UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

Pavel Țurcan, Ianuș Erhan, Octavian Ciobanu, Edgar Rotundu

DREPT VAMAL

Note de curs

- Ediție revizuită -

Chişinău 2016
CZU

Recomandat de Departamentul Drept Public al Facultății de Drept a USM

Aprobat de Consiliul Calității al USM

Colectivul de autori:
Țurcan Pavel, dr. în drept (Tema Nr. 3, 5, 9)
Erhan Ianuș, dr. în drept (Tema Nr. 2, 4, 10)
Ciobanu Octavian, dr. în drept (Tema Nr. 1, 6, 8)
Rotundu Edgar, mg. în drept (Tema Nr. 7)

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

ISBN

© Țurcan Pavel, Erhan Ianuș, Ciobanu Octavian, Rotundu Edgar, 2016

2
 CUPRINS

PRELIMINARII…………………………………………………….……………….……..6

TEMA. 1 DREPTUL VAMAL – RAMURĂ DE DREPT ȘI DISCIPLINĂ DE

STUDIU……………………………………………………………...………….……………..…8
1. Noţiunea de drept vamal………………………………………………………..…..……..8
2. Activitatea vamală în Republica Moldova……………………….………..……………....9
3. Obiectul şi metoda de reglementare a dreptului vamal……………………..………...….10
4. Raportul juridic de drept vamal…………………………………………...………..……12
5. Principiile dreptului vamal……………………………………………………………….13
6. Sistemul dreptului vamal……………………………………………..…………….……14
7. Izvoarele dreptului vamal…………………………………………………..………….…14
8. Legătura dreptului vamal cu alte ramuri de drept……………………………….…….…15
Bibliografie recomandată………………………………………………………………..……16

TEMA. 2 SUBIECŢII DREPTULUI VAMAL……………………………………………18

1. Organele vamale ale Republicii Moldova………………………………………….…….18
2. Funcțiile și atribuțiile organelor vamale…………………………………………………25
3. Serviciul în organele vamale……………………………………………………………..29
4. Persoana fizică şi persoana juridică ca subiecte în dreptului vamal……………………..35
5. Brokerul vamal…………………………………………………………………………...39
Bibliografie recomandată………………………………………………………………..……42

TEMA 3. REGLEMENTAREA DE STAT A ACTIVITĂȚII COMERCIALE

EXTERNE…………………………………………………………………………………..….44
1. Conceptul de politică vamală……………………………………………………….……44
2. Impunerea – instrument principal în aplicarea politicii vamale……………………...…..47
3. Reglementarea tarifara a operațiunilor de import-export………………..……………….48
4. Reglementarea netarifara a operațiunilor de import-export………………….………..…53
5. Determinarea țării de origine a mărfii……………………………………...…………….57
Bibliografie recomandată………………………………………………………………..……66

3
 TEMA 4. REGLEMENTAREA JURIDICA A TRECERII MĂRFURILOR,
MIJLOACELOR DE TRANSPORT ȘI MIJLOACELOR BĂNESTI PESTE FRONTIERA
VAMALĂ A REPUBLICII MOLDOVA……………………………………………………..68
1. Principiile generale de trecere a mărfurilor, mijloacelor de transport și mijloacelor bănești
peste frontiera vamală a Republicii Moldova……………………………………………...…….68
2. Reglementarea juridică a trecerii mărfurilor și mijloacelor de transport peste frontiera
vamală de către persoanele fizice…………………………………………………………….….70
3. Operațiuni prealabile trecerii mărfurilor peste frontiera vamală………………………...79
4. Principii generale de aplicare a Convenției TIR………………………………………....84
Bibliografie recomandată………………………………………………………………..……87

TEMA 5. DREPTURILE DE IMPORT ȘI DREPTURILE DE EXPORT…………..….89

1. Noţiuni generale privind drepturile de import şi export………………………………....89
2. Taxa vamală. Natura juridică şi clasificarea taxelor vamale………………………….....93
3. Taxa pe valoare adăugată………………………………………………………………102
4. Accizele……………………………………………………………………………...….105
5. Taxa pentru proceduri vamale……………………………………………………….….108
Bibliografie recomandată……………………………………………………………………109

TEMA 6. REGIMURILE ȘI DESTINAȚIILE VAMALE……………………………..111

1. Noţiunea şi tipurile regimurilor și destinaţiilor vamale………………………………...111
2. Regimurile vamale definitive…………………………………………………………..114
3. Regimurile vamale suspensive………………………………………………………….117
4. Destinaţiile vamale………………………………………………………………..….…127
Bibliografie recomandată………………………………………………………………...…133

TEMA 7. DECLARAREA MĂRFURILOR ŞI MIJLOACELOR DE

TRANSPORT………………………………………………………………………………….135
1. Noţiuni generale de declarare, principiile şi funcţiile acesteia…………………………...135
2. Procedura şi formele declarării……………………………………………………...……137
3. Declarantul, drepturile şi obligaţiile………………………………………………………140
4. Declaraţia vamală în detaliu…………………………………………………………..…..141
Bibliografie recomandată……………………………………………………………..…..…145

4
 TEMA 8. CONTROLUL VAMAL……………………………………………………….146
1. Noțiuni generale cu privire la controlul vamal…………………………………………146
2. Controlul documentar şi informaţional al mărfurilor și mijloacelor de transport…...….152
3. Controlul vamal fizic al mărfurilor și mijloacelor de transport……………………..….155
4. Controlul corporal ca formă excepțională de control vamal……………………………158
5. Controlul ulterior vămuirii…………………………………………………………...…163
6. Supravegherea vamală……………………………………………………………….…166
Bibliografie recomandată……………………………………………………………..….…170

TEMA 9. METODELE DE DETERMINARE A VALORII ÎN VAMĂ A MĂRFII….172

1. Noţiunea şi sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfii……...………………....172
2. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa
respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit……………………………………...178
3. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică
sau similară……………………………………………………………………………………..181
4. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza costului unitar al mărfii sau a valorii
calculate…………………………………………………………………………………..….…182
5. Metoda de rezervă…………………………………………………………………..….184
Bibliografie recomandată…………………………………………………………………...185

TEMA 10. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DREPTUL VAMAL………………..…186

1. Noţiunea şi tipurile răspunderii în dreptul vamal…………………………………..…..186
2. Contravenţiile vamale şi răspunderea pentru săvârșirea lor……………………..…..….188
3. Contestarea deciziei organului vamal asupra cazului de contravenţie vamală…………191
4. Răspunderea pentru infracţiunile din domeniul activităţii vamale……………………..193
Bibliografie recomandată……………………………………………………………………196

RECOMANDĂRI METODICE PENTRU LUCRUL INDIVIDUAL………………….198

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………...…203

5
 PRELIMINARII

Dreptul vamal, fiind o ramura a dreptului a Republicii Moldova, este studiat în calitate de
disciplină juridică în cadrul Facultății de Drept. Această disciplină juridică are ca sarcină
familiarizarea studenților Facultății de Drept cu modul de organizare și funcționare a sistemului
vamal al Republicii Moldova și a realizării activității vamale. Dreptul vamal este o disciplină
care se predă studenților anului 2, ciclu I (licență) și masteranzilor anului 1, ciclu II (master).
Concepția strategică a cursului de Drept Vamal presupune cunoașterea principiilor generale
de organizare a sistemului vamal, a reglementarii tarifare a activității economice externe, taxa
vamală, originea mărfii, evaluarea vamală, măsurile netarifare de reglementare a activității
economice externe, procedura de vămuire și perfectarea actelor vamale, regimurile vamale și
colaborarea internațională în domeniul vamal. Cunoașterea acestora va permite crearea unei
concepții transparente privind Dreptul Vamal și o aplicare practică a cunoștințelor obținute.
În procesul studiilor postuniversitare (masterat, doctorat) disciplina Drept Vamal este studiată
mai aprofundat, ținându-se cont de tendințele și perspectivele legislației, precum și activitatea
practică a organelor vamale și concepțiile din doctrina juridică.
Luând în consideraţie dreptul vamal ca o ramură de drept complexă, ea reprezintă un sistem
integru pentru reglementarea relaţiilor sociale din sfera activităţii vamale, conținând prevederi
ale normelor diferitor ramuri de drept. De aceea, trebuie de evidenţiat corelaţia dreptului vamal
cu următoarele ramuri de bază ale dreptului: drept constituţional; drept civil; drept penal; drept
administrativ etc.
Disciplina Drept vamal se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de
complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumularea
cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul Dreptului vamal. Aplicarea
presupune formarea abilităţilor tipice disciplinei Drept vamal, dezvoltarea capacităţilor.
Integrarea presupune formarea capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor
practice în situaţii atipice, soluţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor sarcini cu un grad
sporit de complexitate, manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse activităţi. Nivelul
comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de învăţământ la disciplina Drept
vamal, formată prin realizarea obiectivelor de cunoaştere şi aplicare.
Prin studiul disciplinei „Drept vamal” studenţii obţin următoarele competenţe generale: să
identifice trăsăturile dreptului vamal ca ramură de drept și ca știință juridica; să posede
cunoștințe teoretice privind normele și instituțiile dreptului vamal; să determine corelația dintre
doctrina dreptului vamal și practica judiciara; să aplice cunoştinţele teoretice în practică; să

6
stabilească obiectivele de studiu ale ramurii dreptului vamal; să demonstreze gândirea critică în
activitatea profesională; să ia decizii de sine stătător; să genereze noi idei în domeniul de
referință; să soluționeze situaţiile de problemă; să actualizeze instituţiile de drept vamal în raport
cu modificările legislative; să utilizeze corect metodele şi mijloacele moderne de studiu; să
dețină capacitatea de a lucra în echipă şi de a colabora cu experţii; să estimeze rolul fenomenelor
juridice în practica socială.
Acest curs universitar presupune o echilibrare a planurilor şi programelor de învăţământ,
obţinerea unor rezultate adecvate cerinţelor zilei de azi şi tendinţelor dezvoltării social-econo-
mice.

7
 TEMA. 1 DREPTUL VAMAL – RAMURĂ DE DREPT ȘI DISCIPLINĂ DE STUDIU

Obiective de referință:
- să definească noţiunea de drept vamal;
- să relateze despre activitatea vamală în Republica Moldova;
- să identifice obiectul şi metoda de reglementare a dreptului vamal;
- să analizeze elementele specifice ale raportului juridic de drept vamal;
- să estimeze importanța teoretică și practică a principiilor dreptului vamal;
- să stabilească specificul izvoarelor dreptului vamal;
- să aprecieze rolul și locul dreptului vamal în sistemul de drept;
- să evalueze rolul activității vamale în dezvoltarea economiei naționale.

Repere de conţinut:
1. Noţiunea de drept vamal.
Dreptul vamal reprezintă mecanismul reglementării de stat a activității vamale. Fără dreptul
vamal este imposibil de a crea un mecanism vamal funcțional, la bază căruia se află sistemul
puterii executive, reprezentat de organele vamale.
Dreptul vamal asigură interacțiunea tuturor elementelor activității vamale. Punerea în aplicare
a activității vamale este imposibilă fără o reglementare juridică a relațiilor care apar în acest
domeniu. Anume dreptul vamal unifică toate normele legate de trecerea mărfurilor și mijloacelor
de transport peste frontiera vamală.
La etapa actuală, în condițiile liberalizării operațiunilor de import-export și a stabilirii
relațiilor economice de piață, Republica Moldova este cointeresată în existența dreptului vamal
ca ramură independentă de drept. Interesul statului se manifestă prin prezența unei cercetări
sistemice, stabile și specializate în definirea bazelor economice și organizaționale ale activității
vamale. Fără aceasta este imposibil de a asigura securitatea economică a statului.
Dreptul vamal este definit ca o ramură complexă de drept ce cuprinde un ansamblu de norme
juridice, având apartenenţă ramurală diversă şi care au drept scop reglementarea relaţiilor sociale
legate de trecerea mărfurilor şi a mijloacelor de transport peste frontiera vamală, precum şi
realizarea politicii vamale a statului.
După părerea autorului rus Iu. Vorobiev un semn distinctiv al unei ramuri complexe de drept
este terminologia specifică. De exemplu, pentru dreptul vamal, aceste noțiuni ar fi: organ vamal
– Serviciu vamal, birou vamal, post vamal, teritoriu vamal, trecere a mărfurilor peste frontiera

8
vamală, noţiunea de marfă și altele. În acest sens prin marfa în dreptul vamal înţelegem orice
bun mobil (pe când în dreptul civil noţiunea de marfa are alt înţeles).
La fel, dreptul vamal este privit ca o „ramură de frontieră". Aceasta afirmaţie ţine de
dualitatea perceperii acestei ramuri de drept: pe de o parte vine să protejeze piaţa internă, dar şi
să impulsioneze exportul; să încurajeze dezvoltarea economică, dar şi să mărească încasările prin
perceperea drepturilor de import şi export. În ordinea dată de idei găsim dreptul vamal stând la
graniţa dintre dreptul privat şi dreptul public, are caractere preluate din domeniul public cât şi cel
privat. De exemplu, un contract dintre părţi, care în mod firesc ar putea fi încheiat în formă
verbală, va trebui întocmit în mod obligatoriu în formă scrisă dacă obiectul contractat urmează a
fi transportat peste frontiera vamală.
Dispunem şi de suficiente motive pentru a afirma că normele dreptului vamal realizează
concordanţa între interesele de stat şi cele particulare. Un alt argument întru susţinerea afirmaţiei
că dreptul vamal este „o ramură de frontieră” este acela că dreptul vamal a început a fi studiat în
cadrul altor ramuri de drept, pentru ca ulterior să-i fie recunoscută autonomia.
Reieșind din cele expuse mai sus, putem defini dreptul vamal ca o ramură de drept complexă,
ce este alcătuită dintr-o totalitate de norme juridice mixte care reglementează relaţii sociale din
sfera activităţii vamale, ce sunt puse pe seama organelor vamale.
Din definiţia dată putem evidenţia următoarele trăsături specifice:
- dreptul vamal este o ramura de drept complexă;
- este alcătuit dintr-o totalitate de norme juridice mixte;
- obiectul de reglementare este complex;
- reglementează relaţii sociale din sfera activităţii vamale;
- un subiect obligatoriu sunt organele vamale.

2. Activitatea vamală în Republica Moldova.

Activitatea vamală este formată din multitudinea activităților reglementate de lege și alte acte
normative, desfășurate de organele competente, cu participarea importatorilor, a exportatorilor
sau a reprezentanților acestora, cu scopul realizării operațiunilor de import-export, în așa fel încât
acestea să se înfăptuiască cu respectarea întocmai a obligațiilor ce le au către stat.
Noțiunea legală a activității vamale este dată în art. 2 al Codului Vamal al Republicii
Moldova: „Activitatea vamală se constituie din implementarea politicii vamale, asigurarea
respectării reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport şi persoanelor
peste frontiera vamală a Republicii Moldova, perceperea drepturilor de import şi drepturilor de
export, vămuirea, controlul şi supravegherea vamală”.

9
 Această definiţie este laconică, dar în acelaşi timp reflectă şi structura activităţii vamale în
general. Dacă am încerca să evidenţiem trăsăturile specifice ale unui astfel de fenomen, ca
activitatea vamală, putem evidenţia caracterul complex - pe de o parte şi pe de altă parte
caracterul diferenţiat al elementelor activităţii vamale.
Cu toate acestea definiţia expusă în Codul Vamal nu cuprinde un şir de elemente de bază, care
de fapt fac parte din activitatea vamală. La acestea putem atribui: statistica vamală, lupta cu
contrabanda şi alte infracţiuni din sfera activităţii vamale, precum şi unele încălcări a regulilor
vamale.
Reieşind din cele expuse mai sus, structura activităţii vamale poate fi compusă din
următoarele elemente:
- politica vamală;
- principiile generale de trecere a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera
vamală;
- regimurile vamale;
- reglementarea tarifară;
- plăţile vamale (drepturile de import şi export);
- perfectarea vamală;
- controlul vamal;
- statistica vamală;
- contrabanda şi alte infracţiuni din sfera activităţii vamale;
- încălcarea regulilor vamale şi răspunderea în cazul săvârșirii acestora;
- procedura în cazurile de încălcare a regulilor vamale;
- examinarea cazurilor de încălcare a regulilor vamale.
Separarea elementelor de mai sus ca părţi relativ de sine stătătoare este formală, chiar dacă
rolul, importanţa şi statutul lor este diferit, deoarece în totalitate acestea contribuie la realizarea
sarcinilor vamale ale statului.
Legislația vamală face deosebire între „reglementări vamale” și „activitate vamală”. Dacă prin
reglementări vamale se înțelege activitatea statului privind realizarea politicii vamale, care se
exprimă în stabilirea regulilor vamale, atunci, activitatea vamală, este activitatea statului
îndreptată la respectarea acestor reguli vamale.

3. Obiectul şi metoda de reglementare.

Majoritatea teoreticienilor consideră că, împărţirea pe ramuri de drept şi instituţii juridice a
sistemului dreptului trebuie să pornească de la cele două criterii fundamentale: obiectul

10
reglementării juridice şi metoda de reglementare. Prin obiectul reglementării juridice, se înţelege
caracterul şi trăsăturile specifice ale relaţiilor sociale dintr-un anumit domeniu, care fac posibil
ca ele să fie reglementate de o anumită categorie distinctă de norme juridice. Prin metoda de
reglementare juridică, se înţelege modul în care organele statului acţionează asupra unor relaţii
sociale.
Obiectul de reglementare al dreptului vamal sunt relaţiile sociale ce poartă un caracter
complex. Aceasta este condiţionat de conţinutul şi structura activităţii vamale, care şi este de fapt
obiectul de reglementare a dreptului vamal. Astfel, obiectul de reglementare al dreptului vamal îl
formează relaţiile sociale din sfera activității vamale.
Problema obiectului de reglementare a dreptului vamal este complicată şi puţin studiată, doar
câțiva autori în lucrările sale determină obiectul de reglementare. De exemplu autorul rus C.
Sandrovschi menţionează „Obiectul dreptului vamal îl formează relaţiile sociale, care apar în
legătură cu stabilirea regimurilor vamale şi înfăptuirea politicii vamale". Neajunsul acestei
noţiuni este că reflectă doar o parte din relaţiile sociale şi anume cele ce se referă la politica
vamală. Însă relaţiile sociale din sfera vamală nu cuprind doar politica vamală, ele fiind mult mai
complexe şi diverse. Acestea pot fi împărţite în anumite grupe cu caracter specific şi
reglementate de diferite ramuri de drept: administrativ, penal, civil, internaţional etc.
Dacă am încerca să grupăm aceste relații sociale am primi următoarea structură:
- relații sociale legate de politica vamală;
- relații sociale cu privire la trecere a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera
vamală;
- relații sociale ce caracterizează regimurile vamale;
- relații sociale din sfera reglementării tarifare;
- relații sociale legate de plăţile vamale (drepturile de import şi export);
- relații sociale legate de perfectarea vamală;
- relații sociale legate de controlul vamal;
- relații sociale cu privire la statistica vamală;
- relații sociale legate de contrabandă şi alte infracţiuni din sfera activităţii vamale;
- relații sociale legate de încălcarea regulilor vamale şi răspunderea în cazul săvârșirii
acestora;
- relații sociale legate de procedura în cazurile de încălcare a regulilor vamale;
- relații sociale legate de examinarea cazurilor de încălcare a regulilor vamale.
Reieșind din faptul că obiectul de reglementare a dreptului vamal este complex, metoda de
reglementare la fel este complexă.

11
 În dreptul vamal predomină metoda imperativă, dar se regăsește şi metoda dispozitivă.
Metoda imperativă prescrie o anumită conduită şi interzice subiecţilor de a avea un alt
comportament. De exemplu: achitarea drepturilor de import, perfectarea actelor vamale,
controlul vamal etc.
Metoda dispozitivă permite subiecţilor alegerea unui anumit comportament. De exemplu:
alegerea locului şi timpului trecerii frontierei vamale, alegerea regimului vamal, amânarea şi
eşalonarea plăţilor vamale.
Reieșind din analiza obiectului și metodei de reglementare, putem concluziona că în funcție
de obiectul și metodă de reglementare dreptul vamal poate fi considerată o ramură independentă
asemenea dreptului constituțional, administrativ, penal, civil et. Însă în comparație cu acestea,
dreptul vamal este o ramură de drept complexă.

4. Raportul juridic de drept vamal.

Raportul juridic de drept vamal este o relaţie socială reglementată de o normă juridică vamală.
Ca şi alte raporturi de administrare, raporturile juridice vamale au următoarea structură:
- subiect - participanţii la raporturile juridice vamale;
- obiect - conduita părților;
- conţinutul - drepturile şi obligaţiile părţilor.
Raportul juridic vamal este un raport complex şi poate fi clasificat în mai multe categorii.
Astfel, după caracterul juridic distingem:
- raporturi juridice vamale de coordonare - sunt raporturile în care subiecţii se află pe
poziţie de egalitate.
- raporturi juridice vamale de subordonare - sunt raporturile care apar între subiecţi cu o
poziţie juridică diferită.
După modul de reglementare avem:
- raporturi juridice permisive;
- raporturi juridice imperative.
După conţinut:
- raporturi juridice materiale - reglementate de norme juridice materiale;
- raporturi juridice procesuale – reglementate de normele juridice procesuale;
După momentul apariţiei sunt:
- raporturi juridice primare – sunt acele relaţiile legate nemijlocit de trecerea mărfurilor şi
mijloacelor de transport peste frontiera vamală (efectuarea controlului vamal, declararea
mărfurilor etc,)

12
 - raporturi juridice secundare – sunt raporturile care reies din cele primare (de ex. relaţiile
care apar în legătură cu depistarea unei încălcări în urma efectuării controlului, declarării
mărfurilor).
După momentul apariţiei, raporturile juridice vamale mai pot fi clasificate în:
- raporturi juridice ce apar până la trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste
frontiera vamală (operaţiunile prealabile vămuirii);
- raporturi juridice ce apar la momentul trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport peste
frontiera vamală (perfectarea vamală, controlul vamal etc.);
- raporturi juridice ce apar după trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste
frontiera vamală (controlul repatrierii mijloacelor băneşti, serviciilor şi bunurilor, controlul
ulterior al declaraţiilor vamale).
Elementele specifice ale raportului juridic de drept vamal sunt:
- Este un raport juridic de putere, prin instituirea statului, reprezentat de organul vamal
abilitat.
- Raportul juridic de drept vamal nu se termină întotdeauna la acordarea liberului de vamă,
adică la încheierea operaţiunii(regimul de tranzit, antrepozit vamal).
- Un alt element specific se referă la taxele proprii, materie impozabilă, precum şi
reglementare proprie.
- Raportul juridic se referă la existenţa unor concepte şi termeni utilizaţi în această
sferă(teritoriul vamal, politică vamală, regim vamal, zonă economică liberă).
- Este un raport cu caracter patrimonial (autori români).

5. Principiile dreptului vamal.

Principiile dreptului vamal sunt acele idei, concepte primordiale care într-o formă concisă
exprimă esența și conținutul lui și servesc drept călăuză la aplicarea normelor de drept vamal.
Principiile dreptului vamal se clasifică în principii generale și principii ramurale. La categoria
principiilor generale se atribuie: principiul legalității, principiul egalității, principiul
umanismului.
Dintre principiile ramurale putem evidenția:
Principiul unicității politicii vamale – reprezintă scopurile și mijloacele de realizare a politicii
în activitatea economică externă. În conformitate cu Legea reglementării de stat a activității
comerciale externe în Republica Moldova se realizează o politica unică.
Principiul unicității teritoriului vamal – garantează un spațiu economic unic.

13
 Principiul unicității cotelor taxelor vamale – în baza căruia taxele vamale sunt unice pentru
toți participanții la activitatea economică externă, indiferent de forma de proprietate și forma
organizațional – juridică.
Principiul alegerii libere a regimului și destinației vamale – prin care persoana poate să
aleagă orice regim sau destinație vamală sau să renunțe la el/ea indiferent de cantitatea
mărfurilor, valoarea lor, originea sau destinația mărfurilor.

6. Sistemul dreptului vamal.

Sistemul dreptului vamal include separarea normelor juridice vamale în părţi principale,
instituţii şi norme separate.
Cu un anumit grad de condiționare sistemul dreptului vamal este compus din partea generală
și partea specială.
Partea generală include conceptul și conținutul activităţii vamale, politica vamală şi scopurile
ei, teritoriul vamal şi frontiera vamală, izvoarele dreptului vamal, răspunderea.
Partea specială include reglementarea juridică a trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport
peste frontiera vamală, tariful vamal, taxele vamale, perfectarea vamală, controlul vamal.

7. Izvoarele dreptului vamal.

Prin izvor al dreptului vamal înţelegem forma de exprimare a normelor juridice vamale.
Principalele izvoare ale dreptului vamal sunt considerate:
- Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007.
- Legea Republicii Moldova Nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.01.2007, nr. ediție specială.
- Legea Republicii Moldova Nr. 1031-XIV din 08.06.2000 reglementării de stat a
activităţii comerciale externe. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.09.2000, nr. 119-
120/838.
- Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 24.08.2000, nr. 106-108.
- Legea Republicii Moldova nr. 62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.07.2008, nr. 127-130/496.
- Legea Republicii Moldova nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclaturii
combinate a mărfii. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 08.08.2014, nr. 231-237/529.

14
 - Legea Republicii Moldova nr. 1569-XV din 20.12.2002 cu privire la modul de
introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2002, nr. 185-189/1416.
- Legea Republicii Moldova nr. 440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice
libere. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 06.09.2001, nr. 108-109.
- Legea Republicii Moldova nr. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a
activităţii de întreprinzător. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.02.2005, nr. 26-28.
- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1140 din 02.11.2005 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al Republicii
Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.11.2005, nr. 157-160/1285.
- Ordinul Serviciului Vamal nr. 56-O din 21.02.2008 cu privire la aprobarea
Regulamentului privind vămuirea bunurilor trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova
de către persoane fizice şi a unor formulare tipizate.

8. Legătura dreptului vamal cu alte ramuri de drept.

Luând în consideraţie dreptul vamal ca o ramură de drept complexă, ea reprezintă un
sistem integru pentru reglementarea relaţiilor sociale din sfera activităţii vamale, conținând
prevederi ale normelor diferitor ramuri de drept. Astfel, dreptul vamal are legătura cu o mare
parte din ramurile de drept.
Dreptul vamal cu dreptul constituțional. Normele dreptului constituţional reprezintă baza
organizării economice şi politice a societăţii, considerându-se ca „baza bazelor” pentru toate
celelalte ramuri de drept.
Dreptul vamal cu dreptul civil - se exprimă în aceea că unele compartimente din partea
specială a dreptului civil conţin prevederi analogice în dreptul vamal. Exemplu: Contractul civil
de expediţie conţine prevederi analogice cu „transportatorul vamal”, contractul de depozit cu
„Depozitarea provizorie” etc.
Dreptul vamal cu dreptul penal se oglindeşte prin apariţia relaţiilor sociale, ce apar în legătură
cu comiterea infracţiunii de contrabandă şi a altor încălcări în sfera activităţii vamale. În acest
sens, în dependență de structura şi complexitatea sa, dreptul vamal absoarbe normele dreptului
penal, ce ţin de deplasarea ilegală a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală,
în urma cărora survine răspunderea penală.
Dreptul vamal cu dreptul administrativ. Corelaţia cea mai apropiată şi directă a dreptului
vamal o reprezintă ramura de drept administrativ. Specialiştii în domeniu consideră că dreptul
vamal reprezintă o subramură a dreptului administrativ, motivând prin aceea că majoritatea

15
relaţiilor din sfera activităţii vamale sânt reglementate de normele juridice administrative.
Totodată, este și organizarea pe verticală activității organelor vamale.
Dreptul vamal are legătură cu dreptul fiscal – prin formarea veniturilor în bugetul statului în
baza perceperii impozitelor şi taxelor, încasate de organele vamale la trecerea mărfurilor şi
mijloacelor de transport peste frontiera vamală.
Dreptul vamal cu dreptul procesual-civil – procedura de atacare a deciziei organului vamal
asupra cazului de contravenţie vamală.
Dreptul vamal cu dreptul muncii – prin reglementarea relaţiilor şi funcţiilor de serviciu în
cadrul executării de către persoanele fizice ale Republicii Moldova a activităţii proprii în
organele vamale etc.
Dreptul vamal cu dreptul funciar – în probleme legate de folosirea de către organele vamale
ale loturilor de pământ, a unităţilor teritoriale, pentru realizarea politicii şi scopurilor vamale;
Dreptul vamal cu dreptul internaţional – prin participarea Republicii Moldova în cadrul
organizaţiilor internaţionale legate de activitatea vamală (exemplu: Aderarea Republicii Moldova
la Organizaţia Mondială a Comerţului), precum şi folosirea principiilor internaţionale în legătură
cu executarea obligaţiilor contractuale cu alte state etc.
În concluzie, putem menţiona că dreptul vamal după caracterul său complex, în dependență
de circumstanţele concrete, deseori foloseşte prevederi ale diferitor ramuri de drept (civil,
administrativ, internaţional), fiind socotite ca elemente ataşate pentru reglementarea detaliată a
relaţiilor sociale apărute, ceea ce ne evidenţiază caracterul complex de structură a ramurii de
drept vamal.
Să nu uităm însă că dreptul vamal are legătură şi cu unele ştiinţe juridice, cum ar fi:
criminologia, criminalistica, statistica, protecţia socială, etica, psihologia, psihiatria etc.
Din cele expuse mai sus ne putem da seama de complexitatea dreptului vamal, probabil nici o
altă ramură de drept nu are aşa multiple şi diverse legături cu alte ramuri ca dreptul vamal.

Bibliografie recomandată:
Acte normative:
1. Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007.

Literatura generală și de specialitate:

1. Mladen C. Drept vamal românesc și comunitar. București: Editura Economică, 2003.
2. Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.

16
 3. Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.
Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010.
4. Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега-Л,
2012.
5. Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям
«Юриспруденция».под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011.
6. Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3-е изд.перераб. и доп. Москва:
ЮРАЙТ, 2010.

17
 TEMA. 2 SUBIECŢII DREPTULUI VAMAL

Obiective de referință:
- să definească noţiunea organelor vamale;
- să stabilească statutul juridic al organelor vamale;
- să determine funcțiile și atribuțiile organelor vamale;
- să relateze despre serviciul în organele vamale;
- să determine statutul persoanei fizice și juridice ca subiect al dreptului vamal;
- să estimeze rolul brokerului vamal la procedura de vămuire a mărfurilor;
- să argumenteze locul și rolul organelor vamale în sistemul organelor administrației
publice centrale de specialitate.

Repere de conţinut:
1. Organele vamale ale Republicii Moldova.
Subiect de drept în orice ramură de drept este purtătorul anumitor drepturi şi obligaţii, cu care
este împuternicit pentru realizarea intereselor sale, sau pentru îndeplinirea atribuţiilor care sunt
puse pe seama sa într-o anumită sferă a relaţiilor sociale. Astfel subiect a dreptului vamal poate fi
considerată persoana abilitată cu drepturi şi obligaţii în sfera activităţii vamale.
Noţiunea de „subiect de drept” este strâns legată de noţiunea capacităţii juridice, care include
atât capacitatea de folosinţă cât şi cea de exerciţiu. Totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ca
subiecte a dreptului vamal depinde de statutul juridic al acestor persoane.
Reieșind din faptul că capacitatea juridică este posibilitatea subiectului de a fi purtător de
anumite drepturi şi obligaţii, subiecţii dreptului vamal pot fi împărţiţi în două grupe:
- subiecţi generali, prin care înţelegem persoanele fizice şi juridice care nu deţin capacitate
juridică specială în sfera activităţii vamale;
- subiecţi speciali, la care se atribuie organele vamale, reprezentate de colaboratorii vamali,
care deţin capacitate juridică specială în sfera activităţii vamale.
Atât legislaţia Republicii Moldova, cât şi doctrina operează cu mai mulţi termeni atunci când
se referă la organele vamale, şi anume cel de organ executiv, de organ al administraţiei publice,
autoritate publică, organ public etc.
Pentru a înţelege esenţa organelor vamale, ca structuri instituţionalizate ale sistemului vamal
şi mecanismul de activitate, mai întâi este necesară definirea acestora. Astfel, referitor la
noţiunea organelor vamale, în literatura de specialitate sunt întâlnite mai multe definiţii şi dacă
doctrina rusă şi legislaţia Republicii Moldova folosesc noţiunea de „organe vamale”, atunci

18
cercetătorii români, cât şi reglementările UE folosesc noţiunea de „autoritate vamală” sau de
„administraţie vamală”, în toate cazurile având acelaşi sens.
Una din cea mai simplă noţiune a organelor vamale este următoarea: „organe de drept, care
exercită nemijlocit activitatea vamală”.
Autorul rus Timoşenko I.V. defineşte organele vamale ca „organe de stat, care reglementează
raporturile juridice ce apar, se modifică şi se sting în cadrul activităţii vamale”.
Conform părerii autorului rus Borisov C.G.: „organele vamale, sunt organe statale
responsabile de protecţia suveranităţii economice, inclusiv a celei vamale şi respectarea
reglementărilor vamale, atât a celor naţionale, cât şi internaţionale în cadrul relaţiilor vamale
dintre state”.
Autorul Cosarenco N. defineşte organele vamale ca fiind:„organele de stat ale puterii
executive, care efectuează nemijlocit activitatea vamală pe calea protecţiei regimului vamal şi
aplicării măsurilor de influență juridică în privinţa persoanelor care încalcă acest regim”.
Sidorov V.N., la rândul său, defineşte organele vamale ca:„organe ale puterii executive, fiind
după caracterul său organe de drept înzestrate cu împuterniciri cu caracter autoritar pentru
îndeplinirea sarcinilor şi funcţiilor în sfera activităţii vamale cu ajutorul formelor şi metodelor
specifice de activitate”.
După părerea cercetătorului rus Prusacova N.V.: „Organele vamale pot fi determinate ca
organe de stat, care efectuează activitatea executivă de dispoziţie în sfera specială a reglementării
de stat, legată de trecerea peste frontiera vamală a diferitor mărfuri, inclusiv a bagajului şi
trimiterilor poştale, valutei şi valorilor valutare, precum şi a mijloacelor de transport folosite
pentru transportarea persoanelor şi mărfurilor”.
O definiţie mai complexă este dată de autorii Gabricidze B.N. şi Cerneavski A.G., care
definesc organele vamale ca: „organe ale puterii executive, care după caracterul său sunt organe
de drept, ce activează din numele statului şi sunt înzestrate cu atribuţii de conducere, îndeplinind
sarcinile şi funcţiile sale în cadrul activităţii vamale şi în alte domenii legate de activitatea dată
cu ajutorul formelor şi metodelor de activitate specifice.
Autorul Caraiani Gh. defineşte „autoritatea vamală”, ca fiind acea „instituţie guvernamentală
constituită, organizată şi investită în vederea aplicării regulamentelor vamale, a politicii vamale”.
Caracteristic pentru toate definiţiile date îl constituie faptul că, autorii menţionaţi definesc
organele vamale, în primul rând, ca organe de executare a reglementărilor legale, iar alţii indică
expres, că acestea sunt organe de drept, dorind să accentueze statutul acestora ca organe de
ocrotire a normelor de drept.

19
 Cât priveşte noţiunea legală aceasta este dată de Codul Vamal, care în art. 9 indică că:
„Organele vamale sunt organe de drept care constituie un sistem unic, format din Serviciul
Vamal, birouri vamale şi posturi vamale”. Definiţia dată este criticabilă din mai multe
considerente. În primul rând, din analiza acesteia nu este clar statutul juridic al organelor vamale,
legiuitorul limitându-se doar la o caracteristică structurală a acestora. În al doilea rând,
considerăm necesară definirea organelor vamale sub aspect conceptual, care ar reflecta în esenţă
rolul organelor vamale, dar şi statutul special pe care îl deţin întru realizarea politicii vamale a
statului.
Din considerentele date propunem următoarea definiţie a organelor vamale – organ al puterii
executive, care are caracter de organ de drept, activează din numele statului, este împuternicit cu
atribuţii, îşi îndeplineşte funcţiile şi sarcinile în sfera activităţii vamale şi în alte domenii cu
ajutorul formelor şi metodelor de activitate specifice şi este responsabil de aplicarea
reglementărilor vamale şi altor reglementări conexe.
Dacă mai sus, ne-am referit la noţiunea de „organe vamale”, atunci în afară de aceasta atât în
literatura de specialitate, cât şi în legislaţie este întâlnită şi noţiunea de „instituţii vamale”.
Putem defini „instituţiile vamale” ca acele subdiviziuni structurale ale organelor vamale, care nu
aplică nemijlocit reglementările vamale, dar acordă asistenţă şi suport necesar în vederea
aplicării acestora de către alte subdiviziuni.
De cele mai multe ori prin noţiunea dată înţelegem laboratoarele vamale, instituţiile de
învățământ, întreprinderile subordonate Serviciului Vamal. În acest sens, art. 10 al Codului
Vamal prevede că: „Laboratoarele vamale sunt create de Serviciul Vamal pentru expertiza şi
examinarea în scopuri vamale a mărfurilor”, la fel „în sistemul Serviciului Vamal sunt create
instituţii de învățământ pentru pregătirea cadrelor vamale şi perfecţionarea profesionalistă a
efectivului vamal”, de asemenea „Serviciul Vamal înfiinţează centre de calcul, întreprinderi de
poligrafie, de construcţii şi exploatare, a căror activitate contribuie la îndeplinirea funcţiilor
organelor vamale”.
De cele mai dese ori, organele vamale se identifică prin noţiunea de „vămi”, care în literatura
de specialitate, cât şi în practică se împart după următoarele criterii:
după poziţia faţă de frontieră:
- vămi de frontieră;
- vămi de interior;
- vămi mixte, care realizează operaţiuni specifice ambelor tipuri de vămi.
după specificul căilor de transport, al mărfurilor sau persoanelor:
- vămi rutiere;

20
 - vămi feroviare;
- vămi fluviale;
- vămi maritime;
- vămi pentru transporturi poştale;
- vămi pentru micul trafic;
- vămi complexe, care reunesc două sau mai multe tipuri de căi de transport.
după mărimea şi complexitatea mărfurilor transportate:
- vămi mari;
- vămi medii;
- vămi mici.
La moment, organele vamale ale Republicii Moldova sunt organizate în cadrul Serviciului
Vamal, care este alcătuit din nivelul central şi nivelul teritorial, lipsind nivelul regional.
Organele vamale ale Republicii Moldova activează ca un sistem unic care poate fi definit ca o
totalitate de unităţi funcţionale independente, caracterizate prin scopuri şi obiective comune,
precum şi prin subordonarea pe verticală a subdiviziunilor inferioare faţă de cele superioare. Cu
toate acestea fiecare verigă în dependenţă de locul şi poziţia sa în sistemul general joacă un
anumit rol, îndeplinind un volum mai mare sau mai mic de funcţii, conferite de către stat
autorităţilor vamale ca unui sistem integru.
Acest sistem are trei verigi:
1. Aparatul Central al Serviciului Vamal;
2. Birourile vamale;
3. Posturile vamale.
Totodată, fiecare organ vamal este alcătuit dintr-un şir de subdiviziuni structurale: direcţii,
secţii, servicii. Aceste subdiviziuni structurale alcătuiesc totalitatea componentelor necesare
organelor vamale ca sistem unic.
Atunci când ne referim la noţiunea „Serviciul Vamal” aceasta este tratată, atât în sens larg, cât
şi în sens îngust. Astfel, în sens larg, prin noţiunea dată înţelegem totalitatea organelor vamale
ale Republicii Moldova ca un sistem unic şi complex. În sens îngust, atunci când vorbim despre
„Serviciul Vamal” avem în vedere subdiviziunea centrală a organelor vamale, şi anume Aparatul
Central al acestora.
Unităţile subordonate Serviciului Vamal (birourile vamale şi posturile vamale) sunt create,
reorganizate şi lichidate de către acesta.

21
 Nici o autoritate publică, cu excepţia Parlamentului şi a Guvernului, nu este în drept să emită
decizii cu privire la competenţa organelor vamale, să le modifice atribuţiile, să le impună alte
funcţii sau să intervină în activitatea lor.
Serviciul Vamal este un organ de drept, cu statut de persoană juridică, dispune de ştampilă cu
Stema de Stat a Republicii Moldova, activează conform principiului de instituţie bugetară,
finanţată de la buget, dispune de mijloace (fonduri) speciale, precum şi de resurse obţinute de la
activitatea unităţilor din subordine aflate la autogestiune.
Nivelul central este alcătuit din Aparatului central al Serviciului Vamal. Cât priveşte structura
organizaţională a Aparatului Central al Serviciului Vamal aceasta este determinată de funcţiile
atribuite şi este alcătuită din conducere (directorul general) şi subdiviziunile interne.
Nivelul teritorial, la moment este alcătuit din 7 birouri vamale (Biroul vamal Briceni, Biroul
vamal Bălţi, Biroul vamal Ungheni, Biroul vamal Chişinău, Biroul vamal Leuşeni, Biroul vamal
Bender, Biroul vamal Cahul), care includ în componenţa sa posturile vamale subordonate.
Biroul vamal îşi desfăşoară activitatea sub conducerea Aparatului Central al Serviciului
Vamal şi este cel care decide nemijlocit asupra unei părţi mari din sarcinile puse în faţa
organelor vamale.
Birourile vamale sunt organizate, de regulă, după principiul teritorial şi îşi desfăşoară
activitatea în zona de competenţă, prin care înţelegem teritoriul în cadrul căruia toţi operatorii
economici înregistraţi aici sunt obligaţi să îndeplinească formalităţile de vămuire a mărfurilor la
biroul vamal respectiv.
Teritoriul de activitate al biroului vamal este determinat de către Aparatul Central al
Serviciului Vamal şi poate să coincidă sau nu cu teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care
este organizat. De cele mai multe ori, activitatea unui birou vamal se răsfrânge asupra teritoriului
mai multor unităţi administrativ-teritoriale.
Postul vamal este elementul iniţial al sistemului unitar al organelor vamale ale Republicii
Moldova, fiind în conducerea nemijlocită a biroului vamal. Astfel, fiecare vamă este alcătuită
dintr-un sistem de posturi vamale ca structuri relativ independente în contextul structurării
interne, care îndeplinesc anumite funcţii concrete.
Amplasarea posturilor vamale, la fel, se bazează pe principiul teritorial: amenajarea posturilor
vamale în apropierea nemijlocită de punctele de trecere peste frontiera vamală este combinată cu
plasarea acestora în interiorul ţării în locurile de concentrare a subiecţilor activităţii economice
externe. Astfel, în vederea facilitării operaţiunilor de import-export a agenţilor economici în
fiecare centru raional activează un post vamal care deserveşte agenţii economici înregistraţi în
unitatea administrativ-teritorială respectivă.

22
 După locul de amplasare a posturilor vamale la frontieră în punctele de trecere a frontierei de
stat, acestea se împart în cele ce se află la frontiera moldo-română şi cele de la frontiera moldo-
ucraineană. Astfel, la frontiera moldo-română se află 9 puncte de trecere internaţională a
frontierei, iar la frontiera moldo-ucraineană sunt amplasate 26 puncte de trecere internaţională.
Sarcinile birourilor şi posturilor vamale sunt în mare parte similare, având ca obiectiv de bază
aplicarea nemijlocită a reglementărilor vamale şi promovarea activităţii vamale pe teritoriul aflat
în jurisdicţia sa. Astfel, birourile vamale pun în aplicare, iar posturile vamale asigură nemijlocit
punerea în aplicare a mecanismelor juridice, economice şi instituţionale privind politica vamală
în teritoriul gestionat.
Biroul vamal deţine personalitate juridică, cu toate consecinţele ce decurg din statutul dat, este
finanţat de la bugetul de stat şi din alte surse prevăzute de legislaţie şi are dreptul de gestionare
operaţională în ce priveşte proprietatea şi mijloacele care îi sunt atribuite.
Postul vamal nu este o entitate juridică de sine stătătoare şi este în controlul operaţional al
biroului vamal, de care aparţine. Structura şi statele de personal ale biroului şi postului vamal
sunt aprobate de către Aparatul Central al Serviciului Vamal. La fel, crearea, reorganizarea şi
lichidarea birourilor şi posturilor vamale se efectuează tot de către Aparatul Central al
Serviciului Vamal. Mărimea şi statele de personal al posturilor vamale se determină pe baza
volumului de mărfuri şi pasageri care trec prin acesta şi pot varia de la câteva persoane până la o
sută sau chiar mai mult.
Una dintre caracteristicele sistemului vamal îl constituie prezenţa subdiviziunilor specializate.
La moment, în Republica Moldova nu avem birouri vamale specializate, cum sunt în alte state
(de exemplu, în Federaţia Rusă unde sunt organizate birouri vamale pentru mărfurile accizate,
pentru resursele energetice, etc.). Specificul birourilor vamale specializate îl constituie faptul că,
acestea sunt create pentru organizarea şi îndeplinirea anumitor direcţii de activitate din cadrul
activităţii vamale. La fel, birourile vamale specializate îşi exercită competenţa pe întreg teritoriul
vamal al ţării şi nu numai pe o anumită regiune după modelul birourilor vamale nespecializate.
Totalitatea organelor vamale, instituţiilor şi subdiviziunilor subordonate constituie un
mecanism complicat şi diversificat, care are menirea soluţionării multitudinii problemelor ce
apar în cadrul activităţii vamale. În acest sens, rolul organelor vamale este în permanentă
dezvoltare, în mare parte fiind influențat şi dependent de locul organelor vamale în cadrul
organelor de stat. Locul dat, la moment, este determinat de Hotărârea Guvernului Nr. 4 din
02.01.2007 „Cu privire la aprobarea structurii, efectivului – limită şi a Regulamentului
Serviciului Vamal„ care prevede ca acesta este organul administraţiei publice, subordonat

23
Ministerului Finanţelor, care asigură securitatea economică a statului, implementează politica
vamală şi conduce nemijlocit activitatea vamală în Republica Moldova.
Astăzi asistăm la o reconfigurare a rolului organelor vamale. În acest sens, Organizaţia
Mondială a Vămilor specificat că: „În timp ce rolurile şi responsabilităţile de bază a Vămilor au
rămas în esenţă acelaşi de mai mulţi ani, modul în care administraţiile vamale gestionează aceste
roluri şi responsabilităţi s-au schimbat în mod semnificativ. Totodată, analizând rolul organelor
vamale, la nivel global, am ajuns la concluzia că, acesta este în permanentă schimbare, iar
activitatea prioritară de colectare a taxelor vamale (aplicarea prevederilor tarifare), care a scăzut
esenţial în ultimii 20 de ani, este de acum depăşită faţă de aplicarea măsurile netarifare, în
special, cele legate de securitate şi siguranţă, exprimate prin lupta împotriva bunurilor
contrafăcute, spălare de bani şi trafic cu droguri, precum şi punerea în aplicare a normelor
sanitare, de sănătate, de mediu şi măsurilor de protecţie a consumatorilor.
Din studiul activităţii administraţiilor vamale ale mai multor state (Germania, Franţa,
România, Lituania, Polonia etc.) putem evidenţia principalele roluri pe care urmează să le deţină
o administraţie vamală modernă, şi anume:
- de reprezentare – reprezintă ţara în cadrul organizaţiilor internaţionale de profil,
participând activ în diferite proiecte şi programe mondiale, colaborează cu organele vamale ale
altor state, precum şi face schimb de experienţă cu acestea în vederea realizării principalelor
scopuri ale politicii comerciale;
- rolul de purtător de cuvânt – asigură publicarea programelor, concepţiilor şi strategiilor
de dezvoltare (documentelor de politici), argumentează şi explică legislaţia vamală, garantează
accesul la informaţia necesară publicului, informează societatea cu privire la rezultatele atinse,
evidenţiind atât aspectele pozitive cât şi cele negative din activitatea sa;
- rolul de reglementare – participă la elaborarea proiectelor de legi şi acte normative,
activează în limitele legale stabilite, permanent se ocupă de claritatea şi simplitatea formelor de
realizare a legislaţiei vamale
- rolul de strateg – efectuează activitatea sa în baza unui program strategic elaborat din
timp, care urmează să aibă o aplicabilitate cât mai îndelungată;
- rolul de analitic – studiază în continuu condiţiile de activitate ale subdiviziunilor sale. La
fel, prelucrează toată informaţia disponibilă referitoare la circuitul comercial extern. De
asemenea, petrece controlul juridic şi economic al instrumentelor de politică vamală în vederea
corespunderii acestora tratatelor şi convenţiilor internaţionale în domeniul vamal;
- rolul de accelerator – contribuie la realizarea procesului de transformare şi dezvoltare a
economiei naţionale;

24
 - rolul de executoriu –se ocupă de protecţia pieţei interne şi a producătorului naţional, a
mediului înconjurător, a intereselor consumatorilor, respectării diferitor reglementări etc.

2. Funcțiile și atribuțiile organelor vamale.

Funcţia organului vamal, constituie totalitatea acţiunilor organelor vamale prevăzute de
legislaţia vamală şi îndreptate la realizarea politicii vamale. Întru realizarea funcţiilor de care
dispun, organele vamale sunt înzestrate cu anumite atribuţii, prin care înţelegem totalitatea
drepturilor şi obligaţiilor de care dispun acestea şi funcţionarii vamali şi care sunt stabilite în
Codul Vamal şi alte acte normative.
Caracterul complex al naturii juridice a organelor vamale este determinat de principalele
funcţii pe care le deţin – funcţia de reglementare, cea de ocrotire a normelor de drept şi funcţia
fiscală. Astfel, reieșind din studiul naturii juridice a organelor vamale, acestea pot fi caracterizate
ca:
- organe ale puterii executive;
- organe de drept;
- organe cu atribuţii fiscale.
Organele vamale ca organe ale puterii executive. Fiind un subsistem al sistemului unic al
organelor executive, organele vamale ocupă în cadrul acestui sistem un loc deosebit, specificul
căruia este determinat de caracterul sarcinilor şi funcţiilor pe care le exercită şi prin care se
exprimă caracteristicele de execuţie a organelor vamale.
Referindu-ne la organele vamale ca organe executive, considerăm că, acestea sunt
caracterizate sub următoarele aspecte distincte:
- organizaţional – nu intră în componenţa altei organizaţii, dar este o componentă de sine
stătătoare a organelor executive;
- funcţional – scopul principal fiind îndeplinirea activităţii executive şi de dispoziţie în
domeniul vamal în conformitate cu funcţiile atribuite;
- juridic – dispun de o competenţă strictă în domeniul activităţii vamale, reglementată de
actele normativ-juridice respective şi care nu decurge din competenţa altor organe.
Nozdraciov A.F. delimitează următoarele caracteristici de bază ale organelor vamale ca
organe ale puterii executive:
- fiind o componentă de sine stătătoare a puterii executive, organele vamale efectuează
exclusiv şi nemijlocit activitatea vamală;
- dispun de o competenţă strict determinată în domeniul activităţii vamale. Prin formele şi
metodele stabilite de legislaţie acestea îndeplinesc funcţiile sale şi îşi exercită atribuţiile în

25
domeniul trecerii peste frontiera vamală a mărfurilor şi mijloacelor de transport, aplică metodele
de reglementare vamală, încasează taxele vamale, impozitele şi alte plăţi vamale, efectuează
controlul şi perfectarea vamală;
- activitatea organelor vamale după caracterul său este executivă, de control şi
supraveghere;
- sunt create, reorganizate şi lichidate de organele executive superioare.
Din caracteristicile menţionate distingem că, organele vamale constituie o parte indispensabilă
a sistemului organelor statale, care fac parte din latura executivă a acestora, deţinând în acelaşi
timp un spectru larg de atribuţii. Acestea deţin calităţi proprii, în special în ce priveşte unitatea
scopurilor, obiectivelor, funcţiilor şi principiilor de activitate.
Întru completarea ideii date, Bechiaşev C.A. şi Moiseev E.G. menţionează că: „Latura
executivă a organelor vamale constă în organizarea şi efectuarea zilnică a activităţii vamale, la
baza căreia stau diferite forme şi metode de realizare a funcţiilor şi împuternicirilor în domeniul
organizării procesului de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală, perfectării vamale, plasării
mărfurilor sub un anumit regim vamal, încasării plăţilor vamale etc.”.
Organele vamale ca organe de drept. O caracteristică distinctă şi importantă a organelor
vamale îl constituie faptul că, legislaţia le atribuie la categoria de organe de drept.
Faptul, că organele vamale îndeplinesc funcţii cu caracter procesual penal şi contravenţional
nu schimbă natura administrativ-executivă a acestora, dar în acelaşi timp le apropie de alte
organe de drept, mai ales de cele ale poliţiei.
În calitate de organe de drept organele vamale apără suveranitatea şi securitatea economică a
statului, drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice. În afară de aceasta
organele vamale duc lupta cu infracţiunile şi contravenţiile vamale.
Caracterul de ocrotire a normelor de drept în activitatea organelor vamale în mare parte este
determinat de însăşi structura activităţii vamale, precum şi de faptul că, toate sarcinile şi
atribuţiile de bază în domeniul dat acestea le îndeplinesc luând în consideraţie interesele ţării,
asigurarea suveranităţii şi securităţii economice a acesteia.
La baza determinării statutului de organ de drept al organelor vamale stau următoarele
caracteristici:
- drepturile şi obligaţiile organelor de drept sunt reglementate de normele juridice;
- fiecare organ de drept îndeplineşte activitatea sa pe calea desfăşurării acţiunilor specifice;
- acţiunilor specifice ale organului de drept au caracter de impunere;
- forma procesuală concretă de efectuare a acţiunilor specifice.

26
 Numai fiind în prezenţa acestor patru caracteristici distincte, poate fi stabilită apartenenţa unui
organ sau altul la categoria organelor de drept.
Ce ţine de drepturile şi obligaţiile organelor vamale, în vederea ocrotirii normelor de drept,
acestea sunt reglementate de un şir de acte normative (Codul Vamal, Codul Contravenţional,
Codul de Procedură Penală etc.).
La compartimentul acţiunilor specifice putem menţiona că, organele vamale în exercitarea
atribuţiilor, săvârșesc anumite acţiuni specifice (vămuirea mărfurilor, efectuarea controlului
vamal, investigarea infracţiunilor, examinarea contravenţiilor vamale, etc.).
Este indiscutabil că, acţiunile specifice ale organelor vamale au caracter de impunere,
respectiv, în caz de nerespectare a prevederilor legale în domeniul vamal intervine dreptul
acestora de a întreprinde măsurile ce se impun, şi anume: atragerea persoanelor la răspundere
(materială şi/sau contravenţională), încasarea forţată a plăţilor vamale neachitate (întocmirea
deciziilor de regularizare, emiterea dispoziţiilor de încasare forţată, punerea sechestrului pe
mărfuri şi mijloace de transport etc.).
Cât priveşte forma procesuală concretă de efectuare a acţiunilor specifice, aceasta cuprind
acele forme de exteriorizare exprimate prin întocmirea actelor de procedură vamală (actele
primare de efectuare a controlului vamal, actele de inspecţie, procesul-verbal de constatare a
contravenţiei, procesul-verbal de efectuare a controlului vamal corporal etc.).
Organele vamale ca organe cu atribuţii fiscale. Statutul fiscal al organelor vamale se
manifestă, în primul rând, în cadrul procedurii de încasare a plăţilor vamale pentru operaţiunile
de import-export, în al doilea rând, în funcţionarea mecanismului de planificare bugetară a
activităţii organelor vamale.
Astfel, cât priveşte activitatea financiar-fiscală a organelor vamale aceasta este caracterizată
prin faptul că, în procesul de realizare a acesteia se organizează şi are loc acumularea (formarea),
redistribuirea şi folosirea fondurilor bugetare în scopul realizării sarcinilor puse în faţa organelor
vamale. Nemijlocit fondurile bugetare sunt create în rezultatul îndeplinirii de către organele
vamale a unei dintre cele mai importante funcţii, cea de încasare a plăţilor vamale. Mai mult ca
atât, în fluxul mijloacelor băneşti care ajung în bugetul de stat din partea organelor vamale sunt
incluse şi diferitele sancţiuni financiar-juridice (materiale) aplicate la comiterea încălcărilor
vamale, exprimate prin diferite amenzi, penalităţi, precum şi din încasarea sumelor recalculate
suplimentar ca rezultat al auditului postvămuire.
Acordarea unor asemenea competenţe organelor vamale este motivată prin comoditatea
gestionării plăţilor vamale, impozitelor şi altor taxe de către acestea, care sunt amplasate atât la
frontieră, cât şi în interiorul ţării.

27
 În acest sens, organele vamale se prezintă ca un organ cu competenţe mult mai vaste şi
depline în vederea aplicării măsurilor de constrângere în privinţa contribuabililor ce nu se
conformează cerinţelor legale de onorare a obligaţiilor bugetare (efectuarea auditului
postvămuire, recalculul şi încasarea, inclusiv forţată, a plăţilor vamale suplimentare, sancţionarea
agenţilor economici, urmărirea penală, etc.), pe când organele fiscale verifică doar sistemul de
calculare şi decontare a impozitelor de către contribuabili, fiind limitaţi în atribuţii şi competenţe
în vederea aplicării măsurilor de constrângere, spre deosebire de organele vamale.
La rândul său atribuțiile organelor vamale sunt indicate în art. 11 din Codul Vamal al
Republicii Moldova. Astfel, organul vamal are următoarele atribuţii de bază:
a) participă la elaborarea politicii vamale a statului şi implementează această politică;
b) asigură respectarea legislaţiei vamale şi fiscale; apără drepturile şi interesele legitime ale
persoanei în cadrul activităţii vamale;
c) contribuie, în limitele competenţei, la asigurarea securităţii economice a statului;
d) apără interesele economice ale statului;
e) aplică procedeele vamale de reglementare a relaţiilor economice şi comerciale;
f) încasează drepturile de import şi drepturile de export;
g) participă la elaborarea măsurilor de politică economică referitor la trecerea mărfurilor peste
frontiera vamală şi aplică aceste măsuri;
h) luptă împotriva contrabandei, a încălcării reglementărilor vamale şi legislaţiei fiscale care
se referă la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, curmă trecerea ilegală peste frontiera
vamală a substanţelor narcotice, armamentului, obiectelor de artă, obiectelor de valoare istorică
şi arheologică, obiectelor proprietate intelectuală, speciilor de animale şi plante (derivate şi părţi
ale lor) pe cale de dispariţie, altor mărfuri;
i) contribuie la prevenirea şi combaterea spălării banilor, precum şi a terorismului
internaţional;
j) exercită şi perfecţionează controlul vamal, efectuează vămuirea, creează condiţii pentru
accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală;
k) contribuie şi participă la elaborarea statisticii vamale a comerţului exterior şi a statisticii
vamale speciale;
l) contribuie la realizarea măsurilor de apărare a securităţii statului, de asigurare a ordinii
publice şi morale, de apărare a vieţii şi sănătăţii oamenilor, de ocrotire a florei şi faunei, a
întregului mediu înconjurător, de protecţie a pieţei interne;
m) exercită controlul vamal asupra valorilor valutare, în limitele competenţei;

28
 n) asigură îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale statului în domeniul vamal; participă la
elaborarea acordurilor internaţionale în domeniul vamal, la colaborarea cu organele vamale, cu
alte autorităţi publice din străinătate, cu organizaţiile internaţionale în domeniul vamal;
o) efectuează cercetări ştiinţifice, oferă consultaţii în domeniu;
p) dezvoltă baza tehnico-materială şi socială a organelor vamale, creează condiţii pentru
activitatea colaboratorilor vamali;
r) gestionează sistemul de certificare a originii, în cazurile stabilite de Guvern, inclusiv
certifică originea mărfurilor şi eliberează contra plată certificate de origine la exportul
mărfurilor;
s) desfăşoară activităţile necesare pentru administrarea riscurilor;
t) asigură diseminarea legislaţiei vamale şi accesul la informaţii de interes public;
u) dezvoltă parteneriatul public-privat în domeniul vamal şi colaborează cu mediul de afaceri;
v) exercită alte atribuţii stabilite de legislaţie.

3. Serviciul în organele vamale.

Serviciul în organele vamale este un gen special de activitate în serviciul public prin care se
exercită funcţiile, drepturile şi obligaţiile organelor vamale, incluse în sistemul organelor de
drept şi al organelor securităţii statului.
Persoanele cu funcţie de răspundere în organele vamale (colaboratori vamali) sunt cetăţeni ai
Republicii Moldova care deţin funcţii în organele vamale şi care dispun de grade speciale.
Gradele speciale ale serviciului vamal sunt următoarele:
a) plutonier al serviciului vamal;
b) plutonier major al serviciului vamal;
c) sublocotenent al serviciului vamal;
d) locotenent al serviciului vamal;
e) locotenent major al serviciului vamal;
f) căpitan al serviciului vamal;
g) maior al serviciului vamal;
h) locotenent-colonel al serviciului vamal;
i) colonel al serviciului vamal;
j) general-maior al serviciului vamal;
k) general-locotenent al serviciului vamal;
l) general-colonel al serviciului vamal.

29
 Funcţiile din organele vamale şi gradele speciale corespunzătoare acestor funcţii se grupează
astfel:
a) efectivul inferior: plutonier al serviciului vamal; plutonier major al serviciului vamal;
b) efectivul de comandă mediu: sublocotenent al serviciului vamal; locotenent al serviciului
vamal; locotenent major al serviciului vamal; căpitan al serviciului vamal;
c) efectivul de comandă superior: maior al serviciului vamal; locotenent-colonel al serviciului
vamal; colonel al serviciului vamal;
d) efectivul de comandă suprem: general-maior al serviciului vamal; general-locotenent al
serviciului vamal; general-colonel al serviciului vamal.
Pot fi colaboratori vamali cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit vârsta de 18 ani, apţi
după calităţile individuale şi profesionale, după nivelul de studii şi starea de sănătate să exercite
funcţiile organelor vamale. Angajarea în serviciu în organele vamale este benevolă şi se face în
bază de contract individual de muncă.
La angajare în organul vamal, se prezintă:
a) cererea;
b) buletinul de identitate;
c) carnetul de muncă;
d) diploma de studii;
e) certificatul medical;
f) cazierul judiciar;
g) dosarul personal.
Nu poate fi angajată şi nu se poate afla în exerciţiul funcţiunii persoana care a fost concediată
anterior din serviciu pentru fapte ilicite care au discreditat statutul de colaborator vamal,
persoana cu antecedente penale, persoana recunoscută, prin hotărâre judecătorească definitivă,
incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu limitată, precum şi persoana care la angajare a tăinuit
informaţii care împiedică aflarea ei în serviciul vamal.
Colaboratorul vamal nu este în drept:
a) să exercite o altă funcţie remunerată, cu excepţia activităţii didactice, ştiinţifice sau de
creaţie;
b) să exercite personal sau prin intermediul unui terţ activitate de întreprinzător;
c) să fie membru al organului de conducere al unei organizaţii comerciale, cu excepţia
cazurilor stabilite de legislație;
d) să fie împuternicitul sau reprezentantul unui terţ în organul vamal;

30
 e) să utilizeze în alte scopuri decât cele de serviciu mijloacele tehnice, materiale şi de
asigurare informaţională, mijloacele financiare, alte bunuri ale statului, precum şi informaţia de
serviciu;
f) să primească de la persoane fizice sau juridice daruri, remuneraţii, împrumuturi, servicii,
mijloace pentru plata odihnei, distracţiilor, cheltuielilor de transport şi alte recompense legate de
exercitarea obligaţiilor de serviciu;
g) să plece în deplasări de serviciu în străinătate din contul unor persoane fizice şi juridice, cu
excepţia deplasărilor efectuate în conformitate cu acordurile internaţionale la care Republica
Moldova este parte sau cu acordurile mutuale interstatale, sau cu acordurile autorităţilor publice
cu organizaţii internaţionale;
h) să facă uz de serviciu în interesul unor partide, asociaţii obşteşti, inclusiv religioase.
În organele vamale este inadmisibilă crearea de structuri ale partidelor, ale asociaţiilor
obşteşti, inclusiv religioase, cu excepţia sindicatelor.
La angajare în organul vamal, poate fi stabilit un termen de încercare de până la 6 luni, în
dependenţă de nivelul de pregătire profesională şi al funcţiei pe care urmează să o deţină
angajatul. În acest caz, angajatul se numeşte în funcţie ca stagiar fără a i se acorda grad special.
Termenul de încercare se indică în ordinul de numire în funcţie. Acest termen poate fi redus prin
decizie a directorului general. Pentru angajaţii prin transfer sau concurs, nu se stabileşte termen
de încercare.
Contractul individual de muncă se încheie în scris între persoană şi Serviciul Vamal pe un
termen de un an, 3 sau de 5 ani. După încheierea contractului sau la expirarea termenului de
încercare, după caz, angajatului i se acordă primul grad special şi număr personal.
Colaboratorilor vamali li se eliberează legitimaţii de serviciu şi ecusoane distincte de un model
stabilit de Serviciul Vamal. În termen de până la 20 de zile de la data conferirii primului grad
special, colaboratorul vamal depune următorul jurământ: „Jur să respect cu stricteţe Constituţia şi
legile Republicii Moldova, să apăr suveranitatea şi securitatea ei economică, să execut
conştiincios obligaţiile de serviciu".
Gradul special se conferă în conformitate cu funcţia deţinută. Gradele speciale conferite
colaboratorului vamal se clasifică în grade speciale iniţiale şi grade speciale ulterioare. Gradele
speciale de până la gradul de colonel al serviciului vamal inclusiv se conferă de către directorul
general. Gradele speciale de la gradul de general-maior al serviciului vamal în sus se conferă de
către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea directorului general aprobată de Guvern.
Colaboratorul vamal are dreptul:

31
 a) să ia cunoştinţă de documentele care stabilesc drepturile şi obligaţiile sale, de criteriile de
apreciere a calităţii exercitării serviciului în organele vamale ce contribuie la avansare în
serviciu;
b) să primească în modul stabilit informaţia şi materialele necesare îndeplinirii obligaţiilor de
serviciu;
c) să inspecteze agenţi economici, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de
organizare;
d) să ia decizii şi să participe la elaborarea de proiecte de hotărâri în corespundere cu
obligaţiile sale de serviciu;
e) să participe la concurs pentru a ocupa funcţie vacantă în organul vamal;
f) să fie avansat în funcţie conform rezultatelor obţinute şi nivelului de calificare;
g) să ia cunoştinţă de materialele din dosarul personal, de avizele referitoare la activitatea sa şi
de alte documente până la îndosarierea lor şi să prezinte lămuriri spre a fi anexate la dosarul
personal;
h) să se recicleze şi să-şi ridice nivelul de profesionalitate din mijloacele de la bugetul de stat
prevăzute pentru Serviciul Vamal;
i) să fie asigurat cu pensie în conformitate cu legislaţia în vigoare;
j) să ceară efectuarea unei anchete de serviciu pentru contestarea informaţiilor care îi
denigrează demnitatea şi-i lezează drepturile;
k) să se întrunească în sindicat;
l) să participe la adunări în cadrul organului vamal;
m) să aplice forţa fizică, mijloacele speciale, arma de foc şi arma albă, în modul şi în cazurile
prevăzute de legislaţie;
n) să i se acorde protecţie faţă de pericolele la care este expus ca urmare a îndeplinirii
obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea acestora.
Colaboratorul vamal este obligat:
a) să asigure respectarea Constituţiei, legilor şi a altor acte normative;
b) să asigure respectarea şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor;
c) să execute ordinele şi dispoziţiile şefilor organului vamal;
d) să respecte regulamentul de ordine interioară al organului vamal, modul de utilizare a
informaţiei de serviciu, să îndeplinească instrucţiunile de serviciu, să respecte regulamentele şi
alte acte normative;
e) să-şi ridice nivelul de calificare;

32
 f) să păstreze secretul de stat, alte secrete apărate de lege şi să nu divulge informaţia care i-a
parvenit în exerciţiul funcţiunii, inclusiv informaţia referitoare la viaţa personală, la cinstea şi la
demnitatea cetăţeanului;
g) să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate;
h) să respecte prevederile Codului privind conduita etică a colaboratorului vamal;
i) să acţioneze în scopul combaterii fraudei, a corupţiei, a traficului ilicit de mărfuri şi de
bunuri şi a altor acţiuni ilicite;
j) să nu se lase intimidat de presiuni sau influenţe exercitate asupra lui de către persoane sau
structuri din interiorul sau din afara instituţiei privind îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
k) să semnalizeze faptele de comportament corupţional şi cele care încalcă grav etica
profesională.
Executare a atribuţiilor de serviciu sunt recunoscute şi următoarele acţiuni:
a) participarea la întruniri, instrucţiuni, competiţii şi la alte activităţi de serviciu conform unui
plan aprobat de şeful organului vamal;
b) aflarea în calitatea de ostatic în legătură cu executarea atribuţiilor de serviciu;
c) deplasarea spre şi de la locul de serviciu, aflarea în deplasare de serviciu;
d) aflarea în concediu medical, deplasarea spre şi de la locul de tratament.
Atestarea colaboratorilor vamali se face pentru evaluarea corespunderii lor funcţiei deţinute.
Atestarea are loc de regulă o dată la doi ani, dar nu mai rar de o dată la patru ani. Atestarea
anticipată poate avea loc la decizia directorului general.
Pentru îndeplinire conştiincioasă a obligaţiilor de serviciu, colaboratorii vamali pot fi
stimulaţi prin:
a) exprimare a unei mulţumiri;
b) acordare a unui premiu;
c) premiere cu un cadou de preţ;
d) menţionare cu Diploma de Onoare a Serviciului Vamal;
e) distingere cu insignele „Eminent al serviciului vamal", „Colaborator vamal de onoare al
Republicii Moldova";
f) conferire înainte de termen a gradului special ulterior;
g) conferire a gradului special ulterior mai înalt cu o treaptă decât gradul special
corespunzător funcţiei deţinute;
h) anulare înainte de termen a unei sancţiuni disciplinare.
Decorarea colaboratorului vamal cu armă personală se efectuează, la decizia Consiliului
colegial al Serviciului Vamal, prin ordin al directorului general. Colaboratorul vamal poate fi

33
propus de către directorul general să fie decorat cu distincţie de stat sau să i se confere titlu
onorific al Republicii Moldova.
Pentru încălcarea disciplinei de serviciu, colaboratorului vamal îi pot fi aplicate următoarele
sancţiuni disciplinare:
a) observaţia;
b) mustrarea;
c) mustrarea aspră;
d) retrogradarea în funcţie pe un termen de până la 6 luni;
e) reţinerea conferirii gradului special;
f) preîntâmpinarea că nu corespunde serviciului în conformitate cu rezultatele atestării;
g) eliberarea din serviciu în organul vamal.
Serviciul în organul vamal încetează în caz de eliberare din serviciu sau de moarte. Eliberarea
din serviciu poate avea loc:
a) la cerere;
b) la expirarea termenului de serviciu indicat în contract;
c) în caz de transfer în o altă autoritate publică;
d) în cazul alegerii într-o funcţie electivă în o autoritate publică;
e) în cazul lichidării organului vamal sau reducerii statelor de funcţii;
f) în caz de imposibilitate de îndeplinire a atribuţiilor constatată prin examen medical de
specialitate;
g) din cauza necorespunderii funcţiei deţinute constatate de comisia de atestare, în cazul lipsei
de post inferior vacant sau al respingerii funcţiei propuse;
h) pentru o încălcare gravă sau încălcare sistematică a disciplinei de serviciu;
h1) în cazul rămânerii definitive a actului de constatare prin care s-a stabilit
emiterea/adoptarea de către colaboratorul vamal a unui act administrativ sau încheierea unui act
juridic cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese;
i) pentru comitere a unei infracţiuni şi pentru condamnare în bază de sentinţă judecătorească
definitivă;
j) în cazul limitării, prin hotărâre judecătorească definitivă, a dreptului de a îndeplini
atribuţiile sau în cazul existenţei de antecedente penale;
k) în cazul retragerii cetăţeniei Republicii Moldova;
k1) în cazul în care în privința colaboratorului vamal s-au stabilit anumite restricții de aflare în
exerciţiul funcţiunii;
l) în alte cazuri, prevăzute de legislaţie.

34
 4. Persoana fizică şi persoana juridică ca subiecte al dreptului vamal.
În legislaţia vamală prin persoană înţelegem orice persoană juridică şi persoană fizică.
Prin persoana care trece mărfuri peste frontiera vamală înţelegem proprietarul mărfurilor,
deţinătorul de mărfuri, precum şi alte persoane prevăzute de legislaţia în vigoare.
Persoana fizică poate fi considerată ca fiind subiect a dreptului vamal deoarece aceasta
efectuează diferite acţiuni de trecere a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera
vamală, respectând legislaţia vamală în vigoare.
Legea cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii
Moldova de către persoanele fizice, ne-o defineşte pe aceasta, ca fiind persoană rezidentă sau
nerezidentă care nu este subiect al activităţii de întreprinzător.
Persoana fizică rezidentă – cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid care
dispune de loc permanent de trai în Republica Moldova, ceea ce se confirmă prin actele:
a) Paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova;
b) Paşaportul diplomatic al cetăţeanului Republicii Moldova;
c) Paşaportul de serviciu al cetăţeanului Republicii Moldova;
d) Paşaportul pentru persoanele fără cetăţenie / apatrizi / care domiciliază permanent în
Moldova;
e) Buletinul de identitate al cetăţeanului Moldovei;
f) Buletinul de identitate pentru apatrizii care domiciliază permanent în Moldova;
g) Permis de şedere pentru cetăţenii străini care domiciliază permanent în Moldova.
Persoana fizică nerezidentă - cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid care
nu face parte din categoria persoanei fizice rezidente;
Prin loc permanent de trai înţelegem loc de trai pe teritoriul unui stat al unei persoane fizice,
cu condiţia că aflarea acesteia pe teritoriul dat nu este în legătură cu exercitarea obligaţiilor de
serviciu sau cu efectuarea studiilor;
Totodată, în cadrul dreptului vamal persoana fizică urmează a fi clasificată în următoarele
categorii:
2) persoana fizică ce se deplasează peste frontiera vamală în scopuri personale;
3) persoane ce călătoresc în scop de turism;
4) persoane care trec peste frontiera de stat în scop de afaceri;
5) persoane care trec peste frontieră în scop de serviciu.
Totodată, Legea nr. 62 din 21.03.2008 privind reglementarea valutară definește următoarele
categorii de rezidenți și nerezidenți:

35
 Rezidenţi:
a) persoane fizice (cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini şi apatrizi) care au domiciliul
în Republica Moldova, atestat cu act de identitate corespunzător, inclusiv cele care se află
temporar peste hotare;
b) persoane fizice care practică, conform legislaţiei Republicii Moldova, anumite activităţi, şi
anume: activitate de întreprinzător în baza patentei de întreprinzător şi activitate profesională de
avocat sau notar în baza licenţei respective;
c) persoane juridice (de drept public şi de drept privat) constituite conform legislaţiei
Republicii Moldova, cu sediul în Republica Moldova;
d) reprezentanţe cu sediul peste hotare ale persoanelor juridice rezidente, prin care se
subînţeleg orice subdiviziuni separate ale persoanelor menţionate care le reprezintă şi le apără
interesele;
e) întreprinderi şi organizaţii care nu au statut de persoană juridică, constituite conform
legislaţiei Republicii Moldova, cu sediul în Republica Moldova;
f) filiale ale nerezidenţilor (persoane juridice (de drept public şi de drept privat) constituite în
conformitate cu legislaţia statelor străine, cu sediul peste hotare și întreprinderi şi organizaţii care
nu au statut de persoană juridică, constituite în conformitate cu legislaţia statelor străine, cu
sediul peste hotare), constituite conform legislaţiei Republicii Moldova, cu sediul în Republica
Moldova, prin care se subînţeleg orice subdiviziuni separate ale persoanelor menţionate care
exercită anumite atribuţii ale acestora;
g) misiuni diplomatice, oficii consulare şi alte reprezentanţe oficiale ale Republicii Moldova
peste hotare;
Nerezidenţi:
a) persoane fizice care nu sunt rezidente, inclusiv cele care se află temporar în Republica
Moldova;
b) persoane fizice care activează ca întreprinzători sau practică alte activităţi în conformitate
cu legislaţia statelor străine;
c) persoane juridice (de drept public şi de drept privat) constituite în conformitate cu legislaţia
statelor străine, cu sediul peste hotare;
d) întreprinderi şi organizaţii care nu au statut de persoană juridică, constituite în conformitate
cu legislaţia statelor străine, cu sediul peste hotare;
e) reprezentanţe înregistrate ale nerezidenţilor (persoane juridice (de drept public şi de drept
privat) constituite în conformitate cu legislaţia statelor străine, cu sediul peste hotare și
întreprinderi şi organizaţii care nu au statut de persoană juridică, constituite în conformitate cu

36
legislaţia statelor străine, cu sediul peste hotare), cu sediul în Republica Moldova, prin care se
subînţeleg orice subdiviziuni separate ale nerezidenţilor menţionaţi care le reprezintă şi le apără
interesele;
f) filiale cu sediul peste hotare ale persoanelor juridice rezidente, prin care se subînţeleg orice
subdiviziuni separate ale persoanelor menţionate care exercită anumite atribuţii ale acestora;
g) misiuni diplomatice, oficii consulare şi alte reprezentanţe oficiale ale statelor străine
acreditate în Republica Moldova;
h) organizaţii internaţionale, constituite conform tratatelor internaţionale, care beneficiază de
imunităţi şi privilegii diplomatice sau consulare;
i) reprezentanţe ale organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova.
Prevederi asemănătoare întâlnim și în Codul Fiscal al Republicii Moldova. În calitate de
rezident este:
1) orice persoană fizică care corespunde uneia din cerinţele de mai jos:
a) are domiciliu permanent în Republica Moldova, inclusiv:
- se află la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare peste hotare;
- este persoană cu funcţii de răspundere a Republicii Moldova, aflată în exerciţiul funcţiunii
peste hotare;
b) se află în Republica Moldova cel puţin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;
2) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică a cărei
activitate este organizată sau gestionată în Republica Moldova ori al cărei loc de bază de
desfăşurare a activităţii este Republica Moldova.
În calitate de nerezident sunt:
1) orice persoană fizică care nu este rezident, în conformitate cu prevederile de mai sus:
- în calitate de persoană cu statut diplomatic sau consular ori în calitate de membru al familiei
unei asemenea persoane;
- în calitate de colaborator al unei organizaţii internaţionale, create în baza tratatului
internaţional la care Republica Moldova este parte, sau în calitate de membru al familiei unui
asemenea colaborator;
- la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, dacă această persoană fizică s-a aflat în
Republica Moldova exclusiv în aceste scopuri;
- exclusiv în scopul trecerii dintr-un stat străin în alt stat străin prin teritoriul Republicii
Moldova (trecere tranzit);
2) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică care nu
corespunde cerinţelor persoanelor rezidente.

37
 La fel, ce ține de persoanele juridice, aceștia sunt participanți ai activității economice externe
(operatori economici), prin care înțelegem o persoană ce desfășoară în cadrul activității sale
profesionale activități reglementate de legislația vamală.
Mai nou în legislația Republicii Moldova a fost introdusă noțiunea de „agent economic
autorizat” (AEO). Astfel, orice agent economic care este rezident și întruneşte condiţiile stabilite
de legislație poate să solicite acest statut. Statutul de AEO se acordă de către Serviciul Vamal
prin eliberarea unui certificat, după o consultare cu alte autorităţi competente, dacă este cazul, şi
face obiectul unei supravegheri permanente.
Statutul de AEO se atestă prin următoarele tipuri de certificate:
a) certificatul AEO pentru simplificări vamale – pentru agenţii economici care solicită să
beneficieze de simplificările la vămuirea mărfurilor;
b) certificatul AEO pentru securitate şi siguranţă – pentru agenţii economici care solicită să
beneficieze de facilităţi în ceea ce priveşte controalele vamale care vizează securitatea şi
siguranţa aplicate la trecerea frontierei vamale;
c) certificatul AEO pentru simplificări vamale/securitate şi siguranţă – pentru agenţii
economici care solicită să beneficieze de simplificările supra.
Titularul unui certificat AEO este supus unui număr mai mic de controale fizice şi
documentare decât ceilalţi agenţi economici. Organele vamale pot decide altfel dacă există o
ameninţare excepţională sau dacă obligaţiile respective de control sunt prevăzute de legislaţie.
Condiţiile pentru acordarea statutului de AEO sunt următoarele:
1) lipsa datoriilor faţă de bugetul public naţional;
2) dispunerea de active cu un grad înalt de solvabilitate, confirmate prin înregistrări contabile
şi informaţii disponibile. Condiţia este considerată ca fiind îndeplinită în cazul în care, la
momentul efectuării controlului, această solvabilitate poate fi constatată;
3) lipsa încălcărilor legislaţiei vamale, constatate conform procedurii legale, pe perioada
ultimilor doi ani anteriori prezentării cererii. Condiţia este considerată ca fiind îndeplinită în
cazul în care, în decursul celor doi ani anteriori prezentării cererii, solicitantul, persoanele
responsabile ale solicitantului nu au comis încălcări ale legislaţiei vamale.
Termenul examinării cererii privind acordarea statutului de AEO este de până la 30 de zile
calendaristice de la data recepţionării cererii şi documentelor anexate. Termenul de emitere a
certificatului AEO curge din momentul în care Serviciul Vamal dispune de toate informaţiile
necesare pentru luarea unei decizii. Serviciul Vamal, în termen de 3 zile lucrătoare de la data
recepţionării ultimei informaţii solicitate, aduce la cunoştinţa solicitantului faptul că informaţia a
fost recepţionată şi comunică în scris data de la care curge acest termen.

38
 5. Brokerul vamal.
Broker vamal este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu legislaţia, care deţine
licenţă pentru activitatea de broker vamal, eliberată de Camera de Licenţiere, şi care, pe
principiile reprezentării directe sau indirecte, declară mărfurile, le prezintă pentru vămuire,
efectuează şi alte operaţiuni vamale. Pentru obligaţia vamală apărută brokerul vamal răspunde
solidar cu plătitorul vamal.
În conformitate cu art. 1 din Codul Vamal al Republicii Moldova prin reprezentare directă
înțelegem raportul în care brokerul vamal acţionează în numele şi pe contul unei alte persoane,
iar prin reprezentare indirectă – raportul în care brokerul vamal acţionează în nume propriu, dar
pe contul unei alte persoane;
Raporturile dintre brokerul vamal şi persoana pe care o reprezintă se stabilesc în baza unui
contract, încheiat cu respectarea cerinţelor legislaţiei în vigoare, care urmează să prevadă, în mod
obligatoriu, tipul de reprezentare. Contractul menţionat se prezintă organelor vamale la cererea
acestora şi justifică împuternicirile brokerului vamal de a reprezenta declarantul.
Pentru a primi licenţa pentru activitatea de broker vamal, persoana juridică trebuie:
- să dispună de o bază tehnico-materială care să permită desfăşurarea activităţii de broker
vamal;
- să dispună de echipamente informaţionale şi de comunicaţie adecvate utilizării sistemului
informaţional vamal;
- să nu săvîrşească încălcări sistematice ale reglementărilor vamale şi/sau fiscale care nu
aduc prejudiciu bugetului de stat;
- să dispună, pentru asigurarea responsabilităţii pentru plăţile vamale calculate, de două
milioane lei sub formă de depozit depus pe contul organului vamal sau sub formă de garanţie
bancară eliberată pe numele organului vamal;
- să corespundă altor cerinţe prevăzute de lege.
Brokerul vamal este în drept să efectueze orice operaţiuni de mediere în domeniul vamal.
Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea brokerului vamal prevăzute de lege nu pot fi limitate
de contractul încheiat între broker şi persoana pe care o reprezintă. Brokerul vamal răspunde în
faţa organelor vamale pentru acţiunile proprii şi, în funcţie de tipul reprezentării, pentru acţiunile
persoanei pe care o reprezintă. Brokerul vamal poartă răspundere pentru încălcarea legislaţiei în
vigoare în cazul în care nu va demonstra că încălcarea se datorează culpei persoanei pe care o
reprezintă.
Totodată, legislația prevede că brokerul vamal nu este responsabil pentru:

39
 - nerespectarea condiţiilor destinaţiei vamale alese de către persoana care trece mărfuri şi/sau
mijloace de transport;
- nerespectarea regulilor de marcare a mărfurilor cu timbru de acciz;
- efectuarea operaţiunilor valutare legate de trecerea mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport
peste frontiera vamală a Republicii Moldova;
- alte acţiuni care nu pot fi puse în culpa lui.
Brokerul vamal are următoarele drepturi:
a) să asiste la examinarea mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport declarate de el;
b) să înainteze demersuri la organele vamale privind efectuarea perfectării actelor vamale în
afara orelor de program sau în alte locuri decît zonele de control vamal;
c) să asigure, cu permisiunea şi în prezenţa colaboratorului vamal, pînă la depunerea
declaraţiei vamale, transportarea, operaţiunea de determinare a cantităţii mărfurilor, încărcarea,
descărcarea, transbordarea mărfurilor, operaţiunile de ambalare a mărfurilor, precum şi
deschiderea încăperilor şi spaţiilor unde se pot afla asemenea mărfuri şi/sau mijloace de
transport;
d) să asiste la cercetarea/expertiza mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport, precum şi să ia
cunoştinţă de rezultatele cercetării;
e) să ceară, conform normelor în vigoare, restituirea drepturilor de import şi de export plătite
în plus;
f) să facă demersuri la organele vamale privind efectuarea corectării valorii în vamă a
mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport declarate.
Brokerul vamal are următoarele obligaţii:
a) să declare mărfurile şi/sau mijloacele de transport conform procedurii stabilite de legislaţia
vamală;
b) să asigure completarea corectă a documentelor vamale în conformitate cu legislaţia vamală
şi a celor stabilite prin legislaţia în alte domenii;
c) să prezinte, la cererea colaboratorului vamal, documente sau alte date suplimentare
necesare pentru vămuire;
d) să asigure depunerea declaraţiei vamale şi a altor acte stabilite prin legislaţia în alte
domenii la biroul vamal competent, prin utilizarea sistemului informtic vamal;
e) să verifice autenticitatea documentelor şi a datelor primite de la persoana pe care o
reprezintă, în dependenţă de tipul de reprezentare;
f) să prezinte, la cererea colaboratorului vamal, mărfurile şi/sau mijloacele de transport supuse
declarării şi/sau controlului vamal;

40
 g) să asiste, la cererea organului vamal, la vămuirea mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport;
h) să determine, conform legislaţiei, valoarea în vamă a mărfurilor şi/sau mijloacelor de
transport declarate;
i) să răspundă solidar cu plătitorul vamal de achitarea drepturilor de import în termenele
prevăzute de legislaţie şi să achite cuantumul drepturilor de import cuvenite bugetului de stat, în
cazul în care această plată nu a fost efectuată de către titularul operaţiunii;
j) să garanteze achitarea drepturilor de import în cazul depozitării provizorii a mărfurilor
şi/sau mijloacelor de transport la depozitul său provizoriu, precum şi în cazurile stipulate în
contractul încheiat cu persoana pe care o reprezintă;
k) să organizeze şi să ţină evidenţa operaţiunilor derulate, a mărfurilor şi/sau mijloacelor de
transport depozitate provizoriu în depozitele pe care le deţine;
l) să respecte confidenţialitatea informaţiilor şi a datelor obţinute care constituie secret de stat,
secret comercial, bancar sau alt secret protejat de lege, care nu sînt destinate publicităţii;
m) să elibereze persoanelor pe care le reprezintă documente justificative, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, care să confirme prestarea serviciilor;
n) să respecte condiţiile de folosire şi dispunere a mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport în
privinţa cărora vămuirea nu este finisată, pînă la punerea în liberă circulaţie sau eliberarea
condiţionată a mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport în conformitate cu destinaţia vamală
aleasă;
o) să preleveze, cu permisiunea organului vamal, din cont propriu şi pînă la depunerea
declaraţiei vamale, probe şi mostre de mărfuri pentru efectuarea cercetării (expertizei) ori să
asigure efectuarea acestei cercetări (expertize) în conformitate cu legislaţia vamală;
p) să păstreze toate documentele referitoare la operaţiunile efectuate în termenul stabilit de
legislaţie;
q) să prezinte organelor vamale, la solicitarea acestora, orice informaţie privind operaţiunile
vamale derulate;
r) să furnizeze organelor vamale informaţia deţinută cu privire la orice încălcare a
prevederilor vamale şi fiscale.
Licenţa se retrage în următoarele cazuri:
a) neconformarea, în termenele stabilite, la noile cerinţe de activitate stabilite de legislaţia în
vigoare;
b) încălcarea sistematică a legislaţiei vamale şi fiscale;
c) divulgarea datelor ce constituie secret de stat, secret comercial, bancar sau alt secret
protejat de lege, constatată prin decizia organelor competente;

41
 d) recunoaşterea printr-o hotărîre judecătorească definitivă a insolvabilităţii brokerului vamal
sau declararea de către acesta a insolvabilităţii;
e) împiedicarea, de către persoanele cu funcţii de răspundere angajaţi ai brokerului vamal,
organelor vamale sau Camerei de Licenţiere de a efectua controlul.
Informaţia pe care brokerul vamal o primeşte de la persoana pe care o reprezintă poate fi
folosită numai în scopurile prevăzute de legislaţia vamală şi de contract. Informaţia care
constituie secret de stat, secret comercial, alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată nu pot
fi difuzate sau folosite de brokerul vamal în scopuri personale, nici transmise unor terţe persoane
sau autorităţilor publice (în afară de organul vamal), cu excepţia cazurilor stabilite de lege.

Bibliografie recomandată:
Acte normative:
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova. Nr. 1163 din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, ediție specială din 08 februarie 2007.
2. Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007.
3. Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 24.08.2000, nr. 106-108.
4. Legea Republicii Moldova nr. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a
activităţii de întreprinzător. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.02.2005, nr. 26-28.
5. Legea Republicii Moldova nr. 1569-XV din 20.12.2002 cu privire la modul de
introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2002, nr. 185-189/1416.
6. Legea Republicii Moldova nr. 62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.07.2008, nr. 127-130/496.

Literatura generală și de specialitate:

1. Ianuș Erhan, Statutul juridic al organelor vamale în Republica Moldova (monografie),
Chișinău 2015, Editura PrintCaro, 218 p.
2. Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.
3. Габричидзе Б.Н., Чернявски А.Г. Курс таможенного права Российской Федерации.
Учебник для вузов. В 3-х частях. Москва: Издательство «Дело и Сервис», 2002. 528 с.
4. Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега-Л,
2012.

42
 5. Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям
«Юриспруденция».под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011.
6. Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3-е изд. перераб. и доп. Москва:
ЮРАЙТ, 2010.
7. Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5-е изд., переработ. и доп. Москва:
Юрайт, 2011.

43
 TEMA 3. REGLEMENTAREA DE STAT A ACTIVITĂȚII COMERCIALE
EXTERNE

Obiective de referință:
- să identifice formele şi metodele de realizare a politicii vamale şi a politicii fiscal-
comerciale în operaţiunile de export-import;
- să determine impunerea ca instrument principal în aplicarea politicii vamale;
- să definească noțiunea de nomenclatură combinată a mărfurilor;
- să determine locul și rolul tarifului vamal în reglementarea activității economice externe;
- să analizeze metodele reglementării netarifare a operațiunilor de import-export;
- să identifice criteriile de stabilire a originii mărfii;
- să propună noi forme de realizare a politicii vamale a Republicii Moldova;
- să argumenteze rolul originii mărfii la aplicarea măsurilor tarifare și netarifare.

Repere de conţinut:
1. Conceptul de politică vamală.
Politica comercială cuprinde ansamblul normelor adoptate de stat, pentru reglementarea
comportamentului persoanelor autorizate în raporturile lor comerciale internaţionale. Politica
comercială determină modul de conexiune a economiei naţionale la economia mondială prin
norme de ordin administrativ, fiscal, vamal şi valutar.
Politica comercială a oricărui stat face parte integrantă din politica sa economică generală,
îndeplinind, în condiţiile economiei mondiale contemporane, o funcţie majoră în mecanismul
interdependenţelor economice internaţionale.
Prin politica comercială pe care o practică, statul urmăreşte să realizeze un anumit grad de
permeabilitate a frontierei vamale faţă de mărfurile de origine străină, corespunzător necesităţilor
de protecţie a producţiei naţionale. De asemenea, prin politica respectivă statul urmăreşte să
orienteze şi să stimuleze dezvoltarea producţiei pentru export.
Politica comercială este complexă, în practică urmărindu-se asigurarea schimburilor
comerciale externe prin îndeplinirea următoarelor obiective:
- controlul importului;
- promovarea cooperării economice internaţionale;
- încurajarea şi controlul exportului şi importului de capital;
- asigurarea echilibrului balanţei plăţilor externe.

44
 Politica vamală reprezintă o parte importantă a politicii comerciale care cuprinde totalitatea
reglementărilor şi normelor emise de stat prin instituţiile abilitate care vizează intrarea sau ieşirea
în şi din ţară a mărfurilor, care implică:
- controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport, cu ocazia trecerii frontierei vamale;
- îndeplinirea formalităţilor vamale;
- impunerea vamală prin plata creanţelor vamale;
- alte formalităţi specifice.
Autorul roman Gheorghe Caraiani menţionează că: „Politica vamală este o componentă
semnificativă a politicii comerciale, promovată de o ţară, care subsemnează principiile şi
normele legale, fundamentează reglementarea modului de intrare şi de ieşire a mărfurilor şi
serviciilor de pe teritoriul vamal al unei ţări, precum şi taxele vamale, percepute asupra
operaţiilor de import şi de export”.
Autorul rus Gh. Gabricidze menţionează: „Politica vamală reprezintă un sistem de activităţi
politico-juridice, economice, organizatorice în sfera activităţii vamale, îndreptate spre realizarea
şi apărarea intereselor economice atât interne, cât şi externe a statului”. Prin aspectul extern al
politicii vamale înţelegem stabilirea relaţiilor externe pe plan economic în ceea ce priveşte atât
importul, cât şi exportul mărfurilor. Aspectul extern al politicii vamale se mai conturează şi prin
participarea statului la diferite convenţii, acorduri, în ceea ce priveşte activitatea vamală, evitarea
dublei impuneri pe baza principiului reciprocităţii.
Din cele menţionate mai sus, putem formula următoarea definiţie a politicii vamale: „Politica
vamală reprezintă o totalitate de activităţi politico-juridice, economice, organizaţionale, întrunite
într-un sistem bine determinat, ce are ca scop asigurarea eficienţei operaţiunilor vamale,
reglementarea schimbului de mărfuri pe teritoriul vamal, protecţia pieţei interne, rezolvarea
problemelor comercial-fiscale, stimularea dezvoltării economiei naţionale”.
Pentru realizarea cât mai eficientă a politicii vamale este nevoie de a folosi anumite
instrumente. În mod general, sunt folosite instrumente de politică comercială de natură tarifară,
însă, în mod deosebit, trebuie de folosit instrumentele politicii vamale specifice, şi anume:
reglementările vamale, ca factor care diferenţiază modul de aplicare a politicilor vamale între
statele lumii, tarifele vamale ca principalul instrument prin care se realizează impunerea vamală,
folosit de toate ţările lumii, cuprinzând procentual nivelul taxei vamale, ce se percepe asupra
mărfurilor importate sau exportate, în funcţie de procedurile aplicate.
Politica vamală dispune de o serie de mijloace specifice, care se grupează în două mari
categorii:

45
 1. Mijloace economico – financiare prin care înțelegem taxele vamale şi alte plăţi vamale
prevăzute de legislaţia în vigoare.
2. Mijloace de tehnică şi procedură vamală. Prin mijloace de tehnică şi procedură vamală se
subînţeleg toate direcţiile de activitate pe plan organizaţional şi procedural în vederea realizării
scopurilor politicii vamale.
În literatura de specialitate sunt întâlnite două categorii de politică vamală:
1. Politica vamală de protecţie – este îndreptată spre crearea condiţiilor care contribuie la
dezvoltarea economiei naţionale prin apărarea ei de concurenţa străină. Protecţionismul prevede
stabilirea taxelor vamale înalte faţă de mărfurile ce sunt importate din străinătate, interzicerea
parţială sau totală pentru importarea unor categorii de mărfuri, finanţarea direcţiilor de export şi
alte activităţi.
2. Politica vamală a liberului schimb – este îndreptată spre susţinerea mondială a importului
pe piaţa internă a mărfurilor străine. Această categorie de politică vamală se stabileşte prin
instituirea stadiului minimal al taxelor vamale. Am putea concluziona că, anume prin intermediul
instituirii politicii de liber schimb, s-ar ajunge la o dezvoltare economică mai înaltă pe plan
mondial.
Funcţiile politicii vamale sunt următoarele:
- asigurarea cât mai efectivă a folosirii instrumentelor de control vamal şi coordonarea
schimbului comercial pe teritoriul vamal al statului;
- participarea la realizarea sarcinilor comercial-politice cu privire la protecţia pieţei interne.
Funcţia dată presupune protecţia pieţei interne direct şi protecţia producătorului autohton
indirect;
- stimularea dezvoltării economiei naţionale. Funcţia de stimulare a dezvoltării economiei
naţionale - are o strânsă legătură cu funcţia precedentă, dar are şi anumite deosebiri faţă de ea.
Astfel, stimularea dezvoltării economiei naţionale se efectuează atât prin stoparea importurilor
exagerate, cât şi prin importul controlat;
- participarea la realizarea sarcinilor economice a statului.
Republica Moldova practică o politică vamală preferenţială cu caracter tarifar. Acest lucru
presupune acceptarea de reduceri sau chiar eliminarea taxelor vamale la unele importuri din state
sau uniuni vamale cu care sunt încheiate anumite acorduri. De asemenea, negocierile
convenţiilor comerciale reprezintă modalitatea principală de stabilire a concesiilor tarifare şi
netarifare pe care statele se înţeleg să şi le acorde. Astfel, tariful vamal reprezintă principalul
mijloc de negociere, dar el este caracterizat şi de rolul pe care îl are în protecţia economiei
naţionale.

46
 Conform legislaţiei Republicii Moldova principiile de bază ale reglementării de stat a
activităţii comerciale externe sunt:
- promovarea unei politici unice în domeniul comerţului exterior ca parte componentă a
politicii externe a Republicii Moldova;
- centralizarea sistemului reglementării de stat a activităţii comerciale externe şi exercitarea
controlului asupra acestei activităţi;
- unitatea teritoriului vamal al Republicii Moldova;
- prioritatea măsurilor economice;
- egalitatea în drepturi şi nediscriminarea participanţilor la activitate comercială externă;
- protecţia de stat a drepturilor şi intereselor legitime, inclusiv a secretului comercial, al
participanţilor la activitate comercială externă;
- libertatea schimbului internaţional de mărfuri şi servicii.

2. Impunerea - instrument principal în aplicarea politicii vamale.

Prin impunere, înţelegem acele măsuri şi operaţiuni, efectuate în baza legii, care au drept scop
stabilirea unei cote de impozit. Impunerea vamală în activitatea de comerţ exterior presupune,
din punct de vedere al politicii practicate de un stat la un anumit moment, aplicarea unor
principii politico-economice de încurajare a dezvoltării unei ramuri sau subramuri economice şi
extinderea relaţiilor economice cu alte state.
Ca instrument de bază, cu care operează politica vamală, impunerea îndeplineşte trei funcţii
importante:
- funcţia fiscală – care presupune o importantă sursă de venituri pentru bugetul de stat;
- funcţia protecţionistă – care presupune ocrotirea economiei naţionale împotriva
concurenţei străine;
- funcţia de negociere – prin care se negociază concesiile vamale bi sau multilaterale în
sensul stimulării schimburilor comerciale internaţionale.
Obiectul impunerii îl constituie mărfurile, care îmbracă una din formele activităţii de comerţ
exterior, respectiv importul, exportul sau tranzitul. Subiectul impunerii este persoana fizică sau
juridică, obligată prin lege la plata creanţelor vamale. Cota de impunere reprezintă impozitul
aferent unei unităţi de impunere, care în activitatea vamală este calculat la cotă procentuală.
Stabilirea obiectului impunerii se realizează în conformitate cu declaraţia vamală în detaliu,
depusă de către persoana fizică sau juridică în cazul trecerii mărfurilor. Declaraţia vamală în
detaliu este actul juridic prin care sunt furnizate informaţiile necesare realizării obligaţiilor

47
fiscale. După achitarea tuturor impozitelor stabilite şi a altor drepturi vamale, declarantul vamal
poate liber să dispună de mărfurile care au fost supuse declarării.
Impunerea vamală are următoarele caracteristici:
- este obligatorie, în sensul că este efect al reglementărilor vamale, care precizează la cine se
referă, în legătură cu ce se stabilește etc.;
- are titlu definitiv și nerambursabil, adică odată fiind plătite impozitele și taxele nu mai pot fi
redobândite de contribuabil în niciun fel;
- este fără contraprestație, ceea ce înseamnă că în schimbul plății impozitului sau taxei nu se
poate pretinde un serviciu imediat, direct și echivalent.
Astfel, impunerea se prezintă ca instrument principal în realizarea politicii vamale şi anume
prin intermediul acestei metode are loc atât protecţia producătorului intern şi a produsului
autohton, cât şi completarea cheltuielilor bugetare. În majoritatea statelor, anume prin
intermediul acestei metode, are loc echilibrarea funcţiilor economice ale statului. Prin
intermediul impunerii are loc stoparea produsului străin, ce urmează a fi importat în ţară şi care
ar putea aduce pagube materiale producătorului autohton în particular, cât şi economiei naţionale
în general. În acest caz, prin stoparea produsului străin, se are în vedere nu stoparea completă, ci
interdicţiile parţiale, în acest mod, neîncălcându-se principiul nediscriminării agenţilor
economici.
Odată cu liberalizarea activităţii de comerţ exterior după 1990, politica de impunere vamală în
Republica Moldova cunoaşte o nouă dezvoltare, având în vedere extinderea taxelor şi drepturilor
către bugetul de stat, pe care organele vamale le stabilesc şi le încasează cu ocazia desfăşurării
activităţilor de comerţ exterior. Administraţia vamală gestionează mai multe tipuri de venituri,
dintre acestea cele mai importante fiind: taxele vamale, taxa pe valoare adăugată și accizul.
Pe parcursul ultimilor ani, în Republica Moldova, impozitele din domeniul activităţii vamale
constituie aproximativ 70% din bugetul de stat anual. Acest lucru nu este salutabil, deoarece în
practica comercială internaţională mărimea impozitelor pe operaţii comerciale, care cuprind
taxele vamale şi alte impozite percepute la importul sau exportul unor bunuri, diferă de la ţară la
ţară şi de la an la an, între 7-10% din bugetul de stat. Însă, totuşi observăm că rolul financiar al
impozitelor nu poate fi diminuat, deoarece ele contribuie într-o măsură mai mare sau mai mică la
formarea bugetului de stat.

3. Reglementarea tarifara a operațiunilor de import-export.

Una dintre cele mai utilizate măsuri economice de reglementare a relațiilor economice
internaționale este tariful vamal, ce conține o listă detaliată a mărfurilor supuse taxelor de

48
import, export și tranzit, dar și modul de calculare a acestora, nivelul taxei, precum și coeficienții
de prime și reduceri, lista de bunuri interzise la import, export și de tranzit în conformitate cu
nomenclatura mărfurilor activității economice externe.
Tariful vamal exista încă din perioada când apăreau primele formațiuni ale statului centralizat.
În acel timp, tariful avea cu preponderenţă un caracter fiscal, deoarece scopul principal era
acumularea veniturilor în trezoreria de stat. Pe parcursul dezvoltării societății, esența tarifului
vamal, ca instrument fiscal, treptat s-a micșorat și a crescut rolul lui ca mijloc eficient de
realizare a politicii comerciale.
În literatura de specialitate, în funcție de prioritatea acordată politicii comerciale și de
contextul utilizării, noţiunea de „tarif vamal” este tratată atât în sens larg, cât şi în sens îngust. În
sens larg, tariful vamal este privit ca un instrument special de realizare a politicii comerciale a
statului, având drept scop echilibrarea importului şi exportului de mărfuri, cât şi protejarea pieţei
interne prin instituirea şi aplicarea mecanismului de percepere a taxelor vamale. În sens îngust,
conceptul de tarif vamal este utilizat drept document, care conține lista sistematizată a taxelor
vamale.
Autorului Moldovan A. T., definește tariful vamal ca un catalog ce cuprinde nomenclatorul
produselor supuse impunerii vamale și taxa vamală percepută asupra fiecărui produs sau grupă în
parte, fiind cuprinse uneori în acest catalog și mărfurile scutite de impunerea vamală la importul
lor pe teritoriul vamal al țării respective sau exportul lor peste granițele țării.
O noțiune asemănătoare o întâlnim și la savatul Caraiani Gh., care susține că tariful vamal
reprezintă o listă a produselor care fac obiectul importurilor, cu indicarea taxelor vamale pe
produse. Noțiunea propusă de autoarea Mladen C. se reduce la „ansamblul taxelor de import și
export reprezintă tariful vamal al fiecărui sat”.
Codul Vamal al Republicii Moldova, precum și Legea cu privire la tariful vamal definesc
tariful vamal ca un catalog care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau scoase de
pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri.
Tarifele vamale se construiesc pe baza nomenclatoarelor care conțin lista mărfurilor
repartizate conform schemei stabilite. În tariful vamal se stabilește o concordanță între cele două
elemente structurale – nomenclatorul marfar și nivelul taxei vamale.
Nomenclatorul de mărfuri reprezintă un set de denumiri de mărfuri pe care în activitățile sale
profesionale le utilizează organele vamale și subiecții activității economice externe. Legea
Republicii Moldova cu privire la tariful vamal definește Nomenclatorul de mărfuri ca o listă care
cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor corespunzătoare sistemelor de clasificare
aplicate în practica internaţională.

49
 Constatăm meritul deosebit în dezvoltarea relațiilor economice externe, care mai mult de o
jumătate de secol a stat la baza acestora, și anume Acordul General pentru Tarife şi Comerţ
(GATT), intrat în vigoare la 01.01.1948 și amendat în 1994 odată cu crearea Organizației
Mondiale a Comerțului, un acord principal internațional care reglementează principiile de
funcționare a tarifelor vamale.
În Republica Moldova Nomenclatura combinată a mărfurilor a fost elaborată în corespundere
cu cerinţele practicilor internaţionale, luându-se în considerare modificările operate în Sistemul
Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, aprobat de Organizaţia Mondială a Vămilor.
Nomenclatura combinată a mărfurilor este divizată în 21 de secţiuni şi 97 de capitole, cu note
explicative pentru fiecare capitol
În conformitate cu Legea Republicii Moldova nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea
Nomenclaturii combinate a mărfii, prin nomenclatură combinată a mărfurilor se înțelege un
catalog care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor corespunzătoare sistemelor de
clasificare aplicate în practica internaţională, introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal,
precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri.
Nomenclatura combinată a mărfurilor se aplică pe întreg teritoriul Republicii Moldova în
scopul:
- codificării uniforme a mărfurilor introduse pe şi/sau scoase de pe teritoriul ţării, precum
şi plasate în anumite regimuri şi destinaţii vamale;
- aplicării taxelor vamale la importul de mărfuri;
- obţinerii unei statistici a comerţului exterior al ţării.
Dacă ne referim la mecanismul de aplicare a tarifului vamal, el este alcătuit din mai multe
elemente, și anume: clasificarea de mărfuri a obiectului de impozitare, metode de evaluare a
bunurilor impozabile, metodele de determinare a țării de origine a mărfurilor, procedura de
aplicare a taxelor vamale.
Ținem să menționăm că în diverse țări, în funcție de sarcinile propuse, sistemul de clasificare
a mărfurilor în tarifele vamale poate fi grupat după mai multe criterii, cum ar fi: clasificarea
alfabetică, după originea mărfurilor (din regnul vegetal, animal, mineral sau mixt) sau în funcție
de gradul lor de prelucrare (materii prime, materiale, producție nedeterminată, produse finite),
însă de cele mai multe ori se ține seama de toate criteriile menționate și se face o clasificare
combinată.
Tarifele vamale moderne includ zeci de mii de mărfuri. Numărul total de poziții ajunge la
cinci mii. În plus, fiecare poziție cuprinde un număr de subpoziții, care este o consecință a
tendinței de a crește numărul de bunuri ce fac obiectul tarifului vamal. Clasificând mărfurile în

50
poziții diferite, autoritățile vamale pot crea bariere protecționiste suplimentare la import sau pot
stimula fluxul de mărfuri în țară.
Tariful vamal, de regulă, îndeplinește următoarele funcții: funcția fiscală, funcția de protecție,
funcția regulatoare și funcția comercial-politică.
Funcția fiscală – asigură acumulările necesare în bugetul de stat. Modelele folosirii tarifului
vamal în scopul de a îndeplini funcțiile fiscale pot fi foarte diverse. Astfel, una dintre ele se
bazează pe introducerea de taxe pentru bunurile de larg consum, unde rata taxei se menține la un
nivel scăzut pentru a maximiza veniturile vamale la bugetul de stat. Este, de asemenea, posibilă
utilizarea opțiunii, prin care se pune în aplicare o rată a taxei scăzute pentru toate bunurile care
trec frontiera vamală a țării, indiferent de direcția de mișcare - export, import, tranzit, dar aceasta
poate avea doar un efect fiscal temporar, deoarece reacția din partea partenerilor comerciali va fi
una adecvată, reducerea volumului comerțului exterior.
Funcția de protecție – se manifestă prin creșterea prețurilor la produsele de import și apărarea
producției interne de concurența străină, care poate cauza un prejudiciu considerabil
producătorilor autohtoni de aceleași mărfuri sau mărfuri similare. Tariful vamal de import are
efect de protecție, deoarece taxa vamală scade competitivitatea mărfurilor asupra cărora se
aplică. Evidențiem faptul că acest lucru este și mai important atunci când importul semnificativ
limitează posibilitățile de realizare a producției naționale de către producătorii autohtoni în așa
măsură încât le amenință cu falimentul și pierderea de locuri de muncă în țară.
Funcția regulatoare – are o anumită influență la formarea structurii de producere, la
mecanismul de formare a prețurilor, facilitează dezvoltarea anumitor ramuri și stopează
dezvoltarea altora. Funcția dată a tarifului vamal în protecția pieței naționale se poate realiza și
prin escaladarea taxelor, și anume creșterea ratelor taxelor vamale în funcție de gradul de
prelucrare a mărfurilor.
Funcția comercial-politică (care poate fi privită ca și funcția regulatoare) este un instrument
de influență indirectă asupra politicii economice a altor state, joacă un rol aparte în atingerea
balanței intereselor economice între anumite state Datorită tarifului vamal, ca instrument de
politică comercială externă, se produce raționalizarea structurii de mărfuri, se menține un raport
optim de venituri valutare și cheltuieli în stat. Prin folosirea acestui instrument, guvernul poate
controla volumul și natura traficului de mărfuri, adică poate stimula circulația mărfurilor sau,
dimpotrivă, poate bloca circulația lor.
Pentru o aplicare mai eficientă a tarifului vamal, în funcție de diferite situații apărute în
practică, tariful vamal se clasifică după mai multe criterii în literatura de specialitate.
Astfel, în funcţie de obiectul de impozitare, tariful vamal se împarte în:

51
 - Tariful vamal de import – catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri şi cota taxelor
vamale aplicate la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal. Tariful vamal de import este
definit ca cel mai tradițional instrument utilizat în vederea realizării politicii economice a
oricărui stat, deoarece implementarea lui presupune nu numai determinarea poziției tarifare și a
taxei vamale ce trebuie să fie percepută, dar și stabilirea valorii în vamă și a țării de origine a
mărfii.
- Tariful vamal de export – catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri și cota taxelor
vamale aplicate la scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal. Acest tarif vamal este folosit de un
număr restrâns de state, preponderent aflate în curs de dezvoltare, ce dispun de resurse naturale,
fiind totodată un instrument de exercitare a controlului asupra exportului.
- Tarif vamal mixt – catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri și cotele taxelor vamale
aplicate la introducerea și scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal.
- Tarif vamal de tranzit – catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri și cotele taxelor
vamale aplicate la tranzitarea mărfurilor peste teritoriul vamal. Menționăm că, în prezent, taxele
vamale de tranzit sunt anulate, iar în statele unde se încasează diverse taxe vamale pentru
tranzitul de mărfuri, tariful vamal de tranzit este înlocuit cu o listă de taxe vamale de tranzit.
După structura sa (sau după metoda de aplicare a plăților vamale), tariful vamal este de două
tipuri: tarif vamal cu o coloană (numit și simplu) și tarif vamal cu mai multe coloane (numit și
compus).
Tariful vamal cu o coloană (simplu) se bazează pe o singură rată de impozit vamal, adică o
singură listă de taxe vamale care se aplică mărfurilor indiferent de țara de origine. Acest tarif este
universal, dar nu oferă o manevrabilitate suficientă în politica vamală, nu prevede preferințe sau
discriminări și este puțin utilizat. Tariful vamal simplu după modul de stabilire este întotdeauna
autonom, adică este stabilit de țara gazdă fără acorduri cu alte state în domeniul reglementărilor
tarifare.
Tariful vamal cu mai multe coloane (compus) se bazează pe două, trei sau mai multe categorii
de taxe vamale pentru un anumit produs, care se aplică diferit față de țara de unde provine marfa.
Fiecare taxă se aplică față de anumite țări sau grupuri de țări. Constatăm că astfel de tarife cu
niveluri diferite ale taxelor vamale permit statelor să pună în aplicare o politică vamală diferită în
raport cu diferite țări.
Tariful vamal cu mai multe coloane (compus), conține următoarele coloane de taxe vamale:
Prima coloană, ca regulă, este coloana taxelor generale (mai sunt numite și maximale,
autonome sau de bază). Coloana taxelor respective sunt aplicate asupra mărfurilor din țări cu

52
care nu sunt încheiate acorduri comerciale și cărora nu li se acordă clauza națiunii celei mai
favorizate.
Următoarea coloană este coloana taxelor convenționale, care se aplică asupra mărfurilor din
țările cu care sunt încheiate acorduri și cărora li se acordă clauza națiunii celei mai favorizate.
Aceste taxe sunt mult mai mici decât cele maximale. În tariful vamal al UE, de exemplu,
diferența dintre ele sunt de 1.5-2.0 ori. În SUA și Japonia, această diferență este și mai mare.
Constatăm că tariful vamal complex după natura sa întotdeauna este convențional, și anume se
formează pe baza unor acorduri cu alte țări.
Totodată, observăm că tarifele vamale compuse oferă, de asemenea, taxe preferențiale
deosebit de scăzute. Acestea se utilizează de țările care creează grupuri economice închise,
precum și în relațiile cu țările care sunt în curs de dezvoltare.
O altă clasificare a tarifelor vamale este în funcție de modul de stabilire a taxelor vamale,
conform căreia tarifele vamale pot fi împărțite în: tarif vamal general (autonom); tarif vamal
diferențiat; tarif vamal convențional; tarif vamal preferențial.
Tariful vamal general constă în ansamblul taxelor vamale aplicabile mărfurilor importate sau
exportate, indiferent de statul din care provin sau către care se importă.
Tariful vamal diferențiat este practicat din interese protecționiste ale economiei naționale și
are un regim superior tarifului vamal general. Acest tarif se stabilește pentru vânzările de mărfuri
sau produse numai în relațiile cu anumite state.
Tariful vamal convențional conține taxe vamale stabilite prin convenții între state sau prin
clauze ale diverselor acorduri comerciale privind toate operațiunile de import – export de mărfuri
sau produse.
Tariful vamal preferențial este tariful vamal care se practică în toate statele contemporane și
constă în practicarea de taxe vamale în cuantumuri reduse și în exceptarea de la plata taxelor
vamale a unor categorii de mărfuri și produse, eliminându-se obstacolele din comerțul
internațional.
Taxele vamale preferențiale se pot baza pe principiul reciprocității sau pe cel al
nereciprocității. În favoarea țărilor în curs de dezvoltare, Acordul General pentru Tarife și
Comerț a instituit sistemul generalizat de preferințe vamale reciproce și nediscriminatorii SGP,
care este un ansamblu de reguli comerciale potrivit cărora țările dezvoltate aplică scutirea
integrală sau parțială de taxe vamale asupra importului de produse manufacturate care provin din
țările în curs de dezvoltare, beneficiare de preferințe.

4. Reglementarea netarifară a operaţiunilor de import-export.

53
 Prin metode netarifare înţelegem totalitatea mijloacelor de politică economică externă, care nu
intră în grupa reglementărilor vamale tarifare, dar sunt realizate în cadrul organizării
administrative, îndeplinind rolul de regulator al circuitului de mărfuri internaţional.
Aplicarea metodelor netarifare este condiţionată de faptul că pe teritoriul naţional, statul poate
stabili anumite reguli de introducere a mărfurilor şi serviciilor pe teritoriul vamal, precum şi
crearea unui climat favorabil pentru producătorii interni, inclusiv pentru acei ce produc mărfuri
destinate exportului.
Metodele netarifare se prezintă ca unul dintre cele mai efective elemente în realizarea politicii
economice externe (politicii vamale): din următoarele considerente:
• metodele netarifare, de regulă, nu sunt condiţionate de angajamente internaţionale. Din
considerentul dat volumul şi metodologia aplicării acestora integral este reglementată de
organele statale şi sunt condiţionate de reglementările naţionale;
• metodele netarifare permit aprecierea conjuncturii create în economia mondială şi
reacţionarea adecvată prin adoptarea măsurilor necesare în vederea protejării pieţii autohtone;
• metodele netarifare nu constituie o barieră impozabilă suplimentară pentru consumătorul
intern.
Reglementarea netarifară a operaţiunilor de import-export se realizează prin: 1) licenţiere şi 2)
cotare.
Licenţierea constituie totalitatea procedurilor de reglementare a activităţii de întreprinzător
legate de eliberarea, prelungirea, reperfectarea, suspendarea, reluarea valabilităţii şi retragerea
licenţelor, eliberarea copiilor şi duplicatelor acestora, ţinerea dosarelor de licenţiere şi a
registrelor de licenţe, controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de
licenţiere, adoptarea prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere.
Prin licenţă înţelegem acel act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea
de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul
titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în
aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere. Solicitant şi
titular de licenţă poate fi persoană juridică sau fizică, înregistrată în modul stabilit în Republica
Moldova în calitate de întreprindere sau de organizaţie, indiferent de tipul de proprietate şi forma
juridică de organizare, precum şi persoană fizică ce poate practica unele genuri de activitate
supuse licenţierii.
La moment, în Republica Moldova în baza Legii nr. 451 din 30.07.2001 privind
reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător sunt indicate 50 de genuri de activitate

54
supuse reglementării prin licenţiere, dintre care 12 domenii sunt legate de activitatea vamală, şi
anume:
1) importul şi păstrarea alcoolului etilic; importul, păstrarea şi comercializarea angro a
producţiei alcoolice şi/sau a berii importate;
2) importul articolelor de tutun; importul şi/sau prelucrarea industrială a tutunului;
fabricarea articolelor din tutun şi/sau comercializarea angro a articolelor din tutun şi a tutunului
fermentat;
3) importul şi/sau depozitarea, comercializarea produselor de uz fitosanitar şi/sau a
fertilizanţilor;
4) importul şi/sau fabricarea, depozitarea, comercializarea angro a substanţelor şi
materialelor chimice toxice, a articolelor şi produselor chimice de menaj;
5) producerea, asamblarea, importul şi/sau exportul, reexportul, comercializarea armelor şi
muniţiilor cu destinaţie civilă şi repararea armelor cu destinaţie civilă
6) producerea, importul, exportul, reexportul, comercializarea, depozitarea materialelor
explozive şi/sau efectuarea lucrărilor cu explozibil de uz civil;
7) producerea, asamblarea, importul, exportul, reexportul, depozitarea, comercializarea
articolelor pirotehnice şi/sau prestarea serviciului „Spectacole pirotehnice şi focuri de artificii”
cu articole pirotehnice de divertisment de destinaţie profesională
8) importul, exportul, proiectarea, producerea şi comercializarea mijloacelor criptografice şi
tehnice de protecţie a informaţiei, mijloacelor tehnice speciale pentru obţinerea ascunsă a
informaţiei; prestarea serviciilor în domeniul protecţiei criptografice şi tehnice a informaţiei (cu
excepţia activităţii desfăşurate de autorităţile publice învestite cu acest drept prin lege)
9) importul, fabricarea, comercializarea, asistenţa tehnică şi/sau reparaţia dispozitivelor
medicale şi/sau a opticii
10) activitatea magazinelor duty-free, inclusiv pentru deservirea corpului diplomatic
11) activitatea de broker vamal
12) importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a
gazului lichefiat la staţiile de alimentar.
Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori persoana
împuternicită de acesta sau persoana fizică depune la autoritatea de licenţiere respectivă
personal, prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document
electronic cu semnătură digitală, sau prin intermediul serviciului e-licenţiere) o declaraţie de
modelul stabilit de această autoritate, semnată olograf sau digital de persoana care depune
declaraţia, ce conţine:

55
 a) denumirea, forma juridică de organizare, sediul, IDNO al întreprinderii sau al organizaţiei
ori numele, prenumele, adresa şi IDNP al persoanei fizice;
b) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare solicitantul de licenţă
intenţionează să obţină licenţă sau să o prelungească;
c) asumarea pe propria răspundere de către solicitantul de licenţă a responsabilităţii pentru
respectarea condiţiilor de licenţiere la desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită
licenţă şi pentru autenticitatea documentelor prezentate.
La declaraţia pentru eliberarea licenţei se anexează:
a) copia de pe decizia de înregistrare a întreprinderii sau organizaţiei ori de pe buletinul de
identitate al persoanei fizice;
b) documentele suplimentare în conformitate cu prevederile actelor legislative ce
reglementează activitatea licenţiată pentru care se solicită licenţa. Documentele se depun în
original (cu excepţia cazului în care se utilizează serviciul e-licenţiere) sau în copii, inclusiv pe
suport electronic, cu prezentarea originalelor pentru verificare, cu excepţia celor stabilite spre
verificare prin procedura ghişeului unic.
Există următoarele tipuri de licenţă:
- licenţă generală, prin care se permite efectuarea de către titularul ei a operaţiunilor de
export-import cu o ţară (sau un grup de ţări) în volumul stabilit;
- licenţă ordinară, ce constituie o autorizaţie nominală, eliberată unui agent economic
pentru efectuarea unei anumite tranzacţii economice externe.
Cotarea – poate fi definită ca o restricţie cantitativă, ce stabileşte volumul maxim şi preţul la
mărfurile admise spre import. În Republica Moldova exportul şi importul se efectuează fără
restricţii cantitative. Restricţii cantitative la export şi import pot fi stabilite de Guvern numai în
cazuri excepţionale. Astfel, cotarea de cele mai multe ori se face pentru mărfurile strategice sau
strict necesar local. Procedura cotării se stabileşte de Guvern în fiecare an.
Cotarea reprezintă limitarea de către organele statale a exportului sau importului de
mărfuri într-o anumită cantitate, volum sau valoare pentru o anumită perioadă de timp.
În practica internaţională sunt cunoscute următoarele forme de cote:
- cota generală, care determină mărimea importului/exportului în unităţi cantitative sau
valorice pentru o anumită perioadă indiferent de faptul din ce ţară provine marfă sau unde acesta
urmează a fi exportată;
- cota individuală, care reprezintă acea cotă stabilită pentru fiecare stat în parte de unde marfa
este importată sau unde urmează a fi exportată;

56
 - cotele tarifare, care la importul mărfurilor până la un anumit volum se aplică un regim fiscal
facilitar. Ceea ce depăşeşte limitele acestui volum este impozitat, aplicându-se un regim fiscal
mai puţin favorabil, care duce uneori chiar la nerentabilitatea operaţiunilor de import;
- cotele sezoniere sunt aplicate pe o anumită perioadă de timp (de obicei, când volumul de
producţie a unei mărfi pe piaţa internă atinge nivelul maxim). De cele mai multe ori cota dată se
aplică în privinţa producției agricole;
- cotele procentuale sunt aplicate în unele cazuri, când cotele la import sunt stabilite în
procente faţă de volumul exportului.
În dependenţă de direcţia de aplicare distingem cote la import şi cote la export.

5. Determinarea țării de origine a mărfii.

Un element esențial al politicii vamale în aplicarea tarifului vamal de import îl reprezintă
originea mărfurilor, el face posibilă tratarea diferențiată a mărfurilor ce pătrund pe teritoriul
vamal al unui stat. În funcție de originea mărfurilor, se determină nivelul taxelor vamale
aplicabile la import, evoluția comerțului exterior pe zone geografice și se pun în aplicare
reglementări specifice și măsuri de politică comercială.
După C. I. Berr şi H. Treimeau, originea mărfii poate fi definită ca o legătură geografică ce
se stabileşte între marfă şi ţară. De fapt, această noţiune este corectă, dar ea nu caracterizează
toate categoriile de mărfuri. La baza unei astfel de concluzii stă argumentul că nu toate mărfurile
pot fi dobândite într-un singur stat. Sintagma „legătura geografică” indică doar mărfurile integral
obţinute într-un singur stat.
De asemenea, originea mărfii poate fi definită drept „naţionalitatea economică” a unei mărfi.
Cât priveşte noţiunea de „ţară de origine a mărfii”, art. 19 al Legii cu privire la Tariful Vamal
a Republicii Moldova prevede că drept ţară de origine a mărfii se consideră ţara în care marfa a
fost fabricată integral sau a fost supusă unei prelucrări suficiente conform criteriilor stabilite de
legea menţionată. Alin. 2 al articolului respectiv prevede că drept ţară de origine a mărfii pot fi
considerate şi un grup de ţări, o uniune vamală de ţări, o parte a ţării, în cazul în care este necesar
a le evidenţia în scopul determinării originii mărfii.
Evidențiem că în conformitate cu art. 18 alin. 1, al Legii cu privire la Tariful Vamal al
Republicii Moldova, ţară de origine a mărfii se determină în scopul efectuării unor măsuri
tarifare şi netarifare orientate spre reglementarea introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal şi
scoaterii acestora de pe acest teritoriu. Reieşind din prevederea respectivă, interesul ce apare la
determinarea ţării de origine a mărfii este strâns legat de aplicarea mecanismului de percepere a
taxelor vamale, prevăzut de un tarif vamal. Acest mecanism de percepere a taxelor vamale

57
determină o anumită cotă de taxă vamală, aplicată mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al unei
ţări sau uniuni vamale de ţări.
Aplicarea tarifului vamal de import presupune nu numai determinarea poziţiei tarifare şi a
taxei vamale ce trebuie să fie percepută, dar şi stabilirea valorii mărfii în cauză şi a ţării de
origine a mărfii. Majoritatea statelor lumii, precum şi unele uniuni vamale de ţări, aplică tariful
vamal cu mai multe coloane, cuprinzând mai multe cote de taxe vamale. Tariful vamal complex
presupune aplicarea a două sau mai multor cote de taxe vamale pentru fiecare marfă, reieşind din
ţara de origine a acesteia. În asemenea tarif cotele taxelor vamale se schimbă de la cota maximă
(taxa vamală autonomă sau generală), la o cotă mai mică (taxa convenţională). Adică, în funcție
de ţara de origine a mărfii se aplică o cotă sau alta de taxe vamale.
Trebuie ţinut cont că procesul de determinare a ţării de origine a mărfii are ca efect nu numai
stabilirea cotelor taxelor vamale, ci influențează și aplicarea măsuri de politică comercială
netarifare (cotarea, contingentarea, măsurile antidumping etc.). Menționăm că prin politică
comercială, în condiţiile economiei de piaţă actuale în Republica Moldova, se înţelege ansamblul
de măsuri şi norme legislative promovate de stat pentru reglementarea relaţiilor sale comerciale
cu străinătatea. Constatăm că pentru aplicarea măsurilor de politică comercială, trebuie
determinată cu exactitate ţara de origine a mărfii, deoarece determinarea greşită sau intenţionat
greşită a acesteia poate crea facilităţi suplimentare sau anumite dezavantaje la promovarea mărfii
pe piaţa unui stat.
În cadrul activității vamale determinarea originii mărfurilor este necesară în trei situații:
- pentru importurile din cadrul aranjamentelor preferențiale;
- pentru importurile supuse unor măsuri de protecție;
- pentru elaborarea statisticii comerciale.
Determinarea țării de origine a mărfii se realizează în baza principiilor practicii internaționale.
Totodată, fiecare ţară, uniune vamală de ţări, parte a ţării are reguli proprii de determinare a ţării
de origine a mărfii.
Criteriile de determinare a ţării de origine au fost stipulate în anexa 1 la Convenția
Internațională privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale, încheiată la Kyoto
(Japonia) și elaborată sub egida Consiliului de Cooperare Vamală (astăzi Organizația Mondială a
Vămilor).
Convenţia de la Kyoto prescrie două criterii de bază pentru determinarea ţării de origine a
mărfii:

58
 - Primul criteriu se referă la mărfurile obținute integral întru-un singur stat din produse
naturale și mărfuri fabricate din aceste produse, proces ce exclude întrebuințarea materiei
importate sau de origine nedeterminată la producerea acestora.
- Criteriul transformării substanțiale presupune că două sau mai multe state intervin la
producerea unei mărfi.
Legislaţia Republicii Moldova prevede originea preferenţială şi originea nepreferenţială.
Regulile de origine nepreferențiale se utilizează cu preponderență atunci când nu există
preferințe tarifare (taxe vamale preferențiale menționate în tariful vamal), având prin urmare
scop statistic. Ele pot fi utilizate și când bunurile importate dintr-o anumită țară sunt supuse unui
tratament de tip special, antidumping sau embargo.
Reguli de origine nepreferenţiale se vor considera actele legislative şi normative ale
Republicii Moldova cu aplicabilitate generală în ceea ce priveşte determinarea ţării de origine a
mărfurilor, cu condiţia că aceste reguli să nu fie legate de regimuri comerciale preferenţiale.
Regulile de origine nepreferenţiale vor include toate regulile de origine utilizate în cadrul
instrumentelor nepreferenţiale de politică comercială, cum ar fi pentru aplicarea: tratamentului
naţiunii celei mai favorizate; taxele antidumping şi taxele compensatorii; măsurile de
salvgardare; reglementărilor referitoare la marcajul originii şi restricţiilor cantitative sau
contingentelor tarifare discriminatorii, aplicate în conformitate cu prevederile Acordurilor OMC.
Art. 60 alin.1 din Codul Vamal al Uniunii, prevede că: mărfurile obținute în întregime într-o
singură țară sau teritoriu sunt considerate ca fiind originare din acea țară sau acel teritoriu.
Același articol în alin. 2 indică: mărfurile în producerea cărora intervin mai multe țări sau
teritorii sunt considerate ca fiind originare din țară sau din teritoriul în care au fost supuse ultimei
transformări sau prelucrări substanțiale, justificate economic, efectuate într-o întreprindere
echipată în acest scop și din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de
fabricație importantă.
Aceleași criterii de stabilire a originii nepreferențiale a mărfurilor sunt expuse și de savantul
A.T. Moldovan, care menționează:
- criteriul mărfurilor produse în întregime într-o țară;
- criteriul transformării substanțiale, când două sau mai multe țări iau parte la producerea
mărfurilor.
Este evident că fiecare stat sau comunitate de state își determină lista de mărfuri proprii,
obţinute integral într-un singur stat. Lista mărfurilor obţinute integral într-un singur stat se
determină în funcție de teritoriul statului şi amplasarea geografică a acestuia.

59
 În conformitate cu Legea cu privire la tariful vamal, drept mărfuri obţinute integral în ţara
respectivă se consideră:
a) zăcămintele minerale şi alte substanţe naturale extrase din solul ţării respective sau de pe
fundul apelor ei teritoriale;
b) plantele şi produsele vegetale crescute sau recoltate în ţara respectivă;
c) animalele vii născute şi crescute în ţara respectivă;
d) produsele obţinute de la animale vii crescute în ţara respectivă;
e) produsele obţinute din vânatul şi pescuitul practicate pe teritoriul ţării respective;
f) produsele rezultate din pescuitul maritim şi alte produse extrase din mare dincolo de apele
teritoriale ale ţării respective de vasele acesteia sau de cele închiriate de ea;
g) produsele fabricate la bordul navelor prelucrătoare ale ţării respective, în exclusivitate din
produsele menţionate la lit. f);
h) deşeurile şi rebuturile provenite din operaţiuni de producere şi prelucrare desfăşurate în ţara
respectivă;
i) articolele uzate colectate în ţara respectivă care pot fi folosite numai pentru recuperarea
materiilor prime;
j) produsele fabricate în ţară exclusiv din produsele specificate la lit. a)–i).
Termenul „animale” include toate animalele vii, inclusiv mamiferele, păsărele, crustaceele,
moluştele, reptilele, bacteriile şi viruşii.
Odată cu internaţionalizarea economiei, a apărut un număr impunător de mărfuri, la a căror
producere participă două sau mai multe state. Practic, deja a devenit o obişnuinţă faptul când
componentele unei mărfi sunt produse în ţări diferite şi mai apoi asamblate într-o altă ţară sau
marfa să fie rezultatul prelucrării produselor prelucrate pe piaţa externă. În acest caz este firesc
să apară întrebarea: care va fi considerată ţara de origine a produsului finit?
Atunci când la fabricarea mărfii au participat două sau mai multe state, originea mărfii se
determină în baza criteriilor prelucrării suficiente a mărfii. Criteriile prelucrării suficiente a
mărfii se stabilesc şi se aplică în conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la tariful
vamal şi cu acordurile la care Republica Moldova face parte, în modul stabilit de Guvern.
Se disting trei criterii de prelucrare suficientă a mărfii:
- modificarea poziţiei tarifare în Nomenclatorul de mărfuri la nivel de primele patru cifre în
urma prelucrării acesteia. În baza acestui criteriu, originea este acordată dacă după prelucrarea
mărfurilor importate în Republica Moldova, marfa prelucrată exportată este încadrată în altă
poziţie din Nomenclatorul de mărfuri, decât cea la care era clasificată marfa importată;

60
 - executarea unor operaţii de producţie sau tehnologice suficiente pentru a considera drept ţară
de origine ţara unde au fost efectuate aceste operaţii;
- modificarea valorii mărfii în cazul cotei procentuale a valorii mărfurilor sau a proceselor
efectuate local pentru fabricarea mărfii (regula ad valorem).
În conformitate cu Legea cu privire la tariful vamal al Republicii Moldova, dacă marfa suferă
modificări de valoare în mărime de 45% la sută, atunci ea dobândește statutul de marfă originară
din Republica Moldova.
Totodată, amintim Legea Republicii Moldova cu privire la zonele economice libere, care, în
art. 7, alin. (41), menționează că se consideră produse în zona liberă mărfurile obţinute integral
sau mărfurile transformate suficient în această zonă liberă, dacă:
- intervine schimbarea poziţiei mărfii (codului de clasificare) în Nomenclatorul mărfurilor, la
nivelul unuia dintre primele patru semne;
- costul mărfurilor declarate, scoase din zona liberă, depăşeşte costul mărfurilor introduse în
zona liberă din cauza creşterii cu peste 35% a ponderii consumurilor şi cheltuielilor
întreprinderii.
În practica internaţională, precum şi în legislaţiile naționale ale mai multor state, s-au precizat
anumite operaţiuni care nu corespund criteriilor prelucrării suficiente a mărfii. Astfel, și în
Republica Moldova, Legea cu privire la Tariful Vamal indică în art. 21, alin. (4) se consideră că
nu corespund criteriilor prelucrării suficiente a mărfii:
a) operaţiunile de asigurare a păstrării produselor în stare bună în timpul transportului şi
depozitării;
b) operaţiunile de desfacere şi asamblare a ambalajelor;
c) spălarea, curăţarea, înlăturarea prafului, acoperirea cu oxid, cu ulei, cu vopsea sau cu alte
materiale de acoperire;
d) călcarea sau presarea textilelor;
e) operaţiunile simple de vopsire sau lustruire;
f) decorticarea, albirea parţială sau totală, şlefuirea şi lustruirea cerealelor şi a orezului;
g) operaţiunile de măcinare, colorare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr;
h) cojirea, scoaterea sâmburilor şi dezghiocarea fructelor, a nucilor şi a legumelor;
i) ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;
j) cernerea, ciuruirea, sortarea, clasificarea, trierea, asortarea (inclusiv formarea seturilor de
articole);
k) simpla îmbuteliere, punerea în borcane, flacoane, saci, lăzi, cutii, fixarea pe plăci sau
carton şi alte operaţiuni simple de împachetare;

61
 l) aplicarea sau imprimarea mărcilor, a etichetelor, a logotipurilor şi a altor semne similare
distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora;
m) amestecarea simplă a produselor, chiar de diferite tipuri, atunci când unul sau mai mulţi
compuşi ai amestecului nu îndeplinesc condiţiile stabilite pentru a putea fi consideraţi originari;
n) simpla asamblare a părţilor de articole pentru constituirea unui articol complet sau
dezasamblarea produselor în părţi;
o) sacrificarea animalelor;
p) combinaţia din două sau mai multe operaţiuni specificate la lit. a)–o).
Legea cu privire la Tariful Vamal în art. 22 și Regulamentul cu privire la regulile de origine a
mărfurilor p.8 se referă la o situaţie specifică, când determinarea ţării de origine a mărfii are loc
livrarea acestora în loturi. La cererea declarantului trebuie să fie considerată o singură marfă,
marfa în stare demontată sau incompletă, livrată în mai multe loturi, în cazul în care, din motive
de producţie sau transportare, este imposibil de a o expedia într-un singur lot, precum şi marfa
divizată în loturi din greşeală. Atragem atenția că în vederea realizării acestor prevederi sunt
impuse anumite condiţii:
a) înştiinţarea prealabilă a autorităţii vamale despre divizarea mărfii în loturi, indicându-se
cauzele acestei divizări şi specificându-se fiecare lot prin indicarea codului de clasificare a mărfii
conform Nomenclatorului de mărfuri (Nomenclaturii combinate a mărfurilor) şi a datelor despre
valoarea ei şi ţara de origine;
b) confirmarea prin acte a incorectitudinii divizării mărfii în câteva partide;
c) livrarea tuturor loturilor de mărfuri dintr-o ţară de către un singur exportator;
d) introducerea tuturor loturilor de mărfuri prin unul şi acelaşi punct vamal;
e) livrarea tuturor loturilor de mărfuri în termen de cel mult şase luni de la data acceptării de
către autoritatea vamală a declaraţiei vamale sau de la data expirării termenului de prezentare a
acesteia referitor la primul lot.
Este importat să menționăm că accesoriile, piesele de schimb şi instrumentele folosite pentru
maşini, aparate sau vehicule vor avea originea maşinii, aparatului sau vehiculului în cauză, cu
condiţia că acestea sunt importate şi corespund după caracteristicile sale echipamentului în
cauză. La determinarea ţării de origine a mărfii, ambalajul va avea originea mărfii ambalate.
Regulile de origine preferențială au în vedere condiții specifice în ceea ce ține de țara de
origine a mărfurilor și aceasta deoarece o anumită origine înseamnă automat și condiții mai
avantajoase de evaluare vamală, deci și de taxare – fiind în discuție o reducere sau o scutire.
Regulile de origine preferenţiale clarifică dacă produsul importat este originar dintr-un stat ce
beneficiază de preferinţe vamale. Originea preferenţială a mărfii serveşte drept temei pentru

62
acordarea, la importul ei în Republica Moldova a unei serii de avantaje şi facilităţi tarifare.
Potrivit articolului 27 al Legii Republicii Moldova cu privire la tariful vamal, prin facilităţi
tarifare se subînţeleg facilităţile acordate de către ţară, în condiţii de reciprocitate sau unilateral,
pentru mărfurile trecute peste frontiera vamală a acestei ţări sub formă de stabilire a unor cote
tarifare pentru importul sau exportul preferenţial de mărfuri, de reducere a taxei vamale, de
scutire de taxă, de restituire a taxei plătite anterior.
În conformitate cu Capitolul II, p. 1 al Regulamentului cu privire la regulile de origine a
mărfurilor a Republicii Moldova, prin reguli de origine preferenţiale se vor înţelege actele
legislative şi normative cu aplicare generală folosite pentru a determina dacă mărfurile vor
beneficia de un tratament preferenţial în cadrul schimburilor comerciale.
Principiile care urmează a fi respectate de autoritatea împuternicită la aplicarea regulilor de
origine preferenţiale, sunt:
- regulile de origine, inclusiv specificaţiile relative la criteriul de transformare relevante
criteriului de prelucrare suficientă, clar definite;
- regulile de origine nu vor fi utilizate ca instrument de politică comercială;
- regulile de origine nu vor crea (prin ele însele) efecte restrictive, de distorsiune sau
perturbare a schimburilor comerciale şi nu vor necesita îndeplinirea unor condiţii care să nu aibă
legătură cu fabricarea sau prelucrarea mărfii în cauză;
- regulile de origine aplicate importurilor şi exporturilor nu vor fi restrictive, decât acelea
aplicate pentru a determina dacă o marfă este de origine naţională şi nu produc discriminări între
ţări;
- regulile de origine vor fi administrate într-o manieră coerentă, uniformă, imparţială şi
rezonabilă;
- regulile de origine vor avea la bază un criteriu standard pozitiv. Criteriile negative sunt
permise, ca parte a procedurii de clarificare a unui criteriu standard pozitiv sau în cazurile
deosebite în care nu este necesară o determinare pozitivă a originii;
- reglementările, deciziile judiciare şi administrative cu aplicare generală referitoare la
regulile de origine preferenţiale trebuie publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova;
- la cerere, evaluările privind originea vor fi furnizate, cât de curând posibil, dar nu mai târziu
de 150 de zile, după ce o astfel de cerere va fi formulată. Evaluările trebuie făcute publice;
informaţiile confidenţiale nu se vor dezvălui decât dacă acest lucru este cerut în cadrul
procedurilor judiciare sau controalelor fiscale. Evaluările privind originea sunt valabile pentru o
perioada de 3 ani, cu condiţia că faptele şi contextul în care au fost efectuate rămân comparabile

63
şi numai dacă în contextul unor revizuiri la care se face referire la punctul următor nu se adoptă o
decizie contrară;
- noile reguli de origine sau modificările acestora nu vor fi aplicate retroactiv;
- hotărârile administrative în ceea ce priveşte determinarea originii preferenţiale vor putea fi
revizuite pe cale judiciară de către instanţele de judecată competente care vor putea modifica sau
anula această hotărâre;
- toate informaţiile de natură confidenţială sau care vor fi furnizate cu titlu confidenţial în
vederea aplicării regulilor de origine preferenţiale, vor fi tratate strict confidenţial şi nu vor fi
divulgate fără autorizarea expresă a persoanei sau guvernului ce le-a furnizat, cu excepţia cazului
în care divulgarea va fi solicitată în contextul unei proceduri judiciare sau control fiscal.
Reieşind din prevederile alin. 1 al art. 25 al Legii Republicii Moldova cu privire la tariful
vamal, constatăm că la mărfurile provenite din ţările cu care Republica Moldova a încheiat
acorduri privind acordarea cauzei naţiunii celei mai favorizate, poate fi aplicat (restabilit)
regimul preferenţial la tariful vamal în cazul prezentării certificatului de origine al lor cel târziu
la expirarea unui an de la data perfectării actelor vamale. În prezent, Republica Moldova acordă
preferințe vamale mărfurilor produse și importate din Comunitatea Statelor Independente, și
Uniunea Europeană și statele membre la Acordul Central European al Comerțului Liber
(CEFTA), care în afară de Republica Moldova implică și următoarele țări: Republica Macedonia,
Bosnia și Herțegovina, Serbia, Muntenegru, Albania și Kosovo.
Pentru confirmarea originii mărfii, autoritatea vamală este în drept să-i solicite declarantului
prezentarea documentelor care confirmă această origine. Documentele se prezintă odată cu
declarația vamală și cu alte acte prezentate la perfectarea actelor vamale.
Dovada originii mărfii se face prin diferite documente, în funcție de acordurile comerciale
încheiate cu diverse țări sau grupuri de țări. Principalul document care confirmă țara de origine
este certificatul de origine a mărfii, care este documentul ce confirmă univoc ţara de origine a
mărfurilor şi este eliberat de organul abilitat al ţării exportatoare în conformitate cu legislaţia
naţională. În același timp, poate fi utilizată și declarația de origine a mărfii. Declarația de origine
a mărfii se întocmește în formă liberă, cu condiția ca în ea să fie inclusă informația care ar
permite determinarea țării de origine. În calitate de declarație de origine pot fi folosite
documentele comerciale sau orice alte documente care se referă la marfă, care conțin informația
privind țara de origine a mărfii.
În legislația Republicii Moldova se reglementează procedura de completare, autentificare,
eliberare şi control ulterior al certificatelor de origine preferenţială a mărfurilor exportate din
Republica Moldova în cadrul Acordului de Asociere dintre Republica Moldova, pe de o parte, şi

64
Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale
acestora, pe de altă parte, al regimurilor de comerţ preferenţiale cu Uniunea Europeană –
Preferinţele Comerciale Autonome (ATP) şi cu statele care acordă Republicii Moldova Sistemul
Generalizat de Preferinţe (GSP), al regimului de comerţ liber cu statele membre la Acordul
Central European de Comerţ Liber (CEFTA) şi al regimului de comerţ liber cu statele membre la
Acordul de Creare a Zonei de Comerţ Liber în cadrul Comunităţii Statelor Independente (CSI) şi
cu statele cu care Republica Moldova are încheiate acorduri de comerţ liber bilaterale.
În cadrul dreptului vamal al Republicii Moldova documentele ce atestă originea mărfurilor
sunt următoarele:
- Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1. Organele vamale certifică originea mărfurilor
exportate în Uniunea Europeană.
- Certificatul de origine Forma A. Organele vamale certifică originea mărfurilor exportate în
statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene şi acordă Republicii Moldova facilități în baza
Sistemului Generalizat de Preferinţe.
- Certificatul de transport EUR.1. Pentru exportul mărfurilor originare din Republica
Moldova în statele membre la regimul de comerţ liber instituit în baza acordului CEFTA.
- Certificatul de origine a mărfurilor Forma CT-1. Pentru exportul mărfurilor originare din
Republica Moldova în statele membre la Acordul de Creare a Zonei de Comerţ Liber în cadrul
Comunităţii Statelor Independente, precum şi în statele cu care Republica Moldova are încheiate
acorduri de comerţ liber bilaterale..
Totodată, în urma modificării legislației, și anume în baza Legi nr. 71 pentru modificarea și
completarea unor ace legislative, Codul Vamal al Republicii Moldova a fost completat cu
„Secțiunea a 342-a”, prin care se aprobă „Exportatorul aprobat”., care reprezintă persoana
înregistrată în Republica Moldova ce exportă mărfuri de origine preferenţială Republica
Moldova de pe teritoriul vamal al statului şi căreia Serviciul Vamal i-a acordat, la cererea scrisă
a acesteia, dreptul de a documenta pe propria răspundere originea preferenţială a mărfurilor
exportate prin completarea unei „declaraţii de origine a mărfii/declaraţii pe factură”.
Legea cu privire la tariful vamal indică că la introducerea mărfii pe teritoriul vamal,
certificatul de origine sau declaraţia pe factură/declaraţia de origine a ei se prezintă în mod
obligatoriu dacă:
a) ţara de origine a mărfii beneficiază din partea Republicii Moldova de un regim preferenţial;
b) importul mărfurilor din ţara respectivă se reglementează prin restricţii cantitative sau alte
măsuri de reglementare a activităţii comerciale externe;

65
 c) acest lucru este prevăzut de legislaţia în domeniul protecţiei mediului înconjurător, ocrotirii
sănătăţii, protecţiei drepturilor consumatorilor, asigurării ordinii publice, securităţii statului şi în
alte domenii de importanţă vitală, precum şi de acordurile internaţionale la care Republica
Moldova este parte;
d) documentele prezentate pentru perfectare vamală nu conţin date cu privire la originea
mărfii sau autoritatea vamală are temei să presupună că datele declarate cu privire la originea
mărfurilor sunt neautentice.

Bibliografie recomandată:
Acte normative:
1. Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007.
2. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1599 din 13.12.2002 cu privire la regulile
de origine a mărfurilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 20.12.2002, nr. 174-
176/1755.
3. Legea Republicii Moldova Nr. 1031-XIV din 08.06.2000 reglementării de stat a
activităţii comerciale externe. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.09.2000, nr. 119-
120/838.
4. Legea Republicii Moldova Nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.01.2007, nr. ediție specială.
5. Legea Republicii Moldova nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclaturii
combinate a mărfii. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 08.08.2014, nr. 231-237/529.
6. Legea Republicii Moldova nr. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a
activităţii de întreprinzător. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.02.2005, nr. 26-28.

Literatura generală și de specialitate:

1. Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.
2. Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.
Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010.
3. Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега-Л,
2012.
4. Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям
«Юриспруденция».под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011.

66
 5. Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5-е изд., переработ. и доп.
Москва:Юрайт, 2011.
6. Арутюнян Г.В. Правовое регулирование таможенных платежей. Учебное пособие.
Москва: Юриспруденция, 2000. 112 с.
7. Новиков В.Е., Ревин В.Н., Цветинский М.П. Таможенно-тарифное регулирование
внешнеэкономической деятельности и таможенная стоимость. Москва: Эл. Изд. БИНОМ,
2012. 328 с.
8. Оводенко А.А., Фетисов В.А. Государственное регулирование
внешнеэкономической деятельности. Учебное пособие. Санкт-Петербург: СПбГУАП,
2006. 125 с.

67
 TEMA 4. REGLEMENTAREA JURIDICA A TRECERII MĂRFURILOR,
MIJLOACELOR DE TRANSPORT ȘI MIJLOACELOR BĂNESTI PESTE FRONTIERA
VAMALĂ A REPUBLICII MOLDOVA

Obiective de referință:
- să relateze despre principiile generale de trecere a mărfurilor și mijloacelor de transport peste
frontiera vamală a Republicii Moldova;
- să identifice drepturile și obligațiile persoanelor fizice la deplasarea mărfurilor și mijloacelor
bănești peste frontiera vamală;
- să analizeze condițiile de trecere peste frontiera vamală a mijloacelor de transport;
- să evidențieze operațiunile prealabile la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală;
- să determine condițiile de aplicare a Convenției TIR;
- să propună soluții de lege ferenda în perfecționarea reglementărilor privind trecerea mărfurilor
și mijloacelor de transport peste frontiera vamală;
- să evalueze rolul operațiunilor prealabile la vămuirea mărfurilor.

Repere de conţinut:
1. Principiile generale de trecere a mărfurilor, mijloacelor de transport și mijloacelor
bănești peste frontiera vamală a Republicii Moldova.
Prin principii generale de trecere a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera
vamală a Republicii Moldova înţelegem acele reglementări de bază pe care toţi participanţii la
raporturile de import şi export a mărfurilor şi mijloacelor de transport sunt obligaţi să le respecte
şi să se conducă de ele. Aceste principii sunt expuse în capitolul 2 al Codului Vamal. Ele au rolul
unor norme juridice fundamentale obligatorii pentru îndeplinire şi respectare şi formează baza
reglementării legale a trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport, a perfectării actelor vamale
şi a controlului vamal.
Astfel, se definesc următoarele principii:
- Principiul egalităţii persoanelor la trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport –
esenţa acestui principiu constă în faptul, că toate persoanele (fizice şi juridice) beneficiază de
drepturi egale la introducerea şi scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor şi mijloacelor de
transport. Egalitatea juridică se recunoaşte tuturor persoanelor care trec mărfuri, indiferent de
faptul dacă sunt ei sau nu proprietari ai acestor mărfuri, posesori sau au altă calitate care le
permite să înfăptuiască anumite acţiuni cu aceste mărfuri din nume propriu. Nimeni nu poate fi

68
lipsit de dreptul de a introduce şi de a scoate din Republica Moldova mărfuri şi mijloace de
transport sau nu poate fi limitat în acest drept, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislație.
- Principiul interdicţiei şi limitării trecerii anumitor mărfuri peste frontiera vamală
prevede stabilirea unor condiţii în baza cărora poate fi interzisă sau limitată trecerea anumitor
mărfuri şi mijloace de transport. La acestea se atribuie: considerente de securitate a statului, de
asigurare a ordinii publice şi morale, de protecţie a mediului înconjurător, a obiectelor de artă,
obiectelor cu o valoare istorică şi arheologică, de apărare a dreptului la proprietatea intelectuală,
de protecţie a pieţii interne, de apărare a altor interese a Republicii Moldova. Mărfurile şi
mijloacele de transport pot fi interzise total sau parţial de a fi introduse sau scoase de pe teritoriul
Republicii Moldova. Mărfurile interzise total, care au fost introduse pe teritoriul vamal al ţării
trebuie să fie scoase imediat sau returnate în ţară, dacă nu sunt supuse confiscării conform
legislaţiei în vigoare. Dacă mărfurile nu pot fi scoase sau returnate imediat pe teritoriul vamal,
ele sunt păstrate la depozitele provizorii timp de 3 zile. Scoaterea sau returnarea mărfurilor se
efectuează din contul persoanei care a trecut mărfurile peste frontieră sau din contul
transportatorului. La categoria mărfurilor limitate se atribuie mărfurile supuse licenţierii şi
cotării. Dintre acestea fac parte: substanţele narcotice, armamentul etc.
- Principiul declarării mărfurilor prevede, că toate mărfurile şi obiectele care trec frontiera
vamală urmează a fi obligatoriu declarate. Declararea se efectuează atât de persoanele fizice cât
şi de persoanele juridice. Declararea este expunerea de date veridice despre marfă, despre scopul
trecerii, precum şi prezentarea altor date necesare pentru efectuarea controlului vamal, stabilirii
şi încasării drepturilor de import sau de export. Declarare se face în modul stabilit de Serviciul
Vamal. Sunt cunoscute următoarele forme de declarare: verbală, scrisă, electronică, prin acţiune.
- Principiul efectuării controlului vamal. Astfel, în scopul asigurării securităţii statului se
efectuează controlul vamal. Toate mărfurile scoase sau introduse pe teritoriul vamal al Republicii
Moldova pot fi supuse controlului vamal. Sunt cunoscute următoarele forme de control vamal:
controlul documentar, controlul fizic al mărfurilor, controlul corporal, controlul ulterior,
supravegherea vamală.
- Principiul alegerii unui anumit regim vamal, presupune că trecerea mărfurilor şi
mijloacelor de transport peste frontiera vamală se efectuează în dependenţă de regimul vamal
care i se stabileşte. Regimul vamal este o totalitate de condiţii care determină statutul juridic al
mărfurilor. Pe de altă parte regimul vamal stabileşte totalitatea de drepturi şi obligaţii a
declarantului şi ale organelor vamale. La moment conform legislaţiei vamale în Republica
Moldova există 14 regimuri și destinații vamale. Orice persoană are dreptul de a-şi alege un
anumit regim vamal, sau de a renunţa la el schimbând regimul vamal ales.

69
 - Principiul achitării drepturilor de import și export și acordarea liberului de vamă.
- Principiul trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport numai prin locurile de
amplasare a organelor vamale presupune, că trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste
frontiera vamală este permisă numai în locurile de amplasare a organelor vamale şi în orele de
program. Doar ca excepţie şi cu acordul organului vamal trecerea se poate efectua şi în alte
locuri şi în orele de extraprogram. În aceste cazuri taxa pentru proceduri vamale se achită în
mărime dublă.
- Principiul utilizării mărfurilor numai în scopurile declarate presupune că mărfurile şi
mijloacele de transport puse condiţionat în circulaţie, pentru care au fost stabilite facilităţi
vamale pot fi utilizate numai în scopul pentru care au fost acordate aceste facilităţi. Utilizarea
acestor mărfuri în alte scopuri poate fi permisă numai de organul vamal, cu condiţia achitării
drepturilor de import. Pentru asigurarea utilizării mărfurilor numai în scopul declarat organele
vamale efectuează supravegherea vamală.

2. Reglementarea juridică a trecerii mărfurilor și mijloacelor de transport peste

frontiera vamală de către persoanele fizice.
Conform Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul
Republicii Moldova de către persoanele fizice prin bunuri înţelegem mărfuri, obiecte de uz
personal şi mijloace de transport. Atunci când ne referim la mărfuri în sensul dreptului vamal se
are în vedere orice bunuri mobile, obiecte şi alte valori, inclusiv valori valutare (monedă
naţională şi valută străină în numerar, documente de plată şi valori mobiliare exprimate în
monedă naţională şi valută străină), gaze naturale, energie electrică, energie termică, alt fel de
energie, precum şi mijloace de transport, cu excepţia mijloacelor de transport folosite pentru
transportul internaţional de mărfuri şi pasageri, inclusiv containere şi alte instalaţii de transport şi
care se află la evidenţă permanentă în alt stat.
Bunurile trecute de persoane fizice peste frontiera vamală sunt supuse declarării obligatorii.
La introducerea bunurilor, bagajului neînsoţit pe teritoriul vamal, persoanele fizice sau
transportatorul declară şi achită drepturile de import organului vamal situat în punctul de trecere
a frontierei de stat. La solicitare, bunurile şi bagajul neînsoţit pot fi vămuite la organul vamal
situat în interiorul țării, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.
La scoaterea bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova, persoanele fizice sunt în drept de
a vămui mărfurile la organele vamale interne.
Persoanele fizice care trec bunuri peste frontiera vamală a Republicii Moldova le pot declara
sub următoarele forme:

70
 Declararea verbală – formă de declarare care prevede oferirea de către proprietar (posesor),
în formă verbală, la cererea colaboratorului vamal a tuturor datelor cu privire la cantitatea,
calitatea şi valoarea mărfurilor, obiectelor de uz personal care sunt deplasate peste frontiera
vamală. Persoanele fizice au dreptul de a declara verbal organului vamal următoarele bunuri:
a) obiectele de uz personal introduse în ţară, precum şi mărfurile indicate în anexa la Legea cu
privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de
către persoanele fizice;
b) bunurile introduse în ţară, altele decât cele menţionate la lit. a), a căror valoare în vamă nu
depăşeşte suma de 300 euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie;
c) mărfurile ce se scot din ţară a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 1.000 euro şi
care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie;
d) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de până la 5 unităţi (indiferent de
valoarea lor), cu condiţia că bijuteriile menţionate nu sunt omogene.
La cerinţa colaboratorului vamal sau la decizia persoanei, care trece bunuri peste frontiera
vamală, acestea sunt declarate organului vamal în scris.
Declararea în scris, de către persoanele fizice se face prin întocmirea declaraţiei vamale de
forma stabilită (DV-6). Declaraţia vamală se completează de către persoane fizice rezidente sau
nerezidente, care au atins vârsta de 16 ani. Depunerea declaraţiei vamale pentru bunurile
persoanelor, care nu au atins această vârstă, se efectuează de către persoanele care le însoţesc.
Declaraţia vamală trebuie să fie întocmită în limba de stat sau într-o altă limbă de circulaţie
internaţională într-un singur exemplar.
Sunt supuse obligatoriu declarării în scris:
1) valorile valutare care depăşesc limita de 10.000 euro sau echivalentul acestora de fiecare
persoană;
2) armele, cartuşele, materialele explozive sau derivatele lor;
3) substanţele narcotice şi psihotrope;
4) obiectele de artă şi anticariat;
5) substanţele radioactive;
6) substanţele otrăvitoare, cu efect puternic;
7) obiecte ale florei şi faunei, părţile/derivatele lor sau produsele obţinute din ele;
8) mărfurile admise /scoase temporar;
9) mijloacele de transport (plasate în regimurile vamale de import, de admitere temporară sau
de tranzit).

71
 Totodată, bunurile introduse şi scoase de pe teritoriul Republicii Moldova prin intermediul
trimiterilor poştale internaţionale sau bagajului neînsoţit se declară în scris, în modul stabilit.
Declararea prin acţiune – formă de declarare expresă (vădită) a mijlocului de transport auto,
care scuteşte persoana fizică de completarea unor acte vamale cu condiţia prezentării organelor
vamale amplasate în punctele de trecere a frontierei de stat a actelor de înmatriculare a mijlocului
de transport auto, cu înregistrarea ulterioară a acestuia în sistemul informaţional al Serviciului
Vamal.
Persoanele fizice rezidente au dreptul de a introduce mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova
numai în conformitate cu regimurile vamale de import, de tranzit naţional şi de admitere
temporară – în cazul declarării prin acţiune. Persoanele fizice nerezidente au dreptul de a
introduce bunuri pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu regimurile vamale de
import, de admitere temporară şi de tranzit.
Persoanele fizice nerezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova în
regim vamal de admitere temporară bunuri necesare activităţii lor sau pentru uz personal, cu
respectarea următoarelor condiţii:
a) declararea bunurilor în modul stabilit;
b) bunurile să nu fie destinate activităţii comerciale sau de producţie;
c) achitarea drepturilor de import;
d) şederea temporară a persoanei în Republica Moldova este confirmată prin actele respective.
Persoanele fizice nerezidente nu au dreptul de a scoate bunuri de pe teritoriul Republicii
Moldova în conformitate cu regimul vamal de export temporar. Persoanele fizice rezidente au
dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu regimul vamal de
export temporar, bunuri (indiferent de valoarea lor) dacă ele nu sunt destinate activităţii
comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării drepturilor de export şi declarării în modul
stabilit.
Ce ține de destinaţia mărfurilor deplasate de către persoana fizică peste frontiera vamală,
aceasta se determină reieşind din categoria mărfii, cantitatea ei, precum şi din analiza tuturor
circumstanţelor călătoriei.
La stabilirea destinaţiei mărfurilor se iau în considerare următoarele:
a) categoria mărfii: modul de consum, practica de utilizare;
b) cantitatea mărfii: articole omogene de aceeaşi denumire, de aceeaşi mărime, model, culoare
etc.;
c) circumstanţele legate de călătorie: scopul călătoriei, durata ei, ţara în care s-a aflat şi ţara în
care pleacă persoana.

72
 Obligaţia de a confirma faptul că marfa nu este destinată activităţii comerciale sau de
producţie se pune în seama persoanei fizice care deplasează marfa.
Persoanele fizice care trec bunuri peste frontiera vamală a Republicii Moldova sunt obligate:
1) să se oprească în locurile de control vamal, să intre şi să părăsească locul de control vamal
numai cu autorizarea colaboratorului vamal;
2) să prezinte la cererea organului vamal bunurile transportate;
3) să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii;
4) să plătească obligaţiile vamale, în cazurile prevăzute de legislaţie;
5) să efectueze alte cerinţe legale ale autorităţilor vamale.
Introducerea şi scoaterea numerarului în monedă naţională şi a numerarului şi
cecurilor de călătorie în valută străină de către persoane fizice.
Persoanele fizice rezidente şi nerezidente au dreptul:
1) la intrarea în Republica Moldova, de a introduce nelimitat numerar în monedă naţională,
precum şi numerar şi cecuri de călătorie în valută străină;
2) la ieşirea din Republica Moldova, de a scoate numerar în monedă naţională, precum şi
numerar şi cecuri de călătorie în valută străină în sumă totală ce nu depăşeşte 10000 de euro (sau
echivalentul lor) de persoană/călătorie, fără a prezenta organelor vamale documentele
confirmative;
3) la ieşirea din Republica Moldova, de a scoate numerar în monedă naţională, precum şi
numerar şi cecuri de călătorie în valută străină în sumă totală de peste 10000 de euro (sau
echivalentul lor), însă care nu depăşeşte 50000 de euro (sau echivalentul lor) de
persoană/călătorie, cu condiţia prezentării organelor vamale a documentelor confirmative pentru
suma ce depăşeşte 10000 de euro (sau echivalentul lor), şi anume a:
a) actelor vamale ce confirmă introducerea mijloacelor băneşti în Republica Moldova; şi/sau
b) permisiunilor pentru scoaterea mijloacelor băneşti din Republica Moldova, eliberate de
băncile licenţiate, şi/sau a autorizaţiilor pentru scoaterea mijloacelor băneşti din Republica
Moldova, eliberate de Banca Naţională a Moldovei.
Sumele ce depăşesc 50000 de euro (sau echivalentul lor) pot fi trecute doar prin transfer
bancar.
La scoaterea din Republica Moldova, de către persoanele fizice rezidente şi nerezidente, a
mijloacelor în valută străină, alta decât euro sau decât valuta indicată în permisiunea/autorizaţia
pentru scoaterea mijloacelor băneşti din Republica Moldova şi/sau în actul vamal ce confirmă
introducerea mijloacelor băneşti în Republica Moldova, echivalentul sumelor în valutele

73
respective se determină aplicând cursul oficial al leului moldovenesc stabilit de Banca Naţională
a Moldovei, valabil la ziua trecerii frontierei de stat a Republicii Moldova.
Nu se admite introducerea în /scoaterea din Republica Moldova a numerarului în monedă
naţională, precum şi a numerarului şi cecurilor de călătorie în valută străină în bagajul neînsoţit
de către persoana fizică.
Introducerea bunurilor pe teritoriul Republicii Moldova.
Persoanele fizice au dreptul:
a) de a introduce pe teritoriul ţării, fără achitarea drepturilor de import, obiecte de uz personal,
precum şi mărfuri menţionate în anexa la Lege nr. 1569 din 20.12.2002, cu condiţia că acestea
nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie;
b) de a introduce pe teritoriul ţării, fără achitarea drepturilor de import, alte bunuri decât cele
indicate la lit. a), a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 300 euro şi care nu sunt destinate
activităţii comerciale sau de producţie. Dacă valoarea în vamă a bunurilor depăşeşte cuantumul
neimpozabil menţionat, drepturile de import se vor percepe reieşind din valoarea bunului în
vamă (cuantumul neimpozabil indicat nu micşorează valoarea impozabilă a bunului);
c) de a introduce pe teritoriul ţării sau de a primi, prin intermediul trimiterilor poştale
internaţionale sau a bagajelor neînsoţite, bunuri, fără achitarea drepturilor de import, cu condiţia
că acestea nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, în legătură cu stabilirea la loc
de trai permanent în Republica Moldova sau cu obţinerea acestor bunuri prin moştenire. Faptul
stabilirii pentru trai permanent sau obţinerii moştenirii se confirmă prin actele respective;
d) de a primi, prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale, fără achitarea drepturilor de
import, bunuri, cu condiţia că valoarea lor în vamă nu depăşeşte suma de 300 euro şi nu sunt
destinate activităţii comerciale sau de producţie. În cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor
depăşeşte limita neimpozabilă de 300 de euro, drepturile de import se vor calcula pornind de la
valoarea mărfurilor în vamă, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea
impozabilă a acestora;
e) de a introduce pe teritoriul ţării mărfuri care nu sunt prevăzute la lit.a) şi lit.b) şi care nu
sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării tuturor drepturilor de
import şi declarării în modul stabilit;
g) de a primi bunuri prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau al bagajelor
neînsoţite, cu condiţia că acestea nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie,
precum şi cu condiţia achitării drepturilor de import, cu excepţia cazurilor prevăzute la lit.d), şi
declarării în modul stabilit.

74
 Bunurile destinate activităţii comerciale sau de producţie pot fi declarate în regim vamal de
import numai de către persoane fizice agenţi economici, înregistrate în modul stabilit ca subiecte
ale activităţii de întreprinzător.
Scoaterea bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova.
Persoanele fizice au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova:
a) bunuri, indiferent de valoarea lor (inclusiv cele expediate prin intermediul trimiterilor
poştale internaţionale sau bagajelor neînsoţite), fără achitarea drepturilor de export, cu condiţia
declarării lor în modul stabilit şi dacă aceste bunuri nu sunt destinate activităţii comerciale sau de
producţie;
b) bunuri (inclusiv cele expediate prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau
bagajelor neînsoţite) destinate activităţii comerciale sau de producţie a căror valoare în vamă nu
depăşeşte suma de 100.000 euro, cu condiţia respectării măsurilor de politică economică,
achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit.
Bunurile destinate activităţii comerciale sau de producţie a căror valoare în vamă depăşeşte
suma de 100.000 euro pot fi scoase de pe teritoriul Republicii Moldova, în modul stabilit, numai
de agenţii economici care sunt înregistraţi la Î.S. Camera Înregistrării de Stat ca subiecţi ai
activităţii de întreprinzător.
Procedura de introducere şi scoatere a obiectelor şi bijuteriilor din metale şi pietre
preţioase.
În conformitate cu art. 8 al Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de
pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice, acestea pot introduce şi scoate
obiecte şi bijuterii din metale şi pietre preţioase. Astfel, persoanele fizice au dreptul:
1) de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova:
a) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de până la 5 unităţi (indiferent de valoarea
lor), fără achitarea drepturilor de import, cu condiţia că bijuteriile menţionate nu sunt omogene;
b) obiecte din metale şi pietre preţioase care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de
producţie, cu condiţia achitării drepturilor de import şi declarării în modul stabilit;
2) de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova:
a) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de până la 5 unităţi (indiferent de valoarea
lor), fără achitarea drepturilor de export, cu condiţia că bijuteriile indicate nu sunt omogene;
b) obiecte din metale şi pietre preţioase produse de agenţii economici autorizaţi (cu excepţia
celor indicate la lit. a) a prezentului punct) a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 10.000
euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării
drepturilor de export şi declarării în modul stabilit;

75
 c) obiecte din metale şi pietre preţioase a căror valoare în vamă depăşeşte suma de 10.000
euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării
drepturilor de export, declarării în modul stabilit şi prezentării organului vamal a autorizaţiei
eliberate de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Culturii, prin care se confirmă costul lor şi faptul
că obiectele respective nu prezintă valoare culturală;
d) obiecte din metale şi pietre preţioase (inclusiv şi cele expediate prin intermediul trimiterilor
poştale internaţionale sau bagajelor neînsoţite), produse de agenţii economici autorizaţi şi
destinate activităţii comerciale sau de producţie, a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de
100.000 euro, cu condiţia respectării măsurilor de politică economică, achitării drepturilor de
export şi declarării în modul stabilit.
Introducerea şi scoaterea valorilor culturale.
Condițiile de introducere şi scoatere a valorilor culturale sunt stipulate în art. 9 al Legii cu
privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de
către persoanele fizice. Respectiv, persoanele fizice au dreptul de a introduce pe teritoriul
Republicii Moldova valori culturale cu condiţia prezentării organului vamal a autorizaţiei
eliberate de autoritatea competentă a statului de expediere, respectării măsurilor de politică
economică, achitării drepturilor de import şi declarării în modul stabilit.
În cazul apariţiei suspiciunilor referitoare la obiectul deplasat precum că acesta prezintă
valoare culturală, dar persoana fizică nu dispune de autorizaţia respectivă eliberată de autoritatea
competentă a statului de expediere, organul vamal va permite trecerea bunului menţionat cu
condiţia prezentării autorizaţiei eliberate de Ministerul Culturii al Republicii Moldova, prin care
se va confirma costul lui şi faptul că obiectul respectiv nu prezintă valoare culturală.
Persoanele fizice nu au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova valori
culturale. Alte valori din domeniul artei, literaturii, ştiinţei, culturii şi religiei pot fi scoase de pe
teritoriul ţării cu condiţia respectării legislației şi prezentării autorizaţiei eliberate de Ministerul
Culturii al Republicii Moldova, în care se specifică costul obiectului şi faptul că acesta nu
prezintă valoare culturală.
Introducerea şi scoaterea mijloacelor de transport auto.
Persoanele fizice rezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova:
a) – mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8702 destinate transportării a mai
mult de 20 de persoane şi la poziţiile tarifare 8704 şi 8705, precum şi motoarele şi caroseriile lor,
cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani;
– tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 10 000, 8701 20, 8701 30, 8701 90 900,
precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 12 ani;

76
 – tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 90 110–8701 90 500, precum şi motoarele şi
caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 20 de ani;
– mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 (cu excepţia autovehiculelor de
epocă), precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani;
– autovehicule concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane, clasificate la poziţia
8702, precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 7 ani,
procurate (obţinute prin donaţie) în străinătate, cu condiţia declarării şi achitării drepturilor de
import la organul vamal situat în punctul de trecere a frontierei de stat. Mijloacele de transport
menţionate trebuie să fie scoase de la evidenţă de la autoritatea competentă a statului de
expediere;
b) – mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8702 destinate transportării a mai
mult de 20 de persoane şi la poziţiile tarifare 8704 şi 8705, precum şi motoare şi caroseriile lor,
cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani;
– tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 10 000, 8701 20, 8701 30, 8701 90 900,
precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 12 ani;
– tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 90 110–8701 90 500, precum şi motoarele şi
caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 20 de ani;
– mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 (cu excepţia autovehiculelor de
epocă), precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani;
– autovehicule concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane, clasificate la poziţia
8702, precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 7 ani,
obţinute în folosinţă (fapt confirmat prin actele respective), cu condiţia aflării acestora la
evidenţă permanentă în alt stat şi declarării lor la intrare în ţară conform modului stabilit, fără
achitarea drepturilor de import.
Persoanele fizice rezidente nu au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova:
a) mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8702 destinate transportării a mai
mult de 20 de persoane şi la poziţiile tarifare 8704 şi 8705, precum şi motoare şi caroseriile lor,
cu termenul de exploatare de peste 10 ani;
b) tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 10 000, 8701 20, 8701 30, 8701 90 900,
precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare de peste 12 ani;
c) tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 90 110–8701 90 500, precum şi motoarele şi
caroseriile lor, cu termenul de exploatare de peste 20 de ani;
d) mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 (cu excepţia autovehiculelor
de epocă), precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare de peste 10 ani;

77
 e) autovehicule concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane, clasificate la poziţia
8702, precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare de peste 7 ani,
inclusiv cele obţinute prin moştenire şi în legătură cu stabilirea la loc de trai permanent în
Republica Moldova, indiferent de regimul vamal ales.
Persoanele fizice rezidente şi cele nerezidente, prin derogare de la prevederile art.20 al
Codului vamal al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20 iulie 2000, au dreptul de a introduce
pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de transport auto, indiferent de termenul de exploatare
a acestora, doar în cazul în care vor fi declarate prin acţiune şi plasate în regimul vamal de
admitere temporară, cu achitarea vinietei şi cu respectarea următoarelor condiţii:
a) mijloacele de transport auto se află la evidenţă permanentă în alte state;
b) persoanele fizice rezidente să deţină în proprietate sau să aibă drept de folosinţă asupra
mijloacelor de transport, fapt confirmat prin actele corespunzătoare; persoanele fizice
nerezidente să fie proprietari ai mijloacelor de transport şi să locuiască temporar în Republica
Moldova, aceste fapte fiind confirmate prin actele corespunzătoare;
c) mijloacele de transport auto să fie scoase de pe teritoriul Republicii Moldova până la
expirarea termenului acordat, conform regimului vamal de admitere temporară;
d) mijloacele de transport auto să nu fie folosite pentru transportul de mărfuri şi de pasageri;
e) în cazul în care persoanelor fizice nerezidente li se acordă un alt regim de şedere pe
teritoriul Republicii Moldova, documentele confirmative se vor prezenta organului vamal în
vederea prelungirii termenului de aflare a mijlocului de transport auto declarat prin acţiune,
informaţia respectivă incluzându-se în Registrul de stat al transporturilor.
În cazul în care persoana fizică părăseşte teritoriul Republicii Moldova fără mijlocul de
transport auto care a fost introdus cu condiţia scoaterii acestuia de pe teritoriul Republicii
Moldova, aceasta este obligată să plaseze mijlocul de transport auto sub supraveghere vamală în
regimul vamal de antrepozit vamal sau depozit provizoriu ori să depună o sumă de garanţie, până
la expirarea termenului acordat, în cuantum egal cu drepturile de import prevăzute pentru
plasarea acestui mijloc de transport în regimul vamal de import. În cazul în care mijlocul de
transport auto nu este scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul indicat, sumele de
garanţie depuse se transferă integral la bugetul de stat. În cazul în care mijlocul de transport a
fost scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit, suma de garanţie se restituie
persoanei fizice.
Mijloacele de transport auto neînmatriculate în Republica Moldova care au termenul de
exploatare de peste 10 ani (cu excepţia autovehiculelor de epocă de la poziţia tarifară 8703), iar
cele concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane, clasificate la poziţia tarifară 8702

78
– termenul de exploatare de peste 7 ani, care aparţin persoanelor fizice şi sunt introduse pe
teritoriul Republicii Moldova pot fi înstrăinate numai în scopul scoaterii lor ulterioare de pe
teritoriul ţării.
Persoanelor fizice li se interzice introducerea pe teritoriul Republicii Moldova a motoarelor şi
caroseriilor care au termenul de exploatare de peste 10 ani (cu excepţia celor pentru
autovehiculele de epocă de la poziţia tarifară 8703), iar a motoarelor şi caroseriilor destinate
autovehiculelor concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane, clasificate la poziţia
tarifară 8702 – termenul de exploatare de peste 7 ani, cu excepţia motoarelor şi caroseriilor
introduse pe teritoriul ţării de persoane fizice nerezidente în conformitate cu regimul vamal de
tranzit, cu condiţia escortării obligatorii a acestora de către serviciul de supraveghere şi escortare.
Se interzice organelor vamale vămuirea mijloacelor de transport auto, motoarelor şi
caroseriilor care au termenul de exploatare de peste 10 ani (cu excepţia autovehiculelor de epocă
de la poziţia tarifară 8703), iar a celor concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane,
clasificate la poziţia tarifară 8702, precum şi a motoarelor şi a caroseriilor pentru acestea –
termenul de exploatare de peste 7 ani, care aparţin persoanelor fizice rezidente.
Drept bază la calcularea termenului de exploatare a mijlocului de transport auto, motorului şi
caroseriei se ia anul de producţie. Anul de producţie se stabileşte în baza datelor ce se conţin în
certificatul de înmatriculare (paşaportul tehnic) şi în codul VIN, indicat în numărul de
identificare al vehiculului de modelul respectiv. În cazul necorespunderii datelor ce se conţin în
documentele de înmatriculare cu datele ce se conţin în codul VIN, drept bază se iau datele uzinei
producătoare a vehiculului. În cazul în care o persoană prezintă copii ale actelor de
înmatriculare, anterior eliberate de ţara exportatoare a vehiculului, şi dacă există careva
suspiciuni privind anul de producţie indicat în copiile acestor acte, anul de producţie se stabileşte
în baza datelor uzinei producătoare. Dacă, prin aceste metode, nu se stabileşte anul de producţie
al vehiculelor supuse evidenţei în Registrul de stat al transporturilor, în modul respectiv al
sistemului informaţional „Asycuda World” se face menţiunea de rigoare.

3. Operațiuni prealabile trecerii mărfurilor peste frontiera vamală.

Operațiunile prealabile sunt aplicate în cadrul procedurii de trecere peste frontiera vamală a
mărfurilor de către agenții economici, participanți la activitatea economică externă. Astfel, prin
operaţiuni prealabile se înţeleg acţiunile vamale precedente vămuirii şi plasării mărfurilor şi
mijloacelor de transport sub o anumită destinaţie vamală. Operaţiunile prealabile sunt menite să
faciliteze şi să urgenteze vămuirea mărfurilor şi mijloacelor de transport, plasarea lor sub o

79
anumită destinaţie vamală. Prin operaţiunile prealabile nu este admisă introducerea sau scoaterea
din Republica Moldova a mărfurilor şi mijloacelor de transport prohibite.
Se definesc ca operaţiuni prealabile vămuirii mărfurilor următoarele:
- Informarea organului vamal despre trecerea de mărfuri peste frontiera vamală.
La introducerea de mărfuri şi mijloace de transport pe teritoriul vamal, inclusiv din zonele
libere, transportatorul înştiinţează organul vamal despre trecerea frontierei vamale. Organul
vamal înregistrează această înştiinţare şi stabileşte timpul şi locul unde mărfurile şi mijloacele de
transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite.
Despre scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport din Republica Moldova, persoana care
le trece informează în prealabil organul vamal. Acesta înregistrează înştiinţarea şi stabileşte
timpul şi locul unde mărfurile şi mijloacele de transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite.
Dacă persoana care trece mărfurile şi mijloacele de transport peste frontiera vamală nu
înştiinţează organul vamal, această obligaţie îi revine transportatorului.
- Prezentarea mărfurilor, mijloacelor de transport şi documentelor însoţitoare la locul
stabilit de organul vamal.
După înştiinţarea organului vamal, transportatorul este obligat să prezinte mărfurile,
mijloacele de transport şi documentele însoţitoare la locul stabilit de organul vamal fără
schimbări, cu excepţia uzurii lor normale şi a pierderilor naturale aferente transportării şi
păstrării în condiţii bune, fără a le utiliza în alte scopuri.
Dacă, în caz de avarie sau de forţă majoră, transportatorul nu poate prezenta mărfurile,
mijloacele de transport şi documentele însoţitoare în termenul stabilit, el este obligat să
întreprindă măsuri pentru a asigura păstrarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a
documentelor însoţitoare şi să informeze imediat organul vamal proxim despre condiţiile care au
survenit şi despre locul aflării mărfurilor, mijloacelor de transport şi documentelor însoţitoare.
Mărfurile şi mijloacele de transport sunt aduse la destinaţie, iar documentele însoţitoare sunt
prezentate organului vamal. Despre sosirea mărfurilor şi mijloacelor de transport, organul vamal
este înştiinţat în cel mult 30 de minute după sosire, iar în cazul aducerii mărfurilor şi mijloacelor
de transport în orele extraprogram - în cel mult 30 de minute după începerea programului
organului vamal.
La transportul mărfurilor pe cale rutieră, transportatorul este obligat să prezinte organului
vamal certificatul de înmatriculare al mijlocului de transport şi documentele de însoţire a
mărfurilor.
La transportul mărfurilor pe cale ferată, organele căilor ferate sau reprezentanţii acestora
depun la organul vamal din staţia de frontieră documentele însoţitoare ale garniturii de tren.

80
 La transportul mărfurilor pe cale maritimă sau fluvială, comandantul, armatorul sau agentul
navei care transportă mărfuri ce urmează a fi descărcate sau transbordate este obligat să prezinte
organului vamal, în termen de 24 de ore de la acostare, exemplarul original al manifestului
încărcăturii şi să depună o copie a acestuia.
După încărcarea navelor cu mărfuri destinate exportului, comandantul, armatorul sau agentul
navei este obligat să prezinte organului vamal originalul manifestului încărcăturii şi să depună o
copie după acesta cu cel puţin 6 ore înainte de plecarea navei.
Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat ca în cel mult 12 ore de la acostarea
navei în port să depună declaraţia proviziilor de bord.
Navele care staţionează mai puţin de 12 ore în port şi nu efectuează operaţiuni de încărcare,
descărcare sau transbordare sunt exceptate de obligativitatea depunerii declaraţiei proviziilor de
bord.
În declaraţia proviziilor de bord se înscriu următoarele bunuri aflate pe navă:
a) armamentul, muniţiile, materialele explozive, produsele şi substanţele stupefiante,
psihotrope sau explozive, precum şi alte bunuri prohibite la introducerea sau scoaterea din ţară;
b) produsele din tutun şi băuturile alcoolice care aparţin navei, precum şi cele aparținând
membrilor echipajului care depăşesc cantitatea necesară uzului personal;
c) alimentele şi obiectele noi de uz curent aparținând navei;
d) bunurile, inclusiv cele de valoare, aparținând membrilor echipajului, care depăşesc
cantitatea necesară uzului personal.
Prevederile sus menţionate se aplică în mod corespunzător şi mărfurilor transportate pe calea
aerului, dar, în acest caz, termenul de depunere a manifestului încărcăturii este de 3 ore.
La transportul trimiterilor poştale internaţionale, organele poştale sunt obligate să prezinte la
biroul vamal de frontieră, direct sau prin reprezentant, lista sacilor poştali.
La transportul de mesagerie, transportatorul este obligat să prezinte biroului vamal de
frontieră lista coletelor.
- Controlul vamal al mijloacelor de transport al mărfurilor la birourile vamale de
frontieră.
La trecerea frontierei de stat, organele vamale efectuează identificarea mijloacelor de
transport pe baza documentelor de însoţire.
La transportul mărfurilor pe calea rutieră, organul vamal controlează exteriorul
autovehiculului, cabina acestuia şi, după caz, agregatul frigorific. La mijloacele de transport fără
încărcătură se efectuează şi controlul compartimentului de marfă.

81
 Dacă la controlul exterior al autovehiculului se constată sigilii lipsă sau în cazul în care
sigiliile aplicate la expediere au fost violate ori compartimentul de marfă prezintă urme de
violare, se efectuează şi controlul vamal al mărfurilor. În acest caz, organul vamal consemnează
rezultatul controlului într-un proces-verbal de constatare, care se semnează şi de transportator.
La transportul mărfurilor pe cale ferată, organul vamal verifică:
a) exteriorul vagoanelor acoperite care conţin mărfuri, prin controlul integrităţii sigiliilor,
ferestrelor, acoperişului, pereţilor şi platformei;
b) interiorul şi exteriorul vagoanelor descoperite care conţin mărfuri;
c) exteriorul locomotivei;
d) exteriorul şi interiorul anexelor tehnice ale locomotivei şi cabinei mecanicului.
Vagoanele cu sigilii lipsă sau violate, precum şi vagoanele care nu pot fi sigilate se supun şi
controlului vamal interior. Organul vamal consemnează rezultatul controlului într-un proces-
verbal de constatare, care se semnează şi de organele căilor ferate. Aceeaşi procedură se aplică şi
sacilor poştali şi coletelor.
La transportul mărfurilor pe cale maritimă, controlul vamal la sosirea navei se efectuează în
prezenţa organelor portuare, a comandantului ori a armatorului, precum şi a reprezentantului
agenţiei de navigaţie.
Controlul vamal al navei la sosire constă în verificarea prin sondaj a cabinelor, sălilor,
cambuzelor, restaurantelor şi a sălii maşinilor, pentru a constata dacă există concordanţă între
declaraţia proviziilor de bord şi bunurile supuse declarării. Comandantul, armatorul sau agentul
navei este obligat să prezinte organului vamal originalul manifestului încărcăturii.
Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să comunice organului vamal plecarea
navei cu cel puţin 6 ore înainte, în vederea efectuării controlului vamal.
Controlul vamal la plecarea navei constă în verificarea concordanţei manifestului încărcăturii
cu declaraţiile vamale sau permisele de transbordare eliberate, precum şi situaţia proviziilor de
bord.
În timpul efectuării controlului vamal la plecare este permisă coborârea sau urcarea la bord
numai a comandantului sau secundului navei.
La transportul mărfurilor cu aeronave autohtone, controlul vamal se efectuează imediat după
aterizare, precum şi înainte de decolare. La acest control se urmăreşte dacă la bord există şi alte
bunuri decât cele din dotarea aeronavelor, pentru a li se aplica regimul vamal corespunzător
destinaţiei lor.

82
 Controlul vamal în interiorul aeronavelor străine se efectuează numai în cazul în care există
indicii temeinice privind nerespectarea reglementărilor vamale sau dacă nava staţionează pe
aeroport mai mult de 6 ore peste ora de decolare prevăzută în orarul de zbor.
În cazul aeronavelor autohtone de pasageri, controlul vamal în interior se efectuează la sosire,
după debarcarea pasagerilor, şi la plecare, înainte de îmbarcarea acestora.
- Examinarea mărfurilor de către declaranţii vamali şi prelevarea eşantioanelor.
Declarantul vamal sau reprezentantul acestuia poate să verifice, înainte de depunerea
declaraţiei vamale, felul şi cantitatea mărfurilor sosite sau care se expediază. De asemenea, el
poate solicita organelor vamale permisiunea de a preleva eşantioane.
Examinarea prealabilă a mărfurilor şi prelevarea de eşantioane se efectuează sub supraveghere
vamală.
- Declararea sumară şi depozitarea provizorie.
Declaraţia sumară se completează pe formularul elaborat în conformitate cu normele emise
de Serviciul Vamal privind declaraţia sumară.
Mărfurile, din momentul prezentării lor la organul vamal şi până la punerea în liberă circulaţie
sau la plasarea sub o anumită destinaţie vamală, se află în depozitare provizorie sub
supraveghere vamală.
Depozitul provizoriu este înfiinţat de organul vamal, de alte structuri subordonate Serviciului
Vamal sau de brokerul vamal.
În cazul în care mărfurile necesită condiţii speciale de depozitare ce nu pot fi asigurate,
depozitarea provizorie poate fi efectuată şi la locul de destinaţie a bunurilor sub supraveghere
vamală sau în alte locuri autorizate de organul vamal în modul stabilit de legislaţie.
În depozitul provizoriu pot fi plasate orice mărfuri. Mărfurile susceptibile de a altera alte
mărfuri sau cele ce necesită condiţii speciale de păstrare trebuie să fie ţinute în încăperi speciale.
Plasarea mărfurilor în depozitul provizoriu se efectuează în baza declaraţiei sumare.
Mărfurile se pot afla în depozitul provizoriu cel mult 20 de zile, cu excepţia cazurilor
prevăzute. Pentru unele categorii de mărfuri, Serviciul Vamal poate stabili un termen mai redus.
La solicitarea declarantului sau a brokerului vamal care activează în numele acestuia, organul
vamal poate prelungi, cu cel mult 60 de zile, termenul stabilit în declaraţia sumară.
Mărfurile aflate în depozit provizoriu pot fi controlate de organul vamal. Cu permisiunea
organului vamal, pot fi prelevate probe şi mostre de mărfuri.
Dacă, până la expirarea termenului, declarantul nu a soluţionat situaţia mărfurilor aflate în
depozit provizoriu, acestea se consideră abandonate în favoarea statului şi se valorifică conform
legii.

83
 În cazul în care mărfurile aflate în depozit provizoriu urmează a fi distruse, cheltuielile legate
de aceasta sunt suportate de persoana care a plasat mărfurile în depozitul provizoriu. Solidar cu
această persoană, la plata cheltuielilor, este şi deţinătorul depozitului provizoriu, cu excepţia
cazului când depozitul provizoriu este înfiinţat de către organele vamale.

4. Principii generale de aplicare a Convenției TIR.

Convenţia TIR se referă la transportul mărfurilor efectuat cu vehicule rutiere, ansambluri de
vehicule şi în containere, fără transbordare intermediară, peste una sau mai multe frontiere de la
biroul vamal de plecare al unei Părţi contractante până la biroul vamal de destinaţie al altei Părţi
contractante, cu condiţia că o parte anumită din operaţiunea TIR dintre începutul şi sfârșitul ei se
efectuează cu vehicule rutiere.
Mărfurile transportate cu respectarea procedurii TIR se scutesc de plata sau depozitarea
taxelor de intrare sau ieşire şi a impozitelor la birourile vamale intermediare. La aceste birouri
vamale nu se percep taxe pentru perfectarea vamală a carnetelor TIR.
Mărfurile transportate în cadrul procedurii TIR în vehicule rutiere sigilate, în ansambluri de
vehicule sigilate sau în containere sigilate,de regulă, nu vor fi supuse controlului vamal la
birourile vamale intermediare. Controlul vamal la aceste vămi poate fi efectuat doar în cazuri
excepţionale, dacă există destule motive de a presupune că în secţiile sigilate ale vehiculelor sau
în containerele sigilate se află obiecte care nu sunt indicate în manifestul carnetului TIR.
Prevederile Convenţiei TIR nu împiedică aplicarea restricţiilor impuse de considerente de ordin
moral şi social, de ocrotire a sănătăţii sau de igienă, precum şi efectuarea controlului veterinar şi
fitosanitar.
Procedura TIR se aplică în condiţia, când mărfurile:
- sunt însoțite de carnetul TIR, completat şi perfectat în conformitate cu Convenţia TIR;
- sunt asigurate de garanţia asociaţiei garante;
- sunt transportate în vehicule rutiere, ansambluri de vehicule şi în containere agreate în
prealabil pentru transportare sub sigilii vamale (cu excepţia transportului mărfurilor grele sau a
celor voluminoase), totuşi, vehiculele se vor considera ele însele marfă la mânarea lor cu mers
propriu, dacă sunt indicate în manifestul carnetului TIR.
Pe vehicule trebuie să fie fixate plăci dreptunghiulare cu inscripţia „TIR". Una din ele se
fixează în faţa, iar alta - în spatele vehiculului rutier sau al ansamblului de vehicule, astfel, încât
ele să fie vizibile. Aceste plăci trebuie să fie detaşabile sau construite şi instalate în aşa mod,
încât să poată fi întoarse, acoperite, îndoite etc., ceea ce ar putea demonstra că acest transport nu
are atribuţie la procedura TIR.

84
 Operaţiunea TIR se poate efectua prin câteva birouri vamale de plecare în una sau câteva ţări
cu condiţia, ca numărul birourilor vamale de plecare şi de destinaţie să nu fie mai mare de patru.
În cazul existenţei a câtorva birouri vamale de plecare, carnetul TIR trebuie completat aşa, încât
mărfurile încărcate ulterior la diferite vămi să fie introduse suplimentar în manifest şi ca birourile
vamale de plecare să indice datele referitoare la noile ştampile aplicate şi să facă însemnări de
confirmare a mărfurilor, încărcate ulterior.
Birourile vamale de intrare şi birourile vamale de ieşire ale Republicii Moldova pot stabili
termenul de sosire a mărfurilor la birourile vamale de destinaţie sau de ieşire, care se află pe
teritoriul Republicii Moldova, şi să stabilească itinerarul deplasării vehiculelor.
Dacă suma taxelor şi impozitelor vamale achitate pentru mărfurile transportate este mai mare
decât suma garanţiei sau dacă există motive de a presupune că transportatorul nu poate garanta
respectarea prevederilor legislaţiei vamale a Republicii Moldova, atunci poate fi aplicată
însoţirea mărfurilor de către funcţionarii organelor vamale.
Dacă transportul efectuat sub acoperirea carnetului TIR traversează pe o porţiune de traseu pe
teritoriul unei ţări care nu este Parte contractantă a Convenţiei TIR sau dacă procedura TIR se
întrerupe în legătură cu aplicarea altor sisteme de tranzit mai avantajoase, atunci operaţiunea TIR
este sistată pe această porţiune de drum. Transportul conform procedurii TIR se poate relua cu
condiţia ca sigiliile vamale sau alte mijloace de identificare vamală să nu fie deteriorate.
Carnetul TIR este compus din 4 pagini de copertă, foaia nedetaşabilă nr. 1/2 (de culoare
galbenă) şi cotorul nr. 1/2, foile detaşabile nr. 1 şi cotoarele nr. 1 (de culoare albă), foile
detaşabile nr. 2 şi cotoarele nr. 2 (de culoare verde) şi procesul-verbal al accidentelor rutiere (de
culoare galbenă). Combinaţia din foi detaşabile şi cotoare (nr. 1 şi nr. 2), de regulă, are menirea
de a fi utilizată în fiecare stat (de expediţie, de tranzit şi de destinaţie). Foaia detaşabilă nr. 1 şi
cotorul nr. 1 sunt destinate pentru utilizare la birourile vamale expeditoare şi la birourile vamale
de intrare, iar foaia detaşabilă nr. 2 şi cotorul nr. 2 - la birourile vamale de ieşire şi la birourile
vamale de destinaţie.
Carnetele TIR folosite în prezent conţin 4, 6, 14 sau 20 de foi (adică din 2, 3, 7 sau 10
completuri) şi sunt destinate pentru transportarea mărfurilor, respectiv, prin teritoriile a 2, 3, 7
sau 10 state.
Dreptul de a efectua transportul cu respectarea procedurii TIR îi aparţine doar deţinătorului
carnetului TIR.
Carnetele TIR sunt eliberate de asociaţiile garante ale statelor participante la Convenţia TIR,
1975. În Republica Moldova carnetele TIR sunt eliberate de către Asociaţia de Transport Auto
Internaţional din Moldova AITA. Aceste carnete se tipăresc în limba franceză, cu excepţia

85
paginii nr. 1 a copertei, rubricile căreia se tipăresc şi în limba engleză, şi a primei foi
nedetaşabile de culoare galbenă, care se tipăreşte în limba română sau engleză.
În carnetul TIR nu se admit ştergeri şi scrieri suprapuse. Toate rectificările se vor efectua prin
tăierea datelor greşite. Datele corecte se scriu deasupra şi se autentifică de către deţinătorul
carnetului TIR (până la perfectarea vamală a acestuia) sau de către autorităţile vamale.
Asociaţia garantă stabileşte termenul de valabilitate a carnetului TIR. Data expirării
valabilităţii carnetului TIR se indică la rubrica 1 de la pagina 1 a copertei. După expirarea acestui
termen carnetul TIR nu poate fi acceptat pentru perfectare de către biroul vamal de plecare. Dacă
carnetul TIR a fost acceptat pentru perfectare de către biroul vamal de plecare în ultima zi a
termenului de valabilitate a acestuia sau până la această dată, atunci carnetul TIR e valabil până
la terminarea transportului cu respectarea procedurii TIR. Termenul de valabilitate a carnetului
TIR poate fi prelungit doar de către asociaţiile garante, care eliberează carnetele TIR. Datele
referitoare la prelungire se indică la rubrica 1 a carnetului TIR şi se autentifică prin aplicarea
ştampilei asociaţiei garante.
Carnetele TIR pot fi perfectate cu sau fără rezerve. Rezervele trebuie să se refere la
contravenţiile comise la livrarea şi tranzitul mărfurilor cu respectarea procedurii TIR. Rezervele
se indică la rubrica 27 a foii detaşabile şi la rubrica 5 a cotorului carnetului TIR. Totodată, în
aceste rubrici se pune simbolul "R" şi se face descrierea succintă a contravenţiei. Dacă carnetul
TIR este perfectat fără rezerve, organele vamale nu pot cere de la asociaţia garantă plata taxelor
şi impozitelor vamale, cu excepţia cazurilor în care adeverirea perfectării vamale a fost obţinută
în mod ilicit sau fraudulos sau când mărfurile încă n-au fost aduse la birourile vamale de
destinaţie sau de ieşire.
În Republica Moldova la tranzitul şi livrarea mărfurilor sub supraveghere vamală cu
respectarea procedurii TIR, asociaţie garantă este Asociaţia de Transport Auto Internaţional din
Moldova AITA. În conformitate cu actul de garanţie, Asociaţia AITA îşi asumă obligaţia de a
achita taxele şi impozitele vamale de intrare şi de ieşire exigibile, la fel şi orice dobânzi de
întârziere care se cuvin în conformitate cu legislaţia vamală a Republicii Moldova la constatarea
abaterilor de la procedura TIR. Răspunderea Asociaţiei AITA se extinde atât asupra
transportatorilor din Republica Moldova, cât şi asupra celor străini, care transportă mărfuri cu
respectarea procedurii TIR pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de faptul, care asociaţie
naţională garantă a eliberat carnetul TIR.
Pentru fiecare carnet TIR se garantează achitarea taxelor şi impozitelor vamale în limita sumei
de 60 000 (şaizeci mii) euro. Suma indicată se plăteşte în lei moldoveneşti la cursul de referinţă

86
al Băncii Naţionale a Moldovei în ziua precedentă zilei de achitare. Limitarea sumei maxime de
achitare pentru fiecare carnet TIR nu se extinde asupra băuturilor alcoolice, articolelor din tutun.
Asociaţia AITA devine răspunzătoare în faţa organelor vamale ale Republicii Moldova pentru
finalizarea corespunzătoare a regimului vamal de tranzit sau pentru livrarea mărfurilor sub
supraveghere vamală din momentul intrării lor în Republica Moldova, iar la ieşire din Republica
Moldova - din momentul acceptării carnetului TIR pentru perfectare de către biroul vamal de
plecare. Asociaţia AITA poartă răspundere nu numai pentru mărfurile enumerate în carnetul
TIR, dar şi pentru orice mărfuri care, nefiind enumerate în carnetul TIR, se află în secţia sigilată
a vehiculului rutier sau în containerul sigilat.

Bibliografie recomandată:
Acte normative:
1. Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007.
2. Legea Republicii Moldova nr. 1569-XV din 20.12.2002 cu privire la modul de
introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2002, nr. 185-189/1416.
3. Hotărârea Guvernului nr. 1086 din 25.11.1997 pentru aprobarea Regulamentului cu
privire la modul de aplicare a Convenţiei vamale relativ la transportul internaţional de mărfuri
sub acoperirea carnetului TIR (Convenţia TIR, 1975).
4. Hotărârea Guvernului nr. 1185 din 30.09.2003 despre aprobarea Regulamentului cu
privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Moldovei de către
persoanele fizice.
5. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1140 din 02.11.2005 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al Republicii
Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.11.2005, nr. 157-160/1285.
6. Legea Republicii Moldova nr. 62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.07.2008, nr. 127-130/496.

Literatura generală și de specialitate:

1. Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.
2. Бакаева О.Ю., Матвиенко Г.В. Таможенное право России. Курс лекций. Москва:
Эксмо, 2009.

87
 3. Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега-Л,
2012.
4. Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям
«Юриспруденция» под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011.
5. Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3-е изд. перераб. и доп. Москва:
ЮРАЙТ, 2010.
6. Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5-е изд., переработ. и доп. Москва:
Юрайт, 2011.
7. Богомолова А.А. Таможенное право. Конспект лекций. Москва: Юрайт, 2010. 169 с.

88
 TEMA 5. DREPTURILE DE IMPORT ȘI DREPTURILE DE EXPORT

Obiective de referință:
- să distingă drepturile de import și export;
- să determine baza de calcul a drepturilor de import și export;
- să definească noțiunea de taxă vamală;
- să clasifice taxele vamale după diverse criterii;
- să definească noțiunea de taxă pe valoare adăugată;
- să explice noțiunea de accize;
- să caracterizeze taxa pentru proceduri vamale;
- să propună noi metode de executare a obligației vamale;
- să argumenteze natura juridică a taxei vamale;
- să aprecieze efectele generale ale aplicării plăților vamale asupra importurilor.

Repere de conţinut:
1. Noţiuni generale privind drepturile de import şi export.
Drepturile de import şi export după părerea mai multor autori constituie o instituţie separată a
dreptului vamal, chiar dacă este evident caracterul fiscal al acestora. Totodată, instituţia
respectivă se află într-o strânsă legătură cu aşa instituţii ale dreptului vamal ca regimurile
vamale, perfectarea vamală, controlul vamal, stabilirea valorii mărfii în vamă, care sunt
interdependente completându-se una pe alta.
Prin plăţi vamale înţelegem acele impozite şi taxe, obligativitatea acumulării cărora este pusă
pe seama organelor vamale. Conform legislaţiei vamale ale Republicii Moldova avem
următoarele drepturi de import şi drepturi de export:
a) taxa vamală;
b) taxa pe valoarea adăugată;
c) accizele;
d) taxa pentru proceduri vamale.
În literatura de specialitate plăţile vamale sunt împărţite în două categorii: prima categorie o
constituie plăţile vamale legate de transportarea mărfurilor peste frontiera vamală (taxa vamală,
TVA, accizele şi plata pentru proceduri vamale). A doua categorie o constituie plăţile vamale
nelegate de transportarea peste frontiera vamală a mărfurilor, la acestea se atribuie taxa pentru
eliberarea diferitor autorizaţii, , taxa pentru păstrarea mărfurilor depozitate temporar etc.

89
 Baza de calcul a taxei vamale o constituie volumul natural sau valoarea în vamă a mărfurilor,
determinată în condiţiile legii. Baza de calcul al accizului o constituie volumul natural sau
valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată în condiţiile legii, precum şi impozitele şi
taxele ce urmează a fi achitate la data importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A. Valoarea
impozabilă cu T.V.A. a mărfurilor importate o constituie valoarea lor în vamă, determinată în
condiţiile legii, şi drepturile de import (cu excepţia T.V.A). Baza de calcul a taxei pentru
proceduri vamale o constituie valoarea în vamă a mărfurilor sau taxele fixe, în condiţiile legii.
Cât priveşte procedura achitării drepturilor de import şi de export, acestea sunt plătite
nemijlocit de către declarant, broker vamal sau de o altă persoană prevăzută de legislaţie.
Drepturile de import şi drepturile de export se plătesc în prealabil, până la depunerea declaraţiei
vamale. La momentul vămuirii, se acceptă plata doar a diferenţei dintre suma calculată şi suma
plătită în prealabil.
Organul vamal este abilitat să interzică importul de mărfuri pentru care nu au fost plătite
drepturile de import. Persoanele fizice care nu sânt subiecţi ai activităţii de întreprinzător plătesc
drepturile de import sau de export în momentul trecerii frontierei vamale, cu excepţia drepturilor
de import sau de export, care urmează a fi achitate la vămuirea bagajului neînsoţit şi a
mijloacelor de transport.
Persoanele juridice şi persoanele fizice plătesc drepturile de import şi de export în numerar
sau prin virament (inclusiv prin carduri) la conturile respective ale Ministerului Finanţelor.
Persoanelor juridice li se permite achitarea în numerar doar a diferenţei de plată determinate la
momentul vămuirii.
Calcularea drepturilor de import şi de export se efectuează în funcţie de tarifele şi cotele
existente la momentul depunerii declaraţiei. Dată a achitării drepturilor de import şi de export, cu
excepţia achitării acestora prin intermediul cardurilor bancare, se consideră data depunerii de
către importator (declarant), exportator (declarant) sau de către un terţ a mijloacelor băneşti la
conturile respective ale Ministerului Finanţelor, fapt confirmat printr-un extras trezorerial.
În cazul prelungirii sau eşalonării termenului de plată a drepturilor de import şi de export, se
calculează o dobândă, echivalentă cu 1% din rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei la
creditele pe termen scurt, care este în vigoare la data acordării prelungirii sau eşalonării, pentru
fiecare zi de prelungire sau eşalonare a termenului de plată, dacă legislaţia nu prevede altfel. În
cazul încălcării termenului prelungit sau eşalonat, se percep penalităţi în conformitate cu
legislaţia. Nu poate fi prelungit sau eşalonat termenul de plată a taxelor pentru proceduri vamale.
Mărimea drepturilor de import sau de export se stabileşte pe baza cotelor existente la data
apariţiei obligaţiei vamale. Prin obligaţie vamală înţelegem datoria ce-i revine persoanei de a

90
achita plăţile vamale la import (datoria vamală la import) şi plăţile vamale la export (datoria
vamală la export) în conformitate cu prevederile vamale.
Determinarea unei obligaţii vamale se face în monedă naţională. În cazul în care pentru
stabilirea acesteia este necesară conversia dintr-o valută străină, cursul de schimb pentru moneda
naţională este cel stabilit de Banca Naţională a Moldovei, în vigoare la data apariţiei obligaţiei
vamale. Pentru regimul vamal suspensiv care nu se încheie în termen, obligaţia vamală devine
exigibilă şi se stinge prin executarea de către organul vamal a garanţiei constituite.
Plata obligaţiei vamale, în cazul acordării de vacanţă fiscală, se asigură prin garanţie emisă de
banca agreată de organul vamal. Garanţia poate fi constituită printr-un depozit bănesc sau printr-
o scrisoare de garanţie. Garanţia bănească se realizează prin depunerea sumei în lei sau prin
remiterea unor instrumente de decontare şi titluri de valoare, acceptate de organul vamal. Dacă,
în cursul derulării regimului vamal, organele vamale stabilesc că garanţia constituită nu asigură
plata obligaţiei vamale în termenul prevăzut ori că această garanţie nu mai este sigură sau
suficientă pentru asigurarea plăţii, el solicită plătitorului vamal sau persoanei terţe să constituie o
garanţie suplimentară sau să înlocuiască garanţia primară cu una nouă. În caz de refuz, organul
vamal are dreptul să interzică efectuarea altor operaţiuni vamale până la clarificarea situaţiei.
La introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal, obligaţia vamală apare în cazurile când:
a) mărfurile pasibile de drepturi de import sunt puse în liberă circulaţie;
b) mărfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporară cu suspendare parţială de
drepturile de import.
La scoaterea ilegală a mărfurilor supuse drepturilor de import de sub supraveghere vamală,
obligaţia vamală apare la data când mărfurile sunt scoase de sub supravegherea vamală.
La fel obligaţia vamală apare:
a) în cazul neexecutării obligaţiilor ce rezultă din păstrarea mărfurilor în depozit provizoriu;
b) în cazul neîndeplinirii uneia dintre condiţiile stabilite prin destinaţia vamală sub care au
fost plasate mărfurile;
c) în cazul utilizării mărfurilor în alte scopuri decât cele stabilite prin destinaţia finală a
acestora, cu excepţia exportului, dacă în această bază au beneficiat de un tratament tarifar
favorabil.
Obligaţia vamală se stinge prin:
a) plata acesteia;
b) renunţarea la încasare, în cazul când se constată că este nedatorată;
c) anulare, ca o consecinţă a anulării declaraţiei vamale;
d) expirarea termenului de prescripţie de 6 ani;

91
 f) confiscarea definitivă a mărfurilor;
g) distrugerea mărfurilor din dispoziţia organului vamal sau abandonarea acestora în favoarea
statului;
h) distrugerea sau pierderea mărfurilor cauzată de o forţă majoră;
i) scăderea cantitativă a mărfurilor, ca urmare a unor factori naturali, pentru partea
corespunzătoare procentului de scădere;
j) comercializarea bunurilor în conformitate cu prevederile Codului fiscal, sechestrate şi/sau
ridicate de către organul vamal.
Dacă plătitorul nu are la cont mijloace băneşti, organul vamal este în drept să sechestreze
bunurile, inclusiv valorile valutare ale acestuia, în condiţiile legii. În cazul în care persoana se
eschivează de la onorarea drepturilor de import şi de export, organul vamal este în drept să emită
şi să înainteze băncii respective dispoziţia de suspendare a operaţiunilor bancare în partea de
cheltuieli din contul plătitorului restanţier până la achitarea deplină. Banca, la data apariţiei
mijloacelor băneşti pe cont, este obligată să informeze imediat organul vamal emitent al
dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului vamal.
Neplata în termen legal a obligaţiei vamale atrage, în mod suplimentar, suspendarea dreptului
de efectuare a altor operaţiuni vamale de către plătitorul vamal respectiv până la stingerea
obligaţiei vamale, în condiţiile stabilite prin reglementările vamale.
Executarea silită a obligaţiei vamale se efectuează prin:
a) încasare a mijloacelor băneşti, inclusiv în valută străină, de pe conturile bancare ale
plătitorului vamal, cu excepţia celor de pe conturile de credit şi provizorii (de acumulare a
mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);
b) ridicare de la plătitorul vamal a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină;
c) urmărire a bunurilor plătitorului vamal, cu excepţia celor menţionate la lit. a) şi b);
d) urmărire a datoriilor debitoare ale plătitorului vamal prin modalităţile prevăzute la lit. a)
şi b). (Urmărirea bunurilor se face prin sechestrare.)
Persoanele juridice şi persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se constitui
persoană juridică dispun de dreptul la restituirea drepturilor de import sau de export în cazul:
a) reexportului mărfii (respectând cerinţele destinaţiei vamale reexport);
b) exportului mărfii după perfecţionarea activă;
c) exportului mărfii ca rezultat al returnării mărfurilor rebutate importate anterior din afara
Republicii Moldova;

92
 d) recalculării taxei vamale în urma: comiterii unor erori de calcul; efectuării plăţilor
anticipate în mărimi ce le depăşesc pe cele necesare; anulării taxei vamale după modificarea
declaraţiei vamale.
Restituirea drepturilor de import sau de export plătite în plus se efectuează în contul stingerii
datoriilor agenţilor economici (sau ale creditorilor lor) faţă de bugetul public naţional, iar în lipsa
datoriilor, la cererea agentului economic, în contul viitoarelor obligaţii ale acestora faţă de
bugetul public naţional sau la contul bancar al agentului economic. Restituirea se face în modul
stabilit de Guvern, într-un termen ce nu depăşeşte 30 de zile. Taxa încasată pentru efectuarea
procedurilor vamale nu se restituie.

2. Taxa vamală. Natura juridică şi clasificarea taxelor vamale.

În literatura de specialitate sunt întâlnite mai multe definiții ale taxei vamale.
În opinia autorului Moldovan A.T., taxele vamale reprezintă impozitul indirect pe care statul
îl percepe asupra mărfurilor în momentul când acestea trec granițele vamale ale unei țări, în
vederea importului, exportului sau tranzitului.
La rândul său, Mladen C. menționează că taxele vamale fac parte din cea mai răspândită și
cunoscută categorie de venituri bugetare, ele reprezentând un impozit indirect perceput de către
stat asupra mărfurilor în momentul trecerii granițelor vamale ale țării respective.
În doctrina rusă se întâlnesc două definiții relevante. Mai des, este utilizată cea propusă de
autorul Timoșenko I.V.: „taxa vamală este o plată obligatorie, încasată de organele vamale în
momentul importului de mărfuri pe teritoriul vamal sau al exportului lor de pe acest teritoriu și
este o condiție esențială pentru astfel de import sau export”.
În unele lucrări, de exemplu, în lucrarea autorilor Bakaeva O.I. și Matvienko G.V. – „taxa
vamală este o plată obligatorie nefiscală, achitată organelor vamale sau percepută de ele în
legătură cu realizarea dreptului persoanelor fizice și juridice de a trece mărfuri peste frontiera
vamală a statului”.
Prin urmare, în baza definiţiilor enunţate mai sus, observăm că există anumite caracteristici
comune:
- taxa vamală reprezintă o plată obligatorie, care, în caz că nu se execută, se sancţionează
conform legislaţiei;
- taxa vamală este percepută numai de către autoritatea vamală în modul şi în mărimea
stabilită de actele normative;
- taxa vamală este percepută în cazul introducerii sau scoaterii mărfurilor de pe teritoriul
vamal.

93
 În art. 1 p.27. a Codului Vamal al Republicii Moldova, taxa vamală este definită ca impozitul
încasat de organul vamal conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor.
Taxa vamală se determină ținându-se cont de poziția tarifară, originea mărfii și valoarea în
vamă. De regulă, taxele vamale sunt calculate ad valorem, adică un procent aplicat la valoarea în
vamă a mărfurilor.
Taxele vamale constituie un impozit întrunind elementele specifice ale acestuia: respectiv
forma bănească, natura de plată generală, caracterul definitiv, elementele de stabilire identificate
într-o procedură specială denumită procedura vamală și, mai ales, caracterul unilateral al
obligației.
Cotele taxelor vamale sunt unice pentru toate persoanele care trec mărfuri peste frontiera de
stat, pentru toate tipurile de contracte și alți factori cu excepția cazurilor prevăzute de legislație.
În condiţiile economiei actuale a Republicii Moldova, taxele vamale constituie un mijloc de
stimulare a exportului, de stabilire a relaţiilor economice reciproce între state. Scopul încasării
taxelor vamale este, în primul rând, protejarea producătorilor autohtoni și a pieței interne. În al
doilea rând, taxele vamale sunt încasate în scopuri fiscale, aducând venituri în bugetul de stat.
Taxele vamale produc următoarele efecte:
- efect asupra venitului bugetar al statului (rolul fiscal al taxei vamale);
- efect de protecție a economiei naționale, a producătorului autohton și a producției interne;
- efect asupra consumului intern;
- efect asupra concurenței dintre marfa autohtonă și cea străină;
- efect asupra raportului de schimb al țării;
- efect asupra balanței de plăți;
- efect de redistribuire a veniturilor între diferite categorii de participanți la activitatea
economică (producători, consumatori ș.a.);
- efect aspra costurilor.
Natura juridică a taxei vamale.
Se consideră că stabilirea naturii juridice a taxei vamale presupune determinarea acesteia ca
impozit sau taxă. În legătură cu aceasta menționăm că în literatura științifică a dreptului financiar
și a dreptului vamal există opinii diferite asupra acestui subiect.
Unii autori consideră că taxa vamală este un tip de taxă pentru efectuarea din partea organelor
vamale a anumitor acțiuni juridice, negând în acest fel natura impozitului taxei vamale. Alți
autori, ca de exemplu, Cozîrin A.N., interpretează taxa vamală ca varietate a impozitelor
indirecte ce se aplică în cazul comerțului extern, în momentul trecerii mărfurilor peste frontiera
vamală.

94
 Problema se agravează și prin faptul că legislația Republicii Moldova nu face o deosebire
clară între noțiunile de impozit și taxă. Astfel, Codul Fiscal, în art. 6 „Impozite şi taxe şi tipurile
lor”, definește impozitul ca plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor
acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de
răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată, iar taxa
este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
Impozitele reprezintă o plată obligatorie datorată bugetului, fără vreun echivalent în serviciu
sau prestaţie directă din partea statului. Din punctul de vedere al echivalentului, impozitele se
deosebesc de taxe, care reprezintă o altă categorie de venituri bugetare, ce se realizează ca plăţi
datorate de persoanele care beneficiază de anumite servicii sau activităţi ale unor organe de stat.
Taxele vamale fac parte din cea mai răspândită formă a veniturilor bugetare și dispun de
principalele caracteristici fiscale:
- plata taxei vamale poartă un caracter obligatoriu și este asigurată de forța de constrângere a
statului;
- taxa vamală nu se percepe pentru acordarea unor servicii;
- perceperea taxei vamale poartă un caracter unilateral și exclude posibilitatea negocierii ei
din partea subiecților activității economice externe cu privire la mărimea, baza de calcul sau
timpul de achitare;
- taxa vamală nu este destinată pentru finanțarea unor organe concrete de stat, dar se varsă în
bugetul de stat.
Natura fiscală a taxelor vamale se evidențiază și mai mult în momentul comparării ei cu taxa
pentru procedurile vamale, care este o taxă pentru serviciile acordate de organul vamal. Deci,
prin caracteristicile sale taxa vamală reprezintă un impozit indirect, perceput de stat prin
intermediul administrațiilor vamale, în momentul trecerii mărfurilor și mijloacelor de transport
peste frontiera vamală.
Obligația de a plăti taxele vamale este una juridică, care apare în cadrul raporturilor juridico-
financiare de venituri bugetare, iar neîndeplinirea ei atrage răspunderea, dar și posibilitatea
executării silite. Beneficiar al acestei obligațiuni este exclusiv statul, reprezentat prin organe
cărora li s-a atribuit competența de a încasa taxele vamale. Forma de individualizare a obligației
de plată a taxelor vamale este cea bănească și se individualizează printr-un titlu de creanță, act
juridic prin care se constată și individualizează obligația bănească a fiecărui subiect taxabil.
La fel ca şi orice alt venit indirect, taxele vamale în definitiv sunt suportate de către
consumatori prin majorarea preţurilor la mărfurile importate. Anume prin mărirea preţurilor
importatorul urmăreşte scopul de a-şi compensa cheltuielile suportate în cadrul procedurii de

95
import. Astfel, taxa vamală îl afectează, în primul rând, pe importator, care trebuie să verse
autorităţilor fiscale o sumă de bani corespunzătoare nivelului taxei vamale specificate în tariful
vamal.
Atragem atenția că taxa vamală în vigoare într-o ţară nu este, în toate cazurile, trecută pe
deplin asupra produsului de import. Este posibil ca în practică impunerea fiscală să o suporte
parţial importatorul sau aceasta să fie pe deplin suportată de exportator, în funcţie de raportul
dintre cerere şi ofertă pe piaţă.
Funcțiile taxei vamale.
Taxele vamale ca instrument de realizare a politicii vamale au anumite scopuri, pentru a căror
realizare ele îndeplinesc următoarele funcții de bază:
- Funcția fiscală, presupune acumularea de venituri în bugetul de stat.
- Funcția regulatoare, constă în sistematizarea structurii mărfurilor de import; menținerea
coraportului rațional a importului și exportului de mărfuri, veniturilor și cheltuielilor valutare;
crearea condițiilor pentru schimbări progresive în structura producerii și consumului de mărfuri;
crearea de condiții pentru integrarea în economia mondială.
- Funcția de stabilizare, are drept scop echilibrarea condițiilor de concurență ce apar între
mărfurile naționale și cele de import, neacordând privilegii nici pentru unele din ele;
- Funcția de protejare, are drept scop protecția producătorului autohton și a mărfurilor interne
de importul mărfurilor din alte state.
- Funcția de stimulare, are ca scop stimularea importului unor anumitor categorii de mărfuri,
care, de obicei, nu se produc pe teritoriul național sau se produc în cantități mici ce nu pot
asigura cerințele pieței interne. În acest caz, cota taxei vamale este mai mică decât diferența de
prețuri la nivel mondial și comunitar.
Prin urmare, rolul taxei vamale în contextul economic este:
- crearea unei bariere de cost, care crește prețul mărfurilor, indiferent de utilizarea taxelor de
export, import sau de tranzit;
- apariția noilor locuri de muncă. Cheltuielile totale într-o economie deschisă sunt formate din
cheltuielile de consum, de investiții, cheltuielile guvernamentale, exporturile nete. Creșterea
costurilor totale, ca urmare a reducerii importurilor, stimulează dezvoltarea economică internă,
deoarece cresc veniturile și apar locuri de muncă;
- promovarea dezvoltării anumitor sectoare individuale ale economiei sau întreprinderi. În
primul rând, este vorba de protejarea industriilor incipiente. Protecția temporară a firmelor tinere
pe piața internă de concurența aspră a societăților străine permite ramurilor care se formează să
devină mai puternice și mai eficiente;

96
 - acumularea de venituri în bugetul de stat;
- protecția împotriva practicilor de dumping. Taxele vamale sunt necesare pentru a proteja
companiile locale de concurenții străini care își vând produsele la prețuri mai mici decât
sinecostul lor.
În același timp, taxa vamală are un rol comercial-politic:
- pentru a proteja anumite domenii de concurența străină (nu este obligatoriu ca acestea să fie
slabe din punct de vedere economic, de cele mai dese ori, de protecție se bucură cele mai
dezvoltate și monopoliste domenii. Scopul acestui tip de politică este crearea de condiții pentru
producătorii interni ca să obțină venituri monopoliste, ca o pârghie pentru a putea ieși pe piața
externă);
- necesitatea de a asigura apărarea țării (aspect militar-politic). Taxele de protecție sunt
necesare pentru a păstra și consolida rolul industriei specializate în producția de bunuri strategice
și materiale necesare pentru prelucrarea lor;
- diversificarea de dragul stabilității. Veniturile în economie sunt direct dependente de piețele
internaționale. Protecția prin taxe vamale are obligația de a stimula diversificarea industrială și
reducerea dependenței de procese internaționale;
- să fie un instrument de presiune asupra concurenților pentru a obține anumite concesii.
Pe parcursul evoluţiei sale, taxa vamală devine dintr-un instrument fiscal un mijloc complex
de politică comercială, unul din cele mai utilizate mijloace pentru protejarea economiei
naţionale. În ciuda faptului că taxa după natura acțiunii sale este o categorie economică,
aplicarea sa poate avea atât caracter economic, cât și politic. Introducerea de taxe ar putea fi un
mijloc de presiune economică asupra unor state sau poate crea anumite clauze favorabile pentru
altele din motive politice.
Anume prin intermediul realizării funcţiilor taxelor vamale are loc şi realizarea politicii
vamale la rang de stat. Astfel, prin intermediul funcţiilor taxelor vamale se produce reglarea
relaţiilor economice stabilite între agenţii economici ai diferitor ţări, în cazul existenţei relaţiilor
contractuale.
Clasificarea taxelor vamale.
În practica comercială, impozitele se clasifică în directe şi indirecte. Din categoria impozitelor
indirecte fac parte și taxele vamale care, la rândul lor, se clasifică după mai multe criterii.
Diversitatea taxelor vamale este condiţionată de faptul că ele sunt „cele mai răspândite
impozite”.
În funcţie de obiectul impunerii, deosebim următoarele categorii de taxe vamale:

97
 1. Taxele vamale de import sunt acele impozite percepute de stat asupra mărfurilor de origine
străină care sunt solicitate să treacă frontiera vamală, pentru a fi puse în circulaţie liberă. Acest
tip de taxe vamale sunt cele mai răspândite și reprezintă principalul mijloc de protecţie vamală
într-un stat. Nivelul taxelor de import este determinat de raportul cerere și ofertă din țara
importatoare, dar și de coordonatele politicii economice și fiscale pe care această țară o
promovează. Tot din această categorie de taxe fac parte şi suprataxele vamale. Acestea, la rândul
lor, pot fi introduse în cazuri bine justificate, ca, de exemplu, în situaţia de dezechilibru în
balanţa de plăţi. Aceste taxe se introduc pe o perioadă determinată şi trebuie eliminate imediat ce
dispar cauzele introducerii lor. Suprataxele trebuie introduse asupra produselor importate din
toate ţările și nu trebuie să aibă un caracter discriminatoriu.
Acest tip de taxe au o aplicare foarte largă în Republica Moldova. Aplicarea taxelor de import
în Republica Moldova este influențată de utilizarea lor în diferite scopuri, printre care putem
evidenția formarea veniturilor în stat și protecția producătorului autohton. Aplicarea pe larg a
taxelor de import în țara noastă denotă faptul că statul se bazează, în mare parte, pe produsele
străine. Acest lucru nu este deloc benefic și este o dovadă că statul nu are producție internă care
ar acoperi o mare parte din cererea pe piața internă.
2. Taxele vamale de export sunt acele taxe care se percep asupra mărfurilor exportate din
teritoriul statului. Una din metodele de limitare a exportului este utilizarea taxei de export asupra
bunurilor naționale. Există mai multe motive pentru aplicarea taxei de export întru a proteja piața
națională. În unele țări, taxa de export este stabilită pentru o perioadă determinată de timp, de
obicei, în cazul unui deficit de materii prime în țară. Acest lucru creează un obstacol în calea
exportului de materii prime pe piața externă, pentru că la export, prețul ridicat al materiilor prime
afectează competitivitatea lor pe piața internațională.
Taxa de export are o mai mare aplicabilitate în țările în care o mare parte din produsul intern
brut este vândut pe piața mondială. În cazul în care țara care exportă mărfurile pe piața mondială
deține un monopol de stabilire a prețului pentru un produs, ea poate folosi taxa de export în
avantajul său. În acest caz, dimensiunea optimă a taxei de export va fi direct proporțională cu
numărul de țări importatoare, care depind de importurile de acest produs pe piața națională. Aici
putem aduce exemplul aplicării taxelor vamale de export la gazele naturale din Federația Rusă.
3. Taxele vamale de tranzit se percep de către stat asupra mărfurilor străine, care tranzitează
teritoriul vamal al ţării respective. Nici această categorie de taxe nu are o răspândire prea mare,
iar dacă se încasează, nu sunt mari, întrucât, în general, tranzitul aduce venituri însemnate ţărilor
prin care trec mărfurile străine spre ţările importatoare, ca urmare a folosirii căilor ferate sau a
altor mijloace de transport, a porturilor ţării prin care tranzitează.

98
 După scopul lor, taxele vamale se împart în:
1. Taxe vamale generale, sunt stabilite în tariful vamal și au scopuri generale ale reglementării
tarifar-vamale. De regulă, stabilirea acestor taxe se face în mod individual de fiecare stat.
2. Taxa vamală sezonieră, constă în practicarea unor taxe vamale mari la început, pentru a
proteja producţia internă, iar în perioada de vârf aceste taxe sunt mici şi favorizează importul.
Aceste taxe se stabilesc pentru anumite bunuri pe o perioadă de cel mult șase luni de la data
aplicării acesteia și, de regulă, sunt practicate de țările europene în cadrul politicii agrare. În
general, utilizarea taxei sezoniere are un caracter operativ, adică rezolvă probleme tactice
specifice. Taxa sezonieră este considerată o excepție de la regimul preferențial sau privilegiat,
inclusiv și alte acorduri de liber schimb, uniuni vamale, cooperării industriale, alte acorduri
internaționale similare, în cazul în care este prevăzută în astfel de acorduri.
3. Taxele vamale excepționale, o condiție obligatorie de aplicare a acestora este prezența unei
daune considerabile unor ramuri ale economiei naționale sau ale producătorilor autohtoni, ca o
consecință a introducerii mărfurilor de origine străină.
4. Taxe vamale fiscale se percep cu singurul scop de a alimenta bugetul statului cu sume pe
care organele vamale le încasează. Taxele vamale fiscale nu constituie o trăsătură caracteristică a
politicii comerciale contemporane, deşi orice taxă vamală are, în acelaşi timp, și o însemnătate
fiscală, fiind o sursă de venituri.
5. Taxe vamale protecţioniste au ca principal scop crearea unei bariere pentru mărfurile
străine, prin care se urmăreşte eliminarea concurenţei străine pe piaţa ţării respective şi
înfăptuirea expansiunii pe pieţele externe.
6. Taxele vamale de retorsiune (de răspuns), reprezintă răspunsul dat unui alt stat care impune
restricţii la importul de mărfuri din alt stat. Sunt aplicate ca represalii și ca răspuns la politica
neloială a altor state. Taxele vamale de retorsiune se percep ca taxe vamale suplimentare, peste
taxele vamale în vigoare.
7. Taxe vamale de egalizare sunt taxele care au scopul de a egala prețul mărfurilor străine cu
prețul mărfii interne. Sunt puțin răspândite pe plan internațional.
8. Taxe vamale de contingent se aplică asupra anumitor contingente de marfă și presupun
încasarea taxei vamale până se epuizează lotul de marfă contingentat.
Un alt criteriu de clasificare a taxelor vamale este în funcție de metoda de calculare:
1. Taxe vamale ad valorem se stabilesc sub forma unui procent din valoarea mărfii. Aceste
taxe vamale „au avantajul că nu necesită un tarif vamal prea detaliat”, iar din punctul de vedere
al veniturilor bugetare, se aliniază în mod automat asupra preţurilor. Avantajul unei taxe ad
valorem este că datorită ei se menține un nivel fix de protecție a pieței interne, indiferent de

99
fluctuațiile prețurilor la mărfuri, în acest caz se schimbă doar veniturile bugetare. Neajunsul taxei
ad valorem constă în aceea că este precedată de stabilirea valorii în vamă a mărfurilor.
2. Taxe vamale specifice sunt acele taxe care constau dintr-o sumă specifică de bani, raportată
la o unitate de măsură, de volum. Taxa specifică se plătește în sumă fixă de bani pe o unitate
cantitativă a mărfurilor și a altor obiecte impozabile; volum, masă, metri, unitate etc.
3. Taxă combinată (alternativă), combină ambele tipuri anterioare de taxe vamale, dar se
plătește conform celei mai mari sume indicate. Deci ea este mai curând una alternativă decât
combinată, din cauza mecanismului specific de calculare. Procedura achitării taxelor pentru
bunurile care sunt impozitate cu o taxă combinată se efectuează în trei etape. Primul pas este
calcularea după schema taxei ad valorem. În a doua etapă se calculează valoarea impozitului
după sistemul taxei specifice. Trebuie remarcat faptul că secvența poate fi diferită, adică prima
poate fi taxa specifică, iar apoi ad valorem. În acest caz, secvența nu contează. În a treia etapă se
compară rezultatele taxelor ad valorem și specifice și cea mai mare din ele trebuie plătită.
4. Taxele vamale mixte sunt o combinaţie între o taxă ad valorem şi una specifică şi se aplică
prin însumare. Taxele mixte se folosesc foarte rar. De regulă, numai în scopuri protecționiste,
chiar mai mult discriminatorii, adică de a bloca importul de bunuri dintr-un anumit grup de
produse sau bunuri dintr-o anumită țară.
În funcţie de modul de stabilire, deosebim următoarele categorii de taxe vamale:
1. Taxele vamale autonome sunt stabilite de stat în mod independent, fără o înţelegere
prealabilă cu alte state, percepându-se, de regulă, asupra mărfurilor provenire din ţările cu care
statul importator nu are încheiate convenţii şi nu se aplică clauza naţiunii celei mai favorizate.
2. Taxele vamale convenţionale sunt taxele al căror nivel a fost convenit de stat prin înţelegere
cu alte state. Aceste taxe se percep, de regulă, asupra mărfurilor ce provin din ţările ce
beneficiază de clauza naţiunii celei mai favorizate. Aceste taxe sunt din ce în ce mai răspândite
pe plan internațional, din considerentul dezvoltării relațiilor comerciale externe și acordării
facilităților în relațiile între state. Republica Moldova nu este o excepție în acest caz, având un
șir de acorduri ce prevăd stabilirea facilităților vamale în baza acordurilor bi și multilaterale.
În literatura de specialitate taxele vamale se mai clasifică şi în funcţie de plătitorii taxelor
vamale:
- Taxele vamale percepute de la persoanele fizice.
- Taxele vamale percepute de la persoanele juridice.
În funcție de țara de origine se delimitează:
- Taxe vamale minimale (de bază);
- Taxe vamale maximale (generale);

100
 - Taxe vamale preferențiale (de favoare) sunt taxe foarte reduse (uneori chiar zero) care se
aplică tuturor sau numai anumitor mărfuri importate din anumite țări și care nu se extind asupra
mărfurilor provenind din celelalte. Aceste taxe pot fi unilaterale sau reciproce.
În funcție de perioada de aplicare a taxelor, se pot distinge următoarele taxe:
1. Taxele anterioare se aplică pe perioada anchetei antidumping. După examinarea prezenței
dumpingului, taxa sau este anulată în absența vânzării de bunuri la prețuri reduse sau este baza
pentru aplicarea taxelor antidumping.
2. Prin taxe permanente înțelegem acele taxe care nu se schimbă în funcție de timpul de
aplicare. Astfel, taxa este unică de-a lungul perioadei stabilite. De regulă, majoritatea taxelor
sunt permanente. Acest lucru permite agenților economici să facă prognoze pe termen lung și să
planifice activitățile lor.
În funcție de nivelul lor, taxele vamale sunt împărțite în:
1. Taxe vamale fixe, stabilite de către autoritățile publice, nu depind de alte circumstanțe. Cele
mai multe țări au tarife vamale cu un nivel constant al taxelor.
2. Taxele vamale variabile pot varia în anumite circumstanțe (în cazul în care se schimbă
nivelul prețurilor mondiale și interne sau nivelul de subvenții guvernamentale).
Reflectând cadrul juridic, în conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la
tariful vamal, deosebim următoarele categorii de taxe vamale:
Ad valorem – se calculează în procente faţă de valoarea mărfii în vamă;
Specifică – se calculează în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă;
Combinată – îmbină taxele ad valorem şi specifice în una singură;
Excepţională – care se divizează în:
- taxa specială – aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă, la introducerea pe
teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în condiţii care cauzează sau pot
cauza prejudiciu materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni.
- taxa antidumping – percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la
preţuri mai mici decât valoarea lor în ţara exportatoare la momentul importului, dacă sunt lezate
interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri
identice sau similare, ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de
mărfuri identice sau similare.
- taxa compensatorie – se aplică în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor la
producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă sunt lezate
interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri
identice sau similare, ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de

101
mărfuri identice sau similare. Cota taxei compensatorii nu trebuie să depășească mărimea
subvențiilor specifice a statului străin, calculate pe unitatea de măsură a produsului de export.
Cu referire la taxele excepționale, putem concluziona că toate au rolul protejării
producătorilor autohtoni de invazia mărfurilor străine, atunci când sunt lezate interesele sau
apare pericolul cauzării unui prejudiciu material considerabil. Aplicarea acestor taxe vamale, în
calitate se suprataxe, este benefică pentru economia internă a Republicii Moldova, deoarece
permite dezvoltarea agenților economici autohtoni.
Datorită unei varietăți mari de taxe vamale este posibilă realizarea măsurilor stabilite de
reglementarea tarifară a operațiunilor de import-export. Numai prin aplicarea anumitor taxe în
diferite situații concrete se pot atinge obiectivele înaintate de politica vamală și comercială a
statului.

3. Taxa pe valoare adăugată.

Taxă pe valoarea adăugată (în continuare - T.V.A.) - impozit de stat care reprezintă o formă
de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse
impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor,
serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.
Obiecte impozabile constituie:
a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentând rezultatul
activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova;
b) importul mărfurilor, în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum
personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în
vigoare, importate de către persoanele fizice.
c) importul serviciilor în Republica Moldova.
În conformitate cu Codul Fiscal în Republica Moldova se stabilesc următoarele cote ale
T.V.A.:
a) cota-standard - în mărime de 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor şi serviciilor
importate şi a livrărilor efectuate pe teritoriul Republicii Moldova;
b) cote reduse în mărime de:
- 8% - la pîinea şi produsele de panificaţie (190120000, 190540, 190590300, 190590600,
190590900), la laptele şi produsele lactate (0401, 0402, 0403, 0405, 040610200), livrate pe
teritoriul Republicii Moldova cu excepţia produselor alimentare pentru copii care sunt scutite de
T.V.A. în conformitate cu art.103 alin.(1) pct.2);

102
 - 8% - la medicamentele de la poziţiile tarifare 3001–3004, atât indicate în Nomenclatorul de
stat de medicamente, cât şi autorizate de Ministerul Sănătăţii , la alcoolul etilic nedenaturat de la
poziţiile tarifare 220710000 şi 220890, destinat producerii farmaceutice şi utilizării în medicină,
în limita volumului contingentului anual stabilit de Guvern, importate şi/sau livrate pe teritoriul
Republicii Moldova, precum şi medicamentele preparate în farmacii conform prescripţiilor
magistrale, cu conţinut de ingrediente (substanţe medicamentoase) autorizate;
- 8% – la mărfurile, importate şi/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, de la poziţiile
tarifare 3005, 3006 10, 3006 20 000, 3006 30 000, 3006 40 000, 300660000, 3006 70 000, 3707
90, 380894, 3821 00 000, 3822 00 000, 4014, 401511000, 481890100, 9001 10 900, 9001 30
000, 9001 40, 9001 50, 9018 31, 9018 32, 9018 39 000;
- 8% - la gazele naturale şi gazele lichefiate de la poziţia tarifară 2711, atât la cele importate,
cât şi la cele livrate pe teritoriul Republicii Moldova;
- 8% - la producţia din zootehnie în formă naturală, masă vie, fitotehnie şi horticultură în
formă naturală, produsă, importată şi/sau livrată pe teritoriul Republicii Moldova, de la poziţiile
tarifare: 010221, 010231000, 010290200, 010310000, 010410100, 010420100, ex.0105 – pui vii
de reproducţie, 060210, 060220, 0701, 07020000, 0703, 0704, 0705, 0706, 070700, 0708,
070920000, 070930000, 070940000, 070951000, 070959100, 070959300, 070960100,
070970000, 070993100, 070999100, 070999400, 070999500, 070999600, 0713, 071420100,
080231000, 080610, 080711000, 080719000, 080810, 080830, 080840000, 0809, 08101000,
081020, 081030, 1001, 1002, 1003, 1004, 1005, 1007, 1201, 1205, 120600, 1209, ex.121291 –
sfeclă de zahăr proaspătă sau refrigerată, 121300000, 1214;
- 8% – la zahărul din sfeclă de zahăr, produs, importat şi/sau livrat pe teritoriul Republicii
Moldova;
Valoarea impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor vamală, determinată în
conformitate cu legislaţia vamală, precum şi impozitele şi taxele care urmează a fi achitate la
importul acestor mărfuri, cu excepţia T.V.A. În cazul absenţei documentelor care confirmă
valoarea mărfurilor importate sau în cazul diminuării de către importator a valorii mărfurilor,
valoarea impozabilă a mărfurilor este determinată de către autorităţile vamale în modul stabilit la
alin.(1) şi în conformitate cu drepturile acordate acestor autorităţi de legislaţie.
La cota zero a T.V.A. se impozitează următoarele livrări:
a) mărfurile, serviciile pentru export şi toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri
(inclusiv de expediţie) şi pasageri, serviciile de transport internaţional al gazelor naturale prestate
de către S.A. “Moldova-Gaz” precum şi serviciile operatorului aerodrom (aeroport), de
comercializare a biletelor de călătorie în trafic internaţional, de deservire la sol a aeronavelor,

103
inclusiv de livrare a combustibilului şi a mărfurilor la bordul aeronavei, de securitate
aeronautică, de căutare-salvare şi de navigaţie aeriană, aferente aeronavelor în trafic
internaţional;
b) energia electrică, energia termică şi apa caldă pentru bunurile imobiliare cu destinaţie
locativă, indiferent de subiectul în a cărui gestiune se află aceste bunuri;
b1) biomasa lemnoasă, erbacee şi din fructe destinată producerii energiei termice şi apei calde;
c) în baza principiului reciprocităţii, importul şi/sau livrarea pe teritoriul Republicii Moldova
a mărfurilor, serviciilor destinate folosinţei oficiale de către misiunile diplomatice şi oficiile
consulare acreditate în Republica Moldova, de reprezentanţele organizaţiilor internaţionale
acreditate în Republica Moldova, destinate uzului sau consumului personal de către membrii
personalului acestor misiuni diplomatice şi oficii consulare sau al reprezentanţelor organizaţiilor
internaţionale, precum şi de către membrii familiilor lor care locuiesc împreună cu ei, cu
excepţia cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi a cetăţenilor străini şi apatrizi cu reşedinţa
permanentă în Republica Moldova. Modul de aplicare a cotei zero a T.V.A. se stabileşte de
Guvern;
c1) importul şi/sau livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor, serviciilor destinate:
– proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către
organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare în limita tratatelor la care aceasta este parte;
– proiectelor de asistenţă investiţională, finanţate din contul împrumuturilor şi granturilor
acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat, din contul împrumuturilor acordate de
organismele financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), precum şi din contul
granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget.
Lista tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, lista proiectelor de
asistenţă tehnică, lista împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie
de stat, din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din
cota-parte a Guvernului), din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget,
precum şi modul de aplicare a cotei zero a T.V.A. la livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor,
serviciilor destinate proiectelor respective se stabilesc de Guvern.
f) mărfurile, serviciile livrate în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al
Republicii Moldova, livrate din zona economică liberă în afara teritoriului vamal al Republicii
Moldova, livrate în zona economică liberă din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova,
precum şi cele livrate de către rezidenţii diferitelor zone economice libere ale Republicii
Moldova unul altuia, cu excepţia serviciilor de transport livrate în zona economică liberă din

104
restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi cele livrate de către rezidenţii
diferitelor zone economice libere ale Republicii Moldova unul altuia;
g) serviciile prestate de întreprinderile industriei uşoare pe teritoriul Republicii Moldova în
cadrul contractelor de prelucrare în regimul vamal de perfecţionare activă. Tipul serviciilor care
cad sub incidenţa prezentului punct, precum şi modul de administrare a acestor servicii se
stabilesc de Guvern, iar lista agenţilor economici se aprobă de Ministerul Economiei;
h) mărfurile livrate în magazinele duty-free;
i) mărfurile şi serviciile livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul
Internaţional Liber Mărculeşti din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, cele livrate din
Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti în afara
teritoriului vamal al Republicii Moldova, cele livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi
Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova,
precum şi cele livrate de către rezidenţii diferitor zone economice libere ale Republicii Moldova,
Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti, Aeroportului Internaţional Liber Mărculeşti unul altuia,
cu excepţia serviciilor de transport livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul
Internaţional Liber Mărculeşti din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi a
celor livrate de către rezidenţii diferitor zone economice libere ale Republicii Moldova, Portului
Internaţional Liber Giurgiuleşti, Aeroportului Internaţional Liber Mărculeşti unul altuia.

4. Accizele.
Acciz – impozit de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum.
În conformitate cu Codul Fiscal al Republicii Moldova baza impozabilă a accizului o
constituie:
a) volumul în expresie naturală, dacă cotele accizelor, inclusiv în cazul importului, sunt
stabilite în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;
b) valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru aceste mărfuri sunt
stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor;
c) valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform legislaţiei vamale, precum şi
impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate la momentul importului, fără a ţine cont de accize şi
T.V.A., dacă pentru mărfurile în cauză sunt stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor.
Accizele nu se achită de către persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum
personal a căror valoare sau cantitate nu depăşeşte limita stabilită în legislaţia în vigoare. În
cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor depăşeşte limita neimpozabilă de 300 de euro,

105
accizul se va calcula pornind de la valoarea mărfurilor în vamă, iar limita neimpozabilă
menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a acestora.
Accizele nu se achită la importarea următoarelor mărfuri supuse accizelor:
a) definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern;
b) destinate proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către
organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare în limita tratatelor la care aceasta este parte. Lista
tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi a proiectelor de asistenţă tehnică
se stabileşte de Guvern;
În baza principiului reciprocităţii, accizele nu se achită la importul şi/sau livrarea pe teritoriul
Republicii Moldova a mărfurilor, serviciilor destinate folosinţei oficiale de către misiunile
diplomatice şi oficiile consulare acreditate în Republica Moldova, de reprezentanţele
organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova, destinate uzului sau consumului
personal de către membrii personalului acestor misiuni diplomatice şi oficii consulare sau al
reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale, precum şi de către membrii familiilor lor care
locuiesc împreună cu ei, cu excepţia cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi a cetăţenilor
străini şi apatrizi cu reşedinţa permanentă în Republica Moldova.
Accizele nu se achită pentru mărfurile consumabile importate de forţa militară străină care
desfăşoară aplicaţii militare temporare, destinate uzului sau consumului exclusiv al forţei
militare şi al componentei civile. Lista mărfurilor consumabile se aprobă de către Ministerul
Apărării al Republicii Moldova.
Accizele nu se achită în cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor în
mod independent sau în baza contractului de comision, în cazul existenţei documentelor stabilite
în art.125 alin.(4).
Le fel, accizele nu se achită la plasarea, livrarea de pe teritoriul vamal în magazinele duty-free
şi comercializarea de către aceste magazine a mărfurilor supuse accizelor, precum şi la
introducerea mărfurilor supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea acestora sub regimurile
vamale de tranzit, transformare sub control vamal, antrepozit vamal, sub destinaţiile vamale de
distru