caracterizat prin amânarea acțiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu. Psihologii citează adesea procrastinarea ca fiind un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini sau a unei decizii. Termenul este un neologism în limba română, dublând cuvântul moștenit din latină pregetare (vb. (a) pregeta) având același sens.
Cercetătorii în psihologie folosesc trei
criterii pentru a categorisi procrastinarea. Pentru ca un comportament să fie considerat procrastinare, acesta trebuie să fie:
neproductiv, inutil și întârziat.
Pentru un individ, procrastinarea poate
duce la stres, un sentiment de vinovăție, pierderea productivității personale, crearea unei crize și dezaprobare din partea altora pentru neîndeplinirea unor responsabilități sau a unor angajamente. Aceste sentimente combinate pot favoriza în continuare procrastinarea. În timp ce este normal ca oamenii să procrastineze la un anumit grad, aceasta devine o problemă atunci când împiedică funcționarea normală. Procrastinarea cronică poate fi semnul unei tulburări psihice sau fiziologice.
Cuvântul în sine vine de la latinescul
procrastinatus: pro- (înainte) și crastinus (de mâine). Prima apariție, în limba engleză, a termenului a fost în Cronica lui Edward Hall, publicată cândva înainte de 1548. Predica reflecta legătura procrastinării cu evitarea sau întârzierea sarcinilor, voința și păcatul.
Acest articol despre psihologie este
deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui !
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php? title=Procrastinare&oldid=8915779
Ultima modificare efectuată acum 5 ani de către un utilizator anonim.