NUVELA

DEFINIȚIE: Nuvela este o operă epică în proză de dimensiuni mai ample, cu acțiune mai dezvoltată decât a schiței,
cuprinzând o succesiune de episoade unite într-o acțiune complicată progresiv, și la care participă un număr mai mare de
personaje, complex caracterizate.

TRĂSĂTURILE NUVELEI:
1. Se acordă, de obicei, o importanță mai mare caracterizării complexe a personajelor decât acțiunii propriu-zise.
2. Intriga sa generează conflicte puternice; conflictul poate fi:
- exterior (între două personaje, între personaj și societate);
- interior (între diverse stări, sentimente, idei, gânduri ale aceluiași personaj).
3. Are dimensiuni mai ample decât schița, dar mai reduse decât romanul, acțiunea fiind derulată într-un timp mai
îndelungat și, de obicei, pe mai multe planuri narative, la acțiune participând mai multe personaje, privite din mai multe
unghiuri.
4. Înfățișează o succesiune de episoade unite într-o acțiune complicată progresiv.
5. Este o operă epică în care sentimentele autorului sunt exprimate indirect, prin intermediul personajelor și al acțiunii.
unitatea nuvelei fiind dată de împletirea narațiunii cu dialogul (uneori și monologul interior) și cu pasaje descriptive.
6. Participarea afectivă a autorului este redusă; acesta intervine puțin prin considerații personale, iar descrierile sunt
minime; stilul este elaborat, ca mijloc artistic reprezentativ fiind folosită antiteza.

CREAȚIA EPICÃ ÎN PROZÃ

SCHIȚA NUVELA ROMANUL
dimensiuni -reduse -mai mari decât schița; -mult mai mari decât schița sau nuvela
-mai mici decât romanul
acțiune -simplă -mai dezvoltată; -mult mai complicată, desfășurându-se pe
-complicată progresiv mai multe planuri narative
durată -scurtă -mai mare decât a schiței -mult mai mare decât a schiței și nuvelei
stil -concis -elaborat -propriu
episoade -unul singur -o succesiune -numeroase
personaje -foarte puține -mai numeroase decât în -numeroase
schiță;
-mai puțin numeroase decât în
roman
moduri de -narațiunea; -narațiunea; -narațiunea;
expunere -dialogul; -descrierea (portretul); -descrierea (portretul);
-descrierea -dialogul (monologul interior) -dialogul (monologul interior)
(portretul)

DEMONSTRAȚIA FAPTULUI CĂ UN FRAGMENT DE TEXT FACE PARTE DINTR-O

NUVELĂ

Fragmentul în proză din textul ………………., semnat de ………………, evidențiază, ca trăsături ale speciei
literare epice nuvela, puternicul conflict interior trăit de ………………./ conflictul exterior dintre ………… și
………… (conflict care este gradat ascendent, prin acumularea tensiunii), precum și faptul că protagonistul este
complex caracterizat, privit din unghiuri multiple.
O primă trăsătură a nuvelei este evidențiată de conflictul concentrat (care își are, în nuvelă, punctul de
pornire în intrigă), conflict care este interior ………………………… (între diverse stări, sentimente, idei, gânduri
ale aceluiași personaj) și/ sau exterior …………………………… (între două personaje, între personaj și societate).
Elementele care evidențiază acest/-e conflict/-e sunt reprezentate de gradarea evoluției conflictuale ……………..
(se prezintă elemente ale acțiunii sau ale dialogului ori monologului interior care indică situațiile conflictuale:
tensiunea dintre personaje sau din sufletului unui personaj; izbucnirile temperamentale; mișcările ample;
suspansul; sfârșitul spectaculos etc). Opoziția dintre personaje/ atitudini/ concepții/ sentimente alimentează
stările conflictuale, creând un nod tensionat a cărui eliberare va marca profund destinele actorilor diegezei
(prezentarea succintă a trăsăturilor definitorii ale personajelor, în raport cu conflictul).
Se acordă o importanță mai mare caracterizării complexe a personajelor decât acțiunii propriu-zise. Astfel,
o a doua trăsătură a nuvelei rezidă în faptul că personajului …………………….. i se realizează un portret privit
din mai multe unghiuri, în care sunt prezente mai multe modalități de caracterizare, ca încercare de obiectivare
1
 NUVELA
a autorului. Astfel, se utilizează mijloacele caracterizării directe………………….. (sunt prezentate succint) și
indirecte. Trăsături definitorii ale personajului, evidențiate prin caracterizare indirectă, sunt:
…………………………….. Participarea afectivă a naratorului este redusă; acesta intervine puțin prin
considerații personale, iar descrierile sunt minime.Ca în orice creație epică există un narator, care este în nuvelă
aparent obiectiv.
Unitatea nuvelei este dată de împletirea narațiunii cu dialogul (uneori și monologul interior) și cu pasaje
descriptive. Folosirea narațiunii constituie o marcă a genului epic, naratorul consemnând gradual faptele și
punând în relație personajele și întâmplările la care acestea participă. (prezentarea ideii centrale a acțiunii; de
exemplu: Lefter caută biletele de loterie pe care le consideră câștigătoare și pe care le-a pierdut). Dialogul are
rolul de a dinamiza acțiunea și de a crea liantul dintre planul naratorului și cel al personajelor. Replicile scurte,
cu propoziții principale, în cea mai mare parte, și adesea eliptice de predicat creează un tempo alert al derulării
acțiunilor și prezintă perspectiva personajelor cu privire la cele întâmplate …………………. (planul
personajelor). Pasajele descriptive sunt puține și conturează spațiul și timpul acțiunii, precum și trăsături ale
personajelor ………………. Acțiunea nuvelei are un ritm alert, nu se insistă asupra detaliilor și se caracterizează
prin echilibru compozițional, rigoare și construcție unitară.
Stilul nuvelei este elaborat, se caracterizează prin oralitate, realizată prin mai multe mijloace artistice:
cuvinte și expresii populare, regionalisme, propoziții interogative și exclamative și dialoguri (între ............... și
................). Ca mijloc artistic reprezentativ este folosită antiteza, între …………………… și
………………………….
În concluzie, fragmentul din textul ………….. prezintă, ca trăsături ale nuvelei, conturarea unui conflict
……………. (interior/ exterior; se prezintă sumar), complexitatea personajului………… și stilul elaborat, moduri
de expunere fiind …………………………… Nuvela românească a apărut în perioada pașoptistă, fiind cea mai
prolifică specie literară, ca o încercare a literaturii române de a se sincroniza tendințelor marilor literaturi. Mai
apoi nuvela s-a diversificat în patru categorii în cadrul cărora instrumentarul literar, strategiile și tehnicile de
lucru se amestecă, astăzi adăugându-se nuvela ca exercițiu de stil.