Dezvoltarea aparatului dento-maxilar.

Factorii ce influenţează dezvoltareaaparatului dento-

maxilar.
Scopul este de a studia :a)Dezvoltarea embriologică a feţei
b)
Creşterea şi dezvoltarea cranio-facială, mecanismele de creştere osoasă.
c)
Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare. Numarul de ore şi locul realizării lecţiei practice: 6
ore, cabinetul ortodontic.
Actualitatea temei
Dezvoltarea embrionară a masivului facial are loc în timpul neurulaţiei di
n foiţaectodermică. Partea cefalică apare în săptămâna a 4-a a dezvoltarii
i n t r a u t e r i n e . Tubul neural se dezvoltă în partea cranială şi, la început, prezintă trei
vezicule: prozencefalmezencefalrombencefal.Datorită acestei evoluţii, tubul neural va depăşi
cranial notocordul. În această perioadăse formează inima, caudal de cap,
determinănd proeminenţa cardiacă.Proeminenţa determinată de creşterea encefalului este
denumită tubercul fronto- nazal
şir e p r e z i n t ă t o t a l i t a t e a e l e m e n t e l o r m e z o d e r m a l e , e c t o d e r m a l e ş i m
ezenchimale,importante în dezvoltarea encefalului. Celulele creste
l o r n e u r a l e m i g r e a z ă ş i s e diferenţiază, dând naştere elementelor faciale.

Fig.1.1. Dezvoltarea cefalică la sfârşitul primei luni i.u.

La nivel cefalic celulele crestei neurale se distribuie în:
•
celule dispersate la nivelul suprafeţei epiteliale (celulele pigmentare)agregate în diverse structuri
cohensive , asemănătoare cu ale ganglionior nervoşi;
•
celule diferenţiate în mezenchimul de la nivelul masivului facial(os, cartilaj, ţesut conjunctiv,
muşchi, celule dentare).Din partea dorsală a sacului vitelin se formează tubul intestinal, partea
cea mai cranianăfiind reprezentată de faringele primitiv. Între cele două proeminenţe fronto-
nazală şicardiacă există o depresiune profundă, stomodeumul sau
gura primitivă închisă demembrana orofaringiană. Mezodermul ce inconjoară orificiul bucal
primitiv se dezvoltăfoarte repede, iar creşterea sa accentuată va determina apariţia unor
proeminenţe situateîn jurul stomodeumului, unele formate pe seama primului arc branhial, iar
altele peseama celorlalte regiuni limitrofe, dând naştere mugurilor faciali.
Mugurii faciali
După dispariţia membranei buco-faringiene, orificiul comun nazo-bucal are la începutun
contur aproximativ pentagonal, ale cărui laturi sunt formate de mugurii faciali.Mugurii faciali
sunt:- un mugur frontal, ce formează latura transversală superioară a pentagonuluistomodeum;-
doi muguri nazali interni;- doi muguri nazali externi;- doi muguri maxilari superiori, ce formează
laturile oblice supero-laterale;- doi muguri mandibulari, ce formează laturile oblice infero-
laterale.

Formarea palatului primar

Mugurele frontal iniţial determinat prin proeminenţa prozencefalului este
sediuld e z v o l t ă r i i m u g u r i l o r n a z a l i i n t e r n i ş i e x t e r n i . Î n t i m p u l c e l e i d e a 6 -
a s ă p t ă m â n i , mugurii maxilari fuzionează cu mugurii nazali externi şi interni şi realizează un
masivcelular mezenchimatos continuu - palatul primar. Aceste contacte fuzionale
ectodermiceconstituie peretele epitelial Hochstetter, care dispare la sfârşitul
săptămânii a 7-a prinapoptoză.
Formarea palatului secundar
Lamele palatine provenite din părţile laterale ale mugurilor maxilari
intersecteazăv e r t i c a l f e ţ e l e l a t e r a l e a l e l i m b i i , a p o i s e r i d i c ă d e a s u p r a f e ţ e i
d o r s a l e a a c e s t e i a ş i fuzionează pentru a forma palatul secundar. În locul de unire
a lamelor palatine şi aa c e s t o r a c u s e p t u m u l n a z a l , p o t p e r s i s t a r e s t u r i
epiteliale cunoscute sub denumirea perlele Lebouch. Unirea palatului
p r i m a r c u c e l s e c u n d a r s e f a c e p r i n p r o c e s u l d e mezodermizare. În vecinătatea
liniei mediane, în procesul mezodermizării, se contureazăcanalul nazopalatin, în formă de
Y, cu două orificii superioare şi unul inferior. În acestmoment, cavitatea bucală şi cavităţile
nazale sunt complet separate.În concluzie, din mugurii nazali interni va deriva lama
perpendiculară a etmoidului,septul nazal, osul incisiv, regiunea centrală a buzei superioare.
Mugurii nazali participăla formarea palatului primar. Din mugurii nazali externi provin
partea superioară şiinternă a orbitei şi părţile laterale ale nasului. Mugurii maxilari superiori
formează restulmaxilarului superior, palatul secundar şi primar, părţile laterale ale buzei
superioare.
Formarea şi dezvoltarea sistemului dentar
O rg a n u l d e n t a r, î n c u r s u l d e z v o l t ă r i i s a l e , t r e c e p r i n t r- o s e r i e d e e t a p e
d e s c r i s e d e Malaseez si Galippe, etape sistematizate de Schour şi Massler iar mai recent de
Held.Etapele de dezvoltare a sistemului dentar sunt:1) creşterea şi diferenţierea celulară;*
proliferarea epitelială;* diferenţierea tisulară ( conjunctivo-epitelială);* organogeneza
(diferenţiere morfologică);2.) mineralizarea ţesuturilor dentare – calcificarea;3.) erupţia
dentara,insoţită de creşterea radiculară;4.) uzura dentară şi atrofia orizontală a
parodonţiului.Aceste etape nu sunt strict delimitate în timp, ci se suprapun parţial. In
zone diferitea l e m a x i l a r u l u i , d a r b i n e d e t e r m i n a t e , a u l o c e t a p e d i f e r i t e d e
e v o l u ţ i e a l o rg a n e l o r d e n t a r e .
De altfel, formarea organelor dentare începe în perioada generală
d e organogeneză (primele trei luni de viaţa intrauterină) şi durează o perioadă îndelungată.
Erupţia Dentară
În evoluţia dinţilor, privită sub aspectul raporturilor sale cu maxilarele, se distingdoua perioade.
Prima perioadă cuprinde două faze:1) deplasarea în profunzime a maxilarului (a conjunctivului)
si a elementelor epiteliale, pâna la formarea globului epitelial, care este mugurele dentar;2)
procesul de înfundare continuă, dar nu al întregii formaţiuni epiteliale, polul
săusuperior, legat la pedicul, rămânând fix în raport cu maxilarul, iar marginile cupei crescîn
profunzime până la constituirea coroanei şi începutul formării rădăcinii.După Schour şi Massler
în ciclul erupţiei şi uzirii dinţilor se includ patru stadii:I. erupţia intraosoasă;II. perforarea
mucoasei;III. realizarea ocluziei completa şi începutul uzurii;IV. erupţia continuă şi
uzura progresivă.
Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
Anomaliile dento-maxilare sunt tulburări ale aparatului dento-maxilar, asociate
cutulburările funcţionale neuro-musculare, ocluzale şi psiho-sociale.
Deşi anomaliiledento- maxilare (malocluziile) sunt considerate o problemă de dezvoltare,
putem afirmacă atât ereditatea, cât şi factorii de mediu au implicaţii importante în acest
proces.C e r c e t a r e a c a u z e i u n e i a n o m a l i i a r e o i m p o r t a n ţ ă d e o s e b i t ă î n d i a g n o
s t i c a r e a e i , deoarece cunoaştera patogeniei permite aplicarea unui tratament potrivit cazului
clinic.
Factorii locoregionali
Creşterea cranio-facială, dezvoltarea maxilarelor sunt inluenţate de starea
funcţiilor oro-faciale (respiraţia, masticaţia, deglutiţia şi fonaţia). Funcţiile
aparatului dento-maxilar pot produce anomalii secudare, de adaptare,
care ameliorează sau agraveazăanomalia primară.
Deglutiţia atipică
Trecerea de la modul de deglutiţie infantilă la deglutiţia adultă se realizează pe
lav â r s t a d e 1 8 l u n i , p r i n c o b o r â r e a l i m b i i , p r e z e n ţ a i n c i s i v i l o r ş i a l u n g i r e a
b u z e l o r. Modificarea mecanismului poate avea loc şi la vârsta de 3 ani, după erupţia molarilor
IItemporari. Totuşi, între 6 şi 9 ani, 30% dintre copii prezintă deglutiţie atipică,
adicăm a t u r i z a r e a d e g l u t i ţ i e i n u s - a p r o d u s - l i m b a c o n t i n u ă s ă s e i n t e r p u n ă
î n t r e a r c a d e , contracţia musculaturii periorale este menţinută.După Rix, dezordinea
psihomotorie este rezultatul unei tulburări psihologice. Această ipoteză este confirmată
de Depouto, care susţine că ,,putem vedea reapariţia în p e r i o a d e s c u r t e a d e g l u t i ţ i e i
i n f a n t i l e î n t i m p u l t u l b u r ă r i l o r p s i h i c e ş i r e g r e s i u n i l o r intelectuale tranzitorii”.

Dacă ritmul de creştere a oaselor depind de activitatea sistemului endocrin, direcţiade creştere
şi deci morfologia osoasă sunt fixate prin echilibrul muşchilor, care sunt repartizaţi în
grupe antagoniste.
Respiraţia orală
Respiraţia este o funcţie biologică comună aparatului respirator şi dentomaxilare. Înmod
obişnuit, în stare de repaus sau la eforturi mici, respiraţia normală este cea nazală.În anumite
condiţii, datorită necesităţilor crescute sau dificultăţilor de trecere a aerului întotalitate prin
cavităţile nazale, se face apel la respiraţia orală. Aceasta însă nu o poateînlocui în
totalitate pe cea nazală.
Etiologia respiraţiei orale

•
Obstrucţia nazală determinată de: deviaţiile de sept, polipii nazali în urma rinitelor,
corpi străini inclavaţi în fosele nazale
•
Obstrucţiile nazo-faringiene (vegetaţii adenoide)
•
Obstrucţiile linguo-faringiene (amigdale hipertrofiate, glosoptoză, retrognaţiemandibulară)
•
Infecţiile nazo-faringiene care devin cronice - focar permanent de extindere spre
laringe, plamâni:
•
I r i t a ţ i i l e c r o n i c e i n f e c ţ i o a s e s u p r a g l o t i c e , c e p r o d u c h i p e r e x c i t a b i l i t a t e a ce
ntrului cardio-respirator prin stimuli recepţionaţi de pneumogastric,
determinândconstricţia nazo-faringiană prin vasodilatare orală şi reducerea ritmului şi
amplitudiniirespiratorii.Cauzele posibile ale respiraţiei orale:- cavitate nazală îngustă;-
traumatism nazal însoţit de o deviaţie a septului nazal şi de o obturaţie parţialăa cavităţii nazale,
eventual întreţinută de o sinusită cronică;- deformare nazală congenitală;- vegetaţii
adenoide importante;- amigdale voluminoase- cornet inferior inflamat sau hiperdezvoltat, ca
urmare a fenomenelor alergice.
Manifestarile clinice
Oxigenarea redusă a ţesuturilor nervoase determină apatie, lipsa de rezistenţăla efort, întârziere
în dezvoltarea psihică.Tulburările în dezvoltarea aparatului dento-maxilar şi a feţei:

•
aerul inspirat prin cavitatea orală are o acţiune directă asupra bolţii palatine care
provoaca compresiune de maxilar
•
reducerea presiunii din sinusul maxilar, care ca rezultat se îngustează;
•
lipsa de eficienţă a buzei superioare cu deplasarea incisivilor în prodenţie;
•
compresiunea laterală a muschilor buccinatorilor;
•
lipsa de presiune a limbii pe pereţii laterali a arcadei alveolare;
•
modificări în comportamentul hioidian cu retropoziţia mandibulei şi a limbii;
•
dezechilibrul aparut în timpul inspirului nazal şi expirului nazal (Wustrow);
•
lipsa stimulilor naturali de creştere la nivelul ansamblului nazal şi al
zonelor limitrofe (Frankel);
•
prezenţa vegetaţiilor limfoepiteliale care determină o deplasare înainte a
mandibulei.
Obiceiurile vicioase şi apariţia anomaliilor dento-maxilare

Obiceiurile vicioase sunt deprinderi, gesturi însuşite spontan de subiect, practicate înmod
consecvent pe o durată îndelungată a existenţei, cu o anumită frecvenţă, ritmicitateşi intensitate
şi care în perioada dezvoltării aparatului dento-maxilar, în corelaţie cu alţifactori pot genera sau
agrava anomaliile dento-maxilare.

Aceste obiceiuri dereglează echilibrul activităţii chingilor musculare

antagoniste,determinând anomalii dento-maxilare caracteristice. Obiceiurile vicioase se împart
întrei categorii:1)Obiceiuri de postură vicioasa ale corpului, capului şi mandibulei, în
timp deveghe, în timpul somnului sau al activităţilor;
2)
Obiceiuri de sugere a degetelor, buzelor, diverselor obiecte;3)Obiceiuri de interpoziţie a
limbii sau a unor obiecte pe care le muşcă.Toate aceste obiceiuri modifică echilibrul dintre
forţele musculare antagoniste,determinând o dezvoltare neproporţională a elementelor scheletice
pe care se inseră.
FACTORII LOCALI
Factorii locali implicaţi în etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare sunt influentati
deintegritatea şi funcţionalitatea normală a aparatului dento-maxilar. Factorii nocivi
potacţiona încă în perioada de dezvoltare intrauterină fiind provocate de:- infecţii ;-
traumatisme;- poziţii anormale ale cordonului ombilical în zona cefalică.
Traumatismele maxilo-faciale

La naştere –
aplicarea forcepsului pe zona cefalică si auriculo-mandibularădetermină uneori contuzii,
luxaţii ale mandibulei, cu interesarea zonelor de creştere şitulburări in dezvoltarea
zonelor afectate (anchiloza temporo-mandibulară cu profil de pasăre).
Preşcolar –
producerea traumatismelor cranio-faciale prin cădere, contuzii înzona facială şi cicatrice în
regiunea centrelor osteogenetice de creştere, cu tulburări ulterioare.
Şcolar --
prezenţa fracturilor şi luxaţiilor dinţilor frontali, asociate cu leziunialveolo-maxilare, procese de
osteoscleroză în zonă, favorizează producerea de incluzii,malpoziţii sau chiar deformaţii ale
dinţilor vecini.La copii, orice leziune în zonele de creştere este urmată de tulburări
îndezvoltare, care se fac observate după 5 ani.
Pierderea precoce a dinţilor
Se consideră extracţie prematură a dinţilor temporari atunci când intervalul până
laerupţia celor definitivi depăşeşte 2 ani (Adler, Munch) sau 1 an (Bredy, Taatz).
Aspectele clinice:
* Modificarea erupţiei dinţilor permanenţi:- erupţie accelerată, consecinţa proceselor de osteită
periapicală cu pierdereadinţilor temporari. Se poate produce o modificare a secvenţelor de
erupţie, iar dinţii apar cu un grad diferit de imaturitate radiculară;- erupţie întârziată prin
constituirea unui capac fibros, care blochează egresiuneadintelui permanent.
* Reducerea spaţiului restant prin deplasarea în sens sagital a dinţilor limitrofi, însoţităde
extruzia antagoniştilor.
* Apariţia dezechilibrelor ocluzale ca urmare a interferenţelor şi a modificării dinamiciirelaţiilor
bimaxilare. Se produc: ocluzii încrucişate; prognaţie mandibulară falsă; ocluzieadâncă falsă;
inocluzie sagitală cu tulburări funcţionale; laterodeviaţii mandibulare.
*Oprirea în dezvoltare a osului alveolar, precum şi a maxilarelor.Consecinţele pierderii precoce a
dinţilor temporari sunt complexe, de ordin morfologicşi funcţional, iar tabloul clinic depinde de
mai mulţi factori:- numarul şi felul dinţilor interesaţi;- ritmul pierderilor;- intervalul de timp
din momentul pierderii precoce a dinţilor pânăla.eruptia dintilor permanenti;- poziţia şi
rapoartele dinţilor succesionali;- particularităţile echilibrului de forţe oro-faciale;- ocluzia
dentară;
- particularităţile individuale.

Elaborare metodica nr. 3Tema:

Dezvoltarea ocluziei dentare. Ocluzia fiziologică, varietăţile.Particularităţile ocluziei
dentare în cursul dezvoltării.
Scopul: a studia dezvolatrea embrionară a masivului facial.formarea stomodeumului şi
a mugurilor faciali
dezvoltarea maxilarelor şi a muschilor faciali.
Actualitatea temei.
Dezvoltarea şi funcţionarea normală a aparatului dento-maxilar si a ocluziei dentare
suntschematizate genetic, reglate de sistemul neuroendocrin şi dirijate de pantele cuspidieneale
incisivilor, premolarilor şi molarilor. Rapoartele ocluzale şi articularea dentară semodifică în
cursul ontogenezei paralel cu migrările dentare.
Relaţiile mandibulo-maxilare în viaţa intrauterină
Într-un stadiu timpuriu al dezvoltării intrauterine există posibilitatea unei protruziimandibulare,
creşterea mandibulei fiind întârziată faţă de cea a maxilarului. Astfel,înainte de naştere apare
distinct o retruzie mandibulară. La naştere, ca o retrognaţiemandibulară sau ca un prognatism
maxilar, iar bordurile alveolare realizează ocluzia.Daca ele vin în contact, se vor întâlni
în regiunea viitorului molar 1 temporar. Înviitoarea regiune intizală există un spaţiu care poate
sugera adaptarea la mamelonulmamei în timpul suptului. De obicei, se închide la 5-6 luni, cu
puţin timp înainte deerupţia incisivilor temporari. La naştere, funcţia aparatului dento-maxilar
constă încompletarea actelor esenţiale ale vieţii: suptul, deglutiţia, respiraţia.În perioada de sugar,
prin suptul natural, musculatura mandibulară este solicitată prinmişcările de propulsie şi
se realizează prima meziafizare a mandibulei.Ocluzia dentară trece prin 6 faze evolutive, de la
vârsta primei copilării până laadolescenţă.
Ocluzia în dentiţia temporară
Dentiţia temporară are un triplu rol:- să asigure funcţia masticatorie la copil;- să contribuie
la dimensiunea verticală a etajului inferior;- să păstreze spaţiul dinţilor permanenţi şi să ghideze
erupţia lor.Ocluzia dinţilor temporari apare odată cu realizarea contactului dintre incisivii
inferiorisi cei superiori. Ocluzia se stabilizează la 1,6 ani, când apar primii molari temporari şi
se produce prima înălţare a ocluziei.Dinţii temporari posteriori sunt în ocluzie, cuspidul
mandibular irticulează chiar înaintea cuspidului maxilar corespondent, iar cuspizii mezio-linguali
ai molarilor maxilari stabilesc ocluzia în fosa centrală a molarilor mandibulari, în timp ce
incisivii auo poziţie verticală. Molarul II temporar este, de obicei, în sens mezio-distal mai
maredecât cel maxilar, dând naştere la planul postlacteal, un element de o importanţă
clinicădeosebită (fig.1)

Fig.1. Poziţiile planului postlacteal: a) plan postlacteal vertical; b) plan postlacteal întreaptă
mezializată; c) plan postlacteal în treaptă distalizată.În mod normal acest plan poate să fie în linie
dreaptă sau o treaptă uşor mezializată.A c e s t r a p o r t e s t e p r e l u a t d e m o l a r i i u n u
p e r m a n e n ţ i c u s t a b i l i r e a u n o r r a p o a r t e d e ocluzie neutra, condiţie esenţială
pentru dezvoltarea unei ocluzii normale în
dentiţia p e r m a n e n t ă . P l a n u l p o s t l a c t e a l î n t r e a p t ă m e z i a l i z a t ă p o a t e
d e t e r m i n a o o c l u z i e mezializată în dentiţia permanentă, daca apare o
dezvoltare în exces a
mandibulei(prognaţie mandibulară anatomică sau funcţională prin conduce
r e c u s p i d i a n ă ) s a u pierderea precoce a molarului II temporar şi migrarea molarului unu
permanent.Î n a c e e a ş i s i t u a ţ i e d e p l a n p o s t l a c t e a l v e r t i c a l s e a j u n g e l a o
o c l u z i e n e u t r ă , d a c ă mandibula are o creştere suplimentară timp de 4-6 ani,
comparativ cu a
maxilaruluis u p e r i o r, ş i d a c ă m o l a r u l u n u i n f e r i o r o c u p ă s p a ţ i u l s u p l i m e n t a r
d i s p o n i b i l d u p ă deplasarea molarului II temporar cu premolarul 2 definitiv. Planul postlacteal
în
treaptăd i s t a l i z a t ă , c o n s i d e r a t a n o r m a l , d u c e l a f o r m a r e a o c l u z i e i d i s t
a l i z a t e î n d e n t i ţ i a permanentă.În ocluzia la nivelul caninilor, cuspidul caninului superior
trebuie să vină foarte exactîn interlinia dintre primul molar temporar şi caninul inferior. În plan
transversal, cuspizii
vestibulari ai molarilor superiori şi muchiile incizale ale dinţilor frontali
s u p e r i o r i depăşesc în afară cuspizii sau muchiile omoloage ale dinţilor inferiori. În plan
vertical,supraacoperirea frontală de ½ este considerată normală.Sunt două tipuri de
arcade dentare după Baume:l ) arcada cu spaţii interdentare;2) arcada fără
spaţii interdentare.Dintre spaţieri, două se observă mai des în vecinătatea caninilor: mezială faţă
de caninularcadei superioare, şi cu tendinţă de mezializare, dacă coincide rapoartele molare 1/1şi
distală faţă de caninul mandibular. Acestea au fost numite,, spaţii ale
primatelor"(Seipl) şi provin de la poziţia primitivă a germenilor dentari. Arnold şi Baril
consideră,că acestea nu se vor modifica, dar dacă totuşi există această tendinţă, va fi de
reducere.Prezenţa diastemelor dinţilor temporari asigură un prognostic bun pentru
erupţiadinţilor definitivi şi realizarea unei ocluzii normale, iar absenţa acestora
duce la apariţiad i s a r m o n i i l o r d e n t o - m a x i l a r e ( c u î n g h e s u i r e d e n t a r ă ) . L a
persoanele cu o masticaţieviguroasă, care consumă alimente de consistenţă
t a r e ( l e g u m e , f r u c t e ) , s u p r a f e ţ e l e ocluzale ale dinţilor
temporari suferă o atriţie mai accentuată. Această remodelare ainterferenţelor
cuspidiene permite mandibulei, care creşte mai mult decât maxilarul
îna c e a s t ă p e r i o a d ă , s ă o c u p e o p o z i ţ i e m a i
a n t e r i o a r ă . S e r e a l i z e a z ă c e a d e - a d o u a mezializare a mandibulei, respectiv a ocluziei
dentare cu rapoarte cap la cap la nivelulincisivilor temporari, iar planul postlacteal este în
treaptă mezializată.Supraacoperireaverticală descreşte progresiv în timpul dentiţiei primare,
reflectând maturaţia scheletală.Modificarea tiparelor ocluzale evocă răspunsuri neuro-musculare
care, modificându-se, schimbă morfologia scheletală şi, în final, pot produce
malocluzii
severe.Dupăr e a l i z a r e a a r c a d e l o r d e n t a r e , l a m a n d i b u l ă l i p s e ş t e s p a ţ i u l r e t r o
m o l a r, m a r g i n e a a n t e r i o a r ă a r a m u l u i a s c e n d e n t a l m a n d i b u l e i e s t e d i s p u s ă
î n a p o i a f e ţ e i d i s t a l e a m o l a r u l u i I I t e m p o r a r, i a r m u g u r e l e m o l a r u l u i 1 s e
a f l a p e r m a n e n t î n a c e s t r a m . Î n decurs 3-6 ani, printr-un proces de resorbţie a porţiunii
anterioare şi prin apoziţie osoasăla nivelul marginii posterioare a ramului mandibulei, se
creează spaţiul retromolar necesar erupţiei fără dificultate a molarului 1 permanent.La
maxilar, câmpul retromolar se formează prin apoziţie periostală pe faţa posterioară a
tuberozităţii.În aceste
cazuri,c o p i l u l p o a t e s ă e x e c u t e f ă r ă e f o r t s a u o b s t a c o l e o c l u z a l e m i ş c ă r i d e
l a t e r a l i t a t e ş i antero-posterioare ale mandibulei.Între 4 şi 6 ani, când procesul alveolar
se dezvoltă sagital şi transversal, se remarcă s p a ţ i e r i i n t e r d e n t a r e , c a r e
transformă ocluzia prin angrenaj în ocluzie intercalată
lacanin. În spaţiul precanin superior pătrunde aproape întreaga coroană a
c a n i n u l u i inferior, cuspidul acestuia ajungând până la mucoasa interdentară.
Caninul superior pătrunde în spaţiul retrocanin inferior. Acest raport favorizează:- dezvoltarea
sagitală a procesului alveolar din zona frontală, prin tracţiuni stimulative lanivelul
suturii incisivo-canine;
blocarea mişcărilor mandibulei, cu înhibarea creşterii sagitale.După 5-6 ani, arcada dentară trece
de la forma de semicerc la cea de semielipsă.
Semnele dentiţiei primare
(Moyers, Proffit, Graber, Mills):- dinţii frontali - spaţiaţi;- spaţii între dinţii temporari;- overjet şi
overbite mici;- plan postlacteal vertical;- relaţii molare şi cuspidiene- neutre;- poziţie verticală
a dinţilor anteriori;- forma de semicerc a arcului dentar.
Pot să apară modificări şi înformă arcadelor:
- arcada superioară în formă de V cu vestibulopoziţia zonei incisivo-canine,semn de compresiune
de maxilar sau protruzie de maxilar datorată obiceiurilor vicioasesau disfuncţiilor;
- arcada inferioară în formă de trapez prin turtirea arcului frontal mandibular;
Modificari de ocluzie:
- ocluzie adâncă acoperită (în capac de cutie), de natură genetică;
- ocluzie deschisă produsă prin interpoziţii;
- absenţa atriţiei dentare ce poate determina două tulburări de ocluzie în sens
sagital:1 ) m a n d i b u l a p o a t e a l u n e c a m e z i a l p e p a n t e l e c a n i n i l o r s u p e r i
o r i d e t e r m i n â n d o prognaţie
mandibulară funcţională sau o retrognaţie superioară cu ocluzie inversăfrontală;
2) mandibula poate aluneca pe pantele distale ale caninilor superiori, determinând
oretrognaţie mandibulară sau proalveolodenţie superioară cu ocluzie distalizată;
Comportamentele musculare anormale, ticul de propulsie, de sugere a
buzeii n f e r i o a r e , a s o c i a t e c u a b s e n ţ a a t r i ţ i e i s a u c u a b r a z i u n e p a t o l
o g i c ă , p o t c a u z a pseudoprognaţie mandibulară, laterodeviaţie mandibulară, ocluzii
încrucişate.O dentiţie temporară normală permite practicianului să fie optimist
în privinţadezvoltării unei dentiţii mixte normale.
Ocluzia în dentiţia mixtă
În perioada dentiţiei mixte, rapoartele interdentare se modifică paralel cu procesele deinvoluţie
ale dinţilor temporari şi de dezvoltare ale proceselor alveolare, ce urmează săcuprindă dinţii
permanenţi în erupţie.Etapa a-II-a începe cu erupţia şi angrenarea molarilor 1
permanenţi. Între 5 şi 7 anierup molarii 1 permanenţi inferiori, apoi, la un interval
de 6-12 luni, urmează erupţiacelor superiori şi stabilirea rapoartelor de ocluzie
normală (cheia de ocluzie Angle)
Cuspidul mezio-vestibular al molarului 1 permanent superior se angrenează în
fosetamedio-vestibulară a molarului 1 permanent inferior. Molarii 1 permanenţi
inferiorim i g r e a z ă c o r p o r a l î n d i r e c ţ i e m e z i a l ă , v e r t i c a l ă ş i v e s t i b u l a r ă p â n ă
l a r e a l i z a r e a contactului cu dinţii antagonişti. Mezializarea molarilor este posibilă
prin deplasareamezială a molarilor temporari în spaţiul retrocanin sau ca urmare a pierderii
molarilor IItemporari şi ocupării surplusului de spaţiu. Înclinarea vestibulară a molarului 1
inferior este posibilă doar
în condiţiile dezvoltării sagitale şi transversale a procesului alveolar (fig.2.).

Fig. 2. Erupţia molarilor 1 permanenţi la vârsta de 6 ani şi erupţia incisivilor centraliinferiori

(după
Proffit)Molarii 1 permanenţi superiori erup la 6 luni după cei inferiori, angrenajul iniţialeste "cus
pid-cuspid" şi se remarcă o dezvoltare importantă în sens sagital amasivului facial şi a procesului
alveolar superior, printr-o activitate intensă la nivelulsuturilor.Erupţia molarilor 1 permanenţi şi
stabilirea rapoartelor de ocluzie neutrală, în asocierecu erupţia incisivilor inferiori şi superiori,
determină cea de-a doua înălţare fiziologică aocluziei.

Pentru menţinerea unei ocluzii fiziologice normale trebuie realizate următoarelecerinţe:

*raport neutral la nivelul molarilor;
* sistemul helicoidal al feţelor ocluzale molare;
* orientarea axelor molarilor 1 permanenţi în direcţia presiunilor maxime în timpulmasticaţiei.
Etapa a III-a cuprinde erupţia incisivilor (între 5 şi 8 ani), care, împreună cumolarii 1
permanenţi, stabilesc limitele meziale şi distale ale spaţiutui disponibil pentruerupţia caninului şi
a premolarilor.Incisivii centrali inferiori erup după molarii 1 permanenţi într-o poziţie linguală
faţă de predecesorii lor temporari, iar dacă existăspaţiul necesar, presiunile exercitate de
musculatura limbii împing înainte coroanele
dentare pe o arcadă alveolară corespunzătoare. In sens vertical vor veni în contact cap lacap cu
marginile incizale ale incisivilor centrali temporari superiori.Incisivii centrali superiori erup după
cei inferiori (între 7 şi 8 ani), într-o poziţie palatinală faţă de omologii lor temporari şi migrează
vertical, vestibular şi distal până laîntâlnirea antagoniştilor, în raport cu forţa musculară labială,
linguală şi spaţiul necesar (fig.3.).

Fig.3. Erupţia incisivilor laterali la vârsta de 8 ani (după Proffit).

Incisivii laterali superiori erup după incisivii centrali într-o poziţie palatinală,
iar alinierea lor este posibilă numai prin folosirea spaţiului precanin.
Incisivii laterali inferiori, mai mari decât predecesorii lor, erup lingual, iar alinierea lor pe
arcadă este posibilă prin distalizarea caninului temporar în spaţiul postcanin
subacţiunea presiunilor linguale. Se recomandă extracţiile dentare cu dirijarea
erupţieicaninilor permanenţi.Dacă rizaliza incisivilor centrali temporari este întârziată,
incisiviic e n t r a l i p e r m a n e n ţ i e r u p p a l a t i n a l ş i r e a l i z e a z ă a n g r e n a j u l i n
v e r s , c a r e s e p o a t e transforma în ocluzie inversă frontală.În cazurile de disfuncţ
ii sau obiceiuri vicioase poate apare o proalveolodenţie superioară cu o inocluzie
sagitală pozitivă şi ocluzieadâncă în acoperiş.
Etapa a IV-a caracterizează erupţia grupului canini - premolari (între 9 şi 11 ani).Caracteristic
pentru această etapă este prezenţa unui surplus de spaţiu, premolarii şi caninul având o
suma mezio-distală, mai mică, decât a dinţilor temporari, al căror loc îlocupă pe
arcadă.Dezvoltarea favorabilă a ocluziei în această regiune depinde de 4 factori:
- secvenţa favorabilă de erupţie;
- spaţiul disponibil pentru dimensiunea dinţilor permanenţi;
- realizarea unor relaţii molare normale;
- relaţia vestibulo-orala favorabilă a proceselor alveolare.
Păstrarea integrităţii arcadelor dentare temporare până la vârsta pierderii fiziologice adinţilor are
un rol decisiv în schimbarea armonioasă a dinţilor, deoarece ele au funcţia dezonă de sprijin,
care este importantă şi pentru dezvoltarea verticală a
ocluziei.L a m a n d i b u l ă , e r u p ţ i a d e n t a r ă t r e b u i e s ă î n c e a p ă c u c a n i n u l ş i s ă c o
n t i n u e c u premolarul 1, premolarul 2 şi molarul 2 permanent. Se pot alinia incisivii
laterali prindeplasarea lor vestibulară, coroana incisivului inferior deplasându-se vertical,
meziai şivestibular.
Dacă premolarul 1 erupe înaintea caninului, se constată o deplasare şi o în
c l i n a r e mezială a premolarului 1, care blochează deplasarea normală a caninului, în cadrul
uneiincongruenţe dento-alveolare (Firu, Moyers, Proffit).
Erupţia premolarului 2 înainteacaninului, datorită pierderii precoce a molarului II
temporar, determină o deplasaremezială a molarului 1 permanent şi a celor doi premolari, cu
reducerea semnificativă aspaţiului pentru canin, care va erupe оntr-o poziţie ectopică (fig.4.4) La
maxilar, premolarul 1 erupe înaintea caninului în locul molarului 1 temporar, printr-
o migrare verticală, mezială şi vestibulară, şi efectuează o mişcare de rota
ţ i e ş i s e angrenează cu muchia distală a premolarului 1 inferior şi faţeta mezială a premolarului
2deja erupţi

.Fig.4. Stadiul de erupţie dentară la vârsta de 9 ani; la vârsta de 11 ani (după Proffit).Caninul
superior migrează în interiorul arcadei alveolare în direcţie mezială, verticalăşi palatinală. În
erupţie produce mezializarea incisivilor şi închiderea sau reducerea diastemei.

Migrează în spaţiul precanin şi se înclină vestibular, pentru a se angrena cumuchia distală a

caninului inferior şi cu faţeta mezială a premolarului 1 inferior, dejaerupţi (Graber,
Chateau).P r e m o l a r u l 2 s u p e r i o r e r u p e d u p ă c a n i n , p r i n t r - o m i g r a r e v e r t i c a l ă
m e z i a l ă ş i vestibulară dirijată de pantele cuspidiene distale ale premolarului 2
inferior şi pantelemeziale ale molarilor 1 permanenţi. Realizează o mică rotaţie mezio-
palatinală pentru oangrenare a cuspidului mezio-palatinal cu foseta marginală distală a
premolarului 2inferior (Firu, Graber, Chateau, Moyers).Caninul şi premolarul 1 superior au un
rol important în ghidarea anterioară şi laterală amandibulei, alături de grupul incisiv.Premolarii
sunt primii care oferă cuspizi de sprijin, pe cei mezio-palatinali, care vor pivota în mişcările de
masticaţie în fosetele marginaledistale ale dinţilor omologi inferiori. Cuspidul vestibular
al premolarului 1 superior începe să participle, alături de canin, la ghidarea laterală a
mişcărilor mandibulare. Princuspidul vestibular, premolarul 1 inferior îndeplineşte, alături de
canin, rolul de ghidareîn mişcările excentrice ale mandibulei, iar prin cuspidul său lingual, care
se angreneazăîn foseta marginală a omologului său superior, îndeplineşte rolul de sprijin în
menţinereaînălţimii ocluziei dentare.

Ocluzia în dentaţia permanentă

Etapa a V-a corespunde erupţiei molarilor 2 permanenţi între 10 şi 12 ani la fete şi între12 şi 16
ani la băieţi. În mod normal, molarii 2 inferiori erup înaintea celor superiori şi, prin realizarea
contactului ocluzal cu dinţii antagonişti, determina cea de-a 3-a înălţarede ocluzie, condilii
mandibulari adaptându-se complet la cele două versante.In
erupţial o r v e r t i c a l ă , m o l a r i i 2 p e r m a n e n ţ i e f e c t u e a z ă o m i g r a r e m e z i a l ă a s o c
i a t ă c u u n a transversală şi erup cu o înclinare palatinală a suprafeţei lor ocluzale.În migrarea
lor mezială, axul acestor dinţi se redresează şi suprafaţa lor ocluzală devineorizontală, paralelă cu
planul convenţional de ocluzie (fig..5.).

Fig.5. Erupţia molarilor 2 permanenţi la vârsta de 12 ani (după Proffit)

Această înclinare în pian transversal, cu redresarea suprafeţei ocl
u z a l e , e s t e posibilă numai în condiţiile alungirii proceselor alveolare.Migrarea
incompletă sau anormală a acestor dinţi determină stabilirea unor malocluzii
ce se repercutează asupra mişcărilor excentrice ale mandibulei, asupram o d e l ă r i i
n o r m a l e a c o n d i l i l o r m a n d i b u l a r i , p r o v o c â n d d e p l a s ă r i , î n c l i n ă r i s a u rotaţii
secundare ale dinţilor vecini. Aria amplă de mişcări ale mandibulei în planorizontal
se limitează în sens sagital şi lateral după erupţia funcţională a molarilor 2 permanenţi la 0,2-
0,5 mm (freedom of centric), însoţită de dezocluzia molarilor ş i a l u n e c a r e a
v e r ti c a l ă a m a r g i n i l o r i n c i z a l e a l e i n c i s i v i l o r i n f e r i o r i p e
p a n t e l e p a l a ti n a l e a l e i n c i s i v i l o r s u p e r i o r i , î n m o d n o r m a l t o t c u 0 , 2 - 0 , 5
m m ( v e r ti c a l centric).
Etapa a V/-a se încheie odată cu erupţia celor 4 molari 3 permanenţi (între16 şi 25
ani). Erupţia molarului 3 inferior sti mulează alungirea şi lărgirea arcadeiinferioare,
prin resorbţia marginii anterioare a ramurii ascendente a mandibulei şi apoziţia pe
marginea posterioară şi pe faţa externă a regiunii angulare. În acest
fel,m a n d i b u l a s e d e p l a s e a z ă î n a i n t e ş i î n j o s , a l u n g i n d ş i c o b
o r â n d r a m u r a e i orizontală împreună cu arcada alveolară, favoriz
â n d î n ă l ţ a r e a o c l u z i e i , c u reducerea supraocluziei frontale.Înclinarea mezială
a molarului inferior în
faza p r e e r u p t i v ă d e t e r m i n ă m e z i a l i z a r e a t u t u r o r d i n ţ i l o r s i t u a ţ i a n t
e r i o r, c a r e s e manifestă prin apariţia incongruentelor dento-alveolare în zona
frontală.
Numaid e z v o l t a r e a b a z e i m a n d i b u l a r e r e zo l v ă a c e a s t ă i n c o n g r u e n ţ ă î n m o d
s p o n t a n (fig.6.)
Fig.6. Erupţia molarilor 3 permanenţi la vârsta de 15 ani -grupţia (după Proffit).
E r u p ţ i a m o l a r u l u i 3 s u p e r i o r p o a t e d e t e r m i n a o v e s ti b u l a r i z a r e a
i n c i s i v i l o r l a t e r a l i s u p e r i o r i ş i o t e n d i n ţ ă d e m e z i a l i z a r e a d i n ţ i l o r, î n
a b s e n ţ a d e z v o l t ă r i i proceselor alveolare în plan sagital, la nivelul suturii palato-maxilare.
În evoluţie, ocluzia prezintă modifi cări ce se manifestă prin deplasarea
sauî n c l i n a r e a m e z i a l ă a d i n ţ i l o r s i t u a ţ i a n t e r i o r d i n t e l u i î n e r u p ţ i e
, d e p l a s a r e determinată de creşterea în jos şi înainte a proceselor alveolare şi a bazelor
osoasemaxilare, uzură interproximală. Punctele de contact se transformă în
suprafeţe
dec o n t a c t ş i s u p r a o c l u z i a f r o n t a l ă s e r e d u c e . L a s f â r ş i t u l p e r i o a d e i
e r u p t i v e a molarilor 3 se defi niti vează dimensiunile elementelor aparatului
dento-maxilar încele 3 planuri, încheindu-se procesele de creştere.
Arcadele alveolo-dentare sunt înscrise între masele musculare labio-genio-faringiene, pe de o
parte, şi musculatura linguală, pe de altă parte. Aliniereaarmonioasă a dinţilor pe arcadele
alveolare, realizarea rapoartelor neutraleinterdentare şi înclinările dentare sunt determinate, de
dimensiunea „tuneluluicircumscris de musculatură şi de dimensiunea bazelor maxilarelor pe
care seimplantează procesele alveolare" (Philipe, Moss, Chateau).