LUCRARE DE SEMINAR

MANASTIREA AGAPIA

PROFESOR :STEFAN GOROVEI STUDENT:VASILE-VLEJU ANDREI

 Agapia Veche si Agapia Noua. Scurt istoric

Agapia Veche

Manastirea Agapia Veche

Inceputurile Manastirii Agapia au pornit de pe inaltimile muntilor si s-au

pogorat treptat, de-a lungul timpului pe valea dintre munti, locul in care se afla si
astazi manastirea, invesmantata in alb, inconjurata de ziduri groase si case,
precum o cetate in inima muntilor si a naturii. Parca un suflu de viata este inchinat
Domnului intr-o cetate a tacerii, in care linistea este umbrita doar de sunetul
clopotelor si de cantecele pasarilor.
Potrivit unei traditii care a fost consemnata in unele manuscrise vechi1 si pastrata
pana in zilele noastre, viata monahala din aceste meleaguri a fost intemeiata de un
ieroschimonag pe nume Agapie, provenit de la Manastirea Neamtu. In a doua
jumatate a secolului XVI-lea s-a retras in aceasta regiune imreuna cu cativa ucenici
si a ridicat un schit modest de lemn intr-o poiana numita pana in zilele noastre
"Livada parintilor"2. De la acest sihastru manastirea a primit numele de manastire a
dragostei crestine si acelasi nume l-au ulterior si muntii din jur, valea, paraul, iar mai
tarziu si satul. In scurt timp, mica asezare sihastreasca, a fost distrusa de o avalansa
de zapada, calugarii fiind nevoiti sa construiasca o noua biserica din lemn si chilii
mai la vale, in Poiana lui Eufrosin". Biserica a primit un hram mai putin obisnuit in

1
Ep. Melchisedec Ştefănescu, Viaţa Mitropolitului Grigorie Ţamblac, Revista Istorică Arheologică şi
Filologică, an II, vol. I, pag. 49
2
Pr. N. Daranga, Istoria Sfintei Manastiri Agapia din Judetul Neamt, p. 17, Iasi, 1908
acele zile, un hram sihastresc3 - Manastirea Sfantului Arhanghel Mihail din Colose,
hram care s-a pastrat pana in zilele noastre. Nici noul lacas pustnicesc nu a avut o
viata indelungata, astfel ca spre sfarsitul secolului al XV-lea, calugarii sihastri au
purces la construirea unei noi biserici de chilii pe povarnisul muntelui, actualul loc al
Manastirii Agapia Veche. Nu se poate spune exact momentul celei de-a treia
stramutari a calugarilo, dar, dupa cum arata Sinodicul manastirii, aceasta dateaza
"din timpurile cele mai antice ale infiintarii tagmei monahicesti4”. O alta marturie
despre vechimea Manastirii Agapia o reprezinta mentionarea ei pe lista manastirilor
din timpul domniei lui Stefan cel Mare - lista gasita intre documentele Mănăstirii
Neamţu5.

Începând cu secolul al XV-lea, manastirea incepe sa fie sporadic pomenita in

diverse documente, prima mentiune documentara dateaza din anul 1437 - Hotarnica
lui Ilies Voda, prin care se stabilea hotarul intre Manastirea Agapia si Manastire
Neamtului cu care se invecina6. Agapia este trecuta in lista manastirilor din timpul
domniei lui Stefan cel Mare, lista gasita intre documentele Manastirii Neamt, pe cand
Agapia avea 15 – 20de calugari7. In anul 1452, un calugar pe nume Teoctist scria un
Apostol slavon cu o caligrafie regulata, dupa modelul Tetraevangheliarului Gavril
Uric8, apostol care ar fi putut fi o buna marturie despre inceputurile Agapiei daca nu
s-ar fi pierdut in devastatorul incendiu din 1903.
Biserica construita de monahi spre sfarsitul secolului al XV-lea, cu siguranta
modesta, de proportii reduse, ajunsese neincapatoare, caci faima sihastrilor
agapeni facuse sa se adune sobor mare de parinti si frati, iar vestea despre viata lor
imbunatatita ajunsese si la curtea domneasca a lui Petru Rares. Pomelnicul vechi al
manastirii Agapia, numeste drept primii ctitori de rang domnesc pe Petru Rares, si
Doamna sa Elena care au construit o biserica mare de piatra cu hramul Sfintii
Arhangheli Mihail si Gavriil si au inzestrat manastirea cu multe odoare si mosii,
probabil in prima lor domnie, (1527-1538), sau poate in a II-a domnie (1541-1546).
De acum inainte manastirea va fi des mentionata in diverse documente urice,
hrisoave, ispisoace, prin care se donau Agapiei anumite mosii, livezi, sate cu case,
obcine, precum si inhotarnice si acte de impacare cu manastirile vecine ridicate pe
terenul Agapiei. Aproape toti domnitorii Moldovei au dat hrisoave si urice de danii
sau au intarit sub semnatura daniile facute manastirii Agapia de catre domnitorii
inaintasi.
O alta marturie din acele timpuri stravechi este o cruce cu opt brate facuta de

3Narcis Creţulescu, Istoria Sfintei Mănăstiri Agapia din deal şi din vale ( cu Mănăstirea Văratec),
Manuscrisul numărul 163 din anul 1907, Mănăstirea Neamţ, p. 7

4
Sinodicul Mănăstirea Agapia

5
Pr. N. Dărângă, Istoria Sfintei Mănăstiri Agapia din Judeţul Neamţ, Iaşi, 1908, p. 11

6 Ibidem, p. 12
7
Pr. N. Daranga, op. cit., p. 14 si Sinodicul Manastirii Agapia, manuscris de Gherman Ionescu,
Arhim., 1869, p. 232

8 N. Creţulescu, op. Cit., p. 7, şi Ep. Melchisedec Ştefănescu, Notiţe Istorice şi arheologice de la 48

de mănăstiri, Bucureşti, 1885, p. 40
staretul Silioan, care, dupa cum arata inscriptia "a fost data manastirii Agapia in anul
7101(1593) aprilie 10"; astazi aceasta cruce se afla la Muzeul National de Arta din
Bucuresti.
Dupa mai mult de doua secole de vietuire intr-un loc stramt, anevoios, muntos,
inundat de ape siliti de imprejurari (numarul lor crescuse foarte mult), sihastrii au
cautat un loc mai lesnicios, mai indemanatic pentru nevoile lor. Astfel, pe la inceputul
secolului XVII calugarii isi stramuta intreaga gospodarie pe locul unde astazi se afla
Manastirea.

Agapia (Agapia din Vale) si tot aici construiesc o bisericuta din lemn pentru
pravila monahilor aflati la ascultare la gospodaria manastirii. Se pare ca pe locul
acestei prime bisericute a fost ridicata apoi Biserica Sfantului Ioan Bogoslovul, care
se afla astazi in cimitirul manastirii.

Ctitoria lui Petru Rareş de la Agapia Veche a avut mult de suferit în timp, dar
a fost refăcută în repetate randuri prin bunavoinţa mai multor persoane: Anastasia
Doamna, soţul Duca Voda (1680), schimonahia Sevastia Munteanca (1831),
Mitropolitul Veniamin Costachi (a sprijinit cu fonduri refacerea integrală a schitului), I.
D. Ştefănescu, preoţii soborul mănăstirii (1935); Ieromonahul Ghervasie Hulubaru a
pictat biserica (1963), ulterior refăcută şi pictată de ieromonahul Bartolomeu Florea
(1992).

Agapia Noua

Odata cu strămutarea gospodariei, călugării s-au mutat şi ei în vale, în vechiul

aşezămant sihăstresc rămanand numai schivnicii bătrani nevoitori şi iubitori de
linişte.
Mănăstirea Agapia Veche rămanea un schit dependent de noua manastire ce avea
de gand sa se reconstruiasca. In vale insa bisericuta din lemn era neincapatoare
pentru numarul mare al calugarilor pentru care fratele domitorului Vasile Lupu,
Hatmanul Gavriil si sotia sa Liliana, s-au hotarat "sa zideasca cu cheltuiala lor o
biserica mare, care a fost la inceputurile ei daca nu de stralucirea Trei Ierarhilor,
daca nu cel putin in acelasi stil".
Pentru constructia bisericii a fost angajat un vestit arhitect din acea vreme,
Enache Ctisiconstantinopolitanul, arhitect de curte a lui Vasile Lupu. Dupa cum lesne
se poate observa in pisania scrisa cu litere slavone sapate in piatra, asezata pe fata
sudica a bisericii , deasupra usii de intrare, constructia bisericii a durat doi ani: "In
numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Iata eu robul lui Dumnezeu, Gavriil
Hatman, cu Cneaghina Liliana, facut-am si am zidit aceasta Manastire Agapia din
nou zidita, in zilele blagocestivului si de Hristos iubitorului Domnului Nostru Vasile
Lupu Voievod. Si s-a inceput zidirea in anul 7150 (1642) octombrie 16 zile si s-a
savarsit la anul 7152 (1644) septembrie in 3 zile si s-au sfintit in anul 7155 (1647)
septembrie 12".
 Manastirea Agapia Noua

De la terminarea Bisericii pana la sfintirea ei au mai trecut trei ani, timp in care
s-au mai construit si careul de chili ce formeaza zidul incintei, cu turla clopotnita spre
rasarit. Ctitorii au inzetrat manastirea cu multe mosii, bani, stofe, diferite obiecte si
odoare sfinte. Hatmanul Gavriil impreuna cu sotia sa au comandat din timp, pentru
ziua sfintirii Bisericii o Evanghelie scrisa pe pergament in limba slavona si imbracata
cu ferecatura de aur. Copist vestit in vreme Ivancu de la Episcopia Radautilor, a
scris si impodobit Evanghelia cu frumoase miniaturi cu portretele Evanghelistilor si
cu bogate frontispicii pictate in aur. Tot atunci a mai daruit vechiului asezamant
monahal o cruce in opt brate, sculptata in miniatura, cu douasprezece mari de peste
an, imbracata in argint aurit filigranat, cruce care se pastreaza pana in ziele noastre.
Slujba de sfintire a noii manastiri Agapia a avut loc la 12 septembie 1647, si
afost oficiata de catre Mitropolitul Varlaam Motoc al Moldovei, inconjurat de un mare
sobor de preoti si calugari, ctitorii imreuna cu domnitorul Vasile Lupu si alti hatmani
si boieri. Sfantul Antimis, daruit Manastirii Agapia, la aceasta slujba de sfintire cu
semnatura Mitropolitului Varlaam Motoc se pastreaza in colectia Manastirii Secu.

Începand cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea pămantul Moldovei a

trecut prin vremuri grele datorită deselor cotropiri străine. Multe din odoarele atat de
valoroase date Agapiei au disparut de-a lungul timpului din cauza deselor jafuri,
incendii, razmerite.Astfel manastirile au fost pustiite si jefuite iar situatia lor generala
a devenit jalnica. O inflorire a vietii duhovnicesti dar si materiale a manastirilor a avut
loc la mijlocul secolului al XVIII-lea si s-a pastrat pana la Eteria din anul 1821, cand
manastirile au avut din nou de suferit din pricina turcilor.
De-a lungul timpului, numarul monahilor din Agapia a variat foarte mult. In
timpul manastirilor lui Stefan cel Mare aparea 15-20 de calugari Agapeni iar mai
tarziu, in documente erau mentionati mai multi 50-70, cresterea numarului lor fiind
explicata de inaltul nivel de viata duhovniceasca. Daca monahii din alte manastiri au
ramas vestiti argintari, sculptori, copisti, miniaturisti, pictori, monahii Agapiei au
ramas renumiti pentru marea lor sfintenie. Amintim aici doar cativa dintre ei: Cuviosul
Rafail, iar in vechile pomelnice cu titlul de Fericitul staret Rafail. Despre el a scris
mitropolitul Dosoftei in Prologariul din 1684: "Si dintre romani multi sunt care am
vazut viata si traiul sfant dar nu s-au cautat fara numai Daniil de la Voronet si Rafail
de la Agapia, am sarutat sfintele lor moaste9". Despre cuviosul Partenie tot
Mitropolitul Dosoftei scria ca: “ se minuna de viata lui imbunatatita” fiindca din viata
s-a aratat facatori de minuni. Civiosul Eufrosin care a impus viata de obste in randul
monahilor pe care ii avea sub ascultare, isi petrecea viata intr-o pururea trezvie, in
lacrimi si rugaciuni neincetate10.
Pe langa acestia multi pustnici au trait in acele vremuri stravechi prin muntii lui
Agapie, numele lor ramanand in locurile unde s-au nevoit: muntele Chiriac, muntele
Veniamin, poiana lui Serghie, poiana lui Pahomie, poiana lui Eufrosin, raul lui
Eftimie.
O schimbare radicala in viata manastirii Agapia a avut loc in vremea
Mitropolitului Veniamin Costachi. Marele Ierarh si carturar dorea sa imbunatateasca
viata manastirilor. Asfel la 10 iulie 1803, el se adreseaza domnitorului Alexandru
Moruzzi, o anafora prin care cerea mutarea manastirea Socola de langa Iasi, de la
manastirea Prepodoamna Paraschiva din acelasi loc, precum si a unor calugarite de
la schitul Varatec, la manastirea Agapia. Motivul acestei schimbari era faptul ca
aceste schituri nu se puteau intretine singure.
Prin aceasta mutare pe care intentiona sa o faca, mitropolitul urma sa
infiinteze un seminar pentru fii de preoti in cladirile Manastirii Socola. Manastirea
Agapia fiind foarte intinsa si cu multe averi, putea intretine numarul mare al
calugaritelor, iar monahii ramasi putini la numar, erau repartizati la manastirile din jur
pe 26 iulie 1803, domnitorul dadea hrisov prin care aproba toate cererile
miropolitului, dar , intampinand opozitia boierilor, hrisovul nu a putut fi pus in
aplicare. La staruintele mitropolitului, la 1 septembirie in acelasi an, domnitorul va da
un nou hrisov,prin care statorniceste definitiv infiintarea seminarului de la Socola.
Prin acelasi hrisov domnitorul Alexandru Moruzzi va stabili si pentru soborul de maici
ce avea sa se adune la Agapia, o forma de organizare de scoli, accentuand latura
duhovniceasca prin o randuire de duhovnici iscuriti.

Inainte de a termina mutarea calugaritelor din schiturile numite din manastirea

Agapia, mitropolitul Veniamin Costachi inainteaza o noua anafora domnitorului, prin
care se cerea acordul pentru a stramuta la Agapia si calugaritele de la schitul
Vanatorii Petrii si cele din schitul Garcina de langa Piatra Neamt, care aveau sa ia cu
ele o icoana veche bizantina a Maicii Domnului ce data din secolul al XIV-lea.

9
Pr. Liviu Stan, Sfinţi Români, Sibiu, 1945, p. 32

10
Ibidem, p. 54
Propunerea mitropolituluiera aprobata printr-un hrisov (28 septembrie 1803), in urma
caruia in aceeasi toamna s-au facut stramutarile pentru calugarii ramasi in
Manastirea Agapia, care au fost trimisi la manastirile din jur: Neamt, Rasca, iar
ultimul egumen al Agapiei, arhimandritul Sofronie, a fost mutat la Socola
administrator si duhovnic al seminarului. Potrivit hrisovului atat manastirea Agapia
cat si Manastirea Varatec si-au organizat viata dupa aceleasi reguli, Varatecul
ramanand dependent de Agapia pana in anul 1839, cand la interventia mitropolitului
domnitor Mihail Sturza ridica Varatecul la rang de Manastire.

Prima stareţa randuită la Agapia de către mitropolitul Veniamin Costachi, a

fost sora lui maica Elisabeta Costachi, care a condus mănăstirea timp de 30 de ani.
În timpul Eteriei cand mănăstirea a căzut pradă jafului şi focului, maica stareta
Elisabeta Costachi impreuna cu cateva ucenice au mers in Basarabia si au ramas
acolo 2 ani de zile pana la incetarea razmeritei. Odoarele manastirii au fost in parte
salvate de un duhovnic de la Manastirea Neamt pe nume Zosima care le-a adunat si
le-a ascuns cu grija intr-un munte in spatele manastirii si tot el dupa incetarea
tulburarilor, le-a readus in biserica. Reparatiile din biserica facute oarecum in graba
si superficial in urma distrugerilor Eteriei nu au avut o rezistenta prea mare.
O lucrare de restaurare ampla a bisericii Sfintii Voievozia fost inceputa de
maica stareta Tavefta Ursache, cea care l-a angajat pe pictorul Nicolae Grigorescu
sa picteze biserica proaspat refacuta. Incendiul devastator din vara anului 1903 a
distrus clopotnita, interiorul manastirii si chiliile ei si acoperisul bisericii cu cele doua
turle de lemn, ramanand in picioare numai turla zidita din piatra dar fara acoperis,
precum si 16 case din afara incintei. Rand pe rand s-a refacut intreaga manastire in
forma care se pastreaza astazi.

Biserica Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril

Biserica ridicată de Hatmanul Gavriil a fost construită pe un plan treflat

împărţit potrivit vechilor biserici, în pridvor, pronaos, naos şi altar, înaltată pe o
temelie solida de piatra brutape care au fost asezate ziduri groase de piatra ce iau
asigurat trainicia. Restaurarea facuta in anul 1823 dupa distrugerea din timpul
Eteriei, nu i-a modificat deloc arhitectura dovada fiind inscriptia facuta cu ocazia
reparatiilor: " biserica s-a meremetisit si s-a tencuit, inlauntru si pe dinafara si s-a
acoperit". Vechea biserica a avut la inceput doua turle mari, una de lemn si cea
existenta de piatra, asemenea bisericilor din acea vreme. Restaurarea care s-a facut
intre anii 1858-1862, lucrari executate sub influenta spiritului renascentist au adaugat
bisericii proscomidiarul, diaconiconul, un pridvor, cel vechi inchizandu-se in interiorul
bisericii. Noul pridvor are o camera de vesmantarie deasupra, cu o fereastra
rotunda, in stil clasic, de forma unei rozete. Tot la aceasta restaurare se adauga
bisericii inca doua turle mai mici care insa au fost mistuite de incendiul din 1903
biserica fiind restaurata ulterior
numai cu o turla.
Refacuta in doua randuri, Biserica Sfintii Voievozi a ajuns pana la noi mult
transformata, pierzandu-se o parte buna din forma ei originala. Se mai pastreaza
astazi din vechea biserica a Hatmanului Gavriil zidurile groase, continuate de cele
trei abside semicirculare strapunse de cate o fereastra, iar din partea superioara,
numai turla Pantocratorului in forma ei veche octogonală.
În anul 1975 cu ocazia unor lucrări pentru introducerea încalzirii centrale, in
biserica au fost descoperiti in peretii laterali din apropierea arcului ce desparte
naosul de pronaos, nisele mormintelor ctitorilor, frumos boltite cu ancadramente de
piatra sculptata. Se pare ca aceasta au fost zidite in urma modificarilor facute intre
anii 1858-1862.
In exterior biserica pare a reprezenta stilul romanic in formele lui cele mai
simple. Numai turla si soclul si-au recapatat la refacere infatisarea initiala, nu mai are
aspect de patra cioplita, incadrand cu pilastri in stil corintic, doar ferestrele si usile
toate elemente de factura neoclasica. Trei contraforti intaresc zidurile bisericii, unul
mai mic implantat in baza absidei centrale si alti doi pe peretii de sud si de nord a
caror baza sprijina in interior stalpii principali ai pronaosului. Deasupra usii de intrare
in biserica este pisania incrustata in piatra cu litere slavone si icoana hramului, Sfintii
Arhangheli Mihail si Gavriil - initiala pictata de Nicolae Grigorescu in 1858, dar din
cauza deteriorarii, a fost inlocuita in 1987 cu un mozaic realizat de A. Raducanu.
Turla bisericii are in exterior la baza octogonala care trei ocnite pe fiecare latura un
dublu rand de firide ingemanate, patru ferestre in axa, si cate patru contraforti in
diagonala reprezentand tipul clasic al turlelor moldovenesti din secolele XVI-XVII11.
Cu toate modificarile aduse de restaurari, biserica reproduce in linii mari
forma cladirii originale.
In urma restaurarii intre anii1858-1861 biserica a fost pictata de Nicolae
Grigorescu. In anii 1990 s-au facut ample lucrari de restaurare ale bisericii si picturii.

Manastirea Agapia Noua Pictura murala

Biserica Adormirii Maicii Domnului

A doua biserica a Manastirii Agapia in care se savarsesc zilnic serviciile religioase

este biserica Adormirii Maicii Domnului. Este asezata pe vale, in afara zidurilor de
incinta, in mijlocul caselor monahicesti, care formeaza un frumos careu in jurul ei.

11
George Balş, Biserici şi mănăstiri din Moldova în secolele XVII si XVIII, p. 87
 Biserica Adormirii Maicii Domnului
Neavand nici o inscripţie este greu sa se determinte exact anul în care a fost
contruită această biserică. Potrivit arhitecturii şi celor cateva notiţe înscrise in
Sinodicul Manastirii, Biserica Adormirea Maicii Domnului, care are si al doilea hram
Sfanta Mucenita Varvara de la 4 decembrie, ar fi luat fiinta in secolul al XVIII-lea, pe
timpul calugarilor. Construita din lemn cu o arhitectura frumos finalizata prin trei
turnuri octogonale si imbracata cu un acoperis de tabla, biserica a servit intotdeauna
ca o biserica de bolnita. In Sinodicul Manastirii este mentionata o reinnoire a ei in
anul 1854.
In alta parte, Sinodicul aminteste inca o noua reparatie capitala la biserica
Adormirea, pe timpul staretei Elisabeta Cerchez: “aceasa biserica fiind aproape in
ruina din cauza vechimii ei, la anul 1885 i s-a facut o reparatie radicala prin
staruintele si ravna sfintiei sale, Maicii Sarete actuale, monahia Elisabeta Cerchez,
contribuind la acea cheltuiala monahiile din sobor”12.
In anul 1946, in timpul staretiei maicii Agafia Velase, s-a infrumusetat
interiorul ei cu pictura in ulei de catre pictorul Constantin Negrescu din Roman, cu
cheltuiala Mitropolitului Irineu Mihalcescu, ulterior facandu-se o noua reparatie
(1981), prin care a spalat pictura de fum si s-a pictat din nou in fresca altarul bisericii
de catre ierodiaconul Bartolomeu Florea de la manastirea Sihastria.
Asa cum se prezinta astazi, biserica Adormirea este frumoasa, curate, intima
si inaltatoare, potrivita starii sufletesti de rugaciune.

12
Sinodicul, ms. f. 129.
 Biserica sfantul biserica Sfantul ioan Bogoslovul

Construita pe geana unei coline din partea de nord a manastirii, biserica Sfantul Ioan
Bogoslovul, vegheaza de pe inaltimea dealului, deschiderea larga a vaii Agapia si
colinele vecine, pana departe inspre Targul Neamt.

Situata in mijlocul cimitirului, sfantul Iobiserica “San Bogoslovul” a fost socotita

dintotdeauna ca cea dintai biserica din complexul Manastirii Agapia din Vale, ridicata
de sihastrii agapeni inaintea celei ctitorite de Hatmanul Gavriil. Biserica este
construita din lemn in formna de corabie, fara turle, foarte asemanatoare vechilor
biserici de lemn din Moldova secolelor XVI-XVII, cu un hram mai putin obisnuit
pentru aceste meleaguri moldovene, intalnita la biserica din cimitirul Manastirii
Neamt.
In timpul Eteriei de la 1821 biserica a fost arsa de turci si refacuta sub domnia
lui Mihai Sutu în forma veche13. Mai tarziu, în anul 1883 cand s-au facut reparaţii, a
fost construită şi gropniţa de sub biserică, pentru pastrarea osemintelor maicilor
deshumate14.
Reparatii de intretinere s-au facut acesei biserici de-a lungul anilor, insa o
reparatie mai ampla a avut loc in anul 1977, cand a fost reinnoit intreg exteriorul si
interiorul ei, fiind inzestrata totodata cu mobilier si strane noi, parchet pe jos, iar
peretii au fost impodobiti cu pictura in fresca, executata cu mult artistic de
ierodiaconul Bartolomeu Florea, din Manastirea Sihastria.

13
Pr. N. Daranga, op. cit., p. 102

14
Sinodic, ms., f. 129.
 Paraclisul Adormirii Maicii Domnului

Paraclisul Adormirii Maicii Domnului

Paraclisul, situat in corpul de chilii al staretiei, pe latura de sud al incintei, este

rodul dorintei mitropolitului Veniamin Costachii si al surorii sale Shimonahia
Elisabeta Costachi, prima stareta a manastirii Agapia, pentru constructia caruia a
lasat o mie de galbeni imparatesti. Duhovnicul Calistrat a mai daruit si el paraclisului
o suma mare de galbeni pentru constructia lui si a oferit atat paraclisului cat si
bisericii Sfintii Voievozi mai multe obisecte valoroase. Cuprins in zidul de incinta,
paraclisul prezinta in interior o arhitectura potrivit sistemului clasic de boltire, sustinut
pe arce care se suprapun. Intrarea in el se face pe la parter unde are un mic pridvor
si scari de urcat la etaj.
Dupa cum lesne se poate observa in pisania de deasupra usii de la intrare,
paraclisul a fost ridicat in anul 1847, dar incendiul din anul 1903, l-a distrus in buna
parte. Dupa restaurare, cu binecuvantarea mitropolitului Pimen al Moldovei, s-a adus
catapetesma paraclisului Sfantului Gheorghe de la manasitirea Bisericani,
catapeteasma cu picturi din secolul al XIX-lea, asezata pe arcul altarului. Ultimul
registru al acestui iconostas, al Proorocilor Vechiului Testament, se pastreaza in
muzeul manastirii.
La proscomidiarul acestui paraclis sta zugravit pe placa de lemn, frumos
sculpata si ornaa cu litere aurii pomelnicul ctitoricesc din acel timp, intitulat:
“Pomelnicul Prea Sfintitului nostru Mitropolit Veniamin Costache la paraclisul Prea
Sfintiei Sale din staretia Manastirii Agapia, unde se praznuieste Nasterea Prea
Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria”. pomelnicul incepe cu “
Veniamin mitropolit, Elisabea Schimonahie, stareta”, urmeaza apoi parintii “Grigore
si Maria”, continua cu fratii mitropolitului si alte rudenii.
In urma unor alte interventii pentru reinnoirea si infrumusetarea paraclisului
intre anii 1968-1969, interiorul a fost pictat in fresca de profesorul pictor Neculai
Soica. Alaturi de hramul principal Nasterea Maicii Domnului, paraclisul are si
hramurile Duminica tuturor Sfintilor, Sfantul Ierarh Nicolae, Sfanta Cuvioasa
Parascheva.
In prezent paraclisul este pus la dispozitia elevilor Seminarului, pentru
practica liturgica si pentru rugaciune.
Bibliografie

Ep. Melchisedec Ştefănescu, Viaţa Mitropolitului Grigorie Ţamblac, Revista Istorică Arheologică şi
Filologică, an II, vol. I, pag. 49

2
Pr. N. Daranga, Istoria Sfintei Manastiri Agapia din Judetul Neamt, p. 17, Iasi, 1908

3 Narcis Creţulescu, Istoria Sfintei Mănăstiri Agapia din deal şi din vale ( cu Mănăstirea Văratec),
Manuscrisul numărul 163 din anul 1907, Mănăstirea Neamţ, p. 7

4 Sinodicul Mănăstirea Agapia

5Pr. Liviu Stan, Sfinţi Români, Sibiu, 1945, p. 32

6 George Balş, Biserici şi mănăstiri din Moldova în secolele XVII si XVIII, p. 87