Sunteți pe pagina 1din 5

Prevenirea violenţei asupra copiilor şi tinerilor

Motto:

„Respectaţi copilul care face o greşeală şi care poate atunci sau mai târziu să se
corecteze el însuşi, dar opriţi ferm şi imediat orice utilizare nepotrivită a ambianţei,
prin grijă, linişte, prin cuvinte blânde ori printr-o prezenţă iubitoare.”

Maria Montessori – Decalog

Toți copiii au dreptul să fie protejați împotriva violenței provocate de către


oricine din viața lor – părinți, profesori, prieteni, iubiți sau străini. Toate formele de
violență față de copii sunt dăunătoare, indiferent de natura sau gravitatea actului.
Dincolo de suferința și durerea inutilă pe care o provoacă, violența subminează
sentimentul propriei valori și împiedică dezvoltarea copiilor.

Cu toate acestea, violența asupra copiilor este adesea justificată ca fiind necesară
sau inevitabilă. Aceasta poate fi acceptată tacit din cauza legăturii de familiaritate cu
agresorii, sau poate fi minimizată ca fiind neimportantă. Violența poate fi dată uitării
sau neraportată din cauza rușinii sau fricii de represalii. Impunitatea agresorilor și
expunerea îndelungată la violență poate determina victimele să creadă că violența este
un fenomen normal. În acest mod, violența este mascată, ceea ce face dificilă prevenirea
și eradicarea acesteia.

Potrivit statisticilor, copiii sunt supuși violenței pe parcursul întregii copilării, în


diverse circumstanțe, și adesea din partea persoanelor de încredere cu care
interacționează zilnic.

Este de o importanță crucială să facem comunitățile mai sigure și să consolidăm


medii protective pentru copii și adolescenți. Pentru aceasta, politicile naționale trebuie
să se axeze pe strategiile de prevenire ale violenței, inclusiv pe limitarea accesului la
arme de foc sau la alte arme. Sunt necesare și servicii sociale mai bune pentru a
satisface diversele necesități ale copiilor și ale adolescenților. Acestea ar trebui să
includă o gamă de opțiuni în sectoare diferite – de la abordarea atentă a copilului
victimă a abuzului de către sistemul de aplicare al legii și cel al justiției, la sprijinul fizic
și psihologic oferit de sistemul de sănătate și cel social.

Sistemele funcționale de servicii sociale, în cadrul cărora activează asistenți


sociali pregătiți, au o importanță vitală pentru a face referiri corespunzătoare la servicii
1
de suport, a oferi consiliere și servicii terapeutice copiilor care au fost supuși violenței.
Copiii și adolescenții în situație de risc ar trebui să aibă acces la spații unde să se simtă
în siguranță atunci când nu sunt acasă sau la școală, și să aibă posibilitatea de a participa
în activități recreaționale și sportive. În cele din urmă, copiii și părinții ar trebuie să
dispună de informațiile și instrumentele necesare pentru a raporta cazurile de violență,
în condiții de siguranță, atât personal cât și prin on-line.

Proiectele de intervenție demonstrează în mod clar că violența față de copii nu


este inevitabilă. Într-adevăr, cercetările indică faptul că aplicarea anumitor metode are
capacitatea de a reduce dramatic nivelul de violență asupra copiilor.

Cum prevenim abuzul ?

Este bine ştiut faptul că este mult mai folositor şi mai uşor să previi decât să
remediezi, să tratezi consecinţele oricărei forme de abuz.
A preveni înseamnă a cunoaşte. Cunoaşterea se realizează prin informare şi
educare care trebuie direcţionată spre familie, opinia publică, în general, şi copil.

Familia este mediul esenţial care poate influenţa dezvoltarea şi destinul copilului
prin securizare materială, dragoste şi educaţie.

Profesioniştii în domeniu au stabilit 10 reguli educative în familie.

1.Să-ţi iubeşti copilul, să-l accepţi aşa cum este, să te bucuri de el şi să nu-l
jigneşti, să nu-l pedepseşti pe nedrept, să nu-l umileşti, să-i dai prilejul să te iubească.
2.Să-ţi protejezi copilul, să-l aperi de pericole fizice şi sufleteşti, la nevoie
sacrificându-ţi propriile interese, chiar cu riscul propriei tale vieţi.
3.Să fii un bun exemplu pentru copilul tău, astfel încât el să trăiască într-o
familie în care domneşte cinstea, modestia şi armonia.
4.Să te joci cu copilul tău.
5.Să lucrezi cu copilul tău.
6.Să laşi copilul să dobândească singur experienţa de viaţă, chiar dacă suferă,
deoarece copilul superprotejat, ferit de orice pericol, ajunge uneori un invalid social.
7.Să-i arăţi copilului limitele libertăţii umane.
8.Să-l înveţi să fie ascultător.
9.Să aştepţi de la copilul tău numai aprecierile pe care le poate da, conform
gradului de maturizare şi experienţei sale.
10.Să-i oferi copilului tău trăiri cu valoare de amintiri, serbări în familie,
excursii, călătorii, vacanţe, spectacole, manifestări sportive, deoarece copilul se
hrăneşte, ca şi adultul, din trăiri care îi dau prilejul să cunoască lumea.

2
Mijloacele prin care se face educarea părinţilor, sunt lectoratele, întâlnirile
periodice cu aceştia, popularizarea de materiale educative, articole de presă, dezbaterea
unor cazuri de abuz şi consecinţele acestora.

În ceea ce priveşte opinia publică, este necesară organizarea de întâlniri cu


diferite categorii ( părinţi, adolescenţi, educatori , persoane care îngrijesc copilul) pe
teme specifice, informarea acestora cu privire la abuz, formele şi consecinţele acestuia.

Situaţiile de abuz din şcoală, amintite anterior, pot fi înlăturate dacă fiecare dintre
noi îşi dezvoltă următoarele competenţele didactice: răbdarea, comunicarea empatică,
disponibilitatea pentru acceptarea schimbărilor, abilităţi de comunicare cu persoane
aparţinând unor grupuri sociale şi etnii diferite, stăpânirea problematicii abuzului,
cunoaşterea cauzelor, modalităţilor de manifestare şi a posibilităţilor concrete de
îndrumare şi soluţionare a situaţiei de abuz.

Copilul care-şi cunoaşte drepturile are şansa de a se apăra împotriva abuzului.


De aceea, nu lipsite de importanţă sunt lecţiile de educaţie civică, opţionalele de
educaţie pentru drepturile copilului, alte mijloace de exprimare liberă a opiniilor
copiilor ( reviste pentru copii, emisiuni radio, cărţi scrise şi ilustrate de către copii).

Cele șase strategii de prevenire și răspuns la cazurile de violență asupra copiilor


sunt:

1. Susținerea părinților, îngrijitorilor și familiilor


Educarea familiilor și părinților în domeniul dezvoltării timpurii a copiilor crește
probabilitatea utilizării metodelor pozitive de disciplinare. Aceasta reduce riscul de
violență în familie.

2. Sprijinirea copiilor și adolescenților să facă față situațiilor de risc


Dezvoltarea abilităților la copii și adolescenți să răspundă provocărilor fără a folosi
violența și să ceară ajutor în situațiile de risc, este crucială pentru reducerea violenței în
școli și comunități.

3. Schimbarea atitudinilor și normelor sociale care încurajează violența și


discriminarea
Schimbarea atitudinilor și normelor sociale care încurajează tăinuirea violenței de ochii
lumii este prima și cea mai sigură metodă de prevenire a violenței.

4. Promovarea și dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru copii


Încurajarea copiilor să caute sprijin profesionist și să raporteze cazurile de violență îi
ajută să depășească mai ușor aceste situații și să rezolve pozitiv experiențele de violență
din viața lor.
3
5. Punerea în aplicare a legilor și politicilor care protejează copiii de violență
Implementarea și aplicarea legilor și politicilor de protecție a copiilor împotriva
violenței și abuzurilor transmite societății un semnal puternic că violența este
inacceptabilă și va fi pedepsită.

6. Cercetarea și colectarea datelor


Înțelegerea tuturor aspectelor ce țin de fenomenul violenței – de la motivele și contextul
în care se produce și până la formele, grupurile de vârstă și comunitățile în care are loc
– este esențială pentru planificarea strategiilor de prevenire și intervenție, pentru
monitorizarea și evaluarea progresului și pentru atingerea rezultatelor de a pune capăt
violenței.

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă conține un apel îndrăzneț și ambițios de


a pune capăt violenței asupra copiilor, recunoscând eradicarea acesteia drept
componentă esențială a dezvoltării durabile. Un pas crucial spre obținerea acestui
imperativ universal este mobilizarea voinței politice și promovarea strategiilor bazate de
dovezi întru abordarea multiplilor factori determinanți, inclusiv normele sociale și
culturale care trec cu vederea violența, lipsa politicilor și legislației corespunzătoare,
serviciile insuficiente pentru victime și investițiile limitate în sisteme eficiente de
prevenire și combatere a violenței.

În centrul acestor eforturi se află crearea parteneriatelor strategice, cum ar fi


Parteneriatul Global „Opriți violența împotriva copiilor”, pentru a accelera acțiunile, a
mobiliza resurse, a crea angajamente, a facilita schimbul de cunoștințe și a lucra la scară
mare. Sunt necesare date și analize fiabile, care să servească drept bază solidă pentru
politicile bazate pe dovezi întru abordarea acestor factori. Pentru aceasta vor fi necesare
investiții în colectarea unor date de calitate pentru a aprecia magnitudinea și
circumstanțele violenței asupra copiilor, a evalua impactul intervențiilor și a elimina
lacunele informaționale. În plus, societățile mai informate pot cere guvernelor să-și
îndeplinească angajamentele asumate. Acțiuni și strategii specifice ale UNICEF în
domeniul prevenirii și reacției la violența asupra copiilor:

Sunt necesare planuri naționale coerente și bine coordonate, precum și acțiuni


ulterioare, pentru a reduce ratele persistent înalte ale violenței atât asupra fetelor, cât și
asupra băieților, începând din copilăria timpurie și pe parcursul adolescenței. Pentru
prevenirea continuă a violenței, sunt necesare inițiative multisectoriale coordonate și
complexe, cu implicarea autorităților publice și a societății civile. Aceste inițiative
trebuie să se bazeze pe dovezile existente cu privire la activitățile eficiente de prevenire
și combatere a diverselor forme de violență cu care se confruntă copii în viața de zi cu
zi.

4
Este important ca împreună, părinţi şi educatori, să facem totul pentru a învăţa
copiii să recunoască şi să se apere de potenţiali abuzatori, să nu fie lăsaţi
nesupravegheaţi, să le cunoaştem prietenii, să le explicăm diferenţa dintre
comportamentul afectuos şi cel sexual sau cum să reziste tentaţiilor, să nu fim
indiferenţi faţă de orice formă de abuz.

BIBLIOGRAFIE

 https://childhub.org/ro/resurse-multimedia-protectia-copilului/prevenirea-si-
combaterea-violentei-asupra-copiilor-sase

 http://www.unicef.ro/campanii/sa-punem-capat-violentei/violenta-domestica-
impotriva-copiilor-inclusiv-in-romania/