Sunteți pe pagina 1din 3

Tratatul de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona intra in vigoare la 1 decembrie 2009 avand ca obiectiv dotare UE cu metode
optimizate pentru a putea raspunde in mod efficient si eficace la sfidele lumii de azi. Tratatul de la
Lisabona intareste participarea democratica in Europa si capacitatea UE de a promova zilnic interesele
cetatenilor sai.
Tratatul de la Lisabona- ce modifica tratatul asupra UE si tratatul ce instituie CE- a fost semnat in capitala
portugheza in ziua de 13 decembrie 2007 de reprezentantii celor 27 state membre.
Tratatul de la Lisabona permite Europei de a fi:
- Mult mai democratica si transparenta prin intarirea rolului Pralamentului European si a
parlamentelor nationale, prin posibilitatea cetatenilor de a se face auzita vocea lor si prin o optima
repartitie a competentelor la nivel european si national
- Mult mai eficient: se simplifica metodele de lucru si normele de votare, o mai mare capacitate de
a interveni in sectoarelede maxima prioritate.
- Mai multe drepturi si valori: Carta drepturilor fundamentale- datorita integrarii dreptrilor
fundamentale in dreptul primar european. Garanteaza cele 4 libertati precum si cea politica,
economica si sociala. Sustine solidarietatea intre state si ofera o mai mare siguranta pentru toti.
- Este mai mult protagonista pe scena internationala
Asadar, pentru a spori legitimitatea, eficienţa şi transparenţa UE, Tratatul de la Lisabona se reîntoarce la
metoda tradiţională de modificare a tratatelor existente. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene este
redenumit „Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene”, iar termenul „Comunitate” este înlocuit cu
cel de „Uniune” în restul textului. Uniunea ia locul Comunităţii, fiind succesorul juridic al acesteia.
Tratatul de la Lisabona nu creează simboluri statale ale Uniunii de tipul steagului sau imnului. Termeni
precum „constituţie”, „legislaţie” sau „ministru al afacerilor externe”, utilizaţi în Tratatul Constituţional,
au dispărut şi ei. Cu toate că noul text nu mai poartă, prin urmare, numele de tratat constituţional, acesta
menţine realizările cele mai semnificative.Tratatul de la Lisabona schimbă modul în care Uniunea îşi
exercită puterile existente şi unele puteri noi (comune) prin creşterea participării şi protecţiei cetăţenilor,
crearea unui nou cadru instituţional şi modificarea proceselor de luare a deciziilor pentru a spori eficienţa
şi transparenţa. Se obţine, prin urmare, un nivel mai ridicat de control parlamentar şi răspundere
democratică.

Puncte semnificative:
- Personalitate juridica: pentru prima data in istoria sa UE are o personalitate juridica si va putea
semna Tratatele internationale.
- Initiativa cetateneasca: un milion de cetateni europeni, din mai multe state membre, pot invita
Comisia sa prezinte o propunere pentru sectoarele ce intra in competenza UE
- Europarlamento: nu mai mult 96 si nu mai putin de 6. 
- Parlamente nationale vine recunoscut si intarit rolul lor. Tratatul de la Lisabona consolidează în
mod considerabil principiul subsidiarităţii prin implicarea parlamentelor naţionale în procesul de
luare a deciziilor. Protocolul privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană asigură
că acestea sunt informate în mod periodic în legătură cu noile propuneri legislative.Protocolul
privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii permite parlamentelor naţionale să
studieze timp de opt săptămâni o propunere legislativă şi, în cazul în care un parlament doreşte
acest lucru, să emită un aviz motivat prin care să explice de ce consideră că textul în cauză nu
respectă principiul subsidiarităţii.
- Presedintele consiliului european: vine creata figura unui presedinte pentru cele 27 de state
membre (2ani si 6 luni). Are ca tema de agaranta prepararea si continuarea lucrarilor Consiliului
Europei
- Inaltul reprezentant pentru afacerile externe si pt politica de siguranta este ales cu majoritate
calificată de către Consiliul European, cu acordul preşedintelui Comisiei Europene. Acesta este
responsabil de politica externă şi de securitate comună a UE şi are dreptul de a înainta propuneri
- Comisarii UE: 1 comisar pentru fiecare stat membru
- Sistema de votare: transferarea procesului decizional de la proceduri ce necesită unanimitate de
voturi la proceduri ce necesită vot cu majoritate calificată şi schimbarea procedurii de la cea de
consultare la cea de codecizie. Din 2014 votul de dubla majoritate (satatele 55%, populatia 65%)
- Politici comune: Politica energetică şi politica de mediu pentru combaterea încălzirii globale sunt
noile obiective comune. Vine introdusa pentru prima oara principiul de solidarietate: in cazul in
care un stat se afla in dificultate in ce priveste aprovizionarea energetica poate sa se bazeze pe
sprijinul celorlalte state membre. Vine promisa cooperarea operativa intre tari pentru a preveni
calamitatiile naturale sau cele provocate de om. In campul sanitar vin prevazute posibilitatile de a
introduce masuri care vizează direct protejarea sănătăţii cetăţenilor, masuri de a supraveghea si
de a alarma statele membre cu privire la amenintarile cu caracter transfrontalier (gripa aviara).

 Spre deosebire de tratatul constituţional, Tratatul de la Lisabona nu conţine niciun articol care să
stabilească în mod oficial supremaţia legislaţiei Uniunii asupra legislaţiei naţionale, dar a fost ataşată la
tratat o declaraţie în acest sens (Declaraţia nr. 17), care face referire la un aviz al Serviciului juridic al
Consiliului care reiterează concluziile menţionate în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie.
Tratatul de la Lisabona organizează şi clarifică pentru prima dată puterile Uniunii. Acesta deosebeşte trei
tipuri de competenţe: competenţa exclusivă, potrivit căreia Uniunea este singurul legiuitor, iar statele
membre se ocupă doar de punerea în aplicare a legislaţiei UE; competenţa comună, potrivit căreia statele
membre au dreptul de a legifera şi de a adopta pe cale juridică măsuri obligatorii în cazul în care Uniunea
nu face acest lucru; competenţa de sprijin, potrivit căreia UE adoptă măsuri de sprijin sau completează
politicile statelor membre. Competenţele Uniunii pot fi acum restituite statelor membre în cursul
revizuirii unui tratat.
Principii fundamentale
Tratatul de la Lisabona exprimă cele trei principii fundamentale ale egalităţii democratice, democraţiei
reprezentative şi participative. Democraţia participativă ia noua formă a iniţiativei cetăţenilor: un milion
de cetăţeni europeni dintr-un număr „semnificativ” de state membre (stabilit prin regulament) pot solicita
Comisiei să înainteze o propunere legislativă.
Obiective:
Tratatul garantează că Uniunea Europeană:
• va oferi cetăţenilor un spaţiu de libertate, securitate și justiţie fără frontiere interne;
• va activa în direcţia dezvoltării durabile a Europei pe baza unei creșteri economice echilibrate și a
stabilităţii preţurilor, a unei
economii sociale de piaţă extrem de competitive, vizând ocuparea totală a forţei de muncă și progres
social, cu un înalt nivel de protecţie a mediului;
va combate excluziunea socială și discriminarea și va promova justiţia și protecţia socială;
• va promova coeziunea economică, socială și teritorială, precum și solidaritatea între statele membre;
• își va menţine angajamentul faţă de uniunea economică și monetară având euro ca monedă unică;
• va susţine și promova valorile Uniunii Europene în întreaga lume și va contribui la asigurarea păcii,
securităţii, dezvoltării durabile a planetei, solidarităţii și respectului între popoare, comerţului liber și
echitabil și eradicării sărăciei;
• va contribui la protejarea drepturilor omului, în special a drepturilor copilului, precum și la respectarea
strictă și dezvoltarea dreptului internaţional, incluzând respectarea principiilor Cartei Naţiunilor Unite.
Acestea sunt principalele obiective. Tratatul de la Lisabona este conceput pentru a pune la dispoziţia UE
instrumentele necesare realizării acestora.