Sunteți pe pagina 1din 1

Anul XXI, nr.

46 (762) 8-14 NOIEMBRIE 2010

PE URMELE MÂNTUITORULUI (XVII) IATÃ CÃ ACUM DOR DE PÃRINºI


Iatã Betleemul Iudeii NE VORBEªTE Ce iute trec anii! Aflându-ne în iureşul lor, nici nu conştientizăm

I
acest fapt ce se petrece cu fiecare dintre noi. Ne obişnuim unii
ată, suntem în faţa e închis cu ziduri, ca o cetate,
Betleemului! O pri- precum vom arăta mai târziu.
DESLUªIT cu alţii şi credem că vom fi veşnic aici, împreună. La despărţiri,
nici nu luăm seama că s-ar putea fiecare din ele să fie ultima.
veliște frumoasă ni Înainte de a intra în sfân- Atunci – luminaţi, mân- Când suntem împreună uităm câte avem a ne mai spune, ca să
se deschide în toate părţile. ta cetate a Betleemului, voi gâiaţi şi întăriţi –, ucenicii rămânem cu păreri de rău prea târzii după ce timpul se va fi
Îndărătul nostru se vede Ieru- spune ceva despre vederea Domnului I-au zis: consumat şi a venit despărţirea cea mare.
salimul cu Muntele Măslinilor; sa dinafară. „Iată că acum ne vorbeşti S-a scris şi s-a spus mai mult, în ultima perioadă de timp, de
spre răsărit, iată, în depărtare, Casele, ca peste tot în Pa- desluşit şi nu spui nici o şi despre fratele şi părintele nostru Androne Aurică. Şi oricât ar fi
Marea Moartă, Iordanul și câm- lestina, parcă sunt retezate la pildă!” (Ioan 16, 29). să se mai scrie parcă tot n-ar fi de-ajuns. Ca să se acopere golul
piile Iudeii; iar spre apus, alte vârf, n-au acoperiș, ci numai

B
timpului cât s-a păstrat tăcere asupra persoanei frăţiei sale, e
văi pline cu păduri de măslini boltituri de piatră. Pe lângă clă- inecuvântată să fie
nevoie parcă să mai spunem multe încă. Pentru aceasta, ar fi
și smochini. Însă vârful tuturor dirile vechi și învechite, de par- clipa când ochii văd,
trebuit să fi petrecut timp mai îndelungat în apropierea sa, ca să
colinelor și ridicăturilor se că-s săpate în stânci, se pot ve- când urechile aud,
fi învăţat mai multe adevăruri din tăcerile sale, din faptele sale,
sfârșește cu piatră și iar pia- dea în Betleem și clădiri moder- când inima se luminează!...
Binecuvântat să fie Adevă- din privirea-i caldă şi calmă cu care îşi acoperea totdeauna noianul
tră. Betleemul e azi un orășel ne. Îndeosebi, e impunător un
rul care deschide, care dez- de dragoste şi de bunătate ce-i clocotea înăuntru.
mic, așezat pe o colină, la o orfelinat nemţesc cu două eta-
înălţime de 830 metri. Deasu- je. Betleemul are cam 12.000 de leagă, care învie! Binecu- Cândva, acum vreo câţiva ani în urmă, Părintele Prof. Vasile
pra, unde e piaţa orășelului, se locuitori și aproape toţi sunt vântat să fie învăţătorul care Mihoc, la o întâlnire în sala Redacţiei, îi întrebă pe cei din urmă
află un platou frumos, iar satul creștini de naţionalitate arabă, are iubire, înţelegere şi răb- dintre fraţii şi părinţii noştri bătrâni, între care se număra şi fratele
e așezat dedesubt, pe coastă, armeană etc. Femeile de aici au dare până când cei care tre- Androne Aurică, dacă s-au gândit să-şi lase în urmă ucenici pe care
în rânduri de case ce stau unul o înfăţișare de o mare frumu- buie să înţeleagă înţeleg! să-i fi avut aproape şi pe care să-i fi învăţat cele ce ei au învăţat, la
deasupra altuia, ca treptele. seţe religioasă, și această fru- Până când cei care trebuie rândul lor, de la cei de dinaintea lor. Fraţii noştri bătrâni s-au privit în
Dăm pe pagina 5 chipul museţe e ajutată și mai mult de să se trezească se ridică şi tăcere unii pe alţii, apoi, dând din umeri, au zis: „Aşa cum am învăţat
Betleemului. Așezat sus, pe portul frumos ce-l au. Poartă până când cei care trebuie să noi de la înaintaşii noştri, din tăcerile lor, din privirile lor, din faptele
colina muntelui, bătând în lu- haină lungă, de sus până jos, iar vină vin la Dumnezeu. lor, credem că aşa vor face şi cei care vor veni după noi, dacă vor
mina soarelui și având în toate peste cap, un văl așa cum se Ce fericit este momentul avea ceva de văzut vrednic în faptele şi umblările noastre”.
părţile o largă priveliște, el are vede în icoană Maria Fecioara. izbânzii pentru care s-a lup- Pentru noi, cei care dorim să fi ucenicit la părinţii noştri, privind
o vedere minunată. Ca și Ieru- Când le vezi în acest port, tat crâncen luminătorul ce- la trecutul lor vrednic, timpul acestei posibilităţi a cam trecut. Pe
salimul, el apare din depărtare pășind sfios, blând, pline de resc, şi rodul pentru care a rând, şi pe nebăgate de seamă, s-au dus şi ei; iar acum observăm
ca o cetate sfântă a Domnu- evlavie, îndată te gândești la muncit îndelung lucrătorul ce greu este să aduni crâmpeie de adevăruri peste care ai trecut
lui. Chipul Betleemului se ve- chipul Fecioarei Maria, iar când sfânt! Şi lumina venită după sau care au trecut peste tine şi să alcătuieşti din ele învăţături de
de luat tocmai cu prilejul la vreo cotitură de stradă în- un întuneric, parcă nesfârşit, căpetenie rămase de la ei pentru toate situaţiile ce se vor ivi în viitor,
Praznicului Nașterii Domnului. gustă se ivește o astfel de fe- ce strălucită şi dumnezeiesc atât cele prin care vei trece tu, cât, mai ales, cele prin care va mai
De Crăciun se strânge la meie cu copilul în braţe, fără de binecuvântată este!... trece Lucrarea Domnului în care te-ai înrolat şi pentru care eşti şi tu
Betleem mulţime mare de să vrei, tresari ca și când s-ar Nu există o mai mare bu- dator să faci ceea ce şi ei au ştiut să facă şi au făcut. A ucenici la
credincioși din părţile locului, fi ivit de undeva Fecioara Ma- curie decât pentru învăţă- astfel de oameni ai lui Dumnezeu este un har, dar este şi nespus de
precum și pelerini veniţi de ria cu Pruncul Sfânt. torul care, folosind cu răb- greu, cu atât mai mult cu cât şi vârsta fratelui Androne cerea să-l
prin diferite ţări. Mulţimea care Locuitorii din Betleem se dare toată priceperea sa, a- priveşti mai mult ca pe un părinte. Iar părtăşia frăţească se înfiripă
se vede în fotografie intrând ocupă cu agricultura și creș- junge în sfârşit să vadă, pe mai uşor între persoane de vârste mai apropiate. El ştia să se coboare
ca într-o cetate sunt creștinii (continuare în pg. 5) feţele ucenicilor Lui, venind însă mereu sub nivelul vârstei ce o avea şi să te poată ajuta astfel
care intră în locul unde S-a dintr-o dată lumina înţele- încât să nu simţi diferenţa anilor, ca să se poată realiza saltul acela
născut Mântuitorul. Acest loc Părintele Iosif TRIFA gerii desluşite. Nici o fericire fericit al încrederii reciproce. Dar când era nevoie de adevăr şi de
nu există pentru cineva, a- susţinerea lui, nu trecea peste el nici o iotă. De aceea a fost mereu
semenea acestei fericiri. în rândurile din faţă ale Lucrării, chemat de fratele Traian Dorz şi
Cine şi-a înţeles cereas- pentru aceasta l-a ţinut totdeauna ca pe ucenicul său cel de taină.
ca misiune de a lumina pe În ultima vreme, mereu era auzit spunând că noi am uitat un
Milostenia duhovnicească cei întunecaţi şi cine îşi
trăieşte cu tot simţul răs-
punderii conştiinţa acestei
lucru esenţial în Lucrarea Domnului şi anume vizitele personale
pe la fraţi pe acasă, ca să ne apropiem mai mult de ei, să-i
cunoaştem în cele ale lor, să-şi poată deschide sufletele mai
Predică la Duminica a 25-a după Rusalii chemări şi cine depune cu
uşor şi, astfel, să putem lega părtăşiile între noi, aşa cum era
toată pasiunea inimii sale

P
o astfel de grea şi de descu- odinioară la Oastea Domnului. Ce mult se potrivea această spusă
rin Pilda samarinea- telui nostru, oricare ar fi el. a lui cu cea a unor cuvioşi părinţi despre vremea din urmă, şi
rajantă muncă – numai a-
nului milostiv, Mân- „Mergi şi fă şi tu asemenea!” anume că în spre sfârşitul vremurilor va creşte iarbă pe cărarea
cela singur poate să ştie ce
tuitorul ne îndeamnă de la frate la frate. Şi, ca să nu fie doar o vorbă goală spusa
(continuare în pg. 5) dumnezeiască bucurie este
şi pe noi să fim plini de milă, părintelui Androne, se străduia să acopere cu fapte cele ce sfătuia.
aceea de a ajunge să vezi,
gata oricând a oferi ajutorul fra- Pr. Florin MODOVAN în sfârşit, transfigurarea ce- El a ştiut să îmbine tot ceea ce a făcut cu dragostea-i iubitoare,

Din sumar lui pe care îl doreai izbăvit.


Aceasta este ca bucuria cea
ca de mamă bună, chiar şi acolo unde parcă nu-i mai vedeai
rostul, crezând-o de prisos. N-a închis niciodată şi nimănui o uşă
pentru totdeauna. De fiecare dată găsea de cuviinţă că mai trebuie
• Umbra lui Hristos în binecuvântarea celor doi- aproape nebună a artistului
care a luptat cu un bloc de încercat măcar o dată ceva ce nu mersese din prima sau a doua
sprezece patriarhi (V) / Pr. Petru RONCEA, pg. 2 marmură dură, până când a încercare. Cine a avut parte de dragostea şi de iertarea lui ştie că
îndepărtat tot ce împiedica aceasta este adevărat. Nu ştia ce înseamnă a se supăra vreodată
• „Trăieşte-ţi viaţa!” / Andrei DUMITRICĂ, pg. 2 să iasă la lumină neîntre- pe cineva, cu atât mai puţin a ţine supărare asupra cuiva.
• Toamnă binecuvântată cuta frumuseţe care zăcea
acolo, încătuşată în nepu-
Acum, că timpul despărţirii a venit, nouă, celor cărora prezenţa lui
ne era ca un balsam pe rană, ne este dor de el, un dor profund, care
pe meleagurile bihorene / Emanuel PAVEL, pg. 3 tinţă şi în moarte, acoperită nu vrea să se astâmpere aici, un dor care va înceta doar în Împărăţia
• Ortodoxie, Adevăr şi spirit ostăşesc... / de întuneric şi de moloz. Şi
(continuare în pg. 6)
milostivirii lui Dumnezeu, la întâlnirea pentru totdeauna cu el.

Radu ROMÂNAŞU, pg. 4 Costică BALAN


Traian DORZ