Sunteți pe pagina 1din 43

Cuprins

CAPITOLUL I ............................................................................................................................ 1
1.1. Prezentarea teoretică a bolii ............................................................................................... 1
1.1.1. Definiție…………………………………………………………………………....….1
1.1.2. Etiologie ...................................................................................................................... 1
1.1.3. Patogenie ..................................................................................................................... 2
1.1.4. Simptomatologie ......................................................................................................... 3
1.1.5. Tratament .................................................................................................................... 4
CAPITOLUL II........................................................................................................................... 6
 Supravegherea pacientului din momentul internării până la externare şi efectuarea
tehnicilor impuse de afecţiune .................................................................................................. 6
2.1. Internarea pacientului în spital ....................................................................................... 6
2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare .............................................................................. 6
2.3. Asigurarea condițiilor igienice ale bolnavului................................................................7
• Pregătirea patului și accesoriile lui......................................................................7
• Schimbarea lenjeriei de pat..................................................................................8
• Asigurarea igienei personale,corporale și vestimentare a pacientului.................9
• Efectuarea toaletei generale și pe regiuni a pacientului imobilizat.....................9
• Observarea poziției pacientului în pat.................................................................9
• Schimbarea poziției și mobilizarea pacientului.................................................10
• Captarea eliminărilor.........................................................................................10

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative................................................................11


2.5. Alimentația bolnavului ................................................................................................. 14
2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului ......................................... 14
2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice ............................................................. 16
2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor speciale impuse de afecțiune ............... 16
2.9. Educația pentru sănătate............................................................................................... 17
2.10. Externarea pacientului................................................................................................ 20
CAPITOLUL III ....................................................................................................................... 21
3.1. PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALĂ ................................................................ 21
3.1.1. Plan de ingrijire nr. 1................................................................................................. 21
3.1.2. Plan de îngrijire nr. 2................................................................................................. 29
3.1.3. Plan de îngrijire nr. 3................................................................................................. 35
3.2. CONCLUZII ASUPRA LUCRĂRII .............................................................................. 41
Bibliografie..................................................................................................................................42
1

CAPITOLUL I

1.1. Prezentarea teoretică a bolii


1.1.1. Definiție
Depresia este o tulburare a stării afective, care duce la apariția unei trăiri de
tristețe sau de pierdere a speranței pentru o perioadă îndelungată de timp. Fiind mai
serioasă decât un simplu episod de tristețe, de supărare sau decât o trăire temporară de
scădere a energiei, depresia poateavea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ți
trăi viața, asupra capacității de muncă, asupra stării generale de sănătate și
asupra persoanelor apropiate.
Depresia reprezintă o mare parte a psihiatriei. Chiar dacă este limitată doar la
tulburările de dispoziție, această vastă categorie rămâne încă aproximativă.
Din punct de vedere medical, conceptul de depresie se adresează unei afecțiuni
particulare cu simptome bine definite, caracteristice, evocate de fiecare dată, împreună
cu alte simptome secundare cu care se asociază deseori. Boala este variată ca modalitate
de exprimare, ca origine și ca gravitate; această diversitate face necesară utilizarea
pluralului: tulburările depresive; acestea rămân circumscrise de termeni semiologici
(sau simptome) bine definiți, dar niciunul nu este decisiv dacă este luat izolat. Există
reacții depresive care nu scot în evidență boala depresivă, în ciuda indiciilor care o
sugerează (tristețe, disperare, confuzie). Acesteea sunt depresiile adevărate, în funcție
de conjunctură sau de întâmplare.
Depresia, în sens medical riguros, este o boală a dispoziției sau a funcției timice,
dar studiile moderne arată că sunt implicate și procesele cognitive, depresia având
răsunet la nivelul funcționării întregului organism.

1.1.2. Etiologie
Ce anume cauzează depresia este un subiect intens studiat în prezent.
Experții consideră că predispoziția genetică, împreună cu evenimentele de viața
stresante, afecțiuni medicale, administrarea de medicamente sau altți factori, pot
determina un dezechilibru al anumitor substanțe chimice din creier, denumite
neurotransmițători, ducând la apariția depresiei.
2

Situațiile care pot declanșa un episod de depresie sunt:


• consum de droguri, alcool, medicamente
• alimentație dezechilibrată
• schimbările climatice
• boli somatice și neurologice
• stres; traume emoționale; personalitate de tip antisocial; demență,
anxietate, obsesie.
• privare maternă; pierderea unei persoane dragi; respingere socială;
conflicte, critică din partea profesorilor în cazul copiilor; singurătate
• gânduri negative despre sine (se consideră om fără valoare), despre viitor
(ca lipsit de speranță); vinovăție; subevaluarea imaginii de sine.

1.1.3. Patogenie
Profilul clinic al unei depresii depinde parțial de natura sa (endogenă, psihogenă
sau reacțională) sau nu are nicio cauză aparentă (simptomatică). Pentru a preciza natura
unei depresii trebuie investigate antecedentele personale și familiale, modul în care a
debutat, personalitatea înainte de boală, evenimentele sau problemele care ar fi putut-o
cauza. Depresia cu debut brutal, fără o cauză aparentă, la un subiect fără antecedente
familiale de depresie, este, probabil, endogenă. O depresie care succede unei
constrângeri, la o persoană fragilă, imatură, exigentă, poate fi una nevrotică.
Problema naturii depresiei este complexă, deoarece există melancolii autentice
în cursul nevrozelor și altele reacționale față de un eveniment.
Ca factori de risc pentru depresie, au fost descriși:
- sexul feminin - prevalența depresiei este mai mare la femei decât la bărbați.
- vârsta medie- vârful frecvenței se situează între 25-44 de ani, în schimb, la
vârstnici crește proporția depresiilor psihotice, având un risc suicidar de trei ori mai
mare decât la tineri.
- statutul marital - cei divorțați sau separați, au un risc mai mare pentru depresie
decât cei căsătoriți de aceeași vârstă.
- nivelul social/material nefavorabil – sărăcia, șomajul, invaliditatea.
3

1.1.4. Simptomatologie
Persoana care are depresie se poate simți lipsită de speranța, tristă sau nu mai
poate simți plăcere în aproape nimic din ceea ce face.
De asemenea, se poate simți "dărâmată" sau descurajată, poate fi irascibilă,
anxioasă sau poate avea un nivel scăzut de energie.
Criteriul temporal necesar punerii unui diagnostic de episod depresiv fiind acela
ca simptomatologia să se manifeste pentru o durată de minim 2 săptămâni, în cea mai
mare parte a timpului.
Cele mai semnificative simptome ale depresiei sunt:
• tristețea sau lipsa de sperantă
• pierderea interesului sau a plăcerii în efectuarea majorității activităților din
viața de zi cu zi.
Alte simptome:
• Simptome ale nivelului afectiv: dispoziția depresivă sau tristețea
patologică,areactivă la situațiile sau evenimentele exterioare; lipsa
oricărei plăceri pentru lucruri sau activități care anterior îi făceau
plăcere; iritabilitatea; simptome anxioase asociate ce se pot exprima sub
diverse forme clinice precum fobii, atacuri de panică, anxietate
generalizată.
• Simptome ale nivelului instinctiv: diminuarea apetitului alimentar, a
dorinței sexuale, retragerea socială, alterarea instinctului de
autoconservare cu apariția riscului suicidar; în situația depresiei post-
partum putem avea o afectare a instinctului matern, ce poate determina
un risc crescut de pruncucidere.
• Simptome ale nivelului cognitiv: bradipsihism (scăderea volumului
gândirii), tulburări de conținut ale gândirii constând în lipsa speranței,
stimă scăzută de sine, idei de vinovăție, idei de devalorizare și inutilitate;
uneori pot apărea ideile de persecuție și prejudiciu ce pot evolua până la
delir paranoid; pot apărea halucinațiile.
• Simptome ale nivelului motivațional: reducerea/pierderea curiozității și
intereselor, a spontaneității.
• Tulburări ale ritmului somn-veghe: parasomnia este reprezentată de
coșmarurilenocturne având ca și conținut cruci, cimitire.
4

• Vestimentația va fi neglijată, dar cu păstrarea autoigienei și vor


predomina culorile închise, iar la femei cu lipsa podoabelor sau a
fardării.

1.1.5. Tratament
În tratamentul depresiei foarte importanteaunt atât încrederea pacientului cât și
colaborarea acestuia cu cadrele medicale.
Pe plan somatic, o modalitate de vindecare este tratamentul medicamentos bazat
pe antidepresive. În trecut, electroșocul reprezenta elementul de bază, însă acum el este
utilizat pentru cazuri de deprezie deosebit de grave, rezistente la antidepresori.
Medicamentele folosite sunt împărțite în două mari grupe: inhibitorii
monoaminooxidazei și derivații triciclici. Inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO) sunt
eficienți, dar prezintă dezavantaje: sunt dificil de administrat, necesită o supraveghere
deosebită și asocierea lor cu alte medicamente poate fi extrem de periculoasă.
În afară de tratamentul medicamentos, necesare și utile sunt si psihoterapiile. Cele
mai folosite psihoterapiisunt:
1. terapia cognitiv-comportamentală, un tip de psihoterapie care învata o persoană
cum să aibă o viață mai sănătoasă prin modificarea anumitor modalități de a
gândi sau de a se comporta; acest tip de consiliere terapeutică se poate face
individual sau în grupuri de terapie ce cuprind persoane cu probleme
asemănătoare
2. terapia interpersonală, care pune accent pe relațiile sociale și interpersonale și pe
problemele asociate cu acestea
3. terapia familială, un tip de consiliere în care este implicată intreaga familie

Tratament în cazul agravării bolii


Dacă depresia se agravează în timp ce persoana respectivă este deja sub tratament
medicamentos și consiliere terapeutică, se pot încerca alte medicamente în locul celui
administrat în prezent sau acestea se pot adaăuga la tratamentul inițial.
S-a demonstrat că terapia electroconvulsivantă (ECT) este o modalitate de
tratament eficientă pentru depresia severă sau pentru depresia în care alte tratamente nu
au avut efect.
ECT trebuie să fie continuată cu tratament medicamentos și consiliere, deoarece
reapariția simptomelor este frecventă.
5

În cazul în care simptomele depresive se accentuează, este esențial ca persoana


respectivă să discute cu medicul pentru a se găsi tratamentul eficient.
Totuși, cel mai mare pericol al depresiei este suicidul. Aproximativ 15% din
persoanele cu depresie mor prin suicid.

Tratament ambulator (la domiciliu)


În timp ce psihoterapia și medicamentele antidepresive sunt cele mai eficiente
tratamente pentru depresie, tratamentul ambulator este de asemenea important.
Sunt mai multi pași, pe care persoana în cauză ii poate face pentru a se ajuta pe
sine în timpul unui episod depresiv și pentru a preveni episoadele viitoare:
- să împartă sarcinile mari în unele mai mici
- să facă atât cât poate face, atunci când este în stare
- să amâne luarea deciziilor majore de viață (de exemplu mutarea în altă casă,
căsătoria) când sunt într-o perioadă de depresie
- să ii lase pe cei din familie sau pe prieteni să o ajute
- să aibă o alimentație echilibrată; în cazul în care pofta de mâncare lipsește, să
consume mai degraba gustări mici cantitativ decât porții mari de mâncare.
6

CAPITOLUL II

Supravegherea pacientului din momentul internării până la externare şi


efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune

2.1. Internarea pacientului în spital


Internarea în spital se face pe baza biletelor de trimitere emise de cabinetele
medicale de specialitate, care sunt înregistrate în registrele de internare, se completează
foaia de observație cu datele pentru anamneză, obținute de la bolnav sau de la
aparținători. Asistenta va ajuta bolnavul să se dezbrace iar hainele vor fi înregistrate la
magazie.
După examinarea bolnavului se va efectua toaleta acestuia și va fi îmbrăcat în
pijama. Bolnavul va fi condus în salon – care este ales de medic în funcție de gravitatea
bolii.
În secția de psihiatrie, asistenta trebuie să manifeste o atitudine de bunăvoință și
înțelegere față de pacient, trebuie să respecte demnitatea umană a bolnavului psihic
pentru a-i putea câștiga încrederea. Încă de la prima internare va lua măsuri de preluare
a obiectelor tăioase: cuțit, briceag, lamă de ras, etc.

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare


Scopul spitalizării este vindecarea. Pentru a realiza acest lucru, trebuie create
condiții corespunzătoare. Pacientul este scos din mediul său și cu ocazia internării pot
apărea efecte negative asupra sistemului nervos legate de spitalizare, de preocuparea
pentru boală și investigații.
Saloanele și coridoarele trebuie să fie luminoase, mobilate și aranjate pentru a se
apropia cât mai mult de mediul obișnuit al bolnavului. Pereții trebuie să aibă o culoare
pastel, saloanele mici cu 2-4 paturi, distanțate între ele pentru ca bolnavii să nu fie
deranjați reciproc. Se va încerca izolarea fonică a saloanelor.
Atitudinea bolnavilor psihici față de personalul de îngrijire este în funcție și de
comportamentul anturajului care îl primește în spital. O condiție esențială pentru
îngrijirea bolnavilor psihici este evitarea aglomerației în saloane și secții. Aglomerația
declanșează adesea stări de neliniște la bolnavii ușor excitabili.
7

Ușile închise irită și adesea traumatizează bolnavii, de aceea, în interiorul


secției, ușile dintre saloane și coridoare, camera de zi și sala de mese trebuie ținute
deschise. Încăperile anexe, colțurile de coridoare trebuie să fie bine luminate atât ziua
cât și noaptea, intrucât în aceste locuri se pot izola bonavii depresivi și pot comite
tentative de sinucidere. Mobilierul de la secțiile de agitați trebuie să fie executat din
material greu, fără unghiuri ascuțite, care nu pot fi utilizate cu ușurință pentru comitere
de agresiuni contra celorlalți bolnavi sau contra personalului de îngrijire.
Vesela, lenjeria, instrumentarul și orice alt obiect al secției să fie în stare
impecabilă. Saloanele trebuie să emane o ambianță plăcută în care bolnavii să se simtă
bine. Bolnavul va fi inițiat asupra regulamentului de ordine interioară, i se va arăta locul
și modul de funcționare a toaletei și, dacă are vreo nelămurire să i se adreseze medicului
sau asistentei.
Asistenta are obligația de a respecta și asigura odihna fizică a bolnavilor, să
petreacă cât mai mult timp printre aceștia. Prezența asistentei este mai liniștitoare decât
medicamentele. Va asigura bolnavilor condiții de igienă, schimbarea lenjeriei de pat ori
de câte ori este nevoie.

2.3. Asigurarea condițiilor igienice ale bolnavului


Pregătirea patului și a accesoriilor lui

Din cauză că bolnavul își petrece majoritatea timpului de boală în pat, acesta
trebuie să aibă anumite calități ca:
- să fie comod
- să fie din metal cu apărătoare demontabilă
- să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerințele de confort ale
pacientului cât și a personalului de îngrijire - lungimea 2 m
- lățimea 80-90 cm
- înălțimea de la dușumea la saltea de 60 cm
- să fie ușor de curățat și manipulat
Accesoriile patului
- Salteaua va fi confecţionată din burete, material plastic, care se curaţă şi se
dezinfectează uşor;
8

- salteaua poate fi din cauciuc sau din material plastic, umplute cu apă sau cu
aer, având avantajul căpermit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate
(pentru prevenirea escarelor).
- Pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar
cealaltă din burete, materialplastic sau puf. Dimensiunea lor: 55 cm lăţime, 75 cm
lungime.
- Pătura confecţionată din lână moale, trebuie să se poată spăla uşor.
- Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături.
Lenjeria necesară: două cearceafuri, două feţe de pernă, o aleză sau traversă şi
muşama. Cearceaful dintr-osingură bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se poată
fixa bine sub saltea. Muşamaua confecţionatădin cauciuc sau material plastic, cu rol de
a proteja salteaua de diferite dejecţii se foloseşte numai la anumiţi bolnavi -
dimensiunea 1,50 m x 1,10 m. Aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată din
pânză, va fi deaceeaşi lungime, însă cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pentru a o
acoperi perfect; faţa de pernă,confecţionată din acelaşi material ca şi restul lenjeriei, se
va incheia cu şnur pe partea laterală sau fără şnur,cu deschizătura suprapusă.

Schimbarea lenjeriei de pat


Lenjeria de pat se schimbă la un interval de o săptămână și ori de câte ori este nevoie.
Materiale necesare: două cearceafuri (dintre care unul simplu și unul în formă de plic),
o mușama, aleză sau traversă, două fețe de pernă, sac pentru rufe murdare, paravan,
mănuși de protecție, eventual se pregătește și lenjerie de corp curată.
Înaintea schimbării lenjeriei de pat, asistenta medicală îmbracă mănuşi de
protecţie pentru evitarea contactului direct cu lenjeria murdară care ar putea da naştere
unei infecţii. Lenjeria murdară se pune în sacul pentru rufe murdare.
Sunt două posibilităţi de schimbare a lenjeriei ţinând seama de starea generală a
pacientului şi de posibilitatea de mişcare a acestuia. Când bolnavul se poate întoarce în
decubit lateral, schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului, iar când bolnavul
poate fi sprijinit în poziţie şezândă, schimbarea patului se face în lățime. După
schimbarea lenjeriei, asistenta medicală reorganizează locul de muncă și aerisește
salonul.
9

Asigurarea igienei personale, corporale și vestimentare a pacientului


Una dintre condițiile indispensabile procesului de vindecare la pacienții cu
depresie, este reprezentată de asigurarea iginei generale și corporale. Neglijarea iginei
corporale, scade capacitatea funcțională a pielii și de recuperare a organismului.
Dintre bolnavii cu depresie, unii sunt obișnuiți cu igiena corporală, se spală
singuri, însă majoritatea bolnavilor manifestă pretenții scăzute față de igiena corporală
proprie. De aceea, formarea deprinderilor de spălare, întreținerea igienei cavității
bucale, trebuie să constituie obiectivul principal al educației sanitare în timpul
spitalizării.
Un rol important în păstrarea igienei corporale o are și vestimentația, care
trebuie să fie lejeră, să asigure lejeritatea mișcărilor pacientului. Vestimentația trebuie
schimbată ori de câte ori este nevoie.

Efectuarea toaletei generale și pe regiuni a pacientului imobilizat


Toaleta – majoritatea bolnavilor sunt conștienți de necesitatea igienei corporale,
dar sunt unii bolnavi care refuză efectuarea igienei. Baia generală este obligatorie
săptămânal iar zilnic se va efectua toaleta feței, a mâinilor, a cavității bucale și a
picioarelor pentru a păstra igiena salonului.
Bolnavul depresiv, de multe orirefuză să execute vreo mișcare, preferând să
rămână culcat aproape tot timpul în pat. În acest caz toaleta se va efectua la pat fiind
asigurată de către asistenta medicală sau de către infirmieră.
Temperatura din salon să fie de cel puțin 20°C, se izolează patul cu ajutorul
paravanului, se toarnă apă caldă de 37°C. Bolnavul este dezbrăcat complet dar rămâne
acoperit cu cearceaf. Se va respecta ordinea de spălare a suprafețelor corporale: fața,
urechile, gâtul, membrele superioare, fața anterioară a toracelui, abdomenul, suprafața
posterioară a toracelui, regiunea lombară, membrele inferioare, organele genitale și la
urmă regiunea anală. După efectuarea spălării, urmează îndepărtarea resturilor de săpun
cu apă caldă. Se usucă cu atenție regiunile și se pudrează la nivelul pliurilor cu talc.
Bolnavul se îmbracă cu lenjerie curată și se reface patul.

Observarea poziției pacientului în pat


Dintre atribuțiile asistentei medicale face parte și supravegherea poziției în pat a
pacientului cu depresie în faza acută. Pentru prevenirea escarelor de decubit, se va
schimba periodic poziția bolnavului, iar porțiunile expuse apariției escarelor de decubit,
10

se vor spăla și se vor masa cu talc zilnic. De asemenea, se previne apariția altor
complicații cum ar fi: pneumoniile, trombozele, diminuarea tonusului muscular. Se vor
mai observa dimensiunea pupilei (midriaza reprezentând începutul crizei de agitație
psihomotorie), apariția și desfășurarea crizelor convulsivante, tonu sul muscular,
reflexele osteotendinoase, raportându-i medicului orice modificare apărută.

Schimbarea poziției și mobilizarea pacientului


Dacă se menține timp îndelungat aceeași poziție, bolnavul este predispus la
apariția unor complicații (escare de decubit, tromboze, embolii), care-i împiedică
procesul de vindecare.
Pentru prevenirea apariției acestora, se recomandă schimbarea poziției
bolnavului. Aceasta se face activ (bolnavul își schimbă singur poziția) sau pasiv (cu
ajutorul asistentei).
Trebuie însă, să-i arătăm bolnavului poziția considerată de noi cea mai bună, dar
alegerea acesteia trebuie lăsată la discreția lui, în niciun caz nu trebuie forțat bolnavul să
stea altfel decât dorește.
Mobilizarea în pat poate fi efectuată numai la stricta indicație a medicului. O
imobilizare prelungită la pat predispune organismul la complicații vasculare, sau flebite
generatoare de embolii.

Captarea eliminărilor
Captarea fecalelor
Materiile fecale sunt resturi alimentare supuse procesului de digestie și eliminate
din organism printr-un act reflex numit defecație. Captarea se face folosind următoarele
materiale: paravan, bazinet, hârtie igienică, materiale pentru spălarea mâinilor, mușama,
aleză. Materiile fecale se păstrează până la vizita medicală în cameră specială într-un
recipient pe care sunt notate numele pacientului, numărul salonului, al patului și ora
defecării.
În vederea captării materiilor fecale la bolnavul imobilizat, se urmăreşte:
separarea patului bolnavului de restul salonului cu un paravan, după care se
îndepărtează pătura şi cearceaful care acoperă bolnavul, seprotejează patul cu muşama
şi aleză, se dezbracă şi se ridică bolnavul şi se introduce bazinetul încălzitsub regiunea
sacrală; se acoperă bolnavul până la terminarea actului defecării. Se efectuează toaleta
regiunii perineale, se îndepărtează bazinetul cu atenţie şi se acoperă cu capacul,
11

îndepărtându-se din salon. Se strâng materialele folosite, se îmbracă bolnavul, se


acoperă, se aeriseşte salonul. Se spală mâinile bolnavului.
Scaunul acoperit se păstrează pentru vizita medicală în locuri special amenajate.
Captarea urinei
Captarea urinei se face în vase speciale numite urinare. Paturile au urinare
proprii care se utilizează numai la același bolnav. În timpul spitalizării urinarele sunt
introduse sub pătură, bolnavul rămânând acoperit.
După fiecare utilizare, urinarele se spală cu o soluție dezinfectantă pentru
curățarea și dezinfectarea lor. Urinarele, sunt recipiente din sticlă sau plastic și sunt
gradate în mililitri. Acestea permit urmărirea cantitativă și calitativă a urinei eliminate.
Captarea eliminărilor se efectuează în vederea observării caracterelor fiziologice
și patologice ale acestora pentru stabilirea diagnosticului.
Captarea vărsăturilor
Se aşează bolnavul în funcţie de starea generală în poziţie şezând , decubit
dorsal cu capul întors într-o parte, protejându-se cu prosop în jurul gâtului. Se
protejează patul cu muşama şi aleză, i se îndepărtează pacientului proteza când este
cazul,îi oferim o tăviţă renală şi îl susținem, oferim acestuia un pahar cuapă să-şi
clătească gura. După liniștire, pacientul își va clăti gura cu apă rece, ceai amar sau cu o
soluție aromată. I se şterge faţa şi i se vor pune comprese reci pe frunte.Vărsătura se
păstrează pentru vizita medicului, notându-se în foaia de temperaturăcaracterul şi
frecvenţa acesteia. Pacientul rămâne mai departe în atenția asistentei.

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative


Supravegherea bolnavului este una dintre cele mai importante sarcini ale
asistentei, urmărind comportamentul bonavului, funcțiile vitale și apariția unor
manifestări patologice.
Este necesară urmărirea funcțiilor vitale și vegetative, deoarece, orice
modificare reflectă starea generală a bolnavului.
Expresia feței: trădează spaimă, ochii sunt încercănați cu privire anxioasă.
Măsurarea temperaturii: se face de două ori pe zi, dimineața și după-amiaza, iar
valorile obținute se notează în foaia de temperatură.
Termoreglarea este funcţia organismului care se menţine echilibrul între
producerea căldurii (termogeneza) şi pierderea căldurii (termoliza), pentru păstrarea
valorilor constante (homeotermie) la 36,7-37˚C dimineaţa şi 37 - 37,3 ˚C seara.
12

Locurile de măsurare a temperaturii: cavităţi semiînchise – axilar, plica


inghinală reprezentând temperatura periferică şi cavităţi închise: cavitatea bucală, vagin,
rect reprezentând temperatura centrală, fiind cu 4-5 zecimi de grad mai mare decât
temperatura periferică.
Se notează în foaia de temperatură cu un punct de culoare albastră pe verticală.
Pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură se socotesc două diviziuni de grad.
Temperatura normală (fiziologică) 36˚- 37 ˚C - afebril
Valori patologice - hipertermie 37˚C - 38˚ C - subfebril
38˚ C - 39˚ C - febră moderată
39˚ C - 40˚ C - febra ridicata
40˚ C - 41˚ C - hiperpirexie
- hipotermie sub 36˚ C
Pulsul: urmărit zilnic, se notează în foaia de observație. Frecvența pulsului la
adult este de 70-80 pulsații/minut iar la bolnavii depresivi, care sunt tahicardici, este de
150-200 pulsații/minut.
Pulsul reprezintă senzaţia de şoc percepută la palparea unei artere superficiale,
comprimată incomplet pe un plan osos. Pulsul poate fi măsurat pe oricare arteră
accesibilă palpaţiei, care poate fi comprimată pe un plan osos: artera radială (cel mai
frecvent), artera temporală, etc. Se reperează şanţul radial în extremitatea distală a
antebraţului. Se va exercita o uşoară presiune asupra peretelui arterial până la
perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului, urmărind timp de 1 minut. Notarea grafică în
foaia de temperatură: cu un punct roşu, pentru fiecare linie orizontală se socotesc 4
pulsaţii.
Respirația: măsurată zilnic, notată în foaia de observație, frecvența normală este
de 16-18 respirații/minut; ea se poate modifica la bolnavii depresivi, în emoții mari,
convulsii.
Respirația reprezintă funcţia organismului prin care se realizează aportul de
oxigen necesar proceselor vitale, în paralel cu eliminarea în atmosferă a bioxidului de
carbon rezultat din acestea. Frecvenţa normală este de 16-20 respiraţii/minut, dar poate
prezenta uşoare variaţii, după vârstă şi sex. Urmărirea mecanicii respiratorii se face în
practica curentă prin simpla observaţie şi numărarea mişcărilor respiratorii pe minut. Se
notează grafic în foaia de temperatură cu un punct de culoare verde. Pentru fiecare linie
orizontală a foii de temperatură se socotesc 2 respiraţii.
13

Tensiunea arterială: măsurată zilnic, notată în foaia de observație. Reprezintă


informații despre starea funcțională a inimii. Măsurarea tensiunii se face în repaus fizic
și psihic.
Se notează în foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de
culoare roşie socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate mmHg. Se unesc liniile
orizontale cu cele verticale şi se haşurează. În alte documente medicale se poate nota
cifric ( ex : TA = 150/ 75 mmHg ).
Valorile normale diferă în funcție de vârstă, astfel:
• 1-3 ani: TA maximă 75- 90 mmHg ( sistolică)
TA minimă 50- 60 mmHg ( diastolică)
• 4- 11 ani: TA maximă 90 -110 mmHg
TA minimă 60- 65 mmHg
• 12-15 ani: TA maximă 100- 120 mmHg
TA minimă 60-75 mmHg
• adult : TA maximă 115-140 mmHg
TA minimă 75--90 mmHg
• vârstnic : TA sistolică până la 150 mmHg
TA diastolică până la 90 mmHg
Diureza: se urmărește zilnic calitativ și cantitativ, notându-se în foaia de
temperatură.
Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată în 24 de ore. Obiectivul este
obținerea datelor privind starea morfofuncțională a aparatului excretor și asupra altor
posibile afecțiuni, urmărirea bilanțului hidric și efectuarea unor determinări calitative.
Colectarea începe dimineaţa la o anumită oră şi se termină în ziua următoare la
aceeaşi oră. Se notează zilnic prin haşurarea pătratelor corespunzătoare cantităţii de
urină din ziua respectivă. Spaţiul dintre 2 linii orizontale a foii de temperatură
corespunde la 100 ml urină
Valoarea fiziologică a diurezei este 1500- 2000 ml/ 24 h .
Scaunul: urmărit zilnic, tranzitul intestinal este notat în foaia de temperatură.
Transpirația: bolnavii depresivi prezintă transpirații abundente pentru că sunt
agitați psihic.
Vărsăturile: se urmăresc cantitatea, conținutul, culoarea și frecvența acestora.
14

2.5. Alimentația bolnavului


Alimentația bolnavilor depresivi este foarte importantă. Trebuie asigurat aportul
caloric necesar pentru susținerea forțelor fizice ale bolnavului.
Bolnavul agitat consumă multă energie și pierde lichide, săruri, de aceea
hidratarea se face imediat ce bolnavul s-a calmat.
Administrarea alimentelor se face pe cale naturală sau artificială.
O problemă deosebită o constituie alimentația bolnavilor inapetenți, precum și a acelora
care refuză hrana, câteodată pe o perioadă mai lungă de timp. Acești bolnavi trebuie
hrăniți prin alimentație pasivă, eventual cu lingurița. În unele cazuri, se administrează
înaintea meselor principale 6-8-10 u insulină care, prin hipoglicemia provocată,
declanșează actul alimentației. De multe ori, alături de alimentația pasivă, aportul de
lichide trebuie asigurat pe cale parenterală. Dacă alimentația activă sau pasivă nu mai
este posibilă, se recurge la alimentație artificială prin sondă. La bolnavii psihici nu se
poate menține sonda pe loc, din acest motiv se utilizează sondă gastrică, care trebuie
îndepărtată după fiecare alimentație și reintrodusă la alimentația următoare. Operațiunea
se execută odată, de cel mult două ori pe zi. La alcătuirea amestecurilor alimentare,
trebuie să se țină cont de necesitățile calitative și cantitative reale ale bolnavului,
precum și de tolerabilitatea tubului digestiv, evitând excesul de alimente, care ar putea
provoca bolnavului diaree.

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului


Reguli generale de administrare a medicamentelor:
- respectarea întocmai a medicamentelor prescrise
- identificarea medicamentelor administrate
- verificarea calității medicamentelor administrate (fiole fără sediment, culoare
modificată)
- respectarea căilor de administrare: per os, subcutanat, intra-muscular, intra-
venos
- respectarea dozajului prescris
- respectarea orarului de administrare (la antidiabetice, antibiotice, etc.)
- respectarea somnului bolnavului
- evitarea incompatibilităților între medicamente
- luarea medicamentelor în prezența asistentei medicale.
Tratamentul unui pacient cu depresie este împărțit în 3 tipuri principale:
15

- Chimioterapia
- Psihoterapia
- Socioterapia
1.Chimioterapia ocupă un prim loc în tratamentul stărilor depresive, folosind o
gamă largă de medicamente antidepresive care sunt capabile să insereze dispoziția
depresivă: IMIPRAMIN, ANTIDEPRIN, CARBAMAZEPIN – se administrează în jur
de 100-200 mg/zi în funcție de gravitate, intensitate, iar pentru întreținere se folosesc
doze mici 40-75 mg/zi.
Se mai administrează și sedative: DIAZEPAM, XANAX.
2. Psihoterapiase poate realiza:
- Individual – discuția trebuie condusă cu tact și competență
- Familial – familia are un rol important în recuperare.
3.Socioterapia presupune:
- Schimbarea situațiilor generatoare de inegalități, opresiune, suferință.
O grijă deosebită trebuie acordată păstrării medicamentelor din secția de
psihiatrie care, în niciun caz, nu poate să fie accesibilă bolnavilor. Dacă bolnavul
depresiv în mod brusc devine euforic, aceasta poate reflecta faptul că intenția de
sinucidere s-a concretizat în conștiința lui. Aistenta face pregătirea psihologică a
bolnavului înaintea efectuării unei manevre medicale (o injecție, un electroșoc, etc.). În
afară de supravegherea obișnuită a funcțiilor somatice, obișnuite la toate secțiile din
spital, la secțiile de psihiatrie trebuie urmărit cu atenție consumul cantităților de lichide,
modul de alimentație, cât și funcțiile de evacuare, deoarece bolnavii, de multe ori, dau
informații eronate sau deloc.
Tratatamentul medicamentos aplicat la acești bolnavi poate să producă scăderea
tensiunii arteriale, tulburări de echilibru, amețeli, mers greoi. Capacitatea lor de apărare
contra infecțiilor este mai scăzută, deci asistenta trebuie să supravegheze modul cum se
îmbracă atunci când părăsesc patul.
Este foarte important ca bolnavii să fie serviți numai cu doze unice de
medicamente, pe care le înghit în fața asistentei și dacă este posibil să se controleze
cavitatea bucală a bolnavului pentru a evita adunarea medicamentelor neconsumate cu
scop de sinucidere.
16

2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice


Pentru a stabili un diagnostic, este foarte importantă recoltarea produselor
biologice. Se recoltează hemograma, hematocrit, VSH, glicemia, ureea, acidul uric,
creatinina, colesterolul și un examen sumar de urină.
Hemograma – se recoltează 2 ml de sânge prin înțeparea pulpei degetului.
- Hematii – valori normale: bărbați 450.000-500.000 um, femei 420.000-480.000 um
- Leucocite – valori normale 42.000-80.000 um
- Hemoglobina – valori normale bărbați 15-17 gr%, femei 13-15 gr%
Hematocrit – se recoltează 2 ml de sânge venos cu 2 picături de Heparină –
valori normale bărbați 45-50%, femei 42-45%
VSH – se recoltează 1,6 ml de sânge prin puncție venoasă după ce s-a aspirat în
seringă 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%, valori normale – bărbați – 1 oră – 1-10 um
- femei – 2 ore – 12-17 um
- bărbați – 2 ore – 7-25 um
Colesterolul – se recoltează 5-10 ml de sânge venos fără anticoagulant, valori
normale 1,20-2,80 mg%.
Ureea – se recoltează 5-10 ml de sânge venos, valori normale 20-40 mg%.
Creatinina – se recoltează 5-10 ml de sânge prin puncție venoasă, valori normale
20-40 mg%.
Acid uric – se recoltează 5-10 ml de sânge prin puncție venooasă, valori normale
2-6 mg%.
Glicemia – se recoltează 2 ml de sânge pe n mg de Clorură de Natriu, valori
normale 80-120 mg%.

2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor speciale impuse de afecțiune


Tratamentul electroconvulsivant, constă în producerea unui acces convulsiv cu
ajutorul unui curent electric slab, introdus prin electrozi așezați pe tâmplele bolnavului.
Tratamentul electroconvulsivant se face dimineața pe nemâncate. Asistenta va
avea grijă ca bolnavul să fie după emisie de scaun, și înainte de efectuarea tratamentului
să-și golească vezica urinară. În timpul șocului, bolnavul va fi ferit de privirile celor din
salon fie printr-un paravan, fie se va aplica într-o cameră izolată. Asistenta va avea
întotdeauna pregătită o trusă de prim-ajutor pentru a putea interveni în caz de accidente:
17

aspirator electric cu sonde endotraheale, aparatul pentru oxigeno-terapie, aparatul


pentru respirație asistată, defibrilator electric.
Ca premedicație, bolnavul primește o fiolă de Atropină, care reduce secrețiile
traheo-bronșice și are un oarecare rol protector contra aritmiilor. Asistenta va așeza
bolnavul în decubit dorsal fără pernă, i se va introduce în gură o garnitură de cauciuc
învelită în tifon pentru protejarea danturii și evitarea mușcării limbii în timpul
convulsiilor. Două persoane vor proteja articulațiile scapulo-humerale și vor susține
mandibula bolnavului pentru evitarea eventualelor luxații. Asistenta degresează ambele
regiuni fronto-temporale, unde se aplică electrozii. Contactul electric cu suprafața
tegumentelor se asigură prin acoperirea electrozilor cu un tifon îmbibat în ser fiziologic
sau cu ajutorul unei paste de contact, bun conducător de electricitate, identic cu cel
folosit și la electroencefalografie. Medicul anestezist reanimator administrează
anestezicul pe cale intra-venoasă și imediat după aceasta, substanța miorelaxantă.
Medicul declanșează curentul electric de 80-150 V până la 250 mA timp de 0,1-0,5
secunde, în urma căruia se declanșează criza convulsivantă.
Criza convulsivantă durează aproximativ 1 minut, perioadă în care bolnavul se
află în apnee totală. La trezire, bolnavul prezintă amnezie totală a episodului.
Psihoterapia constă într-un ansamblu de procedee psihologice cu ajutorul cărora
pot fi influențate unele tulburări psihice provocate de factorii psiho-sociali. Bolnavului
internat ii trebuie asigurate o ambianță și un anturaj care îi creează sentimente de
siguranță și încredere. Acestea pot să-l influențeze pozitiv în dorința lui de a se întoarce
în anturajul său obișnuit. Succesul psihoterapiei este în funcție și de măsura în care
aceasta poate fi extinsă și la anturajul social al bolnavului. Psihoterapia depășește
pregătirea asistentei medicale, însă sub îndrumarea medicilor și a psihologilor de
profesie, poate contribui la potențarea efectului acesteia.

2.9. Educația pentru sănătate


În ziua de azi, fiecare om ar trebui să cunoască câteva noțiuni despre sănătate,
să-și formeze un mod de viață cât mai liniștit, fără prea mult stres, o alimentație
adecvată, igienă corectă și să-și acorde timp pentru odihnă. Există foarte mulți factori
nocivi precum: abuzul de medicamente, zgomot puternic, poluarea, fumatul și alcoolul,
care pot provoca mari probleme de sănătate, ca boli psihice, pulmonare,
cardiovasculare. În cazul bolnavilor depresivi este important să evite cauzele
18

provocatoare, situațiile conflictuale, emoțiile puternice, abuzul de tutun, cafea, alcool,


pentru a avea o stare de sănătate mai durabilă.
Educația a devenit una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale.
Pacientului îi trebuiesc date toate informațiile de care are nevoie pentru autoîngrijire și
pentru a asigura continuitatea îngrijirilor din spital la domiciliu. Un program de
educație bine conceput poate reduce costul îngrijirilor de sănătate și să ajute pacientul
să-și dobândească o mai bună autocunoaștere.
Norme educaționale pentru pacient:
- Planul de îngrijire trebuie să privilegieze educația pentru autoîngrijire a
pacientului și a familiei sale;
- Pacientul care are nevoie de îngrijire după spitalizare trebuie să primească
instrucțiuni și sfaturi individualizate înainte de externare.
Obiective:
Menținerea sănătății și prevenirea bolii
- Asistenta medicală este persoana care informează oamenii și îi învață tehnici
care le vor permite să adopte un comportament mai sănătos la locul de muncă, acasă,
școală, spital.
- Educația sanitară crește stima de sine a pacientului pentru că îi permite să își
asume o mai mare responsabilitate față de propria sănătate.
Redobândirea sănătății
- Asistenta medicală caută să obțină date până la ce punct este interesat pacientul
să învețe, apoi elaborează metode pentru a-i stimula interesul.
- Familia joacă un rol important în restabilirea pacientului și deci este necesar să
primească și ea informații. Dacă familia nu înțelege că pacientul are nevoie să-și
regăsească independența funcțională, poate să-i mențină starea de dependență și să-i
întârzie procesul de restabilire a sănătății.
Starea psihică și modul de gândire al bolnavilor psihici este așa de diversificat,
încât este greu să se stabilească norme de educație sanitară cu ei. Această activitate în
realitate se contopește cu psihoterapia, care este una din metodele majore de tratament
la secțiile de psihiatrie.
Educația sanitară primește în schimb o pondere deosebită față de familia bolnavului, cu
care personalul de specialitate trebuie să facă o adevărată școală privind modul de
comportare față de bolnav după reîntoarcerea lui în sânul familiei, importanța
continuării tratamentului, prezentarea regulată la controalele medicale și în limita
19

posibilităților, reintegrarea lui în activitatea de zi cu zi a familiei sau într-o muncă


oarecare.

 Profilaxia bolii

Deși este posibil ca o persoană să nu poată preveni apariția unui prim episod de
depresie, se poate preveni apariția unei recurente (recadere) sau a unei agravări a
simptomelor prin:
- luarea cu regularitate a medicamentelor, așa cum au fost ele prescrise; adeseori
depresia reapare deoarece tratamentul antidepresiv este oprit prea devreme sau nu este
luat așa cum a fost prescris de medicul psihiatru
- continuarea administrării medicației pentru cel puțin 7 pana la 15 luni de la
ameliorarea simptomelor; luarea in continuare a medicamentelor chiar și după ce
persoana respectivă a început să se simtă mai bine, ajută la prevenirea reapariției
simptomelor depresive
- continuarea terapiei cognitiv-comportamentale chiar și după ce tratamentul
medicamentos a fost oprit; cercetătorii au demonstrat că persoanele care au continuat să
facă acest tip de consiliere terapeutică încă 2 ani de zile de la oprirea medicamentelor au
avut o rată mai mică de recădere
- dietă alimentară echilibrată
- exerciții fizice efectuate cu regularitate
- căutarea imediată a unui tratament, atunci când persoana respectivă incepe să
observe că apar noi simptome de depresie sau că cele prezente se accentuează, precum
ar fi trăirile de lipsă de speranță, tristețe sau pierderea interesului sau a plăcerii în
majoritatea activităților
- menținerea unui program regulat de somn
- evitarea consumului de alcool sau de droguri.
Este dificil să se poată preveni toate recăderile depresiei. Totuși, persoana
respectivă poate reuși să prevină apariția sau să reducă severitatea unor episoade
viitoare.
În cazul în care urmează un tratament de întreținere cu o doză minima eficace de
antidepresiv, trebuie să se asigure că ia toate medicamentele așa cum au fost ele
prescrise de medicul curant. Este important să nu renunțe la ședintele de consiliere. De
asemenea este important să apeleze la ajutor atunci când observă că apar primele
20

simptome de depresie, în special dacă episoadele depresive sunt de regulă moderate sau
severe.

2.10. Externarea pacientului


Chiar dacă în condițiile în care externarea din spital este considerată o activitate
de rutină, aceasta necesită o planificare atentă și o evaluare continuă a necesităților
organismului.
Pregătirea externării presupune:
- Informarea pacientului și familiei asupra bolii, și efectului asupra modului de viață
- Se oferă recomandări despre regimul de viață
- Se oferă informații asupra dieteiși activității fizice recomandate
- Se atenționează asupra eventualelor efecte adverse datorate medicației
Nu trebuie pierdute câteva aspecte legate de externare:
- cu cel puțin o zi inainte de externare se anunță familia
- dacă transportul nu este asigurat se anunță departamentul din spital
- se obține biletul de externare de la medicul curant și cel de la șeful de secție
- dacă pacientul necesită tratament la domiciliu, se discută cu serviciul responsabil, se
recapitulează procedurile pe care pacientul trebuie să le efectueze singur acasă și să le
demonstreze și practic.
- se listează recomandările cu privire la dietă și activitățile fizice
- dacă se recomandă repaus la pat, trebuie să se asigure că familia asigură tratamentul
- se stabilește următoarea vizită la control
- se înmânează toate bunurile personale pacientului, se ajută bolnavul să se îmbrace
dacă este necesar și se conduce la ieșirea din spital
- se solicită infirmierelor să pregătească patul pentru un nou pacient.
În legătură cu boala, asistenta va trebui să se asigure că pacientul înțelege
următoarele:
- își înțelege boala
- necesitatea tratamentului
- urmează dietă corespunzătoare
- își coordonează nivelul activității în relație cu boala
- recunoaște posibilele complicații
- recunoaște momentele când necesită eventual tratament medical specializat.
21

CAPITOLUL III
3.1. PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALĂ
3.1.1. Plan de ingrijire nr. 1

CULEGEREA DATELOR

DATE OBIECTIVE: Pacientă de sex feminin, în vârstă de 45 este casnică și este


căsătorită

DATE SUBIECTIVE: Pacienta declară că nu fumează, nu consumă alcool și bea 2


cafele pe zi

DIAGNOSTICUL DE INTERNARE: tulburare depresivă majoră

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ:

-insomnii

-neliniște, agitație, anxietate

-pierdere de interes pentru orice, iritabilitate

-atitudini negative, retrageri sociale

-inapetență

PROBLEMELE PACIENTULUI:

-alterarea nevoi de a dormi și a se odihni

-alterarea stării generale

-alterarea comunicării

-lipsa activității sociale

-dezechilibru alimantar
22

Data
Nevoia fundamentală /
nivelul de dependență
12.0 13. 14. 15. 16. 17. 18.
3 03 03 03 03 03 03
Nevoia de a respira și a avea o bună
1 1 1 1 1 1 1
circulație
Nevoia de a bea și a mânca 2 2 2 2 2 1 1

Nevoia de a elimina 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a se mișca și a avea o bună
1 1 1 1 1 1 1
postură
Nevoia de a dormi și a se odihni 3 3 3 2 2 2 2

Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca 1 1 1 1 1 1 1


Nevoia de a menține temperatura corpului în
1 1 1 1 1 1 1
limite normale
Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja
1 1 1 1 1 1 1
tegumentele și mucoasele
Nevoia de a evita pericolele 3 3 2 2 2 1 1

Nevoia de a comunica 2 2 2 2 2 1 1
Nevoia de a acționa conform propriilor
1 1 1 1 1 1 1
convingeri și valori, de a practica religia
Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării 3 3 2 2 2 2 2

Nevoia de a se recreea 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi
1 1 1 1 1 1 1
sănătatea
TOTAL 22 22 20 19 19 16 16
Dependență
moderată
Dependență

Dependență

Dependență

Dependență

Dependență
Dpendență
moderată
moderată

moderată

moderată

moderată
mderată

NIVEL DE DEPENDENȚĂ
23

Diagnostic de îngrijire Obiective Intervenţii Evaluare

Autonome Delegate

1. Dezechilibru - Pacienta să se poate - Asigur o alimentație bogată - La indicația - Pacienta


alimentar din cauza alimenta cantitativ și în vitamine și proteine medicului beneficiază de o
afecțiunii psihice calitativ - Asigur menținerea unei stări administrez alimentație
manifestată prin nutriționale prin alimente și vitamine și îmbunătățită
inapetență lichide în cantitate și calitate suplimente
corespunzătoare care să-i alimentare
asigure necesarul de calorii
2. Alterarea nevoi de a - Pacienta să - Asigur un mediu linștit fără - La indicația - Pacienta
dormi și a se odihni beneficieze de un zgomote în salon medicului beneficiază de un
din cauza afecțiunii somn liniștit - Învăț pacienta tehnici de administrez somn îmbunătăți
manifestată prin cantitativ și relaxare sedative ușoare:
insomnii calitativ Diazepam
3. Alterarea stării - Pacienta să se - Îndrum pacienta în mod - La indicația - Pacienta este mai
generale din cauza poate concetra structurat în activitățile sale medicului calmă, nu mai are
gândurilor și asupra activităților zilnice administrez atâtea ganduri
sentimentelor sale - Deschid o discuție neforțată antidepresive depresive
depresive - Reducerea cu pacienta, doar dacă - Psihoterapie la - Se poate
manifestată prin gândurilor aceasta simte nevoia indicația concentra mai
neliniște, agitație, depresive medicului bine asupra
anxietate activităților sale
zilnice
4. Alterara - Îmbunătățirea - Încurajez pacienta să - Administrarea - Pacienta
comunicării din comunicării vorbească despre boala sa tratamentului la comunică
cauza izolării, indicația satisfăcător
manifestată prin - Port discuții permanente cu medicului - Este mai liniștită
24

pierdere de interes pacienta în liniște fără să


pentru orice, ridic vocea
iritabiltate - Privesc pacienta în ochi, nu o
întrerup când vorbește, nu-i
întorc spatele, îi zâmbesc și o
încurajez să își exprime
sentimentele atunci când
dorește
5. Lipsa activiății sociale - Pacienta să fie - Sfătuiesc pacienta să participe - Pacienta este mai
din cauza capabilă să lege și să la mese, ore de ceai pentru a activă social
subestimării întrețină relații și putea socializa - Comunică mai
manifestată prin contacte cu alte - Încurajez vizitele familiei, și mult cu familia și
atitudini negative, persoane observ atât reacțiile pacientei cu persoanele
retrageri sociale cât și ale familiei apropiate
25

Funcţii vitale
Data T.A PULS RESP TEMP Recoltări de produse biologice şi Examinări Regim
Tratament
2019 mmHg Bătăi Resp Grade patologice paraclinice alimentar
pe pe Celsius
minut minut

12.03 170/90 81 16 37 Glicemia : se recoltează 2 ml de - EKG Depakine tb. Alimentația


sânge pe 4 ml florură de sodiu trebuie să fie
13.03 165/80 78 18 36,8 - nu prezintă 300 mg 2x/zi ,
mixtă,
VN : 80-120 mg % modificări
14.03 170/85 75 16 37,1 Doxepin tb. normocalorică,

VO : 102 mg % - EEG cu multe


15.03 160/80 78 17 36,5 200-300 mg fructe și
Acidul uric, urea, creatinina :2-5 ml - nu 2x/zi legume,
16.03 160/75 75 18 37
sânge venos fără anticoagulant prezintă preparate din
Seroquel XR
17.03 165/75 80 18 36,7 modificări lapte.
26

tb.
18.03 160/70 79 16 36,6 Acidul uric - Se indică
efectuarea 50 mgx2/zi,
VN : 2-6 mg % Trebuie
unor teste
Cipralex tb. asigurat un
VO :4 mg% verbale și
aport caloric
scrise care 10 mg 2x/zi mai ridicat.
detectează
depresia Tiapridal tb.
100 mg x1/zi

Urea
Novocalmin tb.

VN : 20-40 mg % 2x/zi la nevoie

VO:30 mg % Diazepam tb.


10 mg x1/seara
Creatinina

VN:0,6-1,2 mg %

VO: 1,9 mg %

VSH :se recoltează 1, 6 ml de sânge


venos într-o seringă de 2 ml citrtat
de sodiu 3, 8 %
27

VN : 1-10 mm pe oră

7-15 mm la 2 ore , la femei mai


crscut cu 1-3 mm .

VO : 8 mm pe oră .

Hemoleucograma :

Se recoltează 2 ml de sânge pe
cristale de EDTA

VN :leucocite : 4200-8000 pe mm
cub , Htc : 40-45 %

Hbg 14-16 g %

VO : leucocite :5325 pe mm cub ,


Htc 42 %, Hb 14, 5 gr %.

Colesterol : se recoltează 5-10 ml


sânge fără anticoagulant
28

VN : 180-280 mg %

VO : 194 mg%.
29

3.1.2. Plan de îngrijire nr. 2

CULEGEREA DATELOR

DATE OBIECTIVE: Pacientă în vârstă de 48 de ani, de sex feminin, lucrează ca vânzătoare


și este divorțată

DATE SUBIECTIVE: Fumat și alcool neagă, consumă 3 cafele pe zi

DIAGNOSTICUL DE INTERNARE: tulburare depresivă majoră

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ:

- Dezinteres
- Igienă deficitară
- Apatie, tristețe

PROBLEMELE PACIENTULUI:

- Comunicare ineficientă la nivel afectiv


- Carențe de igienă
- Incapacitatea de a face față activităților cotidiene
30

Data
Nevoia fundamentala /
nivelul de dependenta 27.0 28. 29. 30. 31. 01.
3 03 03 03 03 04
Nevoia de a respira și a avea o bună
1 1 1 1 1 1
circulație
Nevoia de a bea și a manca 1 1 1 1 1 1

Nevoia de a elimina 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a se mișca și a avea o bună
1 1 1 1 1 1
postură
Nevoia de a dormi și a se odihni 1 1 1 1 1 1

Nevoia de a se îmbrăca și dezbraca 1 1 1 1 1 1


Nevoia de a menține temperatura corpului în
1 1 1 1 1 1
limite normale
Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja
2 2 2 2 2 1
tegumentele și mucoasele
Nevoia de a evita pericolele 1 1 1 1 1 1

Nevoia de a comunica 2 2 2 2 2 1
Nevoia de a acționa conform propriilor
1 1 1 1 1 1
convingeri și valori, de a practica religia
Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării 3 3 2 2 2 1

Nevoia de a se recreea 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi
1 1 1 1 1 1
sănătatea
TOTAL 18 18 17 17 17 14
Independență
Dependență

Dependență

Dependență

Dependență

Dependență
moderată

moderată

moderată

moderată
moderaă

NIVEL DE DEPENDENȚĂ
31

Intervenţii

Diagnostic de îngrijire Obiective Evaluare

Autonome Delegate

1. Comunicare - Pacienta să prezinte o - Încurejez pacienta să - La recomandarea - Pacienta


ineficientă la nivel comunicare mai bună vorbească despre boala sa medicului
comunică mai
afectiv din cauza la nivel afectiv - Port permanent discuții psihoterapie
eficient la nivel
scăderii elanului de libere cu pacienta
viață manifestată prin - Atrag atenția pacientei afectiv
dezinteres prin jocuri, cărți

2. Carențe de igienă din - Pacienta să prezinte o - Ajut pacienta să-și facă - Pacienta începe
cauza afecțiunii psihice igienă corespunzătoare toaleta generală sau locală să beneficieze de
manifestată prin igienă - Schimb lenjeria de pat sau o igienă
deficitară de corp ori de câte ori este corespunzătoare
nevoie

3. Incapacitatea de a - Pacienta să înțeleagă - Încurajez pacienta - La recomandarea - Pacienta și-a


face față activităților că viața are rostul ei și transmițându-i gânduri mdicului recâștigat
cotidiene din cauza că merită trăită pozitive, arătându-i o psihoterapie și încrederea în
dezinteresului perspectivă mai bună a sedative sine în urma
manifestat prin apatie, vieții psihoterapiei
tristețe
32

Funcţii vitale
Data T.A PULS RESP TEMP Recoltări de produse biologice şi Examinări Regim
Tratament
2019 mmHg Bătăi Resp Grade patologice paraclinice alimentar
pe pe Celsius
minut minut

27.03 140/70 80 21 36,2 Glicemia : se recoltează 2 ml de - EKG - Diazepam Alimentația


sânge pe 4 ml florură de sodiu trebuie să fie
28.03 130/70 85 23 36,5 - EEG tab 3x1 /zi
mixtă,
VN : 80-120 mg %
29.03 125/75 78 20 36,8 - Se indică - Mialgin normocalorică,

VO : 114 mg % efectuarea normoproteică,


30.03 135/70 75 22 37 tab 2x/zi normo-
unor teste
Acidul uric, urea, creatinina :2-5 ml glucidică cu
31.03 140/80 82 22 37 verbale și - Fluoxin
sânge venos fără anticoagulant multe fructe și
scrise care capsule 3x/zi
01.04 135/75 80 20 36,5 detectează legume,
Acidul uric
depresia - Dulcolax preparate din
VN : 2-6 mg % lapte.
tab 1/ seara
VO :4 mg%

Urea Lichide în
cantitate mai
VN : 20-40 mg %
33

mare: apă,
VO:32 mg %
lapte, ceaiuri.

Creatinina

VN:0,6-1,2 mg %

VO: 1,7 mg %

VSH :se recoltează 1, 6 ml de sânge


venos într-o seringă de 2 ml citrtat
de sodiu 3, 8 %

VN : 1-10 mm pe oră

7-15 mm la 2 ore , la femei mai


crscut cu 1-3 mm .

VO : 8 mm pe oră .

Hemoleucograma :

Se recoltează 2 ml de sânge pe
cristale de EDTA

VN :leucocite : 4200-8000 pe mm
34

cub , Htc : 40-45 %

Hbg 14-16 g %

VO : leucocite :5560 pe mm cub ,


Htc 42 %, Hb 14, 5 gr %.

Colesterol : se recoltează 5-10 ml


sânge fără anticoagulant

VN : 180-280 mg %

VO : 228 mg%.
35

3.1.3. Plan de îngrijire nr. 3

CULEGEREA DATELOR

DATE OBIECTIVE: Pacientă în vârstă de 25 de ani, de sex feminin, este învățătoare și este
necăsătorită

DATE SUBIECTIVE: Fumat, alcool , cafea neagă

DIAGNOSTICUL DE INTERNARE: tulburare depresivă majoră

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ:

- Izolare, plâns
- Apatie
- Scădere ponderală

PROBLEMELE PACIENTULUI:

- Comunicare ineficientă la nivel afectiv


- Scăderea elanului de viață
- Stare generală alterată
36

Data
Nevoia fundamentala /
nivelul de dependenta 30.0 31. 01. 02. 03.
29.05
5 05 06 06 06
Nevoia de a respira și a avea o bună
1 1 1 1 1 1
circulație
Nevoia de a bea și a manca 1 1 1 1 1 1

Nevoia de a elimina 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a se mișca și a avea o bună
1 1 1 1 1 1
postură
Nevoia de a dormi și a se odihni 1 1 1 1 1 1

Nevoia de a se îmbrăca și dezbraca 1 1 1 1 1 1


Nevoia de a menține temperatura corpului
1 1 1 1 1 1
în limite normale
Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja
1 1 1 1 1 1
tegumentele și mucoasele
Nevoia de a evita pericolele 2 2 2 2 1 1

Nevoia de a comunica 2 2 2 2 2 1
Nevoia de a acționa conform propriilor
1 1 1 1 1 1
convingeri și valori, de a practica religia
Nevoia de a fi preocupat în vederea
1 1 1 1 1 1
realizării
Nevoia de a se recreea 2 2 2 2 2 1
Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi
1 1 1 1 1 1
sănătatea
TOTAL 17 17 17 17 16 14
Independență
Dependență

Dependență

Dependență

Dependență

Dependență
moderată

moderată

moderată

moderată
moderaă

NIVEL DE DEPENDENȚĂ
37

Intervenţii

Diagnostic de îngrijire Obiective Evaluare

Autonome Delegate

1. Comunicare inficientă la - Pacienta să prezinte - Încurajez pacienta - La indicația - Pacienta treptat


nivel afectiv din cauza o cumunicare mai să-și manifeste medicului devine mai
stării depresive eficientă la nivel sentimentele față psihoterapie comunicativă și
manifestată prin izolare, afectiv de cei din jur și să nu se mai
plâns comunice cu ei izolează

2. Scăderea elanului de - Pacienta să-și - Ofer sprijin psihic - La recomandarea - Pacienta își
viață din cauza recâștige pofta de pacientei medicului recapătă treptat
tulburării instinctului viață psihoterapie și pofta de viață
de conservare antidepresive
manifestat prin apatie
3. Stare generală alterată - Pacienta să aibă o - Mă asigur că - La indicația - Pacienta prezintă
după apendicectomie alimentație
primește necesarul medicului o stare generală
din cauza dificultății de vitamine și mai bună
corespunzătoare și o proteine
administrez
de a se alimenta
manifestată prin stare generală bună - Fracționez tratamentul
scădere ponderală și alimentele în 3 medicamentos
durere epigastrică mese și 2 gustări
38

Funcţii vitale

Data T.A PULS RESP TEMP


Recoltări de produse biologice şi Examinări Regim
2019 Tratament
mmHg Bătăi Resp Grade patologice paraclinice alimentar
pe pe Celsius
minut minut

29.05 100/75 82 21 36,5 Glicemia : se recoltează 2 ml de - EKG - Velafaxine Alimentația


sânge pe 4 ml florură de sodiu 75 mg 1-0- trebuie să fie
- EEG
30.05 115/75 80 23 36,7 1/zi mixtă,
VN : 80-120 mg %
hipercalorica,
31.05 115/80 75 22 36,8 - Imovane
VO : 110 mg % hipervitaminică
RADIOGRAFIE 1/zi seara
01.06 120/75 80 21 36,8
Acidul uric, urea, creatinina :2-5 CRANIANĂ
Perfuzii de
02.06 120/80 80 20 37 ml sânge venos fără anticoagulant
Glucoză cu

03.06 120/75 80 21 36,7 Acidul uric Vitaminele


EXAMEN B1, B6, 500
VN : 2-6 mg % PSIHOLOGIC ml/zi

VO :4 mg%

Urea
39

VN : 20-40 mg %

VO:37 mg %

Creatinina

VN:0,6-1,2 mg %

VO: 0,9 mg %

VSH :se recoltează 1, 6 ml de


sânge venos într-o seringă de 2 ml
citrtat de sodiu 3, 8 %

VN : 1-10 mm pe oră

7-15 mm la 2 ore , la femei mai


crscut cu 1-3 mm .

VO : 12 mm pe oră .

Hemoleucograma :

Se recoltează 2 ml de sânge pe
cristale de EDTA
40

VN :leucocite : 4200-8000 pe mm
cub , Htc : 40-45 %

Hbg 14-16 g %

VO : leucocite :5250 pe mm cub ,


Htc 42 %, Hb 14, 5 gr %.

Colesterol : se recoltează 5-10 ml


sânge fără anticoagulant

VN : 180-280 mg %

VO : 230 mg%.
41

3.2. CONCLUZII ASUPRA LUCRĂRII

Am ales această temă pentru proiectul de absolvire, deoarece în ultima perioadă


numărul cazurilor , numărul persoanelor care sunt afectate de depresie este în continuă
creștere şi din nefericire multe persoane tinere îşi distrug viaţa.
În proiectul de absolvire numit “Îngrijirea bolnavului cu depresie” am realizat o
prezentare teoretică a depresiei cu genralități despre depresie, accentuând descrierea efectelor
bolii asupra organismului.
În prima parte a proiectului de absolvire am folosit informații generale în legătură cu
depresia, fiziopatologia, tabloul clinic, și a complicațiilor care pot să survină în urma acestei
afecțiuni.
În a doua parte am prezentat supravegherea bolnavului din momentul internării până
la externare și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune.
În ultima parte a proiectului de absolvire am prezentat 3 cazuri pe care le-am urmărit
și la îngrijirea cărora am contribuit alături de personalul medical.
Toate cunoștințele accumulate pe parcursul celor 3 ani de școală mi-au fost utile în
acordarea îngrijirilor pacientelor depressive.
42

Bibliografie

• Titircă L. "Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali",


Editura Viața Medicală Românească, București, 2000
• Titircă L. "Breviar de explorări funcţionale şi de îngrijiri special acordate
bolnavului",Editura Viaţa medicală , Bucureşti, 1994
• Titircă L. "Ghid de nursing" , Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti,1995
• Mozeș C., "Tehnica îngrijirii bolnavului", Ediția a VII-a, Editura Medicală
București, 2009
• Bredician A., Dehelean L., Enatescu V. "Curs de psihiatrie generală", Editura
Victor Babeș, Timișoara, 2014
• Predescu V. "Psihiatrie- vol I", Editura medicală", Bucureşti, 1989.

S-ar putea să vă placă și