ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

VIORELA-LIGIA VĂIDEAN

FACTORI DETERMINANŢI AI STĂRII

DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI.
EVIDENŢE EMPIRICE

Colecţia
Cercetare avansată postdoctorală în ştiinţe economice

ISBN 978-606-34-0009-4

Editura ASE
Bucureşti
2015
Copyright © 2015, Văidean Viorela Ligia
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorului.

Editura ASE
Piaţa Romană nr. 6, sector 1, Bucureşti, România
cod 010374
www.ase.ro
www.editura.ase.ro
editura@ase.ro

Referenţi:

Prof. univ. dr. Pavel NĂSTASE

Prof. univ. dr. Nicolae ISTUDOR

ISBN 978-606-34-0009-4

Autorul îşi asumă întreaga responsabilitate pentru ideile exprimate, pentru originalitatea materialului şi pentru
sursele bibliografice menţionate.

Această lucrare a fost cofinanţată din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013, proiect POSDRU/159/1.5/S/142115 „Performanţă şi excelenţă în cercetarea
doctorală şi postdoctorală în domeniul ştiinţelor economice din România”.
 Cuprins

Summary ....................................................................................................................................................5

Introducere .................................................................................................................................................8

1 Sisteme de asigurare a sănătăţii .................................................................................................... 10

1.1 Sisteme de sănătate comparate ............................................................................................... 10

1.1.1 Sistemul naţional de sănătate......................................................................................... 10

1.1.2 Sistemul de asigurări sociale pentru sănătate ............................................................... .12

1.1.3 Sistemul privat de asigurări de sănătate ........................................................................ 13

1.2 Sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România în context european........................... 14

1.2.1 Structura sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România ................................ 14

1.2.2 Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor ............................................................................... 17

1.2.3 Finanţarea sistemului de asigurări sociale de sănătate din România ............................. 19

1.2.4 Direcţii de reformă pentru sistemul de asigurări sociale de sănătate în România ........ 21

1.3 Obiective şi politici europene ................................................................................................. 23

1.4 Cheltuielile cu sănătatea la nivelul Uniunii Europene ............................................................ 28

2 Starea de sănătate – factori individuali şi macroeconomici ....................................................... 40

2.1 Modele de factori determinanţi ai sănătăţii ............................................................................. 40

2.2 Indicatori ai stării de sănătate a populaţiei.............................................................................. 46

2.3 Contribuţii la agregarea variabilelor determinante pentru sănătatea populaţiei lumii ............ 54

3 Concluzii ......................................................................................................................................... 64

Surse bibliografice.................................................................................................................................. 66

Lista tabelelor şi figurilor………………………………………………………………………………...70

3
 Contents

Summary ....................................................................................................................................................5

Introduction ................................................................................................................................................8

1 Health Insurance Systems ............................................................................................................ .10

1.1 Compared Healthcare Systems ............................................................................................... 10

1.1.1 The National Healthcare System ................................................................................... 10

1.1.2 The Social Health Insurance System ............................................................................. 12

1.1.3 The Private Healthcare System ..................................................................................... 13

1.2 The Romanian Social Health Insurance System within the European Context ...................... 14

1.2.1 The Structure of the Romanian Health Insurance System ............................................. 14

1.2.2 The Rights and Duties of the Insured ............................................................................ 17

1.2.3 Financing the Romanian Health Insurance System ....................................................... 19

1.2.4 Reform Directions for the Romanian Healthcare System ............................................. 21

1.3 European Objectives and Policies .......................................................................................... 23

1.4 Healthcare Expenditures within the European Union ............................................................. 28

2 The Health Status – Individual and Macroeconomic Determinants .......................................... 40

2.1 Models for Health Determinants ............................................................................................ 40

2.2 Health Status Quantifiers ........................................................................................................ 46

2.3 Contributions to Aggregating Health Determinants for World Population ............................ 54

3 Conclusions ..................................................................................................................................... 64

References ............................................................................................................................................... 66

List of tables and figures .......................................................................................................................... 70

4
 Summary

The purpose of this specialized book is to sum up the existing theories and research literature
about the determinant factors of the health status of a population and to bring up my
contribution as a health economist, as the final step in graduating my 2014-2015 postdoctoral
studies with a scholarship earned in competition from the European Social Fund through
Sectoral Operational Programme Human Resources Development 2007-2013, project
number POSDRU/159/1.5/S/142115 „Performance and excellence in doctoral and
postdoctoral research in Romanian economics science domain”.
The purpose of my individual postdoctoral research targeted an evaluation of the
population’s health status in Romania and other countries from the perspective of their life
quality and welfare, by performing an analysis of the psycho-social determinants of health. As
such, the specific objectives of my research project, synthesised within this book, are the
following:
1. A comparative analysis of the healthcare systems, with emphasis on Romania’s situation,
from the point of view of the systems’ promoted policies, financing methods, organization,
expenditures and health status of the population;
2. The study of the peculiarities of the Romanian social health insurance system within the
European context and its financing – critical points and reform directions;
3. Individual and macroeconomic relevant determining factors of populations’ health status:
the development of a stratified model of life style, community and socio-economical
cultural and environmental factors, and the development of the computation methodology
of a health global index;
4. Theoretical and practical support of the strong relationship between education, health
status and economic resources of EU member states.
The objectives fall within the international trend of promoting health for all and healthcare
insurance, and the sustainable financing of public healthcare in Romania, by generating clear
economic and social effects.
The fundament of this specialized book is based on the fact that the only economic engine
loaded with legitimacy is represented by the true human needs. All citizens should be
guaranteed equal access to a set of fundamental social rights such as the right to health.
Behind these stands the obligation to contribute to the accumulation of financial resources
supporting health insurance systems and covering the risk of disease. The man, the citizen
finds himself in urgent need of protection, that can be organized individually or at a social
scale, further considering a public healthcare regime, private schemes or public-private
partnerships, with their implications. An intense preoccupation of the recent specialized
literature has been the analysis of national healthcare systems’ characteristics, population
coverage and healthcare financing risks. The comparative study of healthcare systems and
policies is now considered to be a field of interdisciplinary study, suitable for different
methodological approaches.
However, experts confirm the contribution of health insurance systems to the health status of
a nation. Studies validate various health indicators, concluding in favor of life expectancy
and mortality as proxies for health. Improvements in health are driven by increased
expenditures for healthcare, changes in individual lifestyle factors, education and income.
Empirical estimations in the field have focused mostly on cross-sectional and panel data
regressions.
Researchers have demonstrated that health is a key element of the human capital of each
country, contributing to its competitiveness against other countries, and being closely related
to poverty and living standards of the population. Basically health is one of the most
important factors ensuring the life and work performance, and the validation of this reality is
pursued by this book. Data collection for Romania and the other EU member states,
hypothesis testing, processing through various quantitative and qualitative techniques and
interpretation of results is carried out, the results having a strong degree of originality, as the
present research book fits into a perpetual growing economic reality, that of rationalizing
health systems and studying the health and welfare of nations.
Starting from a quote by Virgil according to which “health is the greatest wealth” and having
in mind the World Health Organisation desideratum “health for all”, I continued my 2007-
2010 PhD research interests on health insurance and healthcare coverage, and characterized
the different financing mechanisms that may occur for the worldwide healthcare systems. As
such, the first chapter of this book contains a critical approach on the advantages and
disadvantages of the national healthcare system, also known as a Beveridge model, the social
health insurance system, also known as a Bismarck model and the private health insurance
system. Moreover, the first chapter positions Romania’s healthcare system within this
typology and characterizes its architecture and healthcare services. The chapter also
synthesizes some of the European and worldwide objectives and priorities for the healthcare
domain as governments have focused on continuous improvement of member states’
healthcare systems through various complex strategies. Because investments in the health

6
status of the population further bring several economic benefits along, the first chapter ends
with an analysis of the healthcare expenditures of the European Union, trying to explicate the
per capita healthcare expenditures of EU-28 member states over a ten year time interval by
the per capita gross domestic product and the share of the population aged 65 and above in
the total population. A dummy variable is also used for the predominant financing method of
European healthcare systems.
The second chapter of this research book details some of the existing models of determining
factors that impact the health status of the population, further presenting the use of life
expectancy and infant mortality rate as health proxies. Knowing that the health status of the
population has always been influenced by human biology, the living environment and
individual behaviours, the healthcare system and others, the last subchapter uses principal
component analysis in order to elaborate a new three-dimensional model. The final study
starts from 69 health, nutrition and population variables for 213 world countries, further
comprising these variables for dimension reduction of data into 3 components, linear
combinations of the initial variables, that are capable to reflect the healthcare status of the
world population in 2013. The resulting components are independent variables and may be
used for some other multivariate data analysis. Future research perspectives would focus on
using these factors as explanatory variables for the life expectancy at birth or mortality ratios
of the 213 countries. Moreover, the same type of analysis may be applied for data covering
different years, in order to evaluate the changes that occurred from one decade to another.

Cluj-Napoca, 2015
Viorela-Ligia Văidean
Post PhD studies graduate

7
 Introducere

Demersul acestei cărţi de specialitate pleacă de la faptul că singurul motor al economiei

încărcat cu o veritabilă legitimitate îl constituie nevoile umane. Tuturor cetăţenilor trebuie să
li se asigure un acces egal la un ansamblu de drepturi sociale fundamentale, precum dreptul la
sănătate. În spatele acestui drept stă obligaţia de a contribui la acumularea resurselor
financiare necesare susţinerii sistemului asigurărilor de sănătate şi acoperirii riscului de
îmbolnăvire. Omul, cetăţeanul are în mod imperios nevoie de protecţie, ce poate fi organizată
la nivel individual sau la scară socială, punându-se mai departe în discuţie regimul privat
respectiv regimul public de protecţie a sănătăţii, cu implicaţiile acestora (Sampath P.,
Edmonton A., 2012; Ooms G. et al. 2014).
Obiectivele asumate de-a lungul cercetării postdoctorale a autoarei au vizat evaluarea stării de
sănătate a populaţiei din România şi celelalte state din perspectiva calităţii vieţii şi bunăstării,
cu efectuarea unei analize de tip psiho-social a determinanţilor sănătăţii, precum şi
comunicarea demersului ştiinţific realizat, prin participarea la sesiuni ştiinţifice şi publicarea
unor lucrări, pentru integrarea aspectelor cercetate în circuitul ştiinţific internaţional.
O preocupare intensă a literaturii de specialitate recente şi a autoarei a constituit-o analiza
caracteristicilor sistemelor de sănătate naţionale, acoperirea populaţiei împotriva riscurilor şi
finanţarea sănătăţii (Paris V. et al, 2010). Studiul comparativ al sistemelor şi politicilor de
sănătate este în prezent considerat a fi un câmp de studiu interdisciplinar, pretabil la diferite
abordări metodologice (Cacace M. et al., 2013).
Totodată, specialiştii confirmă contribuţia sistemelor de asigurare a sănătăţii la starea de
sănătate a unei naţiuni. Studiile validează diverşi indicatori ai stării de sănătate,
concluzionând în favoarea speranţei de viaţă şi mortalităţii ca proxi-uri pentru starea de
sănătate. Îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei este determinată de creşterea cheltuielor
cu sănătatea, modificări ale stilului de viaţă individual, educaţie şi venit, aceste considerente
constituind firul roşu al acestei cărţi de specialitate. Estimările empirice din literatura de
specialitate care validează aceste aspecte se axează pe analize cross-secţionale şi regresii cu
date panel. (Ritsatakis A, 2012; Joumard I. et al. 2008; Joumard I. et al 2010).
Practic sănătatea reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori care asigură desfăşurarea
vieţii şi activităţii, validarea acestei realităţi fiind urmărită la nivelul întregii cercetări
întreprinse la nivelul studiilor postdoctorale finalizate prin această lucrare de sinteză, prin

8
perfectarea cunoştinţelor acumulate şi utilizarea analizei multivariate a datelor pentru
România şi celelalte state ale lumii.
Rezultatele obţinute au un pronunţat grad de originalitate, această carte de specialitate
încadrându-se într-o realitate economică cu dezvoltare perpetuă, aceea de raţionalizare a
sistemelor de sănătate respectiv cercetare a sănătăţii şi bunăstării naţiunilor.
Contribuţiile propuse sunt concentrate pe elaborarea unui model complex şi nou de factori
determinanţi ai sănătăţii, cu abordarea de profunzime a aspectelor ce ţin în special de reforma
financiară a sistemelor sanitare. Elementul de noutate absolută constă în agregarea multiplelor
variabile determinante ale stării de sănătate, într-un număr redus de factori compoziţi, prin
utilizarea analizei componentelor principale.

9
 1 Sisteme de asigurare a sănătăţii
1.1 Sisteme de sănătate comparate
În practica internaţională, cea mai utilizată tipologie a sistemelor de sănătate este realizată în
funcţie de sursele de finanţare predominante ale acestora. Astfel, în funcţie de modalităţile de
colectare a fondurilor de la populaţie, se definesc trei tipuri mari de sisteme de sănătate:
 sisteme naţionale de sănătate, unde predomină finanţarea prin impozite globale,
redistribuite prin bugetul de stat;
 sisteme de asigurări sociale de sănătate, bazate pe contrinuţiile obligatorii (prime)
către unul sau mai multe fonduri speciale de sănătate;
 sisteme de asigurări private, bazate pe prime de asigurare voluntare.

1.1.1 Sistemul naţional de sănătate

În ceea ce priveşte Sistemul naţional de sănătate (SNS), cunoscut în literatura de specialitate
şi sub denumirea de sistem tip Beveridge, finanţarea provine de la bugetul de stat, prin
impozite. Sistemele de sănătate tip Beveridge au fost inspirate de Raportul din 1942 al lui
Lord Beveridge care oficializa organizarea adoptată de Suedia în anii ‘30. Întreaga Europă de
Vest (Danemarca, Finlanda, Irlanda, Norvegia, Suedia, Marea Britanie) a adoptat sau
menţinut acest model după cel de-al doilea razboi mondial. Acest tip de sistem a câştigat
popularitate şi în Canada în anii ’70, respectiv în Sudul Europei în anii ’80 (Grecia, Italia,
Portugalia, Spania).
Sarcinile SNS sunt în general elaborarea politicii sanitare, emiterea de îndrumări ale
autorităţilor pentru probleme de sănătate şi alocarea resurselor şi monitorizarea
performanţelor autoritaţilor din subordine. Totodată, SNS se caracterizează prin următoarele
(Nistor I., 2008 :9) :
 sursele de finanţare sunt taxele guvernamentale, care se adună sub formă de
buget public la nivelul guvernului ;
 este controlat de guvern;
 bugetul este împărţit pentru diferite sectoare, fiecărui sector revenindu-i un
anumit procent, care este modificat anual ;
 procentul destinat sănătăţii este distribuit de la nivelul Ministerului Sănătăţii
(MS), pe baza unor criterii, autorităţilor judeţene de sănătate, care apoi
distribuie fondurile existente spitalelor şi medicilor de familie ;

10
  medicii încheie contracte cu autorităţile locale, fiind remuneraţi sub diverse
forme ;
 se practică într-o măsură mică şi sistemul de co-plată de către pacienţi ;
 există posibilitatea dezvoltării sectorului privat în paralel cu acest sistem.

Tabel 1 Sistemul naţional de sănătate (tip Beveridge) – avantaje şi dezavantaje

AVANTAJE DEZAVANTAJE

 accesibilitatea generală;  pachetul de servicii oferit populaţiei

 acoperirea universală;
 costuri administrative reduse
pentru un astfel de sistem comparativ
cu celelalte tipuri, însă poate apărea
o eficienţă scăzută a gestionării
fondurilor.
nu este precis definit, în mod
tradiţional neexistând relaţii
contractuale clare între furnizorii,
plătitorii şi clienţii serviciilor sanitare,
de regulă statul fiind atât cel ce
plăteşte cât şi cel care furnizează
asistenţa de sănătate => calitatea mai
scăzută a serviciilor sanitare în aceste
tipuri de sisteme;

 eficienţa scăzută la gestionarea

fondurilor;

 lipsa stimulentelor pentru medici;

 sursele financiare ce pot fi puse la

dispoziţia sistemului sunt mai reduse
decât cele strânse din prime de
asigurări; în plus lipsă unei implicări
directe în finanţarea asistenţei sanitare
a indus populaţiei idea că sănătatea
este gratuită şi nu implică costuri, şi
ca atare, comportamentul populaţiei
de menţinere a stării de sănătate
printr-un stil de viaţă caracteristic este
mai greu de stimulat în asemenea
sisteme.

Sursa: Prelucrări ale autoarei

11
 1.1.2 Sistemul de asigurări sociale pentru sănătate
Sistemul de asigurări sociale pentru sănătate, cunoscut şi sub denumirea de sistem tip
Bismarck, finanţat prin contribuţii obligatorii de asigurare dependente de venituri, este
sistemul cel mai vechi din Europa şi operează în ţări precum Germania, Austria, Belgia,
Franţa şi Olanda, fiind caracterizat prin (Nistor I., 2008 :10):
 finanţarea se face prin contribuţii obligatorii în proporţii diverse, patron şi angajat ;
 contribuţia se face prin plata unui anumit procent/contribuţie, în funcţie de venit şi se
colectează la nivelul caselor de asigurări ;
 guvernul este cel care stabileşte politicile de sănătate şi asigură mecanisme pentru
urmărirea realizării scopurilor propuse ;
 casele de asigurări sunt independente de guvern, dar funcţionarea lor se face prin
reglementări stricte şi stabilesc contracte de prestare a serviciilor cu spitalele, medicii
de familie, medicii stomatologi, farmaciştii etc.

Tabel 2 Sistemul de asigurări sociale pentru sănătate – avantaje şi dezavantaje

AVANTAJE DEZAVANTAJE

 creşterea descentralizării sistemului, banii  contribuţia pentru asigurările sociale

nu sunt distribuiţi de Ministerul Sănătăţii
Publice, plata diferitelor acte medicale
facându-se prin organisme independente
(casele de asigurări);
 fondurile destinate sănătăţii sunt
independente de modificările priorităţilor
politice;
 fluxul fondurilor este vizibil în sistem;
 sistemul asigură surse de venituri stabile
pentru sistemul de sănătate;
 prin acest model se realizează furnizarea
mult mai eficientă a serviciilor de
sănătate comparativ cu alte modele,
precum şi creşterea fondurilor disponibile
pentru sănătate atât ca sume absolute, cât
şi ca valori procentuale din produsul
intern brut (PIB).
Sursa: Prelucrări ale autoarei
plătite şi de angajator şi de angajat duce
la o creştere a costului muncii pentru
întreprinderi, putându-se chiar ajunge la
majorarea costurilor şi preţurilor
produselor, pentru acoperirea acestor
contribuţii ale forţei de muncă;
 cei care nu sunt salariaţi (şomeri, elevi,
pensionari etc) sunt acoperiţi din alte
fonduri de la bugetul de stat, fapt dificil
de realizat în unele cazuri;
 stabilirea cu dificultate a primelor ce
trebuie plătite de cei care lucrează pe cont
propriu, pentru că aceste prime sunt
legate în special de veniturile realizate;
 costurile administrative sunt mai crescute
decât la un sistem bazat pe impozite
generale.

12
Pe platforma unui astfel de sistem este organizată şi ţara noastră (Ciumaş C., Văidean V.,
2007). Avantajele şi dezavantajele acestui tip de sistem, sintetizate din literatura de
specialitate, se prezintă conform Tabelului 2 de mai sus.
Cu toate acestea, multe dintre aceste posibile dificultăţi pot fi depăşite prin reglementări
legislative adecvate (de exemplu, diminuări ale impozitelor pentru sumele plătite de
angajatori pentru asigurarea salariaţilor, ce poate descuraja includerea acestora în costurile de
producţie).

1.1.3 Sistemul privat de asigurări de sănătate

Sistemul voluntar de asigurări are la bază finanţarea privată, iar primele de asigurare sunt
stabilite în funcţie de riscurile asiguraţilor. În cadrul asigurării private de sănătate, indivizii
decid în mod voluntar să se înscrie într-o anumită formă de asigurare de sănătate. Când se
consideră că toate persoanele asigurate au riscuri similare de îmbolnăvire, contribuţia pentru
asigurarea de sănătate este stabilită la nivel egal pentru toate persoanele asigurate. Dar fiecare
persoană are propriul risc de îmbolnăvire. Iar pentru calcularea acestui risc se ia în
considerare riscul mediu la nivel individual.
Principalele categorii de asigurări private de sănătate practicate în Statele Unite ale Americii
(SUA) precum şi în celelalte ţări dezvoltate, sunt următoarele : asigurarea medicală standard;
asigurarea medicală extinsă; asigurarea colectivă de sănătate; asigurarea intervenţiilor
stomatologice; asigurarea asistenţei medicale pe termen lung şi asigurarea venitului în
perioada de incapacitate de muncă (Tǎnǎsescu P., 1998).
Acesta sistem, puternic dezvoltat în Statele Unite ale Americii (SUA) până la reformele
recente, facilitează existenţa competiţiei între furnizorii şi finanţatorii serviciilor medicale
care au interesul să atragă cât mai mulţi resurse financiare şi, prin aCEASSta, a cât mai multor
pacienţi, ceea ce duce la creşterea calităţii serviciilor medicale şi la sporirea ofertei cantitative
şi calitative acordată pacienţilor. Avantajele şi dezavatajele unui sistem privat de asigurări de
sănătate sunt sintetizate din litearura de specialitate în Tabelul 3:
Cele trei tipuri de sisteme, clasificate riguros din punct de vedere teoretic, cu avantaje şi
neajunsuri, se regăsesc în practică sub diferite combinaţii, modificate de la o ţară la alta în
funcţie de opţiunile fiecăreia. În ultimii ani s-a putut constata prezenţa unei tendinţe de
apropiere a acestor tipuri de sisteme sanitare, încercându-se combinarea diverselor metode de
finanţare cu maximizarea avantajelor din fiecare tip de sistem şi reducerea dezvantajelor
existente, pentru atingerea obiectivelor dorite. Sistemele de sănătate nu se prea regăsesc în
practică în formele pure descrise anterior; în general sunt ajustate la condiţiile specifice ale
fiecărei ţări.

13
 Tabel 3 Sistemul privat de asigurări de sănătate – avantaje şi dezavantaje

AVANTAJE DEZAVANTAJE

 calitatea actului medical ridicată;  accesul este apreciat ca inechitabil pentru

 operativitate faţă de ceea ce oferă
sistemul public, deci o productivitate
ridicată;
 posibilitatea alegerii între furnizorii de
servicii medicale şi respectiv între
produsele oferite într-o gamă foarte largă;
 flexibilitate şi inovaţie;
 asigurătorii au o putere mai mare de
negociere a preţurilor, tarifelor şi
volumului actelor de îngrijire medicală.
categoriile sociale cu un nivel scăzut al
veniturilor, şomeri, pensionari,
persoanele dependente, imigranţi,
minorităţi etnice, etc;
 spitalele, în marea lor parte, sunt în
sistemul public. Spitalele private se
concentrează pe o gamă limitată de
îngrijiri, prestaţii medicale;
 pentru a-şi atrage şi menţine clienţii
asigurătorii propun un evantai de poliţe,
ceea ce presupune costuri administrative
ridicate;

 asigurătorii selecţionează riscurile şi

diversele practici în funcţie de costuri,
costuri pe care plătitorii le pot suporta
mai degrabă decât să caute eficienţa
actului medical.
Sursa: Prelucrări ale autoarei

1.2 Sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România în context

european

1.2.1 Structura sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România

Ocrotirea sănătăţii şi asigurarea socială de sănătate sunt două concepte al căror conţinut,
variat în formă, este, de fapt, unitar în fond. Conceptul „ocrotirea sănătăţii” este un termen
care defineşte, în timp, modul, pârghiile şi resursele afectate de societate sau comunitate
pentru a reflecta grija faţă de starea de sănătate a indiviziilor şi colectivităţilor umane.
Conceptul „asigurarea socială de sănătate” reflectă modul, pârghiile şi resursele prin care
individul, entităţile juridice şi societatea se implică în monitorizarea, susţinerea şi derularea

14
acţiunilor menite a realiza standardele de sănătate ale omului ca individ şi ale colectivităţilor
umane.

În România, acordarea de servicii medicale se realizează prin diverse scheme de finanţare,

existând o balanţă între sistemul public şi cel privat care încearcă să-şi coordoneze cât mai
bine serviciile. Sectorul privat de asigurare a sănătaţii în România ocupă totuşi un loc modest.
Începând cu 1998 în România a început reforma sistemului de sănătate spre un sistem de
sănătate bismarkian, care a adus o serie de schimbări în ceea ce priveşte structura sistemului
sanitar, organizarea acestuia, dar rezultatele înregistrate în privinţa stării de sănătate a
populaţiei sunt departe de aşteptări. Schimbările produse au fost mai mult conjucturale, legate
de ideile de reformare ale persoanelor care au condus Ministerul Sănătăţii în tot acest timp, nu
au avut continuitate de la un regim politic la altul, astfel că legea reformei, Legea nr.
45/19971, a fost abrogată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 150/2002, care la rândul ei
a fost abrogată în favoarea Legii nr. 95/20062. Influenţele legislative s-au resimţit şi asupra
evoluţiei cheltuielilor publice cu sănătatea ca procent din PIB, şi chiar dacă pe termen mediu
şi lung se observă o tendinţa de creştere a evoluţiei cotelor, totuşi acestea se situează cu mult
sub media europeană, respectiv sub media ţărilor membre ale Organizaţiei pentru Cooperare
şi Dezvoltare Economică (OCDE).

Totuşi, finanţarea sectorului prin asigurǎrile sociale de sǎnǎtate nu a constituit şi nu constituie

o soluţie optimǎ a crizei în care se gǎseşte sistemul sanitar public românesc. Inexistenţa unor
fonduri absolut necesare pentru îngrijirile minime în spitale, pentru procurarea aparaturii şi
medicamentelor şi-au pus amprenta asupra nivelului diverşilor indicatori specifici sănătăţii şi
demografiei, care ne plasează în continuare pe poziţii modeste în clasamentul european.
În prezent, sistemul de asigurări sociale de sănătate românesc (SASS) este caracterizat de trei
elemente fundamentale: asiguraţii, furnizorii de servicii medico-farmaceutice şi casele de
asigurări de sănătate, relaţiile dintre acestea având natură contractuală, conform figurii nr. 1:

1
Legea asigurărilor sociale de sănătate, modificată şi completată prin Ordonanţele de Urgenţă nr.30/1998 şi
nr.72/1998. Un avantaj considerabil adus de Legea nr.145/1997 a fost introducerea unui sistem de colectare a
fondurilor la nivel local, înlocuind sistemul rigid al finanţǎrii de la bugetul de stat.
2
Legea nr.95 din 14 aprilie 2006, privind reforma în domeniul sănătăţii publicată în Monitorul Oficial nr. 372
din 28 aprilie 2006

15
 Figura nr. 1. Componentele sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România

Sursa: Prelucrări ale autoarei

La baza relaţiilor dintre componentele SASS stau anumite principii, garantate prin Legea
95/2006, cum ar fi:
 alegerea liberă a casei de asigurări de sănătate; sistemul de asigurări de sănătate îi
oferă asiguratului dreptul de a-şi alege medicul după un anumit criteriu ales de el. In
acest fel, asiguratul nu mai este legat de comuna, oraşul sau judeţul in care locuieşte.
Banii şi informaţiile îl vor urma indiferent de alegerea pe care o face;
 solidaritatea şi subsidiaritatea în colectarea şi utilizarea fondurilor. Astfel toţi cetăţenii,
trăind într-o comunitate, ar trebui să se ajute reciproc, mai ales în privinţa sănătaţii
care este cea mai de preţ, existând situaţii în care asiguratul este plătitor al contribuţiei
de sănătate, cât şi beneficiarul serviciilor medicale;
 participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul
fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
 concurenţa rezultată din libertatea alegerii, medicii care dau dovadă de profesionalism
fiind avantajaţi, solicitaţi de asigurat. Treptat, incompetenţa si risipa vor fi înlăturate
din sistemul medical;
 acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi
nediscriminatoriu, oricărui asigurat. Atâta timp cât concurenţa există are loc o creştere
a calităţii serviciilor medicale acordate asiguraţilor, iar relaţia medic-pacient trebuie să
se desfăşoare sub semnul respectului reciproc;
 confidenţialitatea actului medical. Problemele pacientului nu trebuie să devină
subiectul unor discuţii publice. Pentru a fi bine tratat, pacientul trebuie să aibă
încredere în medicul care îi acorda îngrijirea medicală.
În prezent, sistemul de sănătate cuprinde unităţi sanitare publice şi private, instituţii de
conducere, supraveghere şi control, instituţii de finanţare. Autorităţile de supraveghere în
sistemul de sănătate sunt :
 Ministerul Sănătăţii (MS), care are obligaţia să asigure supravegherea şi controlul
aplicării legislaţiei de către instituţiile care au responsabilităţi în domeniul

16
 sănătăţii publice, inclusiv de către sistemele de asigurări sociale şi de unităţile
sanitare din sectorul privat de asistenţă medicală, colaborând cu Colegiul Medicilor
din România, Colegiul Farmaciştilor din România, autorităţile locale şi alte instituţii
abilitate.
 Direcţiile de sănătate publică (DSP) care au rolul de a supraveghea la nivel local,
aplicarea legislaţiei în domeniul asigurării sănătăţii, inclusiv a supravegherii
modului de realizarea a protecţiei sociale.
 Casele de asigurări de sănătate (CAS) care monitorizează şi controlează furnizarea
serviciilor medicale, a medicamentelor şi a materialelor sanitare conform
contractelor încheiate, precum şi realizarea programelor naţionale de sănătate.
Totodată, instituţiile care prezintă atribuţiile domeniului funcţionării şi organizării SASS în
România sunt următoarele : Ministerul Sănătăţii (MS), Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate (CNAS), Casele judeţene de asigurări de sănătate (CJAS), Case de asigurări
autonome (CAA), Colegiul Medicilor din România (CMR) şi Colegiul Farmaciştilor din
România (CFR), Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene (DSPJ).

1.2.2 Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor

Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază, ce cuprinde servicii medicale, servicii
de îngrijire a sănătăţii, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale. Asiguraţii
beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident din prima zi de
îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare.
Drepturile se stabilesc pe baza contractului-cadru elaborat de Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate, consultând Colegiul Medicilor din România şi Colegiul Farmaciştilor din România
şi Ordinul Asistenţilor Medicali din România (OAMR), avizându-se de Ministerul Sănătăţii şi
urmând a se aproba de Guvern, contract-cadru care reglementează condiţiile acordării
asistenţei medicale cu privire la :
 pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate;
 lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a
medicamentelor, dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi aferente
pachetului de servicii de bază;
 criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii;
 alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănatate în
vederea realizării echilibrului financiar al fondului;

17
  tarifele utilizate în contractarea pachetulu de servicii de bază, modul de decontare şi
actele necesare în acest scop;
 internarea şi externarea bolnavilor;
 asigurarea tratamentului spitalicesc, măsuri de îngrijire la domiciliu sau de recuperare;
 condiţiile generale de acordare a tratamentului ambulatoriu;
 prescrierea şi eliberarea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor
terapeutice, a protezelor şi ortezelor, a dispozitivelor de mers şi de autoservire;
 coplata pentru unele servicii medicale.

Conform legislaţiei în vigoare, drepturile garantate şi obligaţiile asiguraţilor din sistem pot fi
sintetizate astfel, tabelul nr. 4:

Tabel 4 Sinteză privind drepturile şi obligaţiile asiguraţilor SASS

Asiguraţii au următoarele drepturi : Obligaţiile asiguraţilor privesc :

 beneficierea de servicii medicale,  plata contribuţiei de asigurări sociale de

medicamente, materiale sanitare şi
dispozitive medicale în mod
nediscriminatoriu, în condiţiile legii;
 alegerea liberă a medicului de
familie, medicului specialist din
ambulatoriu, a unitaţii spitaliceşti ce
le va acorda servicii medicale,
precum şi a casei de sănătate la care
se asigură;
 beneficierea de servicii de asistenţă
medicală preventivă şi de promovare
a sănătăţii, inclusiv pentru depistare
precoce a bolii;
 beneficierea de servicii medicale de
urgenţă;
 beneficierea de unele servicii de
asistenţă stomatologică;
 beneficierea de servicii şi îngrijiri
medicale la domiciliu.
sănătate
 înscrierea pe lista unui medic de familie
acreditat potrivit legii;
 prezentarea la controalele profilactice şi
periodice stabilite prin contractul-cadru;
 respectarea cu stricteţe a tratamentului şi
a indicaţiilor medicului;
 păstrarea unei conduite civilizate faţă de
personalul medico-sanitar;
 achitarea contribuţiei datorate fondului şi
suma reprezentând diferenţa dintre
tarifele acceptate la plată de sistemul de
asigurări sociale de sănătate şi cele
practicate pe piaţă (coplată), în condiţiile
stabilite prin contractul-cadru;
 prezentarea către furnizorii de servicii
medicale a documentelor justificative ce
atestă calitatea de asigurat.

Sursa: Prelucrări după Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

18
Produse şi servicii medicale oferite în cadrul SASS din România vizează următoarele,
conform figurii 2:

Figura 2 Servicii medicale oferite

Servicii medicale oferite

Asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii

Asistenţă medicală primară

Asistenţă stomatologică

Servicii medicale spitaliceşti

Urgenţe şi transport sanitar

Îngrijiri medicale la domiciliu

Asistenţă medicală de recuperare a sănătăţii

Acordarea de medicamente

Dispozitive medicale de recuperare

Servicii medicale speciale

Sursa: Prelucrări ale autoarei

1.2.3 Finanţarea sistemului de asigurări sociale de sănătate din România

Modificarea şi perfecţionarea cadrului legislativ economic precum şi încercările de
armonizare a legislaţiei medicale cu cea economică, au dus la apariţia modificărilor
macroeconomice majore în ceea ce priveşte sursele de finanţare a ocrotirii sănătăţii. Potrivit
cadrului legal în vigoare, sursele din care se finanţează ocrotirea sănătăţii cetăţenilor în ţara
noastră includ bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul de stat
şi bugetele locale, la care se pot adăuga veniturile proprii ale unităţilor sanitare finanţate în
regim extrabugetar şi altele.
Din resursele bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS),
care este administrat de CNAS şi de casele de asigurări de sănatate judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, precum şi de casele autonome de asigurări de sănătate se finanţează
cheltuielile pentru ocrotirea sănătăţii, care privesc în principal serviciile medicale spitaliceşti,
medicamente şi materiale sanitare şi serviciile medicale ambulatorii. Acesta se constituie
potrivit figurii 3:

19
 Figura 3 Constituirea Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate

Sursa: Prelucrări ale autoarei

Aşa cum prevede cadrul legislativ actual, fiecare sursă de finanţare trebuie să acopere
categorii specifice de cheltuieli. Astfel, veniturile fondului colectate de casele de asigurări se
utilizează pentru: plata serviciilor medicale, a medicamentelor, materialelor sanitare şi
dispozitivelor medicale, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru, cheltuieli de administrare,
funcţionare şi de capital în limita a 3% din sumele colectate şi pentru fondul de rezervă în cotă
de 1% din sumele constituite la nivelul CNAS3, potrivit figurii 4:

Figura 4 Destinaţiile Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate

Sursa: Prelucrări ale autoarei

Astfel, prima destinaţie şi cea mai semnificativă ca pondere în totalul sumelor este aferentă
plăţii serviciilor medicale şi medicamentelor, a materialelor sanitare şi dispozitivelor

20
medicale, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru. O a doua destinaţie este aferentă
cheltuielilor de administrare şi funcţionare şi cheltuielilor de capital ale caselor de sănătate.
Cota prevăzută era de maximum 5% din totalul veniturilor obţinute până la care să se poată
desfăşura, în structura prevăzută, cheltuielile de administrare, funcţionare şi de capital
menţionate (până în anul 2002, inclusiv). Începand cu anul 2003, cota respectivă este de
maximum 3% din sumele colectate. Ultima destinaţie de utilizare a fondului naţional de
sănătate este pentru constituirea fondului de rezervă, atât la nivelul structurilor teritoriale, cât
şi centrale, ale casei de asigurări de sănătate.

1.2.4 Direcţii de reformă pentru sistemul de asigurări sociale de sănătate

în România
Având în vedere conceptul de sănătate aşa cum a fost el definit de către Organizaţia Mondială
a Sănătăţii, respectiv drept „stare de bine fizic, psihic şi social şi nu doar de absenţa bolii”,
figura nr. 5 prezintă succint principalii factori de care trebuie să se ţină cont pentru
îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei. Mai multe modele de specialitate referitoare la factorii care
influenţează starea de sănătate a populaţiei se analizează detaliat în subcapitolul 2.3. al acestei
lucrări.

Figura 5 Determinanţii sănătăţii

Sursa: Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul
sănătăţii publice din România, Bucureşti, 2008

3
Legea Nr. 95 / 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, art 262, litera c; art 59 alin. (1).

21
Conform acestui model stratificat, la baza determinanţilor stării de sănătate ai individului stau
anumiţi factori cromozomiali, vârsta şi sexul, practic factori asupra cărora individul are un
control minimalist sau chiar inexistent. În continuare, un rol important în sănătatea indivizilor
îl joacă reţelele sociale şi ale comunităţilor, în care este inclusă şi familia, individul putând
uşor adopta stilul de viaţă mai sănătos sau mai puţin sănătos promovat de cercul social la care
acesta aderă. În plus, există şi alţi factori, printre care amintim structurile locale de informare
şi asigurare a promovării sănătăţii publice în rândul indivizilor, educaţia pentru sănătate
promovată de autorităţi, sistemele de furnizare a serviciilor de asistenţă medicală mai mult sau
mai puţin orientate înspre prevenţie, condiţiile de trai şi de muncă ale populaţiei, agricultura şi
producţia de alimente organice, puritatea apei şi igiena corporală.
Cu toate că sistemul de asigurare a sănătăţii joacă un rol important în ocrotirea sănătăţii
publice, sistemul sanitar din România nu a reuşit să găsească soluţii viabile pentru problemele
majore de sănătate ale românilor, modelul actual de asigurare a sănătăţii punând preponderent
accentul pe asistenţă curativă şi spitalicească, în defavoarea celei ambulatorii şi de asistenţă
primară, consideră Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din
domeniul sănătăţii publice din România. Deşi în ultimi ani s-au închis din unităţile medicale
neperformante, persistă problema accesibilităţii populaţiei la servicii de sănătate de bază, în
special pentru populaţia din mediul rural.
Managementul deficitar şi succedarea rapidă a diferitelor regimuri de putere la conducere, a
condus la persistarea subfinanţării cronice a sistemului de asigurare a sănătăţii din România.
Deşi în dinamică cheltuielile totale pentru sănătate ca procent din PIB au înregistrat o tendinţă
de creştere anuală, nivelul de finanţare a sistemului de sănătate din România rămâne scăzut în
context european, România şi Bulgaria fiind statele cu cea mai scăzută pondere a finanţării
acestui sistem prioritar în PIB, fiind caracterizate şi de o lipsă a investiţiilor în acest sector. Pe
lângă subfinanţare, acelaşi Raport menţionează utilizarea arbitrară a resurselor în sectorul
sanitar: alocarea resurselor între diferite regiuni ale ţării, între diferite tipuri de servicii de
sănătate şi între diferite instituţii de sănătate este considerată a fi ineficientă şi inechitabilă4.
Direcţiile de reformă propuse pentru a ameliora toate aceste puncte critice ale sistemului de
asistenţă medicală românesc, conform aceluiaşi Raport, trebuie să aibă mereu în vedere
obiectivul principal al sistemului sanitar adică îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei
din România şi accesul echitabil la servicii de sănătate care ar trebui să fie eficiente şi sigure.
Susţinem legitimitatea acestor aspecte problematice atât de actuale şi considerăm că este

4
Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetăţeanului, Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea
politicilor din domeniul sănătăţii publice din România, Bucureşti, 2008

22
imperios necesară gasirea de soluţii la nevoile stringente de îmbunătăţie a stării de sănătate
precare în care se regăseşte sistemului sanitar românesc.
Obiectivele strategiei privind configurarea şi funcţionarea pe termen lung a serviciilor de
sănătate, ar putea urmări, cu precădere:

• crearea unui sistem nuanţat şi performant (îngrijiri ambulatorii integrate,

spitalizarea de o zi, îmbunătăţirea serviciilor de diagnostic şi adoptarea de noi
tratamente, la standarde internaţionale);

• extinderea serviciilor de asistenţă primară (îngrijiri la domiciliu, medicamente

în regim ambulatoriu, înfiinţarea unor centre de sănătate multifuncţionale);

• finanţare adecvată, sustenabilă şi stimulativă a performanţelor;

• închiderea unităţilor medicale neperformante;

• perfectarea sistemelor de management operaţional;

• crearea unui cadru normativ compatibil aplicării reformelor instituţionale şi

funcţionale;

• facilitarea sistemului privat de finanţare a serviciilor medicale, şi încurajarea

angajatorilor pentru oferirea acestor beneficii suplimentare salariaţilor, ca
alternativă sau supliment pentru sistemul public;

• susţinerea medicinei preventive;

• crearea şi perfecţionarea asigurărilor proprii vârstnicilor în unităţi specializate

îngrijirilor de tip acut.

1.3 Obiective şi politici europene

Declaraţia Mileniului, adoptată în septembrie 2000 la Summit-ul Mileniului al Organizaţiei
Naţiunilor Unite, de către cele 189 ţări participante, printre care şi România, a fixat
Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM-uri, engl Millenium Development Goals,
MDGs), fiind considerată a întruni obiectivele globale ale majorităţii statelor lumii cu privire
la domeniul dezvoltării.
Astfel, la Summit-ul Mileniului, statele membre şi-au fixat un număr de 8 obiective esenţiale
– Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului – cu ţinte precise de atins până în anul 2015, dintre
care trei obiective au legătură directă cu îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei
(obiectivele 4, 5 şi 6). Cele opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului sunt:

23
  reducerea sărăciei severe;
 facilitarea accesului universal la educaţia primară;
 promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeilor;
 reducerea ratei mortalităţii infantile;
 îmbunătăţirea sănătăţii materne;
 combaterea HIV/SIDA, malariei şi a altor boli;
 asigurarea sustenabilităţii mediului;
 crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare.
Se poate stabili o legătură şi între reducerea nivelului sărăciei şi îmbunătăţirea stării de
sănătate a populaţiei. Conform OMS aproximativ 1,2 miliarde de oameni din lume trăiesc în
sărăcie extremă (cu mai puțin de un dolar pe zi). Sărăcia creează probleme de sănătate, pentru
că forţează oamenii să trăiască în medii care le afectează sănătatea, fără un adăpost decent,
apă curată sau condiţii de canalizare adecvate. Kofi Annan, al XII-lea Secretar General al
Națiunilor Unite, a declarat că "într-o lume în continuă dezvoltare, cel mai mare dușman al
sănătății este sărăcia".
Totodată, factori precum creşterea nivelului de educaţie al populaţiei şi un mediu cât mai
curat nu pot decât să influenţeze pozitiv starea de sănătate a populaţiei lumii. Astfel, Feinstein
L et al., 2015:172, au adus dovezi că educația este strâns legată de sănătate și de factorii
determinanți ai sănătății, influenţând comportamentele ce favorizează un stil de viaţă sănătos,
utilizarea serviciilor de prevenire a bolilor şi care evită contextele riscante pentru starea de
sănătate a individului. O altă concluzie a respectivului studiu este că educația nu acționează
asupra sănătății în mod izolat, ci alături de alți factori. Referitor la susţinerea calităţii
mediului, Afrăsinei-Zevoianu C. şi Avornicului M, 2015, tratează problematica proiectelor de
investiţii cu impact asupra mediului în contextul unor reglementări legale unice existente la
nivelul statelor membre ale UE, fundamentarea tuturor deciziilor de investiţii făcându-se cu
luarea în considerare a impactului potenţial asupra sensibilităţii mediului, cu un studiu de caz
pe managementul deşeurilor în cadrul european.
România a acordat mereu o importanţă deosebită ONU. După aderarea la Uniunea Europeană
din anul 2007, România a contribuit la îndeplinirea celor opt ODM-urilor atât la nivel naţional
cât şi la nivel internaţional, prin sprijinirea acestora în cadrul ţărilor mai puţin dezvoltate.
La 25 septembrie 2013 s-a adoptat la New York documentul de concluzii (engl. outcome
document) privind ODM-urile. Astfel, reuniunea a validat că post-2015 se va suţine o agendă
puternică de dezvoltare, care se va baza pe fundațiile stabilite de ODM, şi care va fi menită să
răspundă la noi provocări. Documentul subliniază imperativul central al eradicării sărăciei și

24
se angajează să elibereze omenirea de la sărăcie și foame ca o chestiune de maximă urgență.
Pornind de la interconexiunea între eradicarea sărăciei și promovarea dezvoltării durabile,
documentul subliniază şi necesitatea unei abordări coerente care integrează într-un mod
echilibrat dimensiunile dezvoltării durabile. Pentru a avea un program de dezvoltare post-
2015 centrat pe oameni, documentul susţine necesitatea unor procese interguvernamentale
transparente, care vor include inputuri de la toate părțile interesate, inclusiv societatea civilă,
instituții științifice, parlamentele, autoritățile locale dar și sectorul privat. Faza finală a
consultărilor interguvernamentale va culmina cu un Summit în Septembrie 2015 pentru
adoptarea agendei de dezvoltare post-2015.
Pentru regiunea europeană, se face remarcat noul cadru ce vizează politicile de sănătate,
Sănătate 2020, publicat în anul 2013 şi bazat pe valori solide de atingere a celui mai înalt
standard de sănătate al celor 53 de state din regiune, aprobat în cadrul sesiunii Comitetului
Regional pentru Europa al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din septembrie 2012. Astfel,
Sănătate 2020 se axează pe îmbunătăţirea sănătăţii pentru toţi ca deziderat fundamental al
OMS şi reducerea inegalităţilor din sector printr-un management al sănătăţii mai eficient şi
o guvernare mai bună. Strategia se axează pe problemele majore existente în domeniul
sănătăţii în prezent, identificând patru domenii prioritare pentru acţiunea politicilor, conform
figurii nr. 6:
Figura 6 Domenii prioritare Sănătate 2020

Sursa: Prelucrări ale autoarei după Sănătate 2020

25
Cele patru domenii prioritare sunt considerate de aceeaşi strategie ca fiind intercorelate,
interdependente, completându-se reciproc.
Sănătate 2020 îşi propune drept scop să aibă un impact măsurabil asupra sănătăţii în regiune.
Principalele obiective ale strategiei Sănătate 2020, convenite de statele membre, pot fi
sumarizate astfel:
 scăderea ratei mortalităţii premature în regiunea europeană pe măsura apropierii de
anul 2020;
 creşterea speranţei de viaţă în regiunea europeană;
 reducerea inegalităţii în domeniul sănătăţii în regiunea europeană;
 îmbunătăţirea bunăstării populaţiei din regiunea europeană;
 garantarea acoperirii universale şi a dreptului la atingerea celui mai înalt standard
realizabil de sănătate;
 stabilirea unor obiective intenaţionale cu privire la sănătate în statele membre.
Într-o Europă interdependentă necesitatea întreprinderii unor acţiuni comune de către toate
ţările din zonă creşte. Strategia Europa 2020 consideră că deşi populaţia lumii are în zilele
noastre posibilitatea să-şi îmbunătăţească starea de sănătate mai mult ca oricând, nicio ţară nu
va putea să-şi valorifice potenţialul inovaţiilor şi să răspundă provocărilor induse în domeniul
sănătăţii şi al bunăstării singură, ci doar prin conlucrare cu celelalte state, în atingerea
obiectivelor comune, enunţate mai sus.
Există şi multe alte reglementări care susţin sănătatea publică la nivel modial, însă consider că
trebuie amintită iniţiativa de succes de introducere a unui card european de asigurări de
sănătate (CEASS). Astfel, Consiliul European de la Barcelona din 2002, prin decizia sa
referitoare la eliminarea barierelor geografice de mobilitate ale cetăţenilor UE, a reprezentat
actul de naştere al cardului european al asigurărilor de sănătate (CEASS). Ulterior, raportul
Comisiei Europene (februarie 2004) pentru Consiliul European de primăvara şi concluziile
Consiliului European de la Bruxelles (martie 2004) au menţionat data de iunie 2004 ca data
când CEASS să devină operaţional. Modernizarea sistemelor de sănătate ale statelor membre
pentru a face faţă schimbărilor demografice şi constrângerilor financiare tot mai pregnante a
devenit o preocupare constantă a Comisiei Europene. În acest sens, s-a susţinut promovarea
sănătăţii publice ca modalitate de creştere şi dezvoltare durabilă, în cadrul strategiei de la
Lisabona (2005), şi rolului tehnologiei informaţiei şi comunicării în reforma sistemelor de
sănătate (e-health).
Cardul european (Ciumaş C., Văidean V.L., 2007) se eliberează fără costuri pentru asiguraţi,
numai în situaţia deplasării acestora pentru şedere temporară într-un stat membru al UE,

26
Islanda, Liechtenstein, Norvegia sau Elveţia, de către casa de asigurări de sănătate la care
acesta este asigurat. Emiterea cardului european şi transmiterea acestuia la o adresă
comunicată de asigurat, de către casa de asigurări de sănătate din judeţul de domiciliu al
asiguratului, este realizată în termen de 7 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, în
situaţia în care asiguratul face dovada plăţii la zi a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate,
dovedindu-şi astfel calitatea de asigurat în cadrul sistemului.
Asiguratul beneficiar al CEASS sau al certificatului provizoriu de înlocuire a CEASS, care se
deplasează într-un stat membru al UE sau al Spaţiului Economic European are dreptul la
servicii medicale devenite necesare în perioada deplasării într-un stat membru al UE sau al
Spaţiului Economic European, în timpul şederii temporare a acestuia acolo, perioada de
şedere fiind considerată a fi de maxim 6 luni de la data emiterii.
CEASS nu acoperă situaţia în care asiguratul se deplasează într-un stat membru al UE,
Islanda, Novegia, Liechtenstein sau Elveţia cu scopul de a beneficia de tratament medical, ci
acoperă doar îngrijirile medicale care „devin necesare din punct de vedere medical în timpul
şederii pe teritoriul altui stat membru, ţinând cont de natura prestaţiilor şi de durata prevăzută
a şederii”. Cu alte cuvinte, orice tratament medical şi îngrijiri pe care starea de sănătate le
necesită pentru ca asiguratul să poată să continue sejurul sau studiile în condiţii medicale
sigure. Aşadar un asigurat nu va fi obligat să-şi scurteze vizita pentru a se întoarce în ţară
pentru a urma tratamentul. Totodată, asiguraţii dintr-un stat membru al UE, posesori de card
european, vor fi tratate în timpul şederii temporare în România în acelaşi mod cu asiguraţii
români ai sistemului asigurărilor sociale de sănătate, deci li se vor acorda serviciile cuprinse
în pachetul de servicii medicale de bază.
Cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată în baza CEASS vor fi rambursate de
casa de asigurări de sănătate emitentă a cardului CJAS, prin Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate CNAS. Însă există state europene unde asiguratul plăteşte serviciile direct medicului,
urmând ca după aceea să solicite rambursarea cheltuielilor către instituţia competentă, în
concordanţă cu sistemul de sănătate practicat în ţara vizitată (de exemplu în Belgia, unde
asigurările acoperă 70 % din contravaloarea serviciilor, diferenţa trebuie suportată de asigurat;
pentru aceasta, asiguratul poate încheia o asigurare privată).
În ceea ce priveşte rambursarea cheltuielilor reprezentând asistenţa medicală acordată în baza
documentelor internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte,
Văidean V. (2010) detaliază conform normelor în vigoare, că Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate reprezintă instituţia care îndeplineste funcţia de organism de legătură care asigură
comunicarea cu organismele similare din statele care au încheiat cu România documente

27
internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii, iar Casele de asigurări de sănătate sunt
instituţiile care îndeplinesc funcţia de instituţie competentă, care suportă cheltuielile pentru
prestaţiile de boală şi maternitate acordate asiguraţilor proprii de către furnizorii de servicii
medicale din alte state, în baza documentelor internaţionale cu prevederi în domeniul
sănătăţii.
Printre atribuţiile şi competenţele CNAS se numără şi obligativitatea de a deschide la o bancă
comercială un cont în lei în care casele de asigurări de sănătate vor vira sumele reprezentând
cheltuielile ocazionate de acordarea prestaţiilor de boală şi maternitate asiguraţilor proprii de
către furnizori de servicii medicale din alte state, în baza documentelor internaţionale cu
prevederi în domeniul sănătăţii. Pentru operaţiunile privind plăţile sau rambursările se
utilizează cursul valutar al băncii comerciale respective. Prin această bancă se vor derula toate
operaţiunile de decontare ocazionate de acordarea serviciilor medicale furnizate în baza
documentelor internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii. Pentru aceasta la nivelul
CNAS se va constitui Fondul pentru acoperirea diferenţelor de curs valutar ce rezultă din
operaţiunile de decontare a cheltuielilor ocazionate de acordarea prestaţiilor.
Cardul european este promovat în rândul populaţiei şi printr-o aplicaţie dedicată instalării pe
telefoane inteligente, care oferă informaţii de bază despre card şi utilizarea acestuia în fiecare
stat.

1.4 Cheltuielile cu sănătatea la nivelul Uniunii Europene

Sănătate și asigurarea acesteia au devenit priorități în cadrul strategiilor tuturor statelor

membre ale Uniunii Europene. Cercetǎrile din domeniul interacțiunilor dintre sectoarele
economic și de sănătate au fost mereu considerate drept o preocupare majoră a guvernelor
europene, în special ȋn lumina ultimelor decenii, specialiștii ocupȃndu-se cu precǎdere de
investigarea efectelor finanțarii sectorului de asigurǎri de sănătate asupra economiilor
naționale. Fără îndoială, economiștii preocupați de domeniul sanitar vor consolidar ȋn viitor
legăturile acestui domeniu cu teoria economicǎ generalǎ (Zweifel P, 2013:569).
Literatura de specialitate consideră că exact aceeași factori care contribuie la înflorirea
societății influențează și starea de sănătate a populației. Condițiile decente de trai și muncǎ,
educația și veniturile susțin o stare de sănătate solidǎ a populaţiei. La rândul ei, starea de
sănătate contribuie la o productivitate sporită și eficiențǎ a muncii, la îmbătrânirea sănătoasă a
populației și mai puține cheltuieli bugetare pentru concedii medicale și beneficii sociale,
practic mai puține venituri fiscale pierdute. În plus, cel mai bun mod de a asigura sănătatea

28
populației și avuția acesteia este ca guvernele să conlucreze asupra factorilor sociali dar și
individuali determinanți ai sănătății populației, deoarece o stare bună de sănătate a populației
poate susține redresarea și dezvoltarea economică (Europa 2020, 2013). Biroul Regional
pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), de asemenea consideră că
performanța din domeniul ocrotirii sănătǎții și performanța economică sunt interdependente,
iar optimizarea utilizării resurselor în sectorul de sănătate este esențialǎ pentru a reduce
costurile. Nu ȋn ultimul rȃnd, Declarația de la Moscova subliniază necesitatea unor acțiuni
multisectoriale asupra factorilor de comportament, de mediu, sociali și economici care
determină sănătatea, susținȃnd nevoia unei strategii combinate de reglementare a sectorului de
asigurare a sănătǎții (Preambulul Declarației de la Moscova, 2011:2).
Multe rapoarte interesante au fost scrise pe performanță sistemele europene de sănătate. A
șaptea ediţie Euro Health Consumer Index subliniazǎ pe de o parte îmbunătățirile continue ale
performanței sistemelor europene de asistență medicală de la un an la altul și, pe de altǎ parte,
o creștere a decalajelor existente ȋntre serviciile de asistențǎ medicalǎ pe mǎsurǎ ce criza a
lovit părți mai sărace ale Europei, plasând România și Bulgaria la coada clasamentului
sistemelor de sǎnǎtate europene. Noi categorii de analizǎ au fost adăugate recent în calcularea
indicelui consumatorilor europeni de servicii de sǎnǎtate, și anume eSǎnǎtatea și Prevenția,
subliniind tendințele de dezvoltarea sistemelor de asigurare a sănătǎții (Euro Health Consumer
Index 2013).
Studiul sistematic al evoluției cheltuielilor de sănătate poate aduce concluzii importante cu
privire la starea de sănătate a unei populații, deoarece țările care au înregistrat niveluri ridicate
ale cheltuielilor de sănătate pe cap de locuitor au de asemenea și cele mai puternice sisteme de
asistență medicală și cele mai bune rezultate ȋn ocrotirea sǎnǎtǎții, ratele de mortalitate fiind
mai mici iar speranța de viață mai mare. Investiția în sănătate dǎ randament, cercetǎrile
sugerȃnd cǎ existǎ o legătură directǎ ȋntre cheltuielile cu sǎnǎtatea pe cap de locuitor și rata
mortalității infantile pentru mai multe țări (Anton S.G., Onofrei M, 2012).
Stadiul cunoaşterii. Economiștii specializați pe studiul sănătății au fost întotdeauna interesați
de analiza determinanților cheltuielilor personale cu sănătatea prin intermediul studiilor
empirice (Sloan F.A., Hsieh C.R., 2012:706). Cel mai important factor determinant de variație
cross-secțională a cheltuielilor de îngrijire a sănătății este venitul național pe cap de locuitor
sau produsul intern brut pe cap de locuitor (PIB). În afară de venit, alți factori determinanți
validați anterior pentru cheltuielile de sănătate se concentrează asupra aranjamentelor
instituționale din domeniu, cum ar fi personalul de îngrijire medicală primară sau medicii
plătiți per capita (Gerdtham UG, Jőnsson B, în Newhouse JP, Culyer AJ, 2000:11). În plus,

29
factori cum ar fi îmbătrânirea populației, acoperirea crescută prin asigurări de sănătate,
creșterea numărului de cadre medicale și a capacității de spitalizare precum și o creștere
diminuată a productivității în sectorul serviciilor decât în alte sectoare explica parțial creșterea
cheltuielilor cu ocrotirea sănătății (Sloan F.A., Hsieh C.R., 2012:706). Unele studii au validat
numărul de medici la 100.000 de locuitori sau diverși alți indicatori care se referă la
activitatea din spitale ca variabile explicative pentru nivelul cheltuielilor totale de sănătate.
O abordare interesantă este cea care consideră schimbările tehnologice din medicina ca un
factor determinant al cheltuielilor în domeniu, explicitând cea mai mare parte a creșterii
cheltuielilor de asistență medicală. Newhouse J.P., 1992:3 a inclus noile tipuri de dispozitive
medicale, tehnologii și produse farmaceutice nou dezvoltate ca și componente ale progresului
tehnologic în medicină, iar acest punct de vedere a devenit larg acceptat de către economiști
de sănătate. Cu toate acestea, în cele din urmă se consideră că valoarea vieții crește de două
ori mai repede decât venitul (Hall R.E, Jones C.I., 2007:39), astfel previziunile susțin o
creștere continuă a cheltuielilor pentru asistența medicală pentru deceniile viitoare.
Studii europene recente au vizat cercetarea variațiilor modelelor de efectuare a cheltuielilor
medicale guvernamentale, prin evaluarea determinanților politici, economici și ai sistemului
de sănătate ai modificărilor din dinamica cheltuielilor de sănătate. Modelul statistic include
schimbări anuale ale PIBului și a veniturilor pe cap de locuitor, datoria publică ca procent din
PIBul anului precedent, gradul de austeritate implementată, partidul de guvernământ de stânga
sau de dreapta și creditarea activă prin intermediul Fondului Monetar Internațional (FMI) în
anul curent ca variabile explicative de nivel macro. O mare parte din povara reducerilor
bugetare se concentrează în sectorul sănătății, în special în țările expuse la acordurile de
împrumut cu FMIul și indiferent de partidul aflat la guvernare (Reeves et al, 2014:1).
Factorii individuali de risc referitori la stilul de viață legați de evoluția cheltuielilor cu
asistența medicală variază de la greutatea corporală nesănătoasă măsurată prin indicele de
masa corporala (IMC), la îmbătrânirea populației și viciile acesteia, cum ar fi fumatul actual
sau anterioar și consumul excesiv de alcool. Aceste riscuri pentru sănătate au fost asociate cu
cheltuielile de sănătate și existența bolilor cronice prin efectuarea unei analize cross-
secționale pe sănătatea populației, dovedind că obezitatea și consumul de tutun sunt asociate
cu creșteri semnificative ale cheltuielilor de sănătate (Sturm R et al, 2013:840). Mai multe
studii anterioare au evaluat impactul îmbătrânirii asupra cheltuielilor de asistență medicală iar
unele dintre aceste studii au validat ponderile populației în vârstă de cel mult 15 ani și a
populației în vârstă de 65 de ani și peste în populația totală ca proxy-uri pentru nevoia de
asistență medicală, bazate pe supoziția conform căreia categoriile de populație mai tinere și

30
persoanele în vârstă necesită de regulă mai multă atenție medicală din cauza stării lor de
sănătate mai fragilă (Leu R.E., 1986:41). De fapt considerarea grupurilor de vârstă ca
variabile explicative a mai fost validată și pentru alte variabile independente. Sommersguter-
Reichmann M și Rauner M. cercetează eficiența departamentelor Crucii Roșii din Austria
folosind ponderea populației în vârstă de 64 și mai mult în populația totală în analiza
anvelopării datelor și modele de regresie fracționată.
Ponderea cheltuielilor cu asistența medicala în PIBul unei națiuni a fost explicitată prin PIB-ul
pe cap de locuitor, ponderea cheltuielilor publice de sănătate în totalul cheltuielilor cu
asistența medicală, ponderea persoanelor în vârstă în total populație și o nouă variabilă de
morbiditate. Variabila morbidității a fost considerată un proxy mai bun decât celelalte măsuri
de estimare a nevoii de asistență medicală, fiind calculată pe baza unei stări de sănătate auto-
evaluate, ca raport dintre populația care a răspuns că statusul lor de sănătate a fost bun, foarte
bun sau excelent la numărul total de persoane intervievate din Finlanda, Olanda, Suedia,
Statele Unite ale Americii (SUA) și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Estimările susțin ideea conform căreia oamenii sănătoși care se și simt sănătoși sunt în
general, mai sănătoși decât persoanele care nu se simt sănătoase, reducând astfel cheltuielile
cu asistența medicală (Solakoglu E.G., Civan A., 2012:2027).
În ceea ce privește mecanismele de finanțare ale sistemelor de sănătate din Europa, studiile
raportează că sistemele tip Bismarck au depășit sistemele tip Beveridge în termeni de
eficiență. Resursele colectate prin intermediul contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate
obligatorii sunt mai bine utilizate decât cele colectate prin impozite. Deși au existat dezbateri
intense asupra meritelor relative ale celor două tipuri de sisteme, sistemele de sănătate
Bismarck, în cadrul cărora există o multitudine de organizații de asigurare, care sunt
organizatoric independente față de furnizorii de servicii medicale, au devansat sistemele
Beveridge. Privind la rezultatele Indicelui Euro Health Consumer 2013, sistemele de asistență
medicală de top, cu rezultate operaționale foarte bune constau din țări cu sisteme medicale tip
Bismarck, pentru marea majoritatea a anilor analizați (Euro Health Consumer Index 2013).
După revizuirea unor lucrări pe tema determinanților cheltuielilor medicale, se poate
concluziona că, în ciuda eforturilor cercetărilor anterioare și depinzând de disponibilitatea
datelor, cercetările viitoare trebuie încă să valideze potențialele variabile exogene care ar
determina cheltuielile cu asistența medicală a națiunilor ca variabilă endogenă.
Baza de date. Acest studiu de caz cu privire la evoluţia cheltuielilor totale cu sănătatea pe cap
de locuitor (cheltuieli publice şi private) utilizează datele disponibile pentru cele 28 de state
membre ale Uniunii Europene (UE) în baza de date Eurostat. Datele acoperă intervalul de

31
timp 2004-2013, practic un deceniu. Numărul total de observații este de 280 (cele 28 de state
membre în timpul perioadei de zece ani de zile), cu un număr total de doar 10,48% date lipsă
din total date, astfel încât modelare va fi aplicată pe date panel cu informaţii lipsă (engl.
unbalanced panel).
Tabelul nr. 5 prezintă statisticile descriptive pentru cheltuielile de asistenţă medicală pe cap
de locuitor din UE-28 ca variabila dependentă și cele două variabile independente cantitative
folosite în acest studiu, în timp ce tabelul 6 calculează coeficienții de corelație existenţi între
aceste variabile, în baza prelucrărilor efectuate cu ajutorul programului Gretl .

Tabel 5 Statistici descriptive ale variabilelor pentru UE-28

Cheltuielile PIBul Ponderea

cu sănătatea pe cap populaţiei
pe cap de locuitor de locuitor de 65 de ani
şi peste
în populaţia totală
Medie 2008,9 22706 16,264
Mediană 1611,2 19700 16,60
Nivel
130,0 2600 10,80
minim
Nivel
5508,9 83400 21,20
maxim
Sursa: Prelucrări ale autoarei în Gretl

Cheltuielile cu asistența medicală pe cap de locuitor variază de la o valoare minimă de 130 de

euro pe cap de locuitor în România, în 2003, la aproximativ 5509 euro pe cap de locuitor în
Luxemburg în anul 2006, ilustrând anumite diferențe uriaşe existente în ceea ce privește
domeniul de asistență medicală între țările UE. Analizând baza de date constituită se observă
că România și Bulgaria sunt țări care au cheltuit chiar foarte puţine resurse pentru domeniul
de asistenţă medicală în ultimii zece ani, în timp ce Luxemburg, Austria și Suedia au ocupat
întotdeauna poziții de top ale cheltuielilor totale de sănătate pe cap de locuitor.
Această tendință manifestată pentru evoluţia cheltuielilor cu sănătatea se menține şi pentru
PIBul pe cap de locuitor al statelor membre UE-28. Țările europene foarte dezvoltate au şi un
nivel ridicat al cheltuielilor de asistență medicală pe cap de locuitor. În ceea ce privește
dinamica populației, ponderea populației europene în vârstă de 65 de ani și peste în populaţia
totală a manifestat o tendință crescătoare, cu o medie de aproximativ 16,3% populaţie în
vârstă de cel puţin 65 de ani în populaţia totală. Previziunile accentuează modificările

32
piramidelor de vârstă la nivelul statelor membre ale UE-28 înspre o populaţie din ce în ce mai
îmbătrânită datorită scăderilor ratelor natalității și fertilității, proiecțiile viitoare accentuând şi
mai mult această tendință existentă.

Tabel 6 Coeficienţii de corelaţie existenţi între variabile

Cheltuielile PIBul Ponderea

cu sănătatea pe cap populaţiei de
pe cap de locuitor de 65 de ani
locuitor şi peste
în populaţia
totală
Cheltuielile cu sănătatea
1.0000 0.9528 0.2163
pe cap de locuitor
PIBul pe cap de locuitor 1.0000 -0.0864
Ponderea populaţiei de
65 de ani şi peste în 1.0000
populaţia totală
Sursa: Prelucrări ale autoarei în Gretl

Tabelul 6 prezintă matricea de corelație pentru variabile dependentă și independente luate în

considerare. Singură variabilă independentă care realizează cea mai bună predicție a
cheltuielilor de asistenţă medicală pe cap de locuitor ca variabilă dependentă, este PIB-ul pe
cap de locuitor. Este cunoscut faptul că cu cât coeficientul de corelație este mai mare, cu atât
legătura este mai puternică și creşte precizia predicției realizate.
Metodologia de cercetare. Lucrarea analizează cheltuielile medicale totale per capita pentru
statele membre UE - 28 cu ajutorul unui model econometric liniar multiplu, luând în
considerare cheltuielile de asistenţă medicală pe cap de locuitor al unei țări ca variabilă
endogenă (dependentă). Estimările au fost efectuate cu ajutorul tehnicilor de prelucrare a
datelor panel (date cu dimensiune atât cross-secţională cât şi de timp) iar coeficienții au fost la
început estimaţi cu metoda celor mai mici pătrate (engl. Ordinary Least Squares-OLS) pentru
date panel, în continuare estimându-se şi un model cu efecte fixe (engl. Fixed Effects Model –
FEM) și un model cu efecte aleatoare (engl. Random Effects Model - REM).
Modelul estimat este următorul :

HCEit = a 0 + a1 GDPit + a2 Pit + a 3 Di +  it

unde:

33
HCEit = cheltuielile cu sănătatea per capita estimate pentru ţara i , anul t ;

GDPit = produsul intern brut per capita al ţării i , anul t ;

Pit = ponderea populaţiei de 65 de ani şi peste în populaţia totală a ţării i , anul t ;

Di = variabilă dummy pentru ţara i

a 0 = constantă a cheltuielilor cu sănătatea per capita independentă de PIBul per capita şi

proporţia populaţiei de 65 de ani şi peste în populaţia totală;
a1 = modificări ale cheltuielilor cu sănătatea per capita asociate unei variaţii de o unitate în
PIBul per capita;
a2 = modificări ale cheltuielilor cu sănătatea per capita asociate unei variaţii de o unitate în
proporţia populaţiei de 65 de ani şi peste în populaţia totală;
a 3 = diferenţa pentru fiecare ţară relative la categoria de referinţă;

 it = reziduu (diferenţa între valorile actuale şi cele estimate ale variabilei dependente).

Colinearitatea reprezintă asociația, măsurată drept corelație între două variabile independente.
Pentru a maximiza predicțiile date de un anumit număr de variabile independente, cercetătorul
ar trebui să caute variabile independente care au un nivel scăzut de multicoliniaritate cu
celelalte variabile independente, dar, de asemenea, sunt puternic corelate cu variabila
dependentă, după cum se poate observa şi în tabelul nr 6. Totuși, adăugarea de variabile
independente suplimentare într-un model se bazează pe anumite compromisuri între o putere
predictivă crescută, şi un model de regresie prea complex și chiar potențial înșelătoar (Hair et
al, 2010: capitol 4). Pe baza acestor ipoteze și a datelor disponibile, studiul de faţă consideră
doar două variabile independente, GDPit și Pit pentru analiza regresională multiplă.

Variabila dummy Di utilizează codarea indicator pentru a surprinde efectul sistemului de

sănătate tip Beveridge sau Bismarck din cele 28 de state membre ale UE. Practic aceasta este
o variabilă dihotomică cu valoare 0 pentru statele cu sisteme de sănătate Beveridge și valoare
1 pentru sistemele de sănătate tip Bismarck. Coeficientul de regresie pentru variabila dummy
reprezintă diferențe variabilei dependentă pentru fiecare țară relativ la categoria de referință,
adică grupul omis care a primit toate valorile nule (Hair et al, 2010: capitol 4).
Rezultate şi concluzii. Testul statistic Breusch-Pagan a fost aplicat și valoarea obţinută a
probabilităţii p de 0,405781 mai mare decât pragul de 0,05 validează ipoteza nulă conform
căreia modelul OLS este adecvat, în defavoarea modelului cu efecte aleatoare. Testul

34
Hausman a avut o valoare p scăzută, de doar 0,029981, respingând ipoteza nulă că modelul cu
efectelor aleatoare este adecvat şi susţinând alternativa modelului efectelor fixe.
Rezultatele pentru estimările OLS și FEM sunt prezentate în tabelul nr 7. Mai mult,
probabilitatea testului F P (F (9, 179)> 1,47374) = 0,160684 este mai mare decât pragul de
0,05, susținând astfel adecvarea modelului OLS (Modelul 1). O valoare p scăzută ar fi respins
ipoteza nulă că modelul OLS este adecvat, în favoarea alternativei modelului FEM, dar aici
nu a fost cazul.
Tabel 7 Estimarea cheltuielilor cu sănătatea

HCE Model OLS Model FEM

(Modelul 1) (Modelul 2)
Termen liber -1834,99*** -1638,78***
(0.00) (0.00)
GDP 0,09319*** 0,09341***
(0.00) (0.00)
P 102,661*** 90,6878***
(0.00) (0.00)
D 117,85*** 108,42***
(0.00) (0.00)
R2 0,926602 0,931665

R 2 ajustat 0,925431 0,927084

Sursa: Prelucrări ale autoarei în Gretl

Notă: Între paranteze se regăsesc valorile probabilităţilor p, iar *** indică coeficienţii
semnificativi la un prag de semnificaţie de 1%, ** indică coeficienţii semnificativi la un prag
de semnificaţie de 5% şi * indică coeficienţii semnificativi la un prag de semnificaţie de 10%.

Estimările realizate prin aceste modelări susţin relația de dependență existentă între
cheltuielile de sănătate pe cap de locuitor ale statelor membre ale UE-28 și anumite agregate
macroeconomice, conform datelor sintetizate în tabelul nr 7, prin metoda celor mai mici
pătrate pentru date panel, respectiv modelul cu efecte fixe, testele aplicate sprijinind primul
model. Estimatorul robust implicit este cel sugerat de Arellano, rezolvând atât problema
heteroscedasticității și cea a autocorelației (abordare HAC).

35
Metoda de estimare a regresiei utilizează o abordare confirmatorie, ce precizează de la început
variabilele de inclus în model ca variabile independente, introducându-le direct în ecuația de
regresie la un moment dat. Specialiștii denumesc această tehnica şi regresie simultană.
Acuratețea predictivă a modelului este dată de coeficientul său de determinaţie ( R 2 ), care
reprezintă partea din varianța HCE ca variabilă dependentă explicată prin variabilele
independente considerate. Acest indicator al acurateţei de predicţie a modelului este cel mai
frecvent utilizat și variază între 1,0 (predicţie perfectă) şi 0,0 (fără predicţie). O valoare de
0,925431 indică o precizie în predicţie foarte puternică, iar utilizarea lui R 2 ajustat ca
indicator global de măsură a preciziei în predicţie este adesea preferată, fiind deosebit de util
în compararea mai multor ecuații de regresie care implică un număr diferit de variabile
independente sau dimensiuni diferite ale eșantioanelor utilizate, deoarece acesta ia în
considerare gradele de libertate pentru fiecare model în parte (Hair et al, 2010: capitol 4).
Interpretarea regresiilor presupune o determinare a importanței relative a fiecărei variabile
independente în predicția variabilei dependente, adică cheltuielile medicale pe cap de locuitor.
Analiza prin regresie oferă un mijloc de evaluare obiectivă a magnitudinii și direcției (pozitivă
sau negativă) relației fiecărei variabile independente cu variabila dependentă studiată.
Semnele variabilelor GDP și respectiv P din tabelul nr. 7 denotă dacă relația este una pozitivă
sau negativă, directă sau indirectă, iar valoarea coeficienților indică modificarea valorii HCE
de fiecare dată când vreo variabilă independentă se modifică cu o unitate (Hair et al, 2010:
capitol 4). Există o relație pozitivă directă între cele două variabile independente și
cheltuielile cu asistența medicală per capita la nivelul UE-28, astfel că cu cât este mai mare
PIBul pe cap de locuitor, şi respectiv ponderea populației în vârstă de 65 de ani și peste în
populația totală, cu atât sunt mai mari şi cheltuielile pe cap de locuitor cu asistenţa medicală
din țara i în anul t. Astfel, la o creștere de 1 euro în produsul intern brut pe cap de locuitor,
cheltuielile de asistență medicală pe cap de locuitor sunt mai mari, în medie, cu 0,09261 euro,
ceteris paribus.
Există un coeficient pozitiv și semnificativ la prag de 1% pentru variabila dummy Di .

Coeficientul de regresie a 3 este interpretat relativ la sistemele Bismarck versus Beveridge.

Valoarea sa pozitivă indică faptul că țările cu sisteme de asigurare a sănătăţii tip Bismarck au
un nivel mai ridicat al cheltuielilor de asistenţa medicală pe cap de locuitor comparativ cu
țările cu sistem de sănătate tip Beveridge. Valoarea de 117,85 reprezintă diferența în nivelul
HCE dintre mediile cele două grupuri de țară, controlând toate celelalte variabile din model.
Din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, 16 au fost clasificate ca având un sistem

36
de sănătate preponderent tip Bismarck, pacienții plătind contribuţiile de asigurare la un fond
prin intermediul unui model local / regional de asigurări sociale de sănătate. Dintre aceste 16
ţări cu sisteme de asigurări sociale de sănătate, cheltuielile totale de asistenţă medicală pe cap
de locuitor cele mai crescute se înregistrează în Austria, Olanda, Belgia, Franța şi Luxemburg.
Într-adevăr, aceste rezultate obţinute prin acest studiu confirmă rezultate ale studiilor
anterioare, care au constatat că nivelul cheltuielile totale şi publice cu asistenţa medicală pe
cap de locuitor, precum și speranța de viață, sunt mai mari, în medie, pentru statele cu sistem
sanitar tip Bismarck, în defavoarea statelor cu modele de asigurare a sănătăţii preponderent tip
Beveridge (Summary of International Health Systems, 2011).

Figura 7 Valorile reale versus cele prezise de model pentru cheltuielile cu sănătatea ale
statelor UE-28, estimate prin intermediul Modelului 1 (Metoda celor mai mici pătrate
MCMMP)

8000
actual = predicted

7000

6000

5000

4000

3000

2000

1000

0
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000
predicted per capita Healthcare Expenditures HCE

Sursa: Prelucrări ale autoarei în Gretl

Figura 7 reprezintă grafic valorile cheltuielilor cu sănătatea per capita HCE reale versus
valorile prezise de către model. Se observă că modelul estimat ajustează datele reale chiar
foarte bine. Îm plus, reziduurile sunt normal distribuite, urmând îndeaproape linia diagonală,
conform figurii 8.

37
 Figura 8 Graficul reziduurilor, urmând îndeaproape linia diagonalei

Residual plot
1500

1000

500

-500

-1000

-1500
-1500 -1000 -500 0 500 1000 1500
Normal quantiles

Sursa: Prelucrări ale autoarei în Gretl

În ceea ce privește generalizabilitatea și transferabilitatea acestor rezultate, cercetătorii trebuie

să ia în considerare şi rezultatele anterioare parțial validate pe aceeași tematică de cercetare, a
cheltuielilor cu sănătatea ale statelor, dar și alte câteva abordări empirice pentru validarea
modelului, cum ar fi utilizarea de eşantioane suplimentare de date sau a unui subeşantion din
cadrul eşantionului iniţial (engl. split sample). Studiul a retestat modelul obţinut prin
restrângerea datelor în funcţie de variabila dummy, păstrând în eşantionul nou astfel creat
doar cele șaisprezece țări cu modele de asistență medicală preponderent Bismarck, reaplicând
tehnica OLS, cu erori standard robuste la heteroscedasticitate, obținând rezultate similare cu
cele rezultate din populația inițială. Toți coeficienții astfel estimaţi au fost semnificativi la un
prag de 1% și valorile lor au fost foarte aproape de cele obţinute pe modelul original. R 2 a
fost 0,921520, iar R 2 ajustat a fost de 0,920303. Rezultate similare au fost obținute în
continuare prin reestimarea modelului pe diferite subeșantioane ale datelor iniţiale, cum ar fi
prin eliminarea tuturor observațiilor cu valori lipsă și respectiv testarea pe subeșantioane
aleatorii, toate încercările validând rezultatele iniţiale și sprijinind prognoza bazată pe acestea.
Totuşi, cercetările viitoare ar putea lua în considerare o serie de alte variabile independente,
cum ar fi ponderea populației de sex feminin în populația totală, un alt grup de vârstă și / sau
gradul de urbanizare.

38
Nivelul de dezvoltare al unei țări europene este, într-o anumită măsură, reflectat de
cheltuielile de asistenţă medicală, astfel încât cheltuielile totale cu sănătatea ale unei țări pare
a evidenția şi mai mult nivelul de dezvoltare al țării respective. Unele dintre țările europene
cele mai puțin dezvoltate sunt România și Bulgaria, care prezintă cel mai mic nivel al
cheltuielilor cu sănătatea pe cap de locuitor și cele mai îngrijorătoare valori ale indicatorilor
stării de sănătate ai populaţiei din întreaga UE. Mai mult, provocările cu care se confruntă
guvernele statelor membre UE-28 în domeniul cheltuielilor cu sănătatea sunt imense,
deoarece ritmul de creştere a costurilor cu asistenţa medicală este mai mare decât rata de
creştere a PIB-urilor UE-28. Strategia Europa 2020 susține că această creştere continuă a
cheltuielilor cu sănătatea se datorează şi creşterii cererii pacienților pentru noi tratamente şi
tehnici medicale și nevoii tot mai ridicate a populației de a fi protejată împotriva riscurilor de
sănătate și facilitarea accesului la servicii medicale de calitate. Se impune căutarea unei
strategii eficiente, de a atinge beneficiile reale în domeniul asistenței medicale la un cost
acceptabil.

39
 2 Starea de sănătate – factori individuali şi macroeconomici
2.1 Modele de factori determinanţi ai sănătăţii
Starea de sănătate a populaţiei este un fenomen complex, social şi biologic, care exprimă
nivelul şi caracteristicile sănătăţii membrilor unei colectivităţi privite în ansamblu. Definirea,
ca şi delimitarea precisă şi evaluarea acestui fenomen comportă însă numeroase greutăţi,
datorită caracterului său complex şi a diverşilor factori care acţionează asupra lui. Totuşi,
starea de sănătate are o strânsă legătură cu nivelul de trai al populaţiei.
Studiul sistematic al stării de sănătate a populaţiei, bazat pe o metodologie ştiinţifică, ajută nu
numai la cunoaşterea şi interpretarea modificărilor privind nivelul acesteia, ci, până la un
anumit grad, permite şi aprecierea eficienţei şi calităţii activităţii instituţiilor medicale.
Activitatea de ocrotire a sănătăţii se concretizează în mai multe categorii de rezultate, şi
anume: rezultate medicale, rezultate sociale şi rezultate economice, conform figurii nr. 9.
Aceste efecte, privite ca un tot unitar, sunt strâns legate de eficacitatea cheltuirii resurselor
băneşti alocate, în special a resurselor publice.

Figura 9 Rezultatele activităţii de ocrotire a sănătăţii

Rezultatele activităţii
de ocrotire a sănătăţii

Rezultate Rezultate Rezultate

medicale sociale economice

Sursa : Prelucrări ale autoarei

Rezultatele medicale vizează efectele concrete ale acţiunilor medicale (consultaţii, analize,
tratamente etc.) şi se referă la vindecări, ameliorări, deci la refacerea şi păstrarea sănătăţii
indivizilor beneficiari de asistenţă medicală. Aceste efecte au, de cele mai multe ori, un
caracter individual.

40
Rezultatele sociale vizează efectele acţiunilor de ocrotire a sănătăţii la nivelul întregii societăţi
şi se răsfrâng asupra stării de sănătate a întregii populaţii, reflectată printr-o serie de indicatori
de statistici cum ar fi : speranţa de viaţă la naştere, natalitatea, mortalitatea infantilă,
mortalitatea maternă, mortalitatea prematură, rata avorturilor, etc.
Rezultatele economice vizează beneficiile economice pasibile de realizare. Activitatea de
ocrotire a sănătăţii populaţiei contribuie la realizarea Produsului Intern Brut atât indirect, prin
consumul de medicamente şi aparatură medicală produsă de agenţii economici din ţară, cât şi
prin valoarea adăugată direct de către prestaţiile forţei de muncă din domeniu, valoare care
este egală cu retribuţia din buget, societăţi de asigurare sau taxe plătite direct de pacienţi.
Consecinţele modului de viaţă, ale condiţiilor de muncă, ale sistemului social – economic în
care trăieşte populaţia, sunt puternic reflectate în starea de sănătate. Ca noţiune, starea de
sănătate a unei colectivităţi umane este complexă, greu de deliminat şi de definit, antrenând
resurse sociale, fizice, mentale. Sănătatea grupurilor umane poate fi privită ca o sinteză a
sănătăţii individuale, apreciată într-o viziune globală, sistemică, diagnosticul stării de sănătate
al unei colectivităţi făcându-se după un raţionament similar cu cel pe care-l face medicul în
faţa unui bolnav, prezentând însă câteva nuanţe specifice.
Printre cele 12 elemente constitutive (indicatori) propuse de un comitet de experţi ai O.N.U.,
ca permiţând evaluarea tendinţelor dominante care privesc nivelul de trai al unei colectivităţi,
pe primul loc figurează sănătatea şi situaţia demografiei. Dar, starea de sănătate este şi o
rezultantă a condiţiilor de trai. De aici strânsa legătură între cercetarea stării de sănătate şi a
nivelului de trai al populaţiei şi necesitatea corelării factorilor sanitari cu cei social-economici,
spre a avea o imagine completă a stării de sănătate.
Modelul factorilor care determină starea de sănătate prezentat consideră patru mari factori de
influenţă, în care locul şi rolul sistemului sanitar este fundamental, conform figurii nr. 10
(Enăchescu D. Et al, 1998). Gruparea factorilor care influenţează starea de sănătate a
populaţiei derivă de la un concept al lui Lalonde (1974):
 factori biologici (ereditate, caracteristici demografice ale populaţiei);

 factori ambientali (factorii mediului fizic şi social: factori fizici, chimici, socio-
culturali, educaţionali);

 factorii comportamentali, atitudinile, obiceiurile. Stilul de viaţă depinde de

comportamente care, la rândul lor, sunt condiţionate de factori sociali, deci stilul
de viaţă este rezultatul factorilor sociali şi al comportamentelor;

 serviciile de sănătate (preventive, curative, recuperatorii).

41
 Figura 10 Model al factorilor care determină starea de sănătate

Sursa : Prelucrări ale autoarei

Sistemele de asistență medicală din întreaga lume au fost adesea comparate de cercetători.
Boslaugh S. (2013) consideră că metoda de organizare a sistemelor de asistenţămedical a
fiecărei țări este unică și este puternic corelată cu situația specifică a ţării respective, luând în
considerare inclusiv istoria și cultura statului respectiv, disponibilul de resurse financiare de
alocat de către statul respectiv și valoarea percepută pentru fiecare rezultat macroeconomic
potenţial. Lucrarea consideră că cererea de servicii de sănătate este teoretic nelimitată, deși
nici un guvern nu dispune de resurse nelimitate, astfel încât proiectarea și funcționarea unui
sistem de asistență medicală devine dificil de realizat şi aproape cu certitudine aceste
demersuri nu vor mulţumi pe toată lumea. Boslaugh S. caracterizează pe rând fiecare țară şi
subliniază că metodele de finanțare ale sistemului de sănătate diferă de la o țară la alta,
variând de la finanțarea publică prin impozite, la finanţarea prin contribuţii de asigurări
sociale dependente de venitul individual și chiar şi prin prime de asigurări private de sănătate.
Anton S.G. și Onofrei M. (2012) consideră că studiul cheltuielilor de asistenţă medicală poate
aduce concluzii importante cu privire la starea de sănătate a unei populații, deoarece țările
care înregistrează niveluri ridicate ale cheltuielilor de sănătate pe cap de locuitor, au de
asemenea şi unele dintre cele mai puternice sisteme de asistență medicală și printre cei mai
buni indicatori de stare de sănătate a populaţiei lor, cum ar fi rate de mortalitate mai mici și
speranța de viață mai mare. Investiția în sănătate are randamente mari, concluziile acestui
studiu validând o legătură directă între cheltuielile pe cap de locuitor cu sănătatea şi rata
mortalității infantile.

42
Mediul socio-economic poate influenţa starea de sănătate a populației, așa cum s-a prezentat
în modelele de factori determinanţi anterioare, validate de literatura de specialitate. Astfel, din
ce în ce mai multe asociații au corelat reglementări existente în domeniul poluării aerului și a
apei cu indicatorii de sănătate ai populaţiei dintr-o ţară, cum ar fi rata mortalității infantile.
Calitatea mediului fizic este influenţată de către toate formele de poluare, iar țările dezvoltate
se concentrează asupra monitorizării și suprataxăriimarilor companiipoluante. Efectele
protejării mediului fizic și gestionării deșeurilor asupra stării de sănătate a populației şi a
mediului au fost discutate de către Scorțar L.M. (2013), deoarece managementul deșeurilor
afectează calitatea mediului şi sănătatea umană și reflectă utilizarea ineficientă a resurselor
naturale de către societate. Ţări europene și chiar americane dezvoltate au subliniat
întotdeauna importanța reciclării deşeurilor pentru un mediu mai sănătos. În conformitate cu
cercetările din Scorțar L.M. (2011), colectarea deșeurilor menajere reciclabile necesită un
efort consistent din partea indivizilor, prin colectarea selectivă a hârtiei, sticlei, materialelor
plastice, metalelor (de exemplu aluminiul în SUA), a deșeurilor organice, etc şi transportarea
materialelor reciclate la punctele de colectare. Succesul colectării selective se bazează pe
comportamentul fiecărui cetățean iar eficiența investițiilor în acest sistem depinde de
conștientizarea publică cu privire la necesitatea colectării selective.
În ceea ce privește aspectele legate de comportament care influenţează starea de sănătate a
populației, specialiștii s-au concentrat pe determinarea impactului viciilor, cum ar fi consumul
de alcool și tutun, asupra sănătății persoanelor. Chopra A. et al (2014) au studiat faptul că,
deși riscurile consumului de tutun pentru sănătate sunt bine cunoscute, doar un mic număr de
consumatori de tutun sunt pe deplin conștienți de efectele nocive ale acestuia, în ciuda
avertismentelor de peetichetele produsele din tutun, care se presupune că ar aduce modificari
în comportamentul consumatorilor, cum ar fi renunţarea la acest viciu sau măcar reducerea
consumului de tutun. Reichmann G. și Sommersguter-Reichmann M., 2012 au examinat
eficacitatea interzicerii fumatului în locurile publice din Austria, cum ar fi restaurante și
baruri. O mare parte dintre clienți au acceptat interdicțiile parțiale ale fumatului, dar mulţi
dintre ei, precum și proprietarii de restaurante, au fost nemulțumiți de parţiala soluția
austriacă. Glawischning M et al. (2009) consideră că există puține date statistice cu privire la
comportamentul dumătorilor din populația Austriei, şi anume doar indicatori cu privire la
numărul de fumători regulaţi și cantitatea de țigări consumate pe persoană pe an. De
asemenea, măsurile anti-fumat statutare din Austria se află considerabil în urma celor din alte
țări, în special din SUA.

43
În plus, factorii de comportament includ obiceiurile alimentare şi prevalenţa obezităţii.
Obiceiurile alimentare sănătoase promovează dietele diversificate, care includ consumul de
proteine şi carbohidraţi. Specialiştii recomandă consumul de fructe şi legume bio sau eco, ouă
și carne de la animale cât mai puţin afectate de compuşi chimici. Superalimentele au câștigat
popularitate în ultimii ani, cum ar fi fructele goji, fructe de padure, chlorella, guarana,
ganoderma, și multe altele. Apostu S. et al (2014) au cercetat beneficiile consumului din
lactate de capră, care au câștigat popularitate datorită interesului crescut al consumatorilor cu
privire la tradiția fabricării brânzei și valoarea senzorială și nutritivă deosebită atribuită
laptelui de capră. Acest studiu urmareşte să evalueze şi să compare caracteristicile chimice și
senzoriale ale brânzei proaspete cu un amestec de afine roşii în diferite cantităţi. Creșterea
consumului mondial de zaharuri, alimente modificate genetic şi altele au condus la creșterea
continuă a ratelor de obezitate pentru adulți și copii. Indicele IMC (Indicele de Masă
Corporală, engl. Body Mass Index BMI) este unul dintre cele mai utilizaţi indici pentru
diagnosticarea obezităţii, fiind stabilită o valoare de prag a IMCului de peste 25.
Stressul este un alt factor care afectează sănătatea umană pe scară largă. Terapiile medicinale
alternative cum ar fi acupunctura şi terapia Bowen sunt folosite cu scopul de a reduce nivelul
de stress la locul de muncă. În plus, un număr de plante medicinale au fost dintotdeauna
folosite în medicina tradițională, cu scopul de a menține sănătatea populaţiei dar și pentru a
vindeca anumite boli, deoarece plantele produc o mulțime de antioxidanți care pot reprezenta
o sursă de noi compuși cu activitate antioxidantă promiţătoare. În acest context, Salanta LC et
al. (2015) au investigat mirodeniile și plantele aromatice care pot fi utilizate pentru
dezvoltarea de alimente funcţionale, care pot avea beneficii substanţiale asupra stării de
sănătate a populației.
Biologia umană influenţează, de asemenea, starea de sănătate a populației, și se referă la
moștenirea genetică și vârsta indivizilor. Mulți cercetători au fost preocupaţi de studiul
genomului uman și modificărilor cromozomiale de gene. În plus, pe lângă moştenirea
genetică, factorul de vârstă influențează starea de sănătate prin reducerea acesteia pe măsură
ce anii trec.
Pe lângă modelul Lalonde (1974) al factorilor determinanţi ai stării de sănătate a populaţiei,
există şi alte modele validate de literatura de specialitate din domeniul economiei sănătăţii,
cum ar fi modelul Institutului de Medicină din 2000, modelul Evans şi Stoddart (1990),
modelul Dahlgren şi Whitehead (1991) şi altele. Se face remarcat modelul social al sănătăţii al
lui Dahlgren şi Whitehead (1991), adaptat schematic în Figura nr 11.

44
 Figura 11 Modelul stratificat socio-ecologic al determinanţilor sănătăţii

Vârstă, sex şi
factori
constitutivi
Factori
individuali de stil
de viaţă
Reţele sociale şi
comunitare

Condiţii socio-
economice,
culturale şi de
mediu

Sursa: Prelucrări ale autoarei după Dahlgren şi Whitehead (1991)

Cercetătorii susţin existenţa mai multor nivele de influenţă a factorilor asupra sănătăţii
individului, printr-un model tip „ceapă” (engl. Onion model). Dahlgren şi Whitehead plasează
individul chiar la centru, cu moştenirea genetică aferentă fiecăruia (vârstă, sex şi factori
constitutivi), toate nivelurile înconjurătoare putând fi modificate şi influenţând gradual
sănătatea acestuia. Primul strat care poate imediat influenţa sănătatea individului este dat de
comportamentul personal şi stilul de viaţă al acestuia, care pot îmbunătăţi sau dăuna sănătăţii
individului (de exemplu decizia de a fuma sau nu). Indivizii sunt influenţaţi şi de normele
comunităţii în care activează şi relaţiile de prietenie pe care şi le formează. Următorul strat
este dat de reţelele sociale şi comunitare care ar putea conferi sprijin mutual pentru membrii
comunităţii în situaţii nefavorabile, sau dimpotrivă, ar putea avea un efect negativ. Al treilea
strat de influenţă este dat de condiţiile socio-economice, culturale şi de mediu, adică factori
structurali precum condiţiile de locuire şi alimentare cu apă, facilităţi sanitare, condiţiile

45
existente la locul de muncă al individului, educaţia, nivelul şomajului, agricultura şi nu în
ultimul rând, serviciile de asistenţă medicală la care individul are acces.
În concluzie atingerea întregului potenţial de sănătate al unui individ sau al unei colectivităţi
nu depinde doar de sistemul de ocrotire a sănătăţii, ci de mulţi alţi factori, astfel încât
populaţia, instituţiile publice şi private, autorităţile trebuie să-şi asume rolul deţinut în efortul
general de îmbunătăţire a stării de sănătate a populaţiei.

2.2 Indicatori ai stării de sănătate a populaţiei

Starea de sănătate a populaţiei este apreciată adesea prin intermediul unor indicatori
demografici, cum ar fi speranţa de viaţă la naştere sau rata mortalităţii infantile a unei anumite
populaţii.
Speranța de viață este durata medie a vieții unui individ sau numărul mediu de ani de viață
rămași la o anumită vârstă. Speranța de viață depinde foarte mult de criteriile utilizate pentru a
selecta grupul, conform Wikipedia.
Mortalitatea infantilă este un indicator de bază al stării economico-sociale și de mediu al unei
comunități umane, care ia în calcul decesele 0-1 an (de la naștere la 364 de zile). Raportarea
sa la 1000 născuți vii din aceeași perioadă (de regulă 1 an calendaristic) și teritoriu (în care
prin teritoriu se înțelege locul de rezidență și locul decesului) exprimă rata mortalității
infantile, care reprezintă imaginea intensității mortalității infantile (Duma O., 2013)
Există state în care speranța de viață la naștere este puternic influențată de rata mortalității în
primii ani de viață, iar pentru aceste state cu mortalitatea infantilă crescută se recomandă
estimarea indicatorului speranței de viață la vârsta de 4-5 ani.
În anul 2013, conform unei analize Eurostat, aproximativ 5 milioane de persoane au murit la
nivelul întregii UE-28. Rata mortalității, care este numărul de decese la 1000 de persoane, a
fost de 9,9 în UE-28 în 2013. Totuşi, speranța de viață este în creștere. Astfel, speranța de
viață la naștere, adică numărul mediu de ani pe care o persoană se poate aștepta să îi trăiască
de la naștere dacă este expus aceloraşi condiții iniţiale de mortalitate tot restul vieții sale, a
înregistrat o creștere continuă în Europa în ultimul secol, fapt datorat în principal dezvoltării
economice și îmbunătățirii condițiilor de mediu în special în zonele urbane, un stil de viață
mai bun,progresul tehnic din sănătate și medicină, şi altele. Acestă evoluţie favorabilă a avut
loc în Europa pentru o periadă mai îndelungată decât în oricare altă parte a lumnii, conducând
la intrarea UE-28 printre liderii mondiali de speranță de viață. Astfel, de-a lungul ultimilor 50
de ani speranța de viață la naștere a crescut cu aproximativ 10 ani pentru bărbați și femei în

46
UE-28. Figura nr. 12 prezintă evoluţiile acesteia conform celor mai recente date, pentru
intervalul 2002-2013, pentru UE-28 şi România.

Figura 12 Speranţa de viaţă la naştere în UE-28 şi România, perioada 2002-2013

Sursa: Prelucrări ale autoarei după datele Eurostat http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-

explained/index.php/Mortality_and_life_expectancy_statistics

Speranţa de viaţă la naştere a populaţiei din statele membre ale UE a menţinut un trend
ascendant de-a lungul ultimilor ani, cu un câştig de aproximativ trei ani de zile în 2013
comparativ cu 2002. În România speranța de viață urmează tendinţa manifestată de acest
indicator la nivelul UE-28, însă valorile acesteia rămân modeste: de la 71,1 ani în 2002 la 74,9
ani în 2013. Se înregistrează diferenţe de câţiva ani între speranţa de viaţă pentru bărbați şi
cea pentru femei, acestea din urmă având valori mai bune ale acestui indicator. În plus,
estimările de dată recentă considerând că până în 2060 speranța de viața a bărbaților ar putea
depăşi 81 de ani, iar a femeilor 86 ani.
Una dintre cele mai importante schimbări care au dus la creșterea speranței de viață la naștere
a fost scăderea ratei mortalității infantile. Pe parcursul perioadei 1998-2013 rata mortalității
infantile în UE aproape s-a înjumătățit ca valoare. Cele mai semnificative reduceri ale
mortalității infantile au fost înregistrate, în general, în acele state membre ale UE care au avut
niveluri mai ridicate ale mortalității infantile în 1998, în comparație cu media UE .

47
 Figura 13 Rata mortalităţii infantile la nivelul UE, în anii 2003 comparativ cu 2013

Sursa: Prelucrări ale autoarei după datele Eurostat http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-

explained/index.php/Mortality_and_life_expectancy_statistics

În ciuda reducerii mortalităţii infantile per ansamblu UE, unele state membre înregistrează
încă rate relativ ridicate ale mortalității infantile, cum ar fi România (9,2 decese la 1000 de
născuți vii în 2013) și Bulgaria (7,3 decese la 1000 de născuți vii în 2013). În 2013, cele mai
scăzute rate de mortalitate infantilă din UE-28 au fost semnalate în Cipru (1,6 decese la 1000

48
de născuți vii), Finlanda (1,8 decese la 1000 de născuți vii) și Estonia (2,1 decese la 1000 de
născuți vii), după cum se pate observa şi în figura nr 13.
O centralizare comparativă a modalităţilor de finanţare ale sistemului sanitar versus indicatori
de sănătate ai populaţiei la nivelul statelor membre ale UE-28 poate fi analizată din tabelul nr. 8.

Tabel 8 Studiu comparativ sistem de sănătate

versus stare de sănătate pentru UE-28

MOD DE ORGANIZARE
STAREA DE SĂNĂTATE
ŢARA A SISTEMULUI
A POPULAŢIEI
DE SĂNĂTATE

AUSTRIA Asigurare de sănătate Indicatori de sănătate apropiaţi

obligatorie, acoperire cu o gamă mediei Uniunii Europene.
completă de servicii;

Sistem de sănătate preponderent

tip Bismarck.

BELGIA Asigurare de sănătate Indicatori de sănătate apropiaţi

obligatorie pentru riscurile mediei Uniunii Europene.
majore;

Sistem de sănătate preponderent

tip Bismarck.

BULGARIA Asigurare de sănătate Serioase probleme legate de

obligatorie, bazată pe
mecanismul contactării unui
pachet de servicii de bază, cu o
creştere a asigurărilor private;
Sistem de sănătate preponderent
tip Bismarck.
stilul de viaţă (obezitate, fumat,
alcolism) care cresc rata bolilor
cardiace şi nu numai; stat aflat
la coada clasamentului pe
indicatori favorabili stării de
sănătate.

CEHIA Îngrijirile de sănătate sunt Indicatori de sănătate

acordate tuturor gratuit în baza favorabili, de regulă peste
asigurării obligatorii; media UE-28.

Sistem de sănătate preponderent

tip Bismarck.

49
 MOD DE ORGANIZARE
ŢARA A SISTEMULUI
DE SĂNĂTATE
CIPRU Îngrijirile de sănătate sunt
acordate gratuit anumitor
categorii defavorizate, ceilalţi
trebuind să suporte o plată în
funcţie de venit;
Sistem de sănătate preponderent
tip Beveridge.
CROAŢIA Sistem de sănătate preponderent
tip Bismarck.
DANEMARCA Serviciul naţional de sănătate
finanţat prin impozit;
Sistem de sănătate preponderent
tip Beveridge.
ESTONIA Serviciul de sănătate finanţat
prin contribuţii obligatorii;
Sistem de sănătate preponderent
tip Bismarck.
FINLANDA Serviciul naţional de sănătate,
retragerea progresivă a statului
şi transferul puterii de decizie la
nivel local;
Sistem de sănătate preponderent
tip Beveridge.
FRANŢA Asigurare obligatorie,
acoperind toată populaţia;
Sistem de sănătate preponderent
tip Bismarck.
50
STAREA DE SĂNĂTATE
A POPULAŢIEI
Indicatori de sănătate
favorabili, de regulă peste
media UE-28.
Anumiţi indicatori de sănătate
nu sunt favorabili.
Anumiţi indicatori de sănătate
nu sunt favorabili mai ales
pentru sexul feminin, dar per
ansamblu populaţiei indicatorii
de sănătate sunt apropiaţi
mediei Uniunii Europene.
Indicatori de sănătate în general
favorabili.
Puternica incidenţă a bolilor
cardio-vasculare, dar indicatorii
de sănătate sunt apropiaţi
mediei Uniunii Europene.
Speranţa de viaţă atinge
niveluri înalte. Boli
cardiovasculare cu incidenţă
scăzută, posibil legat de
alimentaţie; indicatori de
sănătate aflaţi la media UE.
 MOD DE ORGANIZARE
STAREA DE SĂNĂTATE
ŢARA A SISTEMULUI
A POPULAŢIEI
DE SĂNĂTATE

GERMANIA Numeroase case de asigurări de Pondere mare a persoanelor în

sănătate, sector privat vârstă; indicatori de sănătate în
important; general favorabili.

Sistem de sănătate preponderent

tip Bismarck.

GRECIA Asigurare de sănătate Speranţa de viaţă este cu mult

obligatorie, serviciul naţional
de sănătate, sector privat
important;
Sistem de sănătate preponderent
tip Beveridge.
peste nivelul celorlalte ţări, însă
în general indicatorii de
sănătate sunt la nivelul mediei
europene.

IRLANDA Serviciul naţional de sănătate şi Populaţia tânără cu speranţa de

sistemul de sănătate voluntar viaţă mai redusă decât media,
complementar; însă cu tendinţe de creştere.

Sistem de sănătate preponderent

tip Beveridge.

ITALIA Serviciul naţional de sănătate Speranţa de viaţă ridicată şi

pe principiul asigurării
medicale obligatorii;
Sistem de sănătate preponderent
tip Beveridge.
incidenţa scăzută a bolilor de
inimă; indicatorii de sănătate au
evoluat spre nivelul mediei
europene.

LETONIA Serviciul naţional de sănătate Indicatori de sănătate în general

pe principiul asigurării nefavorabili
medicale obligatorii

Sistem de sănătate preponderent

tip Beveridge

LITUANIA Asigurării medicale obligatorii, Indicatori de sănătate

dar şi private; nefavorabili, cu tendiţă de
Sistem de sănătate preponderent apropiere de media europeană.
tip Bismarck, finanţat din
contribuţii.

51
 MOD DE ORGANIZARE
STAREA DE SĂNĂTATE
ŢARA A SISTEMULUI
A POPULAŢIEI
DE SĂNĂTATE

LUXEMBURG Asigurare de sănătate Indicatori de sănătate

obligatorie; defavorabili în raport cu
normele europene, mai ales la
Sistem de sănătate preponderent
bărbaţi.
tip Bismarck.

MALTA Serviciu naţional de sănătate Diabet frecvent, probabil

finanţat cu impozitare generală; datorat celor mai ridicate rate
ale obezităţii din UE; stare de
Sistem de sănătate preponderent
sănătate precară.
tip Beveridge, finanţat prin
impozite.

MAREA Serviciu naţional de sănătate Foarte mare pondere a

BRITANIE finanţat prin impozite; persoanelor în vârstă, indicatori

de sănătate la nivelul mediei
Sistem de sănătate tip
europene.
Beveridge, fiind cunoscut sub
denumirea de Sistem naţional
de sănătate (engl. National
Healthcare System - NHS).

OLANDA Sistem complex de asigurări Ponderea redusă a persoanelor

publice şi private;
Sistem de sănătate preponderent
tip Bismarck.
în vârstă; indicatori de sănătate
în general favorabili, la nivelul
mediei europene.

POLONIA Serviciile de sănătate sunt în Indicatori de sănătate în general

responsabilitatea mai multor nefavorabili, cu mult sub media
sectoare, dar integrate în europeană.
sistemul naţional de securitate
socială;
Sistem de sănătate preponderent
tip Bismarck.
PORTUGALIA Serviciu naţional de sănătate pe Mortalitatea infantilă ridicată şi
principiul impozitului şi speranţa de viaţă relativ redusă.
asigurării medicale obligatorii;
Sistem de sănătate preponderent
tip Beveridge.

52
 MOD DE ORGANIZARE
STAREA DE SĂNĂTATE
ŢARA A SISTEMULUI
A POPULAŢIEI
DE SĂNĂTATE

ROMÂNIA Sistemul asigurărilor sociale de Speranţă de viaţă la naştere

sănătate şi asigurări voluntare;
Sistem de sănătate preponderent
tip Bismarck.
scăzută şi populaţie îmbătrânită;
stat aflat la coada clasamentului
pe indicatori de sănătate.

SLOVACIA Asigurări sociale de sănătate, cu Populaţie îmbătrânită care

un pachet redus de beneficii
acoperite + asigurări voluntare;
Sistem de sănătate preponderent
tip Bismarck.
suferă de maladii cronice; stare
de sănătate precară după cum se
reflectă din indicatori.

SLOVENIA Asigurări sociale de sănătate; Indicatori de sănătate în general

nefavorabili.
Sistem de sănătate preponderent
tip Bismarck.

SPANIA Serviciu naţional de sănătate al Indicatori de sănătate în general

statului puţin dezvoltat, favorabili, mai ales pentru
fiscalitatea este combinată cu femei, posibil legaţi de factori
asigurarea de sănătate; de alimentaţie.

Sistem de sănătate preponderent

tip Beveridge.

SUEDIA Serviciu naţional de sănătate Speranţa de viaţă ridicată şi

puternic descentralizat, control
democratic local;
Sistem de sănătate preponderent
tip Beveridge
indicatori foarte favorabili, cu
excepţia incidenţei bolilor
cardio-vasculare, apropiată de
media UE; foarte mare pondere
a persoanelor în vârstă.

UNGARIA Serviciu naţional de sănătate Indicatori de sănătate în general

finanţat public; nefavorabili, sub media
europeană.
Sistem de sănătate preponderent
tip Bismarck.

Sursa: Prelucrări ale autoarei

53
 2.3 Contribuţii la agregarea variabilelor determinante pentru sănătatea
populaţiei lumii

Având în vedere utilizarea indicatorilor amintiţi anterior doar ca şi proxi-uri induficient

acoperitoare pentru starea de sănătate a populaţiei în literatura de specialitate, s-a încercat
agregarea cât mai multor factori determinanţi ai sănătăţii populaţiei într-o variabilă
compozită, un index al sănătăţii la nivel mondial, prin utilizarea analizei factoriale
exploratorii (engl. exploratory factor analysis). Această tehnică de obţinere a unor indici
globali prin agregarea mai multor variabile a fost utilizată cu succes şi în alte domenii, de
exemplu există studii care au agregat diverşi indicatori pentru a obţine un indice al
criminalităţii, respectiv un indice al fericirii.

Datele statistice utilizate în acest subcapitol au fost descărcate din baza de date a Băncii
Mondiale privind Sănătatea, Nutriţia şi Populaţia, prin selectarea a 69 de variabile inițiale (din
cele 322 variabile potențiale s-au ales variabilele care reflectă aspecte referitoare la starea de
sănătate şi determinanţii acesteia, conform modelelor validate de literatura de sspecialitate)
pentru toate cele 247 de țări ale lumii disponibile. În studiu au fost utilizate cele mai recente
date, adică pentru anul 2013, în scopul de a obține o perspectivă a zilelor noastre privind
factorii determinanți ai stării de sănătate a populației la nivel mondial.

Analiza factorială exploratorie ca tehnică de analiză multivariată a datelor, necesită o

proporție de cel puțin 5 ori mai multe țări/observaţii decât numărul de variabile selectate
pentru analiza componentelor principale (ACP), principiu care este respectat. Ca atare, din
cele 17043 observațiilor inițiale, variabilele cu mai mult de 10% din observații lipsă au fost
eliminate.

54
 Tabel 9 Statistici descriptive pentru variabilele candidate la ACP

Număr de ţări
Valoare medie Deviaţie standard
supuse analizei
Rata fertilităţii la
48.327041 39.0669634 213
adolescenţi
Raportul de dependenţă de
59.108428 17.4808690 213
vârstă
Rata natalităţii 21.631590 10.2994778 213
Rata deceselor 8.227115 3.0189103 213
Rata de fertilitate 2.822510 1.3602856 213
Venitul naţional brut per
13024.288596 17765.382022 213
capita
Cheltuielile cu sănătatea
1106.747068 1867.5359272 213
per capita
Cheltuieli private cu
2.738907 1.5524343 213
sănătatea
Cheltuieli publice cu
3.985147 2.1904076 213
sănătatea
Imunizare DPT 88.723506 13.0541328 213
Imunizare pojar 88.007032 12.4446945 213
Imunizare poliomelită 88.865470 11.8131965 213
Forţa de muncă 110618614.84 375624784.11 213
Plăţi directe cu sănătatea 32.059472 17.1606967 213
Populaţia de 65 de ani şi
7.932876 5.4801846 213
peste
Populaţia totală 231494465.27 803763740.47 213
Populaţia din mediul rural 44.080976 22.2964778 213
Decese datorate
13.819502 19.0934927 213
tuberculozei
Rata şomajului 8.600401 5.4337518 213
Populaţia din mediul urban 55.919024 22.2964778 213
Sursa : Prelucrări ale autoarei în SPSS

55
Au rămas 213 țări și 24 de variabile au fost inițial importate în software-ul SPSS: rata
fertilitatii la adolescenţi (nașteri la 1.000 de femei de varsta 15-19); raportul de dependență de
vârstă (% din populația aptă de muncă); natalitatea, brută (la 1.000 de oameni); rata de deces,
brut (la 1.000 de oameni); rata de fertilitate, total (nașteri la o femeie); venitul naţional brut pe
cap de locuitor, prin metoda Atlas (curent US $); cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor
(curent US $); cheltuielile de sănătate private (% din PIB); cheltuielile de sănătate publice (%
din PIB); imunizare DPT (% din copiii de varsta 12-23 luni); imunizare HepB3 (% din copiii
în vârstă de un an); imunizare Hib3 (% din copiii de varsta 12-23 luni); imunizare, rujeola (%
din copiii de varsta 12-23 luni); imunizare Pol3 (% din copiii în vârstă de un an); incidența
tuberculozei (la 100.000 de persoane); forța de muncă totală; cheltuielile pentru sănătate „din
buzunar” (% din totalul cheltuielilor pentru sănătate); ponderea populației de 65 ani și peste
(% din total); populația totală; prevalența tuberculozei (la 100.000 locuitori); populația din
mediul rural (% din totalul populației); rata de deces de tuberculoză (la 100.000 de persoane);
şomajul, total (% din totalul forței de muncă) și populația urbană (% din total).
Prin analiza numărului de observații lipsă pe variabila, unele variabile au fost eliminate în
continuare, iar unele date lipsă au fost înlocuite cu valoarea medie. Ca atare, statisticile
descriptive pentru variabilele să fie supuse analizei componentelor principale se regăsesc în
Tabelul nr 9.
Toate aceste variabile sunt variabile ordinale, obținute prin aplicarea diferitelor scale de
măsurare. Mai mult decât atât, aceste variabile sunt puternic corelate, după cum se evidenţiază
din matricea de corelație. Practic aceste legături puternice dintre date sunt o premisa puternică
pentru utilizarea analizei factoriale. Obiectivul principal al analizei factoriale exploratorii este
de a reduce dimensiunile datelor, în scopul de a le interpreta mai bine. Noile componente ce
vor rezulta în urma aplicării acestei tehnici vor fi practic combinații liniare ale variabilelor
inițiale.
Prin tehnica analizei componentelor principale în SPSS s-au extras o serie de factori. Tabelul
nr 10 prezintă communalităţile după extracție, adică cât de mult din informațiile inițiale se
află în continuare în spațiul dimensional redus. Astfel, toate cele șase componente extrase
acoperă 74,8 % din variația de ratei fertilităţii la adolescenţi ca variabilă iniţială ( h² = 0.748 ).
În general, valori mai mari de h² = 0,5 pot fi luate în considerare.

56
 Tabel 10 Comunalităţile variablelor, cele iniţiale şi cele extrase prin tehnica ACP
Iniţial h² extras
Rata fertilităţii la adolescenţi 1.000 .748
Raportul de dependenţă de vârstă 1.000 .901
Rata natalităţii 1.000 .939
Rata deceselor 1.000 .743
Rata de fertilitate 1.000 .929
Venitul naţional brut per capita 1.000 .826
Cheltuielile cu sănătatea per capita 1.000 .871
Cheltuieli private cu sănătatea 1.000 .823
Cheltuieli publice cu sănătatea 1.000 .816
Imunizare DPT 1.000 .916
Imunizare pojar 1.000 .914
Imunizare poliomelită 1.000 .941
Forţa de muncă 1.000 .981
Plăţi directe cu sănătatea 1.000 .833
Populaţia de 65 de ani şi peste 1.000 .853
Populaţia totală 1.000 .977
Populaţia din mediul rural 1.000 .764
Decese datorate tuberculozei 1.000 .446
Rata şomajului 1.000 .592
Populaţia din mediul urban 1.000 .764
Sursa : Prelucrări ale autoarei în SPSS

La extragerea factorilor, mai multe criterii pot fi aplicate pentru a determina numărul de
factori optim de extras. Astfel, criteriul rădăcină latentă consideră semnificativi numai factorii
care au rădăcini latente (sau valori proprii) mai mari decât 1. Apoi, criteriul procentului de
variație aplicat în domeniul științelor sociale consideră soluții valide cele care reprezintă 60 la
suta din varianța totală, sau chiar mai puțin, satisfăcătoare. Conform tabelului nr 11, șase
factori au valorile proprii inițiale mai mari decât 1, iar pentru aceşti șase factori, procentul
cumulat al sumei loadingurilor extrase la pătrat este de 40 % pentru un singur factor extras, o
singură variabilă compozită, de peste 60% pentru primii trei factori, și peste 82% pentru toţi
cei șase factori.

57
 Tabel 11 Varianţa totală explicitată de componente prin ACP

Compo- Valori proprii iniţiale Suma pătratelor loadingurilor

nentă extrase
Total % din % Total % din % cumulat
varianţă cumulat varianţă
1 8.075 40.373 40.373 8.075 40.373 40.373
2 2.253 11.263 51.636 2.253 11.263 51.636
3 2.100 10.502 62.138 2.100 10.502 62.138
4 1.541 7.705 69.843 1.541 7.705 69.843
5 1.333 6.665 76.508 1.333 6.665 76.508
6 1.276 6.380 82.888 1.276 6.380 82.888
7 .871 4.354 87.242
8 .667 3.335 90.577
9 .595 2.975 93.552
10 .474 2.371 95.923
11 .236 1.181 97.104
12 .214 1.072 98.176
13 .132 .661 98.837
14 .100 .500 99.337
15 .056 .278 99.615
16 .040 .202 99.817
17 .025 .124 99.940
18 .008 .039 99.979
19 .004 .021 100.000
20 8.350E-016 4.175E-015 100.000

Sursa : Prelucrări ale autoarei în SPSS

Criteriul testului scree indică numărul maxim de factori de extras, la punctul în care curba
graficului începe a se îndrepta prima dată (de exemplu factorii de dinainte de punctul de
inflexiune). Testul acestea este reprezentat în figura nr. 14.

58
 Figura 14 Graficul scree

Sursa: Prelucrări ale autoarei în SPSS

Matricea componentelor cu șase componente extrase are următoarele loadinguri mai mari
decât 0.3 pentru fiecare variabilă, așa cum este prezentat în tabelul nr 12. Loadingurile pe
factori reprezintă corelarea dintre fiecăre variabilă considerată în analiză și factorul. Valori
ridicate ale loadingurilor indică că variabilele respective sunt reprezentative pentru factor.
Aceste scoruri pe fiecare factor reprezintă mijloace de interpretare a rolului jucat de fiecare
variabilă în definirea fiecărui factor. Tabelul nr 12 prezintă coeficienții de corelație dintre cele
20 de variabile inițiale și componentele extrase.
Mai multe iteraţii au fost efectuate până când o soluție finală a fost atinsă. Scorurile
transversale (engl.cross loadings) din tabelul nr 12 sunt nedorite și au fost eliminate prin
ștergerea de variabile și aplicarea de rotații. În cele din urmă, testele KMO și Bartlett verifică
ipoteza nulă a variabilelor necorelate și o analiză a componentelor principale de slabă calitate
cu ipoteza alternativă de existenţă a corelației între variabile și o analiză a componentelor
principale de calitate. În esență, statistica Kaiser-Meyer-Olking (KMO) ar trebui să fie mai
mare de valoarea 0,600 și testul Bartlett ar trebui să fie semnificativ (de exemplu, p < 0,05).

59
 Tabel 12 Matricea de componente

Componentă
1 2 3 4 5 6
Rata fertilităţii la adolescenţi -.811
Raportul de dependenţă de vârstă -.805
Rata natalităţii -.908
Rata deceselor .484 .579
Rata de fertilitate -.877
Venitul naţional brut per capita .697 .512
Cheltuielile cu sănătatea per capita .662 .578
Cheltuieli private cu sănătatea .433 -.420 .661
Cheltuieli publice cu sănătatea .638 .445 .336
Imunizare DPT .675 -.470 .356
Imunizare pojar .708 -.514
Imunizare poliomelită .703 -.476 .343
Forţa de muncă .965
Plăţi directe cu sănătatea -.470 -.318 -.611 .361
Populaţia de 65 de ani şi peste .776 .364
Populaţia totală .966
Populaţia din mediul rural -.738 .348
Decese datorate tuberculozei -.623
Rata şomajului .369 -.376 -.493
Populaţia din mediul urban .738 -.348

Sursa: Prelucrări ale autoarei în SPSS

Cu cât măsura KMO de adecvare a eșantionării este de mai apropiată de 1, cu atât mai bună
este analiza. O regulă utilizată în analiza factorială exploratorie stabileşte o valoare minimă de
prag pentru KMO de cel puțin 0,5. Tabelul nr 13 prezintă o statistică KMO de 0,653, ceea ce
o valoare bună şi acceptată.

Tabel 13 Valoarea KMO şi testul Bartlett

Măsura Kaiser-Meyer-Olkin de adecvare a

.653
eşantionării.
Approx. Chi-Square 2225.685
Testul de sfericitate df 36
Bartlett
Sig. .000

Sursa: Prelucrări ale autoarei în SPSS

60
După ştergerea unor variabile şi aplicarea unor diferite tipuri de rotaţii, soluţia obţinută prin
rotaţia Varimax s-a dovedid a fi optimă, şi s-au obţinut următoarele matrici:

Tabel 14 Matricea componentelor înainte şi după rotaţia Varimax a factorilor

Matricea componentelora

Componentă
1 2 3
Raportul de dependenţă de vârstă -.774 .469
Rata fertilităţii -.851 .347
Venitul naţional brut per capita .763 .521
Cheltuielile cu sănătatea per capita .746 .606
Cheltuielile publice cu sănătatea .683 .419
Rata imunizării contra pojarului .662 -.447
Forţa de muncă .990
Populaţia totală .990
Rata deceselor datorate tuberculozei -.667

Metoda de extragere: Analiza componentelor principale.

a. 3 componente extrase.

Matricea componentelor rotitea

Componentă
SANATATE ECONOMIC SOCIAL
Raportul de dependenţă de vârstă .901
Rata fertilităţii .877
Venitul naţional brut per capita .903
Cheltuielile cu sănătatea per capita .954
Cheltuielile publice cu sănătatea .768
Rata imunizării contra pojarului -.789
Forţa de muncă .997
Populaţia totală .997
Rata deceselor datorate tuberculozei .684

Metoda de extragere: Analiza componentelor principale.

Metoda de rotaţie: Varimax cu normalizare Kaiser.
a. Rotaţia s-a realizat în 4 iteraţii.
Sursa: Prelucrări ale autoarei în SPSS

61
Rotația factorilor ar trebui să simplifice structura acestora. Loadingurile factorilor rotiţi sunt
interpretate pentru fiecare variabilă, cu scopul de a determina rolul și contribuția variabilei
respective în determinarea structurii factorilor.
Varianța totală explicată este de 81,114%, prin intermediul celor trei componente. Vectorii
proprii sunt ortogonali, astfel încât ei nu sunt corelaţe, prin urmare avem covarianță 0. Unele
variabile au fost eliminate din matricea componentelor rotite, deoarece corelarea acestora cu
unul dintre factori s-a situat sub valoarea prag de 0,3. Mai mult decât atât, matricea
componentelor rotite este folosită pentru că variabilele trebuie să fie reprezentate prin scor pe
un singur factor principal. Practic, efectul final al rotaţiei matricei componentelor ortogonale
prin rotaţia Varimax este de a redistribui varianța dinspre unii factorii înspre alţii, pentru a
obţine un model mai simplu al factorilor şi mai reprezentativ.
Variabilele se regăsesc pe o combinație liniară în fiecare componentă, așa cum se indică şi în
figura 15. Pentru prima componentă, intitulată sugestiv Sănătate (engl. Health), coeficienți
mai mari sunt deținuţi de variabilele raportul de dependență de vârstă și rata fertilității. A
doua componentă, sugestiv intitulată componenta Economică (engl. Economic) este obținută
ca 0,903 × Venitul Naţional Brut pe cap de locuitor + 0,954 × Cheltuielile totale cu sănătatea
pe cap de locuitor + 0,768 × Cheltuielile publice cu sănătatea. Cu cât este mai mare mărimea
absolută a loadingurilor pe un factor, cu atât mare mai important este loadingul respectiv în
interpretarea matricii componentelor, iar cea de a treia componentă, cea socială (engl. Social),
este dată de forța de muncă și populaţia totală.

Figura 15 Modelul tridimensional al Sănătăţii, mediului Economic şi Social

Sursa: Prelucrări ale autoarei în SPSS

62
Aceste componente sunt variabile independente și pot fi utilizate ulterior în alte analize de
date multivariate. Perspectivele viitoarelor cercetări se vor concentra pe utilizarea acestor
factori ca variabile explicative pentru speranța de viață la naștere sau chiar pentru ratele de
mortalitate din cele 213 țări analizate. Mai mult decât atât, același tip de analiză poate fi
aplicată pentru indicatori care să acopere diferiți ani, cu scopul de a evalua modificările care
au avut loc de la o perioadă la alta.

63
 3 Concluzii
Această lucrare de specialitate a avut ca şi obiective evaluarea stării de sănătate a populaţiei
din România şi celelalte state membre ale Uniunii Europene (UE) din perspectiva calităţii
vieţii, bunăstării şi ai factorilor determinanţi. Publicarea acestei cărţi de specialitate în această
colecţie finalizează practic întregul demers ştiinţific realizat în cadrul studiilor postdoctorale
ale autoarei.
Cartea reuşeşte să atingă toate obiectivele asumate la începutul programului:
 Analiza sistemelor de sănătate comparate la nivelul Uniunii Europene, cu
evidenţierea poziţiei României, din punct de vedere al modalităţii de finanţare
predominante, modul de organizare, cheltuieli, politici promovate, stare de
sănătate ;
 Studiul particularităţilor sistemului asigurărilor sociale de sănătate din
România în context european şi finanţarea acestuia - puncte critice şi direcţii de
reformă ;
 Factori cu relevanţă la nivel individual şi la nivel macroeconomic, determinanţi
ai stării de sănătate a populaţiei - dezvoltarea unui model stratificat după stil de
viaţă, comunitate şi factori socio-economici, culturali şi de mediu, respectiv
elaborarea metodologiei de calcul pentru un indice global al sănătăţii ;
 Susţinerea din punct de vedere teoretic şi empiric a legăturii strânse dintre
capitalul educaţional, starea de sănătate şi resursele economice ale statelor
Uniunii Europene.
Obiectivele descrise se încadrează în aria tematică orientativă de cercetare postdoctorală şi
contribuie la îndeplinirea obiectivului general al proiectului POSDRU/159/1.5/S/142115
„Performanţă şi excelenţă în cercetarea doctorală şi postdoctorală în domeniul ştiinţelor
economice din România”, de sprijinire a calităţii, dinamismului şi capacităţii de a crea în
cercetarea economică, în vederea dezvoltării de competenţe ce servesc la realizarea de
cercetări socio-economice aplicate avansate cu recunoaştere internaţională.
Această lucrare de specialitate, stagiul de două luni desfăşurat în cadrul Departamentului de
Finanţe al Universităţii KARL-FRANZENS din Graz, Austria, sub coordonarea doamnei
Margit Sommersguter-Reichmann, multiplele susţineri de prezentări în conferinţe
internaţionale interne şi externe dar şi articolele publicate de autoare de-a lungul întregului
demers de cercetare al studiilor postdoctorale, promovează pe plan internaţional asigurarea
stării de sănătate şi finanţării sustenabile a sănătăţii publice din România, prin generarea de
efecte economice şi sociale clare.

64
Ideea centrală a cărţii este axată pe îmbunătăţirea sănătăţii pentru toţi şi reducerea
inegalităţilor din sector printr-un management al sănătăţii mai eficient şi o guvernare mai
bună.
Factorii care contribuie la prosperarea societăţii determină şi starea de sănătate a persoanelor,
iar politicile care ţin cont de acest principiu s-au dovedit a fi mai eficiente. Astfel, accesul
echitabil la educaţie, muncă decentă, condiţii de trai decente şi venituri care să le susţină
alcătuiesc un set complex de factori corelaţi ce influenţează menţinerea stării de sănătate a
populaţiei, determinând o creştere a productivităţii muncii, o eficientizare a forţei de muncă,
îmbătrânirea mai sănătoasă a populaţiei şi scăderea cheltuielilor cu concediile de boală şi
prestaţii sociale, aspecte care se transpun la nivel macroeconomic în mai puţine venituri
fiscale pierdute.
Provocările cu care se confruntările guvernele în legătură cu managementul cheltuielilor
pentru sectorul de asigurarea a sănătăţii au atins cote maxime: costurile pentru asistenţa
medicală au crescut mult mai repede decât creşterea produsului intern brut, de unde rezultă că
se impune implementarea unor strategii puternice şi orientate înspre obţinerea de beneficii
reale pentru sănătatea populaţiei, la costuri acceptabile şi suportabile. Eficienţa din domeniul
sanitar este interdependentă cu eficienţa economică a naţiunilor.
Asigurarea stării de sănătate şi bunăstarea naţiunilor presupune conlucrarea tuturor sectoarelor
guvernamentale pentru abordarea determinanţilor macroeconomici, sociali şi individuali ai
sănătăţii. Consider că starea bună a sănătăţii populaţiei poate suţine recuperarea şi dezvoltarea
economică, în special în cazul ţărilor emergente.
Prosperitatea din viitor a ţărilor lumii şi a Uniunii Europene ca întreg va depinde de dorinţa şi
capacitatea de a utiliza noile oportunităţi pentru consolidarea sănătăţii şi bunăstării
generaţiilor.

65
 Surse bibliografice

Afrăsinei-Zevoianu C., Avornicului M. (2015), „Characteristics of investments management

in projects with environmental impact”, lucrare prezentată la The 8th edition of the
International Conference Managerial Challenges of the Contemporary Society, de
publicat în Managerial Challenges of the Contemporary Society Journal, Cluj-Napoca,
2015
Anton S.G., Onofrei M. (2012), “Health care performance and health financing systems in
countries from Central and Eastern Europe,” Transylvanian Review of Administrative
Sciences, no. 35 E: 22-32
Apostu S., Pop C., Rotar A.M., Salanţă L, Pop A, Găvruş I (2014), “Improving the Chemical
and Sensory Characteristics of Goat Cheese by the Addition of Cranberry”, Bulletin of
University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca. Food
Science and Technology, November, Vol. 71, No.2: 211-212
Boslaugh S. (2013), “Healthcare Systems around the World, a Comparative Guide”, eBook
accessed through bcucluj.ro/ebscohost
Cacace M. et al., (2013) „Assessing quality in cross-country comparisons of health systems
and policies:Towards a set of generic quality criteria”, Health Policy
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, http://www.cnas.ro/casmb/page/cardul-
european.html, Norma metodologică privind rambursarea şi recuperarea cheltuielilor
reprezentând asistenţa medicală acordată în baza documentelor internaţionale cu
prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte
Chopra A., Rao N.C., Gupta N. and Vashisth S. (2014), “Communicating tobacco health
risks: How effective are the warning labels on tobacco products?”, Nigerian Medical
Journal, Sep/Oct, Vol. 55 Issue 5, p411-416.
Ciumaş C., Văidean V.L. (2007), “The Development of the European Health Insurance Card”,
European Integration-New Challenges for the Romanian Economy, Analele
Universităţii din Oradea, Seria: Ştiinţe Economice, Tom XVI
Ciumaş C., Văidean V. (2007), “The Financing and the Efficiency of Resource Usage in the
Social Health Insurance System”, lucrare susţinută în conferinţă şi publicată în The
Proceedings Of The International Conference Competitiveness And European
Integration, Finance Section, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca
Dahlgren G, Whitehead M. (1991), “Policies and Strategies to Promote Social Equity in
Health”, Stockholm, Sweden: Institute for Futures Studies

66
Declaraţia Mileniului, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, Organizaţia Naţiunilor
Unite, septembrie 2000, http://www.unmillenniumproject.org/goals/, disponibilă
integral la http://www.unmillenniumproject.org/documents/ares552e.pdf.
Duma O. (2013), “Demografie aplicată în Sănătatea Publică; II Mortalitatea – modalități de
măsurare”, Suport de curs pentru rezidenți, Universitatea de Medicină și Farmacie Iași,
disponibil la
http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Sanata
te%20Publica%20si%20Management%20Sanitar/SANATATE%20PUBLICA%20SI%
20MANAGEMENT-REZIDENTI%20SPM/Mortalitate%202013ODuma.ppt
Feinstein L., Bates R.A., Anderson T.M., Sorhaindo A., Hammond C. (2015), “What are the
effects of education on health?”, în Innovation in Education, p.171-353,
https://www1.oecd.org/edu/innovation-education/37425753.pdf
Health 2020: a European policy framework supporting action across government and society
for health and well-being, World Health Organization, Regional Office for Europe,
disponibilă la: http://www.euro.who.int/en/publications/abstracts/health-2020-a-
european-policy-framework-supporting-action-across-government-and-society-for-
health-and-well-being.
Enăchescu D. şi colectivul (1998), „Management sanitar şi sănătate publică”, Editura All,
Bucureşti
Euro Health Consumer Index 2013, Health Consumer Powerhouse Ltd, Report, Arne
Björnberg, PhD, November 28th 2013.
Eurostat Database, Indicatori ai mortalităţii şi speranţei de viaţă la naştere, date disponibile la
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/Mortality_and_life_expectancy_statistics
Evans RG, Stoddart GL. (1990), “Producing health, consuming healthcare”, Social Science
and Medicine, 31:1347–1363
Gerdtham U.G., Jönsson B., “International Comparisons on Health Expenditure: Theory, Data
and Econometric Analysis,” in Handbook of Health Economics, J.P. Newhouse and
A.J. Culyer, Amsterdam: Elsevier Science, 2000, ch. 1A: 11-49.
Glawischning M, Reichmann G. and Sommersguter-Reichmann M. (2009), “Austrian
Students and Smoking: Prevalence and Characteristics”, College Student Journal, June
Part B, Vol. 43 Issue 2: 514-526.
Hair J.F.Jr., Black W.C., Babin B.J., Anderson R.E. (2010), Multivariate Data Analysis, 7th
edition, Pearson Prentice Hall.

67
Hall R.E., Jones C.I. (2007), “The Value of Life and the Rise in Health Spending,” in
Quarterly Journal of Economics, vol. 122, no.1, pp. 39-72.
IOM (Institute of Medicine), 2000, “Promoting Health: Intervention Strategies from Social
and Behavioral Research”, p. 43. Washington, DC: National Academy Press
INSSE, www.insse.ro
Joumard I. et al. (2008), „Health Status Determinants: Lifestyle, Environment, Health Care
Resources and Efficiency”, OECD Publishing
Joumard I. et al. (2010), „Health Care Systems: Efficiency and Institutions”, OECD
Publishing
Lalonde, M. (1974), “A New Perspective on the Health of Canadians”, Ottawa: Minister of
Supply and Services
Leu R.E. (1986), “The public-private mix and international healthcare costs,” în Public and
Private Health Services, A.J.Culyer and B.Jönsson, Oxford: Basil Blackwell, p. 41-63
Moscow Declaration Preamble, First Global Ministerial Conference on Healthy Lifestyles
and Noncommunicable Disease Control, World Health Organization, [Online] Moscow,
28-29 April 2011, pp. 2, disponibil la:
http://www.who.int/nmh/events/moscow_ncds_2011/conference_documents/moscow_d
eclaration_en.pdf?ua=1.
Newhouse J.P. (1992), “Medical Care Costs: How Much Welfare Loss?,” Journal of
Economic Perspectives, vol.6, no.3, pp. 3-21.
Nistor I. (2008), „Sisteme de sănătate – studiu comparativ”, vol. Reforma sistemului
asigurărilor sociale din România în vederea aderării la Uniunea Europeană, Editura
Casa Cărţii de Stiinţă, Cluj-Napoca
Ooms G. et al. (2014), „Is universal health coverage the practical expression of the right to
health care?”, BMC International Health and Human Rights
Paris V. et al, (2010) „Health Systems Institutional Characteristics: A survey of 29 OECD
Countries”
Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul sănătăţii
publice din România – „Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetăţeanului”, Bucureşti,
2008, disponibil la
http://www.presidency.ro/static/ordine/COMISIASANATATE/UN_SISTEM_SANITA
R_CENTRAT_PE_NEVOILE_CETATEANULUI.pdf

68
Reeves A., McKee M., Basu S., Stuckler D. (2014), “The political economy of austerity and
healthcare: Cross-national analysis of expenditure changes in 27 European nations
1995-2011”, în Health Policy, vol. 115, issue 1: 1-8
Reichmann G. and Sommersguter-Reichmann M. (2012), “The Austrian Tobacco Act in
practice – Analysing the effectiveness of partial smoking bans in Austrian restaurants
and bars”, Health Policy, March, 104(3): 304-311
Ritsatakis A (2012), „Equity and the Social Determinants of Health in European Cities”,
Journal of Urban Health
Salanţă L.C., Tofană M., Socaci S., Mudura E., Pop C., Pop A., Cuceu A., Nagy M. (2015),
“The Potential of Medicinal Plants in Developing Functional Foods”, Hop and
Medicinal Plants, Volume 22, No 1-2: 44-50
Sampath P., Edmonton A., (2012) „A Case Study and State of Science Review: Private versus
Public Healthcare Financing”, Global Journal of Health Science
Scorţar L.M. (2013), “Study on Packaging Waste Prevention in Romania”, Annals of the
University of Oradea, Economic Science Series, July, Vol. 22 Issue 1: 1404-1413
Scorţar L.M. (2011), “The Current National Situation on Selective Waste Collection”,
Managerial Challenges of the Contemporary Society, June, Issue 2: 287-290
Sloan F.A., Hsieh C.R., “Health Economics”, Cambridge: The M.I.T. Press, 2012, ch. 16:
706
Solakoglu E.G., Civan A (2012), “Does morbidity matter? Perceived health status in
explaining the share of healthcare expenditures,” in Applied Economics, vol. 44: 2027-
2034
Sommersguter-Reichmann M., Rauner M. (2014), “Benchmarking Rescue Departments of the
Austrian Red Cross Using Data Envelopment Analysis and Fractional Regression
Models”, Working paper, Vienna-Graz.
Sturm R., An R., Maroba J, Patel D. (2013), “The effects of obesity, smoking, and excessive
alcohol intake on healthcare expenditure in a comprehensive medical scheme,” in South
African Medical Journal, vol. 103, no. 11: 840-844
‘Summary of International Health Systems’, compiled by Physicians for a National Health
Program California, April 2011, disponibil la http://pnhpcalifornia.org/wp-
content/uploads/2011/11/International-Comparison.pdf.
Tǎnǎsescu P. (1998), “Managementul financiar al activităţii sanitare”, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti

69
Văidean V.L. (2010), „Sistemul românesc al asigurărilor de sănătate în context european”,
Editura Risoprint, Cluj-Napoca
Wikipedia, www.wikipedia.com
Zweifel P. (2013), “The present state of health economics: a critique and an agenda for the
future,” Editorial in European Journal of Health Economics, vol. 14: 569-571

70
Lista tabelelor şi figurilor

Tabel 1 Sistemul naţional de sănătate (tip Beveridge) – avantaje şi dezavantaje 11

Tabel 2 Sistemul de asigurări sociale pentru sănătate – avantaje şi dezavantaje 12
Tabel 3 Sistemul privat de asigurări de sănătate – avantaje şi dezavantaje 14
Figura 1 Componentele sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România 15
Tabel 4 Sinteză privind drepturile şi obligaţiile asiguraţilor SASS 18
Figura 2 Servicii medicale oferite 19
Figura 3 Constituirea Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate 20
Figura 4 Destinaţiile Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate 20
Figura 5 Determinanţii sănătăţii. 21
Figura 6 Domenii prioritare Sănătate 2020 25
Tabel 5 Statistici descriptive ale variabilelor pentru UE-28 32
Tabel 6 Coeficienţii de corelaţie existenţi între variabile 33
Tabel 7 Estimarea cheltuielilor cu sănătatea 35
Figura 7 Valorile reale versus cele prezise de model pentru cheltuielile cu sănătatea 37
ale statelor UE-28, estimate prin intermediul Modelului 1 (Metoda celor mai
mici pătrate MCMMP)
Figura 8 Graficul reziduurilor, urmând îndeaproape linia diagonalei 38
Figura 9 Rezultatele activităţii de ocrotire a sănătăţii 40

Figura 10 Model al factorilor care determină starea de sănătate 42

45
Figura 11 Modelul stratificat socio-ecologic al determinanţilor sănătăţii
Figura 12 Speranţa de viaţă la naştere în UE-28 şi România, perioada 2002-2013 47
48
Figura 13 Rata mortalităţii infantile la nivelul UE, în anii 2003 comparativ cu 2013
49
Tabelul 8 Studiu comparativ sistem de sănătate versus stare de sănătate pentru UE-28
Tabel 9 Statistici descriptive pentru variabilele candidate la ACP 54
Tabel 10 Comunalităţile variablelor, cele iniţiale şi cele extrase prin tehnica ACP 56
Tabel 11 Varianţa totală explicitată de componente prin ACP 57
Figura 14 Graficul scree 58
Tabel 12 Matricea de componente 59
Tabel 13 Valoarea KMO şi testul Bartlett 59
Tabel 14 Matricea componentelor înainte şi după rotaţia Varimax a factorilor 60
Figura 15 Modelul tridimensional al Sănătăţii, mediului Economic şi Social 62

71