DREPT COMERCIAL

SUPORT DE CURS

CAPITOLUL I

DEFINIŢIA, OBIECTUL, NATURA, CARACTERELE ŞI

IZVOARELE DREPTULUI COMERCIAL

Secţiunea 1 Definiţia dreptului comercial

Având în vedere accepţiunea juridică a noţiunii de comerţ, dreptul

comercial are o sferă mai cuprinzătoare, acesta reglementând activitatea
comercială, definită ca o activitate de producere şi circulaţie a mărfurilor.

Prin urmare, dreptul comercial reprezintă ansamblul de reguli juridice

speciale care reglementează raporturile izvorâte din comerţ.

Secţiunea 2. Natura dreptului comercial

Raporturile născute din comerţ privesc economia naţională şi economia

comunitară, iar efectele de natură economică separă raporturile de natură
comercială de cele de natură civilă. În acest profil, dreptul comercial a
dobândit autonomie ştiinţifică având natura unei discipline de sine
stătătoare.

Din acest punct de vedere, dreptul comercial nu se confundă cu „dreptul

afacerilor”, „dreptul comunitar al afacerilor”, „dreptul economic”, „dreptul
întreprinderilor” sau „ dreptul societăţilor comerciale”.

Secţiunea 3. Obiectul dreptului comercial

Obiectul dreptului comercial este comerţul.

Reunind un corp de reguli particulare referitoare la exercitarea unei profesii

şi la actele juridice încheiate de comercianţi, în legătură cu bunurile
destinate exercitării comerţului, dreptul comercial este dreptul privat
aplicabil comercianţilor, actelor şi faptelor comerciale.

1
Secţiunea 4. Trăsăturile caracteristice dreptului comercial

§ 1. Simplitatea şi celeritatea normelor juridice

Întrucât, miza activităţii comerciantului este maximizarea profitului,

comercianţii au adoptat forme rapide şi simple de încheiere a
contractelor pe baza ofertei acceptate, pe baza comenzii urmate de
executare sau a facturii acceptate; prin emiterea unor contracte-tip cum ar
fi, cambia, biletul la ordin, cecul, obligaţiuni, prin telefon, prin fax, iar
recent, prin mijloace electronice (comerţul electronic).

Normele comerciale recunosc valabilitatea acestor contracte.

Celeritatea este vizată de la începerea şi până la încetarea activităţii
comerciale, sens în care, se instituie reguli şi proceduri cât mai simple şi
suple aplicabile constiturii, autorizării, şi funcţionării comerciantului,
operaţiunilor efectuate în cadrul comerţului său cu terţii, dizolvării şi
lichidării patrimoniului acestuia.

Din aceleaşi raţiuni, conflictele litigioase trebuie supuse unor norme de

procedură simple cu termene scurte.

§ 2. Protecţia creditului

În obligaţiile comerciale respectarea scadenţei este mai importantă decât

„forma” în care obligaţia a luat naştere.
Dreptul comercial protejează cu precădere creditorul faţă de debitor,
tocmai pentru a favoriza derularea rapidă a operaţiunilor comerciale.

§ 3. Securitatea şi transparenţa tranzacţiilor comerciale

Simplitatea formelor şi mecanismelor de contractare este compensată prin

măsuri de siguranţă oferite creditorului.
Din acest punct de vedere, raporturile comerciale de credit sunt asigurate
prin gaj, ipotecă, drept de retenţie, scrisoare de garanţie, şi prin alte
mecanisme cum ar fi, inopozabilitatea excepţiilor derivate din raportul
fundamental faţă de purtătorul cambiei, biletului la ordin sau cecului,
inadmisibilitatea acordării termenului de graţie, interdicţia retractului
litigios, etc.

2
Pentru ca protecţia creditului să devină eficace, legea obligă creditorul la
îndeplinirea unor formalităţi de publicitate, evidenţiind un anumit
formalism al dreptului comercial.

§ 4. Vocaţia transfrontalieră a dreptului comercial

Relaţiile de afaceri se extind între parteneri din ţări diferite, astfel că
dreptul comercial are vocaţie transfrontalieră, această trăsătură generând
adaptarea, armonizarea şi uniformizarea regulilor aplicabile în acelaşi
spaţiu de derulare a afacerilor.

Secţiunea 5. Izvoarele dreptului comercial

§ 1. Legislaţia codificată
a). Codul comercial român
b). Codul civil
Regulile dreptului sunt aplicabile în materie comercială dar nu într-o
manieră principală. Prin urmare, dreptul civil are caracter subsidiar, fiind
aplicabil numai dacă normele comerciale sunt lacunare în materie sau
dacă trimit explicit ori implicit la normele civile.

§ 2. Legislaţia necodificată şi legislaţia complementară

a) Uzanţele comerciale
Uzanţele comerciale sunt practici neânserate într-o lege dar însuşite şi
respectate de o categorie profesională sau de o colectivitate dintr-un
anumit areal, localitate sau loc.
Uzanţele pot varia de la un loc la altul sau, de la o profesie la alta.
Sunt edificatoare regulile uniformizate aplicabile în raporturile din
comerţul internaţional, rezultat al efortului unui colectiv de specialişti din
diferite ţări, reuniţi într-un Comitet Special. În anul 1990 Camera de
Comerţ şi Industrie Paris a publicat în Broşura nr.460, uzanţele codificate
cu titlul INCOTERMS „Termeni comerciali internaţionali”,
(Internaţional Comercial Terms) în ediţie bilingvă (franceză şi engleză).

b)- Principii, legi şi tratate internaţionale

Au rolul de a uniformiza dreptul aplicabil atât în raporturile interne cât şi
în raporturile internaţionale.
-Principiile UNIDROIT în contractele comerciale internaţionale

3
 Principiile UNIDROIT reflectă concepte care se regăsesc în numeroase
sisteme juridice, şi furnizează ansamblul de reguli speciale adaptate
nevoilor operaţiunilor de comerţ internaţional. Deşi soluţiile oferite nu
fac referiri la drepturile naţionale, s-au ales ca fiind cele mai bune,
reprezentând nu numai izvor de drepturi şi obligaţii, ci un real
substitut al dreptului naţional.
-Acordurile, tratatele şi convenţiile încheiate de România pentru
comerţ
Acordul General pentru Tarife Vamale şi Comerţ intrat în vigoare
la 1 ianuarie 1948 (G.A.T.T.) aplicabil în comerţul cu bunuri
Calitatea de izvor de drept a tratatelor şi convenţiilor la care
România este parte, a fost recunoscută şi în jurisprudenţa comercială,
după cum se poate constata în exemplele ce urmează.

c) Legislaţia comunitară

● Tratatele Comunităţii europene sunt izvoare de drept.

Îndeplinesc acest rol:
- Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice
(EURATOM)
- Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (C.E.E)
încheiat la Roma la 25 martie 1957 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie
1957 pe durată nelimitată,
- Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene semnat la 7
februarie 1992 şi intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993
- Tratatul de la Amsterdam semnat oficial la 2 octombrie 1997 şi
intrat în vigoare la 1 mai 1999
- Tratatul de la Nisa semnat la 26 februarie 2001 şi intrat în
vigoare la 1 februarie 2003
- Tratatul de adoptare a Constituţiei pentru Europa a fost semnat
la Roma la 29 octombrie 2004.
●Directivele sunt instrumente privilegiate de realizare a pieţei
interioare fiind emise în baza tratatelor adoptate de Statele membre. Ele
intervin în domeniile în care există contradicţii sau diferenţe semnifictive
între legislaţiile naţionale şi garantează armonizarea acestora şi
transpunerea la nivel naţional a principiilor fundamentale ale Pieţei
comune. să aleagă forma şi mijloacele de realizare a obiectivelor vizate.
Directivele Comunităţii europene împreună cu celelalte acte
normative, regulamente, recomandări, şi decizii alcătuiesc legislaţia
comunitară derivată care reprezintă incontestabil un izvor de drept
specific şi autonom.

4
 Directivele comunitare sunt cele care au pus în aplicare tratatele
încheiate, prin edictarea principiilor şi regulilor având ca efect
armonizarea
● Regulamentele sunt principalele izvoare de drept derivat.
Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a decis că regulamentele
au calitatea de izvoare directe de drept.
●Deciziile sunt obligatorii în toate elementele lor, pentru
destinatarii pe care îi desemnează.
●Recomandările şi avizele nu sunt obligatorii astfel că, exceptând
recomandările CECA a căror natură juridică este similară directivelor C.E
şi CEE, ele nu pot face obiectul unui recurs contencios.
- Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a
liberăţilor fundamentale (C.E.D.O.) încheiată la Roma la 4 noiembrie
1950, reprezintă instrumentul ideal prin care principiile dreptului
comunitar se aplică în legislaţia internă1. Convenţia a fost amendată şi
completată prin mai multe protocoale.
Fiind ratificată (împreună cu protocoalele) de România, Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului poate fi invocată de părţi şi de
judecătorul naţional, în oricare situaţie în care, sub aspect substanţial sau
procedural, legislaţia internă nu oferă soluţii corespunzătoare respectării
drepturilor şi libertăţilor fundamentale în cadrul unui proces.

d) Jurisprudenţa şi doctrina
Jurisprudenţa nu constituie un adevărat izvor formal al dreptului,
dar nu poate fi negată contribuţia hotărârilor judecătoreşti la elaborarea
dreptului, deoarece jurisprudenţa interpretează, completează, precizează
şi adaptează legea comercială noilor condiţii ale realităţii sociale
Studiile şi munca interpretativă a juriştilor orientează evoluţia
normelor de drept comercial, contribuind la completarea dreptului.

Secţiunea 5. Raportul dreptului comercial cu celelalte ramuri de drept

Relaţia dreptului comercial cu celelalte ramuri de drept sau,

interferenţa normelor de natură juridică diferită este reflectată în practica
afacerilor şi în jurisprudenţă, studierea conceptelor şi instituţiilor juridice
într-o manieră interdisciplinară prezentând importanţă şi pentru
dezvoltarea teoriei dreptului.

CAPITOLUL II

DOMENIUL DREPTULUI COMERCIAL:

1
România a ratificat Convenţia pentru apărarea drepturilor omului prin Legea nr.30/18 mai 1994.
Legea nr.30/1994 a fost publicată în M.Of. nr. 135/31 mai 1994, Partea I.

5
COMERCIANTUL (ÎNTREPRINZĂTORUL), ACTELE DE
COMERŢ ŞI FONDUL DE COMERŢ

Secţiunea 1. Statutul juridic al comerciantului

§ 1. Calitatea de comerciant şi de întreprinzător

În materia dreptului comercial distincţia între comerciant şi
întreprinzător prezintă interes în stabilirea drepturilor şi obligaţiilor cu
caracter specific, cuvenite fiecăreia din cele două categorii ale
comercianţilor.
Întreprinzătorii individuali şi asociaţiile familiale au statutul juridic
guvernat de Codul comercial şi de Legea nr.300/2004.
Persoanele fizice, în calitate de întreprinzători sau comercianţi
individuali desfăşoară comerţul sau producţia pe baza investiţiilor proprii,
prestând activitatea comercială personal şi pe cont propriu.
Asociaţia familială are caracterul unei mici întreprinderi formată din
rude şi afini până la gradul IV care colaborează şi muncesc pe picior de
egalitate cu scopul de a obţine venituri, activitatea lor reflectând cu
prevalenţă, acţiuni executive.
Întreprinzătorii cu vocaţie la personalitate juridică sunt:
- societăţile comerciale de dimensiuni reduse, denumite impropriu
micro- întreprinderile;
- societăţile comerciale şi societăţi cooperatiste de dimensiune
medie, denumite impropriu , întreprinderi mijlocii;
societăţile comerciale, companiile naţionale, grupuri de interes
economic, de dimensiuni considerabile, denumite impropriu

§ 2. Definiţia comerciantului şi a întreprinzătorului

Conform art. 7 din Codul comercial, comercianţii sunt acele persoane
care săvârşesc acte de comerţ, având comerţul ca o profesiune
obişnuită.
Întreprinzătorii sunt persoanele care exercită activităţi comerciale
organizate cu scopul schimbului sau producţiei de bunuri

§ 3. Condiţiile şi momentul dobândirii calităţii de comerciant/

întreprinzător de către persoana fizică şi asociaţiile familiale.

● Exercitarea unei activităţi economice de producţie sau de schimb al

mărfurilor sau serviciilor
Este comerciant sau întreprinzător, cel care desfăşoară cu titlu
profesional o activitate conformă cu legea, de durată, stabilă şi sistematic

6
organizată cu scopul de a fabrica, de a produce, de a crea noi bunuri, sau
cu scopul de a se interpune în schimbul sau circulaţia produselor şi
serviciilor existente.
Interpunerea în schimbul sau circulaţia bunurilor, serviciilor sau
lucrărilor, respectiv exercitarea efectivă şi repetată a actelor de comerţ,
este o condiţie necesară pentru ca persoana fizică şi asociaţia familială
să poată dobândi calitatea de comerciant.

● Săvârşirea actelor de comerţ cu titlu de profesie

Art.7 din Codul comercial exige fapte, adică săvârşirea obişnuită şi cu

titlul profesional a actelor de comerţ, iar art. 9 consideră că încheierea
sporadică de contracte sau efectuarea de operaţiuni ocazionale nu
conferă calitatea de comerciant2.
●Săvârşirea în nume propriu a actelor de comerţ
Această condiţie diferenţiază între comerciant şi mandatarul sau prepusul
ori comisionarul acestuia la care se trimite art. 374, art. 392, art. 396 şi
art.405 din Codul comercial, în concepţia cărora:
● Exploatarea unui fond de comerţ la care se rataşează clientela
proprie şi actuală.
Este o altă condiţie necesară dobândirii calităţii de comerciant se referă
la obligaţia ca persoana să exploateze un fond de comerţ la care se
rataşează clientela proprie şi actuală .
Dacă nu deţine bunuri mobile sau imobile, corporale sau necorporale
pe care comerciantul să le fi destinat exploatării comerciale, şi în
absenţa unor persoane care să apeleze frecvent, aproape permanent la
produsele sau serviciile ofertate, calitatea de comerciant nu poate fi
dobândită.
§ 4. Dobândirea calităţii de comerciant/ întreprinzător de către
societăţile comerciale
Conform doctrinei, „Societăţile comerciale se nasc comercianţi”3.
În ce ne priveşte apreciem că dispoziţia trebuie interpretată prin prisma
operaţiunilor de constituire care nu sunt simple activităţi preparatorii, ci
reprezintă acte de tip organizatoric caracteristice creării entităţii
colective spre a dobândi calitatea de comerciant.
În acest profil, teza a II-a a art.7 din Codul comercial, nu trebuie
interpretată în sensul că societatea comercială se naşte comerciant.
● Calitatea de comerciant a altor persoane juridice

2
Dar orice litigiu derivat din acele contracte sau operaţiuni este supus legii comerciale.
3
Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Bucureşti 1994 (apud Ion Turcu, op cit.).

7
Societăţile cooperatiste sunt comercianţi deoarece desfăşoară activităţi de
producere şi desfacere de mărfuri, de prestări de servicii şi de efectuare
lucrări în diverse domenii ale economiei.
Art. 1 alin (2) şi art.12 din Legea nr. 26/1990 instituie şi în sarcina
societăţilor cooperatiste obligaţia de a se înmatricula în registrul special
destinat acestor comercianţi, ţinut de oficiul registrului comerţului de la
sediul principal al acestora.
Societăţile agricole comerciale fac parte din categoria întreprinzătorilor
şi dobândesc această calitate la data la care se constituie.
§ 5. Persoane care nu au calitatea de comercianţi/ întreprinzători

Din rândul acestor persoane fac parte, salariaţii, mandatarii, meseriaşii şi

meşteşugarii, agricultorii, avocaţii, medicii, profesorii şi alte persoane
care exercită profesii liberale, asociaţiile şi fundaţiile, şcolile,
grădiniţele, colegiile, facultăţile sau alte entităţi al căror statut este
guvernat de legea civilă iar actele comerciale ale acestora au caracter
sporadic, Statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale.

● Dovada calităţii de comerciant/întreprinzător

Calitatea de comerciant a persoanei fizice este o chestiune de fapt, şi se
probează prin mijloace din care rezultă săvârşirea efectivă, în nume
propriu, obişnuit şi cu titlu profesional a actelor sau faptelor prevăzute de
legea comercială, descrise exemplificativ de art. 3 Cod comercial.
Calitatea de comerciant a societăţii comerciale, a societăţii cooperatiste,
a grupului de interes economic şi a altor entităţi se probează prin actul de
constituire întocmit cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi/sau
prin certificatul de înmatriculare în registrul comerţului a societăţii
comerciale.
§ 6. Încetarea calităţii de comerciant

● Încetarea calităţii de comerciant a persoanei fizice

Încetarea activităţii comerciale trebuie să fie efectivă, definitivă şi să
evidenţieze intenţia de a se renunţa la calitatea de comerciant.
Radierea înmatriculării din registrul comerţului sau retragerea autorizaţiei
administrative nu sunt suficiente pentru pierderea calităţii de comerciant,
fiind necesară ca persoana să nu mai efectueze acte de comerţ.
Prin urmare, încetarea activităţii comerciale este tot o chestiune de fapt şi
duce la pierderea calităţii de comerciant a persoanei fizice.

8
 ● Încetarea calităţii de comerciant a societăţii comerciale
Unii autori au susţinut că societatea comercială pierde calitatea de
comerciant în momentul în care încetează să mai existe ca persoană
juridică4.
Alţi autori au susţinut că „societăţile comerciale îşi încetează existenţa
prin dizolvare…”5.
În ce ne priveşte, încetarea societăţii trebuie apreciată în relaţie cu
dizolvarea şi cu lichidarea persoanei juridice.

● Incapacităţi, incompatibilităţi, interdicţii şi decăderi din dreptul

de a exercita activităţi comerciale
- Incapacităţi
Legea aşează în incapacitate minorul, majorii puşi sub interdicţie şi
majorii puşi sub curatelă.
- Incompatibilităţi
Legea consideră că exercitarea comerţului nu este permisă anumitor
persoane aflate din acest punct de vedere în incompatibilitate:
- Decăderi
Ne referim la ipotezele în care, condamnarea penală pentru săvârşirea
unor infracţiuni îl fac pe comerciantul sau întreprinzătorul, individual sau
colectiv, incompatibil cu exercitarea comerţului. În astfel de ipoteze, în
afara pedepsei principale autorului infracţiunii îi este aplicată interdicţia
exercitării comerţului conform art.71-64 Cod penal.
§ 7. Principalele obligaţii ale comercianţilor

Indiferent dacă sunt comercianţi sau întreprinzători, persoanele fizice,

asociaţiile familiale şi persoanele juridice, au următoarele obligaţii
profesionale:
● de a se înmatricula şi de a înregistra la registrul comerţului
menţiunile referitoare la elemente semnificative legate persoana lor
şi/sau de organismele lor interne;
● de a organiza şi ţine contabilitatea;
● de a desfăşura activitatea în limitele concurenţei licite;
● de a obţine autorizaţia pentru exercitarea activităţii economice
în mod independent;
● de a obţine autorizaţia legală administrativă.
Secţiunea 2. Actele şi faptele comerciale

4
Stanciu D. Cărpenaru; V.Pătulea, C.Tureanu, Intituţii de drept economic şi comercial, Bucureşti,
1994;
5
I. Turcu, op.cit.pag.62.

9
 §1. Actele şi contractele comerciale
●Criterii de distincţie a actelor comerciale de cele civile
- obiectiv care presupune că legea stabileşte caracterul comercial,
independent de calitatea celui care încheie contractele;
- subiectiv care presupune că un contract are caracter comercial datorită
calităţii de comerciant a celui care îl încheie;
- unilateral sau mixt care presupune că un contract are caracter comercial
chiar dacă datorită calităţii părţilor, în aparenţă are o natură juridică
mixtă (civilă şi comercială) deoarece una din părţi este comerciant iar
cealaltă este necomercaint;
- conex sau accesoriu care evocă principiul comercialităţii accesorii şi
presupune că un contract dobândeşte caracter comercial dacă este conex
sau accesoriu unui alt contract comercial principal.
În baza acestor criterii, Codul comercial distinge 4 categorii de acte
juridice comerciale:
1.- acte de comerţ obiective;
2.- acte de comerţ subiective;
3. acte comerţ unilaterale sau mixte;
4.- acte de comerţ conexe sau accesorii.

● Alte criterii de identificare a contractelor comerciale

- forma şi clauzele contractului;
- cauza comercială a contractului, sau a obligaţiei;
- obiectul material al contractului;
- destinaţia bunului.
§ 2. Faptele juridice comerciale
1.Faptele juridice comerciale licite
2. Faptele juridice comerciale ilicite

Secţiunea 3. Fondul de comerţ

§ 1. Definiţia şi natura juridică a fondului de comerţ

Fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile,
corporale şi incorporale utilizate de comerciant în vederea desfăşurării
activităţii sale.
● Elementele corporale ale fondului de comerţ
În această categorie sunt incluse materiale, utilaje, echipamente, imobile,
deci bunurile corporale care servesc comerciantului la activitatea de
comerţ.
● Elementele incorporale ale fondului de comerţ
Elementele incorporale ale fondului de comerţ sunt: firma, emblema,
marca, clientela, vadul comercial, drepturile de proprietate industrială,
drepturile de autor, know-how etc.

10
§ 2. Contracte având ca obiect fondul de comerţ
1.Vânzarea fondului de comerţ
2.Aportul în societate a fondului de comerţ
3.Locaţiunea fondului de comerţ
4.Gajarea fondului de comerţ
5.Donaţia fondului de comerţ

CAPITOLUL II

OBLIGAŢIILE COMERCIALE

Secţiunea 1. Încheirea şi executarea contractului

Acordul de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale se

formează prin întâlnirea ofertei cu acceptarea ei.
1.Oferta de a contracta
Încheierea contractului începe cu propunerea de a contracta,
numită ofertă sau policitaţiune. Ea reprezintă mai mult decât promisiunea
de a contracta (care este un antecontract).
2.Acceptarea ofertei
Acceptarea ofertei, este tot un act unilateral de voinţă care
reprezintă cea de-a doua latură a consimţământului provenind de la
destinatarul ofertei
3. Momentul încheierii contractului
Momentul încheierii contractului este acela în care acceptarea
întâlneşte oferta.

Secţiunea 2. Determinarea preţului şi locul plăţii

§ 1.Codul comercial, permite ca preţul să fie stabilit şi ulterior încheierii

contractului .

§ 2.Locul executării obligaţiilor comerciale

Obligaţiile comerciale trebuie executate:
-la locul arătat expres în contract;
-la locul rezultat din intenţia părţilor;
-la locul unde, potrivit materiei contractului, apare firească
executarea.

§ 3.Forma contactului comercial şi răspunderea contractuală

Încheierea contractului în formă scrisă, cerută ad probationem.

11
 Clauza penală
Principiul reparării integrale a prejudiciului

Secţiunea 3. Specificul obligaţiilor comerciale

Obligaţiile comerciale sunt reglementate prin unele dispoziţii derogatorii
de la dreptul comun, datorită specificului relaţiilor comerciale.

§ 1.Solidaritatea prezumată a codebitorilor (art.42 C.com.) modalitate a

obligaţiilor care împiedică diviziunea lor, chiar dacă prin natura lor sunt
divizibile şi garanţie pentru creditori care pot urmări pe debitorul
solvabil, realizându-şi astfel creanţa.
Solidaritatea fidejusorilor, garanţii personali ai debitorului care
răspund solidar, suprimându-li-se dreptul de discuţiune şi de diviziune.
Prezumţia de solidaritate a debitorului poate fi înlăturată numai printr-o
stipulaţie expresă a părţilor.
§2. Curgerea de drept a dobânzii regulă prevăzută de art. 43 C.com.,
conform căruia, „datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc
dobânda de drept din ziua când devin exigibile”, ceea ce înseamnă că
debitorul este de drept în întârziere prin simpla ajungere la termen.
Stabilirea dobânzii legale în materie comercială
Posibilitatea plăţii anticipate a dobânzilor, dar numai pe o perioadă de cel
mult 6 luni este prevăzută de art.7 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000.
Anatocismul sau „dobânda la dobândă” datorată conform art.8
alin.1 din O.G. nr.9/2000, „Dobânda se va calcula numai asupra
cuantumului sumei împrumutate” iar ca excepţie, dobânzile se pot
capitaliza şi pot produce dobânzi în temeiul unei convenţii speciale
încheiate în acest sens, după scadenţa lor, dar numai pentru dobânzi
datorate pe cel puţin un an.
§3.Înterdicţia acordării termenului de graţie
Potrivit art. 44 C.com., „În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate
acorda termenul de graţie permis de art. 1021 din Codul civil”
§ 4.Rezoluţiunea de drept în cazul termenului esenţial
Termenul esenţial este reglementat de 67 C.com. ca modalitate a
contractului de vânzare, şi a fost considerat ca un element determinat la
încheierea contractului.
Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor
Aplicabilitatea art.1020, 1021, în contractele cu executarea uno ictu şi cu
executare succesivă. Punerea în întârziere
§5. Interdicţia retractului litigios
Aplicarea art.45 C.com. referitor la art.1402, 1403 şi 1404 din Codul civil
§ 6. Mijloacele de dovadă a obligaţiilor comerciale
Potrivit art.46 Cod comercial, obligaţiile comerciale şi liberaţiunile se
dovedesc cu înscrisuri autentice, înscrisuri sub semnătură privată, facturi

12
acceptate, scrisori, telegrame, registrele părţilor, şi prin orice alte
mijloace de probă.
§7.Prescripţia extinctivă în obligaţiile comerciale
Pierderea dreptului de către titular care nu mai este ocrotit de lege,
iar debitorul, deşi poate să-şi execute obligaţia, nu mai poate fi constrâns.
Articolul 1 din Decretul nr. 167/1958 precizează: „Dreptul de acţiune,
având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost
exercitat în termenul stabilit de lege”.

PARTEA II-A

CONTRACTE COMERCIALE

CAPITOLUL I
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE

Secţiunea 1 Noţiunea, definiţia şi caracterele juridice al contractului

- Art.1294 Cod civil;

- Sinalagmatic, consensual, oneros, comutativ, translativ de
proprietate, instantaneu (uno ictu);
Secţiunea 2 Încheierea contractului
A.- Condiţiile contractului
- acordul părţilor
- propunerea
- acceptarea
B.- Părţile contractului
- vânzătorul
capacitate, incapacităţi de a contracta
- cumpărătorul
capacitate, incapacităţi de a contracta
C. - Cauza contractului
-funcţia economio - socială
- caracterul licit
D.- Forma contractului
- consensuală
- scrisă- fondul de comerţ,
- autentică- terenuri destinate exploatării comerciale
Secţiunea 3. Formarea contractului şi acordul părţilor
§ 1. Oferta publică
§ 2.Promisiunea de vânzare,
§ 3.Pactul de preemţiune şi pactul de opţiune

13
Secţiunea 4 Efectele contractului
§ 1.Obligaţiile vânzătorului
- predarea bunului
- garanţia contra viciilor ascunse şi aparente
- garanţia contra evicţiunii

§ 2.Obligaţiile cumpărătorului
- plata preţului
- ridicare a bunului.
Secţiunea 5 Felurile contractelor comerciale de vânzare
- vânzarea obligatorie
- vânzarea la termen a titlurilor de credit
- vânzarea lucrurilor viitoare
- vânzarea bunului altuia
- vânzarea pe cale electronică

CAPITOLUL II CONTRACTUL DE MANDAT ŞI DE COMISION

Secţiunea 1 Noţiunea, definiţia şi caracterele juridice al contractului

- art. 405 Cod comercial

- sinalagmatic, oneros, consensual.
Secţiunea 2. Efectele contractului de comision
Obligaţiile comisionarului :
- să respecte dispoziţiile comitentului
- să încheie acte juridice, îndeplinind toate actele pe cale le reclamă
realizarea operaţiunii comerciale cu care a fost împuternicit.
- să dea socoteală comitentului
Drepturile comisionarului
- la plata serviciilor
- retenţia şi privilegiul special asupra bunurilor comitentului până
la încasarea sumelor de bani ce i se cuvin.
Obligaţiile comitentului
- să plătească comisionul cuvenit comisionarului.
- să restituie cheltuielile făcute de comisionar cu îndeplinirea
însărcinării primite.
Secţiunea 3. Încetarea contractului de comision
- revocarea împuternicirii;
- renunţarea la împuternicirea primită;
- moartea;
- interdicţia;

14
 - insolvabilitatea ori falimentul părţilor (art. 1552 Cod civ.).

Secţiunea 4. Convenţia „star del credere”

- obligaţie de garanţie a executantului din partea comisionarului

sub forma clauzei „star del credere” sau „ du croire”(garanţia
solvabilităţii).

CAPITOLUL III
CONTRACTUL DE CONSIGNAŢIE

Secţiunea 1 Noţiunea, definiţia şi caracterele juridice al contractului

- art. 1 din Legea nr. 178/1934

- sinalagmatic, oneros, consensual
Secţiunea 2. Efectele contractului de consigaţie
Obligaţiile consignatarului
- să asigure bunurile ce i-au fost încredinţate la o societate
- să execute mandatul dat de consignant.
- să dea socoteală asupra îndeplinirii mandatului său.
- să restituie consignantului bunul încredinţat în consignaţie.
Obligaţiile consignantului
- să asigure bunurile ce i-au fost încredinţate la o societate
acceptată de consignant;
- să restituie cheltuielile făcute de consignatar cu ocazia îndeplinirii
însărcinării primite
- la plata unei remuneraţii în schimbul serviciilor prestate.

Secţiunea 3. Consecinţele nerespectării obligaţiilor

- Răspunderea civilă
- Răspunderea penală

Secţiunea 4. Încetarea contractului de consignaţie

-revocarea de către consignant a împuternicirii;
-renunţarea la mandat;
-insolvabilitatea ori falimentul părţilor.

CAPITOLUL IV

CONTARCTUL DE DEPOZIT COMERCIAL

15
 Secţiunea 1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de
depozit comercial

- art.1633 alin.1 si 3 Cod civil;

- real, oneros, sinalagmatic.
Secţiunea 2. Felurile contractului de depozit comercial

O variantă a contractului de depozit civil; recipisă sau warant

considerate titluri de credit care se remit deponentului.

Secţiunea 3. Efectele contractului de depozit comercial

Obligaţiile depozitarului
- să păstreze marfa ca un bun proprietar;
- să restituie marfa la cererea deponentului;
- în caz de deces al depozitarului, să restituie marfa
moştenitorilor.
- depozitarul are un drept de retenţie până la plata integrală a
sumelor la care are dreptul din cauza depozitului.
Obligaţiile deponentului
- să remită depozitarului marfa ambalată, etichetată în funcţie de
natura acesteia;
- să achite depozitarului cheltuielile pentru păstrarea, conservarea
mărfii;
- să achite taxa de depozit, datorată conform contractului.

Secţiunea 3. Încetarea contractului de depozit comercial

-rezilierea unilaterală a contractului;

-moartea;
-interdicţia;
-insolvabilitatea ori falimentul părţilor;

CAPITOLUL VI

CONTRACTUL DE REPORT

Secţiunea 1.Noţiunea şi definiţia contractului de report

- art.74 Cod comercial;

- oneros, translativ de proprietate,

Secţiunea 2. Efectele contractului de report

16
 Obligaţiile părţilor
- să predea titlurilor de credit şi fructele civile ale acestora;
- să plătească preţul.
Secţiunea 3.Prororgarea şi încetarea contractului
-prorogarea sau amânarea scadenţei revânzării;
- la expirarea termenului.

CAPITOLUL VIII

CONTRACTUL DE CONT CURENT

Secţiunea 1.Noţiunea contractului de cont curent

- art.3, art. 6 alin.2 şi art. 370-373 Cod comercial;

-
Secţiunea 2. Caracterele juridice ale contractului de cont curent

- bilateral, intuitu personae, consensual, oneros, cu executare

succesivă, accesoriu.
Secţiunea 3. Efectele contractului de cont curent

- transferul dreptului de proprietate, novaţia, indivizibilitatea şi

compensaţia; curgerea dobânzilor, dreptul la comision şi la cheltuieli.

Secţiunea 4. Încetarea contractului de cont curent

- de drept, la împlinirea termenului, prin stabilirea soldului.

- prin moartea, incapacitatea sau falimentul uneia din părţi.

CAPITOLUL IX

CONTRACTUL DE LEASING

Secţiunea 1 Societăţile, operaţiunile contractului de leasing

Ordonanţei Guvernului nr. 51/28 august 1997; Legea nr.533/ 2004;
- contract de leasing general şi de leasing financiar.
-act juridic complex:
- vânzare-cumpărare;
- locaţiune;
-mandat;

17
 Părţile contractului
-cumpărătorul – persoana care cumpără bunul pentru a-l închiria;
- vânzătorul – persoana care vinde bunul si care poate fi chiar
producătorul acestui bun;
- clientul – persoana care are nevoie si, deci, solicita maşina sau
utilajul respectiv în locaţie;
- promisiune unilaterală de vânzare în favoarea cumpărătorului
utilizator.
Secţiunea 2.Caracterele contractului de leasing

- bilateral, numit, oneros, cu executarea succesivă, intuitu personae

şi consensual.

Secţiunea 3. Efectele contractului de leasing

Vânzătorul
- să livreze un echipament de calitate, în stare de funcţionare;
- să asigure asistenţa tehnică a personalului care îl va exploata;
- să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor;
- să efectueze reparaţiile echipamentului închiriat, în măsura în care
defecţiunile nu se datorează culpei utilizatorului.
Utilizatorul (beneficiarul)
- să recepţioneze şi să primească bunul la termenul stipulat;
-să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către
furnizor şi să asigure instruirea personalului desemnat să îl
exploateze;
-să nu greveze de sarcini bunul fără acordul finanţatorului;
-să respecte termenul de plată şi cuantumul ratelor de leasing;
-să suporte cheltuielile de întreţinere şi alte cheltuieli care derivă
din contarctul de leasing;
-să informeze finanţatorul, în timp util, cu privire la orice tulburare
venită din partea unui terţ referitor la dreptul acestuia de
proprietate;
-să nu modifice obiectul contractului fără acordul prealabil al
finanţatorului;
- să conserve bunul în stare de funcţionare;
- să asigure echipamentul închiriat în folosul societăţii de leasing;
- să restituie bunul respectând prevederile contractuale.
- are dreptul la acţiune asupra furnizorului;
- are dreptul de a exercita acţiunile posesorii faţă de terţi.
Finanţatorul

18
 - să încheie contractul cu utilizatorul şi să-i transmită drepturile
derivând din contractul de vânzare-cumpărare, mai puţin dreptul
de dispoziţie;
- să respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul potrivit
necesităţilor;
- să încheie contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul
desemnat de utilizator, în condiţiile expres formulate de către
acesta;
- să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului;
- să îi garanteze utilizatorului folosinţa liniştită a bunului;
- să asigure bunurile oferite în leasing.
Secţiunea 4. Încetarea contractului de leasing

- la expirarea contractului prin plată şi prin preluare;

- prin reziliere, dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele si
în conditiile stipulate în contract societatea de leasing.

CAPITOLUL X

CONTRACTUL DE FRANCIZĂ

Secţiunea 1.Definiţia şi caracterele contractului de franciză

OG nr. 52/1997 completată prin Legea nr.79/1998.

-obiectul contractului: mărci, semne distinctive.
Secţiunea 2.Efectele contractului de franciză
Francizorul se obligă:
- să furnizeze informatii experienţa dobândită şi transferabilă;
- redevenţa iniţială, redevenţe periodice, redevenţe din publicitate; taxa de
intrare în reţea, tarifele;
Beneficiarul se obligă:
- să dezvolte reţeaua de franciză şi să protejeze reputaţia acesteia;
- să furnizeze francizorului orice relaţie pentru a asigura o gestiune
eficientă în legătură cu franciza;
- respecte clauza de neconcurenţă şi să protejeze caracterul confidenţial
al afacerii, respectiv, să nu divulge la terţe persoane know-how-ul
furnizat de către francizor, pe durata contractului de franciză şi ulterior.
Secţiunea 3.Durata contactului, condiţiile reînnoirii , rezilierii, cesiunii
- durata se fixează astfel încât să permită beneficiarului
amortizarea investiţiilor;
- francizorul va notifica beneficiarul înainte de data expirării
contractului, asupra intenţiei de a-l reînnoi;

19
 - prin clauze se stabilesc condiţiile care pot determina o reziliere
fără preaviz;
prin clauze se stabilesc condiţiile în care operează cesiunea drepturilor
decurgând din contract, în special condiţii de desemnare a unui succesor.

CAPITOLUL XI

CONTRACTUL DE FACTORING

Secţiunea 1.Noţiunea contractului de factoring

facturare

- art.3, art. 6 alin.2 şi art. 370-373 Cod comercial;

-
Secţiunea 2. Caracterele juridice ale contractului de cont curent

- comutativ, bilateral, consensual, oneros, cu executare succesivă.

Secţiunea 3. Efectele contractului de cont curent

- cedentul:
- transferul dreptului de proprietate, a garanţiilor reale şi
personale şi a documentelor doveditoare ale creditului;
- factorul:
- examinarea preventivă a creditelor oferite spre cesiune;
- furnizarea către cedent a unor servicii colaterale de colaborare
(garantarea solvabilităţii clienţilor);
- să plătească creditorii preluaţi ;
- deschiderea contului curent al cedentului şi înregistrarea în
credit, facturile cesionate, în debit prelevări ale cedentului şi
remuneraţia cuvenită factorului.

Secţiunea 4. Încetarea contractului de cont curent

- la împlinirea termenului
- prin moartea, incapacitatea sau falimentul uneia din părţi.

CAPITOLUL XII

CONTRACTUL DE EDITURĂ

20
 Secţiunea 1.Definiţia şi caracterele contractului de editură
Art.3 Co comercial, Legea nr.4/14 martie 1996 privind drepturi de autor
şi drepturi conexe.
Contractul evidenţiază intermedierea comercială directă sau
indirectă în baza unui mandat dat de autorul operei (cinematografice,
audiovizuale, programe de calculator, de artă plastică, de arhitectură, şi
fotografie, etc.), sau de succesorii acestuia de a reproduce şi a difuza ori
comunica opera prin oricare mijloc tehnic;
- consensual, oneros, sinalagmatic.
Secţiunea 2 Clauzele minime ale contractului de editură
- titlul chiar provizoriu al operei;
- drepturile cedate editorului de către autor;
- numărul minim de exemplare pentru fiecare ediţie;
- compensaţia cuvenită autorului;
- termenele şi modalitatea de plată;
- termenul de predare a operei.

Secţiunea 2 Efectele contractului de editură

Obligaţiile părţilor

Editorul:

- să publice opera, pe contul şi cheltuiala sa, şi să o

comercializeze;
- să plătească autorului drepturile băneşti convenite.

Autorul:

- să predea opera în forma stabilită în contract; să garanteze

editorul de folosinţa liniştită a drepturilor cedate pe toată durata
contractului;

Drepturile părţilor

Editorul sau producătorul de înregistrări

- la reproducerea operei cu numele sau pseudonimul autorului

conform contractului; (producătorul timp de 50 de ani începând
cu 1 ianuarie anului următor în care a avut loc prima fixare) la
reproducerea, difuzarea prin vânzare, închiriere sau împrumutul
sau alt mode de transmitere a propriilor înregistrări sonore;
- la organizarea şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor
chiar dacă aceasta nu este operă în sensul prevăzut de lege;

21
 - la executare, la reprezentare, la lectura operei;
- la difuzarea operei;
- la distribuţia operei înregistrate sonor purtând menţiunile
referitoare la titlul operei, la autor, artist, interpret, executant,
data fabricării sau editării şi denumirea editorului sau a
producătorului.

Autorul operei sau al programului pentru calculator:

- la compensaţia reprezentând cota procentuală calculată asupra

preţului operei raportat la numărul de exemplare vândute (5%
din preţul de vânzare a suporturilor şi aparatelor fabricate în ţară
sau din valoarea înscrisă în declaraţia vamală pentru cele
importate);
- la paternitatea operei implicând dreptul de a revendica titlul şi
calitatea de autor ;
- la integritatea operei implicând dreptul de a se opune
modificărilor de natură să atingă reputaţia autorului;de a decide
publicarea operei; să cesioneze dreptul de comunicare a operei
prin satelit, cablu fără fir, cu fir, etc;

Secţiunea 3 Durata contractului de editură

- pentru una saumai multe ediţii ale operei;

- pe un anumit timp.

Secţiunea 4. Încetarea contractului de editură

- la expirarea termenului stipulat;

- prin decesul autorului înainte ca opera să fie predată;
- prin retragerea operei din comerţ de către editor, determinată de
imposibilitatea vânzării;
- prin retragerea operei de către autor, determinată de prejudicii
morale sau atingerea reputaţiei suferite prin deformarea,
mutilarea sau modificarea provocate de reproducere,
reprezentare, difuzare, interpretare, etc.

● DE LECTURAT CONTRACTELE COMERCIALE:

- DE ÎMPRUMUT;
- DE SPONSORIZARE;
- HOTELIER;
- DE COMODAT ;
- DE CREDIT BANCAR;

22
 - DE ASIGURARE.

PARTEA a- III-a

SOCIETĂŢILE COMERCIALE

CAPITOLUL I

CONSTITUIREA SOCIETĂŢII
COMERCIALE

Secţiunea 1.Noţiunea şi definiţia societăţii comerciale

§ 1.Distincţia între societatea comercială şi societatea civilă

§ 2.Distincţia între societatea comercială şi asociaţia în participaţiune

Secţiunea 2. Formele juridice ale societăţilor comerciale

§ 1. Societatea în nume colectiv S.N.C;

§ 2. Societatea în comandită simplă S.C.S.;

§ 3. Societatea pe acţiuni S.A.;

§ 4. Societatea în comandită pe acţiuni S.C.A.;

§ 5. Societatea cu răspundere limitată cu mai mulţi asociaţi S.R.L.;

- Societatea cu răspundere limitată cu un singur asociat (forma
particulară de S.R.L);
§ 6. Grupul de interes economic (G.I.E) şi Grupul European de Interes
Economic, (G.E.I.E.)

Secţiunea 3. Condiţiile de validitate ale actului de constituire a

societăţii comerciale

§ 1.Condiţiile de fond ale actului constitutiv

- capacitatea asociaţilor;

23
 - consimţământul asociaţilor;
- cauza actului de constituire;
- obiectul de activitate al societăţii;
- autorizarea administrativă (în cazul anumitor activităţi);
- clauzele legale în actul de constituire

§ 2.Condiţiile de formă ale actului constitutiv

-în cazul SNC, SCS, SCA;
- în cazul SA, SRL;
- în cazul anumitor aporturi

Secţiunea 4. Procedura de constituire a societăţii comerciale

- redactarea înscrisului de constituire a societăţii;
- înmatricularea societăţii în registrul comerţului şi publicarea
actului de constituire

Secţiunea 5. Efectele juridice ale constituirii societăţii comerciale.

§ 1. Raporturile juridice între asociaţi

- recunoaşterea reciprocă a drepturilor ataşate calităţii de asociat;
- opozabilitatea calităţii de asociat în interiorul societăţii;
- supremaţia dreptului majorităţii asociaţilor;

§ 2. Raporturile juridice între societate şi asociaţi

- vărsarea aporturilor, izvor de drepturi şi obligaţii între accipiens

şi solvens;
- executarea obligaţiilor promise faţă de societate;
- exercitarea drepturilor personale şi nepatrimoniale faţă de
societate;
§ 3. Raporturile juridice între asociaţi şi terţi
- relevanţa calităţii de asociat faţă de terţii creditori personali ai
asociatului;
- separaţia patrimoniilor societăţii şi al asociaţilor;
§ 4. Raporturile juridice între societate şi terţi
- relevanţa calităţii societăţii de subiect de drept;
- inopozabilitatea faţă de societate a actelor juridice încheiate de
terţi cu asociaţii, în exteriorul societăţii.
-
CAPITOLUL II

FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE

24
 Secţiunea 1. Organismele care asigură funcţionarea societăţii
comerciale
§ 1. Organul de deliberare
- adunarea generală ordinară;
- adunarea generală extraordinară;
- adunarea specială în cazul S.A.
§ 2. Organul de administrare a societăţii şi de gestionare a
patrimoniului acesteia
- asociaţii în societăţile de persoane (SNC, SCS);
- consiliul de administraţie;
- administratorul unic.
-
§ 3.Organul de control al gestionării patrimoniului social
- asociaţii care nu sunt administratori;
- cenzorii societăţii;
- auditorii externi.

CAPITOLUL III

ÎNCETAREA SOCIETĂŢII
COMERCIALE

Secţiunea 1. Cauzele care conduc la încetarea societăţii comereciale

§1. Voinţa societăţii comerciale

§2. Voinţa asociaţilor

§3. Voinţa terţilor

§4. Intervenţia instanţei judecătoreşti

Secţiunea 2. Efectele juridice ale actului de încetare a societăţii

comerciale
§ 1. Dizolvarea societăţii

§ 2. Lichidarea societăţii

§3. Radierea societăţii comerciale din registrul comerţului

Secţiunea 3. Procedura executării silite concursuale

25
§ 1. Sfera de incidenţă a procedurii executării silite concursuale şi
aplicarea procedurii

-persoanele supuse executării silite concursuale;

- persoanele implicate în procedură

§ 2. Felurile procedurii executării silite concursuale

procedura reorganizării comerciantului;

procedura lichidării judiciare totale.

§ 3. Fazele de derulare a celor două proceduri

A. Procedura de judecată a cererii, prealabilă deschiderii procedurii

executării silite concursuale

-investirea instanţei, reclamantul, obiectul şi judecata cererii;

- condiţiile admisibilităţii cererii de deschidere a procedurii;

- finalizarea procedurii şi efectele juridice ale hotărârii;

B. Procedura de executare silită concursuală şi măsurile de derulare a

procedurii

B 1.Procedura reorganizării judiciare

planul de redresare financiară, aprobarea de către creditori (concordat);

conservarea şi administrarea patrimoniului debitoarei în insolvenţă
temporară ;
identificarea creanţelor admise în pasivul scadent;
opoziţii faţă de pasivul stabilit;
punerea în aplicare a planului;
plata pasivului scadent şi închiderea procedurii;
nerespectarea sau eşecul planului şi convertirea procedurii reorganizării
în procedura lichidării totale.

B 2.Procedura lichidării judiciare totale

- inventarierea bunurilor falitei şi preluarea lor în posesie;

- verificarea creanţelor şi întocmirea tabelului creditorilor;

26
 - obţinerea aprobării metodelor de lichidare;

- lichidarea activului patrimonial şi disstriburea fondurilor;

- închihderea procedurii executio;

C. Procedura de judecată a cererii în răspundere delictuală (cognitio)

-investirea instanţei, reclamantul, pârâtul, obiectul şi judecata

cererii;

- condiţiile admisibilităţii cererii ;

- finalizarea procedurii şi efectele juridice ale hotărârii;

D. Procedura de executare silită de drept comun împotriva

părâtului

-cererea creditorului de executare silită a debitorului;

- competenţa executorului judecătoresc.

PARTEA a-IV-a

REGIMUL JURIDIC APLICABIL TITLURILOR DE CREDIT

CAPITOLUL I
EFECTELE DE COMERŢ

Secţiunea 1. Cambia

§1. Notiune, caractere şi definitie

Notiunea de cambie provine din italianul „cambio”, care înseamnă
schimb, iar în reglementarea Codului comercial, se regăsec şi denumirile
de poliţă sau trată.
Astazi prin normele B.N.R. a fost interzisă utilizarea denumirlor
de trată cât şi aceea de poliţă.
Legea nr. 58/1934 nu defineşte cambia, iar odata cu intrarea in
vigoare a acestei legi a fost abrogata reglementarea Codului comercial
(art. 270 – 369 C.com), care cuprindea si o definitie legala a cambiei.

27
 Prin urmate, definiţia actuală a cambiei este una doctrinară, şi
cuprinde caracterele esenţiale (diferenta specifica) si, totodata,
mecanismul juridic al cambiei:
„Cambia este un inscris prin care o persoana, denumita tragator sau
emitent, da dispozitie altei persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta
o suma de bani unei a treia persoane, numita beneficiar, sau la ordinul
acesteia.”
§1.1.2. Subiectele raporturilor juridice cambiale
Astfel cum rezulta din definitie, emiterea cambiei implica
participarea a trei persoane:
a. Tragatorul/emitentul este persoana care emite titlul si
care da dispozitia sa se plateasca o suma de bani.
Semnand cambia, emitentul isi asuma obligatia de a face
sa se plateasca suma de bani beneficiarului de catre tras.
Denumirea de tragator vine de la faptul ca emitentul
„trage” titlul asupra debitorului care este obligat sa
efectueze plata.
b. Trasul este persoana careia i se adreseaza ordinul de a
plati o suma de bani. Pana la acceptare, trasul nu este
obligat cambial, pana la acest moment debitor principal
fiind tragatorul, asadar putem vorbi despre implicarea
trasului ca parte doar dupa acceptarea cambiei.
c. Beneficiarul este persoana careia sau la ordinul careia
urmeaza sa se faca plata de catre tras.

§1.1.3. Mecanismul juridic al cambiei

 Explicarea mecanismului juridic al cambiei presupune

trei discutii distincte:

a. cum se explica dreptul tragatorului de a da dispozitiei

trasului sa faca o plata
In mod obisnuit, emiterea unei cambii are la baza existenta unor
raporturi juridice preexistente intre subiectele cambiei, denumite
raporturi fundamentale, raporturi ce au drept izvor anumite acte
juridice. In temeiul acestor raporturi fundamentale, fiecare dintre
subiectele cambiei are calitatea de debitor sau creditor, iar prin emiterea
cambiei si efectuarea platii se executa obligatiile nascute din raporturile
juridice fundamentale. De exemplu, comerciantul A vinde comerciantului
B o cantitate de marfa la pretul de 500.000 lei, platibil in 60 de zile de la
primirea marfii, iar comerciantul A datoreaza, la randul sau,
comerciantului C, la acelasi termen, suma de 500.000 in temeiul unui
contract de imprumut, simplificarea operatiunilor de plata se realizeaza

28
prin tragerea de catre comerciantul A a unei cambii asupra comerciantului
B in favoarea comerciantului C. Astfel, fiind creditor al pretului datorat
de comerciantul B, A da dispozitie acestuia ca la scadenta sa plateasca
suma de 500.000 lei direct lui C, stingand atat obligatia lui B fata de A
din contractul de vanzare-cumparare, cat si obligatia lui A fata de C din
contractul de imprumut.
Raporturile juridice fundamentale, astfel cum au fost definite si
exemplificate mai sus, nu trebuie confundate cu fundamentul juridic al
cambiei si nici cu obligatia cambiala fundamentala – obligatia
emitentului/tragatorului.
Desi, ca regula generala, o obligatie cambiala deriva dintr-un raport
juridic anterior, exista si obligatii cambiale straine oricarui alt raport, cu
consecinta ca, debitorul fiind numai debitor cambial, creditorul nu poate
avea impotriva lui alta actiune decat cea cambiala si, odata pierduta
aceasta, debitorul este definitiv liberat. Astfel de exemple sunt in cazul
avalului si la semnaturile de favoare. Creanţa tragatorului fata de tras,
care justifica emiterea cambiei (ordinul tragatorului), mai este denumită
provizion, iar creanta beneficiarului fata de tragator valoare furnizata.
Desi din cele expuse anterior ar rezulta ca rolul cambiei s-ar reduce
la operatiunile de plata efective, nu trebuie neglijat, in cadrul aceluiasi
exemplu, faptul ca, pana la scadenta, C – beneficiarul cambiei – va putea
utiliza aceeasi cambie pentru a-si achita la randul sau o datorie fata de un
creditor, aceasta realizandu-se prin gir. Mecanismul se poate repeta, in
mod similar, de catre dobanditorul actual al cambiei (ultimul giratar), care
poate, la randul sau, sa transmita cambia prin gir.
Nevoia dobanditorului cambiei de a obtine numerar inainte de dat
ascadentei cambiei se poate realiza prin remiterea cambiei, tot prin gir,
unei banci care, printr-o operatiune denumita scont, va achita
dobanditorului suma prevazuta in cambie, mai putin echivalentul
dobanzilor pana la scadenta.
Scont – operatie de credit care consta in cumpararea efectelor de
comert de catre banci cu retinerea din valoarea lor nominala a dobanzii
pana la scadenta si a unui comision, iar in concret scontarea este o
operatiune prin care o banca comerciala cumpara o cambie de la
beneficiarul ei inainte sa ajunga la scadenta retinandu-se un procent care
reprezinta dobanda pana la scadenta.
b. de ce trebuie trasul sa execute aceasta dispozitie
Revenind la exemplul de mai sus, trasul are calitatea de debitor al
tragatorului, astfel ca, in temeiul raprturilor juridice preexistente, el
devine obligat cambial pentru aceeasi suma, pe care insa o va plati, la
indicatia tragatorului, unei a treia persoane – beneficiarul.

c. in ce temei primeste beneficiarul plata

29
 In acelasi exemplu, beneficiarul C are calitatea de creditor al
tragatorului A in cadrul raportului juridic preexistent: contractul de
imprumut.
Soarta raportului juridic fundamental. Relatia dintre raportul
juridic fundamental si actiunea cambiala

Raporturile juridice fundamentale explica si justifica, astfel cum

am aratat mai sus, emiterea cambiei, insa aceasta, odata emisa, trebuie
privita exclusiv prin ea insasi, iar operatiile privind cambia fac abstractie
de existenta raporturilor juridice fundamentale, fiind guvernate de
regulile speciale cuprinse in Legea nr. 58/1934.
Remiterea unei cambii produce, astfel, o stingere conditionata a
vechii creante.
Desi raportul fundamental nu se stinge prin emiterea cambiei,
drepturile ce deriva din ele nu se transmit prin girarea cambiei, intrucat
fiecare giratar dobandeste drepturi autonome de ale celorlalti giranti, iar
in sustinerea acestei afirmatii este si art. 19 din Legea nr. 58/1934, care
prevede ca „persoanele impotriva carora s-a pornit actiune cambiala nu
pot opune posesorului exceptiile intemeiate pe raporturile lor personale,
cu tragatorul sau cu posesorii anteriori [...]”.
Prin urmare, prin primirea cambiei, actiunea derivata din raportul
fundamental se suspenda pana la scadenta cambiei, astfel ca in tot acest
timp prescriptia nu curge si, totdata, cambia reprezinta o recunoastere a
vechii datorii si, in consecinta, o intrerupere a cursului prescriptiei.
Daca creditorul a recurs la actiunea cambiala si i s-a respins in
temeiu unei exceptii ex causa, actiunea decurgand din raportul juridic
fubdamental nu mai poate fi exercitata. Daca, insa, actiunea cambiala a
fost respinsa din lipsa conditiilor de forma ale cambiei sau din lipsa
conditiilor cerute pentru conservarea actiunii cambiale, actiunea ex causa
poate fi promovata, intrucat „obiectul acesteia nu a fost cercetat intru
nimic de judecatori cand au respins actiunea cambiala”.

§1.2. Functiile cambiei

Cambiile se emit din necesitatea de a desprinde dreptul de creanta

rezultand din dreptul fundamantal si de a-l incorpora intr-un titlu
circulabil.
Cambia îndeplineşete următoarele funcţii: functia de instrument de
schimb valutar, functia de instrument de credit si functia de instrument de
plata.
Rolul initial al cambiei a fost acela de instrument juridic prin care
se realiza schimbul valutar, evitandu-se in acelasi timp transportul de

30
numerar dintr-o dintr-o tara in alta. Si denumirea de cambie – cambio, in
dreptul italian, care astfel cum am precizat inseamna schimb, sau „lettre
de change” in dreptul francez care inseamna scrisoare de schimb - ne
duce cu gandul la acesta functie originara a cambiei.
In prezent, aceasta functie de instrument de schimb valutar are mai
mult o valoare istorica. Ea ar mai putea prezenta interes in raporturile
comerciale internationale.

§1.2.3. Functia de instrument de credit.

In zilele noastre, cea mai importanta functie a cambiei este de

instrument de credit. Intrucat suma de bani prevazuta in cambie trebuie
achitata intr-un anumit termen, prin intermediul acestui titlu se acorda
debitorului un credit pe intervalul de timp pana la scadenta.
Exemplul clasic oferit de doctrina este acela al angrosistului sau al
fabricantului care vinde o cantitate de marfa unui comerciant, cu plata
pretului la o anumita perioada, de exemplu 60 de zile, de la primirea
marfii. Pentru acoperirea creditului acordat primul trage o cambie asupra
comerciantului care va revinde marfa, prin care se indica pe sine ca
beneficiar, pentru suma care reprezinta pretul marfii si la o scadenta care
coincide cu termenul de 60 de zile prevazut pentru achitarea pretului.
Angrosistul sau fabricantul va include insa in cambie si dobanda
corespunzatoare creditului acordat.
De aceasta functie a cambiei profita atat cumparatorul, care in caz
contrar ar fi trebuit sa aiba permanent disponibila o anumita suma de bani
in asteptarea unei ocazii favorabile de a cumpara convenabil, cat si
vanzatorul. Acesta din urma, pe langa faptul ca primeste o dobanda in
schimbul creditului acordat, in situatia in care ar primi plata imediat ce a
transmis marfa ar putea dobandi o suma pe care nu ar avea nevoie de a o
folosi imediat.
Pe de alta parte beneficiarul cambiei nu este obligat sa astepte
pana la scadenta. El poate sa se adreseze unei institutii bancare si sa
sconteze cambia, primind suma prevazuta in aceasta, mai putin dobanda
pana la scadenta la care se adauga si un beneficiu oarecare.
Totodata beneficiarul cambiei poate sa o transmita prin gir unui alt
comerciant care are fonduri disponibile si doreste sa le plaseze.
Cumparatorul cambiei de asemeni va avansa valoarea prevazuta in
cambie, mai putin dobanda la suma din cambie calculata de la data
transmiterii pana la scadenta si un eventual beneficiu.

§1.2.4. Functia de instrument de plată

31
 Strans legata de functia de instrument de credit a cambiei se afla si
aceasta a treia functie, de instrument de plata.
Astfel beneficiarul unei cambii (de exemplu angrosistul), in loc sa
sconteze cambia pentru a obtine numarar si a executa anumite obligatii
ale sale, pierzand astfel din suma dobanda pana la scadenta si un eventual
beneficiu al bancii, poate sa o gireze unui creditor al sau care la scadenta
va obtine direct plata de la tras (de exemplu vanzatorul cu amanuntul).
Giratarul primului beneficiar poate insa sa transmita si el cambia prin gir
si asa mai departe pana la scadenta. Plata efectuata fata de ultimul
beneficiar al va stinge in acest mod un numar mare de datorii, evitnadu-se
folosirea de numerar.
Cambia poate fi folosita ca instrument de plata si in alt mod. Un
comerciant care are de platit o suma de bani poate trage o cambie asupra
unui debitor al sau (tras) si in favoarea creditorului, pe care il indica in
calitate de beneficiar al cambiei. Amble datorii se vor stinge prin plata
catre beneficiar, de catre tras a sumei prevazute in cambie.

§1.3. Caracterele cambiei

Fiind un titlu de credit/comercial de valoare, cambia intruneste

caracterele comune acestora dar si anumite caractere proprii (diferenta
specifica).

a. Cambia este un titlu de credit stricto sensu

Cambia este un inscris care confera posesorului legitim dreptul de
a primi suma de bani mentionata in cuprinsul sau. Obligatia de plata
devine insa exigibila dupa trecerea unui termen de la data emiterii
cambiei si, datorita acestui fapt, prin intermediul cambiei se realizeaza o
operatie de credit.
Scadenta este unica pentru toate obligatiile cambiale rezultate din
cambie.

b. Cambia are ca obiect plata unei sume de bani

Obligatia cambiala poate avea ca obiect exclusiv plata unei sume
de bani, cu excluderea oricarei alte prestatii. Din acest punct de vedere,
cambia face parte din categoria efectelor de comert. Toate obligatiile
cambiale au ca obiect plata aceleiasi sume de bani – cea pe care tragatorul
a mentionat-o in cambie, obligatie exigibila, astfel cum am aratat mai sus,
la acelasi moment pentru toate obligatiile cambiale.
c. Cambia este un titlu complet
Cu alte cuvinte, dreptul si obligatia corelativa cambiala sunt cele
cuprinse in inscris.Caracterul complet intensifica caracterul literal al
cambiei, caracter comun tuturor titlurilor de credit/comerciale de valoare

32
si care decurge din formalismul acestora. Consecinta acestui fapt este ca,
in lipsa unor mentiuni esentiale din inscris, este exclusa utilizarea unor
elemente exterioare, chiar daca ar exista in titlu trimiteri la astfel de
elemente. Deasemenea, cambia nu poate fi nici interpretata in lumina
unor elemente extrinseci. Consecinta neredactarii conditiilor esentiale ale
cambiei astfel incat sa rezulte un inteles suficient pentru eficacitatea
titlului duce, fata de caracterul complet al cambiei, la nulitatea sa.
d. Cambia este un titlu la ordin
Dreptul cuprins in titlu poate fi exercitat de beneficiar sau de
persoana careia acesta i-a transmis cambia prin gir. Clauza „la ordin” este
subinteleasa in orice titlu care cuprinde denumirea de cambie, fara ca el
sa fie considerat in mod esential un titlu la ordin, intrucat tragatorul poate
insera clauza „nu la ordin” sau alta echivalenta. Efectul unei astfel de
clauze este de impiedica transmiterea cambiei prin gir, circulatia ei
facandu-se numai prin cesiunea obisnuita. Legea mai admite,
deasemenea, sa se poata gira in alb sau cu clauza „la purtator”, printr-o
echivalare a girului la purtator cu girul in alb, chestiuni asupra carora
vom reveni in sectiunea privind girul.
Drept urmare a prezumtiei caracterului la ordin, cambia poate fi
transmisa prin gir chiar daca nu a fost trasa in mod expres la ordin (art. 13
alin. 1 din Legea nr. 58/1934).

e. Cambia este un titlu abstract

Obligatiile si drepturile corelative cuprinse in cambie sunt
abstracte, adica independente de orice raport cauzal, prin derogare de la
principiile de drept comun relative la cauza obligatiilor. Cauza exista
totusi in principiu, insa elementul de esenta cambiei este ca ea nu
figureaza in titlu, ci este straina de continutul acestuia. Abstractiunea
reprezinta desprinderea obligatiei de cauza care i-a dat nastere.
Urmare a acestui caracter, pentru valorificarea drepturilor si
realizarea obligatiilor cambiale nu trebuie facuta dovada raporturilor
fundamentale, intrucat cambia exista si circula emancipata total de cauza
juridica ce a condus la emiterea sa.

f. Cambia creeaza obligatii autonome

Obligatiile nascute din cambie au o existenta de sine statatoare, iar
fiecare noua semnatura pe titlu da nastere unor raporturi juridice distincte,
care au, fiecare, un regim juridic pripriu. Astfel, in ipoteza existentei unei
cambii emise cu respectarea tuturor conditiilor de validitate, viciile sau
lipsurile unui raport juridic nu afecteaza valabilitatea celorlalte raporturi
juridice.
Spre exemplu, daca beneficiarul cambiei (emisa in mod valabil) o
transmite prin gir, el isi asuma fata de noul dobanditor al cambiei o

33
obligatie valabila, chiar daca dreptul sau era afectat de vicii. Deasemenea,
obligatia de garantie a avalistului pentru trasul acceptant este valabila
chiar daca obligatia principala – obligatia trasului – este anulabila pentru
vicii de consimtamant sau incapacitate.
Autonomia obligatiilor cambiale nu trebuie confundata insa cu
autonomia drepturilor dobandite de posesorii succesivi ai titlurilor de
credit/comerciale de valoare. Spre deosebire de sensul autonomiei in
materia generala a titlurilor de valoare, in cadrul careia semnifica faptul
ca dobanditorii succesivi ai titlului nu dobandesc drepturi derivate (asa
cum le-au avut autorii lor), ci drepturi proprii, neputandu-se fi opuse
exceptiile externe raportului la care fiecare dintre acestia a luat parte,
autonomia obligatiilor cambiale consta in „necomunicare” viciilor sau
lipsurilor unor obligatii catre celelalte. Deopotriva, clauzele care
afecteaza unele obligatii nu isi extind efectele asupra celorlalte, iar pentru
ca dobanditorii succesivi sa beneficieze de ele, trebuie sa le insereze si in
cuprinsul obligatiilor pe care si le asuma. De exemplu, clauza „fara
protest” nu profita decat semnatarului girului in care aceasta figureaza,
fara a profita dobanditorilor ulteriori.

g. Cambia creează obligaţii necondiţionale

Art. 1 pct. 2 din Legea nr. 58/1934 prevede ca o cambie trebuie in
mod obligatoriu sa contina ordinul neconditionat de a plati o suma
determinata. Prin urmare, obligatiile cambiale nu pot fi subordonate unei
conditii sau unei contraprestatii din partea posesorului cambiei. Datorita
acestui caracter, sunt posibile cambiile trase la ordinul tragatorului insusi
(art. 3 din Legea nr. 58/1934).
Chiar daca creditorul poate fi obligat la unele cheltuieli in scopul
conservarii actiunii sale cambiale – protestul, de exemplu – asemenea
masuri nu pot fi considerate o contraprestatie sau o conditie pentru
existenta obligatiei cambiale.

h. Cambia creeaza obligaţii solidare

In vederea garantarii sigurantei circulatiei sale juridice, prin
transmiterea sa prin gir, obligatiei initiale a tragatorului privind
acceptarea si plata cambiei de catre tras i se adauga, succesiv, obligatiile
asumate prin semnarea cambiei de catre fiecare girant. Astfel, prin gir se
realizeaza nu numai transmiterea cambiei, ci si garantarea dobanditorilor
sai succesivi. Cu alte cuvinte, fiecare semnatar al cambiei se obliga, ca si
tragatorul, la acceptarea si plata cambiei la scadenta. La acest moment,
ultimul posesor al cambiei va putea cere plata cambiei de la tras, iar in
caz de neplata de la oricare dintre ceilalti semnatari ai cambiei, putandu-
se indrepta impotriva tuturor debitorilor concomitent, impotriva unora
dintre ei sau numai impotriva unuia singur, fara a fi tinut de o anumita

34
ordine. Cel urmarit nu are in materie cambiala nici beneficiul de
discutiune si nici de diviziune.
Principiul solidariţăţii nu este o creatie a dreptului cambial: el
constituie regula in dreptul comercial si exceptia in dreptul civil.
Potrivit acestui principiu, in dreptul roman in ipoteza pluralitatii de
debitori, prin simplul fapt ca natura actului juridic (a imprumutului) este
comerciala (pentru ca cele 5 milioane de lei vor fi folosite pentru
procurarea unei cantitati de marfuri, in scop de revanzare), oricare dintre
debitori (fiecare dintre cei cinci imprumutati in parte) va putea fi urmarit
la scadenta pentru intreaga suma (de 5 milioane de lei). De aici si
denumirea de solidaritatea co-debitorilor.
In dreptul cambial, acest principiu capata urmatoarea semnificatie:
orice persoana ce s-a angajat cambial (respectiv semnatarii cambiei:
tragatorul, trasul-acceptant, beneficiarul, dar si cei ce dobandesc ulterior
titlul, ca de exemplu cesionarul-giratar) poate fi tinuta ulterior sa
plateasca suma mentionat in titlu (cambie). De aici si concluzia ca: cu cat
este mai mare numarul celor ce se angajeaza cambial, cu atat mai sigura
va fi plata cambiei.
Rolul cambiei ca instrument de plata va fi mai evident daca retinem
faptul ca beneficiarul cambiei poate s-o gireze unei persoane oarecare,
dar poate s-o sconteze (s-o transmita unei banci) care, la randul ei sa o
resconteze, transmitand-o altei banci).

§2.2.2. Enumerarea obligaţiilor cambiale

Aceste particularitati ale obligatiilor cambiale au constituit in

principal punctul de pornire al teoriilor exprimate in doctrina in scopul
explicarii fundamentului obligatiilor cambiale. Sunt avute in vedere
obligatia fundamentala, obligatia de regres si obliogatia de garantie.
 obligatia fundamentala este obligatia tragatorului de a face sa se
plateasca de catre tras beneficiarului suma de ban iaratata in cambie;
 obligatia de regres este obligatia tragatorului si a girantilor de a achita
suma de bani mentionata in cambie, daca trasul nu accepta ori nu
plateste suma de bani beneficiarului;
 obligatia de garantie este obligatia avalistului de garantare a trasului
sau a girantului.

§3. Condiţii cerute pentru valabilitatea cambiei

§3.1. Precizări prealabile.

35
 Emiterea cambiei si circulatia ei implica anumite raporturi juridice,
raporturi care iau nastere prin manifestarea vointei tragatorului, trasului,
beneficiarului, girantului, giratarului etc. Pentru a produce efecte juridice
vointa persoanelor respective trebuie sa se manifeste in conditiile legii.
Legea 58/1934, urmand exemplul legii uniforme de la Geneva, nu
cuprinde dispozitii privind conditiile de fond ale cambiei, ci se refera doar
la conditiile de forma ale acesteia, precum si la reprezentarea cambiala.
Astfel, in absenta unor dispozitii speciale, pentru rezolvarea problemelor
cambiale in legatura cu conditiile de fond, va trebui sa se recurga la
dispozitiile din dreptul comun.

§3.2. Condiţiile de fond ale cambiei

Cambia este un act juridic si, in consecinta, ca orice act juridic

trebuie sa respecte conditiile de validitate cuprinse in dispozitiile art. 948
din Codul Civil, respectiv consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza.
Trebuie avut totodata in vedere faptul ca, potrivit art. 3 pct. 14 din Codul
Comercial, cambia face parte din categoria faptelor de comert obiective.
Prin urmare, raporturile juridice cambiale sunt supuse legilor comerciale.
 In ce priveste consimtamantul si cauza, in aprecierea lor
trebuie avut in vedere caracterul general si abstract al obligatiilor
cambiale. Astfel cum am precizat, orice obligatie cambiala se desprinde
de cauza care i-a dat nastere si se manifesta ca o obligatie de sine
statatoare.
 Cambia fiind un act obiectiv de comert, capacitatea necesara
pentru valabilitatea sa va fi aceea de a savarsi acte comerciale si de a-si
asuma obligatii comerciale.
Capacitatea este recunoscuta tuturor persoanelor, constituind
regula, exceptiile trebuind sa fie prevazute expres de lege. Decretul
31/1954 reglementeaza atat capacitatea persoanei fizice cat si capacitatea
persoanei juridice.6
Capacitatea trebuie sa existe in momentul emiterii cambiei, iar
daca ulterior, in timpul circulatiei acesteia, subscriitorul a devenit
incapabil, cambia isi pastreaza valabilitatea. De asmenea, cambia este
valabila daca subscriitorul incapabil in momentul semnarii a devenit
capabil in momentul punerii ei in circulatie, aflandu-ne in acest caz in
prezenta unei ratificari.
 Obiectul cambiei il constituie prestatiile la care se obliga
persoanele implicate in raporturile cambiale. Fiecare obligatie cambiala
are un obiect concret, care este determinat de natura obligatiei asumate.
6
Normele cadru ale BNR, aplicabile numai circuitului bancar al cambiei, prevad la pct. 59 ca Banca
Nationala a Romaniei si societatile bancare vor considera ca nevalabile semnaturile unor persoane
incapabile din punct de vedere juridic pentru a se obliga cambial;

36
 In cazul in care nu sunt respectate conditiile de fond pentru
validitatea cambiei sanctiunea care intervine este nulitatea, in conditiile
dreptului comun.

§3.3. Reprezentarea cambiala

§3.3.1. Conditiile reprezentarii cambiale

Astfel cum reiese din dispozitiile art. 10 din Legea 58/1934

obligatiile cambiale pot lua fiinta si prin reprezentare.7 Conform
dispozitiei legale mentionate, orice persoana se poate obliga
cambialmente prin mandatar, chiar daca mandatul este conceput in
termeni generali in ce priveste dreptul mandatarului de a emite sau semna
cambii. Prin urmare, pe baza unui mandat, mandantul il imputerniceste pe
mandatar sa emita ori sa semneze cambii in numele si pe seama
mandantului.
Mandatul nu trebuie sa fie special, e nevoie insa ca in mandat sa se
specifice ca mandatarul are dreptul de a emite sau semna cambii.
Mandatul general, chiar daca prevede ca mandatarul are dreptul sa faca
acte de orice natura, nu confera dreptul de a semna cambii daca prin
mandat nu au fost mentionate expres obligatiile cambiale. Dimpotriva,
mandatul de a semna titluri de credit cuprinde si imputernicirea de a
semna cambii, deoarece cambia este considerata cel mai reprezentativ
titlu de credit.
In ce priveste prepusii comerciantilor, mandatul cuprinde si dreptul
de a emite si semna cambii, deoarece ei sunt insarcinati cu comertul
patronului lor (art 392 C. com), iar „cambia este un instrument firesc al
comertului”.
Legiuitorul cuprinde in acest articol orice fel de obligatie cambiala
- emisiune, acceptare, gir, aval - intrucat textul vorbeste despre persoane
care se „obliga cambialmente” si despre dreptul mandatarului de „a emite
sau semna” cambii.
In ce priveste forma mandatului, Legea 58/1934 nu impune nici o
conditie, inseamna ca vor fi incidente dispozitiile dreptul comun. Astfel,
mandatul poate fi dat in forma scrisa sau verbala si chiar in mod tacit (art
1533 C civ).
Trebuie mentionat ca daca mandatul poate fi dat in orice forma,
actul juridic incheiat de mandatar in baza imputernicirii trebuie sa
imbrace forma scrisa ceruta de lege pentru inscrisul cambial.
7
Legea uniforma de la Geneva nu a reglementat in mod expres problema daca o semnatura cambiala
poate fi data printr-un mandatar, dar reglementeaza situatia persoanei care a semnat ca mandatar, fara a
avea aceasta calitate, admitand in mod implicit posibilitatea asumarii obligatiilor cambiale prin
reprezentant. Legea noastra, asemanator legii cambiale italiene din 1933, a prevazut in mod expres
posibilitatea semnarii cambiei prin reprezentant.

37
 Pentru a exista reprezentare cambiala mandatarul trebuie sa
semneze cu numele sau cambia, fiind necesar totodata sa mentioneze si
calitatea sa de reprezentant si sa arate persoana mandantului in numele si
pe seama caruia a incheiat actul juridic.
In practica este utilizata formula „prin procura”, „in calitate de
mandatar”, dar poate fi utilizata si alta expresie similara si chiar simpla
litera „p”.8
In situatia in care mandatarul semneaza numai cu numele sau, el va
deveni obligat cambial, si nu mandantul, care va fi descarcat de orice
raspundere, intrucat numele sau nu figureaza pe titlu, nefiind scris nici de
el, nici de reprezentantul sau. Posesorul cambiei, care ar fi cunoscut
existenta raportului de reprezentare, nu poate avea nici o pretentie
impotriva mandantului, deoarece nu figureaza pe titlu nici o mentiune din
care sa rezulte aceasta situatie si el nu poate fi completat prin recurgerea
la elemente externe documentului.9
Daca inscrisul cambial este semnat de mandatar, dar cu numele
mandantului, acesta din urma nu va fi obligat cambial, deoarece pe titlu
nu se gaseste semnatura autografa a lui, astfel cum impune legiuitorul
pentru valabilitatea oricarei iscalituri cambiale. Mandatarul de asemenea
nu este obligat, intrucat numele sau nu figureaza in inscrisul cambial.
Cat priveste dovada mandatului aceasta se poate face cu orice
mijloc de proba, conform art. 46 C. com.

§3.3.2. Falsul reprezentant

O persoana nu poate fi obligata prin alta decat daca cea care

emneaza in numele sau are imputernicirea de a proceda in modul acesta.
Problema este aceea de a sti care va fi situatia in cazul in care o
persoana semneaza cambia ca reprezentant al altei persoane, fara a avea
imputernicire din partea acesteia.
In reglementarea anterioara, sub regimul codului comercial, in lipsa
unei dispozitii exprese, nici reprezentatul nu putea fi obligat, deoarece nu
a semnat cambia si nici nu a dat imputernicire in acest sens, nici falsul
reprezentant nu putea fi obligat, intrucat din titlu nu rezulta ca a inteles sa
se oblige personal.
Aceasta solutie nu era insa de natura sa intareasca increderea in
titlu, prin urmare, sub influenta Legii uniforme de la Geneva din 1930 si a
Legii italiene asupra cambiei din 1933, Legea 58/1934, prin art. 9,
prevede ca acela ce pune semnatura sa pe cambie ca reprezentant al unei
persoane pentru care nu avea imputernicirea de a lucra este tinut personal
8
Normele cadru ale BNR nr. 6/1994 prevad, la pct. 66 alin 2, ca semnatura mandatarului trebuie sa fie
precedata de formula „in calitate de mandatar” sau „prin procura (p.p)”;
9
In ce-i priveste pe prepusi trebuie avute in vedere disp. art. 396 Cod com;

38
in temeiul cambiei, iar daca a platit are aceleasi drepturi pe care le-ar fi
avut si pretinsul reprezentat. Aceeasi solutie este rezervata si
reprezentantului care a actionat in baza unei imputerniciri pe care a
depasit-o. In acest caz, reprezentantul va raspunde pentru intreaga suma
mentionata in cambie, iar nu numai pentru diferenta.
Atat lipsa imputernicirii cat si depasirea ei produc efectele
mentionate indiferent de calitatea in care persoana in cauza a semnat
cambia – tragator, girant, avalist. Falsul reprezentant sau reprezentantul
care si-a depasit imputernicirea va avea calitatea celui pentru care a
semnat, obligatia nascuta este o obligatie proprie, iar nu o obligatie a
pretinsului reprezentat.
De aceea s-a considerat, in ce priveste exceptiile de care s-ar putea
prevala falsul reprezentant, ca acestea sunt cele cu caracter absolut, care
se desprind din titlu, apoi cele personale falsului reprezentant, precum si
acelea care rezulta din raportul fundamental, nu insa si cele personale
pretinsului reprezentat, cum ar fi compensarea cu o creanta a acestuia.
Pentru ca falsul reprezentant sa fie obligat cambial, art. 9 impune
trei conditii: reprezentantul sa semneze cambia cu propriul sau nume; din
inscris sa rezulte calitatea sa de reprezentant; reprezentantul sa nu fi avut
imputernicire sau sa depaseasca limitele acesteia.
Trebuie adaugat faptul ca reprezentantul este obligat, in baza art. 9,
indiferent daca este in culpa sau nu. Inseamna ca nu prezinta nici un
interes daca si-a dat seama sau nu de lipsa dreptului de reprezentare sau
depasirea limitelor sale. Majoritatea autorilor au considerat ca este „o
chestiune de raspundere obiectiva”.
Raspunderea legala nu isi gaseste insa aplicarea daca posesorul
titlului este de rea credinta, daca in momentul dobandirii cambiei a
cunoscut lipsa imputernicirii sau depasirea limitelor acesteia.
Cat priveste momentul in care ia fiinta obligatia cambiala a falsului
reprezentant, acesta are loc atunci cand se face dovada ca nu a existat o
imputernicire ori aceasta a fost depasita. Deoarece cambia a fost semnata
de o persoana in calitate de reprezentant, posesorul cambiei va formula
pretentiile sale impotriva reprezentatului. Daca acesta contesta existenta
imputernicirii ori invoca depasirea ei, in temeiul legii se va naste
obligatia cambiala a falsului reprezentant. In caz de litigiu, pentru a evita
o eventuala contestatie, posesorul cambiei poate chema in judecata atat pe
reprezentat cat si pe reprezentant.
Platind, falsul reprezentant devine un creditor cambial si
dobandeste drepturile pe care le-ar fi avut si pretinsul reprezentat.
Dobandind drepturile pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentat,
reprezentantul nu dobandeste drepturi autonome si de aceea lui i se vor
putea opune atat exceptiile personale, specifice raporturilor dintre el si
debitorii sai, cat si acelea ce ar fi putut fi opuse reprezentatului.

39
 Nu in ultimul rand trebuie aratat ca ratificarea expresa sau tacita de
catre reprezentat a actelor incheiate de falsul reprezentant echivaleaza cu
recunoasterea existentei reprezentarii.

§3.4. Conditiile de forma ale cambiei

§3.4.2. Conditia formei scrise

Legea nu prevede in mod expres conditia formei scrise, aceasta

reise insa implicit din normele sale. Obligatia de a semna, dar si
indeplinirea obligatiilor prevazute de art. 1 si 2, transmiterea prin gir,
prezentarea pentru acceptare presupun existenta inscrisului. De asemenea,
fara titlu nu s-ar putea proceda la executare, iar proba obligatiilor
cambiale nu se poate face decat prin inscris. Dar, deşi cambia a avut
forma uniui document astăzi asustăm la dematerilizarea sa locul hârtiei
fiind luat de ambiile informatizate utilizate mai ales in raporturile
transfrontaliere. Rnaţional
În raporturile interne, cambia este un inscris sub semnatura privata.
Cambia poate fi scrisa de mana, tiparita, tehnoredactata, in practica fiind
utilizate mai ales formularele tipizate.10 In toate cazurile insa semnatura
trebuie sa fie manuscrisa si sa apartina persoanei care semneaza.
In ce priveste limba in care va fi redactata cambia, partile au cea
mai mare libertate de a folosi limba nationala sau orice alta limba,
indiferent daca persoanele implicate o cunosc sau nu.

§3.4.3. Mentiunile obligatorii ale cambiei

a. Denumirea de cambie
O prima conditie prevazuta de art. 1 este denumirea de cambie,
care trebuie trecuta in insusi textul titlului si exprimata in limba
intrebuintata pentru redactarea titlului.
Scopul acestei dispozitii este acela de a atrage atentia celui care
semneaza asupra naturii obligatiilor pe care si le asuma. Nu este valabila
o cambie din cuprinsul careia lipseste aceasta denumire, ramanand un
simplu inscris sub semnatura privata, chiar daca din interpretarea titlului
ar rezulta cu certitudine intentia subscriitorului de a-si asuma o obligatie
cambiala.
Denumirea de cambie trebuie inscrisa in titlul acesteia11, pentru
10
Normele cadru ale BNR nr. 6/1994 privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati
de credit cu cambii si bilete la ordin, prevad, in anexa 1, modelul de cambie acceptat de societatile
bancare si de BNR, fiind obligatoriu pentru acestea in ce priveste forma si continutul.
11
Aceasta prevedere legala nu este prevazuta de toate sistemele de drept. In tarile care n-au introdus
aceasta dispozitie, cum sunt Anglia, Statele Unite, Spania, confuzia dintre diferitele titluri nu este
usoara, iar sistemul cambial nu este atat de riguros ca in statele care au adoptat dreptul uniform si deci

40
a se inlatura posibilitatea ca un asemenea element esential sa fie introdus
intr-un document dupa emiterea lui si subscriitorul sa devina obligat
cambial, desi nu a dorit acest lucru. Prin urmare, va fi nula cambia in care
denumirea va fi scrisa pe margine sau in josul inscrisului. Aceasta nu
inseamna ca trebuie scrisa de mana emitentului, putand fi si tiparita.
Intrucat legea impune ca in inscris sa fie inclusa mentiunea de
cambie, nu sunt admise expresii echivalente, precum „trata” sau „polita”,
desi in trecut erau larg folosite.
Denumirea trebuie exprimata in limba in care este redactat textul,
intrucat se presupune ca cine iscaleste o cambie intr-o limba straina
cunoaste sensul tuturor cuvintelor din acea limba, deci si a denumirii de
cambie.
Normele cadru ale BNR prevad ca lipsa denumirii de cambie atrage
nulitatea titlului si este interzis ca denumirea sa fie trecuta pe margine sau
in diagonala sau in partea de jos a titlului, fiind obligatoriu sa figureze
deasupra semnaturii tragatorului.

b. Ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani

determinata
La pct. 2 al art. 1 se prevede ca inscrisul trebuie sa cuprinda ordinul
pe care tragatorul il da trasului de a plati beneficiarului o suma de bani
determinata. Legea nu consacra o formula sacramentala si ordinul de
plata poate lua forma unui ordin propriu zis, a unei somatii, invitatii sau
unei rugaminti. Se va putea spune, de exemplu: „platiti”, „veti plati”, „va
rog sa platiti”, „va autorizez” sau „va somez sa platiti”.12 Ordinul de plata
trebuie sa fie insa clar si precis si sa nu cuprinda contradictii, intrucat nu
se pot recurge la elemente exterioare pentru interpretarea inscrisului
cambial.
Ordinul trebuie sa fie neconditionat si fara nici un fel de rezerve,
pentru a asigura existenta unui titlu perfect in aparenta sa si pentru a
pastra intact caracterul de obligatie abstracta. Totodata, titlul ar deveni
inapt de a circula din cauza incertitudinii ce s-ar degaja din cuprinsul sau
si care ar altera in mod profund natura sa juridica.13
Sanctiunea in cazul in care ordinul de plata este afectat de vreo
conditie sau contraprestatie este nulitatea, astfel cum reiese din
coroborarea art. 1 si 2 din legea 58/1934, precum si din confruntarea cu
dispozitiile art. 14 din aceeasi lege care, stabilind ca girul trebuie sa fie

necesitatea de a se face din denumirea titlului o obligatie legala. In dreptul nostru, aceasta obligatie
exista si anterior Legii 58/1934, si anume in art. 270 alin. 2 din Codul comercial.
12
Normele cadru ale BNR prevad la pct 8, care face trimitere la anexa 1, ca Banca Nationala a
Romaniei si celelalte societati bancare vor accepta in operatiunile lor numai formula imperativa
„platiti”. S-a apreciat ca folosirea unei formule reverentioase „va rog a plati” nu poate afecta validitatea
cambiei. Ghe Bonciu, D. Dobrisan, op. cit., p 29;
13
P.V. Patrascanu, op. cit., p. 26;

41
neconditionat, sanctioneaza cu nulitatea conditia inserata, dar nu si girul
insusi.
Ordinul trebuie sa priveasca plata unei sume de bani determinate -
care sa fie exprimata intotdeauna in bani. Ea trebuie sa fie certa, sa
rezulte in mod neechivoc din cambie, si nu lasata la aprecierea
debitorului. Art. 6 din lege prevede ca daca suma de bani a fost aratata in
cifre si litere, in caz de neconcordanta intre ele prevaleaza suma aratata in
litere. Mai trebuie mentionat ca, pe langa indicarea sumei, mai trebuie
precizat si felul monedei. In lipsa acestei precizari cambia este lovita de
nulitate.

c. Numele trasului.
Inscrisul trebuie sa prevada numele persoanei care va executa plata
si anume numele trasului, care este principalul debitor cambial,
bineinteles daca a acceptat plata.
Legea nu prevede in ce parte anume din cuprinsul titlului trebuie sa
se scrie numele trasului. In practica el este inserat in partea stanga, in
josul titlului.
In calitate de tras poate fi o persoana fizica sau juridica. De
asemenea, pote fi indicat insusi tragatorul. Se are in vedere numele si
prenumele persoanei fizice sau, dupa caz, denumirea persoanei juridice.
In cazul neindicarii trasului cambia este lovita de nulitate.
Avand in vedere scopul urmarit de legiuitor, si anume acela de a
identifica trasul, in doctrina s-a apreciat ca este de ajuns sa se prevada
numele de familie, sau chiar sa foloseasca un pseudonim sau un nume
artistic. Nu a fost considerat insa valabil nici un alt mod de determinare a
persoanei trasului, ca de exemplu aratarea calitatii sau a functiei, chiar
daca identificarea ar fi facuta cu usurinta. Daca insa determinarea trasului
ar fi facuta cu o astfel de formula incat numele acestuia ar fi completat cu
ajutorul altor mentiuni cuprinse in cambie, o parte a doctrinei a considerat
ca acest mod de determinare este valabil, deoarece legea nu cere ca
numele trasului sa fie scris intr-o anumita parte a titlului, si este suficient
daca numele trasului rezulta din titlu.
De asemenea, astfel cum reiese din disp. art. 7 din Legea 58/1934,
cambia este valabila si atunci cand trasul este o persoana fictiva,
obligatiile cambiale fiind valabile chiar cand cambia cuprinde semnaturi
false sau de persoane imaginare.
Legea pemite si posibilitatea indicarii mai multor persoane in
calitate de tras, dar in mod cumulativ, adica numai daca fiecare din aceste
persoane accepta plata intregii sume (obligatie solidara). Nu se admite
indicarea alternativa a mai multor trasi, deoarece se creeaza o nesiguranta
in privinta platii cambiei.

42
 d. Indicarea scadentei
Cambia trebuie sa indice scadenta, adica data la care obligatia
cambiala devine exigibila si posesorul poate cere plata sumei de bani
mentionata in inscris. Scadenta este o cerinta esentiala, neputandu-se
concepe o cambie cu o simpla promisiune de plata. Legiuitorul a
prevazut, in cazul nementionarii scadentei in cambie, o prezumtie legala,
anume cambia va fi socotita platibila la vedere.
Indicarea scadentei prezinta o importanta esentiala pentru ca de la
aceasta data se produc efectele cambiale. Numai plata la scadenta are
efect liberator pentru debitor, se stabilesc zilele legale de prezentare la
plata si se stabilesc termenele de prescriptie. Totodata, numai pana la data
scadentei cambia poate circula.
Trebuie mentionat ca, spre deosebire de dreptul comun, creditorul
cambial neplatit e obligat, sub sanctiunea pierderii avantajelor actiunii
cambiale, sa indeplineasca anumite formalitati prevazute de lege.
Scadenta, ca si celelalte mentiuni ale cambiei, trebuie sa rezulte din
titlu, iar nu din alte probe exterioare, sa fie certa, posibila si unica.
Scadenta este certa atunci cand arata ziua ori termenul maxim in
care posesorul cambiei se va prezenta la plata. Este necerta, echivoca,
atunci cand realizarea ei este indoielnica.14
Apoi, scadenta trebuie sa fie posibila, o scadenta care nu
indeplineste aceasta conditie duce la nulitatea cambiei. Este considerata
imposibila o scadenta stabilita intr-o zi calendaristica ce nu exista, de
pilda 30 februarie, sau intr-o zi anterioara emiterii cambiei.
Scadenta trebuie sa fie unica, o cambie cu scadenta succesiva sau
cu plata in rate fiind lovita de nulitate.
Legiuitorul nu stabileste locul15 unde trebuie inserata scadenta si
nici nu impune o formula a indicarii ei. Trebuie avute in vedere cele patru
modalitati stabilite de art 36 din Legea 58/1934:
 Scadenta la vedere permite ca plata cambiei sa se
efectueze „la prezentare” sau „la cerere”, potrivit intereselor posesorului
cambiei. Aceasta cambie se poate prezenta cel mai tarziu intr-un an de la
emitere, astfel cum prevede art. 37 din lege, tragatorul poate prelungi sau
restrange acest termen, fara sa existe vreo limita legala in acest sens, iar
girantii au doar posibilitatea micsorarii termenului fixat de tragator sau
termenul legal de prezentare. In situatia in care sunt mai multi trasi,

14
Au fost considerate nule cambiile cu scadenta: „la casatoria mea”, „dupa moartea mea”, „cand se va
intoarce nava, prelungirea scadentei cu acordul tuturor obligatilor cambiali pastreaza cambiei valoarea.
Modificarea scadentei prin clauza modificatoare in sensul prelungirii sau scurtatii scadentei acceptate
de toti semantarii cambiei nu duce la incertitudinea ei si nu –i afecteaza valabilitatea, deoarece nu
impiedica circulatia cambiala si nici nu prejudiciaza buna credinta a obligatilor cambiali.
15
Normele BNR prevad in art 25 ca Banca Natioanal si celelalte societati bancare vor accepta numai
cambiile care au scadenta indicata pe fata titlului, precum si cambiile care nu au nici o mentiune despre
scadenta.

43
cambia trebuie prezentata la plata tuturor in aceeasi zi, in caz contrar
avand mai multe scadente, situatie nepermisa de legiuitor.
 Scadenta la un anumit timp de la vedere. Aceasta
Scadenta lasa posesorului cambiei posibilitatea prezentarii cambiei pentru
plata la data care o doreste. Scadenta va fi la expirarea termenului
prevazut in cambie, care curge di nziua prezentarii cambiei din partea
posesorului catre tras. Termenul poate fi stabilit in zile, luni, saptamani,
etc.
 Scadenta la un anumit termen de la emiterea cambiei.
In acest caz scadenta se socoteste prin referire la data emisiunii - de
exemplu 30 de zile de la data emisiunii - incepand din ziua urmatoare a
acestui eveniment. Termenul ce urmeaza sa fie calculat poate fi indicat pe
zile, saptamani, luni sau ani, fara nici o limita legala.
 Scadenta la o zi fixa. In acest caz exigibilitatea este
determinata prin indicarea unei zile precise – de exemplu 27 noiembrie
2005. O scadenta completa cuprinde ziua, luna si anul. Mentionam ca in
calculul termenelor nu se numara niciodata zuia de la care incepe
calculul, insa se numara ziua in care termenul expira, in materie cambiala
nefacandu-se calculul pe zile libere. Acest tip de scadenta este cel mai des
utilizat in practica.

e. Indicarea locului platii.

Cunoasterea locului unde urmeaza sa se efectueze plata este
necesara pentru ca posesorul sa stie unde sa se prezinte pentru a obtine
plata din partea trasului, in caz de refuz de plata, in ce loc trebuie sa faca
actele necesare pentru conservarea drepturilor sale, iar din punct de
vedere procedural, care vor fi instantele judecatoresti competente a
solutiona litigiile ce s-ar putea naste.
Intrucat legea cere sa se indice locul platii, doctrina a apreciat ca
este suficient sa se arate numai localitatea unde se va face plata, si nu
adresa completa a debitorului. Normele cadru ale BNR precizeaza insa, la
pct. 27, ca locul desemnat in cambie pentru plata trebuie sa cuprinda
locul geografic (judet, municipiu, comuna) identificate prin denumirea
acestora, insotite de denumirea exacta a strazii si a numarului, eventual al
codului postal si alte elemente de identificare care sa permita localizarea
neechivoca a locului platii.
Legea permite indicarea mai multor locuri de plata. Astfel cum
reiese din dispozitiile art. 2 alin 5, in acest caz posesorul poate prezenta
cambia pentru acceptare sau plata la oricare dintre aceste locuri. Aceasta
operatie se intalneste de obicei la cambiile trase asupra unei societati
comerciale sau banci care are mai multe sucursale.
Neindicarea locului de plata nu atrage nevalabilitatea cambiei, ci
legea prezuma ca loc al platii locul aratat langa numele trasulului, care

44
reprezinta si domiciliul acestuia. Daca lipseste atat locul platii cat si
aratarea vreunui loc langa numele trasului, cambia este nula.
Art 4. din Legea 58/1934 prevede ca o cambie poate fi platita si la
domiciliul unui tert, fie in localitatea unde domiciliaza trasul, fie in alta
localitate. Daca nu se prevede expres ca plata va fi efectuata de insusi
trasul la domiciliul tertului, se presupune ca ea va fi facuta de catre tert.
Aceasta cambie se numeste cambie domiciliata si da posibilitate
trasului de a-si plati cambiile in alta localitate. Ea profita trasului si in
cazul in care are anumite fonduri disponibile la un tert – de exemplu la o
banca – astfel nu va fi obligat sa tina sumele de bani asupra sa.

f. Numele acelui caruia sau la ordinul caruia se va face plata

Cambia este trasa in favoarea unei persoane determinate, care are
calitatea de beneficiar al cambiei. Beneficiarul este primul posesor al
cambiei si legea utilizeaza o formula asemanatoare cu aceea prin care
reglementeaza modul de indicare a trasului, impunand sa se insereze
numele. Daca beneficiarul este o persoana fizica va fi individualizat cu
numele si prenumele sau, daca este o persoana juridica i se va indica
denumirea.
Este de mentionat ca tragatorul se poate indica pe sine insusi ca
beneficiar.
In mod obisnuit, numele beneficiarului se insereaza in contextul
cambiei, facand parte din ordinul de plata. Tragatorul poate desemna mai
multi beneficiari, atat in mod cumulativ cat si alternativ.
Cand numele beneficiarului este scris gresit, inexact sau cu
adaugiri, acestea nu au nici un efect asupra valabilitatii cambiei daca
aceasta este in posesia beneficiarului.

g. Data si locul emiterii cambiei

Inscrisul trebuie sa cuprinda data si locul emiterii cambiei de catre
tragator, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 1 pct. 7 din Legea
58/1934.
 Data emiterii cambiei. Este obligatorie indicarea datei de
emisiune sub sanctiunea nulitatii cambiei. Data trebuie sa contina ziua,
luna si anul emisiunii si va putea fi aratata in oricare dintre modurile
obisnuite in practica: in cifre, in litere sau cu prescurtari.
Data trebuie sa fie unica, chiar daca exista mai multi tragatori, in
caz contrar fiind lipsita de certitudine. Totodata data trebuie sa fie
posibila, in cazul inexistentei acesteia din calendar sau in situatia
contradictiei cu scadenta cambia este lovita de nulitate.
Indicarea datei este importanta din mai multe puncte de vedere,
precum stabilirea exigibilitatii cambiei in cazul scadentei la un anumit

45
timp de la emiterea cambiei sau stabilirea capacitatii tragatorului in
momentul tragerii cambiei.
 Locul emiterii cambiei. Inscrisul trebuie sa cuprinda
localitatea in care a fost emisa cambia. Spre deosebire de data, lipsa
indicarii locului unde a fost emisa cambia nu atrage nulitatea ei, daca
aceasta poate fi suplinita prin indicarea unui loc langa numele
tragatorului. Daca un atare loc nu este mentionat, cambia este nula.
De obicei locul emiterii titlului se trece langa data emiterii cambiei.
Daca este inserat in alta parte a titlului, este necesar sa indice in mod clar
si precis ca este vorba despre locul de emisiune.16
Scopul urmarit de legiuitor prin inserarea acestei conditii a fost
determinarea legii aplicabile pentru formarea cambiei.

h. Semnatura tragatorului.
Desi s-a considerat ca este exclusa posibilitatea unei efectuarii unei
gradatii a diferitelor conditii impuse de legiuitor pentru valabilitatea
tilului, totusi, s-a constatat, in doctrina, importanta deosebita pe care o are
semnatura tragatorului. Aceasta indeplineste un dublu rol: formeaza
fundamentul obligatiei asumata de tragator, pe de o parte si constituie, pe
de alta parte, o conditie formala impusa pentru valabilitatea titlului
Fara semnatura tragatorului, toate celelalte obligatii asumate prin
cambie de diferitii semnatari sunt lipsite de orice valoare, deoarece nu au
la baza suportul legal necesar, o cambie valida din punct de vedere
formal.17
Nerespectarea acestei conditii atrage nulitatea cambiei. Existenta
unei semnaturi a tragatorului, desi nevalabila din punct de vedere al
fondului, indeplineste cerinta formala legala. Cambia este valabila, dar
obligatia asumata de semnatarul tragator nu este socotita ca atare.
Semnatura trebuie sa fie autografa („manu proprio”). Astfel cum
dispune art. 8 din lege ea se compune din numele si prenumele
tragatorului ori numele si initiala prenumelui, respectiv firma acestuia.
Cerinta legala privind semnatura tragatorului este deopotriva aplicabila si
celorlalte semnaturi puse pe cambie, art. 8 referindu-se la „orice
semnatura cambiala”.
Legea noastra, ca si legea uniforma de la Geneva, nu indica locul
unde trebuie sa figureze semnatura tragatorului. De obicei ea se gaseste in
josul titlului, mai exact la sfarsitul textului, pentru a exista certitudinea ca
acesta exprima integral vointa tragatorului.

§3.4.4. Mentiunile facultative ale cambiei

16
Normele cadru al BNR prevad ca locul emiterii cambiei trebuie sa figureze alaturi de data emiterii
cambiei.
17
Aceasta cerinta formala este impusa de toate legislatiile cu privire la cambie.

46
 In afara de mentiunile obligatorii, cambia poate cuprinde si
anumite mentiuni facultative sau accesorii. Legiuitorul, daca a permis
introducerea in cambie a unora, a interzis insa inserarea altor clauze
precizate de el, prevazand ca sanctiune fie nulitatea titlului, fie
considerarea ca nescrise a clauzelor respective.18
Posibilitatea oferita de legiuitor de inserare a anumitor clauze, in
afara mentiunilor obligatorii, este expresia aplicarii principiului
autonomiei de vointa si in aceasta materie.
Mentiunile facultative care pot fi inserate pe cambie pot fi multiple
si variate, fiind dificila o enumerare completa a lor. Pentru a produce
efecte acestea trebuie, in principiu, sa fie inscrise pe titlu si sa fie
acoperite de semnatura celui care le-a inserat si, desigur, sa nu fie in
contradictie cu natura cambiei sau cu conditiile esentiale ale acesteia.
Doctrina a prezentat urmatoarea clasificare a mentiunilor
facultative:
- clauze care influenteaza obligatia cambiala
- clauze care nu au nici un efect asupra obligatiei cambiale
- clauze considerate nescrise
- clauze care atrag nulitatea obligatiei cambiale

a. Clauze care influenteaza obligatia cambiala. Pot fi trecute in

aceasta categorie:
 Clauza „nu la ordin”. Cambia constituie un titlu transmisibil
prin gir prin natura sa. Legea permite, astfel cum rezulta din dispozitiile
art 13 alin 2 din lege, prin inserarea acestei clauze, ca titlul sa fie
transmisibil numai prin intermediul unei cesiuni de drept comun.
Prin utilizarea acestei clauze se inlatura caracterul cambiei de titlu
circulabil. In ipoteza in care clauza „nu la ordin” nu a fost inserata in titlu,
oricare dintre giranti poate interzice un nou gir. Aceasta interzicere nu
ridica inlatura caracterul de titlu circulabil mai departe prin gir, ci are ca
efect faptul ca girantul respectiv nu mai raspunde fata de persoanele
carora titlul le-a fost transmis prin gir, conform art 17 din legea
58/1934.19
 Indicarea unui acceptant la nevoie. Art. 74 din lege permite,
atat tragatorului cat si girantilor sau avalistilor, pentru a evita refuzul
acceptarii sau al platii cambiei de catre tras, sa poata indica in cambie o
persoana care, la nevoie, sa accepte ori sa efectueze plata. Aceasta clauza
produce efecte numai in caz de refuz al platii din partea trasului.20
18
Mentiunile facultative sau accesorii pot avea drept scop explicarea, completarea elementelor
cambiale, suplinirea acestora, fie derogarea de la conditiile obligatorii.
19
Reglementarea este asemanatoare cu legea uniforma si cu legea italiana asupra cambiei.
20
Aceasta posibilitate este prevazuta atat de legea uniforma de la Geneva, cat si de legea italiana si cea
engleza. Este insa destul de rar intalnita in practica.

47
  Ordinul de prezentare a cambiei la acceptare. Prezentarea
cambiei pentru acceptarea ei de catre tras este facultativa. Potrivit art 25
din lege tragatorul poate sa includa in cambie ordinul de prezentare a
cambiei la acceptare. In acest caz prezentarea cambiei pentru acceptarea
ei de catre tras este obligatorie. Tragatorul poate fixa si un termen pentru
prezentarea cambiei.
 Clauza „fara cheltuieli” sau „fara protest”. Potrivit
dispozitiilor inscrise in art. 51 din lege aceasta clauza scuteste pe posesor
de obligatia de a dresa protestul de neacceptare sau neplata, necesar in
vederea exercitarii actiunii de regres.

b. Clauze care nu au nici un efect asupra obligatiei cambiale

 Clauza „dupa aviz” sau alta echivalenta prin care se pune in
vedere trasului sa nu accepte sau sa efectueze plata decat dupa primirea
unei scrisori din partea tragatorului este utila, dar nu produce efecte
asupra obligatiei cambiale.
Prin urmare, trasul devine obligat cambial chiar daca acceptarea
s-a facut fara primirea avizului, iar tragatorul ramane obligat si in cazul
cand in aviz a comunicat neacceptarea cambiei.
 Clauza „fara procura”. Aceasta mentiune (senza procura)
justifica dreptul posesorului titlului de a putea cere plata in virtutea
dreptului sau propriu. Utilizarea acestei formule nu face decat sa
reliefeze aceasta situatie ca posesorul cambiei pretinde plata sumei
indicata in titlu in virtutea unui drept propriu, ce deriva din posesia
legitima. Este aceeasi situatie cu inserarea clauzei „la ordin”, care nu face
decat sa confirme posibilitatea de transmitere a cambiei prin gir.
 Clauza „valoare data in garantie”. O asemenea mentiune
indica faptul ca o cambie a fost data in scopul garantarii executarii altei
obligatii, si nu are nici o influenta asupra valabilitatii titlului deoarece
precizeaza numai cauza transmiterii titlului.
 Clauza „documentele contra acceptarii”, sau „documentele
contra platii” - clauza documentara - este folosita mai ales in comertul
international, cand circula insotita de documentele reprezentative ale
marfurilor vandute, precum polita de incarcare, polita de asigurare,
certificatul de origine al marfurilor, etc. Prin inserarea acestei mentiuni se
arata ca documentele nu vor fi predate trasului decat daca acesta accepta
sau plateste cambia.

c. Clauzele considerate nescrise sunt acelea care nu sunt in

contradictie cu obligatiile cambiale. Legiuitorul a instituit aceasta
sanctiune pentru a inlatura, pe cat posibil, cauzele de nulitate a cambiei.

48
  Clauza de descarcare a tragatorului de obligatia de plata.
Tragatorul raspunde de acceptare si de plata (art 11 alin 1 din lege), insa
el se poate „descarca” de raspunderea de acceptare, nu si de cea de plata
(art 11 alin 2), deoarece un element fundamental al cambiei este acela ca
tragatorul este obligat a plati suma din titlu in caz de neplata a acesteia de
catre tras.
 Clauza privind forta executorie a cambiei. In ce priveste
aceasta clauza, opiniile doctrinarilor au fost impartite cu privire la faptul
daca va fi considerata nescrisa sau va avea ca urmare nulitatea cambiei.
S-a avut in vedere ca legiuitorul a stabilit intinderea cambiei si
limitele in care poate fi exercitata, dar daca s-ar pronunta nulitatea
cambiei sanctiunea nu ar fi proportionala cauzei. Astfel „se salveaza
cambia, pentru ca obligatia cambiala a fost creata in mod cert de cei
interesati si se anuleaza clauza, pentru ca astfel se restrange obligatia
debitorului in limitele impuse de legiuitor”.

d. Clauze care atrag nulitatea obligatiei cambiale. Intra in

aceasta categorie acele clauze care afecteaza natura obligatiilor cambiale,
si anume: clauza prin care se impune o conditie obligatiei cambiale,
clauza privind plata cambiei printr-o alta prestatie, clauza privind
completarea elementelor esentiale ale cambiei prin alte inscrisuri, etc.
In aceste ipoteze ar deveni incerte drepturile posesorului si cambia
nu si-ar mai indeplini scopul.

§3.4.5. Consecintele nerespectarii conditiilor de forma ale

cambiei

Conform dispozitiilor art. 2 din legea 58/1934 titlul care nu

cuprinde toate mentiunile prevazute de art. 1 nu are valoarea unei cambii,
cu exceptiile prevazute la alin. 2-4, analizate cu ocazia prezentarii
mentiunilor obligatorii ale cambiei si care au fost considerate de doctrina
ca adevarate prezumtii legale.
Prin urmare, titlul nu mai este valabil drept cambie, nu mai are
eficacitate cambiala, conform formulei legale, insa, in baza principiului
conversiunii actelor juridice, produce efecte de drept comun.
Doctrina de specialitate a apreciat ca, pentru a opera conversiunea,
trebuie indeplinite doua conditii:
- sa fie indeplinite conditiile legale ale raportului juridic
ce va ramane valabil
- sa se poata presupune existenta vointei de a mentine
ca valabil si obligatoriu acest act juridic.

§3.4.6. Cambia in alb

49
 Cambia in alb este titlul emis in mod deliberat cu lipsa indicarii
unuia sau tuturor elementelor esentiale cerute de lege, cu exceptia
semnaturii tragatorului, data in forma cambiala. Aceasta cambie este apta
sa dobandeasca eficacitate deplina prin completarea ei, fie de primitorul
originar, adica de beneficiar, fie de unul subsecvent, adica oricare dintre
giratari, conform, in principiu, intelegerii dintre tragator si primitor.
Cambia in alb nu trebuie confundata cu o cambie incompleta,
aceasta din urma fiind documentul caruia, independent de vointa
tragatorului si ca urmare a unei omisiuni, ii lipsesc anumite elemente.
De asemenea trebuie distinsa de asa zisa cambie defectuoasa si de
fals. Cambia defectuoasa este acel titlu care a fost complet in momentul
emiterii lui, dar a devenit incomplet ulterior, prin stergerea unei mentiuni
esentiale, fie inainte de predare, fie in timpul circulatiei, pierzandu-si in
acest fel valabilitatea. Falsul se manifesta fie prin contrafacere, fie prin
alterare, continutul originar al titlului fiind modificat in mod ilicit, astfel
incat cambia, perfecta din punct de vedere formal, dobandeste un continut
diferit de cel originar.
Pentru a lua fiinta o cambie in alb este suficienta semnatura
tragatorului, fara aceasta neputand exista o obligatie cambiala.
Avantajul unui astfel de titlu este ca poate circula usor, deoarece
posesorii il pot transmite fara a ramane obligati si, totodata, nu se
transforma intr-un titlu „la purtator”, de vreme ce prin completare numele
ultimului posesor trebuie sa apara in titlu.
Temeiul juridic al completarii este dreptul de completare care se
transmite dobanditorului odata cu remiterea titlului si trebuie exercitat in
limitele intelegerii dintre tragator si primitorul cambiei. Doctrina a numit
aceasta intelegere contract de completare.
Intelegerea de completare poate fi expresa sau tacita, in acest din
urma caz ea va rezulta din celelalte mentiuni ale cambiei ori din cuprinsul
raportului fundamental care a determinat emiterea ei. In jurisprudenta s-a
considerat ca primitorul unei cambii in alb care poarta numai semnatura
tragatorului are un mandat tacit de completare a celorlalte mentiuni ale
cambiei.
Cambia in alb poate fi completata oricand, insa inainte de
prezentarea ei la plata. Sub sanctiunea decaderii, aceasta trebuie
completata in termen de trei ani de la data emiterii. Daca insa
completarea a fost efectuata ulterior indeplinirii termenului de trei ani, iar
cambia astfel completata a fost transmisa unui tert de buna credinta,
acestuia nu i se poate opune exceptia de completare tardiva, astfel cum
reiese in disp. art. 12 alin 3 din Lege.
Daca tragatorul a mentionat pe titlu data emiterii cambiei in alb,
termenul inauntrul caruia se va putea face completarea incepe sa curga de

50
la aceasta data, fara a se putea face dovada contrara. Daca pe titlu nu este
indicata nici o data, data reala a emiterii va putea fi dovedita cu orice
mijloc de proba.
Prin completarea titlului cu mentiunile lasate in alb cambia devine
perfecta si produce efectele unei cambii regulat emise. Continutul
cambiei va fi cel ce rezulta din inscris si tragatorul este obligat fata de
orice posesor al titlului, chiar daca dreptul de completare nu a fost
exercitat in limita intelegerii dintre tragator si primitor. In cazul
completarii abuzive a cambiei in alb sanctiunea nu este nulitatea, ci
corectarea completarii, in sensul ca in locul mentiunilor neconforme
acordului de completare se vor substitui mentiunile reale. Trebuie
mentionat insa ca proba completarii abuzive revine debitorului, buna
credinta a posesorului fiind prezumata. Cum prevede si art. 12 alin. 1 din
lege o cambie completata contrar intelegerii dintre tragator si primitor nu
va putea fi opusa posesorului, afara numai daca acesta a dobandit cambia
cu rea-credinta sau daca a savarsit o greseala grava in dobandirea ei.

§4. Transmiterea cambiei

Circulatia propriu - zisa a cambiei PRIN GIR

Dupa cum se observa, modalitatea de transmitere a creantelor in

conformitate cu dreptul comun prezinta o anumita nesiguranta pentru
dobanditor, motiv pentru care legiuitorul comercial a reglementat girul,
ca instrument juridic specific de transmitere a drepturilor cambiale. Gratie
girului, dreptul abstract si formal incorporat in titlu este transmis altei
persoane, numita giratar, care dobandeste un drept propriu si autonom,
neputandu-i-se opune exceptiile ce puteau fi opuse transmitatorului, adica
girantului.
Prin aceasta modalitate de transmitere a cambiei girantul
garanteaza apoi plata de catre obligatul principal al sumei aratate pe titlu,
„girantii fiind solidar raspunzatori pentru plata”. Girul va fi trecut pe titlu,
nemaifiind necesare alte formalitati pentru opozablitatea transmiterii
creantei.

§4.1.2. Notiunea girului

Girul este un act juridic extrem de simplu (o menţiune) prin care

posesorul cambiei, numit girant, transmite altei persoane, numita
giratar, printr-o declaratie scrisa si semnata pe titlu si prin predarea
titlului, toate drepturile izvorand din titlul respectiv”.

51
 Fiind un mijloc de transmitere a unor drepturi, girul este un act
juridic accesoriu, el presupunand existenta unei cambii valabile. O
cambie careia ii lipseste una din conditiile esentiale este lovita de nulitate
absoluta, aceasta putand fi invocata fata de orice posesor.
Ori de cate ori o cambie e nula, lipsindu-i elementele esentiale,
girul nu mai produce efecte, caci nu se poate transmite prin gir un titlu ce
nu are caracterul unei cambii.
In mod obisnuit, girul intervine inainte de scadenta. In orice caz,
girul trebuie sa fie anterior protestului de neplata sau datei expirarii
termenului legal pentru dresarea acestui protest.
Girantul este persoana titulara a dreptului, legitimata in conditiile
legii si care este posesoarea titlului. Primul potential girant este prin
urmare persoana indicata de catre tragator in calitate de beneficiar al
cambiei. Cum giratarul poate la randu-i sa transmita prin gir drepturile
dobandite, inseamna ca, ulterior, al doilea girant este primul giratar; al
treilea girant este al doilea giratar, etc. Deci, ultimul dobanditor, care este
posesorul actual al titlului, trebuie sa se legitimeze prin sirul neintrerupt
de giruri in care fiecare girant sa fie giratarul beneficiar al girului
anterior.
Giratarul poate fi orice persoana, indiferent daca este o persoana
straina sau care este implicata in raportul cambial. Aceasta posibilitate
reiese si din dispozitiile art 13 alin 3 din Lege, conform carora girul poate
fi facut chiar in folosul trasului, indiferent daca a acceptat sau nu, al
tragatorului sau al oricarui alt obligat, acestia putand sa gireze din nou
cambia.
Cand cambia este transmisa unei persoane a carui semnatura
figureaza pe titlu, asa numitul „gir de intoarcere”, are loc stingerea
obligatiilor se poate face si prin confuziune si ale art 1154 conform
carora „cand calitati necompatibile se intalnesc pe capul aceleiasi
persoane se face o confuziune, care stinge amandoua drepturile, activ si
pasiv.”

§4.2. Conditii de valabilitate ale girului

§4.2.2. Conditiile de fond.

Girul este un act juridic si deci trebuie sa indeplineasca toate

conditiile generale ale actului juridic. In plus, el trebuie sa indeplineasca
si conditiile speciale impuse de legea cambiala.

Conditiile generale ale girului, ca de altfel ale oricarui act juridic,

sunt cele prevazute de codul civil in articolul 948 si anume capacitatea de

52
a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect
determinat si o cauza licita.

Conditii speciale

a. Girul trebuie sa fie neconditionat.

Conform art. 14. alin 1 din Lege girul nu poate fi afectat de vreo
conditie, el trebuie sa fie pur si simplu, in caz contrar fiind afectat
caracterul abstract al obligatiei cambiale inscrisa in titlu. Acest principiu
guverneaza intreaga reglementare cambiala, aplicandu-se atat cu ocazia
crearii titlului cat si pentru celelalte institutii cambiale.
Daca obligatia de garantie a girantului nu poate fi conditionata, ea
poate fi insa nu numai exclusa, avandu-se in vedere art. 17 din Legea
58/1934 „Girantul, daca nu s-a stipulat altfel, raspunde de acceptare si
plata. El poate interzice un nou gir, in acest caz el nu raspunde fata de
persoanele carora cambia a fost ulterior girata.”, dar si limitata prin
diferite restrictii introduse pe gir. Aceste restrictii nu sunt conditii propriu
zise ci formalitati ce trebuie indeplinite, nerespectarea lor ducand la
decaderea posesorului din dreptul de regres.
Astfel, garantia poate fi limitata la o parte din suma sau limitata in
timp. Girantul poate sa reduca termenul de prezentare al cambiilor platite
la un anumit termen de la vedere (art. 26 din Lege), sau acela al cambiilor
cu scadenta la vedere (art. 37 din Lege). El se bucura de facultatea de a
subordona existenta obligatiei sale de garantie indeplinirii unor
formalitati, cum ar fi aceea a prezentarii cambiei la acceptare (art. 25 din
Lege), a prezentarii cambiei indicatului la nevoie (art. 42 si 74 din Lege).
Aceste „restrictii” produc insa un efect limitat, in primul rand
putand fi invocate doar de girantul care le-a inserat in girul sau, iar in al
doilea rand inserarea lor in titlu e limitata in sensul ca ele nu pot fi in
contradictie cu mentiunile ce formeaza cuprinsul fundamental al cambiei
ce constituie opera tragatorului.

b. Girul trebuie sa priveasca intreaga creanta prevazuta in

titlu.
Legea interzice un gir partial, acesta fiind lovit de nulitate (art. 14
alin 2 din Lege). Aceasta prevedere este de natura sa protejeze
indivizibiliatea titlului si, implicit, circulatia cambiei.
Creanta este indivizibila si pentru urmarirea ei este necesara
posesia titlului. Girarea partiala presupune impartirea creantei fie intre
girant si giratar, fie intre mai multi giratari, carora li s-a girat cambia nu
cumulativ, ci „pro parte”. Acest mod de transmitere a titlului cambial nu
ar mai putea fi urmat de predarea titlului, iar fara aceasta formalitate girul
nu ar mai produce toate efectele sale juridice.

53
 Desi in dispozitiile legale anterioare intrarii in vigoare a Legii
58/1934, respectiv in dispozitiile codului comercial abrogate de aceasta,
nu exista o prevedere care sa interzica girul partial, doctrina si
jurisprudenta s-a oprit la aceeasi solutie, motivat de unele consideratii de
fapt si de drept:
- acceptantul se obliga a plati o singura data si unei singure
persoane, „uno actu”. In caz de neprezentare la plata la scadenta el se
poate elibera conform art 46 din Lege, prin consemnarea sumei la Casa
de Economii si Consemnatiuni sau la alta institutie abilitata de lege. Un
gir partial ar avea drept consecinta ingreunarea situatiei sale din punct de
vedere practic.
- aceeasi este si situatia fiecarui debitor de regres. Recunoscandu-i-
se fiecarui giratar dreptul de a gira partial s-ar putea mari la infinit
numarul beneficiarilor acestor giruri.
- in caz de neplata nu se poate dresa decat un singur act de protest.
Existenta mai multor giratari, cu drepturi distincte, ar implica emiterea
mai multor acte oficiale de constatare a refuzului de plata.
- in ipoteza unei cambii cu scadenta la vedere, aceasta ar putea fi
prezentata la plata in zile deosebite, deci ar putea sa se bucure de scadente
diferite, desi legiuitorul impune o singura scadenta cambiala.
- fiind un singur document cambial ar fi imposibila exercitarea
drepturilor rezultand din titlu, intrucat pentru ca acesta sa produca efecte
este necesara posesia si prezentarea documentului. Exercitandu-se
drepturile cambiale separat si „pro parte” de fiecare giratar, titlul nu ar
putea fi in acelasi timp la indemana fiecaruia dintre acestia. In aceasta
situatie unii giratari si-ar putea pierde drepturile lor pentru neindeplinirea
in termen legal a formalitatilor prevazute de lege.
- transmiterea exemplarului celorlalti giratari nu s-ar mai putea
efectua in ipoteza in care acceptantul ar plati unuia dintre ei si i-ar
pretinde restituirea titlului. In aceasta situatie acceptantul ar putea refuza
executarea obligatiei sale fata de ceilalti giratari care ar fi in
imposibilitate de a prezenta documentul.
Din aceste situatii care se pot ivi in practica in situatia unui gir
partial rezulta ca dispozitia legala cuprinsa in art 14 din Lege este in
concordanta cu principiul indivizibilitatii creditului cambial, care impune
o singura acceptare, o unica scadenta, o unica prezentare la plata, dresarea
unui singur act de protest, exercitarea unui unic regres impotriva oricarui
debitor cambial si prin urmare o transferare prin gir a tuturor drepturilor
cambiale impreuna.
Daca girul partial ar face parte din sirul de giruri in baza caruia se
Astfel cum am aratat anterior, este partial girul prin care s-ar transmite
mai multor persoane intraga creanta, in situatia in care se atribuie
fiecaruia o cota parte.

54
 Situatia este insa diferita daca in gir se indica mai multi giratari
desemnati cumulativ sau alternativ.
- in cazul girului cumulativ toti giratarii isi exercita in mod
conjunct drepturile lor, girand la randul lor impreuna cambia sau
solicitand impreuna plata la scadenta.
- in cazul girului alternativ, oricare dintre giratari, aflandu-se in
posesia titlului, poate exercita toate drepturile din cambie. Predarea facuta
unuia dintre giratari nu inseamna o excludere a celorlalti. Oricare dintre
giratarii indicati alternativ, chiar daca nu este el cel caruia i s-a efectuat
traditiunea titlului, ajungand in posesia lui poate exercita drepturile
cambiale. Aceasta exercitare exclude calitatea de creditor a celorlalti
giratari alternativi. Prin dresarea protestului se stabileste creditorul
cambial si se inlatura orice posibilitate de legitimare ca atare a altui
giratar alternativ. Posesorul titlului il poate transmite prin gir unei alte
persoane care, predandu-i-se cambia, se va legitima ca titular al
drepturilor izvorand din document. Inseamna ca situatia este identica cu
aceea in care ar fi fost desemnat de la inceput un singur giratar, deci un
singur obligat cambial.

§4.2.3. Conditiile de formă

Girul este valabil daca indeplineste conditiile de forma prevazute

de lege.
Girul complet, denumit si girul plin, consta intr-o declaratie a
girantului, semnata de acesta, care cuprinde ordinul adresat debitorului
principal – trasul – de a plati persoanei indicate de girant suma de bani
mentionata in cambie.

Girul trebuie sa fie scris pe cambie.

Potrivit art. 15 din Lege girul trebuie scris pe cambie. Aceasta

masura a fost luata atat pentru o mai lesnicioasa stabilire a obligatiilor
cambiale in vederea respectarii principiului ca titlul cambial nu poate fi
completat prin alte documente externe, dar si pentru a se asigura o rapida
circulatie a acestuia. Girul nu poate fi dat printr-un act separat. In acest
caz el ar produce efectele unei cesiuni.
Daca datorita numarului mare de giruri spatiul nu este suficient,
legea admite ca girul sa fie scris pe o foaie lipita la inscrisul cambial
(allonge), cu excluderea unei foi separate.
In mod normal girul figureaza pe dosul titlului (endossement).
Datorita acestui fapt, transmiterea cambiei prin gir este cunoscuta si si
sub numele de andosarea cambiei.

55
 Girul poate fi scris pe fata cambiei, insa cu precizarea clara a
naturii juridice, din formula utilizata sa rezulte vointa de a transmite
cambia prin gir.
Forma completa a girului.

Girul se exprima printr-o formula adecvata : „platiti lui..” ori

„platiti la ordinul lui...” sau simpla mentiune „D-lui Z”, toate urmate de
semnatura giratarului. In cazul girului plin aceasta formula trebuie sa
cuprinda numele si prenumele, respectiv denumirea giratarului.
Desemnarea giratarului se face dupa aceleasi reguli ca si indicarea
beneficiarului.
Nu se impune ca formula sa fie scrisa de girant. Ea poate fi inserata
pe titlu printr-un procedeu mecanic, tipar sau stampila, ori sa fie scrisa de
alta persoana decat girantul.

Semnatura.

Mentiunea cuprinzand girul trebuie insotita de semnatura autografa

a girantului. Semnatura trebuie sa cuprinda elementele cerute de lege
pentru orice semnatura cambiala (art. 8 din Lege). Orice neregularitate a
semnaturii are drept efect invalidarea obligatiei cambiale si provoaca
intreruperea sirului de giruri.
Intre semnatura primului girant si indicarea beneficiarului din titlu
trebuie sa existe o corespondenta, precum trebuie sa existe corespondenta
si intre semnaturile celorlalti giranti succesivi si numele giratarilor
indicati prin girurile anterioare. Totodata ar trebui facuta o diferentiere si
intre semnatura tragatorului si, in general, intre obligatia acestuia si aceea
a unui girant. Nevalabilitatea formala a obligatiei primului are drept efect
nevlabilitatea tuturor obligatiilor cambiale. Lipsa de valabilitate a unui
gir, din punct de vedere formal, are drept efect invalidarea obligatiei
cambiale si provoaca intreruperea lantului de giruri.
Girul poate fi dat si printr-un madatar, astfel cum reiese din art. 10
din Lege. Este insa controversata problema daca mandatarul poate gira
cambia in favoarea lui insusi, ca giratar.

Numele giratarului.

Girul plin cuprinde si numele giratarului. Legea nu cuprinde in

mod expres reguli cu privire la modul de desemnare a giratarului,
aplicandu-se aceleasi reguli ca si pentru indicarea beneficiarului.
In mod obisnuit indicarea giratarului se face prin aratarea numelui
si a prenumelui. Este insa suficienta si mentionarea numelui, chiar daca

56
este vorba de un nume comun, intrucat individualizarea se va face prin
posesia titlului.
Astfel cum am precizat anterior, calitatea de giratar o poate avea si
o persoana a carei semnatura figureaza pe titlu in alta calitate, cum ar fi
trasul, indicatul la nevoie, tragatorul, unul dintre girantii anteriori precum
si avalistul. Giratarul trebuie sa fie insa o persoana deosebita de aceea a
girantului, in caz contrar girarea nu ar avea nici un rost juridic si nu ar
produce nici un efect.
Data si locul efectuarii girului

Legea nu cere indicarea datei girului si nici locul unde el s-a

efectuat. Datarea girului prezinta insa importanta in ce priveste stabilirea
capacitatii girantului precum si pentru determinarea efectelor girului, iar
precizarea locului unde a fost efectuat girul are relevanta pentru a se
verifica daca au fost respectate formele legale locale, conform
principiului „locus regit actum”.
Prin urmare data poate fi indicata fara nici un inconvenient. Pentru
a fi completa trebuie sa cuprinda insa locul, ziua, luna si anul.

Predarea cambiei catre girant

Transmiterea cambiei prin gir impune si predarea titlului catre

giratar, desi nici aceasta conditie nu este prevazuta de lege. Numai avand
posesiunea titlului giratarul isi va putea valorifica dreptul dobandit.
Totodata, prin remiterea titlului, giratarul este pus la adapost impotriva
unei eventuale revocari a girului de catre girant, prin stergerea mentiunii
din titlu.
§4.2.4. Girul in alb

Pe langa girul complet sau girul plin legea reglementeaza si girul in

alb.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Lege girul in alb este girul care nu arata
numele giratarului.
Girul in alb apare ca un gir ale carui conditii de forma sunt
simplificate. Intr-adevar, girul in alb este valabil cu singura conditie sa
existe semnatura girantului pusa pe dosul cambiei sau pe adaos (allonge).
In girul alb pot figura si acele mentiuni care sunt compatibile in
general cu girul plin. Astfel in el ar putea fi inserata mentiunea „nu la
ordin” ori „pentru incasare” sau „in garantie”
Din formula legala rezulta ca girul in alb este echivalent cu cel plin
si deci este o declaratie de vointa completa. Nu este nevoie ca el sa fie
completat pentru a-si produce efectele, pentru ca el se completeaza prin
natura cambiei si vointa legiuitorului.

57
 Atat art. 16 din Lege, care reglementeaza pozitia juridica a
posesorului unei cambii in alb cat si art. 18 al. 1 care stabileste ca
detinatorul unei cambii este socotit posesor legitim daca justifica dreptul
sau printr-o serie neintrerupta de giruri, chiar daca ultimul gir este in alb,
ne confirma ca este o declaratie completa.
Posesorul unei cambii girate in alb are deci facultatea de a
completa girul. Aceasta facultate cuprinde atat dreptul de a desemna pe
giratar cat si dreptul de a da girul sau de a adauga anumite clauze
accesorii.
b. Utilitatea girului in alb.
Prin recunoasterea girului in alb legiuitorul a urmarit sa faciliteze
circulatia cambiei.
Intrucat girul este in alb, posesorul cambiei are posibilitatea de a o
transmite printr-o simpla traditiune unei alte persoane, care, la randu-i,
poate proceda la fel si asa mai departe, pana la scadenta. Cel care poseda
titlul la scadenta poate completa girul cu numele sau ca giratar, fara a tine
seama de posesorii intermediari care nu au lasat nici o urma pe titlu.
Completarea se poate face si de catre unul din posesorii intermediari ai
titlului, care, ulterior, poate sa-l transmita mai departe printr-un gir in alb
sau plin.
Mai mult decat atat, neexistand numele sau mentionat pe cambie,
posesorul nu isi asuma nici o raspundere fata de dobanditorii succesivi ai
cambiei. In acest mod girantii inlatura exercitarea actiunii de regres
contra lor, fara a fi nevoiti sa recurga la clauza „fara garantie”.
De asemenea, girul in alb faciliteaza legitimarea. Debitorul cambial
se poate elibera in mod valabil platind la scadenta celui care se prezinta
ca si posesor al cambiei. Debitorul nu este obligat sa efectueze alte
verificari decat aceea a existentei posesiunii.
Girul in alb prezinta totusi si unele inconveniente.
In cazul pierderii titlului pe care figureaza un gir in alb acesta poate
fi completat de catre cel care l-a gasit si transmis unei persoane de buna
credinta, de la care nu poate fi revendicat.
Pe de alta parte, posibilitatea de transmitere a cambiei prin simpla
traditiune si lipsa de responsabilitate a posesorului cambiei in alb fata de
dobanditorii succesivi ai acesteia nu duc la cresterea sigurantei de
achitare a sa prin garantia de plata ce ar fi fost asumata de girantii
succesivi, daca girul ar fi fost plin.
Totodata, lipsa datei poate da nasteri la discutii daca girul a fost dat
inainte sau dupa scadenta si daca girantul a fost sau nu capabil.

Drepturile posesorului unei cambii in alb

58
 Posesorul unei cambii in alb are anumite drepturi pe care le poate
exercita in conditiile legii.

a. Posesorul unei cambii in alb poate sa completeze girul cu

propriul sau nume, indicandu-se ca giratar, sau cu numele altei persoane
careia posesorul urmareste sa-i transmita titlul. In acest din urma caz
posesorul nu devine obligat cambial si deci nu are o raspundere cambiala.
Completarea se va face conform conventiei partilor. In lipsa unei
conventii ea se va face tinand seama de mentiunile ce sunt cuprinse de
obicei intr-un gir plin.

b. Posesorul unei cambii in alb poate sa gireze cambia mai

departe printr-un gir plin, in alb sau la purtator. Semnand cambia in
calitate de girant, posesorul cambiei devine giratar al girului in alb si, in
consecinta, el are drepturile si obligatiile oricarui girant.
Noul dobanditor al titlului are si el facultatea de a negocia cambia
printr-un gir in alb sau unul plin, astfel incat girurile in alb pot alterna cu
cele pline.
Este posibil acest lucru tocmai datorita imprejurarii ca un gir in alb
echivaleaza cu un gir plin si existentei dispozitiei cuprinsa in art. 18 din
Lege conform careia semnatarul unui gir succesiv este considerat ca
giratar al girului in alb precedent.

c. Posesorul cambiei are dreptul sa predea titlul unei terte

persoane fara sa completeze girul in alb si fara sa gireze cambia. In
acest caz cambia se transmite prin simpla traditiune a titlului. Intrucat
posesorul cambiei nu semneaza cambia ca girant, el nu devine obligat
cambial.
Prin urmare, gratie girului in alb, cambia poate trece din mana in
mana, prin simpla predare, ca un titlu la purtator.
Cambia pastreaza insa intotdeauna natura juridica a titlului
comercial de valoare la ordin, chiar daca girul este in alb, pentru ca
detinatorul este considerat posesor legitim numai daca justifica dreptul
sau printr-o serie neintrerupta de giruri (art. 18 alin 1 din Lege).
S-a pus insa probelma caracterului transmiterii cambiei prin simpla
traditiune in baza girului in alb.
Fata de dobanditor, posesorul transmitator nu isi asuma nici o
obligatie cambiala, nu are alta obligatie decat sa garanteze existenta
creantei, nu si recuperarea ei, cu alte cuvinte nu garanteaza acceptarea si
plata. Numai din acest punct de vedere se poate vorbi insa de cesiune,
deoarece giratarului, prin simpla traditiune a cambiei nu i se pot opune
exceptiile care puteau fi opuse autorului sau, dreptul dobanditorului fiind
un drept autonom.

59
 In caz contrar, daca giratarul ar fi considerat cesionar al posesorilor
intermediari, girul in alb i-ar transmite un drept „mai incert decat acela ce
se dobandeste prin mijlocul cesiunii, intrucat ar trebui sa suporte
exceptiile opozabile cesionarilor necunoscuti si indepartati”.
Insusi legiuitorul, admitand girul in alb cu efecte identice cu acelea
ale girului plin a impus aceasta solutie. Daca aceasta transmitere a girului
prin simpla traditiune ar fi considerata ca fiind o simpla cesiune, atunci ar
fi contrar dispozitiilor legale.
Bineinteles ca nimic nu il opreste pe posesorul titlului ca in loc de a
transmite cambia prin simpla predare in baza girului in alb,
sa transfere drepturile sale unui tert printr-o cesiune.

Girul in alb si girul la purtator

Legea reglementeaza cambia ca un titlu la ordin, chiar daca nu s-a

inserat clauza „la ordin”, desemnarea beneficiarului fiind considerata un
element esential de valabilitate a cambiei. Prin urmare tragatorul nu poate
crea o cambie la purtator, o astfel de cambie neputand produce efecte
cambiale.
Legea nu aplica insa aceleasi efecte girului la purtator care, potrivit
art 14. alin. 3 din Lege, este echivalentul unui gir in alb. Deci girul la
purtator are valoarea si efectele juridice ale girului in alb.
Aceasta inseamna ca regulile de circulatie a titlului nu pot fi
schimbate si cambia nu poate fi transformata intr-un titlu la purtator.
Girul la purtator se deosebeste de girul in alb, in ce priveste
conditiile de forma, numai din punctul de vedere al desemnarii
giratarului. Pe cand girul in alb nu cuprinde nici o mentiune cu privire la
giratar, in cazul girului la purtator giratarul este desemnat prin calitatea sa
de posesor al titlului, utilizandu-se, de exemplu, formula „catre
prezentator”.
Beneficiarul girului la purtator se legitimeaza prin prerzentarea
titlului. El poate transmite titlul mai departe prin simpla traditiune.
Totodata, intrucat girul la purtator produce efectele girului in alb,
posesorul cambiei poate sa redea cambiei atributele de titlu la ordin, prin
completarea girului cu numele sau ori al altei persoane, in conditiile
aratate.

§4.3. Efectele girului

Legea reglementeaza trei efecte ale girului: in primul rand

transmite dobanditorului toate drepturile izvorand din cambie, in al doilea
rand face ca girantul sa devina un obligat cambial, obligatia lui fiind de a

60
garanta acceptarea si plata cambiei, iar in al treilea rand legitimeaza in
mod formal pe posesorul cambiei ca proprietar al acesteia si ca titular al
drepturilor izvorand din aceasta.

Efectul de garantie al girului

Transmitand cambia prin gir, girantul isi asuma obligatia de

garantare a acceptarii si platii de catre tras nu numai fata de giratar, ci si
fata de toti posesorii succesivi ai titlului. Obligatia girantului isi are
temeiul in lege (art.16 si art.17), care creeaza pentru transmiterea cambiei
un regim deosebit de dreptul comun. Conform dreptului comun,
transmitatorul creantei nu garanteaza decat existenta creantei.
Efectul de garantie al girului isi gaseste precizarea si in dispozitiile
art 48 din lege. Conform acestui text de lege posesorul isi poate exercita
drepturile de regres impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti
obligati.
Girul si emiterea unei noi cambii. Asemanari si deosebiri

Datorita acestor efecte speciale ale girului s-a ajuns la concluzia ca

girul este o noua cambie care se adauga celei fundamentale, esentiale.
Prin el se repeta operatiunea initiala efectuata de tragator, adica ordinul
de plata adresat de posesor, de giratar trasului si se asuma obligatia de
garantie a acceptarii si platii din partea acestuia.
Intre gir si cambie exista insa si deosebiri esentiale.
Astfel, in timp ce tragatorul creeaza cambia, girantul isi da
semnatura pe o cambie existenta.
Pe de alta parte, desi obligatia asumata de girant este literala,
abstracta si trebuie sa fie lipsita de conditii ca si aceea a acceptantului sau
tragatorului, ea este insa diferita de obligatiile acestora, intrucat girantul
se poate exonera de garantia de acceptare si plata.

Excluderea garantiei de acceptare si plata.

Efectul de garantie al girului nefiind considerat unul esential, asa

cum este cel de transmitere a cambiei, girantul se poate exonera atat de
raspunderea de acceptare cat si de cea de plata. Formulele utilizate in
mod obisnuit sunt „fara garantie”, „fara obligo”, „fara responsabilitate
cambiala”, „fara regres” sau orice alta formula similara care ar exprima in
mod neechivoc manifestarea intentiei de a se inlatura raspunderea de
garantie. Nu sunt socotite ca exprima in mod neechivoc aceasta intentie
formule ca „in depozit” sau „fara prejudiciu”.

61
 In situatia in care din modul de redactare a clauzei nu rezulta cu
claritate ca s-a inlaturat numai una dintre obligatiile de garantie, se
considera ca exonerarea cuprinde amandoua obligatiile, iar daca girantul,
printr-o clauza expresa, s-a descarcat de raspunderea pentru plata, acesta
nu are nici un fel de raspundere in cazul in care cambia a fost acceptata.
Daca a fost inserata o clauza de descarcare de responsabilitate
pentru acceptare, el nu raspunde decat in cazul in care plata este refuzata
la scadenta si in consecinta fata de el este exclus regresul ca urmare a
dresarii protestului de neacceptare. Chiar daca posesorul a dresat protestul
de neacceptare, el este obligat sa prezinte din nou la scadenta cambia
trasului si sa dreseze protestul pentru neplata.
Girantul care s-a exonerat atat de obligatia de garantie cat si de cea
de plata garanteaza numai existenta creantei. Nu este vorba insa de o
cesiune, giratarul dobandind drepturi autonome fata de debitorii cambiali.
Mai este de precizat ca o clauza de descarcare de responsabilitate nu
profita decat girantului care a inscris-o in girul sau.

§4.3.4. Efectul de legitimare al girului

Ca urmare a transmiterii cambiei prin gir, giratarul este legitimat in

calitate de creditor al sumei mentionate in titlu si in consecinta este
abilitat sa exercite drepturile prevazute in cambie. Acesta este considerat
pe buna dreptate ca fiind un efect esential si specific in acelasi timp al
girului, neputand fi inlaturat, prin introducerea vreunei clauze in acest
sens.
Potrivit art. 18 din Lege detinatorul unei cambii este socotit
posesor legitim al acesteia daca justifica dreptul sau printr-o serie
neintrerupta de giruri, chiar daca ultimul gir este in alb.
Verificarea legitimarii se efectueaza exclusiv pe baza elementelor
formale, facandu-se abstractie de valabilitatea intrinseca a diferitelor acte
juridice de transmitere.
In baza legitimarii conferita de un sir neintrerupt de giruri
posesorul care este legitimat formal se prezuma, pana la dovada contrarie,
ca titulular al dreptului de creanta si proprietar al cambiei.
Tertul, care de buna credinta si fara greseala grava dobandeste
cambia de la un astfel de posesor legitimat formal, devine titular al
dreptului cambial, chiar daca autorul sau nu a avut aceasta calitate. In
consecinta, debitorul care plateste la scadenta unui astfel de posesor, este
considerat ca si-a achitat in mod valabil obligatia si nu i se poate cere o
plata noua.
Legitimarea formala in baza unui sir neintrerupt de giruri trebuie sa
rezulte dintr-o identitate perfecta intre giratarul primului gir si girantul
din girul urmator. Primul gir va fi efectuat de beneficiarul cambiei, iar

62
ultimul posesor al documentului trebuie sa se identifice cu ultimul giratar
din sirul de giruri.
Sunt situatii in care sirul de giruri poate parea intrerupt din punct
de vedere formal si anume atunci cand cambia s-a transmis pe calea
dreptului comun, de exemplu prin succesiune. In acest caz nu mai apare
ca girant primitorul titlului in baza girului anterior. Nu se va considera
insa intrerupt sirul de giruri daca se face dovada transmiterii de drept
comun intre ultimul giratar al sirului neintrerupt de giruri girantul care
incepe un nou sir.
Sirul de giruri nu va fi considerat intrerupt in situatia girurilor
sterse, care, astfel cum prevede art.18 alin. 1 teza finala din Lege, sunt
considerate nescrise. Nu are importanta cauza pentru care s-a facut
aceasta stergere a girului daca nu s-a intrerupt continuitatea girurilor.
Debitorul poate insa sa probeze ca stergerea unui gir intermediar s-
a facut in mod abuziv si ca posesorul titlului tinde sa profite cu rea
credinta de acest act ilicit.
Pentru a se stabili continuitatea girurilor se va avea in vedere
continuitatea lor pe dosul cambiei, fiind important ca sirul de giruri sa nu
prezinte nici o lacuna. In caz contrar este necesar ca aceasta sa fie
implinita prin referire la mentiunile care figureaza in alta parte pe titlu.
Nu se poate face insa apel la elemente exterioare titlului.
Continuitatea sirului de giruri este insa considerat intrerupt datorita
girurilor care nu indeplinesc conditiile de valabilitate, astfel cum acestea
au fost analizate anterior.
In ceea ce-l priveste pe obligatul de regres care reintra in posesia
cambiei prin plata, acesta nu este legitimat pentru exercitarea drepturilor
cambiale decat daca au fost sterse girurile posterioare aceluia in care el
figureaza ca giratar, dar el poate actiona impotriva debitorilor sai de
regres in baza dovezii ca a platit titlul.
In ce priveste girurile ulterioare protestului, daca ultimul gir este in
alb, primul gir care urmeaza dupa protest trebuie sa fie semnat de acela
care a facut sa se dreseze protestul, pentru ca in ipoteza contrarie ar
insemna ca protestul a fost dresat de o persoana care nu avea calitatea de
creditor.
Fiind legitimat formal, posesorul care invoca o serie neintrerupta
de giruri nu mai este obligat sa-si stabilieasca si legitimarea sa
substantiala. Debitorul nu poate sa verifice decat identitatea posesorului
cu giratarul ultimului gir si succesiunea formala a girurilor, facand o plata
valabila daca aceste doua conditii sunt indeplinite, bineinteles in afara de
cazul in care s-ar putea imputa debitorului care plateste ca ar fi savarsit o
culpa grava sau o frauda impotriva intereselor creditorului cambial.

§4.3.5. Revendicarea cambiei

63
 Pot exista unele situatii, generate in principal de rapiditatea cu care
se incheie operatiile comerciale, in care posesorul legitim al titlului este
deposedat fie in mod involuntar de acesta, prin furt sau pur si simplu prin
pierdere, fie in mod voluntar, cand il incredinteaza unui tert in diverse
scopuri, nu pentru transmitere, iar acesta il transmite altei persoane.
Pentru a nu se periclita circulatia cambiei legiuitorul a stabilit ca
drepturile cambiale pot fi dobandite de la un netitular, atunci cand
achizitorul a fost de buna credinta. Astfel, art 18 alin. 3 din Lege prevede
ca „daca o persoana a pierdut, prin orice intamplare, posesiunea unei
cambii, noul posesor care justifica dreptul sau in modul aratat in alineatul
precedent nu este tinut sa predea cambia, afara numai daca a dobandit-o
cu rea credinta sau daca a savarsit o eroare grava in dobandirea ei.”
Cel caruia ii este transmis titlul de catre un netitular al acestuia,
pentru a-l dobandi in mod valabil, trebuie sa fie legitimat formal si sa fie
de buna credinta, respectiv sa nu aiba cunostinta ca transmitatorul nu
avea dreptul sa dispuna de titlu sau sa nu cunoasca viciul care impiedica
transmiterea lui.
Buna credinta este exclusa si in situatia in care dobanditorul ar fi
putut cunoaste aceste vicii daca ar fi dat dovada de diligenta obisnuita a
unui comerciant, cum ar fi in cazul in care nu a verificat imputernicirea
transmitatorului titlului sau daca ar tine seama de disproportia dintre
valoarea cambiei si situatia economica a transmitatorului sau daca nu ar
cerceta cauzele stersaturilor sau corecturilor din ultimul gir.
Buna credinta trebuie sa existe la momentul transmiterii cambiei.
Totodata, daca dobanditorul este de buna credinta, giratarul sau, chiar
daca este de rea credinta, dobandeste un drept valabil, intrucat buna
credinta a posesorului anterior acopera reaua credinta a celui ulterior.
Buna credinta nu acopera insa orice fel de vicii ale girului – de
exmplu incapacitatea de instrainare a transmitatorului imediat –
dispozitiile legale sus amintite aplicandu-se numai in cazurile de
deposedare a posesorului legitim, cand cel care transmite titlul nu este, in
consecinta, titular al drepturilor cambiale.
Prin urmare, daca conditiile de buna credinta si de legitimare
formala nu sunt intrunite, posesorul cambiei poate fi obligat de catre
titularul dreptului de creanta si proprietar al cambiei, printr-o actiune in
revendicare, sa predea titlul. Ca parat intr-o astfel de actiune posesorul
titlului nu poate decat sa prezinte titlul si sa invedereze ca este legitimat
in baza unui sir neintrerupt de giruri. Buna sa credinta se prezuma,
sarcina probei contrare revenind reclamantului.

§4.4. Girurile improprii

64
 Girurile care nu produc efectele specifice raportului cambial, in
special efectul translativ, ori produc numai unele dintre aceste efecte sunt
considerate giruri anormale sau improprii. Fac parte din aceasta categorie
girul cu clauza „nu la ordin”, girul cu clauza „pentru procura”, girul cu
clauza „in garantie”, girul cu clauza „fara garantie”.

§4.4.2. Girul cu clauza „nu la ordin”

Cambia este un titlu prin excelenta girabil. Legea insa permite

tragatorului sa inscrie in cambie clauza „nu la ordin” sau o expresie
echivalenta, in acest caz, titlul fiind transmisibil numai in forma si cu
efectele unei cesiuni de drept comun (art 13 alin. 2 din Lege). Girul cu
clauza „nu la ordin” produce efectele girului, cu restrictia ca giratarul nu
mai poate transmite cambia prin gir altei persoane.

§4.4.3. Girul cu clauza „pentru procura”

Girul s-a utilizat la origine pentru desemnarea unui procurator care

sa incaseze creanta in numele titularului. In prezent girul „per procura”
exista paralel cu girul propriu, astfel cum l-am definit anterior, fiind
folosit pentru a se da imputernicire, intr-o forma cambiala, unei terte
persoane care sa reprezinte drepturile titularului.
Art. 20 din Lege prevede ca daca girul cuprinde mentiunea
„valoarea pentru acoperire”, „pentru incasare”, „pentru procura” sau alta
mentiune care implica un simplu mandat, posesorul poate sa exercite
toate drepturile izvorand din cambie, dar nu o poate gira decat cu titlu de
procura.
Prin urmare, acest tip de gir este menit sa confere giratarului
calitatea de reprezentant al girantului pentru incasarea sumei mentionate
in cambie. Nefiind decat un mandatar, giratarul dobandeste numai puterea
de exercitare a drepturilor cambiale. El nu poate transmite cambia prin gir
altei persoane decat tot printr-un gir „pentru procura”. Pentru acelasi
motiv nici efectul de garantie a al girului nu se produce in sarcina
girantului si in beneficiul giratarului.

§4.4.4. Girul cu clauza „in garantie”

Cambia poate fi data si in garantie pentru asigurarea unei creante

pe care giratarul o are fata de girant. Constituirea unei garantii reale

65
mobiliare asupra cambiei se realizeaza prin inserarea in gir a clauzei „in
garantie”, „valoare in garantie” sau a unei expresii echivalente, astfel cum
rezulta si din art. 21 din Lege.
In temeiul acestei clauze giratarul se legitimeaza ca posesor si are
dreptul sa se despagubeasca cu preferinta din suma incasata in baza
cambiei, legiuitorul punand in acest mod la dispozitia comerciantilor o
forma simpla de constituire a unei garantii.
In temeiul unui gir cu clauza „in garantie” giratarul va putea
exercita in numele sau propriu toate drepturile izvorand din cambie. Cu
toate acestea, un nou gir pe care acesta l-ar efectua, nu ar avea decat
valoarea unui gir „pentru procura” (art. 21 alin. 1 din Lege).
Conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca girul in
garantie sunt acelea necesare pentru girul simplu, el putand lua si forma
girului in alb.

§4.4.5. Girul cu clauza „fara garantie”

Un astfel de gir exonereaza pe girant de raspunderea care ii revine

pentru neacceptarea ori neplata cambiei de catre tras, avand numai un
efect de legitimare a posesiunii titlului.
Girantul care insereaza pe cambie un astfel de gir raspunde numai
pentru existenta creantei, fara a garanta acceptarea si plata cambiei de
catre tras, atat fata de primul giratar cat si fata de ceilalti.

§5. Acceptarea cambiei

Acceptarea cambiei este o declaratie de vointa din partea trasului,

care devine astfel obligat principal si, in consecinta, lui trebuie sa i se
prezinte cambia la plata.
Asa cum am aratat, cambia cuprinde ordinul tragatorului adresat
trasului de a plati beneficiarului o anumita suma de bani. Obligatia de
plata a trasului nu se naste din ordinul dat de tragator, ci din manifestarea
de vointa a trasului insusi.
Trasul nu este obligat sa accepte o cambia trasa asupra sa, nici daca
tragatorul este creditorul sau, deoarece nu poate fi obligat sa primeasca o
agravare a pozitiei sale juridice, supunandu-se rigorilor normelor
cambiale.
Acceptarea cambiei de catre tras da nastere unei obligatii
autonome, literale si abstracte, cauza care a determeinat pe tras sa accepte
fiind indiferenta posesorilor de buna credinta a cambiei. Totodata,
obligatia trasului este independenta de orice raport juridic existent intre
tras si tragator.

66
 Prin acceptarea cambiei trasul devine si obligat solidar alaturi de
ceilalti semnatari.

§5.2. Prezentarea cambiei pentru acceptare

In principiu, prezentarea cambiei pentru acceptare este

facultativa, intrucat tragatorul da ordin trasului nu de a accepta cambia, ci
de a o plati. Si formularea art. 24 din lege indica acest lucru, dispunand ca
posesorul cambiei sau chiar un simplu detinator “poate” prezenta cambia
spre acceptare. Inseamna ca posesorul cambiei are facultatea de a
prezenta cambia direct la plata, fara a o prezenta in prealabil pentru
acceptare.
Utilitatea prezentarii cambiei pentru acceptare este aceea ca, atunci
cand posesorul nu are deplina incredere in tragator, iar trasul este
solvabil, acceptarea ii ofera un debitor in plus.
Exista anumite situatii, prevazute de lege, in care prezentarea
cambiei catre tras, pentru acceptare, este obligatorie, si anume:
a. cand scadenta cambiei a fost stabilita la un anumit termen de la
vedere (art 26 din lege), deoarece termenul pentru scadenta
curge de la data cand cambia a fost vazuta de catre debitor,
prezentarea cambiei pentru acceptare fiind indispensabila pentru
stabilirea scadentei;
b. cand tragatorul ori girantul a stipulat in cambie clauza
prezentarii titlului pentru acceptare (art 25 din lege).
Neprezentarea cambiei spre acceptare in situatia in care aceasta
este obligatorie duce la pierderea de catre posesorul cambiei a actiunilor
cambiale fata de tras, tragator si giranti.
Termenul in care se poate face prezentarea este cel stabilit de
tragator sau de giranti. In cambiile platibile la un anumit timp de la
vedere termenul de prezentare, fixat de art 26 din lege, este de un an de
la data emisiunii, termen pe care tragatorul are facultatea sa-l
prelungeasca sau sa-l scurteze. Girantii au numai posibilitatea de a scurta
termenul fixat de tragator sau termenul legal.
Mentionam ca legea ofera posibilitatea tragatorului de a interzice
prezentarea cambiei la acceptare, cu exceptia cazului in care cambia este
platibila la un tert sau este platibila intr-o alta localitate decat cea a
domiciliului trasului, pentru ca trasul trebuie sa fie instiintat spre a fi in
masura sa procure tertului mijloacele necesare sau sa numeasca un tert
pentru a plati cambia.
De asemenea, tragatorul poate sa stipuleze ca prezentarea spre
aceptare nu va putea avea loc inaintea unei anume date (art. 25 alin 3 din
lege).

67
 Tragatorul si girantii nu mai raspund de neacceptare in situatia in
care cambia a fost prezentata spre acceptare, cu toate ca prezentarea era
interzisa.
Acestea rezulta din principiul solidaritatii.

§5.3. Conditiile acceptarii cambiei

§5.3.1. Cine si cui se prezinta cambia pentru acceptare

Astfel cum reiese din dispozitia art. 24 din lege, atat posesorul
cambiei cat si un simplu detinator al acesteia poate prezenta cambia la
acceptare. Prin posesor se intelege titularul drepturilor cambiale, legitimat
printr-un sir neintrerupt de giruri, iar prin detinator oricine se gaseste in
posesia materiala a titlului, fara a i se cere o legitimare cambiala.
Prezentarea cambiei spre acceptare trebuie sa fie efectiva, prin
infatisarea titlului si facuta trasului sau indicatului la nevoie, daca acesta
din urma exista.
Tot trasului trebuie sa i se prezinte cambia la acceptare si in cazul
cambiei domiciliate, intrucat acceptarea este o facultate personala a
trasului si trebuie sa emane de la el, iar pe de alta parte domiciliul indicat
nu este obligatoriu decat dupa acceptare si priveste numai efectuarea
platii.
Acceptarea presupune capacitatea trasului de a se obliga
cambialmente, in caz contrar titlul va fi prezentat reprezentantului legal
sau, dupa caz, mostenitorilor sai.

§5.3.2. Data si locul prezentarii cambiei

Posesorul sau detinatorul cambiei o poate prezenta pentru

acceptare pana la scadenta, cu exceptia cazurilor in care prezentarea este
obligatorie (art 24 din lege).
Daca prezentarea pentru acceptare este obligatorie, fie in baza unei
dispozitii legale, fie in baza unei clauze inserate in titlu, datarea acceptarii
devine o mentiune esentiala, a carei nerespectare duce la decaderea din
actiunea de regres. Posesorul, pentru a pastra dreptul de regres in situatia
in care acceptarea nu este datata, trebuie “sa ceara sa se constate aceasta
lipsa, printr-un protest facut in timp util.” (art 28 alin 2 teza a IIa din
lege).
Legea a prevazut si situatia in care trasul are nevoie de timp de
gandire in vederea acceptarii cambiei si de aceea a stipulat, prin disp. art.

68
27, dreptul acestuia de a cere, chiar nemotivat, o a doua prezentare a
titlului in ziua urmatoare, posesorul neputand refuza.
Motivele care pot fi invocate de tras sunt fie sa reflecteze daca
doreste sa-si asume o asemenea obligatie, fie sa verifice daca este debitor
al tragatorului si pana la ce suma sau daca are nevoie sa ia legatura cu
acesta din urma pentru a-i confirma autenticitatea cambiei.
In aceasta situatie drept data a prezentarii si a acceptarii este
considerate data primei prezentari. Cererea pentru o a doua prezentare
trebuie mentionata pe titlu sau printr-un act de protest, in caz contrar
protestul dresat in ziua urmatoare, daca trasul refuza acceptarea, va fi
considerat tardiv si posesorul va fi decazut din actiunea de regres.
Cat priveste locul prezentarii cambiei pentru acceptare acesta este
la domiciliul trasului (art 24 din lege), astfel cum este definit de art 98:
“locuinta sau sediul” celui obligat.

§5.3.3. Forma si continutul acceptarii

Art. 28 alin. 1 din lege impune anumite conditii de forma ale

acceptarii cambiei si anume sa fie scris pe cambia cuvantul “acceptat” sau
o formula echivalenta si sa poarte semnatura trasului. Se prezuma ca
acceptare simpla semnatura trasului inserata pe fata cambiei. Semnatura
trebuie sa indeplineasca conditiile oricarei semnaturi cambiale.
Se impune ca acceptarea sa fie data de persoana care este indicata
ca tras. Simpla semnatura a unei persoane diferita de tras poate fi
interpretata ca fiind data pentru aval (art 34 din lege), fiind singurele
posibile pe fata cambiei.
Ca orice obligatie cambiala, acceptarea trebuie sa fie
neconditionata. Legea permite insa o acceptare partiala a sumei de plata,
orice alta conditie sau modificare impusa de tras socotindu-se refuz al
acceptarii. Acceptantul ramane insa obligat in limita acestei acceptari. (art
29 din lege).
Acceptarea conditionata sau modificatoare a continutului cambiei,
fiind socotita refuz de acceptare, justifica exercitarea dreptului de regres
inainte de scadenta. Fata de tras obligatia sa este valabila in limitele
stabilite de el insusi.
Cat priveste data, astfel cum am precizat, nu se impune ca
acceptarea sa fie datata, decat in anumite situatii expres prevazute de
lege.
§5.4. Efectele acceptarii cambiei si ale refuzului de acceptare

Acceptand cambia trasul isi asuma o obligatie cambiala fata de toti

semnatarii titlului, inclusiv fata de tragator. Astfel cum prevede art. 31

69
alin. 2 din lege posesorul, chiar daca este tragator, are impotriva
acceptantului o actiune cambiala directa pentru tot ce poate fi cerut pe
cale de regres.
Fata de acesta din urma(de tragator) trasul devine obligat numai in
cazul neplatii la scadenta si daca tragatorul se afla in posesia titlului.
Obligatia trasului este valabila chiar daca a acceptat ignorand
falimentul tragatorului, situatie in care creanta impotriva trasului urmeaza
a fi inscrisa la masa credala si urmarita ca atare. Faptul ca cel ce prezinta
cambia spre acceptare cunoaste situatia tragatorului si nu o comunica
trasului nu constituie din partea lui un dol, deoarece nu are o obligatie
juridica de acest fel.

§5.6. Revocarea acceptarii

Art. 32 din lege prevede posibilitatea pentru tras de a sterge

acceptarea atata timp cat se afla in posesia titlului, aceasta considerandu-
se in acest caz refuzata, cu toate consecintele pe care le implica. Legea
prevede si o prezumtie simpla, ca stergerea se considera efectuata pana la
inapoierea titlului.
Stergerea acceptarii nu se mai poate face dupa restituirea titlului,
nici chiar cu acordul prezentatorului. In ipoteza unei astfel de intelegeri,
stergerea va fi valabila numai fata de prezentator, iar ceilalti semnatari,
dovedind ca aceasta a avut loc dupa restituirea titlului, vor putea urmari
cambial pe tras.
Stergerea se poate efectua fie prin tragerea de linii peste formula
acceptarii, fie prin scrierea cuvantului “anulat”, fie prin radiere sau
stergere chimica, fie prin scrierea unei mentiuni din care sa rezulte vointa
de a revoca acceptarea data.
De la regula ca acceptarea “stearsa” se considera refuzata alin. 2 al
art. 32 prevede o restrictie, si anume daca trasul a adus la cunostinta
posesorului sau a oricarui semnatar, printr-un inscris, ca a acceptat, el
ramane obligat fata de acestia in limita acceptarii.
Aceasta prevedere este in scopul protejarii creditorului. Astfel, desi
in mod obisnuit instiintarea posesorului despre acceptare se face prin
remiterea cambiei, aceasta se poate face si pe alta cale si anume printr-un
inscris, care poate fi si o telegrama. Posesorul primind instiintarea despre
acceptare asteapta pana la scadenta si s-ar putea ca drepturile sale sa fie
periclitate prin neexercitarea regresului pentru refuz de acceptare.
Instiintarea facuta de tras confera caracter irevocabil acceptarii fata
de cel incunostintat si, prin urmare, trasul nu ar mai putea trimite o
contrainstiintare.

70
 §5.7. Acceptarea extraordinara a cambiei

In mod normal cel care accepta cambia este trasul. Daca acesta
refuza acceptarea, ia fiinta dreptul de regres inainte de scadenta, cu un
intreg sir de consecinte negative.
Pentru a se evita declansarea actiunilor de regres, legea prevede
posibilitatea acceptarii extraordinare a cambiei de catre indicatul la
nevoie si de catre acceptantul prin interventie, care vor deveni obligati
cambiali si vor raspunde intocmai ca debitorul pentru care a fost
desemnat sau pentru care a intervenit.
§5.7.2. Indicatul la nevoie

In eventualitatea ca trasul nu va accepta cambia, tragatorul, girantul

si avalistul pot indica, printr-o clauza cambiala obligatorie pentru
posesori, o persoana care sa accepte la nevoie cambia. In aceasta situatie
posesorul nu poate exercita dreptul de regres decat daca indicatul la
nevoie refuza acceptarea si a fost intocmit protestul de neacceptare.
In calitate de indicat la nevoie poate fi un tert sau orice obligat
cambial si chiar trasul, cu exceptia acceptantului, cu conditia de a
domicilia la locul platii. In caz contrar clauza prin care se desemneaza
indicatul la nevoie nu este obligatorie pentru posesor.
Cu privire la persoanele care pot indica un acceptant la nevoie
acestea sunt obligatii de regres, trasul nu ar putea, refuzand acceptarea, sa
faca o atare indicatie, pentru ca nu numai ca nu este obligat de regres dar
nu este nici macar obligat cambial.
§5.7.3. Intervenientul pentru onoare

Consecintele fuzului acceptarii cambiei de catre tras pot fi

evitate si prin acceptarea cambiei de catre o persoana care, din proprie
initiativa, isi manifeste vointa de a accepta cambia in locul trasului.
Aceasta persoana poarta denumirea de intervenient pentru onoare.
Interventia se poate produce in favoarea oricarui obligat de regres,
insa intervenientul trebuie sa declare in favoare cui intervine, in lipsa de
indicatie legea prezumand ca interventia este in favoarea tragatorului.
Intervenient pentru onoare poate fi un tert sau unul dintre obligatii
de regres, precum si trasul.
Acceptarea trebuie sa poarte asupra intregii sume si sa fie scrisa pe
cambie, legea neprevazand o formula sacramentala pentru valabilitatea
acesteia, in practica utilizandu-se formule precum “acceptat prin
interventie”, “sub protest”, “pentru onoarea lui”, “pentru”. Este de
mentionat ca simpla semnatura a acceptantului pentru onoare nu este
suficienta, din cambie trebuind sa reiasa cu certitudine vointa de a accepta
pentru onoare.

71
 Astfel cum prevede art 75 alin 3 din lege, acceptarea prin
interventie nu este obligatorie pentru posesorul cambiei, el putand sa o
refuze, deoarece nu este obligat sa accepte un alt obligat decat acela pe
care l-a avut in vedere. Daca o admite insa, posesorul pierde dreptul de a
exercita regresul.

§6. Avalul

Definitie

Avalul este „un act juridic prin care o persoana, numita avalist, se
obliga sa garanteze obligatia asumata de unul dintre debitorii cambiali,
numit avalizat”.
Avalist poate fi atat un tert cat si un alt semnatar al cambiei,
dispozitiile art. 33 alin. 2 din lege punand astfel capat diferentelor de
opinie existente anterior cu privire la posibilitatea celor a caror semnatura
figureaza deja pe cambie sa fie si avalisti.
Ramane insa valabil faptul, ca ori de cate ori avalul nu adauga nici
o garantie in plus fata de obligatia preexistenta, cu alte cuvinte ori de cate
ori avalistul nu-si agraveaza situatia existenta, avalul dat de un semnatar
al cambiei nu prezinta utilitate, de exemplu avalul acceptantului sau cel al
giratarului pentru girantul precedent.

Astfel cum rezulta din disp. art. 35 alin. 2 din lege, valabilitatea
avalului este conditionata de valabilitatea formala a obligatiei garantate.
Daca aceasta este nula pentru vicii de forma, avalul va fi si el lovit de
nulitate. Avalul va fi valabil insa daca obligatia garantata este nevalabila
pentru alte cauze.
Daca obligatia avalistului nu indeplineste conditiile unei obligatii
cambiale, sanctiunea care intervine este transformarea avalului intr-o
fidejusiune.

§6.2.2. Conditiile de forma

Art. 34 din lege are in vedere urmatoarele conditii de forma:

Avalul se exprima prin cuvintele „pentru aval” sau prin orice
formula echivalenta si se semneaza de avalist. Formula echivalenta
intrebuintata nu trebuie sa fie echivoca, in caz contrar avalul ramane fara
valoare cambiala. Avalul se da pe cambie sau pe adaos.
Avalistul este obligat in acelasi mod ca si persoana pentru care a
garantat (art 35 alin 1 din lege), imprumutand pozitia juridica a acestuia.
Prin urmare:

72
 §6.3.2. Exceptiile care pot fi opuse de avalist

Avalistul urmarit pentru plata cambiei poate opune exceptii privind

valabilitatea formala a cambiei si a obligatiei garantate, precum si cele
referitoare la exercitarea actiunii cambiale.
Daca posesorul a pierdut actiunea cambiala impotriva avalistului,
nu-l poate executa ca pe un fidejusor, decat daca va dovedi ca avalistul
este obligat printr-un astfel de raport fundamental.
Astfel cum reiese din interpretarea art. 65 din lege, daca posesorul
pierde actiunea cambiala, nu va avea impotriva avalistului o actiune
intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza, intrucat legea nu prevede
decat posibilitatea exercitarii unei astfel de actiuni impotriva tragatorului,
acceptantului sau girantului, iar cand legiuitorul a vrut sa recunoasca
posesorului care a pierdut actiunea cambiala dreptul unei actiune de drept
comun, a prevazut aceasta in mod expres.
In apararea sa, avalistul poate invoca si exceptiile sale personale21,
rezultand din raporturile sale cu posesorul cambiei. Nu va putea insa
invoca exceptiile personale ale avalizatului, rezultand din raporturile
dintre acesta si posesorul cambiei.
De asemenea poate invoca plata cambiei de catre avalizat precum
si stingerea obligatiei prin efectul compensatiei operate intre avalizat si
posesorul cambiei.’

§6.3.3. Drepturile avalistului

Conform art. 35 alin. 3 din lege, cand avalistul plateste cambia, el

dobandeste drepturile izvorand din ea impotriva avalizatului si a
celor care sunt obligati in temeiul cambiei catre acesta din urma.
In ce priveste natura drepturilor avalistului, in doctrina s-au
conturat doua opinii.
O prima opinie care considera ca legea consacra un caz de
subrogare a avalistului in drepturile izvorand din cambie si o a doua
opinie, la care ne raliem, care apreciaza ca dobandirea drepturilor
avalistului se produce ope legis, ca efect al platii cambiei.
Fiind un garant al platii cambiei, avalistul, dupa ce a platit suma
mentionata in cambie, este indreptatit sa recupereze ceea ce a platit, in
conditiile art. 31 alin 3 din lege. Actiunile pe care le are la indemana
avalistul sunt diferite in functie de calitatea pe care o are cel garantat.

21
Normele cadru ale BNR prevad, la pct. 207 si 208 ca obligatia avalistului este o obligatie autonoma
in sensul ca el poate invoca impotriva posesorului cambiei numai exceptiile sale personale si nu ale
persoanei pe care a avalizat-o.

73
 Daca mai multi avalisti au garantat un singur obligat cambial intre
ei nu exista raporturi cambiale, ci numai de solidaritate (art. 60 din lege),
iar avalistul care a platit va putea urmari pe ceilalti avalisti conform
dreptului comun.

§7. Plata cambiei

Scopul crearii cambiei este plata sumei de bani inscrisa in titlu. De

aceea, daca emiterea titlului prezinta o deosebita importanta prin faptul ca
modul intocmirii lui stabileste conditiile obligatiei cambiale, plata
reprezinta ratiunea de a fi a titlului, deoarece in vederea ei se creeaza
cambia.

§7.1.2. Prezentarea cambiei la plata

Intrucat cambia este un titlu negociabil este posibil ca debitorul

să nu cunoască pana la scadenta, cine este creditorul sau. De aceea art. 41
din lege prevede obligatia posesorului care detine o cambie platibila la o
zi fixa, la un anumit termen de la emisiune sau la un anumit termen de la
vedere sa o prezinte la plata in ziua in care este platibila sau in
urmatoarele doua zile lucratore ce urmeaza.
Spre deosebire de acceptare, care in principiu este facultativa, legea
prevede de aceasta data obligativitatea prezentarii cambiei la plata si asta
deoarece numai in acest mod se poate face plata. Totodata, prezentarea
cambiei la plata este o conditie indispensabila pentru dresarea in mod
valabil a protestului in cazul refuzului de plata si o cerinta care trebuie
satisfacuta prealabil oricarei cereri de chemare in judecata. Este de
subliniat faptul ca prezentarea cambiei la plata trebuie sa fie reala si
efectiva.
Ca urmare a faptului ca in ultimii ani sistemul de plati si decontari
din Romania a cunoscut un amplu process de reforma s-a impus
modificarea legii 58/1993 asupra cambiei si biletului la ordin astfel incat
cambia si biletul la ordin sa poata fi procesate prin mijloace electronice.
Ca o consecinta a reformei sistemului de plati si decontari s-au
adus modificari substantiale in ceea ce priveste prezentarea la plata a
cambiei.
Astfel prezentarea unei cambii la plta se poate face in original sau
prin trunchiere.
In acceptiunea legii trunchierea reprezinta procedeul informatic
care consta in urmatoarele operatiuni successive:
a) transpunerea în format electronic a informatiilor relevante de pe
cambia originala;

74
 b) reproducerea imaginii cambiei originale în format electronic; si
c) transmiterea informatiei electronice obtinute prin operatiunile
prevazute la lit. a) si b) catre institutia de credit platitoare.
Pot face obiectul trunchierii numai cambiile acceptate.
Prezentarea la plata a unei cambii prin trunchiere produce aceleasi
efecte juridice ca si prezentarea la plata a cambiei originale, cu conditia
ca aceasta din urma sa fi fost emisa cu respectarea prevederilor legii.
Institutiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii, cu
conditia ca între ele sa existe o conventie prealabila în contextul unui
aranjament de plata sau o conventie constând în aderarea lor la un sistem
de plati.
Informatiile relevante pentru trunchiere, cuprinse în cambia
originala, sunt stabilite potrivit conventiilor prealabile.
Imaginea cambiei originale reprezinta copia electronica a cambiei
originale. Imaginea cambiei originale trebuie sa respecte standardele
stabilite potrivit conventiilor prealabile.
Momentul receptionarii de catre institutia de credit platitoare,
respectiv de catre un sistem de plati a informatiilor relevante pentru
trunchiere si a imaginii electronice a respectivei cambii, constituie
momentul prezentarii la plata.
Transmiterea catre institutia de credit platitoare a informatiilor
relevante si a imaginii cambiei, prin trunchiere, trebuie realizata astfel
încât sa se asigure autenticitatea si integritatea acestora, prin utilizarea
oricaror procedee tehnice admise de lege.
Când prezinta la plata o cambie prin trunchiere, institutia de credit
este obligata:
sa verifice daca acea cambie în original respecta în forma si
continut prevederile legale, inclusiv regularitatea succesiunii girurilor, cu
exceptia autenticitatii semnaturilor tragatorului si girantilor;
sa garanteze acuratetea si conformitatea informatiilor relevante
pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cambia în original,
precum si conformitatea imaginii cambiei cu cambia în original.

§7.1.3. Cine are dreptul la plata

Posesorul legitim al cambiei are dreptul la plata, fiind de altfel si

singurul care poate prezenta cambia la plata – spre deosebire de
prezentarea pentru acceptare care poate fi efectuata si de un simplu
detinator al titlului. Posesor legitm este fie beneficiarul cambiei, fie
giratarul care se legitimeaza printr-un sir neintrerupt de giruri. Precizam
ca posesorul unei cambii in baza unui gir in alb nu este tinut sa-l
completeze cu numele sau pentru a fi legitimat sa primesca plata.

75
 Posesorul poate cere plata fie personal, fie printr-un madatar caruia
i-a girat titlul pentru incasare.
Debitorul are obligatia sa verifice succesiunea regulata a girurilor,
nu insa si autenticitatea semnaturilor girantilor (art 44 alin 3, teza a IIa
din lege).
§7.1.4. Cui se poate cere plata

Plata se poate cere in primul rand acceptantului intrucat este

debitorul principal. In doctrina s-a considerat ca titlul poate fi prezentat
trasului pentru plata chiar daca nu a acceptat, intrucat refuzul acceptarii
nu exclude dreptul de a efectua plata.
Cambia se poate prezenta pentru plata si domiciliatarului,
indicatului la nevoie precum si direct avalistului trasului acceptant, care
este obligat sa plateasca si poate fi executat silit fara ca el sa poata cere ca
o prezentare prealabila sa sa fi fost facuta trasului. Dar, daca avalistul
refuza plata, prezentarea facuta lui si dresarea fata de el a protestului de
neplata nu constituie o prezentare apta sa conserve posesorului actiunea
impotriva obligatilor de regres.Cambia poate fi prezentata la plata, in
subsidiar si daca sunt indeplinite cerintele legale si debitorilor de regres.

§7.1.5. Data platii

Potrivit dispozitiilor art. 41 din lege, posesorul unei cambii

platibile la o zi fixa, la un anumit termen de la data emisiunii sau la un
anumit termen de la vedere trebuie sa o prezinte la plata fie in ziua in care
este scadenta, fie in urmatoarele doua zile lucratoare.
Daca o cambie este la vedere ea va fi platibila la prezentare, nu mai
tarziu insa de un an de la data emiterii sau in termenele fixate de tragator
precum si de girant.
Deoarece termenul prevazut in cambie este atat in folosul
debitorului cat si al creditorului, daca prezentarea la plata este facuta
anterior scadentei, aceasta nu este considerata legitima, creditorul
neavand dreptul sa ceara plata anticipat si, pe de alta parte, posesorul
titlului nu este tinut sa primeasca plata inainte de scadenta.

§7.1.6. Locul platii

Potrivit art. 42 din lege cambia trebuie sa fie prezentata la plata

la locul si adresa prezentate in cambie. In lipsa mentiunii privind adresa,
cambia se va prezenta la plata la domiciliul trasului sau al
domiciliatarului, la domiciliul acceptantului prin interventie sau al
indicatului la nevoie.

76
 Prin urmare, posesorul se va prezenta cu titlul si va cere plata la
adresa prezentata in cambie sau la cea determinata de lege in conditiile
art. 42, solicitarea platii la alta adresa nu produce efecte legale.
In doctrina s-a considerat ca ordinea prescrisa de art. 42 este
obligatorie si trebuie respectata de posesor cu ocazia prezentarii cambiei
pentru plata. Astfel, daca in cambie nu se indica o adresa unde trebuie
facuta plata – stiut fiind ca numai indicarea locului platii este obligatorie,
conform art. 1 pct. 5 din lege – posesorul trebuie sa prezinte titlul la
domiciliile persoanelor aratate in text, respectand ordinea stabilita.

§7.1.7. Conditiile de valabilitate ale platii

Pentru ca plata sa fie valabila se impune ca platitorul sa fie capabil

si sa nu fi fost supus procedurii insoventei. Evidentiem ca, in
conformitate cu dispozitiile art. 47 din Legea 85/2006, deschiderea
procedurii insolventei ridica dreptul de administrare a averii debitorului,
daca acesta nu si-a declarat intentia de reorganizare si toate platile
efectuate sunt nule, cu anumite exceptii prevazute de lege.
Totodata, plata trebuie sa fie efectuata la scadenta, posesorul
nefiind tinut sa primeasca o plata inainte de scadenta (art 44 alin 1). Pe de
alta parte, trasul care plateste inainte de scadenta o efectueaza pe riscul
sau (art. 44 alin 2), pentru ca se poate intampla sa fie constrans a face o
noua plata in favoarea celui ce va dovedi la scadenta ca este posesor
legitim.
Nu in ultimul rand este necesar ca plata sa se fi facut fara frauda
sau greseala grava a platitorului (art 44 alin 3). In doctrina s-a considerat
ca frauda cuprinde atat intelegerea frauduloasa intervenita intre debitor si
posesorul abuziv cat si lipsa de actiune a celui ce nu refuza plata din
inertie sau pentru a evita cheltuielile unui proces, iar greseala debitorului
a fost considerata grava daca se refera nu numai la posibilitatea pe care ar
fi avut-o debitorul, cu un minim de diligenta, sa cunoasca situatia reala, ci
si la posibilitatea de a dovedi aceasta situatie.
Reproducand intocmai dispozitiile codului comercial, legea
58/1934 recunoaste plata partiala, in ciuda criticilor exprimate in
doctrina, bazandu-se pe caracterul subsidiar al obligatiilor debitorilor de
regres. Daca obligatul de regres plateste numai in cazul in care trasul
refuza plata, inseamna ca obligatia de regres se stinge in masura in care
trasul plateste. Astfel, desi obligatia cambiala este indivizibila, aceasta
indivizibilitate este necesara numai in timpul si in interesul circulatiei ei,
intrucat inscrisul cambial este unic si transmiterea prin gir trebuia sa
poarte numai asupra intregii sume.

77
 Astfel, posesorul este obligat sa accepte o plata partiala, in caz de
refuz fiind decazut din actiunea de regres pentru suma oferita si
neprimita, precum si pentru accesoriile acesteia.
Legea prevede ca trasul care a platit partial poate cere posesorului
sa mentioneze pe cambie aceasta plata si sa ii dea o chitanta.
In ce priveste moneda de plata a cambiei, potrivit art. 45 din lege,
daca o cambie este platibila intr-o moneda straina ce nu are curs la locul
platii, suma poate fi platita in moneda nationala, dupa valoarea ei in ziua
scadentei.22

§7.1.8. Efectele platii cambiei

Plata cambiei de catre tras, indiferent daca este acceptant sau nu,
precum si de catre domiciliatarul care plateste pentru tras, bineinteles
daca priveste intreaga suma, stinge atat obligatia principala – a trasului –
precum si obligatiile tuturor debitorilor cambiali de regres.
Daca cel care plateste este un debitor de regres sunt stinse numai
obligatiile care figureaza pe titlu dupa debitorul care a platit, adica
obligatiile girantilor succesivi si ale avalistilor lor. Girantii anteriori,
tragatorul, trasul si avalistii lor vor putea fi urmariti in temeiul cambiei.

§7.1.9. Dovada platii cambiei

Legea reglementeaza modul in care se face dovada platii cambiei.

Art. 43 alin. 1 prevede ca trasul care plateste cambia poate pretinde ca
aceasta sa-i fie predata cu mentiunea de achitare23 scrisa de catre posesor
pe titlu. Inseamna ca dovada platii se face de catre tras cu titlul cambial
chitantat de posesorul cambiei si care i-a fost remis in urma efectuarii
platii. Debitorul este in masura sa refuze plata daca nu i se preda titlul
chitantat.
Mai mult decat atat doctrina a considerat ca simpla posesie a
cambiei de catre un debitor prezuma efectuarea platii de catre acesta.
Desi legea se refera numai la tras, s-a considerat ca orice debitor
cambial care achita integral suma prevazuta in cambie poate pretinde
posesorului remiterea cambiei cu mentiunea de achitare scrisa pe titlu.
22
Regulamentul BNR nr. 4/2005 cu modificarile si completarile ulterioare, privind regimul valutar
prevede, la pct. 1, ca platile intre persoanele juridice rezidente si persoanele fizice rezidente in
Romania, care fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii, se fac numai in lei, cu exceptiile prevazute
in anexa 2. La randul lor, Normele cadru BNR stabilesc, la pct 260 alin 1, ca plata cambiilor trebuie
facuta, de regula in lei, pentru cambiile platibile in Romania, fiind admise doua exceptii: tragatorul
exprima suma de plata in valuta si plata urmeaza a se face in valuta, cu conditia ca acesta sa posede un
disponibil bancar in valuta respectiva; tragatorul exprima suma de bani in valuta insa stipuleaza ca
plata sa se faca in lei la cursul zilei. Potrivit pct. 263 BNR si societatile bancare vor accepta cambiile in
valuta numai daca suma de plata este exprimata intr-o moneda straina prin enumerare completa (ex.
Dolar SUA) .
23
Mentiunea de achitare se scrie dupa ultimul gir, intrebuintandu-se expresia “pentru chitanta”, “platit”.

78
 Daca debitorul face numai o plata partiala, el nu poate pretinde
restituirea titlului, deoarece acesta este necesar posesorului pentru a-si
exercita drepturile in ce priveste partea din datorie neachitata. Debitorul
care a achitat partial suma prevazuta in cambie poate pretinde sa se faca
mentiune pe cambie despre aceasta plata si sa i se emita o chitanta, care ii
va fi utila mai ales in ipoteza in care cambia este pierduta sau furata.

§7.1.10. Consecintele neprezentarii cambiei pentru plata

In ipoteza in care la scadenta creditorul nu prezinta cambia pentru

plata, art. 46 din lege prevede o modalitate de eliberare a debitorului care
are interes sa obtina stingerea datoriei sale, si anume consemnarea sumei,
pe riscul si cheltuiala posesorului, la Casa de Economii sau
consemnatiuni sau la alta institutie legal abilitata sa efectueze astfel de
operatiuni.
Spre deosebire de oferata reala urmata de consemnatiune prevazuta
de codul civil, care reprezinta o cale greoaie intrucat de cele mai multe ori
posesorul este o persoana necunoscuta debitorului, modalitatea prevazuta
de art. 46 reprezinta o cale expeditiva si in spiritul intregii proceduri
cambiale, de liberare a debitorului.
In mod concret suma se depune pe numele creditorului sau daca
debitorul nu il cunoaste in folosul aceluia care va prezenta cambia ca
posesor legitim al titlului, recipisa de depunere trebuind sa contina toate
elementele necesare identificarii cambiei.
Recipisa privind consemnarea sumei de bani se va depune la
tribunalul sau la judecatoria locului de plata, potrivit competentei dupa
valoare, in conditiile art 1 si 2 C pr civ.

§7.2. Reguli speciale privind plata prin interventie

In mod asemanator refuzului acceptarii cambiei de catre tras,

pentru preintampinarea declansarii actiunilor de regres, legea a prevazut
posibilitatea platii cambiei de catre o alta persoana decat trasul, fie in
mod provocat fie in mod spontan. In primul caz pe cambie figureaza un
indicat la nevoie sau un acceptant prin interventie, in al doilea caz plata
este oferita de catre un intervenient pentru onoare.
Conform dispozitiilor art. 78 din lege plata prin interventie trebuie
sa cuprinda intreaga suma si sa fie facuta cel mai tarziu in ziua ce
urmeaza ultimei zile admise pentru intocmirea protestului de neplata.
Posesorul cambiei este obligat, dupa prezentarea facuta trasului si
constatarea prin protest a neplatii cambiei, sa se prezinte si sa ceara plata
indicatilor la nevoie sau acceptantilor prin interventie, cel mai tarziu in
ziua lucratoare ce urmeaza ultimei zile acordate pentru dresarea

79
protestului. El nu are aceasta obligatie, pastrandu-si dreptul de regres fara
a face prezentarea, daca indicatii la nevoie sau acceptantii prin interventie
au alt domiciliu decat locul platii.
Daca indicatul la nevoie sau acceptantul prin interventie refuza
plata, acest fapt trebuie constatat printr-un contraprotest, cel mai tarziu in
ziua lucratoare ce urmeaza zilei pentru intocmirea protestului contra
trasului.
Daca exista mai multi indicati la nevoie, posesorul trebuie sa-l
prefere pe acela a carui plata ar libera cel mai mare numar de debitori de
regres, sub sanctiunea ca acceptand o plata care libereaza un numar mai
mic de debitori, el pierde dreptul de regres impotriva acelora care ar fi
fost eliberati altfel (art. 82 alin 3).

§7.2.3. Plata cambiei de catre intervenientul pentru onoare

Plata prin interventie a unei cambii poate fi efectuata si din proprie

initiativa de catre un tert sau de un obligat de regres care are interesul sa
evite declansarea actiunilor de regres. Intervenientul trebuie sa declare ca
plata este facuta pentru onoare.
Posesorul nu poate fi obligat sa primeasca de la intervenient o plata
partiala, asa cum este obligat sa primeasca de la tras.
Intervenientul dobandeste drepturi autonome, deoarece el nu se
subroga in drepturile posesorului, ca urmare a faptului ca dobandeste
cambia printr-un act de circulatie cambiala specific. El dobandeste toate
drepturile inerente cambiei, nu insa si dreptul de a gira titlul.

§7.2.4. Refuzul la plata

Refuzul total sau partial la plata al unei cambii prezentate la plata

prin trunchiere se face în forma electronica, de catre institutia de credit
platitoare.
În baza refuzului, institutia de credit care detine cambia originala
va înscrie pe aceasta:
data prezentarii acesteia la plata, spre a se constata daca
prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului prevazut la art. 41 din lege
(in ziua in care ea este platibila, fie in una din cele doua zile lucratoare ce
urmeaza);
declaratia de refuz, datata si semnata de catre reprezentanti legali
sau împuterniciti ai acestora.
Mentiunile înscrise pe cambia originala constituie dovada refuzului
de plata.

80
 §8. Consecintele neplatii cambiei

§8.1. Mijloacele de valorificare a drepturilor cambiale in cazul

refuzului de plata a cambiei

In situatia in care cambia este refuzata la plata posesorul poate

obtine satisfacerea drepturilor sale fie prin mijloace cambiale, fie prin
modalitatile reglementate de dreptul comun.
a. Mijloacele cambiale sunt proceduri de valorificare a drepturilor
cambiale care decurg din principiile care guverneaza cambia. Ele constau
fie in anumite actiuni cambiale, care pot fi indreptate impotriva
obligatilor cambiali, fie in punerea in executare a cambiei.
Potrivit dispozitiilor art. 47 din lege actiunile cambiale sunt de
doua feluri: directe si de regres.
Actiunea cambiala directa poate fi exercitata de catre posesor
impotriva acceptantului si a avalistului acestuia. Spre deosebire de
actiunea de regres, actiunea directa nu este supusa unor formalitati
speciale, fiind ingradita doar de respectarea termenului de prescriptie24.
Astfel, potrivit art. 31 alin 2 din lege, in caz de neplata, posesorul chiar
daca este tragator, are impotriva acceptantului o actiune cambiala directa
pentru tot ce poate fi cerut in temeiul art. 53 si 54.
Actiunea de regres poate fi exercitata impotriva oricarui alt obligat
cambial, dar aceasta este conditionata de dresarea protestului, iar
termenele de prescriptie sunt mult mai scurte.
Deosebirile dintre cele doua actiuni au fost justificate prin natura
obligatiilor cambiale diferite ale debitorului principal si ale obligatilor de
regres, acestia din urma asumandu-si numai o obligatie subsidiara de
plata, putand fi urmariti de creditorul cambial numai daca obligatul
principal, trasul, nu efectueaza plata.
Executarea cambiala este o modalitate speciala de valorificare a
drepturilor cambiale, reglementata de lege.
b. Mijloacele extracambiale constau in anumite actiuni,
reglementate de dreptul comun, si anume actiunea cauzala si actiunea de
imbogatire fara cauza, prin care se valorifica, pe cale judiciara, drepturile
rezultate din raporturile civile si comerciale.

§8.2. Regresul

Obligatia de plata a cambiei incumba trasului, ca obligat principal.

Obligatia asumata in momentul emiterii cambiei de catre tragator, apoi de
24
Daca exercitarea actiunii directe are loc dupa scadenta, dar inainte de prezentarea titlului la plata,
posesorul nu mai poate pretinde cheltuieli, deoarece debitorul ar fi putut plati cu ocazia prezentarii la
plata, procesul intentat devenind inutil.

81
catre fiecare girant prin actul de transmisiune este o obligatie de garantie,
mai exact de garantare a acceptarii cambiei si a platii pe care urmeaza sa
o faca trasul.
Obligatia de garantie consta in obligatia de a plati in momentul in
care debitorul principal, trasul, nu isi executa prestatiile: la scadenta, daca
refuza plata, sau inainte de scadenta, in situatiile prevazute de art. 48 lit.
b. din lege.
Inseamna ca, astfel cum am precizat si cu alta ocazie, tragatorul,
girantii si avalistii, fiind debitori de regres raspund numai in subsidiar
pentru neplata cambiei, fiind insa tinuti solidar fata de posesorul cambiei,
conform dispozitiilor art. 52 din lege.
Potrivit art. 57 din legea cambiei, orice persoana avand dreptul sa
exercite regresul are dreptul sa traga asupra oricaruia dintre debitorii sai o
alta cambie, denumita contracambie, platibila la vedere si la domiciliul
debitorului desemnat ca tras. Deosebirea dintre cambie si contracambie
este aceea ca, pe cand cambia circula independent de orice act sau
document, contracambia circula numai impreuna cu cambia, despre care
trebuie sa faca mentiune in titlu.
Daca pe cale extrajudiciara creditorul nu ajunge la nici un rezultat
are deschisa calea judiciara, regresul, care va fi exercitata fie la scadenta,
fie anterior scadentei, in conditiile art 48 lit b din lege.
Titular al dreptului de regres este in primul rand posesorul legitim
al cambiei precum si debitorii de regres care platesc, ei fiind legitimati
prin posesia cambiei si prin faptul ca figureaza in sirul debitorilor
cambiali. Avalistul unui debitor de regres poate urmari atat pe cel avalizat
cat si pe debitorii anteriori acestuia. Este de mentionat ca devine titlular al
dreptului de regres prin plata cambiei falsul reprezentant precum si
intervenientul pentru plata.
Debitori de regres sunt tragatorul, girantii si avalistii lor, precum si
acceptantul pentru onoare. Trasul acceptant si avalistul sau sunt debitori
directi, insa daca este exercitat regresul vor fi tinuti fata de debitorul de
regres care a platit ca un debitor de regres, in sensul ca obligatia sa nu se
mai limiteaza la suma indicata in cambie.

§8.2.2. Conditii de exercitare a regresului

Pentru exercitarea dreptului de regres, pe langa prezentarea

cambiei pentru plata si refuzarea platii de catre tras, legea mai prevede si
necesitatea constatarii intr-o anumita forma a refuzului de plata - dresarea
protestului – precum si avizarea debitorilor de regres.
a. Dresarea protestului. Protestul este un act formal prin care se
constata ca posesorul cambiei a prezentat cambia la acceptare sau la plata
insa debitorul principal nu a acceptat sau a refuzat plata, dupa caz.

82
Competent sa intocmeasca protestul este executorul judecatoresc,
sau un notar public.
Protestul de neacceptare. Dresarea protestului pentru refuzul de
acceptare nu este obligatoriu decat daca posesorul are obligatia de a
prezenta cambia pentru acceptare intr-un anumit termen sau daca doreste
sa exercite actiunea de regres inainte de scadenta. In toate celelalte cazuri,
chiar daca acceptarea a fost refuzata, el poate astepta scadenta si
prezentand cambia la plata sa dreseze protestul pentru neplata.
Termenul pentru dresarea protestului pentru neacceptare este cel
prevazut de lege pentru prezentarea cambiei la acceptare, care difera in
functie de tipul de scadenta.
Protestul pentru refuz de acceptare valabil intocmit dispenseaza pe
posesor de a mai prezenta din nou cambia la scadenta in vederea platii, cu
exceptia cazului in care prezentarea la acceptare a fost interzisa.
Protestul de neplata este formalitatea esentiala pentru conservarea
dreptului de regres si, in principiu, poate fi dresat in una din cele doua
zile urmatoare zilei platii. Nu se poate dresa protestul chiar in ziua platii
deoarece debitorul trebuie sa aiba o zi intreaga la dispozitie pentru a se
elibera.
Protestul pentru cambiile cu scadenta la vedere poate fi dresat
oricand in termenul in care se poate face prezentarea pentru plata. Daca
prezentarea a avut loc in ultima zi a termenului, protestul mai poate fi
dresat in prima zi lucratoare urmatoare. Regula ca protestul trebuie dresat
in una din cele doua zile lucratoare care urmeaza zilei
de plata nu se aplica acestui tip de cambie.
Dresarea protestului de neplata poate fi ceruta numai de posesorul
legitim al titlului - spre deosebire de protestul de neacceptare care poate fi
cerut si de un simplu detentor al cambiei – si numai impotriva debitorului
caruia i s-a prezentat cambia la plata si a refuzat-o.
Daca debitorul a decedat, posesorul cambiei si functionarul
insarcinat cu intocmirea protestului nu trebuie sa faca cercetari pentru
descoperirea mostenitorilor, protestul fiind valabil intocmit pe numele
decedatului (art 68 alin 4 din lege).
Daca debitorul a devenit incapabil, protestul se dreseaza impotriva
reprezentantului sau, iar in cazul in care acesta din urma nu este cunoscut
sau nu poate fi gasit protestul se dreseaza pe numele incapabilului, chiar
daca declara ca accepta sau ca efectueaza plata.
Locul dresarii protestului. Conform dispozitiilor art. 68 din lege,
protestul trebuie facut in locurile prevazute de art. 42, adica la locul de
plata si adresa indicata in cambie, sau in lipsa unei adrese la domiciliul
trasului ori al persoanei desemnate pentru el, la domiciliul acceptantului
prin interventie sau al indicatului la nevoie.

83
 Daca locul platii nu este aratat se va aplica prezumtia prevazuta de
art 2 si se va considera loc al platii localitatea indicata langa numele
trasului. Daca nu este indicata adresa trasului si aceasta nu poate fi
identificata protestul va putea fi dresat oriunde in cuprinsul locului de
plata, la alegerea posesorului – este vorba despre asa numitul protest
in vant.
Protestul dresat in alta localitate decat cea a locului de plata este
lipsit de valabilitate.
Forma protestului. Protestul se poate dresa fie pe act separat, fie
chiar pe originalul titlului. Daca protestul este dresat printr-un act separat
se va face mentiune despre acesta pe titlu.
Cuprinsul protestului este stabilit de art. 69 din lege. Conform
dispozitiei legale mentionate acesta trebuie sa cuprinda:
- Anul, luna, ziua si ora in care a fost dresat.
Mentionarea datei este esentiala, avand in vedere
dispozitiile imperative care reglementeaza termenele
in care trebuie dresat protestul. Inclusiv mentionarea
orei constituie o mentiune esentiala, lipsa ei atragand
nulitatea.
- Numele si prenumele celui care a cerut intocmirea
protestului, pentru a se verifica daca a fost solicitat de
o persoana indreptatita.
- Numele si prenumele persoanei sau persoanelor
impotriva carora s-a facut protestul. Indeplinirea
acestei obligatii, ca de altfel si cea anterioara, trebuie
sa fie neechivoca.
- Aratarea locului in care a fost dresat, atat localitatea
cat si adresele, cu aratarea cercetarilor efectuate in
conformitate cu art 42. Daca rezultatul acestor
cercetari este negativ, pentru ca adresele erau gresite
sau false, se va constata acest lucru.
- Transcrierea exacta a cambiei, daca daca protestul este
dresat printr-un act separat, in scopul identificarii
cambiei astfel incat sa nu se poata folosi protestul si
pentru o alta cambie.
- Somatia de plata, raspunsurile primite sau motivele
pentru care nu s-a primit nici un raspuns. Somatia nu
se exprima in termeni sacramentali si cuprinde cererea
de a se indeplini prestatia cambiala pentru care se face
protestul (acceptare, plata) desi textul vorbeste numai
despre somatia de plata. Somatia se refera la suma din
titlu si se adreseaza debitorului. In ce priveste
motivele pentru care debitorul nu-si executa prestatia

84
 sau pentru care nu s-a primit nici un raspuns acestea
prezinta importanta pentru debitorii de regres,
determinandu-i sa plateasca sau nu.
- Semnatura executorului judecatoresc sau a notarului
care a dresat cambia. Lipsa semnaturii executorului
judecatoresc sau a notarului public invalideaza actul
de protest.
Declaratia de refuz de acceptare poate substiui protestul numai
dacă tragatorul nu a prevazut obligatia intocmirii protestului.
Clauza „fara protest este caluza înscrisă pe titlu si semnata, de
tragator, girant sau avalist prin care se renunţă la dresarea protestului.
Avizul. In cazul neacceptarii sau refuzului platii de catre tras,
obligatii de regres pot fi urmariti de posesorul cambiei pentru plata. In
scopul instiintarii despre iminenta actiunilor de regres si pentru ca ei sa
poata sa plateasca sau sa-si procure mijlocele spre a face plata, legea a
prevazut obligatia de avizare.
Potrivit articolului 50 din lege posesorul cambiei trebuie sa
instiinteze pe girantul sau si pe tragator despre neacceptare sau neplata, in
cele patru zile ce urmeaza zilei protestului. Ulterior, fiecare girant este
tinut, in termen de doua zile lucratoare de la primirea instiintarii, sa
instiinteze pe girantul anterior, cu precizarea numelui si adreselor celor ce
au facut instiintarile anterioare.
Pentru aviz nu se cere o forma speciala, putand fi facut prin
orice mijloc de comunicare (scrisoare, telegrama).
Nerespectarea formalitatilor de avizare sau indeplinirea lor cu
intarziere nu atrage decaderea din actiunea de regres. Cel care nu a facut
instiintarea raspunde pentru prejudiciul cauzat din culpa sa, fara ca
daunele sa poata intrece suma din cambie. Intrucat prin neindeplinirea
obligatiei de avizare se intrerupe lantul instiintarilor, au dreptul la
despagubire pentru prejudiciul cauzat nu numai girantul celui in culpa ci
si toti predecesorii acestuia. In aceasta materie se vor aplica regulile
raspunderii contractuale.

§8.2.3. Obiectul regresului

Obiectul regresului este diferit in functie de persoana care exercita

regresul, posesorul cambiei sau un debitor de regres care a platit cambia.
a. Potrivit art. 53 din lege, daca posesorul cambiei exercita
regresul, poate solicita pe aceasta cale:
- suma aratata in cambie si dobanda conventionala, daca a fost
stipulata, calculata de la emitere pana la scadenta. In caz de acceptare
partiala nu se poate urmari pe calea regresului, inainte de scadenta, decat
diferenta neacceptata;

85
 - dobanda legala calculata de la data scadentei pana la data platii;25
- cheltuielile efectuate pentru dresarea protestului si pentru
trimiterea instiintarilor precum si orice alte cheltuieli justificate, precum
cele pentru exercitarea actiunii de regres sau a urmaririi.
Daca posesorul exercita dreptul de regres inainte de scadenta, se va
deduce din suma aratata in cambie un scont, intrucat ar fi injust ca
posesorul, primind plata cambiei inainte de scadenta, sa beneficieze de
intreaga suma si de folosinta ei pana la scadenta. Intrucat legea nu
precizeaza, doctrina a considerat ca scontul se va calcula de la data la care
posesorul primeste plata.
b. Cel care a platit cambia prin regres, poate cere de la girantii sai,
conform dispozitiilor art. 54 din lege:
- intreaga suma platita, aceasta incluzand suma prevazuta in
cambie, dobanzile conventionale si legale si celelalte cheltuieli justificate
efectuate de posesor;
- dobanzile legale care vor fi calculate din ziua platii de catre
debitorul de regres si pana la incasarea creantei de catre acesta de la
debitorii sai;
- cheltuielile pe care le-a facut pentru realizarea drepturilor sale;
Pentru a fi indreptatit la recuperarea sumelor sus amintite debitorul
care a facut plata trebuia sa verifice daca titlul era valabil din punct de
vedere formal si daca posesorul nu era decazut din actiunea de regres. De
asemenea, daca era exonerat de garantie printr-o clauza inscrisa in girul
sau, nu va mai putea solicita rambursarea sumelor achitate de el.

§8.2.4. Decaderea din dreptul la actiunile de regres

Conservarea dreptului de regres presupune indeplinirea anumitor

formalitati de catre posesor, in termenele prevazute de lege. Aceste „acte
de diligenta” – cum le-a denumit doctrina - sunt prevazute de art. 58 din
lege, sanctiunea nerespectarii lor fiind decaderea posesorului din dreptul
la actiunile de regres.
Potrivit reglementarii legale mentionate decaderea opereaza dupa
trecerea termenelor fixate pentru: prezentarea unei cambii la vedere sau la
un anumit timp de la vedere; pentru dresarea protestului de neacceptare
sau de neplata; pentru prezentarea la plata in cazul stipulatiei „fara
cheltuieli”.
Decaderea opereaza in favoarea obligatilor de regres, posesorul
pastrand actiunile directe impotriva acceptantului si avalistului sau.
Fiind introdusa in apararea debitorilor de regres, acestia pot
renunta la invocarea ei, atat dupa ce decaderea s-a produs cat si inainte.

25
A se vedea O.G. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti.

86
Renuntarea are efect numai fata de obligatul in cauza, ceilalti debitori
fiind liberati prin operarea decaderii.
Aceasta sanctiune legala care intervine in cazul neindeplinirii
actelor de diligenta de catre posesor presupune o culpa din partea
acestuia, de aceea legea a reglementat expres situatia in care acesta este
impiedicat de un obstacol de neinlaturat – prevedere legala, caz fortuit
sau forta majora (art 59 din lege).

§8.2.5. Regresul inainte de scadenta cambiei.

Refuzul acceptarii cambiei. Pentru ca refuzul acceptarii cambiei sa

dea nastere actiunii de regres trebuie, in primul rand, ca titlul, prin natura
lui, sa fie acceptabil. In al doilea rand, cand exista o interdictie de
prezentare la acceptare inainte de implinirea unui anumit termen,
prezentarea la acceptare sa fie efectuata dupa implinirea acestuia.
Constituie refuz al acceptarii nu numai o manifestare de vointa in
acest sens ci si cazurile cand nu se poate da o acceptare deoarece trasul nu
poate fi gasit, sau a decedat si mostenitorii nu pot fi gasiti, este incapabil
si este lipsit de asistenta necesara sau, in cazul persoanelor juridice, a
incetat sa mai existe.
Daca acceptarea a fost partiala ia fiinta dreptul de regres al
posesorului numai pentru partea din suma neacceptata.
Refuzul acceptarii, pentru a produce efectele amintite, trebuie
sa fie constatat prin dresarea protestului pentru neacceptare.
b. Dreptul de regres mai poate fi exercitat inainte de scadenta si
din cauza nesigurantei derivand din situatia economica a trasului. Art. 48
lit. b pct. 2 are in vedere insolventa trasului, incetarea platilor de catre
acesta, chiar daca nu este constatata prin hotarare judecatoreasca, precum
si urmarirea bunurilor trasului fara nici un rezultat.
Declansarea procedurii insolventei fata de tras, fie ca a acceptat sau
nu, este suficienta pentru a dovedi precaritarea posibilitatilor de plata le
trasului.
c. Insolventa tragatorului unei cambii stipulata
neacceptabila. O cambie neacceptabila este aceea care prin vointa
tragatorului nu se prezinta la acceptare, ci direct la plata. Inseamna ca,
pana la scadenta, trasul ramane o persoana straina de cambie, iar
tragatorul apare ca un garant principal al platii. De aceea, este firesc ca
insolventa lui sa atraga exigibilitatea creantei cambiale.
Posesorul poate exercita direct regresul, fara a mai prezenta cambia
la plata si fara sa intocmeasca protestul de neplata, fiind suficienta, pentru
exercitarea actiunilor de regres, prezentarea de dovezi din care sa
rezulte inceperea procedurii insolventei asupra
tragatorului.

87
 Oricare ar fi cauza care da dreptul la exercitarea regresului inainte
de scadenta, din momentul cand dreptul de regres anticipat s-a nascut, el
nu se mai stinge, chiar daca anterior exercitarii lui efective a disparut
cauza care i-a dat nastere.
§8.3. Executarea cambiala

Intrucat de foarte multe ori plata cu intarziere echivaleaza cu o

compromitere a creantei, legea a prevazut si o modalitate mai rapida de
realizare a drepturilor creditorului. Creditorul poate intenta o actiune
cambiala impotriva debitorilor sai, dar el poate alege si o cale mult mai
scurta, pasind direct la executare, intrucat potrivit art. 61 din lege cambia
are valoare de titlu executoriu pentru capital si accesorii, stabilite
conform art 53, 54 si 57 din lege. Si cambia emisa in strainatate are
aceleasi efecte executorii, daca acestea sunt admise de legea locului unde
a fost emisa.
Forta executorie atribuita de lege fiind o caracteristica a titlului,
orice clauza de excludere a acesteia va fi considerata nescrisa.
Astfel, posesorul cambiei sau debitorul de regres care a platit va
putea proceda la executarea cambiei impotriva obligatilor cambiali.
Cambia trebuie insa sa fie completa din punct de vedere formal iar
posesorul ei sa fi indeplinit actele de diligenta pentru exercitarea
regresului. Executarea cambiala nu se mai poate exercita daca actiunile
cambiale sunt prescrise.

§8.3.2. Formalitatile privind executarea cambiala

Creditorul va cere investirea cu formulă executorie după care va

lansa somatia către debitor prin executor judecatoresc, la domiciliul sau la
resedinta acestuia si la opozitia pe care o poate introduce debitorul.
Somatia trebuie sa cuprinda transcrierea exacta a cambiei sau a
protestului precum si a celorlalte acte din care sa rezulte suma pretinsa,
pentru ca debitorul sa cunoasca actele in baza carora s-a pornit executarea
si astfel sa-si pregateasca apararea. Somatia care prin transcrierea gresita
a impiedicat pe debitor sa cunoasca viciile titlului este lovita de nulitate.
In termen de 5 zile de la primirea somatiei debitorul poate face
opozitie la executare (art 62 alin 1 din lege), ocazie cu care se pune in
discutie validitatea titlului sau a obligatiei cambiale a debitorului.
Opozitia cambiala ofera debitorului posibilitatea de a deschide in fata
instantei procesul cambial care se va desfasura in aceleasi conditii ca si

88
actiunea cambiala, cu deosebirea ca este pornit de debitor si ca opozitia
nu suspenda prin ea insasi executarea pornita de creditor.
Intrucat pe calea opozitiei se tinde la anularea titlului, rezulta ca nu
exista nici o relatie intre aceasta cale de aparare a debitorului si
contestatia la executare, prin urmare exercitarea opozitiei nu exclude
dreptul debitorului de a se folosi de contestatia la executare, in caz
contrar acesta nu ar avea nici un mijloc legal de a contesta actele de
executare. In lipsa unor dispozitii speciale executarea cambiala urmeaza
regulile dreptului comun.
Revenind la opozitia la executare, compententa de solutionare
revine judecatoriei in a carei raza teritoriala se gaseste locul platii sau, in
lipsa unei indicatii, locul domiciliului tragatorului. Opozitia se judeca de
urgenta si cu precadere, inaintea oricarei alte pricini (art 62 alin 2).
Hotararea pronuntata asupra opozitiei poate fi apelata in termen de 15 zile
de la data pronuntarii.

§8.3.3. Suspendarea executarii

Daca opozitia la executare nu suspenda executarea prin simplul

fapt al formularii ei, legea a prevazut doua cazuri in care se poate acorda
suspendarea: daca oponentul nu recunaoaste semnatura, inscriindu-se in
fals sau nu recunoaste procura. Textul fiind de stricta interpretare,
suspendarea executarii nu poate fi acordata decat in aceste doua situatii.
Fixarea unei cautiuni nu constituie o conditie pentru acordarea
suspendarii executarii, instanta avand facultatea sa dispuna sau nu
depunerea unei cautiuni si sa-i fixeze cuantumul. Creditorul are dreptul sa
obtina masuri de asigurare.

§8.4. Exceptiile cambiale

§8.4.1. Notiune si clasificare

Indiferent daca procesul cambial este pornit de catre posesor,

prin formularea actiunilor cambiale sau daca este consecinta formularii de
catre debitor a opozitiei la executare, acesta din urma se poate apara prin
invocarea unor exceptii.
a. Exceptiile obiective absolute pot fi invocate de orice debitor
impotriva oricarui creditor. Fac parte din aceasta categorie:
- neregularitatea formala a titlului, ca urmare a nerespectarii
dispozitiilor cuprinse in art. 1 si 2 din lege, precum si in art. 8, in ce
priveste modul in care poate fi data semnatura;

89
 - neposedarea cambiei in original, intrucat posesorul cambiei care
nu se legitimeaza printr-un sir neintrerupt de giruri nu poate exercita
dreptul rezultand din titlul cambial;
- prescriptia dreptului la actiune;
- stingerea obligatiei cambiale prin plata efectuata de tras;
- amortizarea;
b. Exceptii obiective relative pot fi opuse oricarui creditor numai
de catre anumiti debitori ai cambiei. Aceste exceptii pot fi invocate cu
conditia ca titlul sa fie valabil din punct de vedere formal.
Intra in aceasta categorie:
- incapacitatea. Legea cambiei nu reglementeaza expres conditiile
de capacitate pe care trebuie sa le indeplineasca debitorul cambial,
devenind incidente dispozitiile dreptului comun. Ca obligatia cambiala
asumata de un incapabile este nula reiese indirect si din dispozitiile art. 7
din lege, conform caruia cambia semnata de un incapabil este valabila in
privinta celor capabili care si-au dat semnatura pe cambie.
- falsificarea semnaturilor si alterarea continutului cambiei,
intrucat obligatia cambiala izvoraste din declaratia de vointa a ce lui care
se obliga semnata de acesta.
- lipsa mandatului;
- neindeplinirea conditiilor pentru exercitarea actiunilor cambiale;
c. Exceptiile subiective absolute pot fi opuse de orice debitor
cambial numai anumitor creditori, precum:
- lipsa de legitimare;
- completarea abuziva a cambiei in alb;
- incapacitatea creditorului;
- falimentul creditoruluii;
d. Exceptiile subiective relative privesc un anume raport cambial si
prin urmare pot fi invocate intre un anumit debitor si un anumit posesor
al cambiei, care au stabilit acest raport cambial.
Intra in aceasta categorie:
- exceptiile referitoare la viciile de consimtamant, precum
semnatura debitorului data din eroare ori sub influenta dolului;
- exceptiile referitoare la raportul fundamental, de exemplu
nulitatea raportului juridic fundamental datorita unui viciu de
consimtamant;
- exceptii intemeiate pe raporturi juridice ulterioare crearii
cambiei, precum stingerea raportului fundamental;26

§8.4.2. Valorificarea exceptiilor cambiale

26
Stanciu D. Carpenaru, op. cit., p 593; a se vedea P.V. Patrascanu, op. cit., p 170;

90
 Art 63 din lege prevede ca exceptiile cambiale, fara a face vreo
distinctie, trebuie invocate la prima zi de infatisare inaintea primei
instante. Prin urmare, lipsa debitorului legal citat nu este de natura sa-i
permita invocarea in instanta de recurs a exceptiilor.
Cat priveste proba exceptiilor subiective legea prevede anumite
conditii speciale, acestea putand fi dovedite numai prin „probe scrise”
(art. 63 alin. 2). Proba scrisa insa trebuie sa fie suficienta prin ea insasi,
fara a fi necesare cercetari suplimentare sau alte probe.

§8.5. Prescriptia actiunilor cambiale

Art 94 din lege, in acord cu legea uniforma de la Geneva,

reglementeaza prescriptia cambiala, ce se caracterizeaza prin faptul ca
stinge toate actiunile pe care le are posesorul contra obligatilor sai, pentru
capital, dobanzi si cheltuieli, insa ea nu este unica ci variaza in functie de
felul actiunilor.
a. Prescriptia actiunilor directe. Orice actiune rezultand din cambie
impotriva acceptantului si avalistilor sai se prescrie in termen de 3 ani.
Calculul termenului de trei ani se face incepand de la data scadentei, cand
creanta devine exigibila, fara a mai fi nevoie de vreo punere in intarziere
a debitorului.
b. Prescriptia actiunilor de regres. Termenul de prescriptie al
actiunilor posesorului cambiei impotriva obligatilor de regres se
implineste in termen de un an de la data protestului dresat in timp util
sau de la data scadentei in caz de stipulatie fara cheltuieli.
c. Prescriptia actiunilor girantilor, unii impotriva altora si impotriva
tragatorului se implineste intr-un termen de 6 luni care incepe sa curga
din ziua in care girantul a platit cambia sau actiunea de regres a fost
pornita impotriva sa.

§8.6. Actiunile extracambiale

§8.6.1. Actiunea cauzala

Trebuie subliniat că posesorul cambiei nu poate folosi cumulativ

actiunea cauzala si cea cambiala, cele doua actiuni ar putea face insa
obiectul unei singure cereri, dar cu caracter alternativ, una in principal,
alta in subsidiar.
In ce priveste termenul de prescriptie a actiunii cauzale acesta
curge de la data protestului de neacceptare sau de neplata si este, conform
dreptului comun in materie civila si comerciala, de 3 ani.

§8.6.2. Actiunea de imbogatire fara cauza

91
 Posesorul unui titlu cambial valabil are, pentru valorificarea
drepturilor sale o actiune cambiala, directa sau de regres, contra tuturor
obligatilor cambiali. Alaturi de aceasta actiune poate exercita, fata de
girantul sau, si actiunea cauzala, bazata pe raportul fundamental pe care il
are cu acesta. Legea, avand in vedere situatia in care posesorul nu mai
poate exercita actiunile cambiale din cauza decaderii sau prescriptiei si nu
are nici actiune cauzala, a reglementat, in articolul 65, actiunea de
imbogatire fara cauza, care se deosebeste de actiunea fara justa cauza din
dreptul comun prin faptul ca are un caracter obiectiv, nefiind necesara
indeplinirea conditiei ilegitimitatii folosului realizat.
Titularul actiunii de imbogatire fara cauza este posesorul titlului si
debitorul de regres care a platit cambia fara sa fi putut opune posesorului
decaderea sau prescriptia actiunilor cambiale. Debitorii cambiali
impotriva carora se poate folosi actiunea de imbogatire fara cauza sunt
numai acei debitori care se pot imbogati fara cauza in dauna posesorului,
si anume, astfle cum sunt prevazuti de lege, tragatorul, acceptantul si
girantii.
Pentru exercitarea actiunii fara cauza din lege reiese necesitatea
indeplinitii anumitor conditii.
a. existenta unui titlu cambial valabil;
b. pierderea tuturor actiunilor cambiale prin decadere sau
prescriptie si lipsa unei actiuni cambiale. De aici reiese ca
actiunea de imbogatire fara cauza are caracter subsidiar, astfel
cum s-a spus in doctrina fiind „un succedaneu al stigerii
raportului cambial prin decadere sau prescriptie si al lipsei
actiunii cauzale”
c. existenta unei imbogatiri pe nedrept a unuia sau unora dintre
debitori. Legea are in vedere o imbogatire efectiva a unuia
dintre debitori si nu una abstracta rezultata din pierderea actiunii
cambiale de catre posesor si lipsa unei actiuni cauzale.
d. existenta unei daune suferita de posesorul cambiei si presupune
pierderea actiunilor fata de toti debitorii cambiali si lipsa
actiunii cauzale impotriva acestora.
Acţiunea de imbogăţire fără justă cauză se prescrie în termen de 1
an care se socoteşte de la data pierderii acţiunilor cambiale, potrivit art.
94 din lege.

Secţiunea 2. BILETUL LA ORDIN

SECŢIUNEA 2. BILETUL LA ORDIN

92
 § 1. Notiune, caractere şi definiţie

Biletul la ordin este un titlu de credit/comercial de valoare

asemanator cambiei. Acesta este si motivul pentru care legiuitorul a
inteles sa le reglementeze printr-o singura lege.
Astfel, dupa ce in Titlul I reglementeaza cambia, in Titlul al II -lea
Legea 58/1934 reglementeaza biletul la ordin, evidentiind aspectele sale
particulare, care il diferentiaza de titlul de credit analizat anterior.
Astfel, art. 106 din lege enumera dispozitiile privitoare la cambie
care sunt aplicabile si biletului la ordin, in masura in care nu sunt
incompatibile cu natura acestui titlu.

Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, numită

emitent ori subscriitor se obligă să plătească o sumă de bani, la
scadenţă, unei alte persoane, numită beneficiar, sau la ordinul
acesteia.
Dupa cum se poate observa, biletul la ordin stabileste raporturi
juridice între două persoane, emitent si beneficiar, spre deosebire de
cambie, care implica raporturi juridice intre trei persoane – tragator, tras
si beneficiar. De aici decurg si principalele deosebiri intre cele două
titluri.
Emitentul are calitate de debitor, intrucat prin emiterea titlului el se
obliga sa plateasca, la scadenta, o suma de bani. Ca si in cazul cambiei, la
baza emiterii biletului la ordin se afla un raport fundamental. Spre
deosebire de cambie insa, emitentul nu garanteaza acceptarea si plata
cambiei, ci se obliga personal, el este debitorul principal, pozitia sa
juridica fiind asemanatoare cu cea a trasului acceptant. In doctrina s-a
precizat ca biletul la ordin se aseamana cu o recunoastere de datorie de
catre debitor, fata de creditorul sau.
Beneficiarul are calitatea de creditor, el fiind indreptatit sa
primeasca plata la scadenta sau la ordinul sau.
Biletul la ordin, ca si cambia, este un titlu de credit, la ordin,
formal si complet, care incorporeaza o obligatie autonoma, abstracta si
neconditionata de plata a unei sume de bani de catre semnatarii sai, tinuti
solidar pentru executarea obligatiei.

§2. Conditii de forma

§2.1. Mentiuni obligatorii ale biletului la ordin.

In mod asemanator cambiei, biletul la ordin trebuie sa imbrace

forma scrisa si sa cuprinda elementele esenţiale .

93
 Elementele esentiale pe care trebuie sa le cuprinda biletul la ordin,
astfel cum sunt enumerate de art. 104 din lege, sunt:
a. Denumirea de bilet la ordin trecuta in insusi textul titlului
si exprimata in limba folosita pentru redactarea acestui titlu.
b. Promisiunea neconditionata de a plati o suma de bani
determinata. Se poate observa ca, in cazul biletului la ordin neexistand
tras, emitentul este cel care se obliga sa plateasca suma de bani scrisa in
cambie. Promisiunea de plata trebuie sa fie neconditionata si exprimata in
mod neechivoc, de exemplu prin expresii precum: „voi plati” sau „ma
oblig sa platesc”.
c. Indicarea scadentei. Astfel cum rezulta din dispozitiile art
106 din lege, scadenta trebuie sa respecte regulile enuntate cu privire la
cambie, cuprinse intre articolele 36 – 40. Daca titlul nu face referire la
scadenta, acesta se va considera platibil la vedere (art 105 alin 2).
d. Locul unde trebuie facuta plata. Ca si la cambie, inscrisul
trebuie sa indice locul unde trebuie facuta plata. In caz contrar se
considera loc al platii locul emiterii titlului, care, potrivit dispozitiilor art.
105 alin 3 din lege, este considerat si loc al domiciliului subscriitorului.
e. Numele aceluia caruia sau la ordinul caruia se face plata.
Daca beneficiarul nu a transmis biletul la ordin prin gir, el va fi cel
indreptatit sa ceara plata.
f. Data si locul emiterii biletului la ordin nu contin elemente
particulare, comparativ cu cambia. Daca biletul la ordin nu cuprinde
mentiunea cu privire la locul unde a fost emis se legea prezuma ca loc al
emisiunii si, implicit, al semnarii titlului, domiciliul emitentului (art 105
alin 4).
g. Semnatura emitentului. Inscrisul trebuie sa cuprinda
semnatura manuscrisa si autografa a emitentului. Cu privire la cuprinsul
semnaturii Curtea Suprema de Justitie (actuala Inalta Curte de Casatie si
Justitie) a considerat ca dispozitiile art 8 din lege cu privire la cuprinsul
oricarei semnaturi cambiale nu se aplica si in cazul biletului la ordin.
Curtea Suprema a motivat, in primul rand, prin rapiditatea cu care se
realizeaza multitudinea de relatii comerciale pe baza biletului la ordin. In
al doilea rand, Curtea Suprema a evidentiat ca legiuitorul a mentionat
expres textele privind cambia care trebuie considerate ca se refera si la
biletul la ordin, iar dispozitiile art. 8, precizam noi, nu se regasesc in
textele enumerate de legiuitor. In concluzie, Curtea a decis ca nu este
necesar ca semnatura sa fie descifrabila ori lizibila.

§2.2. Consecintele nerespectarii conditiilor de forma

94
 Legea 58/1934 prevede expres ca titlul care nu indeplineste
conditiile de forma impuse de articolul 104, analizate anterior, nu va fi
socotit bilet la ordin, cu anumite exceptii:
- In primul rand, in cazul in care nu este indicata scadenta biletul
la ordin va fi considerat platibil „la vedere”;
- In al doilea rand, daca nu este mentionat locul platii, plata se va
efectua la locul emiterii titlului, care este si domiciliul
emitentului;
- In fine, in lipsa locului emiterii titlului, biletul la ordin se
socoteste semnat in locul aratat langa numele emitentului.

§3. Principii aplicabile girului, avalului şi plăţii

Ca si cambia, biletul la ordin se transmite prin gir, poate fi garantat

prin aval, iar neplata la scadenta face necesara intocmirea unui protest.
In ce priveste girul si avalul biletului la ordin, nu sunt de facut
precizari suplimentare, singura particularitate prevazuta de lege fiind in
cazul avalului. Potrivit dispozitiilor art. 106 alin 3 din lege, avalul care nu
arata pentru cine a fost dat se considera dat in favoarea emitentului.
Referitor la plata biletului la ordin, desi legea prevede expres ca
sunt aplicabile dispozitiile referitoare la cambie, sunt totusi unele
particularitati derivand din structura biletului la ordin.
Astfel, intrucat in cazul acestui titlu emitentul se confunda cu trasul
acceptant (art 107 alin 1), nu mai este necesara prezentarea cambiei la
acceptare.
Insa, biletul la ordin cu scadenta la un anume timp de la vedere,
trebuie prezentat pentru viza emitentului, in termen de un an de la data
emiterii. Aceasta formalitate nu are nici o legatura cu acceptarea, singurul
ei rol fiind de a determina exigibilitatea biletului la ordin.
Biletul la ordin poate fi prezentatla plata prin trunchiere in
conditiile si modalitatile de prezentare prevazute pentru cambie.
Daca emitentul refuza vizarea biletului la ordin, conform legii,
posesorul trebuie sa intocmeasca un protest, care are rolul de punct de
plecare pentru termenul de la vedere (art 107 alin 2).
Refuzul de plata se constata insa prin protest, in conditiile art. 66 –
73 din lege.
Posesorul este indreptatit la exercitarea actiunilor cambiale.
Dacă a ales calea acţiunilor cambiale, posesorul nu are dreptul la
acţionarea pe calea dreptului comun.
Poate însă opta între acţiunea cambială şi acţiunea cauzală sau în
situaţii excepţionale pentru aceea a îmbogăţirii fără justă cauză.
Regresul anticipat prevazut de art 48 din lege, nu este admisibil
deoarece biletul la ordin nu este supus acceptării.

95
Secţiunea 3. CECUL

§1. Precizari introductive

In mod obisnuit, cecul este considerat ca facand parte din categoria

titlurilor de credit, alturi de cambie si bilet la ordin.
In realitate, astfel cum vom vedea in cele ce urmeaza, cecul are
numai functia de instrument de plata, fiind lipsit de functia de instrument
de credit. Includerea cecului in categoria titlurilor de credit a fost
explicata de doctrina prin aceea ca unele principii care guverneaza
cambia si biletul la ordin sunt aplicabile si cecului.
Cecul este reglementat prin Legea 59/193427, care consacra
dispozitii in parte similare celor aplicabile cambiei. In plan international
regimul juridic in materia cecului a fost unificat, in raporturile dintre
statele contractante, prin Conventia referitoare la legea uniforma a
cecurilor, incheiata la Geneva in anul 1931. Desi tara noastra nu este
parte la sus mentionata Conventie, numeroase din reglementarile acesteia
se regasesc in continutul Legii 59/1934, alaturi de anumite influente ale
legii italiene asupra cecului.
In cele ce urmeaza vom evidentia, in principal, aspectele care
particularizeaza cecului fata de titlurile de credit/comerciale de valoare
deja analizate, si anume cambia si biletul la ordin.
§2. Notiunea si caracterele cecului

Reglementarea din codul comercial a cecului, desi prevedea in mod

expres, in art. 365, o definitie a cecului, nu cuprindea toate elementele
esentiale ale acestui titlu, fapt care a dat nastere la diferite interpretari.
Astfel, art. 365 din Codul comercial din 1887 stabilea ca : „oricine
are sume de bani disponibile la o banca sau la orice persoana va putea
dispune de ele, in folosul unui al treile, prin cec.”
Trecand peste faptul ca tras putea fi „orice persoana” si nu numai o
institutie bancara, doctrina, incercand sa identifice elementele esentiale
ale titlului, a cosiderat fie ca cecul este o cambie care nu trebuie
acceptata, fie ca emisiunea cecului atrage dupa sine transferarea

27
Astfel cum a fost modificata prin O.G. 11/1993 publicata in M. Of. nr. 201/1993, ordonanta aprobata
cu modificari prin Legea nr. 83/1994, publicata in M. Of. 292/1994. Pentru aplicarea Legii 59/1934
Banca Nationala a Romaniei a emis Normele cadru nr. 7/1994 privind comertul facut de societatile
bancare si celelalte societati de credit cu cecuri, publicata in M.Of. nr. 119bis/14 iunie 1995, Normele
tehnice nr. 9/1994 privind cecul;

96
provizionului, beneficiarul avand actiune directa impotriva trasului care a
primit provizionul.
Legea 59/1934, desi nu contine o definitie a cecului, a conturat
elementele sale esentiale, punand capat controverselor existente anterior
intrarii sale in vigoare.
Astfel, cecul este un instrument de plata prin care o persoana,
numita tragator, da ordin unei banci sau altei institutii de credit, numita
tras, la care are un disponibil corespunzator, sa plateasca la prezentarea
titlului o suma de bani altei persoane, numita beneficiar.
Asemanator cambiei, cecul stabileste raporturi juridice intre trei
persoane, asa cum reiese din definitie. Spre deosebire de cambie insa,
cecul nu constituie un titlu de credit, ci numai un instrument de plata, cu
numeroase particularitati. Consideram ca, acest lucru reiese in primul
rand din faptul ca cecul este platibil la vedere, orice alta mentiune
cuprinsa in cec cu privire la scadenta fiind considerata nescrisa.
Mai este de mentionat ca, spre deosebire de cambie si de biletul la
ordin, in calitate de tras poate fi desemnata numai o societate bancara.
Legea prevede insa si o exceptie, si anume in cazul cecului tras si platibil
in strainatate (art 3).
Ca si cambia, cecul este un titlu la ordin, complet, formal si
abstract si are ca obiect plata neconditionata a unei sume determinate de
bani. Diferenta esentiala fata de titlul cambial este ca prin intermediul
cecului nu se realizeaza o operatie de credit.

§3. Emiterea cecului

Astfel cum rezulta din dispozitiile art. 3 alin. 2 din lege, pentru
emiterea unui cec tragatorul trebuie sa detina un disponibil banesc la tras
si, totodata, sa existe o conventie intre tragator si tras privind emiterea de
cecuri.
Disponibilul banesc (care este denumit si provizion sau acoperire)
pe care trebuie da il detina tragatorul trebuie sa fie anterior emiterii
cecului si sa aiba cel putin valoarea acestuia. El poate fi, conform legii,
un depozit bancar sau o deschidere de credit. Conform Normelor cadru
ale BNR cu privire comertul facut de societatile bancare si celelalte
societati de credit cu cecuri, depozitul poate proveni si „din operatiuni de
incasari si alte asemenea”.
Daca tragatorul nu se supune cerintei anterioritatii existentei
depozitului bancar in raport cu emiterea cecului este susceptibil, pe langa
sanctiunile civile si de sanctiuni de natura penala, conform dispozitiilor
art 84 pct 2 din lege, daca nu sunt intrunite elementele constitutive ale
infractiunii de inselaciune prevazute de Codul penal.

97
 Conditia provizionului prealabil emiterii cecului precum si
sanctiunile severe impuse de lege in caz de nerespectare a dispozitiei
mentionate sunt elemente care diferentiaza cecul de titlul cambial si
subliniaza, totodata, caracterul de instrument de plata al cecului.
Raportul fundamental care justifica insa emiterea cecului rezida
intr-o conventie incheiata intre tragator si tras – institutia bancara. In baza
acestei conventii, societatea bancara elibereaza clientului sau, tragatorul,
care vrea sa dispuna de fondurile pe care le are la societatea bancara
respectiva, mai multe formulare necompletate, pe care acesta le va putea
transforma in cecuri, in limitele disponibilitatilor proprii.
Potrivit dispozitiilor legale, conventia poate fi expresa sau tacita.
Ea poate constitui o clauza a contractului privind serviciul de casa pentru
client sau a unui credit in numerar acordat de banca.
Legea prevede sanctiuni penale si in cazul in care tragatorul a emis
cecuri fara autorizarea bancii.

§4. Conditii de valabilitate ale cecului

§4.1.Precizari prealabile

In lipsa unor prevederi speciale in Legea 59/1934, conditiile de

fond necesare pentru valabilitatea cecului sunt cele din dreptul
comun.
Ca o consecinta a caracterului sau formal, cecul trebuie insa sa
imbrace forma scrisa si, tototdata, sa cuprinda anumite mentiuni
esentiale.

§4.2. Forma scrisa a cecului

Ca si in materie cambiala, este nevoie de un inscris pentru ca

beneficiarul sa isi poata valorifica drepturile sale. Necesitatea formei
scrise a cecului reiese, indirect, din prevederile art. 1 din lege, care se
refera la “textul inscrisului”.
Inscrisul cecului se prezinta sub forma unui formular tipizat.
Tragatorul trebuie sa completeze respectivul inscris cu mentiunile
prevazute de lege.

§4.3. Reprezentarea

Ca si in materie cambiala, orcine se poate obliga prin cec prin

mandatar. Chiar daca mandatul este general, trebuie sa prevada insa
expres dreptul mandatarului de a emite sau semna cecuri.

98
 Daca o persoana semneaza un cec pentru o alta persoana in
conditiile in care nu are imputernicire sau cu depasirea limitelor
imputernicirii, el se obliga personal, iar daca a efectuat plata are aceleasi
drepturi pe care le-ar fi avut persoana pentru care pretinde ca a semnat
(art 12).

§4.4. Mentiunile obligatorii ale cecului

Corespunzator particularitatilor sale, cecul are un continut in parte

asemanator cu titlul cambial. Din dispozitiile art. 1 si 3 din lege reies
mentiunile esentiale ale cecului, si anume :
- denumirea de cec trecuta in textul titlului si exprimata in limba
intrebuintata pentru redactarea acestui titlu, pentru a atrage atentia
semnatarului asupra obligatiilor sale ;
- ordinul neconditionat de a plati o anumita suma de bani. Ca si in
materie cambiala, ordinul de plata trebuie sa fie neconditionat si sa
priveasca o suma determinata de bani ;
- numele celui care trebuie sa plateasca (trasul). Tras poate fi numai
o societate bancara ;
- aratarea locului unde plata trebuie facuta ;
- aratarea datei si a locului emiterii ;
- semnatura celui care emite cecul. Ca si in materie cambiala, pentru
a usura circulatia cecului, legiuitorul prevede principiul
independentei semnaturilor (art 10), in baza caruia daca cecul
poarta semnaturile unor persoane incapabile a se obliga, semnaturi
false ori care pentru orice alt motiv nu ar putea obliga persoanele
care au semnat cecul, obligatiile celorlalti semnatari raman totusi
valabile.
Din aceasta enumerare se desprind si anumite trasaturi distinctive, de
exemplu :
a. tragatorul cecului nu poate dispune de un drept de optiune la fel de
extins ca tragatorul cambiei in desemnarea trasului, din moment ce
acesta nu poate fi decat o institutie bancara ;
b. printre mentiunile esentiale nu figureaza scadenta, cecul fiind
platibil numai la vedere ;
c. numele si prenumele beneficiarului cecului este o mentiune
facultativa ;
d. o mentiune privind o eventuala dobanda in cadrul cecului este
considerata nescrisa, in caz contrar cecul s-ar transforma intr-
un instrument de credit .

§4.5. Consecintele nerespectarii cerintelor legale privind

mentiunile obligatorii ale cecului

99
 Potrivit dispozitiilor art 2 din lege, cecul caruia ii lipseste una din
mentiunile obligatorii nu va avea valoare de cec. Ca si in materie
cambiala, legea prevede anumite prezumtii care salveaza valabilitatea
cecului si usureaza totodata circulatia sa.
Astfel, in lipsa unei mentiuni speciale, legea prezuma ca locul
aratat langa numele trasului este socotit loc de plata. Daca langa numele
trasului sunt indicate mai multe locuri, cecul este platibil la primul loc
aratat (art 2 alin 2). Daca in inscris nu este mentionat nici un asemenea
loc, cecul este platibil la locul unde trasul are principalul centru de
activitate (art. 2 alin 3).
Totodata, cecul care nu cuprinde locul unde a fost emis se
considera semnat la locul aratat langa numele tragatorului (art. 2 alin. 4).

§5. Transmiterea cecului

Prin natura sa, cecul este un titlu transmisibil. Intrucat este un titlu
de plata, circulatia sa este mult mai restransa, spre deosebire de cambie si
de bilet la ordin, cu care prezinta insa si numeroase asemanari.
Putem spune ca modul de transmitere a cecului depinde de forma
sa. Cecul, astfel cum a considerat doctrina, analizand dispozitiile
articolului 5 si ale articolului 15 din legea 59/1934, poate fi la ordin, la
purtator sau nominativ.
a. La ordin este considerat cecul stipulat platibil unei anumite
persoane cu sau fara clauza expresa „la ordin”. Acest tip de cec este
transmisibil prin gir.
Cecul poate fi girat si in folosul tragatorului sau a oricarui alt
obligat. El trebuie sa fie neconditionat si integral, sub sanctiunea nulitatii.
Girul trebuie sa fie scris pe cec sau pe un adaos al acestuia si sa fie
semnat de girant.
Ca o consecinta a faptului ca cecul nu poate fi acceptat si totodata a
faptului ca trasul nu garanteaza plata, legea sanctioneaza cu nulitatea
girul trasului.
Ca si in materie cambiala, detinatorul unui cec transmisibil prin gir
este socotit posesor legitim daca justifica dreptul sau printr-o serie
neintrerupta de giruri, chiar daca ultimul gir este in alb.
b. Cecul la purtator poate fi emis prin clauza expresa „la purtator”
inscrisa de tragator pe titlu. Daca a fost stipulat platibil unei anumite
persoane, cu mentiunea „sau la purtator” ori cu alta mentiune echivalenta,
cecul este considerat, de asemeni, la purtator. In fine, cecul fara indicarea
beneficiarului este considerat la purtator.
Cecul la purtator circula prin simpla predare materiala in mainile
dobanditorului, girantii succesivi ramanand necunoscuti. Prin urmare,

100
posesorul titlului nu beneficiaza de garantiile ce insotesc in mod obisnuit
un cec girabil.
Consideram ca, avand in vedere si dispozitiile cuprinse in art. 21
din lege, circulatia cecului este stabilita de tragator in momentul emiterii
titlului. Astfel, conform prevederii legale, daca girul pus pe un cec la
purtator face pe girant raspunzator potrivit dispozitiilor referitoare la
regres, el nu transforma insa titlul intr-un cec la ordin.
c. Cecul nominativ cuprinde numele beneficiarului precum si
mentiunea „nu la ordin” ori o expresie echivalenta.
Acest cec se transmite prin cesiune, in conditiile dreptului comun.

§6. Avalul

Ca si cambia, plata unui cec poate fi garantata printr-un aval.

Avalul poate fi dat pentru intraga suma sau numai pentru o parte din
suma mentionata in titlu.
Avalul se da pe cec sau pe adaos si trebuie exprimat prin cuvintele
„pentru aval” sau prin alta formula echivalenta. Pentru a produce efecte,
trebuie semnat de avalist. Legea prezuma ca aval simpla semnatura a
avalistului pusa pe fata cecului, cu exceptia cazului in care este semnatura
tragatorului. Daca nu se arata pentru cine este dat, avalul se socoteste dat
in favoarea tragatorului.
Avalistul este tinut in acelasi mod ca si persoana pentru care a dat
avalul.
Elementul de diferentiere dintre avalul cambiei si avalul cecului
consta in faptul ca legea nu admite avalul din partea trasului, intrucat
acesta ar fi asimilabil unei acceptari, iar cecul, conform dispozitiilor art. 4
alin 1 din lege, nu poate fi acceptat.

§7. Plata cecului

§7.1. Pozitia juridica a trasului

Astfel cum am precizat si anterior, spre deosebire de cambie, care

in mod normal urmeaza sa fie acceptata de tras (cu exceptia cambiei cu
mentiunea „la vedere”), cecul nu poate fi acceptat. Mentiunea de
acceptare inscrisa in titlu este considerata nescrisa. Orice mentiune de
certificare, de vedere, sau alta echivalenta, inserata in titlu si semnata de
tras are numai efectul de a confirma existenta disponibilului si totodata
impiedica pe tragator sa-l retraga inainte de termenul de prezentare (art
4).
Datorita acestei prevederi legale, trasul nu are calitatea de debitor
de drept cambial fata de posesorul cecului, ci indeplineste numai functia

101
de platitor (solvens) pentru tragator. Prin urmare, trasul nu raspunde
pentru plata cecului, tragatorul fiind cel care isi asuma aceasta
responsabilitate. De aceea, legea prevede ca orice clauza prin care
tragatorul se descarca de aceasta responsabilitate se considera nescrisa
(art 13). In caz contrar, titlul nu ar mai avea nici un obligat la plata, cu
exceptia obligatilor de regres, in cazul in care acestia exista.

§7.2. Prezentarea la plata si plata cecului

Potrivit dispozitiilor art. 29 din lege, cecul este platibil la

prezentare, orice dispozitie contrara fiind considerata nescrisa. Inseamna
ca, plata cecului se efectueaza la prezentarea de catre posesor a cecului la
banca (tras).
Legea recunoaste si valabilitatea cecului postdatat, prevazand ca
cecul prezentat la plata inaintea zilei aratate ca data a emiterii este platibil
in ziua prezentarii.
Normele cadru ale BNR nr. 7/1994, reglementand o practica mai
veche,’ prevad ca, in baza unei intelegeri intre tragator si tras, poate
interveni o intelegere conform careia trasul va plati cecul numai dupa ce
tragatorul a avizat instrumentul respectiv. Aceasta intelegere nu poate fi
opusa posesorului, care are dreptul sa primeasca plata la prezentarea
cecului, in caz contrar normele cadru ar modifica dispozitiile unei legi.
Primirea avizului de catre societatea bancara din partea tragatorului nu
reprezinta o conditie pentru efectuarea platii, ci un procedeu suplimentar
de verificare a autenticitatii cecului si a identitatii posesorului (art 161 din
norme).
Cecul trebuie prezentat la plata in cadrul unor termene scurte.
Astfel, termenul pentru prezentarea la plata a cecului emis si platibil in
Romania este de 8 zile, daca cecul este platibil in localitatea unde a fost
emis si de 15 zile, daca cecul este platibil in alta localitate decat cea in
care a fost emis. Cecul emis intr-o tara straina si platibil in Romania
trebuie sa fie prezentat la plata in termen de 30 de zile, iar daca este emis
intr-o tara din afara Europei, in termen de 70 de zile.
Daca cecul este platibil in strainatate, legea locului platii va
reglementa termenele in care cecul trebuie sa fie prezentat la plata. Daca
legea straina nu distinge, urmeaza sa se aplice tot prevederile legii
romane.
Termenele incep sa curga din ziua prevazuta ca data a emisiunii.
Potrivit dispozitiilor art. 77 din lege, in calcularea termenului nu se
socoteste ziua in care acesta incepe sa curga.
Nu inseamna insa, ca daca posesorul nu prezinta cecul la plata
inainte de expirarea acestor termene, pierde dreptul de a cere trasului
plata. Sanctiunea prevazuta de lege in cazul nerespectarii termenelor

102
anterior prevazute este pierderea dreptului de regres impotriva girantilor
si garantilor cecului.
Tragatorul poate da insa ordin trasului de a nu plati suma inscrisa
in cec. Acest ordin produce efecte numai dupa expirarea termenului de
prezentare. Prin urmare, daca posesorul cecului nu a prezentat titlul la
plata in cadrul termenelor prevazute de art 30 din lege si tragatorul a dat
ordin trasului de a nu mai plati suma din cec, pierde dreptul de a cere
trasului plata.
Ca si in cazul cambiei, pentru a face o plata valabila, trasul este
obligat sa verifice indeplinirea conditiilor de forma ale cecului. Astfel
cum prevede si art 36 din lege, trasul care plateste un cec ce a fost girat
este dator sa verifice regularitatea girurilor, nu insa si autenticitatea
semnaturilor girantilor.
Trasul poate plati integral sau partial, posesorul cecului neputand
refuza o plata partiala. Totodata trasul, dupa ce a afectuat plata, poate
cere posesorului predarea inscrisului cu mentiunea achitat. In caz de plata
partiala trasul poate cere sa se faca pe inscris mentiune despre aceasta
plata si sa dea o chitanta.
Plata cecului de catre tras libereaza pe toti obligatii cecului.
Tot ca o consecinta a reformei sistemului de plati si decontari s-au
adus modificari in ceea ce priveste si prezentarea la plata a cecului.28
Astfel prezentarea unui cec la plata se poate face in original sau
prin trunchiere.
Prin trunchiere se intelege procedeul informatic care consta in
urmatoarele operatiuni succesive:
- transpunerea in format electronic a informatiilor relevante de pe
cecul original;
- reproducerea imaginii cecului original in format electronic; si
- transmiterea informatiei electronice obtinute prin operatiunile
prevazute la lit. a) si b) catre institutia de credit platitoare.
Prezentarea la plata a unui cec prin trunchiere produce aceleasi
efecte juridice ca si prezentarea la plata a cecului original, cu
conditia ca acesta din urma sa fi fost emis cu respectarea
prevederilor legii.
Institutiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii, cu
conditia ca intre ele sa existe o conventie prealabila in contextul
unui aranjament de plata sau o conventie constand in aderarea lor
la un sistem de plati.
Informatiile relevante pentru trunchiere, cuprinse in cecul original,
sunt stabilite potrivit conventiilor prealabile.

28
Ordonanta de Urgenta nr.38/26 martie 2008 pentru modificarea si completarea Legii 59/1934 asupra
cecului

103
 Imaginea cecului original reprezinta copia electronica a cecului
original.
Imaginea cecului original trebuie sa respecte standardele stabilite
potrivit conventiilor prealabile.
Momentul receptionarii, de catre institutia de credit platitoare,
respectiv de catre un sistem de plati, a informatiilor relevante pentru
trunchiere si a imaginii electronice a respectivului cec, constituie
momentul prezentarii la plata.
Transmiterea, catre institutia de credit platitoare a informatiilor
relevante si a imaginii cecului, prin trunchiere, trebuie realizata astfel
incat sa se asigure autenticitatea si integritatea acestora, prin utilizarea
oricaror procedee tehnice admise de lege.
Cand prezinta la plata un cec prin trunchiere, institutia de credit
este obligata:
- sa verifice daca cecul original respecta in forma si continut
prevederile legale, inclusiv regularitatea succesiunii girurilor, cu
exceptia autenticitatii semnaturilor tragatorului si girantilor;
- sa garanteze acuratetea si conformitatea informatiilor relevante
pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cecul original,
precum si conformitatea imaginii cecului cu cecul original.

§7.3. Consecintele neplatii cecului

Refuzul total sau partial la plata al unui cec prezentat la plata prin
trunchiere se face in forma electronica, de catre institutia de credit
platitoare. In baza refuzului, institutia de credit care detine cecul original
va inscrie pe acesta:
- data prezentarii acestuia la plata, spre a se constata daca
prezentarea s-a efectuat in cadrul termenului de 15 zile ; 30 zile – cecul
emis intr-o tara straina si platibil in Romania ; 70 zile cand este emis in
afara Europei;
- declaratia de refuz, datata si semnata de catre reprezentanti legali
sau imputerniciti ai acestora.
Mentiunile inscrise pe cecul original, constituie dovada refuzului
de plata.
Consecintele neplatii cecului prezinta particularitati insemnate
comparativ cu cambia. Spre deosebire de aceasta din urma, posesorul
cecului nu are actiune directa fata de tras, intrucat acesta nu este decat un
solvens fata de tragator. Astfel cum am precizat si anterior, trasul nu este
un debitor de drept cambial.
Beneficiarul cambiei are la dispozitie insa actiunile de regres
impotriva girantilor, tragatorului si avalistilor acestora, care sunt tinuti

104
solidar. Prin urmare beneficiarul cecului are dreptul de urmarire
impotriva tuturor, individual sau colectiv, fara a fi tinut sa observe
ordinea in care s-au obligat.
Exercitarea regresului este conditionata de indeplinirea unor
formalitati. In primul rand posesorul trebuie sa fi prezentat cecul la plata
in termen si in al doilea rand refuzul de neplata trebuie constatat inainte
de expirarea termenului de prezentare, cu respectarea dispozitiilor art 43
din lege.
Astfel, in primul rand refuzul de plata poate fi constatat fie printr-
un act autentic (protest), fie printr-o declaratie a trasului scrisa si datata
pe cec, cuprinzand ziua cand a fost prezentata la plata, fie printr-o
confirmare oficiala datata a unei case de compensatii.
Totodata, posesorul trebuie sa faca avizarile necesare (art 45 din
lege), in caz de nerespectare a acestor obligatii nu decade insa din
actiunea de regres, ci doar este raspunzator de daunele cauzate prin
neglijenta sa, fara ca acestea sa depaseasca suma din cec.
Este de subliniat faptul ca, posesorul pastreaza drepturile sale
impotriva tragatorului, chiar daca cecul nu a fost prezentat in timp util
pentru plata sau nu s-a intocmit protestul pentru neplata sau un act
echivalent (art 43 alin 2).
Aceasta dispozitie isi gaseste justificarea in faptul ca la baza
emiterii cecului s-a aflat o creanta a posesorului titlului impotriva
tragatorului, creanta ce trebuia incasata de la tras. Atata vreme cat
posesorul nu a fost satisfacut in pretentiile sale, chiar cu nerespectarea
formalitatilor prevazute de lege pentru plata, el se poate intoarce
impotriva debitorului sau, tragatorul. Daca trasul fara vreun motiv
intemeiat refuza plata, raspunde fata de tragator, iar nu fata de posesor, cu
privire la care nu are nici o obligatie.
Potrivit legii, posesorul poate cere pe cale de regres suma aratata in
titlu, dobanda legala, calculata de la prezentare si cheltuielile facute cu
urmarirea. Obligatul de regres care a facut plata cecului poate cere de la
girantii sai intreaga suma platita, dobanda legala la aceasta suma, socotita
din ziua cand a platit suma, precum si cheltuielile facute. Actiunile de
regres ale posesorului cecului se prescriu in termen de 6 luni de la data
expirarii termenului prezentarii cecului pentru plata, iar actiunile de
regres ale diferitilor obligati la plata cecului se prescriu, de asemenea,
intr-un termen de 6 luni, calculat insa din ziua in care obligatul a platit
cecul sau din ziua in care actiunea de regres a fost pornita impotriva sa..
In materia cecului se vor aplica aceleasi dispozitii ca pentru cambie
si bilet la ordin si in ce priveste valoarea de titlu executoriu a cecului,
opozitia la executare, exceptiile ce pot fi opuse de debitor, actiunea
cauzala si actiunea de imbogatire fara cauza.

105
 §8. Tipuri de cecuri

Legea 59/1934 reglementeaza anumite specii ale cecului, stabilind

unele reguli cu caracter particular. Fac parte din aceasta categorie cecul
barat, cecul platibil in cont, cecul netransmisibil, cecul de calatorie si
cecul circular.

§8.2. Cecul barat

Cecul ordinar fiind transmisibil prin gir sau fiind la purtator poate
fi relativ usor furat sau pierdut si incasat de o alta persoana decat
beneficiarul lui.
Legea, pentru a garanta plata in mainile adevaratului beneficiar, a
reglementat in articolele 38 si 39 cecul barat.
Cecul barat este un inscris care cuprinde pe fata sa doua linii
paralele executate de tragator sau de posesorul cecului. Daca intre cele
doua linii nu se indica nimic sau se face mentiunea „societate bancara”
sau un alt termen echivalent, bararea este generala. Daca intre cele doua
linii se afla denumirea unei societati bancare, bararea este speciala.
Cecul cu bararea generala nu poate fi platit decat unei societati
bancare sau unui client al trasului.
Cecul cu bararea speciala nu poate fi platit de tras decat
societatii bancare inscrise in cec sau, daca aceasta este trasul, unui
client al acestei societati bancare. Cu toate acestea, societatea bancara
indicata poate recurge pentru incasare la o alta societate bancara.
Bararea generala va putea fi transformata in barare speciala,
trecandu-se intre bare denumirea unei societati bancare, insa bararea
speciala nu poate fi transformata in barare generala. Mai mult decat atat,
legea prevede in mod expres ca taierea (stergerea) liniilor sau denumirii
societatii bancare inscrise se socoteste ca si cum nu ar fi fost facuta.
Daca s-ar fi procedat in alt mod, scopul urmarit prin introducerea
cecului barat nu ar mai fi fost atins, intrucat orice persoana de rea credinta
ar fi putut sterge barele si denumirea bancii si cere plata.
Nici o banca nu poate dobandi un cec barat decat de la unul din
clientii sai sau de la o alta banca si nici nu are dreptul sa-l incaseze pentru
alte persoane decat acestea.
Se poate intampla ca intr-un cec sa existe mai multe barari
speciale. Legea permite insa plata numai in cazul a doua barari din care
una pentru incasare prin intermediul unei case de compensatii.
Trasul si societatea bancara care nu respecta dispozitiile legale
privind acest cec raspund pentru paguba cauzata pana la concurenta
valorii cecului.

106
 §8.3. Cecul platibil in cont

In acelasi scop al remedierii riscurilor pe care le prezinta libera

circulatie a cecurilor ordinare, a fost creat si cecul platibil in cont.
Acest cec este un inscris in care sunt inserate, transversal, pe fata
cecului, cuvintele „platibil in cont”, „numai prin virament” sau alta
expresie echivalenta. In acest caz, trasul va putea efectua numai o
operatiune de scripte (credit in cont, virament sau compensatie) care
echivaleaza cu plata. Este interzisa practic, de catre tragator sau de catre
posesor, plata in numarar.
Astfel cum prevede legea, stergerea unei asemenea mentiuni se
socoteste ca si cand nu ar fi facuta.

§8.4. Cecul netransmisibil

Astfel cum prevede art. 41 din lege, un cec emis cu clauza

„netransmisibil” nu poate fi platit decat primitorului sau, la cererea
acestuia, sa fie creditat in contul sau curent.
Motivul introducerii acestui fel de cec este acela ca, prin cecul
barat, nu se poate evita complet pericolul furtului si abuzurilor care se pot
face prin giruri false sau in alb.
Primitorul nu poate gira cecul decat unei societati bancare si numai
pentru incasare, fara ca aceasta sa-l poata gira mai departe.
Clauza netransmisibilitatii trebuie pusa chiar de societatea bancara,
la cerea clientului.
Societatea bancara care nesocoteste clauza netransmisibilitatii
raspunde de plata facuta.
§8.5. Cecul de calatorie
Pentru ca o persoana care calatoreste sa nu fie nevoita a purta
asupra sa o anumita suma in numerar, legea a reglementat cecul de
calatorie.
Cecul de calatorie conditioneaza plata de existenta pe titlu, in
momentul prezentarii la plata, unei a doua semnaturi, identica cu a
beneficiarului.
In mod concret, la data emiterii, beneficiarul semneaza pe titlu in
fata emitentului, iar la data prezentarii la plata - in alta localitate unde se
gaseste o sucursala a bancii emitente sau un corespondent al sau -
semneaza inca o data in fata platitorului. Prin compararea celor doua
semnaturi se verifica identitatea beneficiarului.

§8.6. Cecul circular

107
 Conform dispozitiilor art 79 din lege, cecul circular este un titlu de
credit la ordin, emis de o societate bancara sau de alta institutie de credit,
anume autorizate, pentru sume ce le are disponibile de la primitorii
cecurilor in momentul emisiunii, platibil la vedere in oricare din locurile
aratate de emitent.
Spre deosebire de cecul ordinar, in cecul circular obligatia
societatii bancare este definitiva si primitorul cecului are garantia ca va
gasi, in toate locurile indicate pe cec, proviziunea necesara.
Societatea bancara sau institutia de credit emitenta trebuie sa
depuna la Banca Nationala a Romaniei o cautiune in conditiile prevazute
de art 79 din lege.
Pentru a fi valabil, cecul circular trebuie sa cuprinda urmatoarele
mentiuni obligatorii: denumirea de „cec circular” in cuprinsul titlului;
promisiunea neconditionata de a plati la vedere o anumita suma de bani;
numele si prenumele primitorului; aratarea datei si locului emiterii
cecului, semnatura emitentului. Daca lipseste vreuna din conditiile
enuntate, titlul nu are valoarea de cec circular.
Acestui cec îi sunt aplicabile toate dispozitiile cambiale privitoare
la gir, plata, protest si regres, afara de cazul in care legea dispune altfel
(art 83 din lege).

CAPITOLUL I I

TITLURILE REPREZENTATIVE ALE MĂRFURILOR

Secţiunea 1. Conosamentul;

Secţiunea 2. Recipisa –warant;

CAPITOLUL III

VALORILE MOBILIARE

Secţiunea 1. Acţiunile emise de societăţile de capital

Secţiunea 2. Obligaţiunile emise de societăţile de capital

Secţiunea 3. Acte juridice având ca obiect titlurile de credit

108
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român,

Ed.revizuită, Bucureşti, 2003
2. Stanciu D.Cărpenaru, Cătălin Predoiu, Sorin David,
Ghe.Pipera, Societăţile comerciale, Bucureşti, 2001.
3. Constituţia României.
4. E. Florescu, Andreea C. Târşia, Drept comercial, Sibiu
2009;
5. E. Florescu, Regimul juridic al titlurilor de credit şi al
valorilor mobiliare, Bucureşti , 2006;
6. E. Florescu , Regimul juridic aplicabil acţiunilor şi
obligaţiunilor societăţilor comerciale, Sibiu, 2006
7. E. Florescu, Dreptul concurenţei Sibiu, 2005.
8. Codul comercial.
9. Codul civil.
10. Codul de procedură civilă.
11. Legea nr.31/1990, republicată privind societăţile
comerciale.
12. Legea nr.26/1999, republicată privind registrul
comerţului.
13. Legea nr.11/1991, privind combatarea concurenţei
neloiale.
14. Legea nr.82/1991, legea contabilităţii.
15. Legea nr.99/1999 privind unele măsuri pentru
accelerarea reformei în economie.
16. Legea nr.58/1934 privind cambia şi biletul la ordin.
17. Legea nr.59/1934 privind CEC-ul;
18. Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa;
19. Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital;

Facultativ:
20. Legea nr. 337/2006 pentru aprobarea O.U.G nr.34/2006 privind
atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de
concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de
servicii;

21. Legea nr.325/14 iulie 2006 privind serviciul public de alimentare

cu eneregie termică;
22. Legea nr. 554/2004 privind contenciosul admninistrativ;
23. Legea nr.215/2001, republicată, Legea administraţiei publice
locale;

109
24. Ordinul M.E.F. nr. 915/2008 pentru aprobarea conditiilor
contractuale generale si speciale la Încheierea contractelor de
lucrari a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 424 din
05.06.2008;
25. Ordinul A.N.R.M.A.P. Nr. 155/2006 privind aprobarea Ghidului
pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice.

TITULAR DE CURS

110