COLEGIUL NAŢIONAL DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

,, RAISA PACALO ”
CATEDRA NURSING

LECŢIE ŞTIINŢIFICĂ

ROLUL, FUNCŢIILE ŞI COMPETENŢELE ASISTENTULUI

MEDICAL

CHIŞINĂU
 PLANUL LECŢIEI:

1. Rolul şi funcţiile asistentului medical.

2. Competenţele profesionale.
3. Comportamentul şi calităţile moral-profesionale a asistentului medical.
4. Drepturile şi obligaţiunile asistentului medical.
I. Rolul şi funcţiile asistentului medical.

a) Rolul nursei
Conceptia Virginiei Henderson privind rolul esential al asistentei medicale.
“Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau
sanatoasă, să-si menţină sau recîştige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care
le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare.
Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încît pacientul să-şi
recîştige independenţa cît mai repede posibil”
Organizaţia Mondială a Sănătăţii descrie, de asemenea, rolul nursei ?n societate:
“Rolul nursei în societate este să asiste indivizi, familii şi grupuri, să optimizeze şi
să integreze funcţiile fizice, mentale (psihice) şi sociale, afectate semnificativ prin
schimbări ale stării de sănătate”.
Nursingul se ocupă de:
 aspectele psihosomatice şi psihosociale ale vieţii, deoarece acestea afectează
sănătatea, boala, şi moartea
 foloseşte cunoştinţe tehnice din stiinţele fizice, sociale, medicale, biologice şi
umaniste (arta şi ştiinţa)
 lucrează ca partener alături de alţi profesionişti din alte domenii ce participă la
asigurarea sănătăţii în activităţi înrudite.

b) Funcţiile nursei (asistentei medicale)

Funcţiile asistentei medicale sunt:
1. de natură independentă
2. de natură dependentă
3. de natură interdependentă
 Funcţiile de natură independentă
Asistenta – asistă pacientul din proprie iniţiativă, temporar sau definitiv în:
 îngrijiri de confort, atunci cînd el nu-şi poate îndeplini independent anumite
funcţii. Ajutorul asistentei este în funcţie de vîrstă, de natura bolii, de alte
dificultăţi fizice, psihice sau sociale;
 stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu aparţinatorii;
 le transmite informaţii, învăţăminte, ascultă pacientul şi îl susţine;
 este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai bune
de viaţă şi sănătate.
 Funcţia de natură dependentă
La indicaţia medicului aplică metodele de:
 observaţie
 de tratament
 sau de readaptare
 Observă la pacient modificările provocate de boală sau tratament, le transmite
medicului.
 Funcţia de natură interdependentă
Asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniu sanitar, social,
educativ, administrativ etc. şi participă la activităţi interdisciplinare.
Ex:
 acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic, psihic sau social;
 acţiuni de educaţie pentru sănătate de sensibilizare asupra responsabilităţii şi
asupra drepturilor pe care le are populaţia în materie de sănătate;
 acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale;
 asistenta participă la organizarea şi gestionarea centrelor sau unităţilor de îngrijire.
Precizare: Pentru a răspunde nevoilor persoanelor şi grupurilor cărora se
adresează îngrijirile, asistenta utilizează în practica profesională – cunoştinţele
teoretice şi practice medicale, cunoştinţele de economie, informatică, psihologie,
pedagogie, etc.
 Alte funcţii ale asistentei medicale
De aici se desprind cîteva funcţii specifice care sunt în statutul asistentei
medicale şi care se regăsesc în cadrul funcţiilor de natură: independentă,
dependentă şi interdependentă.
1. Funcţia profesională – aici sunt cuprinse funcţiile:
 tehnică
 preventivă
 de umanizare a tehnicii
 de psiholog
Funcţiile din codul asistentei medicale:
 promovarea şi menţinerea sănătăţii
 prevenirea îmbolnăvirilor
 îngrijirea în situaţia îmbolnăvirii
 recuperarea
Aceasta cere din partea asistentei:
 să acorde direct îngrijirea
 să educe pacienţii
 să educe alţi profesionişti din sistemul sănătăţii
 să participe plenar la activitatea echipei de asistenţă sanitară
 să dezvolte practica nursingului pe baza gîndirii critice şi a cercetării
2. Funcţia educativă – educare pentru sănătate (aceasta presupune alături de
calităţile psihologice şi aptitudinile pedagogice –de a şti să comunici, de a şti să fii
convingator)
3. Funcţia economică – de gestionare a serviciului, organizarea timpului, precizarea
priorităţilor de aprovizionare etc.
Funcţia economică se realizează prin corelarea ei cu comportamentul etic.
 4. Funcţia de cercetare - această funcţie impune dezvoltarea unor calităţi specifice,
dar şi aceasta pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare. Asistenta
ca participantă în echipa de cercetare alături de medic – devine o componentă
importantă.
În cadrul funcţiei de interdependenţă, prin colaborarea ei cu alte compartimente
(administrativ, economic, serviciul plan-profesional) şi alţi profesionişti (educatori,
psihologi, logopezi, profesori) desfaşoară şi activităţi de cercetare.

II. Competenţele profesionale

Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de asistent medical sunt:
1. Determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate, şi furnizarea îngrijirilor
generale de sănătate, de natură preventivă, curativă şi de recuperare, conform
normelor elaborate de către Ministerul Sănătăţii.
2. Administrarea tratamentului conform prescripţiilor medicale.
3. Protejarea şi ameliorarea sănătăţii, elaborarea de programe şi desfăşurarea de
activităţi de educaţie pentru sănătate şi facilitarea acţiunilor pentru protejarea
sănătăţii în grupuri considerate cu risc.
4. Participarea asistenţilor medicali abilitaţi ca formatori, la pregătirea teoretică şi
practică a asistenţilor medicali în cadrul programelor de formare continuă.
5. Desfăşuraea opţională a activităţilor de cercetare în domeniul îngrijirilor generale
de sănătate, de către asistenţii medicali licenţiaţi.
6. Pregătirea personalului sanitar auxiliar.
7. Participarea la protejarea mediului ambiant.
8. Întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăţurată.

III. Comportamentul şi calităţile moral-profesionale a asistentului medical.

Îngrijirea bolnavului este o muncă de mare răspundere care reclamă cunoştinţe
profesionale temeinice şi calităţi morale deosebite. Bolnavul, cînd se internează în
spital sau se supune unui tratament ambulatoriu, îşi încredinţează sănătatea şi chiar
viaţa sa în mîinele acelora care îl îngrijesc. Această încredere nu poate fi acordată
decît unor oameni demni de acest lucru şi care au dat dovadă că merită apreciaerea
bolnavilor pentru care lucrează. Exigenţa faţă de calităţile morale ale personalului
medico-sanitar cresc zi de zi, datorită ridicării nivelului de cultură generală,
conştiinţă şi cerinţele populaţiei.
Conştiinciozitatea ridică valoarea oricărei munci, dar în special a muncii sanitare
şi din acest motiv ea trebuie cultivată în mod sistematic. De gradul de
conştiinciozitate al asistentei ndepind vieţi de oameni : de aceea ea trebuie să fie un
om cu calităţi deosebite. Grija faţă de bolnavi o însoţeşte şi acasă în orele libere,
dacă este devotată sarcinii măreţe de îngrijire a bolnavilor.
Îngrijirea bolnavului reprezintă o mare răspundere faţă de viaţa şi sănătatea
bolnavului, faţă de societate, dar în special faţă de conştiinţa noatră personală. Din
acest motiv avem datoria de a consacra toată ştiinţa şi energia noastră pentru
îngrijirea oricărui bolnav. După terminarea serviciului trebuie reverificată
activitatea întregii zile de muncă, pentru a nu scăpa nimic din tratamentul
bolnavului. În caz ca pierdem vre-un bolnav trebuie să fim convinşi că am făcut tot
posibilul pentru salvarea lui.
Activitatea dusă fără cunoştinţe profesionale corespunzătoare, cu o muncă
superficială, duce la remuşcări ulterioare faţă de văduve, orfani sau oameni
deveniţi incapabili de muncă. Din acest motiv, ea terbuie să aibă în primul rînd o
bună pregătire profesională. Acesta priveşte atît acumularea cunoştinţelor teoretice,
cît şi însuşirea tehnicii moderne aplicate la patul bolnavului. Volumul cunoştinţelor
pe care ea le posedă trebuie să cuprindă toate ramurile medicale în care activează.
Deprinderile practice şi priceperile profesionale să fie bine însuşite pentru ca
manopera cerută să fie executată corect, rapid, curat, frumos şi elegant. Asistenta
medicală trebuie să cunoască tehnica îngrijrii bolnavului, metodele de investigaţie,
pregătirea bolnavilor pentru examinările complementare, tehnica tratamentului
modern etc., dar se cere în acelaş timp să cunoască evoluţia bolilor, toate
complicaţiile posibile în cursul evoluţiei lor, precum şi măsurile de urgenţă care
trebuie luate pînă la sosirea medicului. Asistenta trebuie să cunoască bine bazele
psihologiei bolnavului, manifestările psihologice ale diferitor îmbolnăviri, pentru a
se putea apropia mai uşor de problemele lui şi de a cîştiga cooperarea bolnavului la
procedeele de îngrijire şi tratament.
Progresul ştiinţelor medicale se face cîntr-un ritm rapid în zilele noastre, ceea ce
necesită în permanenţă aplicarea metodelor noi de muncă, cu care cadrele medii
trebuie să fie la curent. Specificul muncii sanitare implică studiul permanent din
manuale şi tratate noi, din reviste, referate, conferinţe, discuţii dar în special din
experinţa cadrelor mai pregătite.
Asistenţa medicală poate fi făcută numai cu devotament. Munca devotată,
conştiincioasă, făcută la timp, este o muncă de calitate, care are un scop măreţ bine
definit. Punctualitatea este o altă însuşire a cadrelor sanitare, asistenta trebuie să
respecte exact timpul şi spaţiul prevăzute pentru efectuarea unui lucru.
Administararea întîrziată a medicamentelor, recoltarea de cantităţi neprecise de
sînge pot avea efecte neplăcute.
Păstrarea secretului profesional este o altă datorie fundamentală a cadrelor
sanitare. Secretul profesional nu se discută cu nimeni, nici măcar în serviciu, cu
atît mai puţin în familie sau în cercul de prieteni. Secretul poate fi divulgat numai
în faţa instanţelor judecătoreşti.
Dragostea faţă de profesiune şi de muncă nu trebuie să se limiteze la spiritul
umanitar de iubire a bolnavilor şi de ajutorare a lor, asistenta trebuie să fie
 entuziasmată de problemele de sănătate publică şi să manifeste acest sentiment
prin activitatea depusă pentru profilaxia bolilor şi combaterea suferinţei.
Atitudinea justă faţă de bolnav hotărăşte –alături de tehnicitate şi de pregătirea
profesională - calitatea şi valoarea muncii asistentei. Politeţea, solicitudinea,
servirea promptă a bolnavului este obligatore şi faţă de acei care nu au
comportament corespunzător, corect în spital şi adesea tocmai atitudinea noastră
complezantă şi corectă va schimba şi modul lor de manifestare.
! Atitudinea înfumurată, indiferentă de nepăsare şi de subapreciere a bolii este
totdeauna răsplătită prin dispreţul bolnavilor.

IV. Drepturile şi obligaţiunile asistentului medical.

Asistentul medical/nursa are dreptul:
 Să supravegheze şi controleze bolnavii şi să facă observaţii
 Să înveţe, să îndrumeze şi să facă observaţiile necesare infirmierei
 Să observe şi să corecteze în mod colegial colegele sale, îndeosebi colegele
tinere
 Să fie remunerată conform lucrului efectuat
 Să se odihnească şi să se relaxeze
 Să se perfecţioneze

Obligaţiunile asistentului medical sunt:

1. Să se prezinte la timp la serviciu, să primească serviciul de gardă de la colega sa.
2. Să menţină regimul intern din secţie şi disciplina bolnavilor.
3. Să efectuieze şi să întreţină regimul sanitaro-antiepidemic.
4. Să distribuie la timp medicamentele de uz intern.
5. Să respecte ordinile Ministerului Sănătăţii.
6. Să participe la vizita bolnavilor cu dare de seamă despre starea lor.
7. Să efectuieze la timp şi corect tehnica ?ngrijirilor.
8. Să efectuieze la timp şi corect prescripţiile medicului.
9. Să aprecieze şi să noteze corect temperatura corpului bolnavului.
10. Să efectuieze o dată pe săptămînă controlul la pediculoză
11. Să respecte regimul profilaxiei SIDA.
12. Să respecte cerinţele faţă de exterior.
13. Să îndeplinescă corect documentaţia din secţie.
14. Să pregătească corect şi la timp bolnavul pentru diferite investigaţii şi examinări.
15. Să supravegehze bolnavii gravi şi la timp să observe schimbările ?n starea lor cu
anunţarea imediată a medicului.
16. Verifică activitatea inferimierii.