Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERISTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE DIN CRAIOVA

ȘCOALA DOCTORALĂ

TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT
CONTRIBUȚII LA STUDIUL HISTOLOGIC, CLINIC
ȘI IMUNOHISTOCHIMIC AL PARODONTITELOR
APICALE CRONICE

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT,
Prof. Univ. Dr. ȘTEFANIA CRĂIȚOIU

STUDENT DOCTORAND,
ILEANA CRISTIANA CROITORU

CRAIOVA – 2016
CUPRINS

INTRODUCERE 3
STADIUL CUNOAŞTERII 3
CAPITOLUL 1 3
Histologia şi histofiziologia parodonţiului apical
CAPITOLUL 2 4
Aspecte etiopatogenice şi clinico-radiologice ale parodontitelor apicale cronice
CONTRIBUŢII PERSONALE 4
CAPITOLUL 3 4
Studiul clinico-radiologic al parodontitelor apicale cronice
CAPITOLUL 4 6
Studiul histologic al parodontitelor apicale cronice
CAPITOLUL 5 8
Studiul imunohistochimic al parodontitelor apicale cronice
CAPITOLUL 6 Concluzii generale 10
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 11

Cuvinte cheie: parodontită apicală cronică, granulom apical, leziuni periapicale, studiu
imunohistochimic, markeri imunohistochimici

2
INTRODUCERE

Leziunile periapicale sunt printre cele mai frecvente patologii odontale apicale la dinţii
umani, denumite în general, parodontite apicale. Parodontita apicală este una dintre bolile cele
mai comune endodontice, cu care medicii se confruntă zilnic în practica lor (Torabinejad M,
Bakland LK, 1978).
Am realizat un studiu clinic şi un studiu histologic şi imunohistochimic al leziunilor
periapicale, evaluând diferitele aspecte clinice şi radiologice, comparativ cu rezultatele
examenului histologic, în scopul aprecierii concordanţei dintre aspectele clinico-radiologice şi
cele morfologice.
Teza de doctorat este structurată în două părţi majore:
I Stadiul cunoaşterii în care, pe parcursul a două capitole, am realizat o aducere la zi a
materialului teoretic din literatura de specialitate cu referire la histologia şi histofiziologia
parodonţiului apical şi la aspectele etiopatogenice şi clinico-radiologice ale parodontitelor
apicale cronice (PAC).
II Partea personală are ca obiectiv major de cercetare, stabilirea unor corelaţii între
aspectele clinice, imagistice, histologice şi imunohistochimice şi se direcţionează pe linia
realizării unui studiu clinico-statistic, histologic şi a unui studiu imunohistochimic, fiecare dintre
acestea propunându-şi mai multe obiective.
Tema tezei de doctorat a pretat la un studiu interdisciplinar. Studiul este important atât
pentru cercetarea fundamentală, cât mai ales pentru clinica de specialitate, aducând informaţii cu
aplicabilitate în practica medical de specialitate.

STADIUL CUNOAȘTERII

CAPITOLUL 1
HISTOLOGIA ŞI HISTOFIZIOLOGIA
PARODONŢIULUI APICAL
Parodonțiul este un ansamblu de țesuturi ce acoperă dintele și îl susține în alveola sa
dentară, fiind compus din structuri ce au originea în foliculul dentar.
Parodonțiul, din punct de vedere histologic, este alcătuit din două componente,
parodonțiul de susținere sau apical, format din cement, os alveolar și ligamente parodontale și
parodonțiul de înveliș sau marginal reprezentat de fibromucoasa gingivală (Baniță M, Deva V,
2006, Ricucci D, 2009, Mjor IA, Heyeraas K, 2008, Nair PNR, 2005).
Parodonțiul are ca și funcție principală aceea de a asigura legătura dintre dinte și osul
alveolar printr-o articulație denumită gomfoză şi permite dintelui să se deplaseze în alveola sa
(Ørstavik, 2008). Este o mobilitate fiziologică, uşor perceptibilă. De asemenea, funcția senzorială
este o altă funcție a parodonțiului ce contribuie la receptarea senzației de atingere și presiune,
datorită structurilor parodontale ce sunt responsabile de mișcarea dintelui în alveolă.
Desmodonţiul, denumit și periodonțiu, reprezintă legătura dintre cementul radicular şi
osul alveolar. Funcţiile sale sunt multiple şi foarte importante pentru organul dentar: ancorarea
dintelui în alveolele osoase, controlul mişcărilor dentare şi menţinerea integrităţii parodontale,
Controlul transmiterii stimulilor exteroceptivi și interoceptivi, participarea periodonțiului la
procesul de erupție dentară (Crăiţoiu Ş, Florescu M, Crăiţoiu M, 1999, Nica I et al, 2005).

3
CAPITOLUL 2
ASPECTE ETIOPATOGENICE ŞI CLINICO-Rx ALE
PARODONTITELOR APICALE CRONICE
Parodontitele apicale cronice sunt leziuni osteitice, cu caracter necrotic și distructiv ce
prezintă o întindere variată și care apar ca urmare a proceselor de resorbție ale apexului radicular
și a țesutului parodontal apical. Infectarea canalului radicular apare de obicei după ce pulpa
radiculară suferă un proces de necrozare ce poate avea loc ca o consecință a evoluției proceselor
carioase, traumei, bolilor parodontale sau iatrogeniilor: în urma tehnicilor incorecte de terapie
endodontică ca determinarea incorectă a lungimii de lucru a canalului radicular, tratamentului
mecanic agresiv ce presupune împingerea dincolo de apex sau obturațiilor radiculare cu depășire
(Sundqvist G, 1992 citat de Jose F Siqueira Jr, 2008, Bystrom A, 1986, Rocas IN, 2010).
În etiopatogenia PAC sunt incriminaţi atât factori locali (germenii microbieni, factorii
traumatici și toxici) cât şi factori generali (boli de sistem, boli dismetabolice, avitaminoze,
leziuni vasculare, factori ce scad rezistența și reactivitatea organismului). Acțiunea factorilor
locali poate fi potențată de acțiunea celor generali prin tulburări vasculare ce produc reducerea
totală sau parțială, progresivă sau bruscă, la nivel apical a circulației (Stashenko P, 2002).
Clasificarea bazată pe criteriile radiologice și anatomo-clinice, permite alegerea metodei
de tratament adecvată (Crăiţoiu Ş, Florescu M, Crăiţoiu M, 1999, Răescu M, 2003):
A. Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică conturată:
1. Parodontită cronică fibroasă,
2. Granulomul simplu conjunctiv,
3. Granulomul epitelial,
4. Granulomul chistic,
5. Parodontită apicală cronică cu hipercementoză,
6. Abcesul cronic apical,
7. Parodontite apicale cronice specifice.
B. Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică neconturată:
1. Parodontita apicală cronică difuză progresivă,
2. Parodontita apicală cronică condensată.

CONTRIBUȚII PERSONALE

CAPITOLUL 3
STUDIUL CLINICO-RADIOLOGIC AL PAC

Studiul clinic s-a realizat pe un lot de 132 pacienţi diagnosticaţi cu parodontită apicală
cronică, selectaţi în urma examinării unui număr de 258 pacienţi care s-au prezentat pentru
tratament de specialitate, în perioada noiembrie 2012 – martie 2016, în clinica de Protetică
Dentară din cadrul UMF Craiova, dar și în clinica privată din Craiova.
Pacienţii au fost evaluaţi clinic şi împărţiţi în mai multe loturi, în funcţie de mai mulţi
parametrii: vârstă, sex, mediul de provenienţă, grupa de dinţi afectată, localizarea acestora,
numărul de leziuni găsite la un pacient, aspectele clinice obiective şi subiective, tipul de
radiografie efectuat, aspectul radiologic al leziunii apicale, dar și alte patologii asociate (Tabel
3.1, Fig. 3.1- Fig. 3.6).

4
Tabel 3.1 Frecvenţa parodontitelor apicale cronice în funcţie de vârstă şi sex
Vârsta < 20 20 – 30 30 -40 40 -50 > 50 TOTAL
Bărbaţi 5 10 (62.50%) 28 (65.12%) 21 (58.33%) 11 (39.29%) 75
(55.56%) (56.82%)
Femei 4 6 15 (34.88%) 15 (41.67%) 17 (60.71%) 57
(44.44%) (37.50%) (43.18%)
Total 9 (100.00%) 16 43 36 28 132
(100.00%) (100.00%) (100.00%) (100.00%) (100.00%)

Fig. 3.1 Frecvenţa parodontitelor apicale cronice în funcţie de Fig. 3.2 Repartizarea parodontitelor apicale în funcție de
vârstă şi mediul de provenienţă. localizare, maxilar sau mandibulă.

Fig. 3.3 Frecvenţa PAC în funcţie de tipul de dinţi afectaţi. Fig. 3.4 Repartizarea parodontitelor apicale în funcție de
leziunile locale asociate.

Fig. 3.5 Repartizarea în funcţie de tipul rădăcinii afectate la Fig. 3.6 Repartizarea în funcție de metoda Rx folosită
molarul 1 şi la molarul 2.

5
CAPITOLUL 4
STUDIUL HISTOLOGIC
Studiul histologic s-a realizat pe materialul provenit după efectuarea tratamentului
chirurgical al leziunilor periapicale de origine endodontică (rezecţii apicale) sau postextracţional
la un număr de 65 pacienţi aparţinând unui lot de 132 pacienţi diagnosticaţi cu parodontită
apicală cronică, selectaţi în urma examinării unui număr de 258 pacienţi care s-au prezentat
pentru tratament de specialitate, în perioada noiembrie 2012 – martie 2016, în clinica de
Protetică Dentară din cadrul UMF Craiova, dar și în clinica privată din Craiova. Prelucrarea
materialului s-a făcut prin tehnica de includere la parafină.
La examinarea microscopică a probelor histologice de parodontite apicale cronice au fost
diagnosticate forme hiperplazice (granuloamele), forme chistice (chistul radicular), forme
distrofice (parodontita apicală cronică fibroasă). Granulomul conjunctiv l-am identificat pe
secţiuni prin prezenţa unui ţesut de granulaţie format dintr-o celularitate mixtă, cu mai multe
tupuri de celule: fibroblaste, histiocite, macrofage, limfocite plasmocite şi rare limfocite şi
numeroase vase (Fig. 4.1 A, B). Alteori, componenta fibrilară colagenă a fost foarte bine
reprezentată (Fig. 4.1 C, D).

A B
Fig. 4.1 Granulom conjunctiv (A) Celularitate mixtă (B) Numeroase vase sanguine. Col. HE X 100

C D
Fig. 4.1 (C) Granulom conjunctiv cu fibrilogeneză intragranulomatoasă. Col HE X 100; (D) Fibre de colagen, cu rol
de membrană delimitantă a granulomului. Col tricr Masson X 100.

6
Dacă vascularizaţia la nivelul unui granulom mixt, conjunctivo-epitelial (Fig. 4.2 A, B)
nu este suficientă pentru asigurarea nutriţiei celulelor epiteliale, acestea pot degenera,
determinând formarea granulomului chistic (Fig. 4.2 C, D). Pe unele preparate, au fost prezente
leziuni de parodontită apicală cronică fibroasă (Fig. 4.3 A, B).

A B

C D
Fig. 4.2 (A, B) Granulom mixt, conjunctivo-epitelial. Col. Tricr Masson X 100 şi Col. Tricr GS X 100;
(C, D) Granulom chistic. Col tricr. Masson X 200

A B
Fig. 4.3 (A, B) Parodontită apicală cronică fibroasă cu zone de infiltrat inflamator cronic. Col HE X 100.

7
CAPITOLUL 5
STUDIUL IMUNOHISTOCHIMIC

Din cele 65 de cazuri selectate pentru examenul histologic, am realizat o analiză


imunohistochimică pe un număr de 40 de leziuni apicale: granuloame şi chisturi.
În studiul imunohistochimic am utilizat un set de 8 anticorpi (Tabel 5.1).

Tabel 5.1 Anticorpii folosiți pentru studiul imunohistochimic


Anticorp Epitop / Producător Demascarea Diluţia
marker Antigenică
CD 45 Leucocite DAKO Tampon citrat pH=6 1:100

CD 3 Limfocite T DAKO Tampon citrat pH=6 1:100

CD 4 Limfocite T DAKO Tampon citrat pH=6 1:100

CD 8 Limfocite T DAKO Tampon citrat pH=6 1:100

CD 20 Limfocite B DAKO Tampon citrat pH=6 1:100

CD79-alfa Plasmocite DAKO Tampon citrat pH=6 1:100

CD 68 Macrofage DAKO Tampon citrat pH=6 1:200

Triptaza Mastocite DAKO Tampon citrat pH=6 1:100

Scopul studiului nostru a fost de a compara caracteristicile morfologice ale structurii


granulomului apical şi chisturilor periapicale cu indicatorii imunohistochimici ai expresiei
markerilor CD45, CD3, CD4, CD8, CD20, CD68, triptaza și MMP2.
Pe secţiunile microscopice de granuloam conjunctiv, granuloam mixt conjunctivo-
epitelial, granulom cu potenţial chistic, chist periapical, limfocitele T CD3 şi CD45 pozitive au
fost identificate în număr mai crescut comparativ cu limfocitele B CD20 pozitive, ceea ce arată
existenţa mai ales a unui proces de apărare imun de tip celular şi că limfocitele T, mai degrabă
decât limfocitele B joacă un rol important în patogeneza leziunilor periapicale (Fig. 5.1-Fig. 5.6).
În studiul nostru, macrofagele au fost prezente în toate structurile apicale examinate,
prezentând diferenţe ca reprezentare numerică de la o structură la alta, ceea ce sugerează faptul
că intensitatea reacției inflamatorii este variabilă de la un tip de leziune la alta şi chiar zonal, în
cadrul aceleiaşi secţiuni fiind consemnate diferenţe (Fig. 5.7).
Examinarea microscopică a indicat prezenţa mastocitelor în zonele inflamatorii active,
precum şi în regiunile periferice ale ambelor leziuni periapicale (Fig. 5.8). În grupul chistuilor
periapicale, mastocitele au fost situate sub epiteliul chistic, în țesutul conjunctiv și intraepitelial.
Am consemnat existenţa unei diferențe în ceea ce privește prezența mastocitelor, în
diferitele tipuri de leziuni periapicale examinate. Acestea au fost mai numeroase la nivelul
chisturilor comparativ cu granuloamele apicale. Mastocitele au fost dispuse cel mai frecvent
compact şi mai rar izolat. De asemenea, au fost mai mult localizate în zonele cu infiltrat
inflamator cronic şi mai puțin frecvent în zonele fibrotice.

8
Fig. 5.1 Granulom mixt conjunctivo-epitelial. Fig. 5.2 Granulom conjunctiv.
Limfocite T CD45+ X 100 dispuse perivascular Limfocite T CD3+ X 100 dispuse perivascular

Fig. 5.3 Granulom conjunctiv. Frecvente limfocite T Fig. 5.4 Chist periapical. Foarte frecvente limfocite T
helper CD4+, dispuse difuz x 200 citotoxice CD8+ x 200

Fig. 5.5 Granulom conjunctiv. Fig. 5.6 Granulom conjunctiv. Numeroase plasmocite
Limfocite B CD20+ x 200 dispuse perivascular. CD79-alfa + X 200 dispuse perivascular.

9
Fig. 5.7 Granulom mixt conjunctivo-epitelial. Numeroase Fig. 5.8 Chist periapical. Mastocite degranulate dispuse
macrophage CD68+ x 200 compact. Imunomarcare cu triptază x 100

CAPITOLUL 6
CONCLUZII GENERALE

Leziunile periapicale inflamatorii cronice reprezintă patologia cea mai frecvent întâlnită
în relaţie cu osul alveolar, prezentând aspecte diferite determinate de etiologia variată, de
reactivitatea individuală şi de diversitatea structurală a parodonţiului apical, ceea ce impune un
studiu histologic care, coroborat cu manifestările clinice, aspectele radiologice şi cu factorii
etiologici, pot furniza informaţii importante privind patologia parodonţiului apical.
Structurile apicale examinate, prin particularităţile morfologice pe care le-au prezentat, au
fost încadrate într-o anumită formă de parodontită apicală cronică. În toate aceste forme a fost
prezent un ţesut conjuntiv infiltrat inflamator, asociat sau nu cu un ţesut epitelial şi uneori cu
prezenţa unei cavităţi chistice.
Componenta celulară a asociat vase sanguine de tip capilar şi o componentă fibrilară
colagenă. Raportul între componenta celulară, cea fibrilară şi componenta vasculară, cât şi
maniera de dispunere a acestora, au fost diferite, indicând mai multe aspecte care se pot corela cu
particularităţile evolutive ale acestor structuri, indicând fie o reducere a procesului inflamator, fie
un proces inflamator activ, cu caracter evolutiv.
Rezultatele studiului nostru indică existenţa unui proces imun de tip celular, dar şi a unei
reacţii immune umorale la nivelul ţesuturilor examinate, confirmate imunohistochimic prin
prezenţa limfocitele T şi a limfocitelor B şi a plasmocitelor în cadrul infiltratului inflamator,
predomunînd însă procesul imun de tip celular.
Înţelegerea imunobiologiei acestor leziuni deschide perspectiva unei noi modalităţi de
terapie constând în încercările de a dezactiva răspunsul gazdei. Acest lucru se poate realiza
printr-o administrare locală prelungită a medicamentelor cu ajutorul unor dispozitive
biodegradabile, cu eliberare lentă introduse prin canalul radicular și care să furnizeze
medicamentul local pentru o perioadă predeterminată de timp.

10
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Baniță M, Deva V, Organul dentar. Morfologie. Histogeneză, Ed. Alima, Craiova,


2006
2. Crăițoiu Ș, Florescu M, Crăițoiu M, Cavitatea Orală, Morfologie normală și
Patologică, Ed. Medicală, București, 1999
3. Nica I, Cârligeru V, Nica L, Anghel M, Vâlceanu A, Tratat de endodonție, Ed.
Mirton, Timișoara, 2005
4. Torabinejad M, Bakland LK. Immunopathogenesis of chronic periapical lesions. Oral
Surgery, Oral Medicine, Oral Pathology 1978; 46,685-99.
5. Torabinejad M, Bakland LK. Immunopathogenesis of chronic periapical lesions. Oral
Surg Oral Med Oral Pathol 1978;4:685–99.
6. Ørstavik D, Pitt-Ford TR, editors. Essential endodontology. 2nd ed. Oxford:
Blackwell Munksgaard; 2008; 48- 9.
7. Sundqvist G., Ecology of the root canal flora, Journal of Endodontics, 18, 427 – 430,
1992
8. Siqueira JF Jr, Microbiology of apical periodontitis, In: Orstavik D, Pitt Ford T, eds.
Essential endodontology. 2 ed. Oxford, UK: Blackwell Munksgaard; p. 135-96, 2008
9. Siqueira JF Jr, Rocas IN, Clinical implications and microbiology of bacterial
persistence after treatment procedures, J Endod. Nov;34(11):1291-1301, 2008
10. Siqueira JF Jr, Rocas IN, Riche FN, Provezano JC, Clinical outcome of the
endodontic treatment of teeth with apical periodontitis using an antimicrobial
protocol, Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod 106:757-62, 2008
11. Ricucci D, Lin LM, Spangberg LS, Wound healing of apical tissuses after root canal
therapy: a long term clinical, radiographic, and histopathologic observation study,
Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod, Oct; 108(4):609-21, 2009 .
12. Ricucci D, Patologia e clinica endodontica, Ed. Martina, Bologna, 2009 .
13. Mjor IA, Heyeraas K, Pulp-dentun and periodontal anatomy and physiology in
Essential endodontology, Second edition, Edn. Blakwell-Munsksgaard, Singapore,
2008 .
14. Rocas IN, Alves FR, Santos AL, Rosado AS, Siqueira JF Jr, Apical root canal
microbiota as determined by reversecapture checkerboard analysis of cryogenically
ground root samples from teeth with apical periodontitis, Journal of Endodontics, 36,
1617-1621, 2010 .
15. Bystrom A., Evaluation of endodontic treatment of teeth with apical periodontitis,
Dissertation. University of Umea, Sweden, 1986 .
16. Stashenko P, Interrelationship of dental pulp and apical periodontitis in Seltzer and
Bender Dental Pulp, Quintessence, Chicago, IL, 2002
17. Răescu M, Țuculina M, Parodontitele apicale cronice. Metode de tratament
conservator, Ed. Universitaria, Craiova, 2003.
18. Nair PNR, Henry S, Cano V, Vera J, Microbial Status of apical root canal system of
human mandibular first molars with primary apical periodontitis after one visit
endodontic treatment, Oral Surg Oral Med Oral Path Oral Radio,
Endodontics,99,231-252,2005.

11