Resursele turistice naturale ale grupei muntoase

Retezat - Godeanu

Grupa Muntilor Retezat-Godeanu este situata in partea de vest a

Carpatilor Meridionali, intre Valea Jiului, la est, Culoarul Timis-Cerna, la vest,
Culoarul Bistrei si Depresiunea Hateg, la nord, Podisul Mehedinti si Subcarpatii
Getici, la sud.
Fiind inconjurata de zone depresionare, grupa muntilor Retezat-Godeanu
apare foarte bine individualizata, in cea mai mare parte limitele sale fiind
marcate prin abrupturi si denivelari puternice.

Subunitatile acestei grupe sunt: Muntii Godeanu, Muntii Retezat, Muntii

Tarcu, Muntii Valcan, Muntii Cernei si Mehedinti, Depresiunea Petrosani si
Depresiunea Hateg.

Muntii Godeanu, reprezinta nucleul central al acestei grupe, fiind

cuprins intre izvoarele Raului Mare, Cernei si Raului Rece (unul dintre izvoarele
Timisului). Acest masiv este alcatuit in
majoritate din sisturile cristaline puternic metamorfozate ale Panzei Getice si
are inaltimea maxima de 2291 m in Varful Gugu.
Relieful se caracterizeaza printr-o larga desfasurare a culmilor
domoale, desi se intalnesc circuri si vai glaciare.
Platformele de eroziune sunt foarte bine
reprezentate. Din acest masiv, geograful francez Emmanuel de Martonne a luat
numele platformelor Borascu si Rau – Ses (de la Muntele Borascu si bazinul Rau
Ses).

Legatura dintre Retezat si Godeanu se face printr-o culme cu inaltimi

de 1900-2000 m ( Culmea Dragasanu, alcatuita din sisturi cristaline, si masivele
calcaroase Piule-Iorgovanu), uneori cuprinsa sub numele de Retezatu Mic.
Acesti munti trebuie considerati insa ca o regiune de tranzitie cu particularitati
ce o deosebesc atat de Retezatul propriu-zis, cat si de Masivul Godeanu.

Muntii Retezat sunt asezati in partea de nord-est a grupei, intre

depresiunile Hateg, Petrosani si cursurile superioare ale Jiului de Vest si Raului
Mare. Sunt alcatuiti din
sisturi cristaline cu intruziuni granitice si reprezinta muntii cei mai inalti ai
grupei. Varful Peleaga are 2509 m.
Partea inalta a Muntilor Retezat se caracterizeaza prin prezenta
celui mai grandios relief glaciar din intreg lantul Muntilor Carpati. Astfel, se
intalnesc numeroase circuri si vai glaciare, de un pitoresc deosebit. De
mentionat lacurile glaciare Bucura (cel mai extins) si Zanoaga (cel mai adanc).
Relieful periglaciar este reprezentat prin intinse
campuri de grohotisuri. Cele trei suprafete de
eroziune: Borascu, Rau-Ses si Gornovita apar ca niste trepte succesive la circa
2000 m, 1200-1400 m si 1000 m altitudine.
Pentru ocrotirea unor elemente rare ale cadrului natural
(creste alpine, lacuri glaciare, vegetatie si fauna) in cadrul acestor munti a fost
creat Parcul National Retezat.

Muntii Tarcu, situati in partea de nord-vest a grupei, Muntii Tarcu sunt

delimitati la nord de Culoarul Bistrei, la vest de Culoarul Timis-Cerna, iar la sud-
est de Raul Rece si Raul Mare, care-i separa de Muntii Retezat si Godeanu.
Sunt
alcatuiti, ca si Muntii Retezat, din sisturi cristaline cu intruziuni granitice.
Deoarece se ridica la aproape 2200 m altitudine (Varful Tarcu
are 2190 m), pastreaza urme ale glaciatiei cuaternare, dar mai reduse decit in
Retezat. Partea inalta a
acestor munti, larg valurita, apartine suprafetei de eroziune Borascu. In
continuare, suprafata de eroziune Rau-Ses este mult mai neregulata, in timp ce
treapta joasa - Gornovita - este in intregime
impadurita.
Extremitatea nord-vestica a Muntilor Tarcu este reprezentata
de Muntele Mic (1802 m), renumit pentru complexul sau turistic.

Muntii Valcan sunt asezati in partea de sud-est a grupei, intre vaile

Motrului, la vest si Jiului, la est. In partea de nord se marginesc cu Depresiunea
Petrosani, iar la sud cu Subcarpatii Getici. Sunt alcatuiti din
sisturi cristaline cu intruziuni granitice. In partea de sud se intalnesc calcare,
care dau reliefului mai multa varietate (chei, pesteri etc.). Se prezinta sub
forma unei culmi orientate vest-est, cu versantul nordic scurt si abrupt, cel
sudic fiind prelung si domol. Vf. Straja are 1868m.
Desi mai putin evidente decat in Masivul Godeanu, suprafetele de
eroziune sunt prezente si in Muntii Valcan. Suprafata de eroziune Gornovita
(avand denumirea de la satul cu acelasi nume) a fost identificata pentru prima
data pe versantul sudic al acestor munti. Numele de Gornovita a fost apoi
extins pentru suprafetele de eroziune asemanatoare din intreg lantul Carpatilor
Meridionali. In partea de est a acestor
munti se afla pasul de inaltime Valcan (1621 m).

Muntii Mehedinti si Muntii Cernei sunt asezati in partea de sud-vest a

grupei si se prezinta sub forma a doua culmi paralele orientate NE - SV,
separate de Valea Cernei. Ca alcatuire
geologica, pe langa sisturile cristaline, se remarca extinderea mare a calcarelor
care dau nota caracteristica acestor munti. Acestea au permis dezvoltarea unui
relief carstic foarte variat, reprezentat prin lapiezuri, doline, polii, chei, pesteri
etc. In Muntii Mehedinti se afla cele mai mari doline din Romania, dolina Crovu
Madvedului avand un diametru de 1000 m si o adancime de 170 m.
Muntii Cernei sunt mai inalti, avand 1928 m in Varful
Dobrii, in timp ce Muntii Mehedinti au numai 1466 m in Varful lui Stan.
Pe Valea Cernei se
remarca prezenta izvoarelor termale, care sunt valrificate in statiunea
balneoclimaterica de la Baile Herculane. In apropiere se gaseste rezervatia de
flora si fauna de pe Muntele Domogled.

Depresiunea Petrosani se desfasoara de-a lungul Jiului de Vest si Jiului

de Est, intre Muntii Retezat si Sureanu, la nord, si Muntii Valcan si Parang, la
sud. Depresiunea prezinta o orientare
generala NE - SV, are o lungime de aproximativ 45 km si o latime care variaza
intre 2 km in vest si 9 km in est.
Din punct de vedere genetic, depresiunea este de natura tectonica si are
altitudini de 600 – 800 m. Relieful este reprezentat prin vai cu lunci si
terase si piemonturi sculptate in depozite sedimentare. In cadrul acestor
depozite sedimentare se afla cele mai bogate zacaminte de huila din tara
noastra, asezate in 25 de strate. Stratele 3 si 5 sunt cele mai importante, avand
cele mai mari grosimi. In prezent, aceasta depresiune reprezinta cel mai
important bazin carbonifer al tarii.
Depresiunea Petrosani comunica spre sud prin Pasul Lainici (450 m) si
spre nord prin Pasul Merisor (759 m).

Depresiunea Hateg este sezata intre Muntii Retezat, la sud, Muntii

Poiana Rusca, la vest, si Muntii Sureanu, la est.
Din punct de vedere genetic,
depresiunea este de natura tectonica, dar si eroziunea a avut un rol important
in formarea sa.
Relieful se prezinta sub forma a trei trepte concentrice:

- treapta joasa, centrala, reprezinta o campie de terase cu altitudini

cuprinse intre 300 – 500 m; - treapta mijlocie este reprezentata de
dealurile piemontane cu inaltimi de 500 – 600 m; - treapta
inalta (munceii) de 650 – 850 m, face trecerea spre zonele montane
inconjuratoare. Depresiunea este drenata de raul Strei care in
cuprinsul sau primeste mai multi afluenti, mai important fiind Raul Mare.
Aceasta depresiune
a constituit partea centrala a vechii Dacii, de unde si numeroase ruine de cetati
dacice si romane, intre care si Sarmisegetusa Ulpia Traiana.
In perioada feudala era cunoscuta sub numele
de „Tara Hategului”. Depresiunea Hateg comunica
spre sud prin Pasul Merisor (759 m), spre vest prin Poarta de Fier a Transilvaniei
(700 m) si spre nord prin culoarul larg al Streiului

Vegetatia - asociatiile de Juncus trifidus si de Sesleria coerulans se

dezvolta pe stancariile din etajul alpin, iar de cele de Festuca picta si Luzula
alpino-pilosa pe materialul dezagreat, in curs de fixare. Frecvent, blocurile ce
formeaza grohotisurile sunt acoperite de crustele galben-verzui ale
lichenilor(Rhizocarpon). O mare bogatie floristica se intalneste pe grohotisurile
din regiunea calcaroasa Piule- Iorgovanu ; se remarca indeosebi macul galben
de munte (Papaver coronasancti-stephani) si tufarisurile pitice de argintica
(Dryas octopetala). In hornurile calcaroase se intalnesc : sangele voinicului
( Nigritella nigra), ghintura (Gentiana lutea), crinul galben (Lilium jankae).
Marea
extensiune a stancariilor si a grohotisurilor constituie un impediment pentru
pasunat, atat in ceea ce priveste masa verde, cat si circulatia. Cirezile de vaci si
turmele de oi gasesc insa conditii bune de pasunat pe pantele mai line din
muntii Zanoaga, Zanoguta, Dragsanu si Picioru Lancitei si de pe culmile
nordice, fapt evidentiat de cele circa 50 stane, localizate in apropierea padurii.
In sectorul sudic calcaros, pe versanti se dezvolta pajisti de stancarie cu
compozitie variata (Sesleria rigida, S. haynaldina, festuca versicolor, F.
saxatilis)
Clima acestui sector montan este temperat-continentală de tranziţie.
Totuşi, altitudinea a impus etajarea elementelor climatice; etajul montan se
desfăşoară la baza masivelor şi în depresiuni având valori de temperatură ce
coboară de la 6° la 2°C şi valori de precipitaţii ce urcă de la 1000 la 1200
mm/an. Vârfurile peste 1700 m au valorile etajului alpin: temperaturi sub 2°C şi
precipitaţii de peste 1200 mm/an.
Sectorul de influenţă este submediteranean, afectat de austru primăvara şi
vara.
Fauna este aracteristică pădurilor cu mamifere cu interes cinegetic:
ursul, căprioara, cerbul, mistreţul, dar şi capra neagră, lupul, vulpea, pisica
sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări se remarcă găinuşa de alun,
cocoşul de munte, ciocănitoarea, cucul, fazanul, prepeliţa, acvila de munte, iar
între peşti păstrăvul.
Pe lângă acestea se adaugă prezenţa broaştei ţestoase, scorpionului şi a
vulturului pleşuv, ca elemente faunistice submediteraneene.
Solurile - partea superficială
terestră se succede de la clasa cambisolurilor-cu tipurile brun – roşcate şi brune
acide-, la clasa spodosolurilor-cu tipurile brun-acide montane şi podzoluri.
Pe calcare s-au dezvoltat solurile terra rossa.

Resurse naturale
Pitorescul zonei reprezintă resursa naturală majoră, datorită valorii turistice.
Alte resurse naturale: cărbunii superiori din Depres. Petroşani, pădurile, pajiştile
alpine, rocile de construcţie (calcar, marmură), forţa apelor.

S urse - http://www.carteamuntilor.ro/index.php?title=Grupa_Retezat-Godeanu ,
https://sites.google.com/site/viziteazaintreagalume/extra-credit