Sunteți pe pagina 1din 1

Fertilizarea in vitro (FIV) este o componentă a Reproducerii Umane Asistate Medical (RUAM), și

reprezintă un proces prin care spermatozoidul bărbatului, fecundează ovulul femeii în laborator. Acolo se
formează embrionul care este transferat in uterul mamei în general la 72 ore de la concepție. Fertilizarea
nu intervine în complexul genetic al copilului, astfel că între fătul creat in vitro și fătul procreat natural nu
apar deosebiri ale dezvoltării. Atunci cand toate alte metode de concepție nu mai pot fi aplicate, FIV este
ultima soluție pentru femeia sterilă sau barbatul steril.

Punerea la punct și utilizarea acestui procedeu în tratarea infertilității la om a fost realizată de către
medicul britanic sir Robert Geoffrey Edwards, permițând nașterea, la 25 iulie1978, în clinica Bourn Hall
din Londra, a primului copil conceput prin acest procedeu, Louise Joy Brown[1].

Fertilizarea in vitro a devenit ulterior o metodă răspândită de tratare a infertilității iar Edwards a primit în
2010 Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină „pentru dezvoltarea fertilizării in vitro”.[2]

Fertilizarea in vitro în România

Fertilizarea in vitro este practicată și în România din anul 1993[3]. Aproape 4.000 de cupluri de români vor,
anual, să apeleze la această procedură[3]. În anul 2008 existau 10 centre medicale unde se practică
fertilizarea in vitro[3].

Patru milioane de copii concepuţi prin fertilizare in vitro s-au născut în lume în ultimii 30 de ani.
Oficial, în Moldova există acum peste 100 de mii de cupluri cu probleme de sterilitate, dar care
vor să fie părinţi. În alte ţări europene, statul finanţează serviciile de fertilizare in vitro. În Moldova, o
singură încercare de acest fel costă cel puţin 2.500 de euro. Adică salariul mediu pe un an de muncă.
Suma este prea mare pentru multe dintre familiile care îşi doresc şi nu pot să aibă copii.

Acum şase ani, doar 50.000 de cupluri din ţara noastră erau diagnosticate cu infertilitate. Cifra s-a dublat
din diverse cauze, printre care stresul, modul de viaţă nesănătos, dar chiar şi decizia de a concepe un
copil după vârsta de 30 de ani. Singura şansă a acestor oameni este să apeleze la clinicile private.

O procedură de fertilizare in vitro este realizată în trei etape. Prima presupune stimularea ovulaţiei şi
este cea mai costisitoare. Preţul medicamentelor necesare variază de la 18 la 36 de mii de lei. Apoi
urmează puncţia şi fertilizarea in vitro în condiţii de laborator. Această etapă costă între şase şi opt mii de
lei. După care se ajunge la transferarea ovocitului fecundat în cavitatea uterină, procedură care costă
peste zece mii de lei.

Pe scurt, legea care ar trebui să ajute cuplurile infertile nu face decât să le ofere un deget, în
loc de-o mână de ajutor. Asta pentru că statul e pregătit să finanţeze doar cea mai ieftină procedură
din tot procesul.

Dacă în Moldova cuplurile ar putea primi de la stat 6.000 mii de lei pentru fertilizarea in vitro, în România
şi Marea Britanie suma e în jur de 1.200-1.500 de euro pentru o singură procedură. În Bulgaria sunt
asigurate trei încercări, în Ungaria - cinci, iar în Belgia - şase. Cel mai bine la acest capitol stă Israelul.
Statul acordă bani pentru un număr nelimitat de proceduri, până la conceperea primilor doi copii.