământ;
c) unitatea și subunitatea de relief în care se află localitatea;
d) apele subterane:
 adâncimile la care se găsesc;
 caracteristicile lor (potabilitatea, mineralizarea);
 modul de utilizare;
e) poziția geografică a localității pe o hartă a României, care să cuprindă rețeaua hidrografică a țării (o
hartă asemănătoare cu cea din modelul de mai jos);
f) apele curgătoare:
 numele;
 bazinul hidrografic din care face/fac parte (inclusiv schița acestuia);
 locul de unde izvorăște;
 direcția de curgere;
 locul gurii de vărsare;
 afluenții;
 regimul de scurgere;
 intervenții antropice asupra cursului (îndiguiri, canalizări, baraje);
 modul de utilizare.
g) apele stătătoare (bălțile și lacurile):
 numele;
 originea cuvetei lacustre;
 modalități de utilizare.
h) bibliografie.
După posibilități, textul posterului va fi însoțit de o hartă și imagini concludente.
Model de hartă România – harta apelor curgătoare


Din: Geografie. Bacalaureat. Europa-România
Uniunea Europeană. Ghid de pregătire intensivă.
Sinteze și 50 de teste cu rezolvări,
Edit. Erc Press, București, 2016, p. 26.

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

64
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

VIAŢA ŞI SOLURILE

Biosfera şi organizarea ei
Evoluţia vieţii pe Terra
Defineşte biosfera: ....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Acest înveliş este alcătuit din aproximativ 500.000 de specii de plante şi 1,5 milioane de specii de animale.
Majoritatea acestora îşi duc existenţa într-un spaţiu cuprins între 200 m adâncime în mări şi oceane (până
unde pătrunde lumina Soarelui) şi 5.000 m înălţime (limita zăpezilor permanente din zona ecuatorială)1.

A. Factorii care determină răspândirea vieţuitoarelor


Ecosistemul2 este alcătuit din:
 biocenoză _____________________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________________________________
 biotop _________________________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________________________________
Diversitatea ecosistemelor este influenţată de mai mulţi factori abiotici (lumina, clima, relieful etc.) şi biotici.
 Activitate pe grupe
 Cu ajutorul textului din manual, scrieţi cum influenţează vieţuitoarele următorii factori:
Grupa I: Radiaţia solară (lumina)

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa II: Factorii climatici – precipitaţiile

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa III: Factorii climatici – temperatura

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa IV: Factorii climatici – vântul

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa V: Relieful

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

1
Forme de viaţă au fost identificate în gropile abisale, în depozitele de petrol din litosferă (3-4 km adâncime) şi în stratosferă (20 km
înălţime).
2
Ecosistem = ansamblu format din biotop și biocenoză, în care se stabilesc relații strânse atât între organisme, cât și între acestea și factorii
abiotici.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

65
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Grupa VI: Solul

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa VII: Factorii biotici (vieţuitoarele)

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa VIII: Activităţile umane (omul)

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

B. Medii de viaţă pe Terra (domeniile de viaţă)


Condiţiile de viaţă pe Terra pot fi împărţite în trei categorii:
 Domeniul de viaţă acvatic, cu:
a) Apele mărilor şi oceanelor, care cuprind:1
● zona eufotică, cu adâncimi medii de cca. 100 m (până unde pătrunde lumina), este foarte bogată în
vieţuitoare.
○ plancton (fitoplancton şi zooplancton) ...............................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
○ necton ..........................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
● zona abisală, săracă în vieţuitoare, cu specii adaptate la ..........................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
b) Apele continentale cuprind ................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
 Domeniul de viaţă terestru .........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
 Domeniul de viaţă subteran2 ......................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

 Lectură
Evoluţia vieţii pe Terra
Apariţia şi evoluţia vieţii pe Terra a început în urmă cu 4 miliarde ani, în mediul acvatic, prin gruparea acizilor
nucleici şi a proteinelor.
În Arhaic (acum 3,6 miliarde ani) au apărut organismele procariote (bacterii şi cianobacterii), iar în
Precambrian, cele eucariote: alge, protozoare, metazoare (meduze, viermi, corali fără schelet).
Era Paleozoică (570-245 milioane de ani în urmă) este caracterizată prin apariţia şi dispariţia trilobiţilor. În
mediul acvatic trăiau alge, cianobacterii şi brahiopode, iar mai târziu au apărut peşti fără maxilare şi cu maxilare.
În Mezozoic (245-65 de milioane de ani în urmă), „era reptilelor” (crocodili, dinozauri etc.), flora era alcătuită
din gimnosperme. În Cretacic s-au dezvoltat angiospermele, în Triasic au apărut mamiferele şi în Jurasic, păsările.
În Neozoic (ultimele 65 milioane de ani) flora s-a diversificat latitudinal, iar fauna terestră era dominată de
mamifere (marsupiale şi placentare).
Datorită alternanţei epocilor glaciare cu cele interglaciare, în Cuaternar s-a produs o adevărată pendulare a
speciilor termofile şi boreale, spre nordul şi sudul continentelor.
După: Erdeli Ge. şi colab., Geografie. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Economică, București, 2004, p. 94-95.

1
Zona litorală reprezintă sectorul din apropierea ţărmului, situat pe platforma continentală. Zona pelagică reprezintă apele din largul
mărilor şi oceanelor, cu adâncimi de 500 m.
2
În unele lucrări, domeniul de viaţă subteran este inclus domeniului de viaţă terestru.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

66
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Pedosfera
Defineşte pedosfera: ….............................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Defineşte solurile: ….................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Principala însuşire a solurilor este fertilitatea (capacitatea de a asigura plantelor substanţe nutritive, apă
şi aer).

A. Factorii pedogenetici1
 Activitate pe grupe
 Cu ajutorul textului din manual, precizaţi rolul pedogenetic al următorilor factori:
Grupa I: Substratul petrografic

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa II: Relieful

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa III: Clima

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa IV: Hidrografia

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa V: Elementele biosferei

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa VI: Timpul

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa VII: Omul

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

1
Pedogeneză = procesul de formare a solului.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

67
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
B. Elementele componente şi profilul solului
 Utilizează diferite surse de informare şi stabileşte originea şi importanţa elementelor din alcătuirea solului.
a. Materia minerală (anorganică) Compoziţia solului

...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
b. Materia organică (humusul)
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
c. Apa
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
d. Aerul (gazele)
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
 Activitate în perechi
 Utilizând manualul, stabiliţi ce reprezintă profilul solului şi din cine este compus.
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________

C. Răspândirea solurilor pe glob


În funcţie de climă, vegetaţie şi altitudinea reliefului se găsesc mai multe tipuri de soluri dispuse zonal (în
latitudine) şi azonal (indiferent de zonă, din cauza unor condiţii locale).
 Activitate în perechi
 Se dau următoarele tipuri de soluri: aluviale (fluvisoluri), argiluvisoluri (luvisoluri), calcisoluri, castanoziomuri,
cernoziomuri, feralsoluri, gleice, podzoluri, regosoluri, rendzine, solonceacuri, soloneţuri şi soluri de tundră.
Cu ajutorul textului din manual, stabiliţi categoria (zonală sau azonală) şi regiunile geografice în care se găsesc.
a) soluri zonale:
 în regiunile cu climă ecuatorială şi tropicală cu două sezoane: ……………………………………………........................
 în regiunile cu climă tropicală uscată: ……………………………………...............................................................................
 în regiunile temperat-oceanice: ……………….......................................................................................................................
 în regiunile temperat-continentale: ……………………………..............................................................................................
 în regiunile subpolare: …………………………………..............................................................................................................
b) soluri azonale: …………………………………………………………………………….........................................................
Temă:
Precizați patru tipuri de soluri din România și unitățile de relief în care se găsesc.
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

68
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Zonele biopedoclimatice
Zonele biopedoclimatice sunt spaţii desfăşurate în latitudine, cu caracteristici geografice proprii
(climatice, biotice şi pedogenetice).
 Activitate pe grupe
 Citiţi textul de mai jos și ...
Zona caldă
 Zona pădurii ecuatoriale  Zona pădurii musonice
o
 între 0 şi 5 lat. N şi S, în Câmpia Amazonului (selvas),  în Peninsula Indochina şi în estul şi nord-estul Indiei;
bazinul fluviului Congo, Arhipelagul Indonezian, Insulele  climă musonică;
Filipine etc.;  vegetaţia: pădure luxuriantă cu specii care în
 climă ecuatorială; sezonul secetos îşi pierd frunzele dar înfloresc; cu: santal,
 vegetaţia: pădure luxuriantă dispusă etajat; cu: teck, bambus ş.a.;
palmieri, abanos, arbore de cauciuc, palisandru, mahon,  fauna: tigrul, pantera, elefantul indian, ursul panda,
orhidee, liane, ferigi ş.a.; maimuţe;
 fauna: maimuţe (gorila, cimpanzeul, babuinul,  soluri: feralsoluri.
urangutanul), crocodil, păsări colorate (papagali, tucan,
pasărea paradisului), păianjeni uriaşi ş.a.;
 Zona deşerturilor şi semideşerturilor
 soluri: feralsoluri. tropicale
o
 între 15 şi 35 lat. N şi S, în: Podişul Sahara,
 Zona de savană Depresiunea Kalahari, Peninsula Arabia, Podişul Iranului,
o
 între 5 şi 15 lat. N şi S, în: Africa, America de Sud – Podişul Mexicului, Atacama, partea central-vestică a
Podişul Braziliei (campo-cerrado, caatinga) şi Podişul Australiei;
Guyanelor (llanos), nord-estul Australiei etc.;  climă tropicală uscată;
 climă subecuatorială;  vegetaţia: ierburi, tufişuri xerofile, cactuşi, agave;
 vegetaţia: ierburi înalte – 2-4 m (iarba elefanţilor) –  fauna: şerpi, scorpioni, cămila, şacalul, hiena, struţul
care se usucă în anotimpul secetos, tufişuri, pâlcuri cu african ş.a.;
arbori (acacia, baobab), păduri-galerii (pe malurile râurilor);  soluri: arenosoluri, calcisoluri, gipsosoluri.
 fauna: antilopa, gazela, bivolul, girafa, tigrul,
ghepardul, elefantul, hipopotamul, rinocerul, struţul ş.a.
 soluri: roşii de savană.
Zonele temperate
 Zona mediteraneană
o o
 între 30 şi 40 (45 ) lat. N şi S, în: teritoriile din jurul Mării Mediterane, sudul Africii, California, Chile, sud-vestul Australiei;
 climă mediteraneană (subtropicală);
 vegetaţia: păduri rare (cu: stejar veşnic verde, stejar de stâncă, stejar de plută, cedru de Liban, pin de Alep, măslin
sălbatic, eucalipt; vegetaţia secundară este formată din tufişuri dese sau mai rare numite: maquis, garriga, tomilares (în
Europa), chaparral (în California) etc.;
 fauna: şopârle, broasca ţestoasă de uscat, vipera cu corn, scorpionul, şacalul ş.a.
 soluri: terra rossa.
 Zona pădurilor subtropicale umede
o
 între 30 şi 40 lat. N şi S, în: Asia de Sud-Est, estul Australiei, estul Braziliei, vestul Americii de Nord;
 climă subtropicală cu ploi de vară;
 păduri veşnic verzi, cu: ferigi arborescente, magnolii, arbore de camfor (în Asia), sequoia (în America de Nord), eucalipţi
(în Australia);
 fauna: cerbul sika, câinele enot, viermele de mătase;
 soluri: brune şi cenuşii de pădure.
 Zona pădurilor de foioase cu frunze căzătoare (nemorale)
o
 între 40 şi 55 lat. N şi S, în: Europa de Vest şi Centrală, estul Asiei (Marea Câmpie Chineză, nordul Japoniei), estul
Americii de Nord (Munţii Appalachi, Câmpia Atlantică), sudul Americii de Sud, Noua Zeelandă;
 climă temperat-oceanică şi climă temperat-continentală moderată;
 arbori cu frunze căzătoare: fag, stejar, carpen, arţar, tei, ulm, frasin;
 fauna: ursul brun, ursul baribal, lupul, jderul, vulpea, cerbul, mistreţul;
 soluri: argiluvisoluri (luvisoluri), cambisoluri.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

69
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

 Zona stepelor
o 1 2
 între 30 şi 55 lat. N şi S , în: estul Europei , partea centrală a Asiei şi a Americii de Nord (Podişul Preriilor, numită
prerie), în America de Sud (pampasul argentinian) etc.;
 climă temperat-continentală;
 vegetaţia: ierburi (iarba bizonilor, iarba grama, colilie, iarba vântului, pelin ş.a.);
 fauna: iepurele, popândăul, hârciogul, lupul de prerie, antilopa-saiga, potârnichea, prepeliţa, dropia;
 soluri: cernoziomuri, negre de prerie, castanii.
 Zona deşerturilor şi semideşerturilor din regiunile temperate
o
 între 40 şi 50 lat. N, în: Asia (Deşertul Takla-Makan, Deşertul Gobi) şi America de Nord (Podişul Marelui Bazin);
 climă temperat-continentală excesivă;
 vegetaţia: ierburi mărunte, pelin, tufişuri cu ţepi, saxaul;
 fauna: insecte, reptile, pisica de barcană, calul sălbatic, cămila cu două cocoaşe;
 soluri: cenuşii de deşert, arenosoluri.
 Zona pădurilor de conifere (boreale)
o
 între 50 şi 70 lat. N, în: Europa de Nord, Asia (Siberia, numită taiga), America de Nord (Canada);
 climă temperată rece;
 arbori răşinoşi: brad (bradul Douglas, în Canada), molid, pin, larice;
 fauna: urs, elan, cerb, hermelină, zibelină, castor, samur, cocoş de mesteacăn;
 soluri: spodisoluri (sărace în humus şi acidice).
Zonele reci
 Zona de tundră  Zona polară
o
 la peste 60 lat. N, în: Asia, Europa, America de Nord,  în general, dincolo de cercurile polare, pe gheţurile
Insula Groenlanda (în regiunile litorale), Insula Islanda; în continentale din Antarctida, Groenlanda, Islanda etc.
3
Emisfera Sudică ocupă suprafeţe foarte reduse;  climă polară;
 climă subpolară;  vegetaţia: muşchi, licheni, alge verzi şi albastre;
 vegetaţia: muşchi, licheni, plante ierboase (rogozuri  fauna: pinguinul (în Antarctida), ursul polar, vulpea
arctice), sălcii pitice, mesteceni pitici; polară (în Insula Groenlanda), foca, pescăruşul.
 fauna: renul, caribu, boul moscat, vulpea polară,
lemingul, bufniţa de zăpadă;
 soluri de tundră.
… rezolvaţi următoarele cerinţe:
Grupa I: Citiţi cu atenţie propoziţiile de mai jos, referitoare la zonele biopedogeografice din zona caldă, și precizaţi
dacă enunţurile sunt adevărate (A) sau false (F).
_____ 1. Baobabul este un copac specific savanei.
_____ 2. Pădurea ecuatorială din Câmpia Amazonului este numită llanos.
_____ 3. Feralsolurile sunt caracteristice pădurii musonice.
_____ 4. În Depresiunea Kalahari clima este tropicală uscată.
_____ 5. Pădurea ecuatorială este luxuriantă.
_____ 6. Teck-ul este caracteristic Saharei.
_____ 7. În Peninsula Indochina predomină pădurea musonică.
_____ 8. Pădurea ecuatorială este situată între 0 şi 5o lat. N şi S.
_____ 9. Ursul Panda trăieşte în pădurea musonică.
_____ 10. Pădurile galerii se dezvoltă în zonele litorale.
Grupa II: Citiţi cu atenţie propoziţiile de mai jos, referitoare la zonele biopedogeografice din zonele temperate, și
precizaţi dacă enunţurile sunt adevărate (A) sau false (F).
_____ 1. În sudul Europei predomină pădurea boreală.
_____ 2. Solul numit terra rossa este frecvent în climatul mediteranean.
_____ 3. În Podişul Gobi clima este temperat-oceanică.

1
Trecerea de la pădurea de foioase la stepă se face printr-o fâşie numită silvostepă.
2
Stepa, în Ungaria este numită pustă, iar în România, bărăgan.
3
Trecerea de la pădurea de conifere la tundră se face printr-o fâşie numită silvotundră.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

70
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
_____ 4. Pădurile subtropicale umede s-au dezvoltat în regiunile cu climă subtropicală cu ploi de vară.
_____ 5. Colilia este un copac din zona de stepă.
_____ 6. Copacul numit larice trăieşte în pampasul argentinian.
_____ 7. Cămila cu două cocoaşe este adaptată climatului temperat-continental excesiv.
_____ 8. Cernoziomul este un sol caracteristic bărăganului.
_____ 9. Dropia trăieşte în stepă.
_____ 10. Pădurile de foioase sunt prezente în nordul Mării Caspice.
Grupa III: Citiţi cu atenţie propoziţiile de mai jos, referitoare la zonele biopedogeografice din regiunile situate la
latitudini mai mari de 50o, și precizaţi dacă enunţurile sunt adevărate (A) sau false (F).
_____ 1. Pinguinii trăiesc în Insula Groenlanda.
_____ 2. Silvotundra este caracteristică climei polare.
_____ 3. Rogozurile arctice trăiesc în Antarctida.
_____ 4. Bradul Douglas este caracteristic Canadei.
_____ 5. Solurile de tundră sunt specifice sudului Asiei.
_____ 6. Foca este caracteristică regiunilor temperate.
_____ 7. Condiţiile naturale optime molidului sunt în climatul temperat rece.
_____ 8. Muşchii, lichenii şi mestecenii pitici sunt specii caracteristice climatului polar.
_____ 9. Habitatul ursului polar este cuprins între 60 şi 70o lat. S.
_____ 10. Castorul trăieşte în tundra din Insula Islanda.

Biosfera, solurile şi activitatea omenească


Aplicaţii practice în orizontul local
Încă din cele mai vechi timpuri, omul a utilizat şi a modificat ecosistemele terestre.
 Realizează un scurt eseu în care să evidenţiezi importanţa vieţuitoarelor şi solurilor pentru om.
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
Anual, din cauza omului, 50.000 de specii de plante şi animale sunt aduse în pragul dispariţiei. 15% (circa
20 milioane de km2) din întreaga suprafaţă a uscatului, exceptând cea acoperită cu gheţari, este afectată de
procese de degradare (56% de procesele de eroziune a solurilor, 28% de deflaţie, 12% de degradarea
climatică şi 4% de degradarea fizică).
 Activitate în perechi
 a. Scrieţi cinci activităţi umane care au determinat reducerea biodiversităţii şi degradarea solurilor pe Terra.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
b. Scrieţi cinci măsuri destinate refacerii şi ocrotirii mediului natural.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Temă:
Formaţi grupe de câte patru elevi şi realizaţi un pliant format A4 destinat ocrotirii biodiversităţii şi solurilor
din orizontul local.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

71
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

MEDIUL, PEISAJUL ŞI SOCIETATEA OMENEASCĂ

Interacţiunile dintre elementele naturale ale mediului


Interacţiunile dintre om şi mediul terestru
Definiţi mediul natural: .............................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

A. Interacţiunile dintre elementele naturale ale mediului


Mediul înconjurător reprezintă totalitatea componentelor Relaţiile dintre
naturale (relief, aer, apă, vieţuitoare şi sol) şi a celor modificate sau componentele mediului
construite de om. Acesta determină condiţiile optime de viaţă pentru
R – relief;
oameni şi pentru dezvoltarea societăţii omeneşti.
A – aer;
În cadrul mediului înconjurător se disting: H – apă;
1. Mediul antropizat ......................................................................................... V – vieţuitoare;
S – sol;
..................................................................................................................................
O – omul şi
.................................................................................................................................. activităţilor sale.
2. Mediul antropic ......................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Între elementele mediului există o serie de interacţiuni pozitive şi negative, simple (în mediul abiotic) sau
complexe (în mediul biotic).
1. Interacţiunile abiotice .........................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
2. Interacţiunile biotice ............................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

B. Interacţiunile dintre om şi mediul terestru


Omul a apărut şi a evoluat în condiţiile unui mediu favorabil sub aspectul resurselor de hrană, de adăpost
şi de reproducere.
 Scrie, în câteva rânduri, cum au influenţat şi influenţează elementele naturale pe om.
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
Începând din Neolitic (în urma cu cca. 8.000 de ani), omul a devenit un factor activ în modificarea mediului.
 Activitate în perechi
 Utilizând cunoştinţele dobândite până în prezent, scrieţi câteva activităţi umane care au determinat modificări
ale mediului natural.
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

72
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Peisajele naturale
Factorii geoecologici naturali
A. Peisajele naturale

Peisajul natural este rezultatul interacţiunilor dintre componentele abiotice (relief, aer, apă, sol), biotice
(vegetaţie, faună) şi om, într-un spaţiu geografic, la un moment dat.1 Între componentele sale se stabilesc o
serie de relaţii: spațiale, temporale, cauzale, funcţionale şi dinamice.
Peisajul geografic se individualizează în funcţie de: formele de relief (peisaj montan, peisaj de podiş,
peisaj de deal, peisaj de câmpie), unităţi acvatice2, vegetaţie3, aşezări umane4, activităţi economice5 şi de mod
de utilizare a terenurilor6.
 Activitate în perechi
 Cunoscând relieful României, daţi câte un exemplu de unitate sau subunitate de relief reprezentativă pentru
următoarele tipuri de peisaje:
a. peisaj de câmpie: b. peisaj de dealuri joase şi podiş:
c. peisaj de dealuri înalte: d. peisaj montan:
e. peisaj de depresiune: c. peisaj alpin:

B. Factorii geoecologici naturali

„Factorii geoecologici reprezintă totalitatea factorilor de mediu care, prin influenţa lor combinată,
determină funcţionarea fiecărui component, dar şi a ansamblului însuşi”.7
 Factorii geoecologici se împart în:
I. Factori abiotici, respectiv:
a. Factorii cosmici ......................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
b. Factorii orografici .................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
c. Factorii climatici ....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
d. Factorii hidrologici ...............................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
e. Factorii edafici ........................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
II. Factorii biotici ...................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

 Factorul antropic. Deosebit de importantă pentru evoluţia mediului geografic este acţiunea directă sau
indirectă a omului. Prin activităţile sale, omul a determinat transformări minore sau majore asupra mediului,
generând dereglări ori echilibrări ale structurii şi caracteristicilor componentelor naturale.

1
După O. Mândruţ (Edit. Corint, 2000, p. 116), peisajul constituie „imaginea observabilă, «staţionară» şi relativ constantă a unui teritoriu,
adică aspectul «vizibil» al mediului.”
2
Peisaj lacustru, peisaj maritim şi peisaj oceanic.
3
Peisaje forestiere, peisaje de pajişti etc.
4
Peisaje rurale şi peisaje urbane.
5
Peisaje industrial, peisaje agricole (câmpuri cultivate închise, câmpuri cultivate deschise, agro-pastoral, pomi-viticol, sate-grădini) ş.a.
6
Peisaje forestiere (silvice), agricole (arabile, păşuni şi fâneţe), acvatice ş.a.
7
Erdeli Ge. şi colab., Geografie. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Economică, București, 2004, p. 111.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

73
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Tipurile de mediu natural


Factorii geoecologici au creat pe Terra o serie de deosebiri care au generat o „largă varietate de peisaje
marcate prin unităţi complexe ale mediului geografic”1.
 Activitate pe grupe
 Citeşte textul de mai jos şi cu ajutorul cunoştinţelor acumulate până în prezent şi a informaţiilor furnizate de
manual, rezolvaţi sarcinile de lucru.
Pe uscat se evidenţiază următoarele tipuri de medii2:
Grupa I:
A. Mediile zonei calde sunt: mediul pădurii ecuatoriale, mediul de savană, mediul pădurii musonice
şi mediul tropical uscat (deşert/pustiu cald).
 Scrieţi:
1. trei regiuni geografice în care se găsesc păduri ecuatoriale: ..................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
2. un factor care determină cantităţile mari de precipitaţii în regiunile ecuatoriale: .....................................................................
3. două caracteristici ale pădurii ecuatoriale: ..............................................................................................................................
4. clima caracteristică mediului de savană: .................................................................................................................................
5. o caracteristică a ierburilor de savană: ...................................................................................................................................
6. un factor care a determinat formarea pădurilor galerii: ...........................................................................................................
7. mediul natural în care se formează ergurile, hamadele şi uedurile (văi largi fără apă): ..........................................................
8. numele mediului natural în care se găsesc oaze: ...................................................................................................................
9. numele vânturilor caracteristice Asiei de Sud-Est şi Sud: .......................................................................................................
10. mediul din zona caldă foarte sărac în vieţuitoare şi oameni: ................................................................................................
Grupa II:
B. Mediile zonelor temperate sunt: mediul mediteranean, mediul pădurii de foioase (temperat umed
sau oceanic), mediul de stepă (temperat uscat sau continental), mediul temperat arid (deşert/pustiu
rece) şi mediul pădurii de conifere (forestier boreal sau taiga).
 Scrieţi:
1. clima caracteristică mediului mediteranean: ...........................................................................................................................
2. o cauză a numeroaselor incendii de vegetaţie din Europa Sudică şi California: .....................................................................
3. o adaptare a arborilor din Europa de Vest la condiţiile climatice: ............................................................................................
4. factorul natural care determină iarna debitele mari ale râurilor din Europa de Vest: ..............................................................
5. o cauză care a determinat desţelenirea stepei pe suprafeţe întinse: ......................................................................................
6. clima caracteristică pustiurilor reci: .........................................................................................................................................
7. regiunea geografică în care este prezent pampasul: ..............................................................................................................
8. tipul de mediu din partea central-vestică a Asiei: ....................................................................................................................
9. tipul de mediu caracteristic climatului temperat rece: ..............................................................................................................
10. o cauză a densităţii reduse a populaţiei umane în peisajul de taiga: ....................................................................................
Grupa III:
C. Mediile zonei reci sunt: mediul subpolar şi mediul polar (cu: mediul polar/glaciar arctic şi mediul
polar/glaciar antarctic).
 Scrieţi:
1. trei continente pe care este bine dezvoltată tundra: ...............................................................................................................
2. tipul de climă din regiunile cu tundră: ......................................................................................................................................
3. o caracteristică a vegetaţiei de tundră: ...................................................................................................................................

1
Erdeli Ge. şi colab., Geografie. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Economică, București, 2004, p. 114.
2
În unele manuale, termenul de mediu este înlocuit cu cel de peisaj.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

74
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
4. două adaptări ale faunei din tundră: ........................................................................................................................................
5. o caracteristică a solurilor din tundră: .....................................................................................................................................
6. două regiuni geografice caracterizate prin prezența mediului polar: .......................................................................................
7. oceanul pe suprafața căruia se găseşte cea mai întinsă banchiză: ........................................................................................
8. tipul de gheţar din Insula Groenlanda: ....................................................................................................................................
9. durata unei zile polare la Polul Sud: ........................................................................................................................................
10. două specii de animale prezente în Antarctida: ....................................................................................................................
Harta lumii

 Activitate pe grupe
 Analizaţi harta alăturată şi
pentru fiecare tip de mediu
natural, marcat cu litere, scrieţi:
 numele său;
 poziţia geografică;
 tipul de climă caracteristic;
 o caracteristică a vegetaţiei;
 un tip de sol;
 o activitate umană.

Grupa I: Mediul A

...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa II: Mediul B
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa III: Mediul C
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa IV: Mediul D
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa V: Mediul E
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa VI: Mediul F
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

75
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

Rolul mediului geografic în evoluţia şi


dezvoltarea societăţii omeneşti
Mediul orizontului local
A. Rolul mediului geografic în evoluţia şi dezvoltarea societăţii omeneşti
Mediul geografic şi resursele naturale sunt indispensabile dezvoltării societăţii omeneşti.
Circa două milioane de ani, omul a fost doar un reprezentant al biosferei, fiind un simplu consumator al
produselor mediului.
 Revoluţia agricolă (neolitică) a însemnat începutul transformării mediului natural şi sedentarizarea omului.
 Scrieţi câteva consecinţe ale practicării agriculturii.
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
 Revoluţia industrială începută în secolul al XVIII-lea a dus la dezvoltarea societăţii umane şi la
transformarea majoră şi, local, chiar ireversibilă a mediului natural.
 Precizaţi câteva consecinţe exercitate asupra mediului de procesul de industrializare.
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
 În societăţile informaţionale, caracteristice statelor dezvoltate, un obiectiv important îl reprezintă
înlocuirea proceselor tehnologice poluante, cu altele nepoluante, militându-se pentru o nouă viziune a
economiei (ecoeconomia), realizată în consens cu mediul natural.
 Precizaţi câteva măsuri care ar putea diminua degradarea mediului natural.
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................................

B. Mediul orizontului local


 Caracterizează mediul orizontului local, precizând:
a. tipul de mediu: ………..............................................................................................................................................................
b. tipul de peisaj în funcţie de forma de relief: ............................................................................................................................
c. tipul de peisaj în funcţie de tipul aşezării umane: ....................................................................................................................
d. activităţile umane care au determinat modificări ale mediului: ................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
e. modul de utilizare a terenurilor din împrejurimi: ......................................................................................................................
f. principalele surse de poluare: ..................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
g. calitatea aerului şi a apei din regiune: .....................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
h. câteva măsuri destinate refacerii şi creşterii calităţii mediului ambiant în orizontul local: .......................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

76
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i

BIBLIOGRAFIE

Cheval Dorina, Cheval S., Mihai S.: Geografie fizică. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Teora, București, 2004.
Coteţ P.: Europa şi Asia. Geografie fizică, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1967.
Donisă I., Donisă Angelica, Anastasiu Viorela: Geografie. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Didactică şi
Pedagogică, București, 2004.
Dumitrescu M., Dumitrescu Irina Nicoleta: Ghid practic pentru aplicații geografice, Edit. Detectiv, București, 2006.
Erdeli Ge., Șerban Cătălina, Vlăsceanu Gh.: Geografie. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Economică, București, 2004.
Furdui M.: Caietul elevului. Geografie clasa a IX-a, Edit. Techno Media, Sibiu, 2014.
Furdui M., Dincă C.: Fișe de lucru – Geografie clasele IX-XII, Edit. Techno Media, Sibiu, 2013.
Grecu Florina: Hazarde și riscuri naturale, Edit. Universitară, București, 2004.
Istvan D., Popescu S., Pop I.: Munții Gutâi. Ghid turistic, Edit. Sport-Turism, București, 1990.
Mărculeţ Cătălina, Mărculeţ I.: Tot ce trebuie să știi despre atmosferă, Edit. Erc Press, București, 2017.
Mărculeț I.: Culoarul Mureșului între Arieș și Strei – studiu geomorfologic, Edit. Samuel, Mediaș, 2013.
Mărculeţ I.: Tot ce trebuie să știi despre lacuri, Edit. Erc Press, București, f.a.
Mărculeţ I.: Tot ce trebuie să știi despre cutremur, Edit. Erc Press, București, f.a.
Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Marcu Daniela, Mărculeț V.: Superlativele României. Mică enciclopedie, Edit.
Meronia, București, 2010.
Mărculeț I. (coord.): Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică,
Colegiul Național „I. L. Caragiale”, București, 2014.
Mărculeț I., Ghiță Cristina (coord.): Geografie. Bacalaureat. Europa-România Uniunea Europeană. Ghid de
pregătire intensivă. Sinteze și 50 de teste cu rezolvări, Edit. Erc Press, București, 2016.
Mărculeț I., Mărculeț Cătălina: Geografie generală. Elemente introductive. Caiet cu fișe de lucru pentru clasa a
V-a, Colegiul Național „I. L. Caragiale”, București, 2017.
Mândruț O.: Geografie fizică. Pământul – planeta oamenilor. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Corint,
București, 2000.
Mândruţ O.: Geografie generală. Manual pentru clasa a X-a – Şcoala de Arte şi Meserii, Edit. Corint, Bucureşti,
2004.
Neguț S., Apostol Gabriela, Ielenicz M., Bălteanu D.: Geografie fizică generală. Manual pentru clasa a IX-a, Edit.
Humanitas, București, 1999.
Popescu Manuela Valentina: Geografie fizică. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Aramis, București, 2004.
Posea Gr., Mândruț O.: Geografie fizică generală. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Didactică și Pedagogică,
București, 1996.
Posea Gr., Armaș Iuliana: Geografie. Manual pentru clasa a 9-a, Edit. All, București, 1999.
Posea Gr., Armaş Iuliana, Aur N.: Geografie. Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii. Clasa a X-a, Edit. All,
București, 2000.
Rădulescu N. Al., Giurcăneanu C., Roșca I.: Geografie fizică, cu noțiuni de geologie. Manual pentru clasa a IX,
Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1966.
Ştef V., Contor Ioana, Ştef I.: Hidrologie primară. Observaţii, măsurători, interpretări, Facultatea de Geografia
Turismului Sibiu, 2003.
Zăvoianu I.: Hidrologie, Edit. Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 1999.
***Clima României, Edit. Academiei, București, 2008.
***http://observatorulastronomicbacau.ro/evenimente/calendar-astronomic/
***Legătura dintre principiile didactice care au conținut psiho-pedagogic si accesibilizarea conținutului
informativ al disciplinei Geografie, aplicând o suita de exemple si strategii didactice interactive – proiect,
http://www.scritub.com/profesor-scoala/Legatura-dintre-principiile-di2322219611.php

IOAN MĂRCULEŢ  CĂTĂLINA MĂRCULEŢ


Geografie fizică. Caiet pentru clasa a IX-a
ISBN 978-973-0-29447-7
Bucureşti – 2019

Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.

77