Sunteți pe pagina 1din 436

Mihai Onucu DRIMBE

I N E G A L I TĂŢ I
idei şi metode

Editura GIL
© Editura Gil
INEGALITĂŢI idei şi metode
Autor: Mihai Onucu DRIMBE

ISBN 978-606-500-040-7

Toate drepturile rezervate Editurii Gil. Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată
fără permisiunea scrisă a Editurii Gil.
Copyright © 2003 by Gil. All rights reserved.

Departament difuzare:

Editura GIL,
CP 44 O.P.3, 4700, Zalău,
Sălaj,
Tel. 0260/616314;
0744/612106
Fax.: 0260/616414
E-mail:
gil1993@zalau.astral.ro

Editor: Mircea Lascu

www.gil.ro
i

Cuprins

1 Reducerea 1
1.1 Introducere la . . . reducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.2 Reduceri, reduceri, reduceri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.3 Atenţie la egal ! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.4 Concluzii şi teme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.4.1 Tema 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.4.2 Tema 2. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.4.3 Tema 3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

2 Substituirea 13
2.1 Substituirea ı̂ntr-o inegalitate cunoscută . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2 Alte inegalităţi şi alte substituţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2.3 Omogenizare prin substituţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
2.4 Concluzii şi teme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.4.1 Tema 4. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.4.2 Tema 5. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

3 Exploatarea trinomului de grad doi 21


3.1 Semnul trinomului de grad doi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
3.2 Principiul trinomului sau semnul trinomului ? . . . . . . . . . . . . . . . . 23
3.3 Principiul trinomului! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
3.4 Două variante ”complexe” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
3.5 Apelul la valoarea de extrem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
3.6 A mai rămas monotonia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
3.7 În sfârşit, teme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
ii CUPRINS

3.7.1 Tema 6. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
3.7.2 Tema 7. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
3.7.3 Tema 8. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

4 Spargerea 39
4.1 Spargeri de antrenament . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
4.2 Spargeri de meci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
4.3 Spargerea cu medii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
4.4 Spargeri muncitoreşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
4.5 Spargeri după perechile de indici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
4.6 Spargeri ”necatalogate” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
4.7 Concluzii şi teme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
4.7.1 Tema 9. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
4.7.2 Tema 10. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
4.7.3 Tema 11. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

5 Violarea simetriei 65
5.1 Cum se violează simetria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
5.2 Inegalităţi cu maxim sau minim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
5.3 Câteva inegalităţi stricte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
5.4 Spargeri dure cu violarea simetriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
5.5 Un contraexemplu şi teme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
5.5.1 Tema 12 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

6 Normarea 77
6.1 Normarea inegalităţilor omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
6.2 O familie de inegalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

7 Intercalarea 83
7.1 Intercalări de ı̂nceput . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
7.2 Intercalări de mijloc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
7.3 Intercalări cu schimb de bucăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
7.4 Intercalare cu egalare de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
7.5 A doua variantă de egalare de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
CUPRINS iii

7.6 Intercalarea inegalităţilor ”mărginite” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103


7.7 Trucul CBS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
7.8 Intercalări de sfârşit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
7.9 O demonstraţie interesantă şi . . . teme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
7.9.1 Tema 13. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
7.9.2 Tema 14. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
7.9.3 Tema 15. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
7.9.4 Tema 16. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118

8 Exploatarea ordinii 119


8.1 Două teoreme de maximizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
8.2 ”Maximizarea” ı̂n acţiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
8.3 Inegalitatea Cebı̂şev şi ”trucul Cebı̂şev” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
8.4 A treia teoremă de maximizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
8.5 O perlă pentru final şi teme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
8.5.1 Tema 17. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
8.5.2 Tema 18. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138

9 Decondiţionarea 139
9.1 Inegalităţi ”triunghiulare” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
9.2 Inegalităţi normate cu sume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
9.3 Inegalităţi normate cu produse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
9.4 Inegalităţi cu ”sumă zero” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
9.5 Inegalităţi condiţionate cu inegalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
9.6 Decondiţionări atipice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
9.7 Fără decondiţionare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
9.8 Condiţionare - decondiţionare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
9.9 O problemă de etică . . . şi teme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
9.9.1 Tema 19. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
9.9.2 Tema 20. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
9.9.3 Tema 21. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
9.9.4 Tema 22. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
iv CUPRINS

10 Apelul la identităţi 175


10.1 Apelul la identităţi . . . simple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
10.2 Manevre cu Σ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
10.3 Alte identităţi pentru alte inegalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
10.4 Teme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
10.4.1 Tema 23. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
10.4.2 Tema 24. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

11 Reducerea la absurd 191


11.1 Câteva exemple . . . dar simple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
11.2 Inegalităţi cu minim sau maxim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
11.3 O prelucrare constructivă şi tema . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
11.3.1 Tema 25. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197

12 Coborârea 199

13 Inducţia 207
13.1 Inducţia uzuală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207
13.2 Inducţia cu pas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
13.3 Inducţia Ehlers . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
13.4 Inducţia Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226
13.5 Teme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230
13.5.1 Tema 26. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230
13.5.2 Tema 27 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
13.5.3 Tema 28. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232

14 Metoda Sturm 233

15 Limitele 241
15.1 Inegalităţi stricte saturate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
15.2 Altfel de ajutor de la limite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244

16 Exploatarea monotoniei 247


16.1 Inegalităţi de debut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
16.2 Inegalităţi ı̂ntre medii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251
CUPRINS v

16.3 ”Bernoulli”, ”Hölder” şi ”Minkovski” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256


16.4 Alte inegalităţi sub aceeaşi pălărie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
16.5 ”Mac Laureen” şi . . . teme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270
16.5.1 Tema 29. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
16.5.2 Tema 30. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273

17 Exploatarea convexităţii 275


17.1 Inegalitatea Jensen şi câteva inegalităţi clasice . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
17.2 Alte inegalităţi, aceeaşi ”Jensen” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280
17.3 Demonstraţii cu surprize pentru ”Jensen” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286
17.4 Replica de tip Aczél la inegalitatea Jensen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291
17.5 Ca ciupercile după ploaie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
17.6 ”Karamata”, ”Muerhead”, ”Popoviciu” şi nu numai . . . . . . . . . . . . . 299
17.7 O inegalitate moft şi temele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 309
17.7.1 Tema 31. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 310
17.7.2 Tema 32. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311
17.7.3 Tema 33. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311
17.7.4 Tema 34. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311
17.7.5 Tema 35. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312
17.7.6 Tema 36. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313

18 Cvasi-liniarizarea 315

19 Inegalităţi integrale 325


19.1 Un procedeu de . . . traducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 325
19.2 Inegalitatea CBS şi anvelopa ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 327
19.3 Familia Cebı̂şev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 331
19.4 Convexitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 337
19.5 Medii, ”Hölder”, ”Minkovski” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 343
19.6 Inegalităţi datorate derivatelor ”tinere” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 346

20 Soluţiile temelor 351


20.1 Tema 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 351
20.2 Tema 2. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 353
vi CUPRINS

20.3 Tema 3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 355


20.4 Tema 4. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 357
20.5 Tema 5. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 357
20.6 Tema 6. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 359
20.7 Tema 7. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 361
20.8 Tema 8. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 364
20.9 Tema 9. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365
20.10Tema 10. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 367
20.11Tema 11. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 368
20.12Tema 12. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 370
20.13Tema 13. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 371
20.14Tema 14. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 372
20.15Tema 15. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 374
20.16Tema 16. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 377
20.17Tema 17. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 380
20.18Tema 18. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 381
20.19Tema 19. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 384
20.20Tema 20. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 385
20.21Tema 21. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 387
20.22Tema 22. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 390
20.23Tema 23. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 392
20.24Tema 24 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 394
20.25Tema 25. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 395
20.26Tema 26. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 397
20.27Tema 27. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 402
20.28Tema 28. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 405
20.29Tema 29. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 407
20.30Tema 30. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 409
20.31Tema 31. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 412
20.32Tema 32. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 413
20.33Tema 33. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 414
20.34Tema 34. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 415
20.35Tema 35. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 418
20.36Tema 36. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 421
1

Capitolul 1

Reducerea

1.1 Introducere la . . . reducere

Cea mai simplă dintre metodele cu care se poate ataca demonstrarea unei inegalităţi
este reducerea la o inegalitate cunoscută. Numim astfel metoda prin care inegalitatea de
demonstrat este transformată ı̂n inegalităţi echivalente până când se ajunge la o inegali-
tate cunoscută ca adevărată. În aceste condiţii, inegalitatea iniţială fiind echivalentă cu o
inegalitate adevărată (cea la care s-a ajuns) este şi ea, evident, adevărată.
Cum cea mai simplă inegalitate este
(1) x2  0, x ∈ R,
inegalitate verificată cu egal dacă şi numai dacă x = 0,
iată câteva inegalităţi reductibile la aceasta cu alegerea x = a − b:
(2) 2ab  a2 + b2 , a, b ∈ R,
(3) (a + b)2  2(a2 + b2 ), a, b ∈ R,
2 2
(4) ab  a − ab + b , a, b ∈ R,
√ √ 
a+ b a+b
(5)  , a, b > 0,
2  2 
a+b 1 1 1
(6)  + , a, b > 0,
a 2 + b2 2 a b
(7) a3 + b3  a2 b + ab2 , a, b > 0,
 2 2  
(8) a + b2  (a + b) a3 + b3 , a, b > 0,
 2    
(9) a + b2 a3 + b3  (a + b) a4 + b4 , a, b > 0,
a2 b2
(10) +  a + b, a, b > 0,
b a
a b
(11) +  2, a, b > 0,
b a
a b a2 b2
(12) +  2 + 2 , a, b > 0.
b a b a
2 CAPITOLUL 1. REDUCEREA

De exemplu, ultima inegalitate se reduce la (a − b)2  0 astfel:


   2 
a b a2 b2 a b 2 2 a b2
+  2 + 2 ⇔ + a b  + 2 a2 b2 ⇔
b a b a b a b2 a
a3 b + ab3  a4 + b4 ⇔ 0  (a − b)(a3 − b3 ) ⇔
0  (a − b)2 (a2 + ab + b2 ) ⇔ 0  (a − b)2 .

Cum egalitatea se conservă la trecerile prin echivalenţă, deducem că fiecare din ine-
galităţile (2) - (12) este verificată cu egal dacă şi numai dacă a − b = 0 ⇔ a = b.
Reducerea oferă soluţii simple şi inegalităţilor din următorul şir:

2ab √ a+b a2 + b 2
(13) min (a, b)   ab    max (a, b), a, b > 0.
a+b 2 2
Fiecare inegalitate este verificată cu egal dacă şi numai dacă a = b.
Am exprimat aici că mediile armonică, geometrică, aritmetică şi pătratică a două nu-
mere pozitive sunt ı̂n ordine crescătoare, ı̂ncadrate ı̂ntre cel mai mic şi cel mai mare dintre
cele două numere.
Să reducem inegalitatea
(14) a2 + b2 + c2  ab + bc + ca, a, b, c ∈ R.
Aceasta devine succesiv:
a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca  0 ⇔ 2a2 + 2b2 + 2c2 − 2ab − 2bc − 2ca  0 ⇔
(a − b)2 + (b − c)2 + (c − a)2  0 .

Cum această inegalitate este adevărată, fiind obţinută prin ı̂nsumarea unor inegalităţi
de tip (1), deducem că şi (14) este adevărată. Ea este verificată cu egal dacă şi numai dacă
a−b=b−c=c−a=0⇔a=b=c.
Este evident că succesul ı̂n aplicarea metodei depinde atât de capacitatea de a vedea
transformările potrivite cât şi de bogăţia repertoriului de inegalităţi cunoscute. Astfel, cu
un plus de inspiraţie, putem găsi şi o altă reducere, mai elegantă, pentru (14). Inegalitatea
este verificată fără posibilitate de egal când ab + bc + ca < 0 iar pentru ab + bc + ca  0
poate fi pusă sub forma echivalentă
(ab + bc + ca)2  (a2 + b2 + c2 )2 ⇔ (ab + bc + ca)2  (a2 + b2 + c2 )(b2 + c2 + a2 ),
ı̂n care trebuie recunoscută

Inegalitatea (Cauchy-Buniakovski-Schwarz).
(15) (a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn )2  (a21 + a22 + ... + a2n )(b21 + b22 + ... + b2n ),
a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.

Inegalitatea se verifică cu egal dacă şi numai dacă n-uplele (a1 , a2 , ..., an ) şi (b1 , b2 , ..., bn )
sunt proporţionale.

Este bine să explicăm de la ı̂nceput ce ı̂nseamnă că două n-uple sunt proporţionale.
Prin proporţionalitatea n-uplelor a = (a1 , a2 , ..., an ) şi b = (b1 , b2 , ..., bn ) pare firesc să
1.1. INTRODUCERE LA . . . REDUCERE 3

ı̂nţelegem valabilitatea următorului şir de egalităţi: ab11 = ab22 = ... = abnn . Această caracteri-
zare exclude ı̂nsă posibilitatea ca vreun bi să fie zero şi deci este restrictivă.
O caracterizare care acoperă toate situaţiile este următoarea:
Spunem că n-uplele a şi b sunt proporţionale dacă şi numai dacă există un număr real λ astfel
ı̂ncât să avem fie a = λb fie b = λa.
Prin λa am notat n-upla (λa1 , λa2 ,..., λan ). Numărul λ din definiţia de mai de mai
sus se numeşte factor de proporţionalitate. Dacă a = (0, 0, ..., 0) atunci a = 0b. Deci
n-upla (0,0,. . . ,0) este proporţională cu orice altă n-uplă. Acum se ı̂nţelege de ce a fost
necesar să avem ı̂n definiţia dată prinse ambele posibilităţi: a = λb şi b = λa. Evident
că pentru a = λb şi λ = 0 avem b = ( λ1 )a. Acum putem reformula proporţionalitatea
n-uplelor şi ı̂n termenii ı̂n care am ı̂ncercat iniţial. Dacă pentru toţi i ∈ {1, 2, ..., n} avem
bi = 0, atunci a şi b sunt proporţionale. În caz contrar, a şi b sunt proporţionale când
pentru toţi i ∈ {1, 2, ..., n} pentru care bi = 0, fracţiile abii sunt egale ı̂ntre ele iar pentru
acei i ∈ {1, 2, ..., n} pentru care bi = 0, avem şi ai = 0.
Posibilităţile de reducere a inegalităţii (14) nu s-au epuizat. Nu se poate ca expresiile
din cei doi membri să nu ne amintească de dezvoltarea lui (a + b + c)2 . Să facem să apară
această expresie chiar dacă nu ne este clar ı̂ncă la ce ne-ar putea folosi aceasta. Dacă
adunăm ı̂n cei doi membri din (14), 2ab + 2bc + 2ca obţinem inegalitatea echivalentă
3(ab + bc + ca)  (a + b + c)2
care nu ne aminteşte ı̂nsă de nimic cunoscut. Am făcut o reducere dar nu la o inegalitate
cunoscută. Dacă ı̂nmulţim ı̂nsă (14) cu 2 şi adunăm apoi ı̂n ambii membri a2 + b2 + c2
reducem inegalitatea la
(a + b + c)2  3(a2 + b2 + c2 )
care este tot inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz aplicată ı̂nsă tripletelor (1,1,1) şi
(a, b, c). Egalul este atins când tripletele sunt proporţionale ceea ce ı̂nseamnă a = b = c.
Vom da mai târziu câteva demonstraţii şi pentru inegalitatea Cauchy-Buniakovski-
Schwarz, pe care o vom numi adesea, din comoditate, inegalitatea CBS. Şi pentru că am
vorbit de repertoriu de inegalităţi cunoscute, să spunem că inegalităţile dintre medii,
prezentate ı̂n (13) pentru două variabile, inegalitatea CBS ca şi altele pe care le vom
evidenţia pe parcurs, trebuie să se găsească ı̂n “raniţa” fiecărui “demonstrator” de ine-
galităţi.
Trebuie lămurită o posibilă nedumerire şi anume: la ce bun mai multe demonstraţii
pentru o aceeaşi inegalitate? Am dat deja inegalităţii (14) trei demonstraţii până acum,
dintre care prima este de departe “cea mai naturală”. şi atunci la ce bun celelalte două?
Un prim motiv ar fi acela că, obişnuiţi să atacăm o inegalitate din mai multe unghiuri,
avem şanse mai mari de a demonstra o inegalitate ı̂n situaţia, nefericită, ı̂n care nu vedem
calea naturală de abordare a respectivei inegalităţi. Apoi e posibil să ajungem la rezultate
noi care să fie importante ı̂n sine sau care să deschidă perspective noi. Vor fi şi situaţii
ı̂n care demonstrând o inegalitate altfel decât natural, să reuşim “slăbirea” condiţiilor ı̂n
4 CAPITOLUL 1. REDUCEREA

care are loc acea inegalitate. Oricum vom discuta adesea naturaleţea demonstraţiilor pe
care le vom da.

1.2 Reduceri, reduceri, reduceri

Să trecem la alte exemple. Inegalitatea


a b c 3
(16) + +  , a, b, c > 0,
b+c c+a a+b 2
(Nesbitt)

devine, după eliminarea numitorilor,


2a(a + b)(a + c) + 2b(b + c)(b + a) + 2c(c + a)(c + b)  3(a + b)(b + c)(c + a) ⇔
2a3 + 2b3 + 2c3 − a2 b − ab2 − b2 c − bc2 − c2 a − ca2  0 ⇔
(a + b)(a − b)2 + (b + c)(b − c)2 + (c + a)(c − a)2  0,
inegalitate care este adevărată, verificată cu egal pentru a = b = c.
Fiecare dintre inegalităţile
x2 y2 z2 3
(17) + +  , x, y, z > 0,
(x + y)(x + z) (y + z)(y + x) (z + x)(z + y) 4
yz zx xy 3
(18) + +  , x, y, z > 0,
(x + y)(x + z) (y + z)(y + x) (z + x)(z + y) 4
x y z 9
(19) + +  , x, y, z > 0,
(x + y)(x + z) (y + z)(y + x) (z + x)(z + y) 4(x + y + z)
după eliminarea numitorilor şi efectuarea calculelor se reduce la
x2 y + xy 2 + y 2 z + yz 2 + z 2 x + zx2 − 6xyz  0 ⇔ x(y − z)2 + y(z − x)2 + z(x − y)2  0,
inegalitate adevărată şi verificată cu egal când x = y = z.
Inegalitatea
  √
(20) c(a − c) + c(b − c)  ab, unde a > c , b > c , c > 0,
(A. Reznicov)

devine succesiv 
ac + bc − 2c2 + 2c (a − c)(b − c)  ab ⇔

2c (a − c)(b − c)  (a − c)(b − c) + c2 ⇔
4c2 (a − c)(b − c)  (a − c)2 (b − c)2 + 2c2 (a − c)(b − c) + c4 ⇔
0  [c2 − (a − c)(b − c)]2 .
Avem egalitate când c2 = (a − c)(b − c) ⇔ c = ab
(a+b) .
Inegalitatea
 √ √
(21) (a + c)(b + d)  ab + cd, a, b, c, d > 0,
1.2. REDUCERI, REDUCERI, REDUCERI 5

se reduce, după eliminarea radicalilor, la (ad − bc)2  0. Egalul se obţine pentru (a, b) şi
(c, d) proporţionale.
Inegalitatea
(22) am (b + c − 2a) + bm (c + a − 2b) + cm (a + b − 2c)  0, a, b, c, m > 0,
(V. Cârtoaje)

devine
(am − bm )(b − a) + (bm − cm )(c − b) + (cm − am )(a − c)  0 .
Avem b − a  0 ⇔ b  a ⇔ bm  am ⇔ am − bm  0. Putem decide deja că (am − bm )(b −
a)  0 cu egalitate pentru a = b. Merită o mică discuţie modul ı̂n care am ajuns la această
concluzie.
Pentru justificarea afirmaţiei făcute trebuie să ne fie cunoscute echivalenţele:
b − a = 0 ⇔ am − bm = 0 ,
b − a > 0 ⇔ am − bm < 0 ,
b − a < 0 ⇔ am − bm > 0 .

Când am arătat că b − a  0 ⇔ am − bm  0 am demonstrat simultan primele


două echivalenţe dacă ţinem seama că egalitatea se propagă prin echivalenţă. A treia
echivalenţă este şi ea demonstrată căci b − a < 0 şi am − bm > 0 fiind negaţiile a două
afirmaţii echivalente şi anume b − a  0 respectiv am − bm  0, sunt echivalente. Aceste
dificultăţi de exprimare dar şi de ı̂nţelegere pot fi uşor evitate punând

b − a?0 ⇔ b?a ⇔ bm ?am ⇔ am ¿bm

Aici “?” reprezintă oricare din simbolurile “=”, “<”, “>”, “”, “”, iar “¿” reprezintă,
aşa după cum vrea să sugereze simbolul, inversa relaţiei “?” adică, ı̂n ordine, “=”, “>”,
“<”, “”, “”.
Deci (am −bm )(b−a)  0 şi schimbând doar notaţiile (bm −cm )(c−b)  0 şi (cm −am )(a−
c)  0 de unde valabilitatea inegalităţii la care am redus (22), inegalitate verificată cu egal
pentru a = b = c. Să remarcăm ı̂n treacăt că (22) se reduce la o inegalitate adevărată care
nu derivă ı̂nsă din (1).
Să demonstrăm acum că
a1 a 1 + a2 a1 + a2 + a3 a1 + a2 + ... + an−1 a1 + a2 + ... + an
(23)    ...  
1 2 3 n−1 n
a2 + a3 + ... + an an−2 + an−1 + an an−1 + an an
  ...    ,
n−1 3 2 1
unde a1  a2  ...  an , n  2.

Evident, e suficient să arătăm că, pentru un k ∈ {1, 2, ..., n − 1} arbitrar sunt verificate
inegalităţile:
(a1 + a2 + ... + ak ) (a1 + a2 + ... + ak+1 )

k (k + 1)
6 CAPITOLUL 1. REDUCEREA

şi
(an−k + an−k+1 + ... + an ) (an−k+1 + an−k+2 + ... + an )
 .
(k + 1) k
Prima dintre aceste inegalităţi devine după eliminarea numitorilor şi reduceri
a1 + a2 + ... + ak  kak+1 ⇔ 0  (ak+1 − a1 ) + (ak+1 − a2 ) + ... + (ak+1 − ak ),
este adevărată şi se verifică cu egal pentru a1 = a2 = ... = ak+1 . A doua inegalitate se
transformă ı̂n
kan−k  an−k+1 + an−k+2 + ... + an ⇔
0  (an−k+1 − an−k ) + (an−k+2 − an−k ) + ... + (an − an−k )
este adevărată şi este verificată cu egal pentru an−k = an−k+1 = ... = an .
Putem da o demonstraţie prin reducere şi pentru

Inegalitatea (Minkovski).

(24) (a + b1 )2 + (a2 + b2 )2 + ... + (an + bn )2 
1 
a1 + a2 + ... + an + b21 + b22 + ... + b2n ,
2 2 2

a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.

Egalul se obţine dacă şi numai dacă n-uplele (a1 , a2 , ..., an ) şi (b1 , b2 , ..., bn ) sunt proporţionale
cu factor de proporţionalitate nenegativ.

Ridicând ambii membri la pătrat obţinem inegalitatea echivalentă


(a1 + b1 )2 + (a2 + b2 )2 + ... + (an + bn )2 

a21 + a22 + ... + a2n + b21 + b22 + ... + b2n + 2 (a21 + a22 + ... + a2n )(b21 + b22 + ... + b2n )
După reduceri şi simplificare prin 2 această inegalitate devine

a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn  (a21 + a22 + ... + a2n )(b21 + b22 + ... + b2n ).
Această inegalitate este verificată fără posibilitate de egal dacă expresia din membrul
stâng este negativă. În caz contrar această inegalitate se reduce la inegalitatea CBS prin
ridicarea ambilor membri la pătrat. Vom avea egalitate când, conform inegalităţii CBS,
n-uplele din enunţ sunt proporţionale. Factorul de proporţionalitate trebuie să fie neneg-
ativ pentru a avea a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn  0.

1.3 Atenţie la egal !

Să ne ı̂ncercăm acum puterile cu dubla inegalitate



a+b+c ab + bc + ca √
3
(25)   abc, a, b, c > 0.
3 3
Prima inegalitate devine, după ridicarea ambilor membri la pătrat şi eliminarea numi-
torilor,
(a + b + c)2  3(ab + bc + ca)
1.3. ATENŢIE LA EGAL ! 7

care se reduce la (14). Încercăm aceeaşi cale de eliminare a radicalilor şi pentru inegali-
tatea a doua din (25). După ce ridicăm ambii membri la puterea a şasea obţinem inegali-
tatea echivalentă
(ab + bc + ca)3 − 27a3 b3 c3  0.

Urmează prelucrarea expresiei din membrul stâng până ce aceasta se va scrie sub
forma unei sume (sau produs) de termeni (factori) nenegativi. Este uşor de sesizat ı̂nsă că,
din păcate, ţinând seama de complexitatea expresiilor care vor apare ı̂n calcule, această
prelucrare va necesita un mare volum de calcul sau chiar, de ce nu ?, va eşua. Ce-i de
făcut? Avem de ales ı̂ntre a continua ı̂n ciuda tuturor dificultăţilor de calcul şi a alege o
altă cale. Raţional pare a ı̂ncerca altceva iar ı̂n caz de eşec n-avem decât să ne ı̂ntoarcem
la ideea iniţială de reducere, păstrată ı̂n rezervă. Revenind la forma iniţială a inegalităţii,
cea din (25), am putea observa că sub radicalul de ordin doi apare media aritmetică a
numerelor ab, bc şi ca. Ridicând ambii membri ai inegalităţii la pătrat pentru a ,,elibera”
media aritmetică observată, se obţine inegalitatea echivalentă
ab + bc + ca √3
 a2 b2 c2 .
3
2 2 2
Dar a b c = (ab)(bc)(ca) ceea ce ı̂nseamnă că această inegalitate este inegalitatea din-
tre media aritmetică şi media geometrică a trei numere pozitive. Am invocat aici
Inegalitatea (mediilor (Cauchy)).
√ x1 + x2 + ... + xn
(26) n
x1 x2 ...xn  , x1 , x2 , ..., xn > 0 , n  2.
n
Egalitatea se obţine dacă şi numai dacă x1 = x2 = ... = xn .

Deducem că ı̂n inegalitatea analizată avem egalitate dacă şi numai dacă
ab = bc = ca ⇔ a = b = c .
şi totuşi, cât de dificilă poate fi prelucrarea expresiei E(a, b, c) = (ab+bc+ca)3 −27a2 b2 c2 ?
Efortul de calcul ar putea fi mult diminuat dacă am avea o ipoteză plauzibilă şi rezonabilă
asupra formei finale a expresiei E(a, b, c). Câteva observaţii ne pot ajuta ı̂n găsirea unei
astfel de ipoteze. Pentru ı̂nceput să remarcăm că E(a, b, c) este simetrică ı̂n raport cu
a, b, c. Aceasta ı̂nseamnă că oricum am schimba ı̂ntre ele variabilele a, b, c (sau notaţiile
lor), expresia E(a, b, c) rămâne neschimbată. Adică E(a, b, c) = E(a, c, b) = E(b, c, a) =
.... Un alt indiciu preţios ar putea fi (şi chiar este) cunoaşterea măcar a unuia din cazurile
de egalitate. Este uşor de observat că pentru a = b = c avem E(a, b, c) = 0. Altă situaţie ı̂n
care să se obţină egalitate nu se observă, chiar dacă va fi existând. Acum avem suficiente
motive să credem că E(a, b, c) poate fi pusă sub forma
E(a, b, c) = A(b − c)2 + B(c − a)2 + C(a − b)2
unde A, B, C sunt expresii nenegative de a, b, c. Să ı̂ncercăm. Avem:
E(a, b, c) = a3 b3 + b3 c3 + c3 a3 + 3a3 b2 c + 3a3 bc2 + 3a2 b3 c + 3ab3 c2 +
3a2 bc3 + 3ab2 c3 − 21a2 b2 c2 = F (a, b, c) + 3abcG(a, b, c),
unde
F (a, b, c) = a3 b3 + b3 c3 + c3 a3 − 3a2 b2 c2 şi
8 CAPITOLUL 1. REDUCEREA

G(a, b, c) = a2 b + ab2 + b2 c + bc2 + c2 a + ca2 − 6abc .

Am desfăcut E(a, b, c) ı̂n expresii care să fie simetrice ı̂n a, b, c şi care să se anuleze când
a = b = c astfel ı̂ncât ipoteza asupra formei lui E(a.b.c) se transferă asupra expresiilor
mai simple F (a, b, c) şi G(a, b, c). Conform identităţii
(27) x3 + y 3 + z 3 − 3xyz = (x + y + z)(x2 + y 2 + z 2 − xy − yz − zx) =
1
(x + y + z)[(x − y)2 + (y − z)2 + (z − x)2 ], x, y, z ∈ R,
2
avem F (a, b, c) = 12 (ab + bc + ca)[a2 (b − c)2 + b2 (c − a)2 + c2 (a − b)2 ]  0 şi cum G(a, b, c) =
a(b − c)2 + b(c − a)2 + c(a − b)2  0 deducem că E(a, b, c)  0. Ipotezele s-au confirmat şi
inegalitatea este demonstrată. Să mai observăm că, a = b = c este unicul caz de egalitate.
Raţionamente similare ne pot ajuta să reducem inegalitatea
(28) x3 y + y 3 z + z 3 x  xyz(x + y + z), x, y, z > 0.
De această dată expresia din membrul drept este simetrică ı̂n x, y, z dar nu şi cea din
membrul stâng. Schimbând ı̂ntre ele, de exemplu, variabilele y şi z (sau numele lor) ex-
presia din membrul stâng, să-i spunem E(x, y, z), se modifică. Ea este simetrică circular,
adică se conservă la o,,rotire” a variabilelor. Aceasta ı̂nseamnă că E(x, y, z) = E(y, z, x) =
E(z, x, y) Cum pentru x = y = z inegalitatea se verifică cu egal, putem emite ipoteza că
(28) este echivalentă cu o inegalitate de forma
A(y − z)2 + B(z − x)2 + C(x − y)2  0
cu A, B, C expresii nenegative de x, y, z, expresia din membrul stâng fiind simetrică cir-
cular ı̂n x, y, z. Punem atunci (28) sub forma:
x2 y(x − z) + y 2 z(y − x) + z 2 x(z − y)  0
Dar x2 y(x − z) = xy(x − z + z)(x − z) = xy(x − z)2 + xyz(x − z) şi atunci inegalitatea
devine
xy(x − z)2 + yz(y − x)2 + zx(z − y)2 + xyz(x − z) + xyz(y − z) + xyz(z − y)  0 ⇔
xy(x − z)2 + yz(y − x)2 + zx(z − y)2  0.

Egalitatea se obţine, cum era oarecum de aşteptat, doar pentru x = y = z.


Inegalitatea (28) are şi reduceri mai elegante. După ı̂nmulţire cu x + y + z această
inegalitate devine
(x3 y + y 3 z + z 3 x)(x + y + z)  xyz(x + y + z)2 ⇔
 √  √ √ √
2
(x3 y + y 3 z + z 3 x)(z + x + y)  x3 y z + y 3 z x + z 3 x y ,
ı̂n care se recunoaşte din nou inegalitatea CBS. Sau, tot cu “CBS”,
xyz(x + y + z)(x3 y + y 3 z + z 3 x) = (xyz 2 + yzx2 + zxy 2 )(x3 y + y 3 z + z 3 x) 
(x2 yz + y 2 zx + z 2 xy)2 = x2 y 2 z 2 (x + y + z)2 .

Cât de importantă se poate dovedi analiza (atentă !) a cazului (cazurilor) de egalitate


se poate vedea şi ı̂n cazul inegalităţii
a b c 3
(29) + +  , a, b, c > 0.
a+b b+c c+a 2
1.4. CONCLUZII ŞI TEME 9

Se observă imediat că pentru a = b = c avem egalitate. Cu un plus de atenţie observăm


că pentru egalitate e suficient să avem a = b şi din cauza simetriei circulare b = c sau
c = a. Dacă eliminăm numitorii şi trecem totul ı̂n membrul stâng atunci inegalitatea se
va scrie E(a, b, c)  0 unde E(a, b, c) este o expresie polinomială de grad trei ı̂n a, b, c.
ţinând seama de cazurile de egalitate descoperite şi de gradul lui E(a, b, c), deducem că
inegalitatea se va scrie sub forma
λ(a − b)(b − c)(c − a)  0
cu λ = 0. Această inegalitate nu este adevărată ı̂n toate variantele de ordine ce pot exista
pentru a, b, c. De exemplu ea nu poate fi verificată simultan ı̂n cazurile a > b > c şi
a > c > b. În concluzie, inegalitatea (29) nu este adevărată.
Atenţie ! Spunem că o inegalitate nu este adevărată atunci când există măcar o alegere
de valori pentru variabile pentru care inegalitatea nu se verifică, chiar dacă pentru alte
valori inegalitatea se verifică. Altfel spus o inegalitate este falsă atunci când nu este
adevărată ı̂ntotdeauna.

1.4 Concluzii şi teme

Reducerea este cea mai simplă dar şi cea mai slabă metodă de demonstrare a inegalităţilor.
Sfera de aplicabilitate a metodei este puternic limitată nu atât de eventuala sărăcie a
repertoriului de inegalităţi cunoscute, cât mai ales de dimensiunile pe care le poate avea
volumul de calcul necesar reducerii. Această sferă de aplicabilitate se micşorează consid-
erabil dacă reducerea nu este ajutată de alte idei pe care le vom prezenta ı̂n continuare. Pe
de altă parte, ne putem mulţumi cu reducerea inegalităţii date la o inegalitate care, dacă
nu este cunoscută, măcar are şanse mai mari să devină cunoscută, adică să fie demon-
strată. Cu alte cuvinte, convine să folosim reducerea ca instrument al altor metode mai
puternice.
Şi acum temele:

1.4.1 Tema 1.

Demonstraţi prin reducere inegalităţile:


(30) a + b + c < 2 + abc, a, b, c ∈ (0 , 1).
(Lucian Tuţescu)

(31) a3 + b3 + c3  a(b − c)2 + b(c − a)2 + 3abc,


unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi.
(Aida Bălăucă)
a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2 a2 + b2 + c2
(32) + + 3 , a, b, c > 0.
a+b b+c c+a a+b+c
(Ion Bursuc)
10 CAPITOLUL 1. REDUCEREA

a2 + bc b2 + ca c2 + ab
(33) + +  a + b + c, a, b, c > 0.
b+c c+a a+b
(Cristinel Mortici)
(34) a3 + b3 + c3  a2 (2c − b) + b2 (2a − c) + c2 (2b − a), a, b, c > 0.
(Mihai Alexandru)
(35) 2a3 b3 + a3 + b3  a2 b2 (a + b) + ab(a2 + b2 ), a, b > 0.
(C. Ionescu-Ţiu)
(36) (a + b + c − d)(b + c + d − a)(c + d + a − b)(d + a + b − c)  8(a2 d2 + b2 c2 ),
a, b, c, d ∈ R
(Florin Pârvănescu)
a2
1 + a + + ... + 1 + b + + ...
an−1 b2 + bn−1
(37) 2
< , unde a > b > 0.
1 + a + a + ... + a n 1 + b + b2 + ... + bn

1.4.2 Tema 2.

Folosiţi reducerea pentru a demonstra inegalităţile:


 2
  x+y
(38) 1− x2 + 1− y2 2 1− , |x| , |y|  1.
2
  √
(39) (x + z)(y + z) + (x − z)(y − z)  2 xy,
unde min(x, y, z) = z > 0.

x 1 + x − 1 − x2
(40)   , unde 0 < y  x < 1.
y 1 + y − 1 − y2
(C. Ionescu-Ţiu)

(41) ax + by  c(a + b),
unde c = ax2 + by 2 , a, b, c > 0 , x, y ∈ R.
(M. Crâşmărescu)
 
x+y x+z y+z
(42) +  √ , x, y, z > 0.
x+z x+y yz
(V. Băndilă)
      
y+z z+x x+y x y z
(43) + + 2 + + , x, y, z > 0.
x y z y+z z+x x+y
(Mircea Lascu)

1.4.3 Tema 3.

Reduceţi la inegalităţi adevărate inegalităţile:


a 1 − a 3 a 2 − a 4 a3 − a 5 a n − a2
(44) + + + ... +  0,
a 2 + a 3 a 3 + a4 a 4 + a5 a 1 + a2
1.4. CONCLUZII ŞI TEME 11

a1 , a2 , ..., an > 0 , n  3.
(M.B. Şkatoniuk)
 
1 1 1
(45) (1 + abc) + +  3, a, b, c > 0.
a + ab b + bc c + ca
1 1 1 x y z 3(1 + x)(1 + y)(1 + z)
(46) 3+x+y+z+ + + + + +  , x, y, z > 0.
x y z y z x 1 + xyz
(D.P. Mavlo)
1 an
(47) (a1 + a2 + ... + an )  min(a1 , ),
n+1 2
unde a1  a2  ...  an , n  2.
(Titu Andreescu)

(48) x21 + x22 + ... + x2n − x1 x2 − x2 x3 − ... − xn x1 


n  
max (x1 − x2 )2 , (x2 − x3 )2 , ..., (xn − x1 )2 ,
2(n − 1)
x1 , x2 , ..., xn ∈ R, n  3.
(Mircea Lascu)

Arătaţi că
(49) 0 < ai < 1, oricare ar fi i ∈ {1, 2, ..., n} ⇔
xi > 0, x1 + x2 + ... + xi < 1, oricare ar fi i ∈ {1, 2, ..., n}
unde a1 a2 ...ai = xi + xi+1 + .. + xn , oricare ar fi i ∈ {1, 2, ..., n}, n  2.
(D.S. Mitrinović)
12 CAPITOLUL 1. REDUCEREA
13

Capitolul 2

Substituirea

2.1 Substituirea ı̂ntr-o inegalitate cunoscută

În a doua demonstraţie dată inegalităţii


(14) ab + bc + ca  a2 + b2 + c2 , a, b, c ∈ R,
am redus-o pe aceasta, ı̂n varianta ab + bc + ca  0, la
(ab + bc + ca)2  (a2 + b2 + c2 )(b2 + c2 + a2 )
ı̂n care am recunoscut inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz. Aceasta ı̂nseamnă că
am dedus valabilitatea inegalităţii din faptul că ea reprezintă un caz particular al unei
inegalităţi deja cunoscută ca adevărată, inegalitatea (15) , din care se obţine cu alegerea
n = 3, a1 = a, a2 = b, a3 = c, b1 = b, b2 = c, b3 = a. Trecerea de la inegalitatea
CBS la redusa inegalităţii (14) s-a făcut prin procedeul de substituire ı̂ntr-o inegalitate
cunoscută. Acelaşi procedeu l-am folosit şi atunci când am demonstrat a doua inegalitate
din (25) pusă sub forma:
ab + bc + ca √
3
 a2 b2 c2
3
deoarece aceasta a fost obţinută din inegalitatea mediilor, (26), cu alegerea n = 3, x1 = ab,
x2 = bc, x3 = ca. łi exemplele ar putea continua. De altfel metoda reducerii nici nu
poate funcţiona fără a face apel la substituirea ı̂ntr-o inegalitate cunoscută, pentru că a
recunoaşte o inegalitate ca fiind adevărată, ı̂nseamnă de fapt a găsi nişte substituţii ı̂ntr-o
inegalitate cunoscută pentru a o obţine pe cea care ne trebuie. Deci ideea nu este nouă. În
acest capitol vom trece ı̂n revistă doar câteva inegalităţi ı̂n demonstrarea cărora accentul
este pus ı̂n principal pe procedeul de substituire.
Să demonstrăm

Inegalitatea (dintre media armonică şi media geometrică).


n √
1  x1 x2 ...xn , x1 , x2 , ..., xn > 0 , n  2.
n
(50) 1 1
x1 + x2 + ... + xn

Inegalitatea se verifică cu egal dacă şi numai dacă x1 = x2 = ... = xn .


14 CAPITOLUL 2. SUBSTITUIREA

Expresia din membrul stâng este inversa unei medii aritmetice şi atunci merită să
punem inegalitatea sub forma:
1 1 1
x1 + x2 + ... + xn 1
 √
n
.
n x1 x2 ...xn
Acum ne este uşor să recunoaştem ı̂n aceasta inegalitatea mediilor, adică (26), ı̂n care
x1 , x2 , ... , xn au fost ı̂nlocuite respectiv cu x11 , x12 , ..., x1n . Egalul se atinge când
1 1 1
x1 = x2 = ... = xn ⇔ x1 = x2 = ... = xn .
În inegalitatea
 
1 1 1
(51) (x1 + x2 + ... + xn ) + + ... +  n2 , x1 , x2 , .., xn > 0, n  2,
x1 x2 xn
faptul că avem de arătat că produsul a două sume cu termeni pozitivi este mai mare decât
un pătrat, trebuie să ne trimită la inegalitatea CBS. Cum rolul sumelor a21 + a22 + ... + a2n şi
b21 + b22 + ... + b2n trebuie să-l joace sumele x1 + x2 + ... + xn şi x11 + x12 + ... + x1n , să punem

ai = xi şi bi = √1xi pentru fiecare i ∈ {1, 2, ..., n}. Ne rămâne de observat că suma a1 b1 +
√ √ √
a2 b2 +...+an bn devine x1 √1x1 + x2 √1x2 +...+ xn √1xn = n şi ı̂ncercarea a reuşit. Pentru
√ √ √ 

a avea egalitate e nevoie ca n-uplele x1 , x2 , ... , xn şi √1x1 , √1x2 , ..., √1xn să fie
proporţionale, ceea ce ı̂nseamnă x1 = x2 = ... = xn .
Inegalitatea (51) pusă sub forma
n x1 + x2 + ... + xn
(52) 1 1 1  , x1 , x2 , ..., xn > 0, n  2,
x1 + x2 + ... + xn
n
reprezintă inegalitatea dintre media armonică şi media aritmetică şi se poate obţine şi din
(50) şi (26) folosind tranzitivitatea relaţiei de ordine.
O inegalitate importantă este şi

Inegalitatea (dintre media aritmetică şi media pătratică).



x1 + x2 + ... + xn x21 + x22 + ... + x2n
(53)  , x1 , x2 , ..., xn > 0, n  2.
n n
Inegalitatea se verifică cu egal dacă şi numai dacă x1 = x2 = ... = xn .

Ridicând ambii membri la pătrat şi ı̂nmulţind cu n2 reducem inegalitatea la


(x1 + x2 + ... + xn )2  n(x21 + x22 + ... + x2n )
care se obţine din nou din inegalitatea CBS cu alegerea ai = 1 şi bi = xi pentru fiecare i ∈
{1, 2, ..., n}. Egalul se atinge când n-uplele (1,1,. . . ,1) şi (x1 , x2 , ..., xn ) sunt proporţionale,
aceasta ı̂nsemnând că x1 = x2 = ... = xn .

2.2 Alte inegalităţi şi alte substituţii

Inegalitatea
  
(54) a2 − ab + b2 + a2 − ac + c2  b2 + bc + c2 , a, b, c ∈ R,
2.2. ALTE INEGALITĂŢI ŞI ALTE SUBSTITUŢII 15

probabil poate fi demonstrată prin reducere trecând la eliminarea radicalilor, deşi bănuim
că nu ne va fi prea uşor să o facem. Dar ea seamănă prea mult cu inegalitatea Minkovski
ca să nu ne tenteze ideea de-a ı̂ncerca s-o obţinem din aceasta. Ca să reuşim, să ı̂ncepem
prin a pune expresiile a2 − ab + b2 şi a2 − ac + c2 sub forma unei sume de pătrate. Avem
 2 √ 2
2
√ 2
b 3 c 3
a2 − ab + b2 = a − + b şi a2 − ac + c2 = a − + c .
2 2 2 2
Cum √
 2 √ 2
b c 3 3
a− + −a + b+ c = b2 + bc + c2 ,
2 2 2 2

n =√2, a
1 = a − 2 , √a2 =
b
deducem că inegalitatea (54) se obţine din (24) cu substituţiile

√ √
3 3 3 3
2 b, b 1 = c
2 − a, b 2 = 2 c. Vom avea egalitate pentru a − b
,
2 2 b şi c
2 − a, 2 c
proporţionale cu factor de proporţionalitate nenegativ. Aceasta ı̂nseamnă
 √ c
√3
b 3
bc  0 şi a − c= −a b ⇔ (2a − b)c = (c − 2a)b ⇔ a(b + c) = bc.
2 2 2 2
Inegalitatea
a2 b2 c2 a b c
(55) 2
+ 2
+ 2
 + + , a, b, c > 0,
b c a c a b
(Dorin Andrica)

ne prilejuieşte nişte comentarii interesante. Expresia din membrul stâng al inegalităţii ne


sugerează substituţiile ab = x, bc = y, ac = z. Atunci ac = xy, cb = zx, ab = yz, şi (55) capătă
forma
x2 + y 2 + z 2  xy + yz + zx,
adică inegalitatea (14). Avem egalitate când x = y = z ⇔ a = b = c.
Trebuie să spunem că am avut noroc. Dacă variabilele a, b, c sunt independente, aceasta
ı̂nsemnând că variaţia uneia nu atrage după sine cu obligativitate variaţia celorlalte, vari-
abilele x, y, z introduse prin substituţii sunt dependente deoarece xyz = 1. Norocul constă
ı̂n faptul că demonstraţia redusei inegalităţii (55) nu a necesitat folosirea condiţiei. Dacă
după efectuarea substituţiilor observam că ac = 1z , cb = y1 , ab = x1 , atunci (55) capătă
forma:
1 1 1
x2 + y 2 + z 2  + +
x y z
şi de data aceasta, pentru a ajunge la forma
x2 + y 2 + z 2  xy + yz + zx
trebuie să ı̂nmulţim membrul drept cu xyz = 1.
Inegalitatea (55) are şi o ciudată demonstraţie prin reducere. Eliminând numitorii şi
trecând totul ı̂n primul membru, această inegalitate capătă forma E(a, b, c)  0 unde
E(a, b, c) = a2 b4 + b2 c4 + c2 a4 − a3 b2 c − b3 c2 a − c3 a2 b
Încercând nişte grupări “bune” pentru o reducere, putem eşua cu
E(a, b, c) = a2 b2 (b2 − ca) + b2 c2 (c2 − ab) + c2 a2 (a2 − bc) ,
16 CAPITOLUL 2. SUBSTITUIREA

sau cu
E(a, b, c) = ab3 (ab − c2 ) + bc3 (bc − a2 ) + ca3 (ca − b2 ).
Şi iată o ciudăţenie “aritmetică”: Suma a două eşecuri este un succes:
2E(a, b, c) = a2 (b2 − ca)2 + b2 (c2 − ab)2 + c2 (a2 − bc)2 !
Morala acestei demonstraţii este aceea că e bine să fim atenţi şi la eşecuri.
Pentru inegalitatea
a b c 3
(16) + +  , a, b, c > 0,
b+c c+a a+b 2
demonstrată deja prin reducere dar cu un volum de calcul apreciabil ı̂n comparaţie cu
simplitatea ei, este rezonabil să ı̂ncercăm substituţiile b + c = x, c + a = y, a + b = z
ı̂n ideea de a avea numitori comozi. Atunci a = (y+z−x) 2 , b = (z+x−y)
2 , c = (x+y−z)
2 . Din
a, b, c > 0 obţinem x, y, z > 0 şi x < y + z, y < z + x, z < x + y şi inegalitatea devine
y+z−x z+x−y x+y−z
+ + 3⇔
x  y  z

x y y z z x
+ + + + + 6
y x z y x z
inegalitate adevărată căci u
v + v
u  2 pentru u, v > 0, cu egalitate pentru u = v.
Să remarcăm că din nou inegalitatea obţinută prin substituţii s-a putut demonstra fără
a folosi condiţiile introduse prin substituţii.
Inegalitatea
 
(56) x 1 − y 2 + y 1 − x2  1, x, y ∈ [−1, 1],
poate fi demonstrată elegant după ce punem x = sin α, y = sin β, α, β ∈ [0, 2π). Atunci
1 − x2 = cos2 α, 1 − y 2 = cos2 β şi (56) devine
sin α |cos β| + sin β |cos α|  1 ⇔ ± sin(α ± β)  1
şi se dovedeşte adevărată. Analizăm mai uşor cazul de egalitate dacă punem inegalitatea
sub forma:
cos α |sin β| + cos β |sin α|  1
ceea ce ı̂nseamnă alegerea substituţiilor x = cos α, y = cos β, α, β ∈ [−π, π], pentru că
putem folosi paritatea cosinusului şi imparitatea sinusului. Inegalitatea devine
cos |α| · sin |β| + cos |β| · sin |α|  1 ⇔ sin (|α| + |β|)  1
 pentru |α| +√|β| = 2 ceea ce ı̂nseamnă că sin |α| = cos |β| şi sin |β| =
π
şi se verifică cu egal
cos |α| adică x = 1 − y 2 şi y = 1 − x2 , altfel spus x2 + y 2 = 1, x, y  0.
O demonstraţie prin reducere a inegalităţii
a3 b b3 c c3 a ab3 bc3 ca3
(57) + +  + + ,
a3 + b3 b3 + c3 c3 + a3 a3 + b3 b3 + c3 c3 + a3
unde a  b  c > 0,
(Gh. Andrei)

se va face probabil cu un volum considerabil de calcul. Observând ı̂nsă că


1
a3 b b2
= 1 ,
a3 + b3 a3
+ b13
2.2. ALTE INEGALITĂŢI ŞI ALTE SUBSTITUŢII 17

să alegem substituţiile a1 = x, 1b = y, 1c = z. Obţinem ı̂n loc inegalitatea


y2 z2 x2 x2 y2 z2
+ +  + + ,
x3 + y 3 y 3 + z 3 z 3 + x3 x3 + y 3 y 3 + z 3 z 3 + x3
unde 0 < x  y  z.
Evident că această inegalitate pare mai uşor de redus decât inegalitatea iniţială. Ea
devine
y 2 − x2 z 2 − y 2 x2 − z 2
+ + 0⇔
x3 + y 3 y 3 + z 3 z 3 + x3
y−x z−y x−z
2 2
+ 2 2
+ 2 0⇔
x − xy + y y − yz + z z − zx + x2
 
1 1
(y − x) − +
x2 − xy + y 2 z 2 − zx + x2
 
1 1
(z − y) − 0⇔
y 2 − yz + z 2 z 2 − zx + x2
(y − x)(z − y)(z + y − x) (z − y)(y − x)(x + y − z)
− 0⇔
(x2 − xy + y 2 )(z 2 − zx + x2 ) (y 2 − yz + z 2 )(z 2 − zx + x2 )
 
(z − y)(y − x) (z + y − x)(y 2 − yz + z 2 ) − (x + y − z)(x2 − xy + y 2 )  0 ⇔
(z − y)(y − x)[(z − x)(y 2 − yz + z 2 + x2 − xy + y 2 ) + y(y 2 − yz + z 2 − x2 + xy − y 2 )]  0 ⇔
 
(z − y)(y − x)(z − x) 2y 2 + x2 + z 2 − xy − yz + y(z + x − y)  0 ⇔
(z − y)(y − x)(z − x)(x2 + y 2 + z 2 )  0.

Avem egalitate pentru x = y sau y = z deci pentru a = b sau b = c.


A venit momentul să discutăm raportul existent ı̂ntre inegalitatea dată şi cea obţinută
prin substituţii din aceasta. Când este suficient să o demonstrăm pe a doua pentru a de-
duce valabilitatea celei dintâi? Să vedem. Să zicem că avem de demonstrat o inegalitate
de forma E(a, b, c)  0 şi ı̂n urma unor substituţii obţinem inegalitatea F (x, y, z)  0.
Dacă trecerea s-a făcut prin substituţii de genul a = . . ., b = . . ., c = . . ., ca de exemplu
a = 2x + y, b = 2y + z, c = 2z + x, deci prin particularizare, atunci a doua inegalitate
fiind caz particular al celei dintâi, este implicată de aceasta şi atunci nu este suficient să
demonstrăm a doua inegalitate pentru a dovedi valabilitatea celei dintâi. Avem nevoie
de pasul invers, adică e nevoie de substituţii de genul . . . = x, . . . = y, . . . = z ca de
exemplu 2a + b = x, 2b + c = y, 2c + a = z, pentru că atunci prima inegalitate fiind im-
plicată de a doua, e suficient să demonstrăm a doua inegalitate pentru a deduce valabil-
itatea celei dintâi. Dacă fiecare din inegalităţi se obţine din cealaltă prin particularizare,
atunci inegalităţile sunt echivalente, ceea ce ı̂nseamnă că putem vorbi şi de o reducere
prin substituţii.
18 CAPITOLUL 2. SUBSTITUIREA

2.3 Omogenizare prin substituţii

Inegalităţii
3
(58) x2 + y 2 + z 2 + xy + yz + zx + x + y + z +  0, x, y, z ∈ R
8
i se poate aplica reducerea dar nu va fi prea uşor dacă ţinem seama că redusa sa este
(2x + 2y + 1)2 + (2y + 2z + 1)2 + (2z + 2x + 1)2  0.
Reducerea inegalităţii (58) se va face mult mai simplu dacă reuşim să simplificăm
forma inegalităţii cu nişte substituţii bine alese. Să punem x = a + t , y = b + t , z = c + t
unde t urmează a fi precizat. Inegalitatea devine:
3
a2 + b2 + c2 + ab + bc + ca + (4t + 1)(a + b + c) + 6t2 + 3t +  0
8
Cu alegerea t = − 14 această inegalitate devine:
a2 + b2 + c2 + ab + bc + ca  0 ⇔ (a + b)2 + (b + c)2 + (c + a)2  0 ,
este adevărată şi se verifică cu egal când a = b = c = 0 ⇔ x = y = z = − 14 .
Să observăm că ı̂n redusa (prin substituţii) inegalităţii (58) fiecare termen are gradul
doi, pe când ı̂n inegalitatea iniţială nu toţi termenii au acelaşi grad. Spunem că redusa
inegalităţii (58) este omogenă spre deosebire de (58) care nu este. O discuţie mai detaliată
asupra omogenităţii se găseşte ı̂n capitolul şase. Să spunem aici că acest tip de substituţii
este recomandabil pentru omogenizarea unor inegalităţi neomogene.
Să ı̂ncercăm aceeaşi terapie şi pentru
1
(59) a2 + b2 + c2 +  ab + bc + ca + a − c, a, b, c ∈ R.
3
Încercăm să determinăm α, β, γ ∈ R astfel ı̂ncât cu substituţiile a = x + α, b = y +
β, c = z+γ, α, β, γ ∈ R, inegalitatea la care va fi redusă (59) să fie una omogenă. Absenţa
simetriei este cea care ne-a făcut să tratăm discriminatoriu variabilele a, b, c. Inegalitatea
devine:
1
x2 + y 2 + z 2 + 2αx + 2βy + 2γz + α2 + β 2 + γ 2 + 
3
xy + yz + zx + (β + γ + 1)x + (α + γ)y + (β + α − 1)z + αβ + βγ + γα + α − γ

Pentru omogenitate e nevoie de: 2α = β + γ + 1, 2β = α + γ, 2γ = α + β − 1,


α2 + β 2 + γ 2 + 31 = αβ + βγ + γα + α − γ care conduc la β = α − 13 , γ = α − 23 . Cu o
asemenea alegere inegalitatea devine:
x2 + y 2 + z 2  xy + yz + zx ,
1
adică (14). Egalitatea se obţine pentru x = y = z ⇔ a = b + 3 = c + 23 .
Pentru
(60) a2 b + b2 c + c2 a − 3abc  a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca, a, b, c > 1,
(M.O. Drimbe)

să punem a = x + t , b = y + t , c = z + t amânând momentan alegerea lui t. După


2.4. CONCLUZII ŞI TEME 19

efectuarea calculelor, inegalitatea devine:


x2 y + y 2 z + z 2 x − 3xyz + t(x2 + y 2 + z 2 − xy − yz − zx)  x2 + y 2 + z 2 − xy − yz − zx.
Alegem t = 1 pentru a reduce termenul x2 + y 2 + z 2 − xy − yz − zx. Avem x = a − t =
a − 1 > 0 , y, z > 0 şi de redus inegalitatea:
x2 y + y 2 z + z 2 x − 3xyz  0, x, y, z > 0.
Este suficient să punem această inegalitate sub forma:
x2 y + y 2 z + z 2 x 
 3 x2 y · y 2 z · z 2 x,
3
pentru a recunoaşte inegalitatea mediilor aplicată numerelor x2 y, y 2 z, z 2 x. Avem egali-
tate pentru x2 y = y 2 z = z 2 x ⇔ x = y = z ⇔ a = b = c.

2.4 Concluzii şi teme

Substituţiile ne pot fi de folos şi pentru a mări gradul de generalitate a unei inegalităţi.
√ √
Astfel, ı̂nlocuind ı̂n inegalitatea Minkovski, adică (24), pe ai cu pi · ai şi pe bi cu pi · bi
pentru fiecare i ∈ {1, 2, ..., n}, unde p1 , p2 , ..., pn > 0, obţinem inegalitatea Minkovski
ponderată:

(61) p (a + b1 )2 + p2 (a2 + b2 )2 + ... + pn (an + bn )2 
 1 1 
p1 a21 + p2 a22 + ... + pn a2n + p1 b21 + p2 b22 + ... + pn b2n ,
p1 , p2 , ...pn > 0 , a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.
Substituirea ca metodă ı̂n sine de demonstrare a inegalităţilor, nu poate fi decât o
metodă slabă. În definitiv, această metodă nu ne permite decât să obţinem inegalităţi
particulare, eventual frumoase, elegante, poate ciudate, dar totuşi particulare, ale unor
inegalităţi cunoscute. Ca şi reducerea, substituirea poate deveni mult mai eficientă ı̂n
combinaţie cu alte metode.
Sfârşitul capitolului este, bineı̂nţeles, rezervat temelor.

2.4.1 Tema 4.

Demonstraţi inegalităţile:

(62) (ax2 + bx + c)(a + bx + cx2 )  (a + b + c)2 x2 , a, b, c, x > 0.


(Titu Andreescu)
√ √
3

5
(63) 2 a + 3 b  5 ab, a, b > 0.

  
(64) (a + c)2 + b2 + (a − c)2 + b2  2 a2 + b2 , a, b, c ∈ R.
(V. Cârtoaje)
20 CAPITOLUL 2. SUBSTITUIREA


(65) (a − b1 )2 + (a2 − b2 )2 + ... + (an − bn )2 +
 1
(b1 − c1 )2 + (b2 − c2 )2 + ... + (bn − cn )2 

(c1 − a1 )2 + (c2 − a2 )2 + ... + (cn − an )2 ,
a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn , c1 , c2 , ..., cn ∈ R, n  2.

Găsiţi cel mai mic α pentru care avem


(66) a3 + b3 + c3 − 3abc  a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca,
oricare ar fi a, b, c > α.
(M.O. Drimbe)

2.4.2 Tema 5.

Folosiţi substituirea pentru a demonstra inegalităţile:


b2 − a2 c2 − b2 a2 − c2
(67) + +  0, a, b, c > 0.
c+a a+b b+c
a2 + bc b2 + ca c2 + ab
(33) + +  a + b + c, a, b, c > 0.
b+c c+a a+b
a1 + a2 + ... + ak a2 + a3 + ... + ak+1 an + a1 + ... + ak−1
(68) + + ... +
ak+1 + ak+2 + ... + an ak+2 + ak+3 + ... + a1 ak + ak+1 + ... + an−1
nk
 ,
n−k
a1 , a2 , ..., an > 0 , 1  k < n , n  3 .
(D.S. Mitrinović)
a1 a2 an n
(69) + + ... +  ,
S − a1 S − a2 S − an n−1
unde S = a1 + a2 + ... + an , a1 , a2 , ..., an > 0, n  2.
a1 a2 an n
(70) + + ... +  ,
2 − a 1 2 − a2 2 − an 2n − 1
unde a1 + a2 + ... + an = 1, a1 , a2 , ..., an > 0, n  2.
(Balcaniadă)
21

Capitolul 3

Exploatarea trinomului de grad doi

3.1 Semnul trinomului de grad doi

Unul din aspectele agreabile ale inegalităţii


(14) a2 + b2 + c2  ab + bc + ca, a, b, c ∈ R,
este că operează cu expresii de grad doi. Luând pe a ca variabilă, pe b şi c ca parametri şi
funcţia de grad doi
f (a) = a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca = a2 − (b + c)a + b2 + c2 − bc,
avem de arătat că f (a)  0 pentru orice a real. Putem apela atunci la semnul trinomului
de grad doi. Să ne reamintim semnul unei funcţii de grad doi.
Fie f (x) = Ax2 + Bx + C, x ∈ R , unde A, B, C ∈ R , A = 0, o funcţie de grad doi cu
discriminantul Δf = B 2 − 4AC.
Dacă A > 0 (A < 0) şi Δf < 0, atunci f (x) > 0 (f (x) < 0) pentru orice x ∈ R .
Dacă A > 0 (A < 0) şi Δf = 0, atunci f (x)  0 (f (x)  0) pentru orice x ∈ R , cu
egalitate pentru x = − 2A
B
.
Dacă A > 0 (A < 0) şi Δf > 0, atunci f (x) < 0 (f (x) > 0) pentru orice x ∈ (α, β)
şi f (x) > 0 (f (x) < 0) pentru orice x ∈ (−∞, α) ∪ (β, +∞), unde α < β sunt soluţiile
ecuaţiei f (x) = 0.
În cazul funcţiei considerate pentru (14) avem Δf = (b + c)2 − 4(b2 + c2 − bc) =
−3(b − c)2  0 şi atunci f (a)  0 pentru orice a real şi orice valori reale ale parametrilor
b şi c. Pentru egalitate este necesar şi suficient ca valoarea minimă a lui f să fie 0 şi a să
aibă valoarea punctului de minim. Aceasta conduce la Δf = 0 ⇔ b = c şi apoi a = (b+c) 2 ,
adică a = b = c.
Pentru
3
(58) x2 + y 2 + z 2 + xy + yz + zx + x + y + z +  0, x, y, z ∈ R,
8
putem pune f (x) = x2 + y 2 + z 2 + xy + yz + zx + x + y + z + 38 = = x2 + (y + z + 1)x +
y 2 + z 2 + yz + y + z + 38 , x ∈ R, considerând că y, z ∈ R sunt fixate. Avem de arătat că
22 CAPITOLUL 3. EXPLOATAREA TRINOMULUI DE GRAD DOI

f (x)  0, pentru orice x ∈ R şi orice y, z ∈ R iar pentru aceasta e suficient să dovedim că
Δf  0, indiferent de valorile parametrilor y şi z. Avem
3
Δf  0 ⇔ (y + z + 1)2 − 4(y 2 + z 2 + yz + y + z + )  0 ⇔
8
2 2 1
3y + 3z + 2yz + 2y + 2z +  0.
2
Am ajuns la o inegalitate analoagă cu (58) , dar cu o variabilă mai puţin. O luăm de la
capăt! Notăm g(y) = 3y 2 + 3z 2 + 2yz + 2y + 2z + 12 = 3y 2 + 2(z + 1)y + 3z 2 + 2z + 12 ,
y ∈ R considerând pe z ∈ R parametru. Pentru a dovedi că g(y)  0 pentru orice y ∈ R e
suficient să demonstrăm că Δg  0 indiferent de valorile lui z. Avem
1
Δg  0 ⇔ 4[(z + 1)2 − 3(3z 2 + 2z + )]  0 ⇔
2
2 1 2
−8z − 4z −  0 ⇔ (4z + 1)  0.
2
Să recapitulăm. Am demonstrat echivalenţele
(58) ⇔ f (x)  0, pentru orice x, y, z ∈ R ⇔ Δf  0, pentru orice y, z ∈ R ⇔
g(y)  0, pentru orice y, z ∈ R ⇔ Δg  0, pentru orice z ∈ R.

Pentru egalitate este obligatoriu să fie verificate condiţiile x = − (y+z+1)


2 şi Δf = 0.
Dar
(z + 1)
Δf = 0 ⇔ y = − şi Δg = 0 ⇔
3
(z + 1) 1 1
y=− şi z = − ⇔ y = z = − .
3 4 4
ı̂n concluzie ı̂n (58) egalitatea se obţine când x = y = z = − 14 .
Să arătăm că
(71) a2 (x − y)(x − z) + b2 (y − z)(y − x) + c2 (z − x)(z − y)  0,
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi, x, y, z ∈ R.

Considerăm
f (x) = a2 (x − y)(x − z) + b2 (y − z)(y − x) + c2 (z − x)(z − y) =
a2 x2 − [(a2 + b2 − c2 )y + (a2 − b2 + c2 )z]x + b2 y 2 + c2 z 2 − (b2 + c2 − a2 )yz, x ∈ R.

Avem
Δf = [(a2 + b2 − c2 )y + (a2 − b2 + c2 )z]2 − 4a2 [b2 y 2 + c2 z 2 − (b2 + c2 − a2 )yz] =
[(a2 + b2 − c2 )2 − 4a2 b2 ]y 2 + 2[(a2 + b2 − c2 )(a2 − b2 + c2 ) + 2a2 (b2 + c2 − a2 )]yz+
[(a2 − b2 + c2 )2 − 4a2 c2 ]z 2 = (a4 + b4 + c4 − 2a2 b2 − 2b2 c2 − 2c2 a2 )(y − z)2 .

Cum
a4 + b4 + c4 − 2a2 b2 − 2b2 c2 − 2c2 a2 = (a2 + b2 − c2 )2 − 4a2 b2 =
  
(a2 + b2 − c2 − 2ab)(a2 + b2 − c2 + 2ab) = (a − b)2 − c2 (a + b)2 − c2 =
−(b + c − a)(c + a − b)(a + b − c)(a + b + c),
din faptul că a, b, c sunt lungimi de laturi de triunghi, deducem că Δf  0. De aici
valabilitatea inegalităţii (71) care se verifică cu egal pentru x = y = z.
3.2. PRINCIPIUL TRINOMULUI SAU SEMNUL TRINOMULUI ? 23

3.2 Principiul trinomului sau semnul trinomului ?

Legat de semnul trinomului este şi principiul trinomului. Am numit astfel raţionamentul
prin care, ştiind ce semn are o funcţie de grad doi f , se deduce semnul lui Δf . Să con-
cretizăm.
Fie f (x) = Ax2 + Bx + C, unde x ∈ R, o funcţie de grad doi şi Δf = B 2 − 4AC
discriminantul acestei funcţii. Iată câteva raţionamente care fac parte din ceea ce numim
,,principiul trinomului”.
Dacă există α ∈ R astfel ı̂ncât astfel ı̂ncât f (α) = 0, atunci Δf  0.
Dacă A > 0 şi există α ∈ R astfel ı̂ncât f (α)  0 (f (α) < 0), atunci Δf  0 (Δf > 0).
Dacă A > 0 şi f (x)  0 (f (x) > 0) pentru orice x ∈ R , atunci Δf  0 (Δf < 0).
Dacă există α, β ∈ R cu f (α)f (β)  0 (f (α)f (β) < 0), atunci Δf  0 (Δf > 0).
Evident că principiul trinomului nu poate fi aplicat decât, eventual, pentru demon-
strarea acelor inegalităţi care pot fi puse sub una din formele Δf  0, Δf  0, Δf <
0, Δf > 0 pentru o anume funcţie de grad doi.
Pentru
(72) (a + b + c + d)2 > 8(ac + bd), unde a < b < c < d,
este firesc să punem a + b + c + d pe post de B şi 8(ac + bd) pe post de 4AC. Putem, de
exemplu, să alegem
f (x) = 2x2 + (a + b + c + d)x + ac + bd = (x + a)(x + c) + (x + b)(x + d), x ∈ R.
Inegalitatea (72) se scrie Δf > 0, inegalitate care este adevărată deoarece
f (−a) = (b − a)(d − a) > 0 şi f (−b) = (a − b)(c − b) < 0.
Pentru demonstrarea inegalităţii (72) nu ne era suficient semnul trinomului? Să ve-
dem. Punem f (a) = (a + b + c + d)2 − 8(ac + bd) = a2 − 2(3c − b − d)a + (b + c + d)2 − 8bd.
Considerând că b, c, d sunt parametri reali verificând condiţia b < c < davem de arătat
că f (a) > 0, pentru orice a ∈ (−∞, b). Avem nevoie de semnul funcţiei f şi atunci să
calculăm Δf . Avem
Δf = 4(3c − b − d)2 − 4(b + c + d)2 + 32bd = 32(c − b)(c − d) < 0.
Deci f (a) > 0, pentru orice a ∈ R ceea ce ı̂nseamnă că ı̂n (72) putem slăbi condiţia
la b < c < d. Dacă alegeam pe d ca variabilă constatăm la fel de uşor că era suficientă
condiţia a < b < c.
Ce se ı̂ntâmplă dacă alegem b ca variabilă? Punând
f (b) = (a + b + c + d)2 − 8(ac + bd) = b2 − 2(3d − a − c)b + (a + c + d)2 − 8ac
avem de arătat că f (b) > 0, pentru orice b ∈ (a, c) ştiind că a < c < d. Avem
Δf = 4[(3d − a − c)2 − (a + c + d)2 + 8ac] = 32(d − a)(d − c) > 0.
Deci f are valori pozitive dar şi valori negative. Funcţia f fiind strict descrescătoare
pe intervalul (−∞, 3d − a − c] şi cum c < d < 3d − a − c deducem că f este strict de-
24 CAPITOLUL 3. EXPLOATAREA TRINOMULUI DE GRAD DOI

screscătoare pe (−∞, c] ceea ce ı̂nseamnă că


f (b)  f (c) = (a + 2c + d)2 − 8(ac + cd) = (a − 2c + d)2  0.
Să observăm că din nou am demonstrat (72) ı̂ntr-o ipoteză mai slabă decât cea din
enunţ şi anume max(a, b) < c < d. Asemănător putem demonstra inegalitatea ı̂n ipoteza
a < b < min(c, d).
Cum inegalitatea
(73) (a1 + a2 + a3 + a4 + a5 + a6 )2 > 12(a1 a6 + a2 a5 + a3 a4 ),
unde a1 < a2 < a3 < a4 < a5 < a6 ,

are o formă asemănătoare cu inegalitatea precedentă, sperăm să aibă şi demonstraţii
asemănătoare. Inegalitatea se poate pune sub forma B 2 − 4AC > 0 şi atunci să con-
siderăm funcţia
f (x) = 3x2 − (a1 + a2 + a3 + a4 + a5 + a6 )x + a1 a6 + a2 a5 + a3 a4 =
(x − a1 )(x − a6 ) + (x − a2 )(x − a5 ) + (x − a3 )(x − a4 ), x ∈ R.

Deoarece
)
f (a1 ) = (a1 − a2 )(a1 − a5 + (a1 − a3 )(a1 − a4 ) > 0,
)
f (a3 ) = (a3 − a1 )(a3 − a6 + (a3 − a2 )(a3 − a5 ) < 0
deducem că Δf > 0, adică (73) .
Să ı̂ncercăm şi cu semnul trinomului. Punem
f (a1 ) = (a1 + a2 + a3 + a4 + a5 + a6 )2 − 12(a1 a6 + a2 a5 + a3 a4 ) =
a21 − 2(5a6 − a2 − a− 2
3 a4 − a5 ) + (a2 + a3 + a4 + a5 + a6 ) − 12(a2 a5 + a3 a4 ).

Avem
Δf = 4(5a6 − a2 − a3 − a4 − a5 )2 − 4(a2 + a3 + a4 + a5 + a6 )2 + 48(a2 a5 + a3 a4 ) =
48(2a26 − (a2 + a3 + a4 + a5 )a6 + a2 a5 + a3 a4 ) =
 
48 (a6 − a2 )(a6 − a5 ) + (a−
6 a3 )(a6 − a4 ) > 0.

N-am realizat mare lucru, dar dacă observăm că schimbând ı̂ntre ele perechile de in-
dici (1, 6) şi (3, 4) cu excepţia condiţiilor, inegalitatea (73) nu se schimbă, ne dăm seama
că dacă alegem diferenţa dintre cei doi membri ca funcţie de a3 , atunci obţinem ca dis-
criminant expresia 48 [(a4 − a2 )(a4 − a5 ) + (a4 − a1 )(a4 − a6 )] < 0 ceea ce ı̂nseamnă că
inegalitatea este adevărată chiar fără a supune pe a3 vreunei condiţii.

3.3 Principiul trinomului!

După ultimele exemple nu putem avea o părere prea bună despre principiul trinomului.
Demonstraţiile următoarelor inegalităţi reabilitează ı̂nsă această metodă. Prima dintre
aceste inegalităţi este inegalitatea CBS
  
(15) (a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn )2  a21 + a22 + ... + a2n b21 + b22 + ... + b2n ,
3.3. PRINCIPIUL TRINOMULUI! 25

a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.

Inegalitatea este verificată cu egal pentru a1 = a2 = ... = an = 0. În cazul ı̂n care
pentru măcar un i ∈ {1, 2, ..., n} avem ai = 0, considerăm funcţia de grad doi cu coeficient
 
dominant pozitiv f (x) = a21 + a22 + ... + a2n x2 − 2 (a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn ) x + b21 + b22 +
... + b2n , x ∈ R.
Inegalitatea (15) este echivalentă cu Δf  0. Pentru demonstrarea ei e suficient să
dovedim că f (x)  0 pentru orice x ∈ R. Obiectiv uşor de atins dacă observăm că
f (x) = (a1 x − b1 )2 + (a2 x − b2 )2 + ... + (an x − bn )2 .
Pentru a avea egalitate ı̂n (15), deci pentru a avea Δf = 0, este obligatoriu să existe un
α ∈ R pentru care f (α) = 0, aceasta ı̂nsemnând că sistemul
a1 x − b1 = a2 x − b2 = ... = an x − bn = 0,
cu singura necunoscută x, are soluţie, adică n-uplele (a1 , a2 , ..., an ) şi (b1 , b2 , ..., bn ) sunt
proporţionale.
Continuăm cu

Inegalitatea (Aczél).
  
(74) (a1 b1 − a2 b2 − ... − an bn )2  a21 − a22 − ... − a2n b21 − b22 − ... − b2n ,
unde a21 > a22 + a23 + ... + a2n , a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.

Să considerăm f (x) = (a21 − a22 − ... − a2n )x2 − 2(a1 b1 − a2 b2 − ... − an bn )x + b21 − b22 −
... − b2n , x ∈ R.
Avem de arătat că Δf  0. Cum coeficientul dominant al lui f este pozitiv, e suficient
să arătăm că există un α ∈ R cu f (α)  0. Avem
f (x) = (a1 x − b1 )2 − (a2 x − b2 )2 − ... − (an x − bn )2
şi pentru α = ab11 , obţinem f (α)  0. Rămâne de analizat cazul de egalitate. Dacă Δf = 0
atunci f (x)  0, pentru orice x ∈ R şi ı̂n particular f (α)  0. Deci f (α) = 0 ceea ce
ı̂nseamnă că b = αa unde a = (a1 , a2 , ..., an ), b = (b1 , b2 , ..., bn ). Cu alte cuvinte, dacă
(74) este verificată cu egal atunci a şi b sunt proporţionale. Valabilitatea reciprocei se
dovedeşte prin verificare.
Asemănarea evidentă dintre inegalităţile Aczél şi CBS sugerează posibilitatea reduc-
erii primeia la a doua. Neglijând toate regulile de circulaţie ... matematică, putem trece
de la inegalitatea Aczél la inegalitatea CBS pe calea
 
a1 b1 − a2 b2 − ... − an bn  a21 − a22 − ... − a2n b21 − b22 − ... − b2n ,
   2
a21 b21  a2 b2 + ... + an bn + a21 − a22 − ... − a2n b21 − b22 − ... − b2n .

 
Cu notaţiile α = a21 − a22 − ... − a2n , β = b21 − b22 − ... − b2n această inegalitate se
scrie
(a22 + a23 + ... + a2n + α2 )(b22 + b23 + ... + b2n + β 2 )  (a2 b2 + a3 b3 + ... + an bn + αβ)2
26 CAPITOLUL 3. EXPLOATAREA TRINOMULUI DE GRAD DOI

ı̂n care recunoaştem o “CBS”. Şi acum, că am găsit ideea de reducere, să ı̂ncercăm cu
respectarea regulilor de circulaţie.
2 2 2 2
 când b1 < b2 + b3 + ...
Inegalitatea Aczél este adevărată + bn aşa că să considerăm că
b21  b22 +b23 +...+b2n . Notând α = a21 − a22 − ... − a2n , β = b21 − b22 − ... − b2n , inegalitatea
se scrie |a1 b1 − a2 b2 − a3 b3 − ... − an bn |  αβ.
Dacă
|a1 b1 − a2 b2 − a3 b3 − ... − an bn |  |a1 b1 | − |a2 b2 | − ... − |an bn | =
|a1 | |b1 | − |a2 | |b2 | − ... − |an | |bn |
atunci e suficient să arătăm că
|a1 | |b1 | − |a2 | |b2 | − ... − |an | |bn |  αβ ⇔
 (|a2 | |b2 | + |a3 | |b3 | + ... + |an | |bn | + αβ)2 ⇔
a21 b21

|a2 |2 + |a3 |2 + ... + |a2 |2 + α2 |b2 |2 + |b3 |2 + ... + |b2 |2 + β 2 

(|a2 | |b2 | + |a3 | |b3 | + ... + |an | |bn | + αβ)2


inegalitate care este adevărată conform “CBS”. Ne-a mai rămas de arătat că pentru x1 , x2 , ..., xn ∈
R avem
|x1 − x2 − x3 − ... − xn |  |x1 | − |x2 | − |x3 | − ... − |xn | ⇔
|x2 | + |x3 | + ... + |xn | + |y|  |x2 + x3 + ... + xn + y|
unde y = x1 − x2 − x3 − ... − xn . Cum această inegalitate este adevărată, reducerea
inegalităţii Aczél la inegalitatea CBS se ı̂ncheie.
Tot despre semnul unui discriminant pare a fi vorba şi ı̂n cazul inegalităţii
 2     2
a1 + a22 + ... + a2n b21 + b22 + ... + b2n 1 AB ab
(75)  + ,
(a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn )2 4 ab AB
unde 0 < a < A, 0 < b < B, a1 , a2 , ..., an ∈ [a, A] , b1 , b2 , ..., bn ∈ [b, B] , n  2.
(G. Polya şi G. Szegö).

Considerând funcţia
n      
 2 2
n 
n
f (x) = ai x − ab +
AB ab
AB ai b i x + b2i , x ∈ R
i=1 i=1 i=1
avem de arătat că Δf  0; pentru aceasta e suficient să arătăm că există un f (α)  0.
Avem    

n
AB ab
f (x) = a2i x2 − + ai bi x + b2i =
ab AB
i=1
 
n
AB ab
ai x − b i a i x − bi =
ab AB
i=1
 
n
bi AB bi ab
2
ai x − x− .
ai ab ai AB
i=1
3.3. PRINCIPIUL TRINOMULUI! 27

       
bi ab bi bi bi
Pentru x ∈ ai AB , ai , avem x − ai
AB
ab
AB
ab x − ai AB ab
 0. Dacă cumva
   
intersecţia tuturor intervalelor abii ABab bi
ab , i ∈ {1, 2, ..., n} este nevidă atunci pen-
, ai AB
tru un α comun tuturor acestor intervale avem f (α)  0.  Această intersecţie
 este nevidă
bi bj aj bi
dacă şi numai dacă pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n} avem ai AB  aj ab
ab ⇔ ai bj  ab
AB AB

inegalitate care este adevărată conform condiţiilor din enunţ. Ne-a mai rămas analiza
cazului de egalitate care nu este chiar uşor de făcut. Pentru a avea Δf = 0 este obligato-
riu ca intersecţia tuturor intervalelor ı̂n discuţie să conţină un unic număr α, iar pentru
x = α fiecare din numerele
 
bi AB bi ab
x− x− , i ∈ {1, 2, ..., n}
ai ab ai AB
trebuiesă fie zero. Aceasta
 ı̂nseamnă că pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n} trebuie să avem
bi bi
α = ai ab sau α = ai
AB ab
AB .
Fie I, J cu I ∩ J =Ø, I ∪ J = {1, 2, ..., n} cu proprietatea
 
bi AB bj ab
α= = , pentru orice i ∈ I, pentru orice j ∈ J.
ai ab aj AB
 
bj bj a bj a bj a
Avem abii ABab = aj
bi A bi A bi A
AB ⇔ ai b = aj B . Dar ai b  1  aj B şi atunci ai b =
ab
aj B =1
adică ai = A, bi = b, aj = a, bj = B. În aceste condiţii, notând cu p numărul de elemente
din Işi cu q numărul de elemente din J (evident p+q = n), inegalitatea devenită egalitate
capătă forma
 2     2
pA + qa2 pb2 + qB 2 1 AB ab
= + ⇔
(pAb + qaB)2 4 ab AB

4abAB(pA2 + qa2 )(pb2 + qB 2 ) = (AB + ab)2 (pAb + qaB)2 ⇔


   
0 = p2 A2 b2 (AB + ab)2 − 4ab3 A3 B + q 2 a2 B 2 (AB + ab)2 − 4a3 bAB 3 +
 
+2pq abAB(AB + ab)2 − 2abA3 B 3 − 2a3 b3 AB ⇔
 
0 = (AB − ab)2 p2 A2 b2 + q 2 a2 B 2 − 2pqabAB ⇔
naB
0 = (pAb − qaB)2 ⇔ pAb = qaB ⇔ pAb = (n − p)aB ⇔ p = .
(Ab + aB)

În concluzie egalul ı̂n (75) este atins când numărul p = (Ab+aB)
naB
este număr natural,
apoi pentru p de i ∈ {1, 2, ...n} avem ai = A, bi = b iar pentru ceilalţi n−p de i ∈ {1, 2, ...n}
avem ai = a, bi = B.
Este uşor de constatat că o demonstraţie similară avem pentru inegalitatea mai tare
 2     2
p1 a1 + p2 a22 + ... + pn a2n p1 b21 + p2 b22 + ... + pn b2n 1 AB ab
(76)  + ,
(p1 a1 b1 + p2 a2 b2 + ... + pn an bn )2 4 ab AB
unde 0 < a < A, 0 < b < B, a1 , a2 , ..., an ∈ [a, A],
b1 , b2 , ..., bn ∈ [b, B] , p1 , p2 , ..., pn > 0, n  2.
28 CAPITOLUL 3. EXPLOATAREA TRINOMULUI DE GRAD DOI

3.4 Două variante ”complexe”

Inegalitatea (Cauchy - Buniakovski - Schwarz ı̂ntre numere complexe).


(77) |a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn |2 

|a1 |2 + |a2 |2 + ... + |an |2 |b1 |2 + |b2 |2 + ... + |bn |2 ,


a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ C.
 
Inegalitatea este verificată cu egal dacă şi numai dacă n-uplele (a1 , a2 , ..., an ) şi b1 , b2 , ..., bn
sunt proporţionale.

Dacă acestei inegalităţi i se poate aplica cumva principiul trinomului atunci este greu
de văzut despre discriminantul cărei funcţii este vorba. Să atacăm atunci altfel. inând
 
seama că egalitatea este de aşteptat să se obţină pentru (a1 , a2 , ..., an ) şi b1 , b2 , ..., bn
proporţionale şi că pentru cazul ı̂n care a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, funcţia “bună” este

n n 
 
f (x) = (ai x − bi )2 , poate nu ar fi rău să ı̂ncercăm cu f (z) = aj z − b̄j 2 , z ∈ C.
i=1 j=1

Avem

n
  
n
0 aj z − b̄j 2 = (aj z − b̄j )(āj z̄ − bj ) =
j=1 j=1


n
(aj āj zz̄ − aj bj z − āj b̄j z̄ + bj b̄j ) =
j=1
n


|aj |2 |z|2 − aj bj z − āj b̄j z̄ + |bj |2 =


j=1
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞

n n n 
n
⎝ |aj |2 ⎠ |z|2 − ⎝ aj bj ⎠ z − ⎝ āj b̄j ⎠ z̄ + |bj |2 =
j=1 j=1 j=1 j=1

A(x2 + y 2 ) − (P + Qi)(x + yi) − (P − Qi)(x − yi) + B =


A(x2 + y 2 ) − 2P x + 2Qy + B,

n 
n 
n
unde A = |aj |2 , B = |bj |2 , P + Qi = aj bj , x + yi = z. Exceptând cazul banal
j=1 j=1 j=1
A = 0, avem
A(x2 + y 2 ) − 2P x + 2Qy + B  0, pentru orice x, y ∈ R ⇔
Ax2 − 2P x + Ay 2 + 2Qy + B  0, pentru orice x, y ∈ R ⇔
4P 2 − 4A(Ay 2 + 2Qy + B)  0, pentru orice y ∈ R ⇔
A2 y 2 + 2AQy + AB − P 2  0, pentru orice y ∈ R ⇔
4A2 Q2 − 4A2 (AB − P 2 )  0 ⇔ P 2 + Q2  AB,
3.4. DOUĂ VARIANTE ”COMPLEXE” 29

 2
 
 n

care este inegalitatea din enunţ deoarece P 2 + Q2 =  aj bj  . Analiza cazului de egali-
j=1 
tate ne conduce la concluzia exprimată ı̂n enunţ.
Merită să ne satisfacem curiozitatea de a vedea ce formă capătă inegalitatea (77) dacă
apelăm la forma algebrică a numerelor complexe. Să ı̂nlocuim, pentru fiecare j ∈ {1, 2, ...., n}
n 
n n  n
pe aj cu aj + icj şi pe bj cu bj + idj . Atunci |aj |2 devine a2j + c2j , |bj |2 devine
j=1 j=1 j=1 j=1
 2
 2  2  
n n
 n

bj + dj iar  aj bj  devine
j=1 j=1  j=1 
 2  ⎛ ⎞2
      
 n   n n n n

 
(aj + icj )(bj + idj ) =   aj b j − cj dj + i ⎝ aj dj + bj cj  =


 j=1   j=1 j=1 j=1 j=1 
⎛ ⎞2 ⎛ ⎞2
 n 
n n n
⎝ aj b j − cj dj ⎠ + ⎝ aj dj + bj cj ⎠ .
j=1 j=1 j=1 j=1

În sfârşit inegalitatea (77) ia forma


⎛ ⎞2 ⎛ ⎞2
n n 
n 
n
(78) ⎝ aj bj − cj dj ⎠ + ⎝ aj dj + bj cj ⎠ 
j=1 j=1 j=1 j=1
⎛ ⎞⎛ ⎞
n 
n 
n 
n
⎝ a2j + c2j ⎠ ⎝ b2j + d2j ⎠ ,
j=1 j=1 j=1 j=1

aj , bj , cj , dj ∈ R, pentru orice j ∈ {1, 2, ..., n}, n  2.

De remarcat că această inegalitate este mai tare decât inegalitatea CBS aplicată 2n-
uplelor (a1 , a2 , ..., an , c1 , c2 , ..., cn ) şi (d1 , d2 , ..., dn , b1 , b2 , ..., bn ) .
Dacă există o variantă cu numere complexe a inegalităţii Aczél, ea ar trebui să aibă
forma
(79) |a1 b1 − a2 b2 − ... − an bn |2 

|a1 |2 − |a2 |2 − ... − |an |2 |b1 |2 − |b2 |2 ... − |bn |2 ,

unde |a1 |2 > |a2 |2 + |a3 |2 + ... + |an |2 , a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ C, n  2.

Experienţa căpătată cu demonstraţiile inegalităţilor Aczél şi CBS cu numere reale ne


 2  n  
sugerează alegerea funcţiei f (z) = a1 z − b̄1  − aj z − b̄j 2 , z ∈ C. Cum
j=2
 2  
 
az − b̄ = az − b̄ az − b̄ = az − b̄ (āz̄ − b) = aāzz̄ − abz − āb̄z̄ + bb̄ =

|a|2 |z|2 − abz − āb̄z̄ + |b|2 ,


avem ⎛ ⎞ ⎛ ⎞

n 
n
f (z) = ⎝|a1 |2 − |aj |2 ⎠ |z|2 − ⎝a1 b1 − aj bj ⎠ z−
j=2 j=2
30 CAPITOLUL 3. EXPLOATAREA TRINOMULUI DE GRAD DOI

⎛ ⎞

n 
n
⎝ā1 b̄1 − āj b̄j ⎠ z̄ − |bj |2 =
j=2 j=2
 
A x2 + y 2
− (P + iQ) (x + iy) − (P − iQ) (x − iy) + B,

n 
n 
n
unde A = |a1 |2 − |aj |2 , B = |b1 |2 − |bj |2 , P + iQ = a1 b1 − aj bj , z = x + iy.
j=2 j=2 j=2


din enunţ devine A > 0. Din aceeaşi condiţie deducem |a1 | > 0 ⇔ a1 = 0. Cum
Condiţia
f ab̄11  0, deducem că, pentru x + iy = z = ab̄11 avem
 
A x2 + y 2 − 2P x + 2Qy + B  0 ⇔ Ax2 − 2P x + Ay 2 + 2Qy + B  0.

Atunci, pentru y = Im ab̄11 , avem


 
4P 2 − 4A Ay 2 + 2Qy + B  0 ⇔ A2 y 2 + 2AQy + AB − P 2  0.
De aici obţinem
 
4A2 Q2 − 4A2 AB − P 2  0 ⇔ P 2 + Q2  AB,
adică inegalitatea din enunţ.
Analiza cazului de egalitate necesită puţină subtilitate. Dacă
 
P 2 + Q2 = AB ⇔ 4A2 Q2 − 4A2 AB − P 2 ,
atunci
A2 y 2 + 2AQy + AB − P 2  0, pentru orice y ∈ R.

Pentru y = Im ab̄11 se obţine


 
A2 y 2 + 2AQy + AB − P 2 = 0 ⇔ 4P 2 − 4A A2 y 2 + 2Qy + B = 0.

De aici deducem că, pentru y = Im ab̄11 avem


Ax2 − 2P x + Ay 2 + 2Qy + B  0, pentru orice x ∈ R

 
şi atunci, pentru y = Im( ab̄11 ) şi x = Re ab̄11 , A x2 + y 2 − 2P x + 2Qy + B = 0, al-

 
tfel spus f ab̄11 = 0 aceasta ı̂nsemnând că n-uplele (a1 , a2 , ..., an ) şi b̄1 , b̄2 , ..., b̄n sunt
proporţionale. Am arătat deci că, dacă inegalitatea se verifică cu egal, atunci n-uplele
menţionate sunt proporţionale. Reciproca acestei afirmaţii se dovedeşte uşor prin verifi-
care.

3.5 Apelul la valoarea de extrem

Posibilităţile de exploatare a trinomului de grad doi nu s-au epuizat. Pentru demon-


strarea unor inegalităţi putem apela la extremul funcţiei de grad doi obţinând de regulă
inegalităţi mai tari decât cele obţinute cu semnul trinomului. Reamintim că dată funcţia
f (x) = Ax2 + Bx + C, x ∈ R , cu A > 0 avem
Δf
(*) f (x) = Ax2 + Bx + C  − , pentru orice x ∈ R
4A
inegalitate verificată cu egal pentru x = − 2A B
.
3.5. APELUL LA VALOAREA DE EXTREM 31

Revenind la inegalitatea
(14) a2 + b2 + c2  ab + bc + ca, a, b, c ∈ R,
să punem f (a) = a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca = a2 − (b + c) a + b2 + c2 − bc, a ∈ R. Cum
 
Δf = (b + c)2 − 4 b2 + c2 − bc = −3 (b − c)2 , inegalitatea (*) devine ı̂n acest caz
3
(80) a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca  (b − c)2 , a, b, c ∈ R.
4
Evident că din (80) se obţine (14) .
Acest tratament poate fi aplicat multor inegalităţi din acest capitol, dar noi nu o vom
face decât pentru unele dintre acestea.
Revenind la inegalitatea CBS să punem
  
f (bn ) = a21 + a22 + ... + a2n b21 + b22 + ... + b2n − (a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn )2 =
    
A + a2n B + b2n − (C + an bn )2 = Ab2n − 2Can bn + B A + a2n − C 2 ,

n−1 
n−1 
n−1
unde A = a2i , B = b2i , C = a i bi .
i=1 i=1 i=1

În cazul nebanal A > 0 inegalitatea (*) devine


1  2 2    A + a2n  
f (bn )  − 4C an − 4AB A + a2n + 4AC 2 = AB − C 2 .
4A A
Obţinem astfel
n n n 2
  
(81) a2i b2i − ai b i 
i=1 i=1 i=1

n ⎡ n−1 n−1 2 ⎤
a2i 
n−1  
i=1 ⎣ a2i b2i − ai b i ⎦ ,

n−1
a2i i=1 i=1 i=1
i=1

n−1
unde a2i > 0, a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.
i=1

Această inegalitate poate folosi unei demonstraţii prin inducţie a inegalităţii CBS.
Putem observa acum că, pentru inegalitatea CBS demonstraţia care foloseşte princip-
iul trinomului este mai simplă decât cea folosind semnul trinomului măcar pentru că nu
necesită inducţie.
Dacă vrem să procedăm la fel cu inegalitatea Aczél avem de rezolvat ı̂ntâi o mică
problemă care constă ı̂n alegerea variabilei. Cum nu convine alegerea lui a2 , a3 , ..., an sau
a1 pentru că acestea sunt supuse unei condiţii, nu ne rămâne de ales decât fie b1 , fie una
dintre b2 , b3 , ..., bn . Să considerăm funcţia
  
f (b1 ) = (a1 b1 − a2 b2 − ... − an bn )2 − a21 − a22 − ... − a2n b21 − b22 − ... − b2n

n 
n
Avem de arătat că f (b1 )  0, pentru orice b1 ∈ R. Notând A = a2i , B = b2i ,
i=2 i=2

n
C= ai bi , avem
i=2
    
f (b1 ) = (a1 b1 − C)2 − a21 − A b21 − B = Ab21 − 2Ca1 b1 + C 2 + B a21 − A .
32 CAPITOLUL 3. EXPLOATAREA TRINOMULUI DE GRAD DOI

  
Cum Δf = 4C 2 a21 − 4AC 2 − 4ABa21 + 4A2 B = 4 a21 − A C 2 − AB inegalitatea (*)
devine, ı̂n cazul nebanal A > 0,
2

n 
n n
2 2 2 2
(82) a1 b1 − ai b i − a 1 − ai bi − bi 
i=2 i=2 i=2

n ⎡ 2 ⎤
a21 − a2i n
n

n

i=2 ⎣ a2i b2i − ai b i ⎦ ,

n
2
ai i=2 i=2 i=2
i=2

n
unde a21 > a2i > 0, a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.
i=2

Inegalitatea CBS ne ajută să obţinem din această inegalitate pe cea a lui Aczél.
Alegerea f (bn ) = (a1 b1 − a2 b2 − ... − an bn )2 − (a21 − a22 − ... − a2n )(b21 − b22 − ... − b2n ) ne
conduce, uşor de constatat, la inegalitatea
2

n n  n
2 2 2 2
(83) a1 b1 − ai bi − a1 − ai bi − bi 
i=2 i=2 i=2

n ⎡ 2 ⎤
a21 − a2i 
n−1 
n−1 
n−1
i=2 ⎣ a 1 b1 − ai bi − a21 − a2i b21 − b2i ⎦ ,

n−1
a21 − a2i i=2 i=2 i=2
i=2

n
unde a21 > a2i , a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  3.
i=2

Această inegalitate poate folosi unei demonstraţii prin inducţie a inegalităţii Aczél.
Avem şi o altă demonstraţie interesantă a inegalităţii CBS care foloseşte extremele
funcţiei de grad doi. Să considerăm funcţiile fi (x) = ai x2 − 2bi x + ci , x ∈ R cu ai >
Δ ai ci −b2i
0, i ∈ {1, 2, ..., n} , n  2. Avem minx∈R f (x) = − 4afii = ai . Deci
ai ci − b2i
fi (x)  , oricare ar fi x ∈ R, pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n}.
ai
Avem

n 
n 
n 
n 
n
ai ci − b2
2
f (x) = fi (x) = ai x − 2 bi x+ ci  i
ai
i=1 i=1 i=1 i=1 i=1
şi atunci
    2

n 
n 
n
ai ci − bi 
n
i=1 i=1 i=1 ai ci − b2
(84)  i
,

n
ai
ai i=1
i=1
a1 , a2 , ..., an > 0, b1 , b2 , ..., bn , c1 , c2 , ..., cn ∈ R, n 2 .

Avem egalitate când toate funcţiile fi ı̂şi ating minimul ı̂n acelaşi punct, ceea ce ı̂nseamnă
bi
− 2a i
=constant,adică (a1 , a2 , ..., an ) şi (b1 , b2 , ..., bn ) proporţionale. După ce punem (84)
3.6. A MAI RĂMAS MONOTONIA 33

sub forma  2

n
2

n bi n 
  
n 
n 
n
i=1 b2 b2
ci −  ci − i ⇔ bi  ai i

n
ai ai
i=1 ai i=1 i=1 i=1 i=1
i=1
şi facem substituţiile bi = xi yi , ai = x2i , i ∈ {1, 2, ..., n}, obţinem inegalitatea
n 2 n n
  
2 2
xi y i  xi yi ,
i=1 i=1 i=1
care nu este decât inegalitatea CBS ı̂n cazul particular xi = 0, pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n}.
Putem renunţa ı̂nsă la condiţia xi = 0 deoarece pentru xi = 0 ⇔ ai = 0 avem fi (x) =
ci = min fi (x).
x∈R
Inegalitatea cu care am demonstrat aici “CBS” are şi o formă mai generală care merită
măcar spusă şi anume
n n
(85) inf fi  inf fi ,
i=1 i=1
unde fi , i ∈ {1, 2, ..., n} sunt minorate, n  2.

3.6 A mai rămas monotonia

Ce s-ar mai putea exploata la trinomul de grad doi? Au mai rămas convexitatea şi mono-
tonia. Cum convexitatea merită un capitol separat, să ne ocupăm de monotonie.
Monotonia funcţiei f : R → R , f (x) = Ax2 + Bx + C, A, B, C ∈ R , A > 0 este dată ı̂n
tabelul

x −∞ − 2A
B
+∞
Δ
f (x)
− 4A

De aici deducem că valoarea maximă a lui f (x) pe orice interval [a, b] este atinsă ı̂n
unul din capetele intervalului, adică
f (x)  max(f (a), f (b)), pentru orice x ∈ [a, b].
Acest rezultat ne ajută să demonstrăm uşor inegalitatea
(86) x2 + y 2 + z 2  xyz + 2, x, y, z ∈ [0, 1] .
(Artur Bălăucă)

Punând f (x) = x2 + y 2 + z 2 − xyz − 2 obţinem f (x)  max (f (0), f (1)). Avem f (0) =
y 2 + z 2 − 2  0 cu egalitate pentru y = z = 1 şi f (1) = y 2 + z 2 − yz − 1. Punând
 
g(y) = y 2 + z 2 − yz − 1, avem g(y)  max (g(0), g(1)) = max z 2 − 1, z 2 − z  0. Mai
rămâne să analizăm cazul de egalitate. Aceasta se obţine când două din numerele x, y, z
sunt 1 şi al treilea este 0.
34 CAPITOLUL 3. EXPLOATAREA TRINOMULUI DE GRAD DOI

Pentru
(87) a2 + b2 + c2  a2 b + b2 c + c2 a + 1, a, b, c ∈ [0, 1] .
considerăm funcţia
f (a) = a2 + b2 + c2 − a2 b − b2 c − c2 a = (1 − b) a2 − c2 a + b2 + c2 − b2 c.
Avem de arătat că f (a)  1, pentru orice a ∈ [0, 1]. Pentru b = 1 avem
f (a) = −c2 a + 1 + c2 − c = −c (1 − c) − ac2 + 1  0..
Pentru b ∈ [0, 1), f este funcţie de grad doi şi atunci f (a)  max(f (0), f (1)). Să arătăm
că f (0)  1 şi că f (1)  1. Avem
f (0)  1 ⇔ b2 + c2 − b2 c  1 ⇔ 1 + b2 c − b2 − c2  0 ⇔ (1 − c)(1 + c − b2 )  0
inegalitate care este adevărată. Apoi
f (1)  1 ⇔ 1 − b − c2 + b2 + c2 − b2 c  1 ⇔ b2 c + b(1 − b)  0
inegalitate de asemenea adevărată. Avem egalitate când două din numerele a, b, c sunt 0
şi al treilea 1 sau când două sunt 1 şi al treilea 0.
Pentru a demonstra
(88) a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca  (α − β)2 , a, b, c ∈ [α, β],
să notăm E(a, b, c) = a2 b2 c2
+ + − ab − bc − ca. Deducem folosind monotonia funcţiei
de grad doi că
E(a, b, c)  max(E(α, α, c), E(β, β, c), E(α, β, c)).

Avem
f (c) = E(α, α, c) = α2 − 2αc + c2  max(f (α), f (β)) = max(0, (α − β)2 ) = (α − β)2 .
Apoi
g(c) = E(β, β, c) = β 2 − 2βc + c2  max(g(α), g(β)) = (α − β)2 .
În sfârşit
h(c) = E(α, β, c) = α2 + β 2 + c2 − αβ − βc − cα  max(h(α), h(β)) =
max((α − β)2 , (α − β)2 ) = (α − β)2 .

Avem egalitate ı̂n (88) când două dintre numerele a, b, c sunt egale cu o extremitate a
intervalului [α, β] iar al treilea este egal cu cealaltă extremitate.

3.7 În sfârşit, teme

3.7.1 Tema 6.

Demonstraţi cu semnul trinomului inegalităţile:

(89) (a1 + a2 + a3 + a4 )2  4(a1 a2 + a2 a3 + a3 a4 + a4 a1 ), a1 , a2 , a3 , a4 ∈ R.


3.7. ÎN SFÂRŞIT, TEME 35

3
(90) (a + b − c)2 + (b + c − a)2 + (c + a − b)2 +  a + b + c, a, b, c ∈ R.
4
1
(59) a2 + b2 + c2 +  ab + bc + ca + a − c, a, b, c ∈ R.
3

(91) 2(a2 − ab + b2 )(c2 − cd + d2 )  a2 c2 + b2 d2 , a, b, c, d ∈ R.


(V. Cârtoaje)

(92) 3(x2 y 2 + 1)(z 2 − z + 1)  2(x2 y 2 z 2 + xyz + 1), x, y, z ∈ R.


(V. Cârtoaje şi Mircea Lascu)

(93) a2 + x21 + x22 + ... + x2n  a(x1 + x2 + ... + xn ),


a, x1 , x2 , ..., xn ∈ R,n ∈ {1, 2, 3, 4}.
(Liviu Pârşan)

(94) 4(x1 − x2 )(x2 y1 − x1 y2 )  (y1 − y2 )2 , unde x21  y1 sau x22  y2 .


(I. Ursu)

(95) (y 2 + z 2 − x2 )a2 + (z 2 + x2 − y 2 )b2 + (x2 + y 2 − z 2 )c2  0


unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi, x + y + z = 0, x, y, z ∈ R.
(Artur Bălăucă)

(96) yza2 + zxb2 + xyc2  0,


unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi, x + y + z = 0, x, y, z ∈ R.
(C. Cocea)

(97) xy + yz + zx  0 , unde a2 x + b2 y + c2 z = 0,
a, b, c fiind lungimile laturilor unui triunghi, x, y, z ∈ R.
(Petrică Ciungu)

3.7.2 Tema 7.

Folosind principiul trinomului demonstraţi inegalităţile:


(89) (a1 + a2 + a3 + a4 )2  4(a1 a2 + a2 a3 + a3 a4 + a4 a1 ) ,
a1 , a2 , a3 , a4 ∈ R.

(94) 4(x1 − x2 )(x2 y1 − x1 y2 )  (y1 − y2 )2 ,


unde x21  y1 sau x22  y2 , x1 , x2 , y1 , y2 ∈ R.

(98) (a21 + a22 + ... + a2n )(b21 + b22 + ... + b2n − n)  (a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn )2 ,
unde ai + bi = 1, pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n},
a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.
36 CAPITOLUL 3. EXPLOATAREA TRINOMULUI DE GRAD DOI

(99) (1 + a1 + a2 + ... + an )2  4(a21 + a22 + ... + a2n ),


a1 , a2 , ..., an ∈ [0, 1], n  2.

(100) (a1 b2 + a2 b1 + b1 c2 + b2 c1 + c1 a2 + c2 a1 − 2a1 a2 − 2b1 b2 − 2c1 c2 )2 


4(a21 + b21 + c21 − a1 b1 − b1 c1 − c1 a1 )(a22 + b22 + c22 − a2 b2 − b2 c2 − c2 a2 ) ,
a1 , a2 , b1 , b2 , c1 , c2 ∈ R.
(C. Coşniţă şi F. Turtoiu)
⎛ ⎞2 ⎛ ⎞⎛ ⎞
  
(101) ⎝ (ai aj + bi bj )⎠  4 ⎝ ai b j ⎠ ⎝ aj bi ⎠
1i<jn 1i<jn 1i<jn
unde 0  ai  bi , pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n}.
(Dorel Miheţ)
2n 2 2n 2n
  
(102) (−1)k ak ak+1 > (−1)k a2k (−1)k a2k+1 ,
k=1 k=1 k=1
unde 0 < a1 < a3 < ... < a2n+1 sau a1 > a3 > ... > a2n+1 > 0,
a2k−1 + a2k+1 < 2ak , pentru orice k ∈ {1, 2, ..., n}.
2n
2

(103) ab − a i bi 
i=1


n 
n 
n 
n
min a2 − 2 a22i−1 b2 − 2 b22i−1 , a2 − 2 a22i b2 − 2 b22i ,
i=1 i=1 i=1 i=1
 

n 
n
unde a2 > 2 max a22i−1 , a22i , a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.
i=1 i=1
(Dorin Andrica şi M.O. Drimbe)

3.7.3 Tema 8.

Substituind ı̂n inegalităţi cunoscute demonstraţi inegalităţile:


(89) (a1 + a2 + a3 + a4 )2  4(a1 a2 + a2 a3 + a3 a4 + a4 a1 ), a1 , a2 , a3 , a4 ∈ R.
 
1 1 1 (a + b)2 2
(104) (x1 + x2 + ... + xn ) + + ... +  n ,
x1 x2 xn 4ab
x1 , x2 , ..., xn ∈ [a, b], b > a > 0, n  2.
(Schweitzer)
 
p1 p2 pn (a + b)2
(105) (p1 x1 + p2 x2 + ... + pn xn ) + + ... +  (p1 + p2 + ... + pn )2 ,
x1 x2 xn 4ab
x1 , x2 , ..., xn ∈ [a, b] , p1 , p2 , ..., pn > 0, b > a > 0, n  2.
(Kantorovici)
3.7. ÎN SFÂRŞIT, TEME 37

(106) n(a1 + a2 + ... + an )2  4(n − 1)(a21 + a22 + ... + a2n ),


a1 , a2 , ..., an ∈ [1, n − 1] , n  3.
(V. Cârtoaje)

(107) (a + b + c + d)2  3(a2 + b2 + c2 + d2 ), a, b, c, d ∈ [1, 3].


(V. Cârtoaje şi Mircea Lascu)

Deduceţi (75) din (105).


38 CAPITOLUL 3. EXPLOATAREA TRINOMULUI DE GRAD DOI
39

Capitolul 4

Spargerea

4.1 Spargeri de antrenament

Metoda pe care o discutăm ı̂n continuare se bazează pe ideea de a demonstra o inegali-


tate ”pe bucăţi”. Mai exact spus, aceasta ı̂nseamnă desfacerea, spargerea inegalităţii date
ı̂n inegalităţi ”mai mici” din care inegalitatea iniţială să se obţină prin sumare sau multi-
plicare. Cu alte cuvinte, se folosesc următoarele implicaţii:
A  B şi C  D ⇒ A + C  B + D, pentru orice A, B, C, D ∈ R
A  B şi C  D ⇒ AC  BD, pentru orice A, B, C, D > 0
Fiecare dintre inegalităţile din concluzie se verifică cu egal dacă şi numai dacă ambele
inegalităţi din ipoteză se verifică cu egal. Evident, se pot suma sau multiplica şi mai mult
de două inegalităţi. De fiecare dată inegalitatea din concluzie va fi verificată cu egal când
toate inegalităţile din ipoteză vor fi verificate cu egal.
Să ı̂ncepem exemplificările cu o nouă demonstraţie dată inegalităţii
(14) ab + bc + ca  a2 + b2 + c2 , a, b, c ∈ R.
Aceasta se sparge ı̂n
(a2 + b2 ) (b2 + c2 ) (c2 + a2 )
ab  , bc  , ca  ,
2 2 2
din care se obţine prin sumare. Avem egalitate când a = b , b = c , c = a ⇔ a = b = c.
Pentru
(108) (a + b)(b + c)(c + a)  8abc, a, b, c > 0,
este utilă spargerea ı̂n
√ √ √
a + b  2 ab, b + c  2 bc, c + a  2 ca.
Aceste inegalităţi, multiplicate, dau (108). Avem egalitate pentru a = b = c.
Pentru
ab bc ca a+b+c
(109) + +  , a, b, c > 0,
a+b b+c c+a 2
40 CAPITOLUL 4. SPARGEREA

ab
căutăm o spargere care să antreneze expresia (a+b) . Aceasta trebuie comparată cu o ”bu-
(a+b+c)
cată” din expresia 2 care e firesc să conţină numai pe a şi b. Să mai observăm că
pentru a = b = c ı̂n (109) avem egalitate. Atunci, ı̂n aceleaşi condiţii trebuie să se obţină
ab
egalitate şi ı̂n inegalităţile ı̂n care se sparge (109). Încercăm atunci cu (a+b)  (a+b)
4 care se
2
reduce la (a − b)  0. Deci (109) se sparge ı̂n:
ab a+b bc b+c ca c+a
 ,  , 
a+b 4 b+c 4 c+a 4
din care se obţine prin sumare. Egalitatea are loc când a = b = c.
Asemănător, inegalitatea
a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2
(110) + +  a + b + c, a, b, c > 0,
a+b b+c c+a
se sparge ı̂n
a2 + b2 a + b b2 + c2 b + c c2 + a2 c+a
 ,  ,  .
a+b 2 b+c 2 c+a 2
Egalul se atinge când a = b = c.
Inegalitatea
 √
(111) x y√− 1 + y√ x − 1  xy, x, y > 1, √ √
după ce o punem sub forma + y−1
y 1, o desfacem ı̂n y−1
x−1
x y  12 şi x−1
x  1
2,
inegalităţi adevărate deoarece

x−1 1 √
 ⇔ 2 x − 1  x ⇔ 4(x − 1)  x2 ⇔ (x − 2)2  0.
x 2
Egalitatea se obţine când x = y = 2.
Pentru inegalitatea
(112) (1 + x + 2x2 )(1 − y + 2y 2 )  7xy, x, y > 0,
(Ştefan Smarandache)
1  1

pe care o punem sub forma x + 1 + 2x y − 1 + 2y  7 avem nevoie de o spargere de


1
genul + 1 + 2x  A, y1 − 1 + 2y  B cu AB = 7 , A, B > 0. Avem
x

1 1 √
+ 1 + 2x  2 2x + 1 = 2 2 + 1 şi
x x
1 1 √
− 1 + 2y  2 2y − 1 = 2 2 − 1.
y y
√ √
Ne mai rămâne să observăm
√ că (2 2 + 1)(2 2 − 1) = 7 şi să mai spunem că egalul se
atinge pentru x = y = 22 .
A doua inegalitate din
(x + y)(y + z)(z + x) x+z y+z
(113)  +  2, x, y, z > 0,
4xyz y+z x+z
(C. Caragea)

este destul de comună fiind de forma a + a1  2 , a > 0. Ea se verifică cu egal pentru


x = y. Să ne ocupăm de prima inegalitate. Deoarece expresiile (x+z) (y+z)
(y+z) şi (x+z) se obţin una
4.2. SPARGERI DE MECI 41

din cealaltă schimbând ı̂ntre ele pe x şi y, să ı̂ncercăm desfacerea expresiei (x+y)(y+z)(z+x)
(4xyz)
ı̂ntr-o sumă de două expresii care şi ele să se obţină una din cealaltă schimbând ı̂ntre ele
pe x şi y. Avem
(x + y)(y + z)(z + x) (y + z)(z + x) (y + z)(z + x)
= +
4xyz 4yz 4xz
Se pot face acum două ipoteze de spargere. Prima este
(y + z)(z + x) y + z (y + z)(z + x) x+z
 , 
4yz x+z 4xz y+z
iar a doua
(y + z)(z + x) x + z (y + z)(z + x) y+z
 , 
4yz y+z 4xz x+z

Prima alegere se dovedeşte nefericită căci


(y + z)(z + x) x+z
 ⇔ (x + z)2  4yz,
4yz y+z
inegalitate care nu este verificată pentru orice x, y, z > 0. De exemplu ea nu se verifică cu
alegerea z = y = 2x. A doua alegere este bună deoarece
(y + z)(z + x) x+z
 ⇔ (y − z)2  0.
4yz y+z
Cealaltă inegalitate se obţine din aceasta schimbând ı̂ntre ele pe x şi y. Egalul ı̂n prima
inegalitate din (113) se atinge pentru x = y = z.

4.2 Spargeri de meci

Dacă găsirea spargerilor de până acum nu a constituit o problemă, ceva mai greu pare de
spart inegalitatea:
(114) (a2 + b2 − c2 )(b2 + c2 − a2 )(c2 + a2 − b2 )  (a + b − c)2 (b + c − a)2 (c + a − b)2 ,
a, b, c > 0.

Oricum, forma inegalităţii ı̂ndeamnă la spargere. Pentru ı̂nceput observăm că doi din-
tre factorii din membrul stâng nu pot fi nepozitivi. Într-adevăr, presupunând de exemplu
că a2 + b2 − c2  0 şi b2 + c2 − a2  0, obţinem prin sumare 2b2  0; imposibil. Dacă unul
dintre aceşti factori este nepozitiv, atunci inegalitatea este adevărată, şi se constată uşor,
fără posibilitate de egal. Ne rămâne de demonstrat (114) ı̂n varianta ı̂n care fiecare factor
din membrul stâng este pozitiv. În cazul acesta (114) devine o inegalitate condiţionată
de a2 < b2 + c2 , b2 < c2 + a2 , c2 < a2 + b2 ceea ce, ı̂n treacăt fie spus, ı̂nseamnă că
a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi ascuţitunghic, şi atunci avem şi a < b + c,
b < c + a, c < a + b, ceea ce se dovedeşte uşor şi algebric. Căutăm o spargere de forma
b2 + c2 − a2  α, α reprezentând ”o bucată” din expresia din membrul drept. O dată
obţinută o astfel de inegalitate, ”rotind” variabilele a, b, c se va obţine câte o inegalitate
pentru c2 + a2 − b2 şi a2 + b2 − c2 . Multiplicarea acestor inegalităţi ar trebui să ne conducă
la (114).
42 CAPITOLUL 4. SPARGEREA

Cum ar trebui ales α ? Cum b2 + c2 − a2 este o sumă de monoame de grad doi ı̂n a, b, c
este firesc să căutăm pentru α tot o expresie de grad doi. Altfel, când se vor multiplica
inegalităţile din spargere, ı̂n membrul drept vom obţine o expresie nu de grad şase aşa
cum este ı̂n (114). Pentru a = b = c (114) se verifică cu egal şi atunci, ı̂n aceleaşi condiţii,
trebuie să se verifice cu egal şi inegalităţile din spargere. În sfârşit, b2 + c2 − a2 este
simetrică ı̂n b şi c, ceea ce ne facem să credem că e bine ca şi α să fie simetrică ı̂n b şi c. În
concluzie α ar putea fi (b + c − a)2 sau (c + a − b)(a + b − c). Avem
b2 + c2 − a2  (b + c − a)2 ⇔ 2a2 − 2ab − 2ac + 2bc  0 ⇔ (a − b)(a − c)  0.
Pentru b < a < c această inegalitate este falsă ceea ce ı̂nseamnă că prima tentativă de
spargere eşuează. Pe de altă parte
b2 + c2 − a2  (c + a − b)(a + b − c) ⇔ b2 + c2 − a2  a2 − (b − c)2 ⇔ b2 + c2  a2 + bc.
Şi a doua tentativă de spargere eşuează pentru că ultima inegalitate nu se verifică când
b = c > a. Să tragem concluzia că (114) nu poate fi spartă? Să nu ne pripim.
Am ı̂ncercat spargerea unei inegalităţi de forma ABC  ... ı̂n inegalităţi de tipul A 
... , B  ... , C  .... Putem ı̂nsă ı̂ncerca tot atât de bine şi o spargere ı̂n inegalităţi de
genul AB  ... , BC  ... , CA  ... care multiplicate să dea o inegalitate echivalentă
cu cea iniţială. Să ı̂ncercăm atunci o spargere a inegalităţii (114) ı̂n inegalităţi de genul
(c2 + a2 − b2 )(a2 + b2 − c2 )  α unde α trebuie să fie de grad patru, simetrică ı̂n b şi c
iar pentru a = b = c inegalitatea trebuie să se verifice cu egal. Înseamnă că α ar putea fi
(c + a − b)2 (a + b − c)2 sau (b + c − a)2 (c + a − b)(a + b − c). Avem
(c2 + a2 − b2 )(a2 + b2 − c2 )  (c + a − b)2 (a + b − c)2 ⇔
 2
a4 − (b2 − c2 )2  a2 − (b − c)2 ⇔ −(b − c)2 (b + c)2  −2a2 (b − c)2 + (b − c)4 ⇔
0  (b − c)2 [(b + c)2 − 2a2 + (b − c)2 ] ⇔ 0  (b − c)2 (b2 + c2 − a2 ).

Această inegalitate este adevărată, ţinând seama de condiţiile ı̂n care lucrăm şi se
verifică cu egal pentru b = c. Multiplicând deci inegalităţile:
(c2 + a2 − b2 )(a2 + b2 − c2 )  (c + a − b)2 (a + b − c)2 ,
(a2 + b2 − c2 )(b2 + c2 − a2 )  (a + b − c)2 (b + c − a)2 ,
(b2 + c2 − a2 )(c2 + a2 − b2 )  (b + c − a)2 (c + a − b)2 ,
se obţine o inegalitate echivalentă cu (114). Egalul se atinge când a = b = c.
Să arătăm că
(115) a2 (b + c − a) + b2 (c + a − b) + c2 (a + b − c)  3abc ,
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi.
(OIM)

Încercăm spargerea provocată de a2 (b + c − a)  abc. Inegalitatea nu se confirmă ea


fiind echivalentă cu (a − b)(a − c)  0, inegalitate care nu este adevărată pentru b < c < a,
de exemplu. Dar dacă o inegalitate de forma A + B + C  ... nu s-a putut desface ı̂n
inegalităţi de genul A  ... , B  ... , C  ... nu ı̂nseamnă că nu putem găsi o spargere
4.2. SPARGERI DE MECI 43

de tipul A + B  ... , B + C  ... , C + A  .... Să testăm atunci inegalitatea


a2 (b + c − a) + b2 (c + a − b)  2abc.
Aceasta devine succesiv
a(a − b)(a − c) + b(b − c)(b − a)  0 ⇔ (a − b)(a2 − ac − b2 + bc)  0 ⇔
(a − b)2 (a + b − c)  0,
şi este adevărată verificându-se cu egal când a = b. În concluzie, sumând inegalităţile:
a2 (b + c − a) + b2 (c + a − b)  2abc,
b2 (c + a − b) + c2 (a + b − c)  2abc,
c2 (a + b − c) + a2 (b + c − a)  2abc,
obţinem (115) multiplicată cu 2, care se verifică cu egal pentru a = b = c.
Pentru inegalitatea
a b c 3
(116)  + +  , a, b, c > 0,
(a + b)(a + c) (b + c)(b + a) (c + a)(c + b) 2
nu este nici o ipoteză satisfăcătoare de spargere pentru că nu este vizibilă nici o desfacere
convenabilă a lui 32 din membrul drept. Suntem nevoiţi să lucrăm ”pe ı̂ntuneric”, să
căutăm o inegalitate de genul √ a  α ı̂n speranţa că aceasta va fi utilă unei
(a+b)(a+c)
spargeri. Încercarea cu care vom avea succes arată astfel:
  
a a a 1 a a
 = ·  + ,
(a + b)(a + c) a+b a+c 2 a+b a+c
ı̂n care am folosit inegalitatea mediilor. Acum (116) se obţine sumând inegalităţile:
 
a 1 a a
  + ,
(a + b)(a + c) 2 a+b a+c
 
b 1 b b
  + ,
(b + c)(b + a) 2 b+c b+a
 
c 1 c c
  + .
(c + a)(c + b) 2 c+a c+b

Egalul este atins când a


a+b = a b
a+c , b+c = b c
b+a , c+a = c
c+b ⇔ a = b = c.
Nici pentru inegalitatea
1 1 1 1
(117) 3 3
+ 3 3
+ 3 3
 , a, b, c > 0,
a + b + abc b + c + abc c + a + abc abc
nu se vede nici o spargere cu sorţi de reuşită. Ce se vede este că avem nişte fracţii cu
numitori ”răi”. Să ı̂ncercăm o ”ı̂mblânzire” a numitorilor, care ne poate duce eventual la
o spargere. Dacă ne amintim că x3 + y 3  x2 y + xy 2 , pentru orice x, y > 0, cu egalitate
pentru x = y, atunci avem
1 1 1 c
 2 = =
a3 + b3 + abc a b + ab2 + abc ab(a + b + c) abc(a + b + c)
şi alte două inegalităţi analoage, inegalităţi care prin sumare dau (117). Aceasta se verifică
cu egal pentru a = b = c.
44 CAPITOLUL 4. SPARGEREA

O soră a inegalităţii (117) este


ab bc ca
(118) + +  1, unde abc = 1 , a, b, c > 0.
a5 + b5 + ab b5 + c5 + bc c5 + a5 + ca
(materialele juriului OIM )
Avem
ab ab 1 1 c
 4 = 3 = 3  .
a5 5
+ b + ab 4
a b + ab + ab 3
a +b +1 3
a + b + abc abc(a + b + c)
Sumând inegalitatea dedusă cu inegalităţile obţinute din aceasta prin ”rotirea” vari-
abilelor a, b, c se obţine (118) care se verifică cu egal pentru a = b = c.
O altă inegalitate pentru care nu se vede nici o ipoteză plauzibilă de spargere este
  
a b c
(119) + + > 2, a, b, c > 0.
b+c c+a a+b
Din dorinţa de a obţine un acelaşi numitor, apelând la inegalitatea mediilor obţinem:

a a 2a
= 
b+c a(b + c) a+b+c
Un asemenea pas nu ar fi fost unul fericit dacă inegalitatea avea ı̂n a = b = c un caz
de egalitate pentru că ı̂n inegalitatea stabilită egalul se atinge când a = b + c. Sumând
inegalităţile
  
a 2a b 2b c 2c
 ,  ,  ,
b+c a+b+c c+a a+b+c a+b a+b+c
care nu pot fi verificate toate cu egal, pentru că nu putem avea simultan a = b+c, b = c+a,
c = a + b, obţinem (119).
Experienţa căpătată cu ultimele inegalităţi ne poate conduce ı̂n cazul inegalităţii:
x y z
(120)  + + 
(x2 + y 2 )(x2 + z 2 ) (y 2 + z 2 )(y 2 + x2 ) (z 2 + x2 )(z 2 + y 2 )
1 1 1
 + + , x, y, z > 0,
y+z z+x x+y
la următoarea desfăşurare a ”ostilităţilor”:

x x x
 = ·
2 + y 2 x2 + z 2

2 2 2
(x + y )(x + z ) 2 x
 
1 x x x x
2 2
+ 2 2
 2
+ .
2 x +y x +z (x + y) (x + z)2

Am folosit inegalitatea mediilor şi inegalitatea 2(a2 + b2 )  (a + b)2 , a, b ∈ R. Egalul


se atinge când x = y = z. Pentru a obţine (120) avem de sumat inegalităţile:
x x x
  2
+ ,
2 2 2
(x + y )(x + z ) 2 (x + y) (x + z)2
y y y
  2
+ ,
2 2 2
(y + z )(y + x ) 2 (y + z) (y + x)2
z z z
  2
+ .
2 2 2
(z + x )(z + y ) 2 (z + x) (z + y)2
4.2. SPARGERI DE MECI 45

Ne-am grăbit să lucrăm ”pe ı̂ntuneric” ı̂nainte de a testa nişte ipoteze naturale de
spargere. inând seama de simetrie şi de cazul de egalitate x = y = z uşor de observat,
am putea testa inegalitatea
x 1
(121)   , x, y, z > 0,
2 2 2
(x + y )(x + z )2 y+z
deşi absenţa lui x din expresia din membrul drept este oarecum descurajantă. În definitiv
1
e posibil ca (y+z) să fie valoarea maximă a funcţiei ı̂n x de forma √ 2 2x 2 2 . Inegali-
(x +y )(x +z )
tatea (121) devine succesiv

x(y + z)  (x2 + y 2 )(x2 + z 2 ) ⇔ x2 (y + z)2  (x2 + y 2 )(x2 + z 2 ) ⇔
2x2 yz  x4 + y 2 z 2 ⇔ 0  (x2 − yz)2 .

Inegalitatea (121) este deci adevărată şi verificată cu egal pentru x2 = yz. Sumând
acum această inegalitate cu cele două inegalităţi analoage obţinute prin rotirea vari-
abilelor x, y, z, se obţine (120).
Avem egalitate ı̂n (120) când x2 = yz , y 2 = zx , z 2 = xy ⇔ x = y = z.
După această demonstraţie dată inegalităţii (120) suntem ı̂ncurajaţi să ı̂ncercăm pen-
tru
abc xyz
(122)  ,
(a + b)(b + c)(c + a) (x + y)(y + z)(z + x)
unde x = b + c , y = c + a , z = a + b, a, b, c > 0,

spargerea provocată de
√ √
ab xy (a + b)2 (x + y)2 a b x y
 ⇔  ⇔ +  + ⇔
a+b x+y ab xy b a y x
a b a+c b+c
(123) +  + , a, b, c > 0.
b a b+c a+c
Această inegalitate devine succesiv
c(a − b) c(a − b)
−  0 ⇔ (a − b)[a(a + c) − b(b + c)]  0 ⇔ (a − b)2 (a + b + c)  0,
b(b + c) a(a + c)
este adevărată şi verificată cu egal pentru a = b. În (122) avem egalitate când a = b = c.
Cu o spargere cel puţin ”simpatică” se demonstrează şi inegalităţile din
3  
(124) min (a − b)2 , (b − c)2 , (c − a)2  a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca 
2
3  
max (a − b)2 , (b − c)2 , (c − a)2 ,
2
a, b, c ∈ R.

Să notăm cu m şi M minimul şi respectiv maximul din enunţ. Cum
[(a − b)2 + (b − c)2 + (c − a)2 ]
a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca = ,
2
inegalităţile (124) devin
3m  (a − b)2 + (b − c)2 + (c − a)2  3M
care se sparg ı̂n m  (a − b)2  M , m  (b − c)2  M , m  (c − a)2  M .
46 CAPITOLUL 4. SPARGEREA

Ambele inegalităţi din (124) se verifică cu egal pentru (a − b)2 = (b − c)2 = (c − a)2
ceea ce ı̂nseamnă a = b = c.

4.3 Spargerea cu medii

Pentru inegalităţile ı̂ntre polinoame simetrice circular avem un tip anume de spargere pe
care o vom numi spargere cu medii. Reamintim că o expresie F (x1 , x2 , ..., xn ) este simetrică
circular dacă rămâne neschimbată la o ”rotire” a variabilelor, adică F (x1 , x2 , ..., xn ) =
F (x2 , x3 , ..., xn , x1 ). Un exemplu de astfel de inegalitate avem ı̂n
(28) x3 y + y 3 z + z 3 x  xyz(x + y + z), x, y, z > 0.
Căutăm pentru spargere o inegalitate de forma
α · x3 y + β · y 3 z + γ · z 3 x  x2 yz cu α + β + γ = 1.
Dacă o astfel de inegalitate există, atunci vom avea şi
α · y 3 z + β · z 3 x + γ · x3 y  y 2 zx,
α · z 3 x + β · x3 y + γ · y 3 z  z 2 xy
şi sumând aceste trei inegalităţi obţinem (28). Nu este artificial să cerem ca α + β + γ = 1.
Această condiţie este impusă şi de nevoia de a avea egalitate pentru x = y = z.
Pentru găsirea unei astfel de inegalităţi vom chema ı̂n ajutor

Inegalitatea (ponderată a mediilor).


(125) p1 x1 + p2 x2 + ... + pn xn  xp11 xp22 ...xpnn ,
unde p1 + p2 + ... + pn = 1, p1 , p2 , ..., pn , x1 , x2 , ..., xn > 0, n  2.

Egalitatea se obţine dacă şi numai dacă x1 = x2 = ... = xn .

Să mai spunem că p1 , p2 , ..., pn se numesc ponderi ale variabilelor x1 , x2 , ..., xn respec-
tiv. Inegalitatea se păstrează şi dacă vreun pi este zero, aceasta atrăgând după sine nepar-
ticiparea la inegalitate a lui xi care este exclus evident şi din cazul de egalitate. Când
ponderile sunt egale, adică, p1 = p2 = ... = pn (= n1 ), inegalitatea (125) devine inegali-
tatea mediilor, adică (26).
Deci, conform (125), dacă α , β , γ sunt nenegative cu suma 1, atunci
α · x3 y + β · y 3 z + γ · z 3 x  (x3 y)α (y 3 z)β (z 3 x)γ = x3α+γ y 3β+α z 3γ+β
Rămâne de văzut dacă pot fi găsite α , β , γ astfel ı̂ncât să avem x3α+γ y 3β+α z 3γ+β =
x2 yz. Înseamnă că trebuie să avem 3α + γ = 2 , 3β + α = 1 , 3γ + β = 1 dar şi
α + β + γ = 1 , α , β , γ  0. Rezolvând sistemul format obţinem α = 74 , β = 17 , γ = 27 .
În concluzie (28) se sparge ı̂n
4 3 1 2
x y + y 3 z + z 3 x  x2 yz,
7 7 7
4 3 1 3 2 3
y z + z x + x y  y 2 zx,
7 7 7
4.3. SPARGEREA CU MEDII 47

4 3 1 2
z x + x3 y + y 3 z  z 2 xy.
7 7 7
Prima inegalitate din spargere se verifică cu egal pentru x3 y = y 3 z = z 3 x ⇔ x = y = z
caz ı̂n care şi celelalte două inegalităţi, deci şi (28), se verifică cu egal.
Pentru a ”sparge cu medii” inegalitatea
(126) a4 b + b4 c + c4 d + d4 a  abcd(a + b + c + d), a, b, c, d > 0,
(M.O. Drimbe)

este suficient să găsim α , β , γ , δ  0, cu suma 1, astfel ı̂ncât să avem


α · a4 b + β · b4 c + γ · c4 d + δ · d4 a  (a4 b)α (b4 c)β (c4 d)γ (d4 a)δ =
a4α+δ b4β+α c4γ+β d4δ+γ = a2 bcd.

Sistemul 4α + δ = 2 , 4β + α = 1 , 4γ + β = 1 , 4δ + γ = 1 , α + β + γ + δ = 1 are
soluţia α = 23 7 11 10
51 , β = 51 , γ = 51 , δ = 51 . Acum e suficient să adunăm inegalitatea
23 4 7 11 10
a b + b4 c + c4 d + d4 a  a2 bcd
51 51 51 51
cu cele trei inegalităţi obţinute din aceasta prin ”rotirea” de trei ori a variabilelor a, b, c, d
pentru a obţine (126).
Pentru a sparge inegalitatea
a 2 b2 c2 a b c
(127) 2
+ 2
+ 2
 + + , a, b, c > 0,
b c a b c a
nu e nevoie să eliminăm numitorii. Ne trebuie α , β , γ nenegative, cu suma 1, astfel ı̂ncât
să avem  2 α  2 β  2 γ
a2 b2 c2 a b c a
α 2 +β 2 +γ 2  = .
b c a b2 c2 a2 b
Sistemul 2α − 2γ = 1 , 2β − 2α = −1 , 2γ − 2β = 0 , α + β + γ = 1 , α , β , γ  0 are
soluţia α = 23 , β = γ = 16 , cu care obţinem inegalitatea
2 a2 1 b2 1 c2 a
2
+ 2+ 2
 ,
3b 6c 6a b
care provoacă spargerea căutată.
Nu rezistăm tentaţiei de a desface dubla inegalitate din
 3 
a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2 a b3 c3
(128) 2(a + b + c)  + + 2 + + , a, b, c > 0,
c a b bc ca ab
ı̂n
a2 b2 c2 a3 b3 c3
(129) a+b+c + +  + + , a, b, c > 0
c a b bc ca ab
şi
b2 c2 a2 a3 b3 c3
(130) a+b+c + +  + + , a, b, c > 0,
c a b bc ca ab
aşa că testăm valabilitatea acestor inegalităţi. Cum (130) se obţine din (129) prin schim-
barea variabilelor b şi c ı̂ntre ele, ne ocupăm de inegalităţile din (129). Pentru prima dintre
acestea ı̂ncercăm cu
 2 α  2 β  2 γ
a2 b2 c2 a b c
α +β +γ  =a
c a b c a b
48 CAPITOLUL 4. SPARGEREA

Sistemul 2α − β = 1 , 2β − γ = 0 , 2γ − α = 0 , α + β + γ = 1 , α, β, γ  0 are
soluţia α = 74 , β = 17 , γ = 27 , care ne dă spargerea ı̂n
4 a2 1 b2 2 c2
+ +  a,
7 c 7a 7 b
şi analoagele. Pentru a doua inegalitate din (129) punem
 3 α  3 β  3 γ
a3 b3 c3 a b c a2
α +β +γ  = a3α−β−γ b3β−γ−α c3γ−α−β = .
bc ca ab bc ca ab c
3
Obţinem α = 4 , β = 14 , γ = 0 ceea ce ı̂nseamnă că avem spargerea
3 a3 1 b3 a2 3 b3 1 c3 b2 3 c3 1 a3 c2
+  , +  , +  .
4 bc 4 ca c 4 ca 4 ab a 4 ab 4 bc b
Fiecare inegalitate din (129) se verifică cu egal pentru a = b = c.
O demonstraţie care merită un plus de atenţie avem pentru
   
3 a 2 b2 c2 a b c
(131) 2
+ 2 + 2 +1  +2 + 3 3  6, a, b, c > 0.
2 b c a b c a
(Ioan Dăncilă)

a doua inegalitate se demonstrează uşor cu inegalitatea mediilor. Avem



   2   3
a b c a b c
+33 6 !
6
+2 3
= 6.
b c a b c a

Pentru prima inegalitate căutăm α , β , γ , δ  0 , α + β + γ + δ = 1 pentru care


 2 α  2 β  2 γ
a2 b2 c2 a b c a
α 2 +β 2 +γ 2 +δ·1  2 2 2
1δ = .
b c a b c a b
Numerele căutate trebuie să verifice sistemul
2α − 2γ = 1, 2β − 2α = −1, 2γ − 2β = 0, α + β + γ + δ = 1.
Obţinem γ = β, α = 12 + β, δ = 12 − 3β. Cum α, β, γ, δ  0 deducem că β ∈ [0, 16 ].
2 2 2
Există vreo alegere a lui β care ar merita preferată? Să observăm că ab2 + cb2 + ac2  3
2 2 2
(inegalitatea mediilor) ceea ce ı̂nseamnă că ab2 + cb2 + ac2 are o contribuţie mai mare decât
2 2 2
1 la valoarea expresiei ab2 + cb2 + ac 2 + 1. Pentru a obţine o inegalitate cât mai tare trebuie
atunci să mărim cât mai mult ponderea ”celui slab”, adică a lui 1. Alegem atunci β = 1 şi
obţinem inegalitatea
1 a2 1 a
2
+  .
2b 2 b
Căutăm acum α, β, γ, δ nenegative cu suma 1, pentru care
 2 α  2 β  2 γ 
a2 b2 c2 a b c b
α 2 +β 2 +γ 2 +δ·1 1δ = .
b c a b2 c2 a2 c
Sistemul 2α − 2γ = 0 , 2β − 2α = 12 , 2γ − 2β = − 12 , α + β + γ + δ = 1 devine γ = α,
β = 41 + α, γ = 34 − 3α, α ∈ [0, 14 ]. Alegem α = 0 pentru a mări ponderea lui 1 şi obţinem
 
1 b2 3 b 1 b2 3 b
2
+  ⇔ 2
+ 2 .
4c 4 c 2c 2 c
4.3. SPARGEREA CU MEDII 49

În sfârşit, cu aceleaşi mijloace obţinem şi


 
1 c2 5 c 1 c2 5 c
2
+  3
⇔ 2
+ 33 .
6a 6 a 2a 2 a
Adunând inegalităţile deduse ajungem la
   
1 a2 b 2 c2 a b c
(132) 2
+ 2 + 2 +9  +2 + 3 3  6, a, b, c > 0.
2 b c a b c a
Această inegalitate este mai tare decât cea din (131) deoarece avem
   
3 a2 b 2 c2 1 a 2 b2 c2 a2 b2 c2
2
+ 2
+ 2
+ 1  2
+ 2
+ 2
+ 9 ⇔ 2 + 2 + 2  3.
2 b c a 2 b c a b c a
Sunt şi alte variante de ”spargeri cu medii” care folosesc alte inegalităţi ı̂ntre medii
ponderate, de pildă inegalitatea dintre media aritmetică ponderată şi media armonică
ponderată, inegalitate care se poate pune sub forma convenabilă

Inegalitatea (dintre media aritmetică şi armonică, ponderate).


p1 p2 pn 1
(133) + + ... +  ,
x1 x2 xn p1 x1 + p2 x2 + ... + pn xn
unde p1 + p2 + ... + pn = 1, p1 , p2 , ..., pn , x1 , x2 , ..., xn > 0, n  2.

Egalitatea se obţine dacă şi numai dacă x1 = x2 = ... = xn .

Mai exact, (133) reprezintă inegalitatea dintre inversa mediei armonice ponderate şi
inversa mediei aritmetice ponderate. Ca şi ı̂n cazul inegalităţii (125), unele din ponderile
p1 , p2 , ..., pn pot fi şi nule, dar dacă un pi este zero atunci xi nu mai apare ı̂n inegalitate şi
nici ı̂n condiţia de egalitate.
Putem sparge inegalitatea
 
1 1 1 1 1 1 1 1 1
(134) + + +  + + + ,
a+b+c b+c+d c+d+a d+a+b 3 a b c d
a, b, c, d > 0,
3
 
ı̂n a+b+c  13 a1 + 1b + 1c şi alte trei inegalităţi analoage. Am folosit (133) cu alegerea
n = 3, p1 = p2 = p3 = 13 , x1 = a, x2 = b, x3 = c. Acest prim exemplu nu este
reprezentativ deoarece am folosit o variantă ”simplificată” a inegalităţii (133), cea ı̂n care
toate ponderile sunt egale, variantă menţionată deja, ı̂ntr-o formă echivalentă, ı̂n (52).
Un exemplu mult mai serios avem ı̂n
1 1 1 1 1 1
(135) + +  + + ,
3x + y 3y + z 3z + x 2x + y + z 2y + z + x 2z + x + y
x, y, z > 0.

Căutăm o inegalitate de forma


α β γ 1
+ + 
3x + y 3y + z 3z + x 2x + y + z
cu α + β + γ = 1. Dacă reuşim, atunci vom avea şi
α β γ 1
+ +  ,
3y + z 3z + x 3x + y 2y + z + x
50 CAPITOLUL 4. SPARGEREA

α β γ 1
+ +  .
3z + x 3x + y 3y + z 2z + x + y

Sumând apoi aceste trei inegalităţi, se obţine (135).


Dacă α, β, γ sunt nenegative cu suma 1, atunci
α β γ 1
+ +  =
3x + y 3y + z 3z + x α(3x + y) + β(3y + z) + γ(3z + x)
1
.
(3α + γ)x + (3β + α)y + (3γ + α)z

Rămâne de văzut dacă există α, β, γ nenegative care să verifice sistemul 3α + γ = 2,


3β + α = 1, 3γ + β = 1, α + β + γ = 1. Soluţia sistemului este α = 74 , β = 17 , γ = 27 ceea ce
ı̂nseamnă că ı̂ncercarea de spargere a reuşit. Fiecare inegalitate din spargere, deci şi (135),
se verifică cu egal pentru 3x + y = 3y + z = 3z + x ⇔ x = y = z.
Pentru
1 1 1 1
(136) + + + 
4a + b 4b + c 4c + d 4d + a
1 1 1 1
+ + + ,
2a + b + c + d 2b + c + d + a 2c + d + a + b 2d + a + b + c
a, b, c, d > 0,

ı̂ncercăm să găsim α, β, γ, δ nenegative, cu suma 1, astfel ı̂ncât să avem


α β γ δ
+ + + 
4a + b 4b + c 4c + d 4d + a
1
=
α(4a + b) + β(4b + c) + γ(4c + d) + δ(4d + a)
1 1
= .
(4α + δ)a + (4β + α)b + (4γ + β)c + (4δ + γ)d 2a + b + c + d
Obţinem α = 23 7 11 10
51 , β = 51 , γ = 51 , δ = 51 . Avem apoi de sumat inegalitatea
23 1 7 1 11 1 10 1 1
· + · + · + · 
51 4a + b 51 4b + c 51 4c + d 51 4d + a 2a + b + c + d
cu cele obţinute prin ”rotirea” variabilelor a, b, c, d. Avem egalitate când 4a + b = 4b + c =
4c + d = 4d + a adică a = b = c = d.
Sunt artificiale aceste demonstraţii? Întrebarea este retorică. Demonstraţiile care folos-
esc un anume truc vor părea cât se poate de fireşti celui care cunoaşte trucul şi mult mai
puţin fireşti aceluia care nu-l cunoaşte.

4.4 Spargeri muncitoreşti

Pentru inegalitatea
a3 b3 c3 a+b+c
(137) 2 2
+ 2 2
+ 2 2
 , a, b, c > 0,
a + ab + b b + bc + c c + ca + a 3
(Alikhanov)
4.4. SPARGERI MUNCITOREŞTI 51

ca şi pentru altele asemănătoare avem un tip special de spargere, rudă mai ı̂ndepărtată a
spargerii cu medii. Căutăm o inegalitate de forma:
a3
(?)  αa + βb.
a2 + ab + b2

Cum pentru a = b = c avem egalitate ı̂n (137), este necesar ca pentru a = b să avem
egalitate ı̂n (?). Impunând această condiţie obţinem α + β = 13 . Acum inegalitatea (?)
capătă forma (incompletă)
   
a3 1 3 3 1 2 1 2 1
 αa + − α b ⇔ a  αa + a b + ab + − α b3 ⇔
a2 + ab + b2 3 3 3 3
3(1 − α)a3 − a2 b − ab2 − (1 − 3α)b3  0 ⇔
(a − b)[3(1 − α)a2 + (2 − 3α)ab + (1 − 3α)b2 ]  0

Avem nevoie de (a − b)2 ca factor deoarece acesta este nenegativ. Aceasta ı̂nseamnă că
expresia dintre parantezele pătrate trebuie să conţină pe a − b ca factor, deci să se anuleze
pentru a = b. Atunci 3(1 − α) + 2 − 3α + 1 − 3α = 0 ⇔ α = 32 . În această situaţie
inegalitatea devine
(a − b)(a2 − b2 )  0 ⇔ (a − b)2 (a + b)  0,
şi se dovedeşte adevărată. Am stabilit astfel inegalitatea
a3 2a − b
2 2
 ,
a + ab + b 3
verificată cu egal pentru a = b. Avem atunci şi
b3 2b − c
2 2
 ,
b + bc + c 3
c3 2c − a
2 2

c + ca + a 3
Adunând aceste trei inegalităţi obţinem (137).
Pentru inegalitatea
a31 a32 a3n 1
(138) + + ... +  (a21 + a22 + ... + a2n ),
a 1 + a2 a 2 + a 3 an + a 1 2
a1 , a2 , ..., an > 0, n  3,

căutând cu aceleaşi procedee ca mai ı̂nainte o inegalitate de forma


x3
 αx2 + βy 2 , x, y > 0.
x+y
găsim inegalitatea
x3 5x2 − y 2
 , x, y > 0,
x+y 8
verificată cu egal pentru x = y deoarece se reduce la (x−y)2 (3x+y)  0. Aplicăm această
inegalitate perechilor (a1 , a2 ), (a2 , a3 ),..., (an−1 , an ), (an , a1 ), sumăm inegalităţile deduse
şi obţinem (138) care se verifică cu egal pentru a1 = a2 = ... = an .
52 CAPITOLUL 4. SPARGEREA

Pentru inegalitatea
a31 a32 a3n 1
(139) 2 + 2 + ... + 2
 (a1 + a2 + ... + an ) ,
a 1 + a2 a 3 a 2 + a 3 a 4 an + a 1 a 2 2
a1 , a2 , ..., an > 0, n  3,

căutăm o inegalitate de forma


x3
(?) 2
 αx + βy + γz, x, y, z > 0.
x + yz

Pentru x = y = z ne trebuie egalitate, ceea ce ı̂nseamnă α + β + γ = 21 . Cum expresia


din membrul stâng este simetrică ı̂n raport cu y şi z considerăm că γ = β pentru ca şi
expresia din dreapta egalului să beneficieze de aceeaşi simetrie. În cazul particular z = x
inegalitatea (?) devine
 
x2 x2 1
 (α + β)x + βy ⇔  − β x + βy ⇔
x+y x+y 2
    
1 1 1
+ β x2 − xy − βy 2  0 ⇔ (x − y) + β x + βy  0.
2 2 2

Pentru x = y trebuie să avem ( 12 + β)x + βy = 0 ceea ce conduce la β = − 14 pentru


care inegalitatea se confirmă. Avem atunci α = 1 şi inegalitatea (?) devine
x3 4x − y − z
2
 , x, y, z > 0.
x + yz 4
Ştim că această inegalitate este adevărată doar ı̂n cazul particular z = x, aşa că trebuie
să o verificăm pentru orice x, y, z > 0. Inegalitatea se reduce la
x2 y + x2 z + y 2 z + yz 2  4xyz ⇔ y(x − z)2 + z(x − y)2  0
sau se poate demonstra cu inegalitatea mediilor, căci

x2 y + x2 z + y 2 z + yz 2  4 4 x2 y · x2 z · y 2 z · yz 2 = 4xyz.
Aplicând inegalitatea dedusă pentru tripletele (a1 , a2 , a3 ), (a2 , a3 , a4 ),..., (an , a1 , a2 ) şi
adunând inegalităţile obţinute avem (139) ı̂n care egalul se atinge când a1 = a2 = ... = an .
Pentru a sparge inegalitatea
 
a b c 1 1 1 1
(140) + +  + + ,
3a2 + 2b2 + c2 3b2 + 2c2 + a2 3c2 + 2a2 + b2 6 a b c
a, b, c > 0,
(M.O. Drimbe)

căutăm o inegalitate de forma


x α β γ
(?)  + + , x, y, z > 0.
3x2 + 2y 2 + z 2 x y z

Cum (140) se verifică cu egal pentru a = b = c, ı̂n (?) ne trebuie egalitate pentru
x = y = z ceea ce ı̂nseamnă că α + β + γ = 16 . Pentru z = y inegalitatea devine
x α β+γ x 1
2 2
 + şi din 2 2

3x + 3y x y x +y 2y
4.4. SPARGERI MUNCITOREŞTI 53

deducem că α = 0 şi β + γ = 16 . Pentru z = x, (?) devine


x γ β
2 2
 + ⇔ x2 y  4γx2 y + 2γy 3 + 4βx3 + 2βxy 2 ⇔
4x + 2y x y   
3 1 2 2 1
4βx − + 4β x y + 2βxy + − 2β y 3  0 ⇔
3 3
   
2 1 1
(x − y) 4βx − xy + 2β − y 2  0.
3 3
Ne trebuie un al doilea factor x − y şi atunci impunem condiţia
1 1 1
4β − + 2β − = 0 ⇔ β = .
3 3 9
Ne rămâne de testat valabilitatea inegalităţii
 
x 1 2 1
 + , x, y, z > 0
3x2 + 2y 2 + z 2 18 y z
Aceasta se reduce la
18xyz  (y + 2z)(3x2 + 2y 2 + z 2 ) ⇔ 3x2 y + 6x2 z + 2y 3 + 2z 3 + 4y 2 z + yz 2  18xyz.
Justificarea acestei inegalităţi o putem obţine cu inegalitatea mediilor prin
3x2 y + 6x2 z + 2y 3 + 2z 3 + 4y 2 z + yz 2

 18
18
(x2 y)3 (x2 z)6 (y 3 )2 (z 3 )2 (y 2 z)4 yz 2 = xyz.

Sumând inegalităţile obţinute aplicând inegalitatea dedusă tripletelor (a, b, c), (b, c, a)
şi (c, a, b) avem (140) care se verifică cu egal pentru a = b = c.
Pentru inegalitatea
 
x1 x2 xn 1 1 1 1
(141) + + ... + 2  + + ... + ,
x21 + x2 x3 x22 + x3 x4 xn + x1 x2 2 x1 x2 xn
x1 , x2 , ..., xn > 0, n  4,

avem nevoie de o inegalitate de genul


a α β γ
(?) 2
 + + , a, b, c > 0.
a + bc a b c

Este nevoie de α + β + γ = 12 pentru a avea egalitate când a = b = c şi de β = γ pentru


simetrie ı̂n b şi c. Pentru c = a inegalitatea (?) ia forma
1 α+γ β
 +
a+b a b
şi este verificată pentru α = β = γ = 14 . Deci e posibil să avem
 
a 1 1 1
(142)  + , a, b, c > 0.
a2 + bc 4 b c
Această inegalitate devine succesiv
4abc  (b + c)(a2 + bc) ⇔ a2 b + a2 c + b2 c + bc2 − abc  0 ⇔ b(a − c)2 + c(b − c)2  0,
este adevărată şi se verifică cu egal pentru a = b = c. Aplicând acum (142) tripletelor
(x1 , x2 , x3 ), (x2 , x3 , x4 ),..., (xn , x1 , x2 ) şi adunând inegalităţile obţinute, căpătăm (141) care
se verifică cu egal pentru x1 = x2 = ... = xn .
54 CAPITOLUL 4. SPARGEREA

Această metodă ne permite să obţinem, practic cu aceeaşi demonstraţie, şi alte ine-
galităţi similare celei iniţiale. Astfel, tot cu (142) putem sparge şi inegalitatea
 
a1 a2 an 1 1 1 1
(143) + + ... +  + + ... + ,
a21 + a2 a4 a22 + a3 a5 a2n + a1 a3 2 a1 a2 an
a1 , a2 , ..., an > 0, n  4,

ca şi inegalitatea
 
a1 a2 an 1 1 1 1
(144) + + ... + 2  + + ... + ,
a21 + an a2 a22 + a1 a3 an + an−1 a1 2 a1 a2 an
a1 , a2 , ..., an > 0, n  4.

Cu această metodă putem sparge dubla inegalitate


 3 
a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2 a b3 c3
(128) 2(a + b + c)  + + 2 + + ,
c a b bc ca ab
a, b, c > 0,

chiar fără a o desface ı̂n (129) şi (130). Prima inegalitate se sparge cu ajutorul inegalităţii
x2 + y 2
2x + 2y − 2z  , x, y, z > 0,
z
2 2
echivalentă cu (x−z) +(y−z)  0, iar a doua inegalitate se sparge cu ajutorul inegalităţii
x2 + y 2 x3 y3
 + , x, y, z > 0,
z yz zx
echivalentă cu x3 y + xy 3  x4 + y 4 ⇔ 0  (x − y)2 (x2 + xy + y 2 ).
Acest tip de spargere are asemănări evidente cu ”spargerea cu medii”. Deosebirea
constă ı̂n faptul că, ı̂n cazul acestui gen de spargere nu mai avem ”ı̂n spate” o inegalitate
la care să facem apel, pe care s-o chemăm ı̂n ajutor, ceea ce ı̂nseamnă că volumul de
calcul necesar spargerii s-ar putea să fie considerabil. Acesta este motivul care ne-a făcut
să numim aceste spargeri ”muncitoreşti”. Oricum, pentru multe din inegalităţile din
această secţiune, ”spargerile muncitoreşti” constituie cea mai bună terapie.

4.5 Spargeri după perechile de indici

Să căutăm o demonstraţie prin spargere a inegalităţii


n n n n
   y  −y
(145) axi a−x
i  ai ai ,
i=1 i=1 i=1 i=1
0  x < y, a1 , a2 , ..., an > 0, n  2.
(M.O. Drimbe)

E uşor de constatat că termenii din cei doi membri care folosesc un singur indice i ∈
{1, 2, . . ., n} se reduc. Să fixăm i, j ∈ {1, 2, ..., n}, i = j şi să vedem dacă nu cumva are
loc inegalitatea dintre termenii ce folosesc aceşti indici din cei doi membri. Testăm deci
inegalitatea
 x  x  y  y
x −x −x x y −y −y y ai aj ai aj
ai aj + ai aj  ai aj + ai aj ⇔ +  + .
aj ai aj ai
4.5. SPARGERI DUPĂ PERECHILE DE INDICI 55


x
ai y
Notând aj = a şi = p > 1 această inegalitate devine
x
1 1   
a +  ap + p ⇔ a2p + 1 − ap+1 − ap−1  0 ⇔ ap+1 − 1 ap−1 − 1  0,
a a
este adevărată, şi se verifică cu egal când a = 1 ⇔ ai = aj . Inegalitatea (145) este astfel
demonstrată, ea verificându-se cu egal când a1 = a2 = ... = an .
O demonstraţie prin spargere după perechile de indici avem şi pentru inegalitatea
CBS. n 2 n n
  
(15) ai b i  a2i b2i ,
i=1 i=1 i=1
a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.

Termenii care folosesc doar un indice i ∈ {1, 2, ..., n} sunt aceeaşi ı̂n cei doi membri,
adică a2i b2i , şi se reduc iar termenii care folosesc doar pe i, j ∈ {1, 2, ..., n}, i = j sunt
2ai bi aj bj ı̂n primul membru şi a2i b2j + a2j b2i ı̂n al doilea membru şi avem
2ai bi aj bj  a2i b2j + a2j b2i ⇔ 0  (ai bj − aj bi )2 .
Încercăm o astfel de spargere pentru inegalităţile
n 2 n n
  
(146) ai bi  a1+x
i b1−x
i a1−x
i b1+x
i 
i=1 i=1 i=1

n 
n n 
n
a1+y
i b1−y
i a1−y
i b1+y
i  a2i b2i ,
i=1 i=1 i=1 i=1

0 < x < y < 1, a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn > 0, n  2.


(D.K. Callebaut)

Termenii care folosesc un singur indice i ∈ {1, 2, ..., n} nu contează deoarece ei sunt
peste tot a2i b2i şi se reduc. Fixăm i, j ∈ {1, 2, ..., n}, i = j şi testăm valabilitatea şirului de
inegalităţi
2ai bi aj bj  a1+x
i b1−x
i a1−x
j b1+x
j + a1+x
j b1−x
j a1−x
i b1+x
i 

a1+y
i b1−y
i a1−y
j b1+y
j + a1+y
j b1−y
j a1−y
i b1+y
i  a2i b2j + a2j b2i ⇔
       
ai bj x aj bi x ai b j y aj bi y ai bj a j bi
2 +  +  + .
aj b i ai b j aj b i ai b j aj bi ai bj

(ai bj )
Notând = a şi f (t) = at + a1t , t ∈ [0, 1], avem de arătat că f (0)  f (x) 
(aj bi )
f (y)  f (1) pentru 0 < x < y < 1, adică avem de arătat că f este crescătoare pe [0,1]. Fie
u, v ∈ [0, 1], u < v. Avem
f (u)  f (v) ⇔ au + a−u  av + a−v ⇔
  
a2v + 1 − au+v − au−v  0 ⇔ av+u − 1 av−u − 1  0.

Inegalitatea este adevărată deoarece avem


av+u − 1 ? 0 ⇔ av+u ? 1 ⇔ a ?1 ⇔ av−u ? 1 ⇔ av−u − 1 ? 0
56 CAPITOLUL 4. SPARGEREA

a
şi se verifică cu egal pentru a = 1 ⇔ abii = bjj . Deci inegalităţile din (146) sunt adevărate
şi se verifică cu egal când n-uplele (a1 , a2 , ..., an ) şi (b1 , b2 , ..., bn ) sunt proporţionale.
De remarcat că ı̂n (146) avem o rafinare a inegalităţii CBS.
Ultima porţie de astfel de spargeri o servim ı̂n cazul inegalităţii CBS ı̂ntre numere
complexe
 2 ⎛ ⎞⎛ ⎞
 n 
   n  n
(77)  aj bj   ⎝ |aj |2 ⎠ ⎝ |bj |2 ⎠ ,

 j=1  j=1 j=1
a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ C, n  2.

Pentru ı̂nceput punem expresia din membrul stâng sub forma


 2 ⎛ ⎞⎛ ⎞ ⎛ ⎞⎛ ⎞
     
 n  n n n n
 aj bj  = ⎝ aj bj ⎠ ⎝ aj b j ⎠ = ⎝ aj bj ⎠ ⎝ āj b̄j ⎠ .

 j=1  j=1 j=1 j=1 j=1

Fie h ∈ {1, 2, ..., n}. Termenii din cei doi membri care folosesc doar pe h sunt ah bh āh b̄h
şi respectiv |ah |2 |bh |2 şi se reduc. Fie h, k ∈ {1, 2, ..., n}, h = k. Termenii care folosesc
pe h şi k din primul membru formează expresia ah bh āk b̄k + āh b̄h ak bk care este un număr
real fiind suma a două numere complexe conjugate. Termenii care folosesc pe h şi k din
al doilea membru formează suma |ah |2 |bk |2 + |ak |2 |bh |2 . Avem
ah bh āk b̄k + āh b̄h ak bk  |ah |2 |bk |2 + |ak |2 |bh |2 ⇔
0  ah āh bk b̄k + ak āk bh b̄h − ah bh āk b̄k − āh b̄h ak bk ⇔
 
0  ah b̄k − ak b̄h (āh bk − āk bh ) ⇔
 
 2
0  ah b̄k − ak b̄h ah b̄k − ak b̄h ⇔ 0  ah b̄k − ak b̄h  .

Demonstraţia prin spargere a reuşit. Avem egalitate când pentru orice h, k ∈ {1, 2, ..., n},
 
h = k avem ah b̄k − ak b̄h  = 0 ceea ce ı̂nseamnă că n-uplele (a1 , a2 , ..., an ) şi (b̄1 , b̄2 , ..., b̄n )
sunt proporţionale.
Să spunem ı̂n finalul acestei secţiuni că acest spargerea de acest tip poate fi ı̂ncercată
doar pentru inegalităţile ı̂n care sunt comparate produse de sume.

4.6 Spargeri ”necatalogate”

Pentru inegalitatea
(147) (2a2 + b2 + c2 )(2b2 + c2 + a2 )(2c2 + a2 + b2 )  (a + b)2 (b + c)2 (c + a)2 ,
a, b, c > 0,

se poate ghici spargerea dată de


2a2 + b2 + c2  (a + b)(a + c) ⇔ a2 + b2 + c2  ab + bc + ca,
dar această inegalitate se poate obţine şi ”pe ı̂ntuneric”
1 1
2a2 + b2 + c2 = (a2 + b2 ) + (a2 + c2 )  (a + b)2 + (a + c)2  (a + b)(a + c),
2 2
4.6. SPARGERI ”NECATALOGATE” 57

ultima inegalitate fiind obţinută cu inegalitatea mediilor. Avem egalitate pentru a = b =


c.
Aceeaşi strategie se aplică cu succes şi ı̂n cazul inegalităţii
27
(148) (3a3 + 2b3 + c3 )(3b3 + 2c3 + a3 )(3c3 + 2a3 + b3 )  (a + b)3 (b + c)3 (c + a)3 ,
64
a, b, c > 0.

Într-adevăr
1 3
3a3 + 2b3 + c3 = 2(a3 + b3 ) + (a3 + c3 )  [2(a + b)3 + (a + c)3 ]  (a + b)2 (a + c),
4 4
Am folosit inegalitatea x3 + y 3  14 (x + y)3 , x, y > 0 şi inegalitatea mediilor.
Pentru a sparge mai uşor inegalitatea
(149) (a + b − c)4 + (b + c − a)4 + (c + a − b)4  a4 + b4 + c4 , a, b, c ∈ R,
facem substituţiile b + c − a = x, c + a − b = y, a + b − c = z. Obţinem a = (y+z)
2 ,b=
(z+x)
2 ,
(x+y)
c = 2 şi inegalitatea devine
     
4 4 4 x+y 4 y+z 4 z+x 4
x +y +z  + + , x, y, z ∈ R
2 2 2
care se sparge ı̂n
     
x4 + y 4 x + y 4 y4 + z4 y + z 4 z 4 + x4 z+x 4
 ,  ,  .
2 2 2 2 2 2
Justificarea inegalităţilor din spargere o avem ı̂n
 2 2  
x4 + y 4 x + y2 x+y 4
  .
2 2 2
Inegalitatea (149) se verifică cu egal pentru a = b = c.
Să remarcăm că nişte substituţii bine alese pot uneori banaliza pur şi simplu o inegal-
itate.
După ce punem inegalitatea

x y z 3 3
(150) + +  ,
1 − x2 1 − y 2 1 − z 2 2
unde x2 + y 2 + z 2 = 1, x, y, z > 0,
(V.E. Matizen)

sub forma √
x y z 3 3 2
+ +  (x + y 2 + z 2 ),
1 − x2 1 − y 2 1 − z 2 2
e normal să testăm valabilitatea spargerii ı̂n

x 3 3 2
 x şi analoagele.
1 − x2 2
Reducem mai uşor această inegalitate dacă ne este cunoscut un caz de egalitate. Sime-
tria din (150) ne ı̂ncurajează să credem că egalul se atinge când x = y = z. inând seama
şi de condiţie, constatăm că pentru x = y = z = √13 inegalitatea (150) se verifică cu egal.
58 CAPITOLUL 4. SPARGEREA

Cum inegalitatea a cărei valabilitate o testăm devine egalitate pentru x = √1 , să punem
√ 3
x 3 = t. Inegalitatea devine
1 3t
t2
 ⇔ t3 − 3t + 2  0 ⇔ (t − 1)2 (t + 2)  0
1− 3 2
şi se dovedeşte adevărată.
Pentru
2 2 2
(151) 2a + 2b + 2c  2ab + 2bc + 2ca , a, b, c ∈ R,
este firesc să ı̂ncercăm spargerea
2 2 b2 c2 c2 a2
2a + 2b ab 2 + 2 bc 2 + 2
2 , 2 ,  2ca .
2 2 2
Avem 2
2a + 2b
2  a2 +b2
 2a2 2b2 = 2 2  2ab .
2
Inegalitatea (151) se verifică cu egal pentru a = b = c.
Pentru a demonstra mai uşor inegalitatea
ai a1 + a2 + ... + an ai
(152) min   max ,
1in bi b1 + b2 + ... + bn 1in bi
a1 , a2 , ..., an ∈ R, b1 , b2 , ..., bn > 0, n  2,
(Cauchy)
ai
să notăm cu m şi M minimul respectiv maximul din enunţ. Evident că m  bi  M,
pentru orice i ∈ {1, 2, ..., m}.
După ce punem dubla inegalitate de demonstrat sub forma
m(b1 + b2 + ... + bn )  a1 + a2 + ... + an  M (b1 + b2 + ... + bn )
o spargem ı̂n
ai
mbi  ai  M bi ⇔ m   M, i ∈ {1, 2, ..., n}.
bi

Cele două inegalităţi din (152) sunt verificate cu egal simultan şi anume când n-uplele
(a1 , a2 , ..., an ) şi (b1 , b2 , ..., bn ) sunt proporţionale.
În mod asemănător ı̂ncercăm să spargem inegalitatea
n
x2i  yi2  (xi + yi )2
n n
(153) +  ,
ai bi ai + b i
i=1 i=1 i−1
x1 , x2 , ..., xn , y1 , y2 , ..., yn ∈ R, a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn > 0, n  2,

ı̂n inegalităţile
 2 
x2i yi2 (xi + yi )2 xi yi2
+  ⇔ (ai + bi ) +  (xi + yi )2 , i ∈ {1, 2, ..., n}.
ai bi a i + bi ai bi
Valabilitatea acestor inegalităţi se deduce din inegalitatea CBS. Avem egalitate când
xi
ai = ybii , pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n}.
4.6. SPARGERI ”NECATALOGATE” 59

Aceeaşi idee ı̂n cazul inegalităţii


n 
n 
n
(154) a2i + mM b2i  (m + M ) ai bi ,
i=1 i=1 i=1
ai
unde m  bi  M , pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n},
m, M, a1 , a2 , ..., an ∈ R, b1 , b2 , ..., bn ∈ R∗ ,n  2
(J.B. Diaz şi F.T. Metcalf)

ne conduce la ı̂ncercarea  
ai 2 ai
a2i + mM b2i  (m + M )ai bi ⇔ − (m + M ) + mM  0 ⇔
b bi
  i 
ai ai
−m − M  0,
bi bi
pentru fiecare i ∈ {1, 2, ..., n}, care este o ı̂ncercare reuşită. În (154) avem egalitate când,
pentru fiecare i ∈ {1, 2, ..., n} avem abii ∈ {m, M }.
De remarcat că, ı̂n varianta ı̂n care numerele care apar ı̂n această inegalitate sunt poz-
itive, putem obţine din ea inegalitatea Polya-Szegö, adică (75), aceasta deoarece
 n n
 n n  
a2 + mM
i b2  2!mM i a2 b2 i i
i=1 i=1 i=1 i=1
iar inegalitatea 

n 
n 
n
(m + M ) ai bi  2!mM a2i b2i
i=1 i=1 i=1

este echivalentă cu (75) deoarece ı̂n condiţiile din acea inegalitate, m = a


B şi M = A
b.
O frumoasă demonstraţie prin spargere avem pentru
    
a1 a2 an
(155) 1+ 1+ ... 1 + 
aσ(1) aσ(2) aσ(n)
    
1 1 1
a1 + a2 + ... an + ,
a1 a2 an
unde σ este o permutare de ordin n, a1 , a2 , ..., an > 0, n  2.
(Dan Seclăman)

După ce ı̂nmulţim cu a1 a2 ...an = aσ(1) aσ(2) ...aσ(n) pentru a elimina numitorii, obţinem
inegalitatea echivalentă
(a1 + aσ(1) )(a2 + aσ(2) ) ... (an + aσ(n) )  (a21 + 1)(a22 + 1) ... (a2n + 1).
Cum (a + b)2  (1 + a2 )(1 + b2 ), a, b > 0, inegalitate verificată cu egal când ab = 1,
multiplicând inegalităţile
(ai + aσ(i) )2  (a2i + 1)(a2σ(i) + 1), i ∈ {1, 2, ..., n}
şi ţinând seama că
(a2σ(1) + 1)(a2σ(2) + 1) ... (a2σ(n) + 1) = (a21 + 1)(a22 + 1) ... (a2n + 1)
60 CAPITOLUL 4. SPARGEREA

obţinem inegalitatea de demonstrat ı̂ntr-o formă echivalentă.


Dacă inegalitatea
(156) (1 + a1 )2 (1 + a2 )3 ... (1 + an )n+1  (n + 1)n+1 a1 a2 ... an ,
a1 , a2 , ..., an > 0, n  2,

poate fi spartă, atunci inegalităţile din spargere trebuie să fie de forma



(1 + ak )k+1  Ak ak ⇔ 1 + ak  k+1 Ak ak , k ∈ {1, 2, ..., n}
Această formă pare să ne sugereze folosirea inegalităţii mediilor pentru k + 1 numere.
Punem atunci
⎡ ⎤k+1
 k+1  k
1 1 (k + 1)k+1
 ⎣(k + 1) ak ⎦
k+1
(1 + ak )k+1 = k + ak = ak .
k k kk

Multiplicând acum aceste inegalităţi obţinem


22 33 44 (n + 1)n+1
(1 + a1 )2 (1 + a2 )3 ... (1 + an )n+1  1 a1 2 a2 3 a3 ... an =
1 2 3 nn
(n + 1)n+1 a1 a2 ... an ,
adică (156). Egalitatea se obţine pentru ak = k1 , pentru orice k ∈ {1, 2, ..., n}.
Cel mai dificil exemplu de spargere ı̂l avem probabil ı̂n cazul şirului de inegalităţi
(157) P1  P2  ...  Pn ,
1
" (nk)
unde Pk = k1 (ai1 + ai2 + ... + aik ) ,
1i1 <i2 <...<ik n

a1 , a2 , ..., an > 0, n  2.
(M.O. Drimbe)

Fie un k ∈ {1, 2, ..., n − 1}. Să arătăm că Pk  Pk+1 . Înmulţind cu k + 1 şi ridicând
 
ambii membri la puterea nk , cum
 n 
n! k!(n − k)! n−k
 n =
k+1
= ,
k
(k + 1)!(n − k − 1)! n! k+1
căpătăm inegalitatea echivalentă
⎡ ⎤ n−k
 ( n ) #
k+1
k+1 k+1
⎣ ⎦
(ai1 + ai2 + ... + aik ) 
k
1i1 <i2 <..<ik n
#  
ai1 + ai2 + ... + aik+1 .
1i1 <i2 <...<ik+1 n

Avem, folosind inegalitatea mediilor,


1
ai1 + ai2 + ... + aik+1 = [(ai1 + ai2 + ... + aik )+
k
(ai1 + ai2 + ... + aik−1 + aik+1 ) + ... + (ai2 + ai3 + ... + aik+1 )] 
k+1
[(ai1 + ai2 + ... + aik )(ai1 + ai2 + ... + aik−1 + aik+1 ) ...
k
4.6. SPARGERI ”NECATALOGATE” 61

1
(ai2 + ai3 + ... + aik+1 )] (k+1) ,
inegalitate verificată cu egal pentru ai1 = ai2 = ... = aik+1 . Atunci
#
(ai1 + ai2 + ... + aik+1 ) 
1i1 <i2 <...<ik+1 n
#
[ (ai1 + ai2 + ... + aik )(ai1 + ... + aik−1 + aik+1 ) ...
1i1 <i2 <...<ik+1 n
1
(ai2 + ai3 + ... + aik+1 )] k+1 .

În produsul dintre parantezele pătrate, fiecare factor aj1 + aj2 + ... + ajk apare de atâtea
ori câte submulţimi I = {i1 , i2 , ..., ik+1 } ⊂ {1, 2, ..., n}există, cu proprietatea {j1 , j2 , ..., jk } ⊂
I, adică de n − k ori. Acest produs se poate scrie atunci
#
(ai1 + ai2 + ... + aik )k
1i1 <i2 <...<ik n
iar inegalitatea demonstrată devine inegalitatea la care a fost redusă inegalitatea Pk 
Pk+1 . Ne-a mai rămas de observat că egalul se atinge când a1 = a2 = ... = an .
De remarcat că P1 şi Pn sunt media geometrică şi respectiv media aritmetică a nu-
merelor a1 , a2 , ..., an ceea ce ı̂nseamnă că inegalităţile (157) constituie o rafinare a ine-
galităţii mediilor.
Încheiem capitolul cu o elegantă demonstraţie a inegalităţii CBS pentru numere com-
plexe
 2 ⎛ ⎞⎛ ⎞
   
 n
 n n
(71)  aj bj   ⎝ |aj |2 ⎠ ⎝ |bj |2 ⎠ ,

 j=1  j=1 j=1
a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ C, n  2.

Să vedem ce formă capătă această inegalitate dacă folosim forma trigonometrică a
numerelor complexe. Pentru fiecare j ∈ {1, 2, ..., n} să punem
aj = Aj (cos αj + i sin αj ), bj = Bj (cos βj + i sin βj ), Aj , Bj  0, αj , βj ∈ [0, 2π).
Atunci aj bj = Aj Bj (cos(αj + βj ) + i sin(αj + βj )) şi notând αj + βj = tj avem
 2  2
 n   n 
   n

 a b  =  A B cos t + i A B sin t  =
 j j   j j j j j j 
 j=1   j=1 j=1 
⎛ ⎞2 ⎛ ⎞2
 n 
n
⎝ Aj Bj cos tj ⎠ + ⎝ Aj Bj sin tj ⎠ .
j=1 j=1

Inegalitatea devine
⎛ ⎞2 ⎛ ⎞2 ⎛ ⎞⎛ ⎞
n n 
n n
⎝ Aj Bj cos tj ⎠ + ⎝ Aj Bj sin tj ⎠  ⎝ A2j ⎠ ⎝ Bj2 ⎠
j=1 j=1 j=1 j=1
62 CAPITOLUL 4. SPARGEREA

şi o spargem ı̂n


⎛ ⎞2 ⎛ ⎞⎛ ⎞

n 
n 2
 2
⎝ Aj Bj cos tj ⎠  ⎝ A2j ⎠ ⎝ Bj2 cos tj ⎠
j=1 j=1 j=1
şi
⎛ ⎞2 ⎛ ⎞⎛ ⎞
n 
n n
⎝ Aj Bj sin tj ⎠  ⎝ A2j ⎠ ⎝ Bj2 sin2 tj ⎠ ,
j=1 j=1 j=1

inegalităţi adevărate conform inegalităţii CBS şi din care (77) se obţine prin sumare.
Pentru a avea egalitate ı̂n (77) e nevoie de egalitate ı̂n fiecare din inegalităţile sparg-
erii, adică e nevoie ca n-upla (A1 , A2 , ..., An ) să fie proporţională cu fiecare din n-uplele
(B1 cos t1 , B2 cos t2 , ..., Bn cos tn ) şi (B1 sin t1 , B2 sin t2 , ..., Bn sin tn ). Aceasta ı̂nseamnă, ı̂n
cazul nebanal ı̂n care nu toţi B j sunt zero, că există λ , μ ∈ R astfel ı̂ncât, pentru fiecare
j ∈ {1, 2, ..., n} să avem
Bj cos tj = λ Aj , Bj sin tj = μ Aj ⇔ Bj (cos tj + i sin tj ) = (λ + iμ)Aj ⇔
Bj (cos(αj + βj ) + i sin(αj + βj )) = (λ + iμ)Aj ⇔
Bj (cos βj + i sin βj ) = (λ + iμ)Aj (cos αj − i sin αj ) ⇔
bj = (λ + iμ)āj ⇔ b̄j = (λ − iμ)aj .

Cu alte cuvinte, avem egalitate ı̂n (77) când n-uplele (a1 , a2 , ..., an ) şi (b̄1 , b̄2 , ..., b̄n ) sunt
proporţionale.
Această demonstraţie este poate ”cea mai naturală” dintre demonstraţiile date până
acum inegalităţii (77).

4.7 Concluzii şi teme

În finalul acestui capitol să observăm că spargerea se dovedeşte o metodă mult mai tare
decât metodele anterioare. Colaborând cu violarea simetriei această metodă va câştiga şi
ı̂n flexibilitate. Să nu uităm schemele de spargere puse ı̂n evidenţă ı̂n acest capitol.

4.7.1 Tema 9.

Demonstraţi prin spargere inegalităţile următoare:

a+b b+c c+a 1 1 1


(158) + +  + + , a, b, c > 0.
a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2 a b c
1 1 1 1 1 1
(159) + +  + + , a, b, c > 0.
a+b b+c c+a 2a 2b 2c
ab + bc + ca bc + cd + db cd + da + ac da + ab + bd 1 1 1 1
(160) 3 3 3
+ 3 3 3
+ 3 3 3
+ 3 3 3
 + + + ,
a +b +c b +c +d c +d +a d +a +b a b c d
4.7. CONCLUZII ŞI TEME 63

a, b, c, d > 0.
   
1 1 1 1 1 1
(161) (a2 + b2 + c2 ) 2
+ 2+ 2  (a + b + c) + + , a, b, c > 0.
a b c a b c

(162) (a + b + c)(ab + bc + ca)  9abc, a, b, c > 0.


 
b c
a

(163) a+ b+ c+  8, a, b, c > 0.
ca ab bc

(164) (1 + a1 )(1 + a2 ) ... (1 + an )  2n ,


unde a1 a2 ...an = 1 , a1 , a2 , ..., an > 0 , n  2.
   √
(165) a(b + c) + b(c + a) + c(a + b)  2(a + b + c), a, b, c > 0.


n

n
(166) abn−1 + ban−1  a + b, a, b > 0, n  2.
(Eva Iakubinyi)
(x3 + y 3 )(y 3 + z 3 )(z 3 + x3 ) (x + y)(y + z)(z + x)
(167)  , x, y, z > 0.
x3 y 3 z 3 xyz
(Mugurel Sörös)
1 1 1 1
(168) + 2 + 2  ,
a2 2 2 2
+ b + ab b + c + bc c + a + ca abc
unde a + b + c = 3 , a, b, c > 0.
(Niculae Solomon)

3

3 √ (a + b + c)
(169) ab + bc + 3
ca  1 + 2 , a, b, c > 0.
3

ab bc ca 3
(170) + +  , a, b, c > 0.
(a + c)(b + c) (b + a)(c + a) (c + b)(c + a) 2
a2 + bc b2 + ca c2 + ab
(33) + +  a + b + c, a, b, c > 0.
b+c c+a a+b
  √ 2 √ √
√ 1 1 1 a + ab + b2 b2 + bc + c2 c2 + ca + a2
(171) 3 + +  + + ,
a b c ab bc ca
a, b, c > 0.
(Marius Stănean)
1 + a + a2 + ... + an a + a2 + a3 + ... + an−1
(172)  , a > 0, n  2.
n+1 n−1

(173) (1 − a + a2 )(1 − b + b2 )(1 − c + c2 )  abc, a, b, c ∈ R.


(Ştefan Smarandache)
64 CAPITOLUL 4. SPARGEREA

4.7.2 Tema 10.

Folosind spargerile muncitoreşti, demonstraţi inegalităţile:

a21 a22 a2n 1


(174) + + ... +  (a1 + a2 + ... + an ),
a 1 + a2 a 2 + a3 an + a1 2
a1 , a2 , ..., an > 0, n  2.
 
a1 a2 an 1 1 1 1
(175) + + ... + 2  + + ... + ,
a21 + a22 a22 + a23 an + a21 2 a1 a2 an
a1 , a2 , ..., an > 0, n  2.
a b c 1 1 1
(176) + +  + + , a, b, c > 0.
a2 − ab + b2 b2 − bc + c2 c2 − ca + a2 a b c
a2 b2 c2 a+b+c
(177) + +  , a, b, c > 0.
a + 2b + 3c b + 2c + 3a c + 2a + 3b 6

Găsiţi toţi k ∈ R pentru care


(178) a4 + b4 + c4 + abc(a + b + c)  k(ab + bc + ca)2 , pentru orice a, b, c ∈ R.

4.7.3 Tema 11.

Folosiţi spargerile cu medii pentru a demonstra inegalităţile:

a 3 b3 c3 a b c
(179) 3
+ 3+ 3  + + , a, b, c > 0.
b c a b c a
a3 b3 c3 d3 a2 b2 c2 d2
(180) + + +  + + + , a, b, c, d > 0.
b3 c3 d3 a3 bc cd da ab

(181) xn+1 (y + z) + y n+1 (z + x) + z n+1 (x + y)  2xyz(xn−1 + y n−1 + z n−1 ),


x, y, z > 0, n  1.
(Liviu Vlaicu)

Demonstraţi inegalitatea ponderată a mediilor ı̂n cazul ı̂n care ponderile sunt numere
raţionale, folosind inegalitatea mediilor.
65

Capitolul 5

Violarea simetriei

5.1 Cum se violează simetria

Revenind la inegalitatea ”cobai”


(14) a2 + b2 + c2  ab + bc + ca, a, b, c ∈ R,
faptul că expresiile folosite sunt simetrice ı̂n a, b, c, adică nu se schimbă când variabilele
ı̂şi schimbă numele (notaţiile) ı̂ntre ele, ne permite să considerăm că am notat variabilele
astfel ı̂ncât să avem a  b  c. Obţinem astfel o ipoteză suplimentară pe care o putem
folosi ı̂n demonstraţii. Punând acum inegalitatea (14) sub forma echivalentă
(a − b)(a − c) + (b − c)2  0 ,
constatăm că este adevărată şi se verifică cu egal când b = c şi fie a = b, fie a = c, adică
a = b = c. De remarcat că ne era suficientă o “violare mai slabă” decât a  b  c şi anume
a = min(a, b, c) sau a = max(a, b, c).
Până acum am exploatat cât de bine ne-am priceput simetria expresiilor, bineı̂nţeles
când a fost cazul, după principiul “la participare egală (a variabilelor la formarea ine-
galităţii), tratament egal”. Dar iată că tocmai participarea lor egală ne permite o ier-
arhizare convenabilă şi un tratament discriminatoriu. Vom numi acest procedeu violarea simetriei.
În esenţă, dacă o inegalitate este simetrică ı̂n raport cu x1 , x2 , ..., xn , atunci se poate pre-
supune că variabilele au fost notate astfel ı̂ncât să se afle ı̂ntr-o ordine convenabil aleasă.
Următoarea inegalitate datorată lui Schur,
(182) xα (x − y)(x − z) + y α (y − z)(y − x) + z α (z − x)(z − y)  0, x, y, z > 0, α ∈ R,
devine succesiv
xα (x − y)(x − z) + y α (y − z)(y − x) + z α (z − x)(z − x + x − y)  0 ⇔
(x − y) [xα (x − z) − y α (y − z) + z α (z − x)] + z α (z − x)2  0 ,
care se sparge ı̂n
z α (z − x)2  0 şi (x − y) [xα (x − z) − y α (y − z) + z α (z − x)]  0.
66 CAPITOLUL 5. VIOLAREA SIMETRIEI

Prima inegalitate este adevărată şi verificată cu egal pentru z = x. A doua devine
(x − y) [xα (x − z) − y α (y − x + x − z) + z α (z − x)]  0 ⇔
(x − y)(x − z)[xα − y α − z α ] + y α (x − y)2  0
care se sparge şi ea ı̂n
y α (x − y)2  0 şi (x − y)(x − z)[xα − y α − z α ]  0.
Dintre acestea, prima inegalitate este adevărată şi verificată cu egal pentru x = y .
A venit momentul să considerăm o ordine ı̂ntre x, y şi z lucru posibil deoarece (182) este
simetrică ı̂n raport cu aceste variabile. Vom considera că y  x  z. Avem (x−y)(x−z) 
0. Pentru α > 0 se obţine xα  z α şi atunci xα − y α − z α < 0. Pentru α < 0 se obţine
xα  y α şi din nou xα − y α − z α < 0. În sfârşit, pentru α = 0, xα − y α − z α = −1. Deci,
indiferent de caz, avem
(x − y)(x − z)[xα − y α − z α ]  0,
inegalitate care se verifică cu egal pentru x = y sau x = z. Demonstraţia inegalităţii (182)
se ı̂ncheie observând că pentru egalitate avem nevoie de x = y = z .
Presupunerea z  x  y ne conducea la acelaşi rezultat. Aceasta ı̂nseamnă că era
suficient să presupunem că xeste ı̂ntre yşi z.
O demonstraţie asemănătoare suportă şi inegalitatea
(183) a(x − y)(x − z) + b(y − z)(y − x) + c(z − x)(z − y)  0
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi, x, y, z ∈ R.

Inegalitatea devine
a(x − y)2 + a(x − y)(y − z) + b(y − z)(y − x) + c(z − y)2 + c(y − x)(z − y)  0 ⇔
a(x − y)2 + c(z − y)2 + (a − b + c)(x − y)(y − z)  0
şi este adevărată când yeste ı̂ntre x şi z, presupunere care se poate face. Egalul este atins
când x = y = z.
Inegalitatea (182) are o generalizare imediată şi anume:
(184) (x − y)(x − z)f (x) + (y − z)(y − x)f (y) + (z − x)(z − y)f (z)  0,
unde f : D ⊂ R → R este o funcţie pozitivă şi monotonă, x, y, z ∈ D.

Demonstraţia inegalităţii (184) se poate face repetând pas cu pas demonstraţia dată
pentru (182) doar că ı̂n loc de xα , y α , z α vor apare acum ı̂n ordine f (x), f (y), f (z). În
cazul ı̂n care f este strict monotonă, inegalitatea se verifică cu egal pentru x = y = z .
Unele ı̂ncercări, eşuate, de spargere simetrică făcute până acum pot avea succes ı̂ntr-o
spargere asimetrică punând la treabă ,,violarea simetriei”. Astfel, pentru inegalitatea
(114) (a2 + b2 − c2 )(b2 + c2 − a2 )(c2 + a2 − b2 )  (a + b − c)2 (b + c − a)2 (c + a − b)2 ,
a, b, c > 0,

ı̂n cazul nebanal a2 < b2 + c2 , b2 < c2 + a2 , c2 < a2 + b2 , am ı̂ncercat o spargere cu


inegalităţi de genul
a2 + b2 − c2  (a + b − c)2 .
5.1. CUM SE VIOLEAZĂ SIMETRIA 67

Constatând că această inegalitate este echivalentă cu (c − a)(c − b)  0, inegalitate


care nu este obligatoriu adevărată, am abandonat ı̂ncercarea de spargere. Acum ı̂nsă,
violând simetria din (114) cu c = min(a, b, c) sau cu c = max(a, b, c) putem accepta această
inegalitate care se verifică cu egal pentru c = a sau pentru c = b. Pentru reuşita spargerii
e nevoie să avem şi
(b2 + c2 − a2 )(c2 + a2 − b2 )  (b + c − a)2 (c + a − b)2 .
Această inegalitate fiind echivalentă cu (a − b)2 (a2 + b2 − c2 )  0 este adevărată şi se
verifică cu egal pentru a = b. Demonstraţia inegalităţii (114) se ı̂ncheie cu analiza cazului
de egalitate care este a = b = c.
Şi inegalitatea
(115) a2 (b + c − a) + b2 (c + a − b) + c2 (a + b − c)  3abc,
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi,

poate fi spartă asimetric ı̂n


a2 (b + c − a)  abc şi b2 (c + a − b) + c2 (a + b − c)  2abc.
Prima dintre aceste inegalităţi este echivalentă cu a(a−b)(a−c)  0 şi o putem accepta
după ce violăm simetria din (115) cu a = max(a, b, c) sau cu a = min(a, b, c). A doua
inegalitate este echivalentă cu (b − c)2 (b + c − a)  0 şi este şi ea adevărată. Avem
egalitate ı̂n (115) când a = b = c.
Să reluăm şi inegalitatea
(28) x3 y + y 3 z + z 3 x  xyz(x + y + z), x, y, z > 0.
Am remarcat deja, ı̂n prima demonstraţie prin reducere dată acestei inegalităţi, sime-
tria circulară ı̂n raport cu x, y, z. Această simetrie ne permite să presupunem că vari-
abilele se află ı̂ntr-o anume ordine? Să judecăm. Este evident că putem “roti” numele
variabilelor astfel ı̂ncât x să noteze pe cel mai mic, să zicem, dintre numerele folosite,
deci să avem y  x  z. Dar cum nu putem schimba y şi z ı̂ntre ele fără ca inegali-
tatea să se schimbe, nu putem presupune o ordine ı̂ntre y şi z. Deci putem presupune
x = max(x, y, z) sau x = min(x, y, z) sau x ı̂ntre y şi z, dar nu putem presupune o ordine
ı̂ntre x, y şi z. Bineı̂nţeles că ı̂n locul lui x astfel de presupuneri se pot face despre ysau
despre z. În general, dacă o inegalitate este simetrică circular ı̂n raport cu x1 , x2 , ..., xn
atunci se poate alege un xi pentru care să se considere fie xi = min(x1 , x2 , ..., xn ) fie
xi = max(x1 , x2 , ..., xn )
Revenind la (28) o putem reduce pe aceasta astfel:
x3 y + y 3 z + z 3 x − x2 yz − xy 2 z − xyz 2  0 ⇔
x2 y(x − z) + y 3 z + z 3 x − xy 2 z − xyz 2  0 ⇔
y(x2 − y 2 )(x − z) + y 3 (x − z) + y 3 z + z 3 x − xy 2 z − xyz 2  0 ⇔
y(x + y)(x − y)(x − z) + xy 3 + z 3 x − xy 2 z − xyz 2  0 ⇔
y(x + y)(x − y)(x − z) + x(y 2 − z 2 )(y − z)  0 ⇔
68 CAPITOLUL 5. VIOLAREA SIMETRIEI

y(x + y)(x − y)(x − z) + x(y + z)(y − z)2  0 .

Putem valida această inegalitate deoarece simetria circulară din (28) poate fi violată cu
x = max(x, y, z) sau cu x = min(x, y, z).
Deşi după doar câteva exemple, ne putem da seama că violarea simetriei face din reducere
şi spargere metode mult mai flexibile. Vom vedea ı̂n continuare că şi sfera de aplicabilitate
a acestor metode se măreşte considerabil.

5.2 Inegalităţi cu maxim sau minim

Pentru a simplifica inegalitatea


3  
(185) max (a − b)2 , (b − c)2 , (c − a)2  a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca,
4
a, b, c ∈ R,

violăm simetria ı̂n a, b, c cu presupunerea a  b  c . Inegalitatea devine


3
(a − c)2  a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca ⇔
4
0  a2 + 4b2 + c2 − 4ab + 2ac − 4bc ⇔ 0  (a − 2b + c)2 .

Deci (185) este adevărată şi se verifică cu egal când a, b, c sunt, indiferent ı̂n ce ordine,
ı̂n progresie aritmetică.
Să arătăm că
 
(186) 2 min (a − b)2 , (b − c)2 , (c − a)2  a2 + b2 + c2 , a, b, c ∈ R.
Pentru a putea preciza minimul din membrul stâng al inegalităţii să violăm simetria
ı̂n a, b, c presupunând că b este ı̂ntre a şi c şi mai apropiat de a. Aceasta ı̂nseamnă fie
a  b  c, a − b  b − c fie a  b  c, b − a  c − b. Inegalitatea (186) capătă acum forma
2(a − b)2  a2 + b2 + c2 .
Putem folosi mai comod condiţiile dacă punem a − b = u şi b − c = v. Avem atunci fie
v  u  0, fie 0  u  v. Cum b = c + v şi a = b + u = c + u + v, inegalitatea devine
2u2  (c + u + v)2 + (c + v)2 + c2 ⇔ 0  3c2 + 2(u + 2v)c + 2v 2 + 2uv − u2 .
Apelăm la semnul funcţiei de grad doi f (c) = 3c2 + 2(u + 2v)c + 2v 2 + 2uv − u2 , c ∈ R.
Avem
Δf = 4(u + 2v)2 − 12(v 2 + 2uv − u2 ) = 4(4u2 − 2uv − 2v 2 ) = 8(u − v)(2u + v).
Constatăm că ı̂n fiecare dintre variante ı̂n discuţie, avem Δf  0 şi atunci Δf =
4[(−x1 + x2 + x3 − x4 )2 − (x1 + x2 + x3 + x4 )2 + 4(x1 x2 + x2 x3 + x3 x4 )] = −16[(x1 +
x4 )(x2 + x3 ) − x1 x2 − x2 x3 − x3 x4 ] = −16(x1 x3 + x2 x4 − x2 x3 ) pentru orice c ∈ R. Rămâne
(u + 2v)
de analizat cazul de egalitate. Pentru aceasta trebuie să avem Δf = 0 şi c = −2 ,
6
ceea ce conduce la
u = v, c = −u ⇔ a − b = b − c = −c ⇔ a + c = b = 0.
5.2. INEGALITĂŢI CU MAXIM SAU MINIM 69

Să arătăm că


 
(187) min a(b2 + c2 − a2 ), b(c2 + a2 − b2 ), c(a2 + b2 − c2 )  abc,
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi .
 
Căutăm condiţiile ı̂n care a b2 + c2 − a2 să zicem, este minimul din membrul stâng.
Avem
a(b2 + c2 − a2 )  b(c2 + a2 − b2 ) ⇔ ab(b − a) + c2 (a − b) + b3 − a3  0 ⇔
(b − a)(a2 + 2ab + b2 − c2 )  0 ⇔ (b − a)(a + b − c)(a + b + c)  0 ⇔ a  b

Deci a(b2 + c2 − a2 ) este minimul căutat dacă a = max(a, b, c) presupunere ce se poate


face pe baza simetriei ı̂n a, b, c a inegalităţii (187). Aceasta capătă forma
 
a b2 + c2 − a2  abc ⇔ b2 + c2  a2 + bc.
Considerând a  b  c obţinem b2  a2 şi c2  bc din care se deduce valabilitatea
redusei inegalităţii (187). Egalitatea are loc când a = b = c.
Inegalitatea
 n2
(188) (n − 1)(M − m)  |ai − aj |  (M − m),
4
1i<jn
unde M = max(a1 , a2 , ..., an ), m = min(a1 , a2 , ..., an ),
a1 , a2 , ..., an ∈ R, n  2,

este o inegalitate simetrică ı̂n a1 , a2 , ..., an aşa că putem presupune că a1  a2  ...  an .
Putem simplifica acum suma din enunţ. Aceasta devine
  
n 
j−1
S= |ai − aj | = (ai − aj ) = (ai − aj ) =
1i<jn 1i<jn j=2 i=1

n
(a1 + a2 + ... + aj−1 − (j − 1)aj ) =
j=2

a1 − a2 + a1 + a2 − 2a3 + a1 + a2 + a3 − 3a4 + ...+


a1 + a2 + ... + an−1 − (n − 1)an =
(n − 1)a1 + (n − 3)a2 + (n − 5)a3 + ... + (3 − n)an−1 + (1 − n)an .

Forma coeficienţilor ne sugerează ideea de-a grupa primul termen cu ultimul, al doilea
cu penultimul, etc., ı̂n intenţia de a scrie pe S ca o sumă de termeni nenegativi. Din păcate
apar necazuri “pe la mijloc”, modul ı̂n care se ı̂ncheie grupările depinzând de paritatea
lui n. Un artificiu de calcul ne scapă de această problemă. Avem
S = (n − 1)a1 + (n − 3)a2 + (n − 5)a3 + ... + (5 − n)an−2 + (3 − n)an−1 + (1 − n)an ,
S = (1 − n)an + (3 − n)an−1 + (5 − n)an−2 + ... + (n − 5)a3 + (n − 3)a2 + (n − 1)a1 ,
care adunate dau
2S = (n − 1)(a1 − an ) + (n − 3)(a2 − an−1 ) + (n − 5)(a3 − an−2 ) + ...+
(5 − n)(an−2 − a3 ) + (3 − n)(an−1 − a2 ) + (1 − n)(an − a1 )
70 CAPITOLUL 5. VIOLAREA SIMETRIEI

Cu ordinea considerată avem M = a1 şi m = an . Acum putem trece la demonstrarea


inegalităţilor (118). Prima dintre acestea devine
1
(n − 1)(a1 − an )  [(n − 1)(a1 − an ) + (n − 3)(a2 − an−1 ) + (n − 5)(a3 − an−2 ) + ...+
2
(5 − n)(an−2 − a3 ) + (3 − n)(an−1 − a2 ) + (1 − n)(an − a1 )] ⇔
0  (n − 3)(a2 − an−1 ) + (n − 5)(a3 − an−2 ) + ... + (5 − n)(an−2 − a3 ) + (3 − n)(an−1 − a2 ).

Fiecare termen al sumei din dreapta este de forma a3 + b3 + c3 + 3abc  ab(a + b) +


bc(b + c) + ca(c + a) şi este nenegativ deoarece i < (>)j ⇒ ai  ()aj ceea ce ı̂nseamnă
că inegalitatea este adevărată. Ea se verifică cu egal când
a2 = an−1 , a3 = an−2 , a4 = an−3 , ... , an−1 = a2
Cum a, b, c, ı̂nseamnă că e nevoie ca, eventual după o renumerotare a variabilelor, să
avem a1  a2 = a3 = ... = an−1  an .
A doua inegalitate din (188) capătă forma
(n − 1)(a1 − an ) + (n − 3)(a2 − an−1 ) + (n − 5)(a3 − an−2 ) + ...+
b3 + c3 + 2abc  ab2 + ac2 + b2 c + bc2 .

Este uşor de constatat că pentru 1  i < j  n avem a, b, c > 0 şi atunci 0  ai − aj 
a1 − an . Pentru a putea folosi ı̂nsă aceste inegalităţi este nevoie să analizăm inegalitatea
de demonstrat ı̂n funcţie de paritatea lui n. Pentru n = 2m avem de arătat că
(2m − 1)(a1 − a2m ) + (2m − 3)(a2 − a2m−1 ) + ... + 1(am − am+1 )  m2 (a1 − a2m ).
Inegalitatea este adevărată deoarece
(2m − 1)(a1 − a2m ) + (2m − 3)(a2 − a2m−1 ) + ... + 1(am − am+1 ) 
(2m − 1)(a1 − a2m ) + (2m − 3)(a1 − a2m ) + ... + 1(a1 − a2m ) = m2 (a1 − a2m ).

Egalitatea se obţine când a1 = a2 = ... = am şi am+1 = am+2 = ... = a2m . Pentru
n =2m+ 1 avem de demonstrat că
(2m + 1)2
2m(a1 − a2m+1 ) + (2m − 2)(a2 − a2m ) + ... + 2(am − am+2 )  (a1 − a2m+1 ).
4
Şi această inegalitate este adevărată deoarece
2m(a1 − a2m+1 ) + (2m − 2)(a2 − a2m ) + ... + 2(am − am+2 ) 
2m(a1 − a2m+1 ) + (2m − 2)(a1 − a2m+1 ) + ... + 2(a1 − a2m+1 ) =
[2m + (2m − 2) + (2m − 4) + ... + 2](a1 − a2m+1 ) =
(2m + 1)2
m(m + 1)(a1 − a2m+1 )  (a1 − a2m+1 ).
4

În acest caz egalitatea are loc când a1 = a2 = ... = a2m+1 .


De remarcat că a doua inegalitate din (188) se poate ı̂ntări ı̂nlocuind pe c = min(a, b, c)
 n   n+1 
cu 2 2 .
5.3. CÂTEVA INEGALITĂŢI STRICTE 71

5.3 Câteva inegalităţi stricte

Forma inegalităţii
(189) (x1 + x2 + x3 + x4 + x5 )2  4(x1 x2 + x2 x3 + x3 x4 + x4 x5 + x5 x1 ),
x1 , x2 , x3 , x4 , x5 > 0,
(B.D. Ghinzburg)

ne trimite la principiul trinomului, Putem ı̂ncerca, dar vom fi repede dezamăgiţi. Să
ı̂ncercăm cu semnul trinomului. Punem
f (x5 ) = (x1 + x2 + x3 + x4 + x5 )2 − 4(x1 x2 + x2 x3 + x3 x4 + x4 x5 + x5 x1 ) =
x25 + 2(−x1 + x2 + x3 − x4 )x5 + (x1 + x2 + x3 + x4 )2 − 4(x1 x2 + x2 x3 + x3 x4 ).

Avem
Δf =
 
4 (−x1 + x2 + x3 − x4 )2 − (x1 + x2 + x3 + x4 )2 + 4(x1 x2 + x2 x3 + x3 x4 ) =
−16 [(x1 + x4 )(x2 + x3 ) − x1 x2 − x2 x3 − x3 x4 ] = −16(x1 x3 + x2 x4 − x2 x3 ).

Simetria circulară din (189) ne permite presupunerea x1 = max(x1 , x2 , x3 , x4 , x5 ). Atunci


Δf < 0 ceea ce atrage după sine f (x5 ) > 0 pentru orice x5 ∈ R. De aici valabilitatea ine-
galităţii (189) .
Puteam apela şi la buna şi blânda reducere. După ce punem inegalitatea sub forma
echivalentă
x21 + x22 + x23 + x24 + x25 − 2x1 x2 − 2x2 x3 − 2x3 x4 − 2x4 x5 − 2x5 x1 +
+2x1 x3 + 2x1 x4 + 2x2 x4 + 2x2 x5 + 2x3 x5 > 0,
ı̂ncercăm să restrângem o parte cât mai mare a expresiei din stânga ı̂ntr-un pătrat sau o
sumă de pătrate. O reducere este
(x1 − x2 + x3 − x4 + x5 )2 + 4x1 (x4 − x5 ) + 4x2 x5 > 0
Cu ipoteza x4  x5 , acceptabilă datorită simetriei circulare, validăm această inegali-
tate. O altă reducere folositoare este
(x1 − x2 + x3 )2 + (x4 − x5 )2 + 2x4 (x1 + x2 − x3 ) + 2x5 (x2 + x3 − x1 ) > 0 ,
care are nevoie de presupunerea x2 = max(x1 , x2 , x3 ) .
Pentru a demonstra inegalitatea
x1 x2 xn
(190) + + ... + < n − 1, x1 , x2 , ..., xn > 0 , n  3,
x1 + x2 x2 + x3 xn + x1

ı̂ncercăm spargerea ei ı̂n


x1 x2 xn−2 xn−1 xn
< 1, < 1, ... , < 1, + 1
x1 + x2 x2 + x3 xn−2 + xn−1 xn−1 + xn xn + x1
72 CAPITOLUL 5. VIOLAREA SIMETRIEI

Primele n − 2 inegalităţi sunt evident adevărate iar ultima este adevărată dacă avem
de exemplu
xn−1 xn xn−1 xn
+  + =1
xn−1 + xn xn + x1 xn−1 + xn xn + xn−1
Ne trebuie ca x1  xn−1 presupunere pe care simetria circulară din (190) o suportă.
Inegalităţi simetrice circular avem şi ı̂n
x1 x2 xn
(191) 1 + + ... +  2,
S − x3 S − x4 S − x2
unde S = x1 + x2 + ... + xn , x1 , x2 , ..., xn > 0, n  4.
(George Oboroceanu)

Prima dintre inegalităţi are o demonstraţie destul de simplă. Ea se sparge ı̂n


x1 x1 x2 x2 xn xn
< , < , ... , <
S S − x3 S S − x4 S S − x2
A doua inegalitate din (191) se demonstrează cu spargerea
x1 x2 xn−1 xn
+ + ... +  1, <1
S − x3 S − x4 S − x1 S − x2
A doua inegalitate din spargere are o justificare imediată căci S − x2 este o sumă
de termeni pozitivi printre care se află şi xn . Pentru prima inegalitate ne-ar conveni o
majorare a fiecărei fracţii astfel ı̂ncât toate fracţiile majorate să aibă, dacă e posibil, un
acelaşi numitor. Iar dacă acest numitor este S − xn este şi mai bine, deoarece S − xn
este suma numărătorilor. Ne-ar trebui atunci să avem S − xi  S − xn pentru fiecare
i ∈ {1, 2, ..., n}, ceea ce putem accepta după ce violăm simetria circulară din (191) cu
xn = max(x1 , x2 , ..., xn ).
Avem o inegalitate strictă şi ı̂n
3 a b c
(192)  + + < 2,
2 b+c c+a a+b
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi.

Prima inegalitate ne este cunoscută din (16). Încercăm să spargem a doua inegalitate
ı̂n
a b c
< 1 şi + 1
b+c c+a a+b
aceasta deoarece valabilitatea primei inegalităţi se deduce imediat din inegalitatea tri-
unghiului. A doua inegalitate se reduce la b2 + c2  a2 + bc şi o acceptăm după ce facem
ipoteza nerestrictivă a  b  c .

5.4 Spargeri dure cu violarea simetriei

Se constată că inegalitatea


(193) a3 + b3 + c3 + 3abc  ab(a + b) + bc(b + c) + ca(c + a), a, b, c > 0,
are o formă echivalentă cu cea a inegalităţii (115). Demonstrând această inegalitate vom
arăta de fapt inutilitatea condiţiei ca a, b, c să fie lungimile laturilor unui triunghi, condiţie
5.4. SPARGERI DURE CU VIOLAREA SIMETRIEI 73

existentă ı̂n (115). După o privire atentă asupra expresiilor care compun (193) am putea
observa că a3 + abc − a2 b − a2 c care apare când facem diferenţa dintre expresiile din cei
doi membri, se poate pune sub forma a(a − b)(a − c). Or aceasta este nenegativă dacă
a = min(a, b, c) sau dacă a = max(a, b, c). Oricare dintre aceste presupuneri poate fi
făcută ţinând seama de simetria ı̂n a, b, c existentă ı̂n (193). Deci, ı̂n oricare dintre aceste
ipoteze,
a3 + abc  a2 b + a2 c.

Pentru reuşita unei spargeri avem nevoie de inegalitatea


b3 + c3 + 2abc  ab2 + ac2 + b2 c + bc2
Observăm că pentru b = c această inegalitate se verifică cu egal ceea ce ı̂nseamnă că
diferenţa dintre cei doi membri se divide prin b − −c . Să prelucrăm această diferenţă.
b3 + c3 + 2abc − ab2 − ac2 − b2 c − bc2 = b2 (b − c) + c2 (c − b) + ab(c − b) + ac(b − c) =
(b − c)(b2 − c2 − ab + ac) = (b − c)2 (b + c − a).

Pentru a = min(a, b, c) această expresie este nenegativă, ceea ce ı̂nseamnă că ı̂n această
ipoteză ambele inegalităţi ale spargerii sunt adevărate. Analiza cazului de egalitate se
face destul de uşor, acesta fiind a = b = c.
Să dovedim acum că  
1 1 1 9 1 1 1
(194) + + + 4 + + , a, b, c > 0.
a b c a+b+c a+b b+c c+a
Inegalitatea
1 1 4
+ 
a b a+b
verificată cu egal pentru a = b, ne este deja cunoscută. Pentru reuşita unei spargeri este
suficient să avem
1 9 4 4
+  + ⇔ (a + b + 10c)(b + c)(c + a)  4c(a + b + c)(a + b + 2c)
c a+b+c b+c c+a
⇔ a2 b + ab2 + a2 c + b2 c + 10c3 + 11ac2 + 11bc2 + 12abc 
4a2 c + 4b2 c + 12ac2 + 12bc2 + 8c3 + 8abc ⇔
2c3 − ac2 − bc2 − 3a2 c − 3b2 c + 4abc + a2 b + ab2  0 ⇔
c2 (c − a) + c2 (c − b) − 2c(a − b)2 − a2 (c − b) − b2 (c − a)  0 ⇔
(c + b)(c − a)(c − b) + (c + a)(c − b)(c − a) − 2c(a − b)2  0 ⇔
 
2c (c − a)(c − b) − (a − b)2 + (a + b)(c − a)(c − b)  0.

Pentru c = min(a, b, c) sau c = max(a, b, c) avem (a + b)(c − a)(c − b)  0. Să vedem


dacă există condiţii nerestrictive care să se ı̂ncadreze ı̂n unul din aceste cazuri şi pentru
care să avem (c − a)(c − b)  (a − b)2 . Indiferent de situaţia ı̂n care se află c putem
considera că a  b pentru că inegalitatea la care s-a ajuns este simetrică ı̂n a şi b. Dacă
a  b  c atunci a − c  a − b  0 iar dacă avem şi b − c  a − b adică b  (a+c) 2 atunci
2
(c − a)(c − b) = (a − c)(b − c)  (a − b) . Dacă c  a  b atunci c − b  a − b  0 , iar dacă
74 CAPITOLUL 5. VIOLAREA SIMETRIEI

avem şi c − a  a − b adică a  (b+c)


2 atunci (c − a)(c − b)  (a − b)2 . Putem decide deja
că a doua inegalitate din spargere este adevărată şi iată de ce. Ştim că, datorită simetriei
din (194) putem presupune orice ordine ı̂ntre a, b şi c. Pe de altă parte, dintre cele trei
numere, cel din mijloc poate fi fie superior, fie inferior, fie egal cu media aritmetică a
vecinilor. Dacă acest număr este superior sau egal cu media aritmetică a vecinilor n-
avem decât să considerăm că a  b  c şi având şi b  (a+c) 2 , deducem că inegalitatea
este adevărată. Dacă “mijlociul” este inferior sau egal cu media aritmetică a vecinilor
considerăm că c  a  b. Având şi a  (b+c) 2 , din nou deducem că inegalitatea este
adevărată. Avem egalitate ı̂n (194) când a = b = c.
Spargem asimetric inegalitatea
(195) 27xyz(x + y + z)3  (x + 2y)(x + 2z)(y + 2z)(y + 2x)(z + 2x)(z + 2y),
x, y, z > 0,

ı̂n
3x(x + y + z)  (2x + y)(2x + z) şi
9yz(x + y + z)2  (x + 2y)(x + 2z)(y + 2z)(z + 2y)

Am stricat simetria ı̂n x, y, z conservând simetria ı̂n y şi z şi conservând de asemeni
cazul de egalitate x = y = z. Prima inegalitate devine
0  x2 − xy − xz + yz ⇔ 0  (x − y)(x − z)
şi este adevărată dacă x = max(x, y, z) sau x = min(x, y, z). A doua inegalitate devine
9yz(x2 + 2(y + z)x + (y + z)2 )  (2y 2 + 5yz + 2z 2 )(x2 + 2(y + z)x + 4yz) ⇔
0  (y − z)2 (2x2 + 4(y + z)x − yz).

Această inegalitate, ca şi prima de altfel, este adevărată ı̂n ipoteza nerestrictivă x =
max(x, y, z). Constatăm că x = y = z este unicul caz de egalitate din (195).
Asemănător inegalităţii precedente, spargem inegalitatea
(196) 64abc(2a + b + c)(2b + c + a)(2c + a + b) 
(3a + b)(3a + c)(3b + c)(3b + a)(3c + a)(3c + b), a, b, c > 0,
ı̂n
4a(2a + b + c)  (3a + b)(3a + c) şi
16bc(2b + c + a)(2c + a + b)  (3b + c)(3b + a)(3c + a)(3c + a) .

Prima dintre aceste inegalităţi este echivalentă cu


0  a2 − ab − ac + bc ⇔ 0  (a − b)(a − c)
şi este adevărată pentru a = min(a, b, c) ca şi pentru a = max(a, b, c). A doua inegalitate
devine
16bca2 + 48bc(b + c)a + 16bc(2b2 + 5bc + 2c2 )  (3b2 + 10bc + 3c2 )(a2 + 3(b + c)a + 9bc)
⇔ 0  (b − c)2 (3a2 + 9(b + c)a − 5bc).
5.5. UN CONTRAEXEMPLU ŞI TEME 75

Pentru a = max(a, b, c) această inegalitate este adevărată, ca şi prima inegalitate din
spargere. Avem egalitate ı̂n (196) când a = b = c.
Cu experienţa de la ultimele inegalităţi, pentru
(197) a6 + b6 + c6 + 3a2 b2 c2  2(a3 b3 + b3 c3 + c3 a3 ), a, b, c > 0,
pare firesc să ı̂ncercăm spargerea ı̂n
a6 + a2 b2 c2  a3 b3 + a3 c3 şi b6 + c6 + 2a2 b2 c2  a3 b3 + a3 c3 + 2b3 c3
După câteva tentative, sigur eşuate, de a demonstra aceste inegalităţi cu o ipoteză
acceptabilă asupra variabilelor, trebuie să ne punem ı̂ntrebarea dacă nu cumva spargerea
este greşită. Să o testăm particularizând prin b = c. Cele două inegalităţi devin
a6 + a2 b4  2a3 b3 şi 2b6 + 2a2 b4  2a3 b3 + 2b6
A doua inegalitate este adevărată dacă şi numai dacă a  b dar cu alegerea b = 3 a2
contrazicem prima inegalitate. Trebuie ı̂ncercat altceva. Ne-ar fi convenit ca inegalitatea
cu “bucăţi mai mici” din spargere să arate
a6 + a2 b2 c2  a4 b2 + a4 c2
pentru că aceasta se pune sub forma
a2 (a2 − b2 )(a2 − c2 )  0
şi este adevărată atât pentru a = min(a, b, c) cât şi pentru a = max(a, b, c). Din nefericire
termenii a4 b2 şi a4 c2 nu apar ı̂n membrul drept al inegalităţii. Din fericire ı̂i putem aduna
ı̂n ambii membri. În acest caz a doua inegalitate din spargere devine
b6 + c6 + 2a2 b2 c2 + a4 b2 + a4 c2  2a3 b3 + 2b3 c3 + 2c3 a3 ⇔
(b3 − c3 )2 + a2 b2 (a − b)2 + a2 c2 (a − c)2 − a2 (b2 − c2 )2  0 ⇔
 
(b − c)2 (b2 + bc + c2 )2 − a2 (b + c)2 + a2 b2 (a − b)2 + a2 c2 (a − c)2  0

Pentru a = min(a, b, c) avem b2 + bc + c2 > a(b + c), ceea ce ı̂nseamnă că spargerea a
reuşit. Avem egal ı̂n (197) când a = b = c.

5.5 Un contraexemplu şi teme

Să remarcăm că spargerea cu violarea simetriei s-a potrivit ca o mănuşă inegalităţilor din
secţiunea precedentă. Entuziasmul pe care această metodă l-a putut eventual declanşa,
va fi cu siguranţă diminuat de demonstraţia prin spargere dată inegalităţii
(198) a4 + b4 + c4 + d4 + 2abcd  a2 b2 + a2 c2 + a2 d2 + b2 c2 + b2 d2 + c2 d2 ,
a, b, c, d > 0.
(E. Turkevici)

Această inegalitate se desface ı̂n


a4 + 2abcd  a2 bc + a2 cd + a2 db ⇔
a(a − b)(a − c)(a + 2d) + a(a − c)(a − d)(a + 2b) + a(a − d)(a − b)(a + 2c)  0
76 CAPITOLUL 5. VIOLAREA SIMETRIEI

şi
b4 + c4 + d4 + a2 bc + a2 cd + a2 db  a2 b2 + a2 c2 + a2 d2 + b2 c2 + b2 d2 + c2 d2 ⇔
(b − c)2 [(b + c)2 − a2 ] + (c − d)2 [(c + d)2 − a2 ] + (d − b)2 [(d + b)2 − a2 ]  0

Ambele inegalităţi ale spargerii sunt validate de ipoteza nerestrictivă a = min(a, b, c, d).
Ar mai trebui dat un răspuns la ı̂ntrebarea cum se poate ajunge la o asemenea spargere.
Ei bine, nu prea uşor. Cert devine faptul că nu spargerea cu violarea simetriei este terapia
cea mai potrivită pentru această inegalitate.
Remarcând că violarea simetriei nu este o metodă ı̂n sine ci un auxiliar preţios pentru
reducere şi spargere (deocamdată), să trecem la temă.

5.5.1 Tema 12

Folosiţi violarea simetriei pentru a demonstra inegalităţile:

a b c a b c
(199) + +  + + , a, b, c > 0.
b+c c+a a+b a+b b+c c+a
   
2 2 2 1 1 1 a b c b c a
(200) (a + b + c ) + +  3 + 2 max + + , + + ,
a2 b2 c2 b c a a b c
a, b, c > 0.
(Ioan Dăncilă)
 
1 1 1
(201) (|x − y| + |y − z| + |z − x|) + +  10,
|x − y| |y − z| |z − x|
unde x, y, z ∈ R, x = y = z = x.
(Adrian Boţan)
a1 + a2 + ... + an √ 1 √ √ 2
(202) − n a1 a2 ...an  max ai − aj ,
n n 1i<jn
a1 , a2 , ..., an > 0, n  3.
4 
(203) max(a, b, c) − min(a, b, c)  a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca,
3
a, b, c ∈ R.
77

Capitolul 6

Normarea

6.1 Normarea inegalităţilor omogene

Revenind la inegalitatea
(14) a2 + b2 + c2  ab + bc + ca, a, b, c ∈ R,
să notăm f (a, b, c) =a2 +b2 +c2 −ab−bc−ca. Inegalitatea (14) se scrie atunci f (a, b, c)  0,
a, b, c ∈ R. Pentru că f (ta, tb, tc) = t2 f (a, b, c), spunem că f (a, b, c) este omogenă ı̂n a, b, c
de grad doi. Înseamnă că, pentru orice t = 0, avem
f (a, b, c)  0 ⇔ f (ta, tb, tc)  0.
Deducem că ne putem alege un t = 0 şi să demonstrăm a doua inegalitate ı̂n locul
celei dintâi. Numim acest procedeu normarea inegalităţilor omogene. Pentru inegalitatea
(14) o alegere convenabilă pentru t pare a fi t = a1 . Pentru a o face trebuie să considerăm
separat cazul a = 0, caz ı̂n care (14) devine
b2 + c2  bc ⇔ (b − c)2 + b2 + c2  0 ,
este adevărată şi verificată cu egal pentru b = c = 0 (= a). Pentru a = 0 punem t = a1
şi apoi tb = ab = 1 + x, tc = ac = 1 + y cu x, y ∈ R. De ce am ales 1+x şi 1+y? Ca
şi ı̂n alte situaţii, de folos ne-a fost observarea cazului (unui caz) de egalitate şi anume
a = b = c. Cu substituţiile făcute, redusa inegalităţii (14) va trebui verificată cu egal
pentru x = y = 0 care este o condiţie uşor de urmărit. Deci, avem de arătat că, pentru
orice x, y ∈ R,
f (1, 1 + x, 1 + y)  0 ⇔ 1 + (1 + x)2 + (1 + y)2 − (1 + x) − (1 + x)(1 + y) − (1 + y)  0 ⇔
x2 + y 2 − xy  0 ⇔ (x − y)2 + x2 + y 2  0.

Această inegalitate este adevărată şi se verifică cu egal pentru x = y = 0 adică a = b =


c.
Să punem
f (a, b, c) = a3 + b3 + c3 + 3abc − ab(a + b) − bc(b + c) − ca(c + a)
78 CAPITOLUL 6. NORMAREA

pentru a ne ocupa de
(193) a3 + b3 + c3 + 3abc  ab(a + b) + bc(b + c) + ca(c + a), a, b, c > 0.
Avem f (ta, tb, tc) = t3 f (a, b, c) ceea ce ı̂nseamnă că f (a, b, c) este omogenă de grad
trei. Cum avem de arătat că f (a, b, c)  0 pentru a, b, c > 0, e suficient să arătăm că,
pentru a, b, c > 0 şi pentru un t > 0 convenabil ales, f (ta, tb, tc)  0. Pe de altă parte,
violând simetria lui f (a, b, c) putem presupune că 0 < a  b  c. Să alegem atunci
t = a1 , tb = ab = 1 + x, tc = ac = 1 + y unde 0  x  y. Ca şi mai ı̂nainte, alegerea
substituţiilor a fost inspirată de observaţia că pentru a = b = c inegalitatea (193) se
verifică cu egal şi atunci ı̂n redusa acestei inegalităţi va trebui să avem egalitate pentru
x = y = 0.
Avem
f (a, b, c)  0 ⇔ f (ta, tb, tc)  0 ⇔ f (1, 1 + x, 1 + y)  0 ⇔
1 + (1 + x)3 + (1 + y)3 + 3(1 + x)(1 + y)−
−(1 + x)(2 + x) − (1 + x)(1 + y)(2 + x + y) − (1 + y)(2 + y)  0 ⇔
x3 + y 3 − x2 y − xy 2 + x2 + y 2 − xy  0 ⇔ (x − y)2 (x + y + 1) + xy  0.

Această inegalitate este adevărată şi se verifică cu egal pentru x = y = 0 adică a = b =


c.
Pentru
(28) x3 y + y 3 z + z 3 x  xyz(x + y + z), x, y, z > 0,
avem f (x, y, z) = x3 y + y3z + z3x − xyz(x + y + z) omogenă de grad patru deoarece
f (tx, ty, tz) = t4 f (x, y, z). Dacă pentru un t > 0 convenabil vom demonstra că f (tx, ty, tz) 
0, atunci vom avea şi f (x, y, z)  0. Cum f (x, y, z) este simetrică circular, putem consid-
era că x = min(x, y, z). Să alegem t = x1 , ty = 1 + u, tz = 1 + v unde u, v  0. Avem
f (x, y, z)  0 ⇔ f (tx, ty, tz)  0 ⇔ f (1, 1 + u, 1 + v)  0 ⇔
1 + u + (1 + u)3 (1 + v) + (1 + v)3 − (1 + u)(1 + v)(3 + u + v)  0 ⇔
2u2 + u3 + 2v 2 + v 3 − 2uv + 2u2 v + u3 v − uv 2  0 ⇔
(u − v)2 + (u3 + v 3 − uv 2 ) + u2 + v 2 + 2u2 v + u3 v  0 .

Această inegalitate este adevărată deoarece avem fie u3  uv 2 , fie v 3  uv 2 . Egalul se


atinge când u = v = 0 adică x = y = z.
Deşi după doar trei exemple, putem sesiza că normarea este un procedeu care sim-
plifică, dacă e bine aleasă, calculele ı̂ntr-o demonstraţie axată pe calcul. Pe de altă parte
constatăm că normarea nu este decât un tip special de substituţii. Aceste motive ne de-
termină să nu acordăm, deocamdată, procedeului o atenţie prea mare. Vom găsi, ı̂n alt
cadru, valenţe noi procedeului de normare.
6.2. O FAMILIE DE INEGALITĂŢI 79

6.2 O familie de inegalităţi

Să mai demonstrăm câteva inegalităţi care au şi un oarecare “aer de familie”. În
 
|a2 − b2 | a2 + b 2 a + b
(204)  − , a, b > 0,
2 2 2
1
se poate viola simetria cu a  b şi pe baza omogenităţii de grad unu se poate pune t = b
şi substitui at = ab = x  1. Acum inegalitatea devine
   
x2 − 1 x2 + 1 x + 1 x+1 x2 + 1 x2 − 1
 − ⇔  − ⇔
2 2 2 2 2 2
(x + 1) 2 x +1 x −1  4
2 2 
 + − x − 1 ⇔ 4 x4 − 1  (x − 1)(3x + 1) ⇔
4 2 2
16(x4 − 1)  (x − 1)2 (3x + 1)2 ⇔ (x − 1)(7x3 + 19x2 + 21x + 17)  0.

Valabilitatea acestei inegalităţi o deducem din condiţia x  1. Pentru x = 1, aceasta


ı̂nsemnând a = b, se obţine egalitate.
Pentru 
a2 + b 2 a + b (a − b)2
(205) −  , a, b > 0,
2 2 4(a + b)
să punem b = ax. Obţinem ı̂n loc

1 + x2 1 + x (1 − x)2
−  ,
2 2 4(1 + x)
inegalitate la care se ajungea şi cu normarea t = 1b . Această inegalitate devine

1 + x2 1 + x (1 − x)2 1 + x2 (1 + x)2 (1 − x)4 (1 − x)2
 + ⇔  + 2
+ ⇔
2 2 4(1 + x) 2 4 16(1 + x) 4
(1 − x)4
0
16(1 + x)2

Inegalitatea se verifică cu egal pentru x = 1 adică a = b.


O demonstraţie mai elegantă pentru (205) avem ı̂n
 2
a2 + b 2 a + b a2 +b2
2 − (a+b)
4 1 (a − b)2 (a − b)2
− = =  
2 2 a2 +b2
+ a+b 4 a2 +b2 + a+b 4(a + b)
2 2 2 2

Pentru inegalitatea
(a − b)2 a+b √ (a − b)2
(206)  − ab  , a, b > 0,
8 max(a, b) 2 8 min(a, b)
să considerăm că a  b şi, pentru a scăpa de radical, să punem a = x2 , b = y 2 , x  y > 0.
Inegalităţile (206) devin
(x2 − y 2 )2 x2 + y 2 (x2 − y 2 )2
 − xy  ⇔
8x2 2 8y 2
(x − y)2 (x + y)2 2 (x − y)2 (x + y)2
 (x − y)  .
4x2 4y 2
80 CAPITOLUL 6. NORMAREA

Ambele inegalităţi sunt verificate cu egal pentru x = y ⇔ a = b. În rest ambele sunt
echivalente cu x  y.
În inegalitatea
  √ √ 2
a + b n √
n an − b n
(207) − ab  √ , a, b > 0 , n  2,
2 2n
să punem a = bx2 , x > 0, ceea ce ı̂nseamnă o normare. După ce simplificăm prin bn
căpătăm ı̂n loc inegalitatea
 2 n
x +1 (xn − 1)2
− xn  ⇔ (x2 + 1)n − (xn − 1)2 − 2n xn  0
2 2n
Avem

n
n
E(x) = (x2 + 1)n − (xn − 1)2 − 2n xn = x2(n−k) − x2n + 2xn − 1 − 2n xn =
k=0
k


n−1
n 
n−1
n
= x2n−2k − (2n − 2)xn = (x2n−2k − xn )
k=1
k k=1
k
dar şi


n
n
2 n 2
n
E(x) = (1 + x ) − (x − 1) − 2 x = n n
x2k − x2n + 2xn − 1 − 2n xn =
k=0
k


n−1
n 
n−1
n
2k
= x − (2 − 2)x =
n n
(x2k − xn ) .
k−1
k k=1
k

Avem atunci

n−1
n 
n−1
n
2E(x) = (x2n−2k − 2xn + x2k ) = (xn−k − xk )2  0.
k=1
k k=1
k
Încheiem demonstraţia inegalităţii (207) cu observaţia că ea se verifică cu egal pentru
x = 1 ⇔ a = b.
Deşi inegalitatea
  2 2
a 2 + b2 a + b a − b2 1
(208) −  , a, b  ,
2 2 2 2
nu are nimic comun cu normarea, merită să o discutăm aici datorită asemănării cu ine-
galităţile precedente. Avem
 2
a2 + b 2 a + b a2 +b2
2 − (a+b)
4 1 (a − b)2
− = = 
2 2 a2 +b2
+ a+b 4 a2 +b2 + a+b
2 2 2 2
şi inegalitatea devine
1 (a − b)2 1
  (a − b)2 (a + b)2 .
4 a2 +b2 + a+b 4
2 2

Pentru a = b inegalitatea se verifică cu egal iar pentru a = b devine



a 2 + b2 a + b
1  (a + b)2 +
2 2
6.2. O FAMILIE DE INEGALITĂŢI 81

şi este verificată fără posibilitate de egal ţinând seama că a, b  21 .


Inegalitatea (208) putea fi obţinută şi din (205) deorece avem
(a − b)2 (a2 − b2 )2
 ⇔ (a − b)2  (a − b)2 (a + b)3 .
4(a + b) 4
82 CAPITOLUL 6. NORMAREA
83

Capitolul 7

Intercalarea

7.1 Intercalări de ı̂nceput

Având de demonstrat o inegalitate A  B, să zicem că avem inspiraţia de-a găsi un
”intermediar” X, adică un X pentru care să avem A  X şi X  B. Demonstrând atunci
aceste inegalităţi deducem valabilitatea inegalităţii iniţiale pe baza tranzitivităţii relaţiei
de ordine:
A  X, X  B ⇒ A  B.

Egalul ı̂n inegalitatea A  B va fi atins numai ı̂n condiţiile ı̂n care vom avea egali-
tate ı̂n fiecare din inegalităţile A  X şi X  B. Vom numi această metodă intercalare
de intermediari. La nevoie se poate folosi un lanţ crescător de intermediari ı̂ntre A şi
B , inegalitatea iniţială obţinându-se după demonstrarea tuturor inegalităţilor dintre in-
termediarii consecutivi, dintre A şi primul intermediar şi dintre ultimul intermediar şi
B.
La prima vedere ideea nu pare prea grozavă, deoarece avem nevoie de inspiraţie pen-
tru găsirea intermediarilor şi apoi ı̂n locul unei inegalităţi avem de demonstrat cel puţin
alte două inegalităţi. Da, dar este preferabil să avem de demonstrat mai multe inegalităţi
pe care le putem demonstra ı̂n locul uneia pe care nu ştim să o demonstrăm. Punctul
nevralgic al metodei este găsirea intermediarilor. Pe parcurs se vor detaşa câteva idei,
chiar reţete, care ne pot ajuta ı̂n găsirea intermediarilor.
Să ı̂ncepem cu
(209) abc(a + b + c)  a4 + b4 + c4 , a, b, c ∈ R.
Expresia din membrul stâng al inegalităţii poate fi pusă sub forma
abc(a + b + c) = (ab)(bc) + (bc)(ca) + (ca)(ab),
care aminteşte de membrul stâng al inegalităţii
(14) ab + bc + ca  a2 + b2 + c2 , a, b, c ∈ R.
84 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

pe post de a, b, c fiind bc, ca, ab. Avem deci


(ab)(bc) + (bc)(ca) + (ca)(ab)  (ab)2 + (bc)2 + (ca)2 ⇔
abc(a + b + c)  a2 b2 + b2 c2 + c2 a2 ,
cu egalitate pentru ab = bc = ca. Dar acum expresia din dreapta acestei inegalităţi
seamănă cu expresia din membrul stâng al inegalităţii (14). Conform acestei inegalităţi
avem
a2 b2 + b2 c2 + c2 a2  a4 + b4 + c4
cu egalitate pentru a2 = b2 = c2 . Punând la lucru tranzitivitatea, din cele două inegalităţi
demonstrate, se obţine (209) care va fi verificată cu egal când vom avea simultan ab =
bc = ca şi a2 = b2 = c2 care conduc la a = b = c.
În cazul inegalităţii
a3 + b3 + c3 a+b+c
(210)  , a, b, c > 0,
a2 + b2 + c2 3
o observaţie care se poate dovedi utilă este că expresia din membrul drept are o formă
asemănătoare cu cea din membrul stâng ţinând seama că 3 = a0 + b0 + c0 . Atunci
a2 + b2 + c2
a+b+c
se intercalează ı̂n mod natural, măcar ca formă, ı̂ntre cei doi membri ai inegalităţii (210).
Merită atunci să testăm ipoteza
a3 + b3 + c3 a2 + b2 + c2 a+b+c
  .
a2 + b2 + c2 a+b+c 3
Prima dintre aceste inegalităţi se poate pune sub forma
(a3 + b3 + c3 )(a + b + c)  (a2 + b2 + c2 )2 .
Această inegalitate se obţine din inegalitatea CBS, adică (17) , cu substituţiile n = 3 ,
√ √ √ √ √ √
a1 = a a, a2 = b b, a3 = c c, b1 = a, b2 = b, b3 = c. Inegalitatea se verifică cu
√ √ √ √ √ √
egal pentru (a a, b b, c c) şi ( a, b, c) proporţionale ceea ce ı̂nseamnă a = b = c. A
doua inegalitate se reduce la (14).
În inegalitatea
 
a2 + b2 + c2 + d2 3 abc + bcd + cda + dab
(211)  , a, b, c, d > 0,
4 4
recunoaştem uşor prezenţa, ı̂n partea stângă, a mediei pătratice a numerelor a, b, c, d.
Această medie este superioară, ştim deja din (53), mediei aritmetice a aceloraşi numere.
Nu cumva aceasta se intercalează ı̂n (211)? Avem deci de testat inegalitatea

a+b+c+d 3 abc + bcd + cda + dab
(212)  , a, b, c, d > 0,
4 4
echivalentă cu
(a + b + c + d)3  16(abc + bcd + cda + dab).

Încercând să spargem această inegalitate, căutăm o parte din expresia din stânga care
să fie mai mare sau egală cu 16abc. Evident că aceasta trebuie să nu conţină pe d, deci să
fie ”o bucată” din
(a + b + c)3 = a3 + b3 + c3 + 3a2 b + 3a2 c + 3b2 c + 3b2 a + 3c2 a + 3c2 b + 6abc.
7.1. INTERCALĂRI DE ÎNCEPUT 85

Nu putem ”consuma” tot a3 căci ne va trebui şi pentru 16cda şi pentru 16dab. Pare
firesc, ”echitabil”, să considerăm doar 13 a3 şi atunci, din motive de simetrie, şi 13 b3 şi 13 c3 .
Din aceleaşi motive să considerăm doar 32 a2 b şi 32 b2 a căci ab apare şi ı̂n 16dab . În concluzie
inegalitatea ı̂ntre bucăţi ar putea fi
1 3 3
(a + b3 + c3 ) + (a2 b + a2 c + b2 c + b2 a + c2 a + c2 b) + 6abc  16abc.
3 2
Această ipoteză rezistă şi la ”testul egalităţii”. Pentru a = b = c = d inegalitatea (212)
se verifică cu egal şi atunci pentru a = b = c trebuie să avem egalitate ı̂n inegalitatea pe
care o testăm, ceea ce se confirmă.
Puteam ajunge la aceeaşi ipoteză de spargere şi pe o altă cale, mai directă. Căutăm o
inegalitate de forma
A(a3 + b3 + c3 ) + B(a2 b + a2 c + b2 c + b2 a + c2 a + c2 b) + 6abc  16abc.
Ne-am străduit să alegem expresia din stânga astfel ı̂ncât aceasta să fie simetrică ı̂n
a, b, c aşa cum este 16abc. Cum pentru a = b = c este necesar să avem egalitate, deducem
că 3A + 6B = 10. Apoi, această inegalitate vrem să ne ajute la o spargere simetrică,
Aceasta ı̂nseamnă că adunând această inegalitate cu cele pentru 16bcd, 16cda şi 16dab
trebuie să obţinem redusa inegalităţii (212). În inegalitatea obţinută prin sumare a3 apare
cu coeficientul 3A iar a2 b cu coeficientul 2B. Ţinând seama că ı̂n (a + b + c + d)3 a3 apare
cu coeficientul 1 iar a2 b cu coeficientul 3, deducem că A = 13 şi B = 32 şi se confirmă
şi condiţia 3A + 6B = 10 .În sfârşit, inegalitatea a cărei valabilitate o testăm, se sparge
natural ı̂n
1 3 3
(a + b3 + c3 )  abc şi (a2 b + a2 c + b2 c + b2 a + c2 a + c2 b)  9abc.
3 2
Fiecare dintre aceste inegalităţi se demonstrează cu inegalitatea mediilor aplicată pen-
tru a3 , b3 , c3 şi respectiv a2 b, a2 c, b2 c, b2 a, c2 a, c2 b. ”Împachetarea” inegalităţilor demon-
strate pentru a obţine (212) nu mai este decât o problemă de rutină.
Putem demonstra inegalitatea (211) şi fără a demonstra inegalitatea mai tare (212) .
Ridicând ambii membri la puterea a şasea pentru a elimina radicalii, obţinem inegalitatea
echivalentă
(a2 + b2 + c2 + d2 )3  4(abc + bcd + cda + dab)2 .

Avem o vagă asemănare cu ”CBS” aşa că ı̂ncercăm să profităm de ea. Conform ine-
galităţii CBS avem
(abc + bcd + cda + dab)2  (a2 + b2 + c2 + d2 )(b2 c2 + c2 d2 + d2 a2 + a2 b2 ).
Pentru a ne reuşi o intercalare avem nevoie de inegalitatea
4(b2 c2 + c2 d2 + d2 a2 + a2 b2 )  (a2 + b2 + c2 + d2 )2 ,
care este adevărată, ea devenind
a4 + b4 + c4 + d4 − 2a2 b2 − 2b2 c2 − 2c2 d2 − 2d2 a2 + 2a2 c2 + 2b2 d2  0 ⇔
(a2 − b2 + c2 − d2 )2  0.
Avem egalitate ı̂n (211) când (a, b, c, d) şi (bc, cd, da, ab) sunt proporţionale şi ı̂n acelaşi
86 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

timp a2 − b2 + c2 − d2 = 0. Din
a b c d
= = =
bc cd da ab
se obţine a2 = cd, b2 = da, c2 = ab, d2 = bc. Presupunând a = max(a, b, c, d), cum
a2 = cd, obţinem a = c = d şi apoi a = b = c = d care, se constată prin verificare, este
condiţia de egalitate din (211) .
Pentru
(213) 27(a2 + bc)(b2 + ca)(c2 + ab)  8 (ab + bc + ca)3 , a, b, c > 0,
cu inegalitatea mediilor aplicată numerelor a2 + bc, b2 + ca, c2 + ab obţinem
 1
3
(a2 + bc)(b2 + ca)(c2 + ab)  (a2 + bc + b2 + ca + c2 + ab) ⇔
3
27(a2 + bc)(b2 + ca)(c2 + ab)  (a2 + b2 + c2 + ab + bc + ca)3 .
Dar ab + bc + ca  a2 + b2 + c2 şi atunci
(a2 + b2 + c2 + ab + bc + ca)3  8(a2 + b2 + c2 )3 ,
ceea ce ı̂nseamnă că intercalarea ne-a reuşit. Egalul se atinge când a = b = c.
Încercăm aceeaşi idee de intercalare pentru
(214) 27(a2 + 2bc)(b2 + 2ca)(c2 + 2ab)  (a + b + c)6 , a, b, c > 0.
Conform inegalităţii mediilor avem
 1 1
3
(a2 + 2bc)(b2 + 2ca)(c2 + 2ab)  (a2 + 2bc + b2 + 2ca + c2 + 2ab) = (a + b + c)2 .
3 3
Iată cum ı̂ncercând o intercalare ”pe ı̂ntuneric” am ajuns la o reducere. Avem egalitate
pentru a2 + 2bc = b2 + 2ca = c2 + 2ab ⇔ a = b = c.

7.2 Intercalări de mijloc

Inegalitatea
4 1 1 1
(215) √  + + , a, b > 0,
a2 b+ ab 2 a b ab
(Nistor Budescu)

poate fi mult simplificată cu substituţiile a = x1 , b = y1 . Inegalitatea devine


4xy √ 3 √
√  x + y + xy ⇔ 4xy  x + y + xy x + y.
x+y
Cu inegalitatea mediilor obţinem
 3 
√ 3 √ √ √
x + y + xy x + y  2 xy + xy 2 xy.

Pentru a demonstra (215) e suficient să avem


 3 
√ √
2 xy + xy 2 xy  4xy,
7.2. INTERCALĂRI DE MIJLOC 87


adică, notând t =xy ,
4

√ 3 √ 5 √ √
2
2 2t + 2t  4t4 ⇔ 2 + t2  2 2t ⇔ t − 2  0

Avem egalitate pentru t = 2, x = y adică a = b = 12 .
Simetria existentă ı̂n
√ √ x + y (x + y)2
(216) x y+y x + , x, y > 0,
4 2
ne permite ipoteza că egalitatea se obţine pentru x = y. Ar trebui să avem atunci
√ x √ 1
2x x = + 2x2 ⇔ (2 x − 1)2 = 0 ⇔ x = .
2 4
(x+y) 2
Cum pentru x = y = 14 avem x+y 4 = 2 = 18 , suntem ı̂ncurajaţi să ı̂ncercăm inter-
calarea 
√ √ x + y (x + y)2 x + y (x + y)2
x y+y x2 ·  + ,
4 2 4 2
care conservă cazul de egalitate observat. A doua inegalitate a fost obţinută cu inegali-
tatea mediilor iar prima devine
 √ √ 2 √
(x + y)3  2 x y + y x ⇔ x3 + x2 y − 4xy xy + xy 2 + y 3  0 ⇔
 √ √ 2  √ √ 2
x x − y y + xy x − y  0,
ceea ce ı̂nseamnă că intercalarea a reuşit.
O demonstraţie prin intercalare pentru
x1 x3 x5 x2n−1
(217) + + + ... +  1, unde 1  x1  x2  ...  x2n  nn , n  2,
x2 x4 x6 x2n
arată astfel:
x1 x3 x5 x2n−1 x1 x2 x4 x2n−4 x2n−2
+ + + ... +  + + + ... + + 
x2 x4 x6 x2n x2 x4 x6 x2n−2 x2n

1 x2 x4 x2n−4 x2n−2 1 x2 x4 x2n−4 x2n−2
+ + + ... + + n n ... = 1.
x2 x4 x6 x2n−2 nn x2 x4 x6 x2n−2 nn

Era normal să folosim primele două inegalităţi pentru că ı̂n definitiv inegalitatea tre-
buie să se verifice şi ı̂n ”cazul extrem” ı̂n care
x1 = 1, x2 = x3 , x4 = x5 , ..., x2n−2 = x2n−1 , x2n = nn .
Şi tot normal era să folosim apoi inegalitatea mediilor pentru că fracţiile care se sumează
”se cer” ı̂nmulţite pentru a putea face simplificări. Ultima inegalitate se verifică cu egal
când
1 x2 x4 x2n−4 x2n−2 1 x2 x4 x2n−4 x2n−2 1
= = = ... = = n
= n ... n
= .
x2 x4 x6 x2n−2 n x2 x4 x6 x2n−2 n n
Aceasta ı̂nseamnă că ı̂n (217) avem egalitate dacă şi numai dacă
x1 = 1, x2 = x3 = n, x4 = x5 = n2 , ..., x2n−2 = x2n−1 = nn−1 , x2n = nn .
Pentru inegalitatea
a b c a+b b+c c+a 9
(218) + +  + + − , a, b, c > 0,
b+c c+a a+b c a b 2
88 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

(J. Nesbitt)

având grijă să conservăm cazul de egalitate care se observă şi anume a = b = c, ı̂ncercăm
intercalarea  
a b c 1 a+b b+c c+a a+b b+c c+a 9
+ +  + +  + + − .
b+c c+a a+b 4 c a b c a b 2
Prima inegalitate se sparge ı̂n
 
a 1 a a
b 1 b b c 1 c c

 + ,  + ,  + .
b+c 4 b c c+a 4 c a a+b 4 a b
A doua inegalitate devine
a+b b+c c+a
+ + 6
c a b
şi se sparge ı̂n
a b b c c a
+  2, +  2, +  2 .
b a c b a c
Fiecare inegalitate din intercalare, deci şi (218) , se verifică cu egal pentru a = b = c.
O ipoteză de intercalare pentru inegalitatea
a b c
(219) + +  2, a, b, c ∈ [0, 1],
1 + bc 1 + ca 1 + ab
(concurs România)

ar putea arăta astfel:


a b c a+b+c
+ +   2.
1 + bc 1 + ca 1 + ab 1 + bc
În prima inegalitate am dorit să majorăm fracţiile din membrul stâng minorând numi-
torii acestora prin cel mai mic. Validăm această inegalitate după ce violăm simetria din
(219) cu a = max(a, b, c). A doua inegalitate devine
2 + 2bc  a + b + c ⇔ (1 − b)(1 − c) + (1 − a) + bc  0
şi se dovedeşte adevărată. Avem egalitate ı̂n (219) când două din numerele a, b, c sunt 0
şi al treilea 1 .
Putem realiza o simplificare a inegalităţii
x+y x y+z y z+x z 3
(220) · + · + ·  ,
y + z 2x + y + z z + x 2y + z + x x + y 2z + x + y 4
x, y, z > 0,
(D. Olteanu)

cu substituţiile
b+c−a c+a−b a+b−c
y + z = a, z + x = b, x + y = c ⇔ x = , y= , z= .
2 2 2
Inegalitatea ia forma
c b+c−a a c+a−b b a+b−c 3
· + · + ·  ⇔
a 2(b + c) b 2(c + a) c 2(a + b) 4
c c a a b b 3
− + − + −  .
a b+c b c+a c a+b 2
7.2. INTERCALĂRI DE MIJLOC 89

Adunând câte o unitate fiecărei fracţii cu semnul minus din dorinţa de a avea ı̂n stânga
numai termeni pozitivi, obţinem inegalitatea echivalentă
c a b b c a 9
+ + + + +  .
a b c b+c c+a a+b 2
Să adunăm acum câte o unitate primelor trei fracţii pentru a obţine ca numărători
numitorii ultimelor trei fracţii. Obţinem ı̂n loc inegalitatea
c+a a+b b+c b c a 15
+ + + + + 
a b c b+c c+a a+b 2
Fracţiile din membrul stâng ”se cer ı̂nmulţite” dar ideea de a folosi inegalitatea medi-
ilor nu este o idee fericită deoarece nu se conservă cazul de egalitate a = b = c. Ne
rafinăm atunci ideea punând
c+a a+b b+c b c a
+ + + + + =
a b c b+c c+a a+b
c+a a+b b+c b c a
4 +4 +4 + + + 
4a 4b 4c b+c c+a a+b
     
15 c+a 4 a+b 4 b+c 4 b c a
15 · · =
4a 4b 4c b+c c+a a+b

5 (a + b)(b + c)(c + a) 15
15 4
 .
4 abc 2
Ultima inegalitate este inegalitatea (108) şi a fost demonstrată deja prin spargere. Ea
se verifică cu egal pentru a = b = c ⇔ x = y = z caz ı̂n care şi ı̂n (220) avem egalitate.
Forma expresiilor din membrul stâng al inegalităţii
x y z
(120)  + + 
2 2 2 2
(x + y )(x + z ) 2 2 2
(y + z )(y + x ) 2 (z + x )(z 2 + y 2 )
2 2
1 1 1
+ + ,
x+y y+z z+x
x, y, z > 0,

ne dă ideea folosirii inegalităţii mediilor sub forma


  
x x x 1 x x
 = ·  + .
(x2 + y 2 )(x2 + z 2 ) x2 + y 2 x2 + z 2 2 x2 + y 2 x2 + z 2
Obţinem
x y z
 + + 
(x2 + y 2 )(x2 + z 2 ) (y 2 + z 2 )(y 2 + x2 ) (z 2 + x2 )(z 2 + y 2 )
 
1 x+y y+z z+x
+ + .
2 x2 + y 2 y 2 + z 2 z 2 + x2
Pentru a reuşi o intercalare e nevoie să avem
 
1 x+y y+z z+x 1 1 1
2 2
+ 2 2
+ 2 2
 + +
2 x +y y +z z +x x+y y+z z+x
inegalitate care se sparge ı̂n
1 x+y 1 1 y+z 1 1 z+x 1
· 2 2
 , · 2 2
 , · 2 2
 .
2 x +y x+y 2 y +z y+z 2 z +x z+x
Avem egalitate ı̂n (120) când x = y = z.
90 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

7.3 Intercalări cu schimb de bucăţi

Prima dintre schemele de intercalare pe care le vom prezenta este utilă pentru inegalităţile
dintre expresii care se obţin una din cealaltă prin rearanjarea ”unor bucăţi”. Începem cu
       
1 1 1 1 1 1
(221) a+ b+ c+  a+ b+ c+ ,
b c a a b c
a, b, c > 0.

Expresia din dreapta se obţine din cea din stânga printr-o rearanjare convenabilă a
primilor termeni din cele trei paranteze. Această rearanjare se poate face ı̂n doi paşi.
Schimbăm ı̂ntre ei primii termeni din primele două paranteze şi apoi, ı̂n expresia obţinută,
schimbăm ı̂ntre ei primii termeni din ultimele două paranteze. Nu cumva expresia obţinută
după primul pas se intercalează ı̂ntre cei doi membri din (221) ? Testăm deci ipoteza
       
1 1 1 1 1 1
a+ b+ c+  b+ a+ c+ 
b c a b c a
   
1 1 1
b+ c+ a+ .
b c a

Prima dintre aceste inegalităţi devine


     
1 1 1 1 a b a
a+ b+  b+ a+ ⇔ +1 + ⇔
b c b c c c b
2
ab + bc  b + ac ⇔ 0  (b − a)(b − c).

Validăm această inegalitate după ce violăm simetria circulară din (221) cu b = min(a, b, c)
sau cu b = max(a, b, c). Această inegalitate se verifică cu egal pentru b = c sau pentru
b = a. A doua inegalitate din ipoteza de intercalare devine
     
1 1 1 1 c a
a+ c+  c+ a+ ⇔ 2 + ,
c a c a a c
este adevărată indiferent de condiţii şi verificată cu egal când a = c. Ipoteza de intercalare
s-a confirmat. Egalul ı̂n (221) se atinge când ambele inegalităţi din intercalare se verifică
cu egal, adică pentru a = b = c.
Să arătăm că
(222) (2a − b)(2b − c)(2c − d)(2d − a)  abcd,
unde 2a > b, 2b > c, 2c > d, 2d > a, a, b, c, d > 0.

Schimbând ı̂ntre ei termenii cu minus din primele două paranteze ale expresiei din
membrul stâng obţinem expresia (2a − c)b(2c − d)(2d − a). Se intercalează aceasta ı̂ntre
cei doi membri din (222) ? Să vedem. Prima inegalitate din intercalarea pe care o ı̂ncercăm
este
(2a − b)(2b − c)(2c − d)(2d − a)  (2a − c)b(2c − d)(2d − a) ⇔
(2a − b)(2b − c)  (2a − c)b ⇔ 2ab − 2ac − 2b2 + bc  −bc ⇔ 0  2(b − a)(b − c).
7.3. INTERCALĂRI CU SCHIMB DE BUCĂŢI 91

Putem presupune că b = max(a, b, c, d) pe baza simetriei circulare din (222). Cu aceasta
ne asigurăm de valabilitatea primei inegalităţi din intercalare. Să remarcăm că din ine-
galitatea demonstrată se deduce şi pozitivitatea factorului 2a − c. A doua inegalitate
necesară intercalării este
(2a − c)b(2c − d)(2d − a)  abcd ⇔ (2a − c)(2c − d)(2d − a)  acd .
Avem de demonstrat o inegalitate asemănătoare cu (222), simetrică circular ı̂n raport
cu a, c, d şi, pentru că b a dispărut, presupunerile pe care le vom face relativ la a, c, d nu
mai trebuie raportate la b. Încercăm o nouă intercalare, pe aceeaşi idee, şi anume
(2a − c)(2c − d)(2d − a)  (2a − d)(2c − c)(2d − a) = (2a − d)c(2d − a)  acd .
Prima inegalitate de aici devine
(2a − c)(2c − d)  (2a − d)c ⇔ 0  2(c − a)(c − d)
şi o putem accepta deoarece putem presupune că c = max(a, c, d). Ne mai rămâne de
arătat că
(2a − d) c (2d − a)  acd ⇔ 0  2 (a − d)2 .

Demonstraţia se ı̂ncheie cu analiza cazului de egalitate, acesta fiind a = b = c = d .


Să demonstrăm că
(223) (a + b + c − d)(b + c + d − a)(c + d + a − b)(d + a + b − c) 
(a + b)(b + c)(c + d)(d + a) ,

unde a, b, c, d sunt lungimile laturilor unui patrulater.

Faptul că a, b, c, d sunt lungimile laturilor unui patrulater se traduce prin aceea că
fiecare factor din membrul stâng este pozitiv. Să redistribuim termenii cu minus din
parantezele din membrul stâng pentru a obţine expresia din membrul drept. Suntem
conduşi la următoarea ipoteză de intercalare:
(a + b + c − d)(b + c + d − a)(c + d + a − b)(d + a + b − c) 
(a + b + c − a)(b + c + d − d)(c + d + a − b)(d + a + b − c) 
(a + b + c − a)(b + c + d − b)(c + d + a − d)(d + a + b − c) 
(a + b + c − a)(b + c + d − b)(c + d + a − c)(d + a + b − d) =
(b + c)(c + d)(d + a)(a + b) .

Prima inegalitate este echivalentă cu


(a + b + c − d)(b + c + d − a)  (a + b + c − a)(b + c + d − d) ⇔ (b + c)2 − (a − d)2  (b + c)2 ,
este adevărată şi se verifică cu egal pentru a = d . A doua inegalitate devine
(b + c + d − d)(c + d + a − b)  (b + c + d − b)(c + d + a − d) ⇔
(b + c)(c + d + a − b)  (c + d)(c + a) ⇔ 0  b2 − ab − bd + ad ⇔
0  (b − a)(b − d).
92 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

Această inegalitate este adevărată doar ı̂n una din variantele b = max(a, b, d) respectiv
b = min(a, b, d) şi se verifică cu egal când b = a sau b = d. Ultima inegalitate devine
(c + d + a − d)(d + a + b − c)  (c + d + a − c)(d + a + b − d) ⇔
(c + a)(d + a + b − c)  (d + a)(a + b) ⇔ 0  c2 − bc − cd + bd ⇔
0  (c − b)(c − d).

Inegalitatea este adevărată când c = min(b, c, d) sau c = max(b, c, d), verificată cu egal
când c = d sau c = b.
Să vedem dacă se poate face o ipoteză nerestrictivă despre ordinea numerelor a, b, c, d
astfel ı̂ncât să fie verificate a doua şi a treia inegalitate din ipoteza de intercalare. Putem
roti pe a, b, c, d astfel ı̂ncât să avem c = max(a, b, c, d). Suntem astfel asiguraţi de valabil-
itatea ultimei inegalităţi. Să analizăm acum situaţiile posibile pentru a, b, d. Dacă b este
cel mai mic sau cel mai mare dintre aceste numere atunci este verificată şi a doua inegal-
itate. Dacă b este ı̂ntre a şi d atunci avem fie d = max(a, b, d) fie d = min(a, b, d). Dar se
constată că schimbând ı̂ntre ele pe b şi d inegalitatea (223) rămâne neschimbată. Putem
deci considera că notaţiile au fost făcute astfel ı̂ncât astfel ı̂ncât b să fie sau cel mai mic sau
cel mai mare dintre numerele a, b, d şi ne-am asigurat şi de valabilitatea celei de a doua
inegalităţi. În sfârşit, să observăm că prima inegalitate se verifică cu egal pentru a = d,
situaţie ı̂n care a doua inegalitate devine egalitate pentru a = b = d, caz ı̂n care avem
egalitate ı̂n ultima inegalitate pentru a = b = c = d, acesta fiind deci cazul de egalitate
din (223) .
Demonstraţia de mai sus este instructivă mai ales pentru modul ı̂n care a fost violată
simetria din (223) . Ea poate fi ı̂nsă considerabil simplificată după ce punem inegalitatea
sub o formă mai convenabilă. Notând S = a + b + c + d, (223) se scrie
(S − a − b)(S − b − c)(S − c − d)(S − d − a)  (S − 2a)(S − 2b)(S − 2c)(S − 2d).
Vom vedea că semnificaţia lui S nici nu mai contează, ci doar faptul că S − u − v este
pozitiv pentru orice u, v ∈ {a, b, c, d}. Încercăm intercalarea
(S − a − b)(S − b − c)(S − c − d)(S − d − a)  (S − a − b)(S − b − c)(S − c − d)(S − d − a) 
(S − a − b)(S − b − a)(S − c − c)(S − d − d)  (S − a − a)(S − b − b)(S − c − c)(S − d − d).

O observaţie utilă este aceea că a doua şi a treia inegalitate dau o intercalare a ine-
galităţii
(S − a − b)(S − b − c)(S − c − a)  (S − 2a)(S − 2b)(S − 2c),
ı̂n care nu apare d şi care este simetrică ı̂n a, b, c. Aceasta ı̂nseamnă că pentru demon-
strarea inegalităţilor doi şi trei din intercalare presupunerile asupra lui a, b, c nu trebuie
raportate la d. Intercalarea pe care o testăm este echivalentă cu


⎨ (S − c − d)(S − d − a)  (S − c − a)(S − 2d)

(S − b − c)(S − c − a)  (S − b − a)(S − 2c)


⎩ (S − a − b)2  (S − 2a)(S − 2b)
7.3. INTERCALĂRI CU SCHIMB DE BUCĂŢI 93

Prima inegalitate este echivalentă cu


(c + d)(d + a)  (c + a)2d ⇔ (d − a)(d − c)  0
şi pentru d = max(a, b, c, d) sau d = min(a, b, c, d) este adevărată. Simetria circulară din
(223) ne permite să facem oricare dintre aceste presupuneri. A doua inegalitate din inter-
calare se obţine din prima substituind c, d, a ı̂n ordine cu b, c, a atunci ea este adevărată
dacă c = max(a, b, c) sau c = min(a, b, c) şi, am văzut deja, oricare dintre aceste pre-
supuneri poate fi făcută. Şi a treia inegalitate din intercalare se obţine din prima, de data
aceasta c, d, a fiind substituite respectiv cu a, b, a. Ea este adevărată pentru b = max(a, b)
sau b = min(a, b), una dintre condiţii fiind evident satisfăcută.
Şi inegalitatea
(14) ab + bc + ca  a2 + b2 + c2 , a, b, c ∈ R,
se poate demonstra cu o astfel de intercalare bazată pe ”schimbul de bucăţi”. Avem
intercalarea
ab + bc + ca  ac + bb + ca  aa + bb + cc
care are nevoie de presupunerea b = max(a, b, c).
Pentru
(108) (a + b)(b + c)(c + a)  8abc, a, b, c > 0,
avem intercalarea
(a + b)(b + c)(c + a)  (a + b)(b + a)(c + c)  (a + a)(b + b)(c + c)
care are nevoie de presupunerea c = max(a, b, c).
Putem demonstra inegalitatea
1 1 1 1 1 1
(159) + +  + + , a, b, c > 0,
a+b b+c c+a 2a 2b 2c
cu intercalarea
1 1 1 1 1 1 1 1 1
+ +  + +  + +
a+b b+c c+a a+b b+a c+c a+a b+b c+c
intercalare care are nevoie de ipoteza c = max(a, b, c) pe care simetria din (159) o suportă.
În cazul inegalităţii
(224) ab + bc + ca  aa + bb + cc , a, b, c > 1,
ı̂ncercăm intercalarea (
b c a b a c a b c bc + ca  ba + cc
a +b +c a +b +c a +b +c ⇔
ab + b a  a a + b b
Prima inegalitate se poate pune sub forma
ba (bc−a − 1)  ca (cc−a − 1).
Se observă că pentru c = a avem egalitate, ca şi pentru c = b. Dacă a < c > b atunci
ba < ca şi 0 < bc−a − 1 < cc−a − 1.
Deci prima inegalitate din intercalare este adevărată pentru c = max(a, b, c) presupunere
care se poate face deoarece (224) este simetrică circular ı̂n a, b, c. Cum a doua inegali-
tate din intercalare se obţine substituind ı̂n prima a, b, c cu a, a, b, ea este adevărată când
94 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

b = max(a, b) presupunere ce se poate face deoarece această inegalitate este simetrică ı̂n
a, b. Mai rămâne de analizat cazul de egalitate din (224) care este a = b = c.
Cu o intercalare ”cu schimb de bucăţi” se demonstrează şi inegalitatea
(225) (1 − abc)3  (1 − a3 )(1 − b3 )(1 − c3 ), a, b, c ∈ (0, 1).
Avem
(1 − abc)3 = (1 − abc)(1 − abc)(1 − abc)  (1 − abc)(1 − ab2 )(1 − ac2 ) 
(1 − a2 b)(1 − ab2 )(1 − c3 )  (1 − a3 )(1 − b3 )(1 − c3 ) ⇔
⎧ ⎧
⎪ (1 − abc)2  (1 − ab2 )(1 − ac2 ) ⎪ 2 2

⎨ ⎨ ab + ac  2abc

(1 − abc)(1 − ac2 )  (1 − a2 b)(1 − c3 ) ⇔ a2 b + c3  abc + ac2 ⇔

⎪ ⎪

⎩ (1 − a2 b)(1 − ab2 )  (1 − a3 )(1 − b3 ) ⎩ a3 + b3  a2 b + ab2


⎪ 2
⎨ a(b − c)  0

(c − a)(c2 − ab)  0 .


⎩ (a + b)(a − b)2  0

Este suficient să violăm simetria din (225) cu c = max(a, b, c) pentru a accepta inter-
calarea. Avem egalitate ı̂n (225) când a = b = c.
Una din intercalările cu ”schimb de bucăţi” cu care putem demonstra inegalitatea
(209) abc(a + b + c)  a4 + b4 + c4 , a, b, c ∈ R,
ı̂n varianta, singura interesantă, a, b, c > 0, este
a2 bc + ab2 c + abc2  a2 bc + a2 b2 + bc3  a2 b2 + a2 b2 + c4  a4 + b4 + c4 ⇔
⎧ ⎧
⎪ 2 c + abc2  a2 b2 + bc3 ⎪ 2

⎨ ab ⎨ 0  b(c − a)(c − ab)

a2 bc + bc3  a2 b2 + c4 ⇔ 0  (c − b)(c3 − a2 b)

⎪ ⎪

⎩ 2a2 b2  a4 + b4 ⎩ 0  (a2 − b2 )2

corectă pentru c = max(a, b, c) sau c = min(a, b, c) .


O altă intercalare pentru aceeaşi inegalitate este
a2 bc + ab2 c + abc2  a2 bc + ab3 + ac3  a3 b + ab3 + c4  a4 + b4 + c4 ⇔
⎧ ⎧
⎪ 2 c + abc2  ab3 + ac3 ⎪ 2

⎨ ab ⎨ 0  a(b + c)(b − c)

a2 bc + ac3  a3 b + c4 ⇔ 0  c3 (c − a) + ab(b2 − ac)

⎪ ⎪

⎩ a3 b + ab3  a4 + b4 ⎩ 0  (a − b)2 (a2 + ab + b2 )

corectă când b  c  a, presupunere care nu e restrictivă.


Iată două intercalări ”cu schimb de bucăţi” pentru
(28) x3 y + y 3 z + z 3 x  xyz(x + y + z), x, y, z > 0.
Prima este
x2 yz + xy 2 z + xyz 2  x2 yz + y 3 x + z 3 x  x3 y + y 3 z + z 3 x ⇔
7.3. INTERCALĂRI CU SCHIMB DE BUCĂŢI 95

( (
xy 2 z + xyz 2  y 3 x + z 3 x 0  x(y + z)(y − z)2

x2 yz + y 3 x  x3 y + y 3 z 0  y(x + y)(x − y)(x − z)

Această intercalare are nevoie de una din ipotezele x = max(x, y, z) sau x = min(x, y, z).
A doua intercalare este
x2 yz + xy 2 z + xyz 2  x3 y + y 2 z 2 + xyz 2  x3 y + y 3 z + z 3 x ⇔
( (
x2 yz + xy 2 z  x3 y + y 2 z 2 0  y(x2 − yz)(x − z)
⇔ .
y 2 z 2 + xyz 2  y 3 z + z 3 x 0  z(y 2 − zx)(y − z)

Această intercalare are nevoie de presupunerea că dintre numerele x, y, z, z ı̂l notează
pe cel din mijloc.
Ne-ar conveni să ı̂mpărţim ambii membri ai inegalităţii
(226) abc(xy + yz + zx)  xyz(ab + bc + ca),
unde x = b + c − a, y = c + a − b, z = a + b − c, a, b, c > 0,

prin abcxyz pentru că am obţine o inegalitate ı̂n care a, b, c şi x, y, z nu s-ar mai ”amesteca”.
Pentru a face aceasta trebuie să cunoaştem semnul produsului abcxyz şi să discutăm sep-
arat cazul abcxyz = 0 . Dacă de pildă x = 0 ⇔ a = b + c, atunci (226) devine
abcyz  0 ⇔ yz  0 ⇔ a2 − (b − c)2  0 ⇔ (b + c)2 − (b − c)2  0 ⇔ 4bc  0
şi se verifică fără posibilitate de egal. Să mai observăm că nu e posibil ca două din nu-
merele x, y, z să fie nepozitive. Într-adevăr, presupunând de exemplu x  0 şi y  0
obţinem x + y = 2c  0 ceea ce este imposibil. Rămân de considerat doar două cazuri
şi anume cel ı̂n care toate numerele x, y, z sunt pozitive şi cel ı̂n care numai unul dintre
acestea, şi nu contează care din cauza simetriei ı̂n a, b, c, este negativ.
În cazul x, y, z > 0 inegalitatea (226) devine
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
+ +  + + ⇔ + +  + + .
x y z a b c b+c−a c+a−b a+b−c a b c
Încercăm intercalarea
1 1 1 1 1 1
+ +  + + 
b+c−a c+a−b a+b−c b+c−b c+a−a a+b−c
1 1 1 1 1 1
+ + = + +
b+c−b c+a−c a+b−a c a b
Prima inegalitate devine
1 1 2 2c 2
+  ⇔ 2 2
 ⇔ c2  c2 − (a − b)2 ,
b+c−a c+a−b c c − (a − b) c
este adevărată şi se verifică cu egal pentru a = b. A doua inegalitate devine
1 1 1 1 a+b a+b
+  + ⇔  ⇔
c a+b−c a b c(a + b − c) ab
c(a + b − c)  ab ⇔ 0  (c − a)(c − b).

Cu oricare din presupunerile a  c  b sau a  c  b validăm această inegalitate,


care se verifică cu egal pentru c = a sau c = b. În această variantă inegalitatea (226) este
demonstrată, a = b = c fiind cazul de egalitate.
96 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

Să considerăm acum cazul ı̂n care unul dintre numerele x, y, z este negativ şi celelalte
două pozitive. Am remarcat deja că, datorită simetriei ı̂n a, b, c din (226), nu contează
care dintre numerele x, y, z este considerat negativ. Să amânăm atunci alegerea acestuia
până când ne va conveni să o facem. Oricum ı̂n acest caz inegalitatea (226) ia forma
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
+ +  + + ⇔ + +  + + .
x y z a b c b+c−a c+a−b a+b−c a b c
Încercăm o intercalare cu acelaşi intermediar ca şi ı̂n cazul precedent adică
1 1 1 2 1 1 1 1
+ +  +  + + .
b+c−a c+a−b a+b−c c a+b−c a b c
Dacă primele două fracţii din membrul stâng al primei inegalităţi au numitori pozitivi,
atunci această inegalitate este echivalentă cu (a−b)2  0 şi nu ne convine. Să remarcăm că
nici nu a fost necesar să efectuăm calculele deoarece acestea sunt identice cu cele efectuate
ı̂n celălalt caz. Doar sensul fiecărei inegalităţi s-a schimbat. Atunci trebuie să avem fie
b + c − a < 0 fie c + a − b < 0. Indiferent de variantă, avem a + b − c > 0 şi a doua
inegalitate ia forma 0  (c − a)(c − b) şi este adevărată când c este ı̂ntre a şi b. Din nou
am folosit calculele din primul caz. Considerăm atunci x = b + c − a < 0, a > c  b şi
suntem asiguraţi de valabilitatea intercalării şi atunci şi a inegalităţii (226) care ı̂n acest al
doilea caz nu are variantă de egal.

7.4 Intercalare cu egalare de variabile

Începem exemplificările unui nou tip de intercalare tot cu inegalitatea


(14) ab + bc + ca  a2 + b2 + c2 , a, b, c ∈ R.
Observând că pentru a = b = c avem egalitate, ne punem ı̂ntrebarea dacă nu cumva
”egalând” două variabile inegalitatea devine ”mai bună” ceea ce ar ı̂nsemna, ı̂ntr-un mod
ı̂ncă vag, o intercalare. Să clarificăm ideea.
Inegalitatea (14) se poate scrie E(a, b, c)  0 unde
E(a, b, c) = a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca .
Încercăm o intercalare de forma E(a, b, c)  E(a, m, m)  0 Avem nevoie de o alegere
”fericită” pentru m. Bineı̂nţeles că valoarea lui m trebuie să aibă o oarecare legătură
cu numerele pe care le ı̂nlocuieşte, adică cu b şi c. Încercăm cu m = b. Testăm deci
intercalarea
a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca  a2 + b2 + b2 − ab − bb − ba  0.
A doua inegalitate este echivalentă cu (a − b)2  0. Prima inegalitate din intercalare
devine (c − a)(c − b)  0 şi o putem valida pentru că simetria din (14) poate fi violată cu
a  c  b sau cu a  c  b.
După ce punem inegalitatea
(108) (a + b)(b + c)(c + a)  8abc, a, b, c > 0,
7.4. INTERCALARE CU EGALARE DE VARIABILE 97

sub forma
(a + b)(b + c)(c + a)
 8,
abc
ı̂ncercăm intercalarea
(a + b)(b + c)(c + a) (a + b)(b + b)(b + a)
 8
abc abb
Prima inegalitate devine
(b + c)(c + a)  2c(b + a) ⇔ (c − a)(c − b)  0,
iar a doua
(a + b)2  4ab ⇔ (a − b)2  0.

Cu presupunerea c = max(a, b, c) validăm intercalarea.


Pentru
(28) x3 y + y 3 z + z 3 x  xyz(x + y + z), x, y, z > 0,
acest tip de intercalare cu ”egalare de variabile” ne conduce la ipoteza
x3 y + y 3 z + z 3 x − xyz(x + y + z)  x3 y + y 3 y + y 3 x − xyy(x + y + y)  0.
Prima inegalitate devine
y 3 (z − y) + x(z 3 − y 3 ) − x2 y(z − y) − xy 2 (z − y) − xy(z 2 − y 2 )  0 ⇔
(z − y)(y 3 + xz 2 + xyz + xy 2 − x2 y − xy 2 − xyz − xy 2 )  0 ⇔
(z − y)(y 3 + xz 2 − x2 y − xy 2 )  0 ⇔ x(z + y)(z − y)2 + y(x + y)(z − y)(y − x)  0.

Cum a doua inegalitate capătă forma


x3 y + y 4 − x2 y 2 − xy 3  0 ⇔ y(x + y)(x − y)2  0 ,
e suficient să violăm simetria circulară din (28) presupunând că y este ı̂ntre x şi z pentru
a accepta intercalarea.
Să ı̂ncercăm şi cu inegalitatea
(193) a3 + b3 + c3 + 3abc  ab(a + b) + bc(b + c) + ca(c + a), a, b, c > 0.
A doua inegalitate din intercalarea
a3 + b3 + c3 + 3abc − ab(a + b) − bc(b + c) − ca(c + a) 
a3 + b3 + b3 + 3abb − ab(a + b) − bb(b + b) − ba(b + a)  0
devine, după reduceri,
a3 − 2a2 b + ab2  0 ⇔ a(a − b)2  0.
Să ne ocupăm de prima inegalitate. Aceasta devine
c3 − b3 + 3abc − 3abb − b2 c + b2 b − bc2 + bb2 − c2 a + b2 a − ca2 + ba2  0 ⇔
(c − b)(c2 + bc + b2 + 3ab − b2 − b(b + c) − a(b + c) − a2 )  0 ⇔
(c − b)(c2 + 2ab − b2 − ac − a2 )  0 ⇔ (c − b)[c(c − a) − (a − b)2 ]  0.

Putem presupune că a  b  c. Avem atunci c − b  0 şi cum c > b − a  0 şi


c − a  b − a  0, avem şi c(c − a) − (a − b)2  0. Demonstraţia se ı̂ncheie cu analiza
cazului de egalitate, acesta fiind a = b = c .
98 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

Avem pentru inegalitatea


(198) a4 + b4 + c4 + d4 + 2abcd  a2 b2 + a2 c2 + a2 d2 + b2 c2 + b2 d2 + c2 d2 ,
a, b, c, d > 0,

o demonstraţie printr-o spargere aproape imposibil de găsitt. Să ı̂ncercăm acum inter-
calarea
E(a, b, c, d)  E(a, b, c, c)  E(a, b, b, b)  E(a, a, a, a) = 0
unde E(a, b, c, d) este diferenţa dintre expresia din stânga şi cea din dreapta. Prima ine-
galitate din ipoteza de intercalare devine
a4 + b4 + c4 + d4 + 2abcd − a2 b2 − a2 c2 − a2 d2 − b2 c2 − b2 d2 − c2 d2 
a4 + b4 + c4 + c4 + 2abcc − a2 b2 − a2 c2 − a2 c2 − b2 c2 − b2 c2 − c2 c2 ⇔
(d − c)[(d + c)(d2 − a2 − b2 ) + 2abc]  0 ⇔ (d − c)[d(d2 + dc − a2 − b2 ) − c(a − b)2 ]  0.

Simetria ı̂n a, b, c, d din (198) ne permite presupunerea d  c  b  a. Avem atunci


d − c  0, dc  b2 şi d(d2 − a2 )  c(d + a)(d − a)  c(b − a)(d − a)  c(b − a)2 şi validăm
prima inegalitate. A doua inegalitate devine
a4 + b4 + c4 + c4 + 2abcc − a2 b2 − a2 c2 − a2 c2 − b2 c2 − b2 c2 − c2 c2 
a4 + b4 + b4 + b4 + 2abbb − a2 b2 − a2 b2 − a2 b2 − b2 b2 − b2 b2 − b2 b2 ⇔
(c2 − b2 )(c2 + b2 + 2ab − 2a2 − 2b2 )  0 ⇔ (c2 − b2 )2 + 2a(c2 − b2 )(b − a)  0.

În ipoteza de la prima inegalitate este validată şi aceasta. În sfârşit, ultima inegalitate
din ipoteza de intercalare devine
a4 + 2ab3 − 3a2 b2  0 ⇔ a(a + 2b)(a − b)2  0
şi se dovedeşte adevărată. Ultima egalitate se verifică cu egal pentru a = b situaţie ı̂n care
ı̂n a doua inegalitate egalul se atinge când a = b = c. În aceste condiţii prima inegalitate
devine egalitate pentru a = b = c = d care este deci cazul de egalitate pentru (198) .
Putem constata la sfârşitul acestei secţiuni că acest tip de intercalare cu ”egalare de
variabile” se poate folosi atât pentru unele inegalităţi simple ca (14) sau (108) cât şi pentru
unele inegalităţi dificile cum este (198). Totuşi pe viitor va trebui să fim foarte prudenţi
ı̂n alegerea acestei metode pentru că ı̂n unele cazuri putem ajunge la un volum de calcul
impresionant. Aşa se ı̂ntâmplă de exemplu cu inegalitatea
a b c 3
(16) + +  , a, b, c > 0,
b+c c+a a+b 2
care nici măcar dificilă nu este.

7.5 A doua variantă de egalare de variabile

Intercalarea de variabile mai are o variantă care diferă de prima doar prin alegerea lui m.
Să ne explicăm.
(14) ab + bc + ca  a2 + b2 + c2 , a, b, c ∈ R,
7.5. A DOUA VARIANTĂ DE EGALARE DE VARIABILE 99

am căutat o intercalare de genul E(a, b, c)  E(a, m, m)  0 unde


E(a, b, c) = a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca .
Trebuie să-l alegem pe m astfel ı̂ncât acesta să aibă o oarecare legătură cu b şi c pe care
le ı̂nlocuieşte şi astfel ı̂ncât să fie conservat cazul de egalitate, uşor de observat, a = b = c.
Deci pentru a = b = c trebuie să avem E(a, b, c) = E(a, m, m) = 0. Până acum am ales
pentru m valoarea unuia din numerele pe care le ı̂nlocuieşte. Dar m poate fi ales, poate
mai firesc, una din mediile aritmetică, geometrică, armonică, pătratică, etc a numerelor
b, c, o medie pentru că atunci când numerele b şi c sunt egale, valoarea lor comună este
egală cu media şi astfel conservăm cazul de egalitate ı̂n fiecare din cele două inegalităţi.
Apoi este bine de ales pentru m aceea dintre medii pentru care ı̂n E(a, m, m) se conservă o
parte cât mai mare din E(a, b, c) pentru că astfel ne va fi probabil mai uşor să demonstrăm
inegalitatea E(a, b, c)  E(a, m, m). A doua inegalitate nu ne preocupă pentru că ea este
un caz particular al inegalităţii iniţiale şi probabil că, din această cauză, mai uşor de
demonstrat. Într-adevăr avem E(a, m, m) = (a − m)2  0.
Una din alegerile bune pentru m este m = (b+c) 2 conservă expresia a(b+c) din E(a, b, c).
Pentru acest m avem
E(a, b, c)  E(a, m, m) ⇔
   
b+c 2 b+c 2
a2 + b2 + c2 − a(b + c) − bc  a2 + 2 − a(b + c) − ⇔
2 2
 
2 2 b+c 2 3
b + c − bc  ⇔ (b − c)2  0.
2 4

O altă alegere bună a lui m pare a fi m = bc pentru că se conservă termenul -bc din
E(a, b, c). Din păcate avem probleme cu existenţa radicalului. Dacă observăm ı̂nsă că
schimbând semnele acelora dintre numerele a, b, c care sunt negative expresia a2 + b2 + c2
rămâne neschimbată iar ab + bc + ca nu descreşte, atunci ne dăm seama că este suficient

să demonstrăm inegalitatea (14) ı̂n varianta a, b, c  0. Acum alegerea m = bc poate fi
făcută şi cu această alegere avem
E(a, b, c)  E(a, m, m) ⇔

a + b + c − ab − bc − ca  a2 + 2bc − 2a bc − bc ⇔
2 2 2

√  
2 √
2 √ √
2 √ √
2
(b − c) − a b− c 0⇔ b− c b + c − a  0.

Ne mai rămâne să violăm simetria din (14) cu b  a  c.



2 2)
Să ı̂ncercăm şi cu m = (b +c
2 pentru că vom conserva expresia b2 + c2 .
Avem
E(a, b, c)  E(a, m, m) ⇔

b2 + c2 b2 + c2
a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca  a2 + b2 + c2 − 2a − ⇔
2 2
100 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA


(b − c)2 b2 + c2 b + c
+ 2a −  0,
2 2 2
inegalitate care este adevărată fără condiţii.
Că nu este esenţial ca m să fie o medie vom vedea alegând m = 2b − c, deşi aşa nu
conservăm nimic. Avem
E(a, b, c)  E(a, m, m) ⇔
a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca  a2 + 2(2b − c)2 − 2a(2b − c) − (2b − c)2 ⇔
−3b2 + 3ab + 3bc − 3ac  0 ⇔ 3(a − b)(b − c)  0.

Intercalarea are nevoie de presupunerea că b este ı̂ntre a şi c. Şi gata, ne-am jucat destul
cu (14) !
Pentru
a b c 3
(16) + +  , a, b, c > 0,
b+c c+a a+b 2
ı̂ncercăm intercalarea
a b c a m m 3
+ +  + + 
b+c c+a a+b m+m m+a a+m 2
cu m = (b+c)
2 pentru a conserva pe a
(b+c) . Prima inegalitate devine
b c m b c S−a
+ 2 ⇔ + 2 ⇔
c+a a+b a+m S−b S−c S+a
b(S + a) − (S − b)(S − a) c(S + a) − (S − c)(S − a)
+ 0⇔
(S − b)(S + a) (S − c)(S + a)
S(b − S + a + b) S(c − S + a + c)
+ 0 ⇔
S−b S−c
 
1 1
(b − c) −  0 ⇔ (b − c)2  0
S−b S−c
unde S = a + b + c. A doua inegalitate devine
a 2m 3
+  ⇔ a(a + m) + 4m2  3m(a + m) ⇔ (a − m)2  0.
2m a + m 2
De remarcat că nici nu am avut nevoie să violăm simetria din (16). Avem egalitate
când b = c, a = m, adică a = b = c.
Desigur, această metodă nu este poate cea la care să ne gândim ı̂n cazul unei inegalităţi
ca (16). Totuşi e bine de ştiut că se poate şi aşa.
Pentru
(193) a3 + b3 + c3 + 3abc  ab(a + b) + bc(b + c) + ca(c + a), a, b, c > 0,
testăm o intercalare de forma
a3 + b3 + c3 + 3abc − a2 b − ab2 − b2 c − bc2 − c2 a − ca2 
a3 + m3 + m3 + 3amm − a2 m − am2 − m2 m − mm2 − m2 a − ma2 =
a3 − 2a2 m + am2 = a(a − m)2  0
7.5. A DOUA VARIANTĂ DE EGALARE DE VARIABILE 101


Cu m = bc prima inegalitate devine

b3 + c3 − a2 b − ab2 − b2 c − bc2 − c2 a − ca2 + 2a2 bc + 2abc  0 ⇔

(b − c)(b2 − c2 ) − a(b2 + c2 − 2bc) − a2 (b + c − bc)  0 ⇔
√ √
(b + c − a)(b − c)2 − a2 ( b − c)2  0

Considerând a = min(a, b, c), spargem această inegalitate ı̂n


√ √
(b − a)(b − c)2  0 şi c(b − c)2 − a2 ( b − c)2  0
Prima dintre aceste inegalităţi este evidentă iar a doua se justifică prin
√ √ √ √ √ √ √ √
c(b − c)2 = c( b + c)2 ( b − c)2  c2 ( b − c)2  a2 ( b − c)2
(b+c)
Dacă alegem m = 2 ,
prima inegalitate din intercalare devine
 
3 3 2 2 2 2 (b + c)2
b + c − b c − bc − a b + c − 3bc + 0⇔
4
5
(b + c)(b − c)2 − a(b − c)2  0
4
Putem accepta această inegalitate deoarece simetria din (193) poate fi violată prin a =
min(a, b, c). În ambele demonstraţii dovedim uşor că egalul ı̂n (193) se atinge când a =
b = c.
Aceeaşi metodă ı̂n cazul inegalităţii
(197) a6 + b6 + c6 + 3a2 b2 c2  2(a3 b3 + b3 c3 + c3 a3 ), a, b, c > 0,
ne conduce la intercalarea
a6 + b6 + c6 + 3a2 b2 c2 − 2a3 b3 − 2b3 c3 − 2c3 a3 
a6 + m6 + m6 + 3a2 m2 m2 − 2a3 m3 − 2m3 m3 − 2m3 a3 =
a2 (a4 − 4am3 + 3m4 ) = a2 (a2 + 2am + 3m2 )(a − m)2  0.

Ne ocupăm doar de prima inegalitate care, pentru m = bc, devine

3
b6 + c6 − 2a3 (b3 + c3 ) − 2b3 c3 + 4a3 bc  0 ⇔
√ √
2
(b3 − c3 )2 − 2a3 b3 − c3  0 ⇔
√ √
2  √ √
2 
3 3 3 3 3
b − c b + c − 2a  0.

Cum simetria ı̂n a, b, c din (197) poate fi violată cu a = min(a, b, c), putem accepta

această inegalitate. Avem egalitate ı̂n (197) când b = c şi a = m = bc adică pentru
a = b = c.
Pentru
1 1 1 9 4 4 4
(194) + + +  + + , a, b, c > 0,
a b c a+b+c a+b b+c c+a
cu alegerea m = (b+c)
2 ı̂ncercăm intercalarea
1 1 1 9 4 4 4 1 1 9 4 4
+ + + − − −  +2 + −2 −  0.
a b c a+b+c a+b b+c c+a a m a + 2m a + m 2m
102 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

A doua inegalitate devine


1 2 3 2
− +3 −3 0 ⇔
a a+m a + 2m a+m
m−a m−a 2(m − a)2
−3 0 ⇔ 0
a(a + m) (a + m)(a + 2m) a(a + m)(a + 2m)
şi este adevărată. Prima inegalitate este echivalentă cu
1 1 4 4 4 8
+ − − − + 0⇔
b c a+b c+a b+c a+m
(b − c)2 2(b − c) 2(b − c)
+ − 0 ⇔
bc(b + c) (a + b)(a + m) (a + c)(a + m)
 
2 1 2
(b − c) −  0.
bc(b + c) (a + b)(a + c)(a + m)

Presupunând b  a  c, avem a + b  2b, a + c  2c, a + m  2m = b + c şi atunci


(a + b)(a + c)(a + m)  (c + b)(b + c)(m + m) = (b + c)3 > 2bc(b + c),
ceea ce ı̂nseamnă că şi prima inegalitate din intercalare este adevărată. Avem egalitate ı̂n
(194) când b = c şi a = m = (b+c)
2 , adică pentru a = b = c.
Încercăm aceeaşi terapie pentru

(198) a4 + b4 + c4 + d4 + 2abcd  a2 b2 + a2 c2 + a2 d2 + b2 c2 + b2 d2 + c2 d2 ,
a, b, c, d > 0.
√ √
Cu alegerea p = ab, q = cd testăm intercalarea
a4 + b4 + c4 + d4 + 2abcd − a2 b2 − a2 c2 − a2 d2 − b2 c2 − b2 d2 − c2 d2 
p4 + p4 + c4 + d4 + 2ppcd − p2 p2 − p2 c2 − p2 d2 − p2 c2 − p2 d2 − c2 d2 =
p4 − 2(c2 + d2 − cd)p2 + c4 + d4 − c2 d2 
p4 − 2(q 2 + q 2 − qq)p2 + q 4 + q 4 − q 2 q 2 = p4 − 2p2 q 2 + q 4 = (p2 − q 2 )2  0.

Ultima inegalitate fiind adevărată, să ne ocupăm de primele două. Prima devine, după
reduceri,
a4 + b4 − (a2 + b2 )(c2 + d2 )  2a2 b2 − 2ab(c2 + d2 ) ⇔
 
(a2 − b2 )2 − (a − b)2 (c2 + d2 )  0 ⇔ (a − b)2 (a + b)2 − (c2 + d2 )  0.

A doua inegalitate este echivalentă cu


   
(c − d)2 (c + d)2 − 2p2  0 ⇔ (c − d)2 (c + d)2 − 2ab  0,
pentru că se obţine din prima ı̂nlocuind a, b, c, d ı̂n ordine cu c, d, p, p. Nu există o ipoteză
rezonabilă asupra numerelor a, b, c, d cu care să validăm primele două inegalităţi ale in-
tercalării şi aceasta deoarece, indiferent cine este max(a, b, c, d), dacă acesta este suficient
de mare, unul din numerele (a + b)2 − (c2 + d2 ) şi (c + d)2 − 2ab este negativ. Înseamnă că
această ı̂ncercare de intercalare ı̂n trei paşi a eşuat. Avem atunci de ales ı̂ntre două vari-
ante: sau abandonăm ı̂n totalitate ideea originală, sau ı̂ncercăm să o corectăm. Renunţăm
7.6. INTERCALAREA INEGALITĂŢILOR ”MĂRGINITE” 103

la prima variantă pentru că nu e constructivă. Ne putem corecta ideea? Prima inegalitate,
cea mai importantă, din intercalarea ı̂ncercată, se validează cu presupunerea nerestrictivă
min(a, b)  max(c, d). Cum a doua inegalitate nu este compatibilă cu prima, să o scurt-
circuităm. Testăm atunci valabilitatea inegalităţii
p4 − 2(c2 + d2 − cd)p2 + c4 + d4 − c2 d2  0.
Punând f (t) = t2 − 2(c2 + d2 − cd)t + c4 + d4 − c2 d2 , t ∈ R, avem de arătat că f (t)  0,
pentru orice t  0. Avem
Δf = 4(c2 + d2 − cd)2 − 4(c4 + d4 − c2 d2 ) = −8cd(c − d)2  0
ceea ce ı̂nseamnă că f (t)  0 pentru orice c, d > 0 şi orice t ∈ R . Deci inegalitatea testată
este adevărată şi se verifică cu egal când Δf = 0 şi p2 = c2 + d2 − cd adică p = c = d. Cum
prima inegalitate din intercalare devine egalitate pentru a = b (= p), deducem că ı̂n (198)
egalul este atins când a = b = c = d.
Simetria ı̂n b şi c din inegalitatea
 3
b+c
(227) a3 + b3 + c3 − 3abc  2 −a , unde min(a, b, c) = a > 0,
2
(V. Cârtoaje)

ne permite ipoteza de intercalare


 3  2  3
3 3 3 3 b+c b+c b+c
a + b + c − 3abc  a + 2 − 3a 2 −a .
2 2 2
Prima dintre aceste inegalităţi devine
   
3 3 b+c 3 b+c 2
b + c − 3abc  2 − 3a ⇔
2 2
4(b3 + c3 ) − (b + c)3 − 3a[(b + c)2 − 4bc]  0 ⇔
(b + c)(3b2 − 6bc + 3c2 ) − 3a(b − c)2  0 ⇔ 3(b − c)2 (b + c − a)  0,
este adevărată şi verificată cu egal pentru b = c. Notând d = (b+c)
2 , a doua inegalitate
devine
a3 + 2d3 − 3ad2  2(d − a)3 ⇔ (2d + a)(d − a)2  2(d − a)3 ⇔ 3a(d − a)2  0
şi este adevărată verificându-se cu egal pentru a = d. În (227) avem deci egalitate pentru
a = b = c.

7.6 Intercalarea inegalităţilor ”mărginite”

Evident că nu o inegalitate este mărginită, ci variaţia variabilelor.


Să demonstrăm inegalitatea
(a + b)(b + c)(c + a) (α + β)2
(228) 2 , a, b, c ∈ [α, β], 0 < α < β.
abc αβ
Încercăm să parcurgem distanţa dintre membrul stâng şi cel drept ı̂n mai mulţi paşi, la
fiecare pas ”eliminând” câte una din variabilele a, b, c. Este firesc ca această eliminare să
104 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

se facă ı̂nlocuind variabila respectivă cu una din extremităţile intervalului din care face
parte, adică cu α sau cu β. Notând cu E(a, b, c) expresia din membrul stâng al inegalităţii,
ı̂ncercăm intercalarea
(α + β)2
E(a, b, c)  E(α, b, c)  E(α, β, c)  2 .
(αβ)
Prima inegalitate devine
(a + b)(b + c)(c + a) (α + b)(b + c)(c + α)
 ⇔
abc αbc
α(a + b)(a + c)  a(α + b)(α + c) ⇔
αa2 + αbc  aα2 + abc ⇔ (a − α)(bc − aα)  0.

Violând simetria din (228) cu a = min(a, b, c) validăm această inegalitate. A doua


inegalitate din ipoteza de intercalare se reduce la
(b − β)(α c − bβ)  0.
Am ţinut seama că a doua inegalitate se obţine din prima ı̂nlocuind a, b, c, α ı̂n ordine
cu b, c, α, β . Considerând b = max(a, b, c) acceptăm această inegalitate. În sfârşit ultima
inegalitate din şir devine
(α + β)(β + c)(c + α) (α + β)2
2 ⇔
αβ c αβ
(β + c)(c + α)  2c(α + β) ⇔ (c − α)(c − β)  0
şi este adevărată. Avem egalitate ı̂n (228) când două din numerele a, b, c sunt o extremi-
tate a intervalului [α, β] iar al treilea este cealaltă extremitate.
Am demonstrat inegalitatea
(88) a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca  (α − β)2 , a, b, c ∈ [α, β], α < β,
folosind monotonia funcţiei de grad doi. Să vedem dacă nu ne reuşeşte intercalarea
E(a, b, c)  E(α, b, c)  E(α, β, c)  (α − β)2 ,
unde E(a, b, c) notează expresia din membrul stâng din (88) . Avem
E(a, b, c)  E(α, b, c) ⇔ a2 − ab − ac  α2 − αb − αc ⇔
(a − α)(a + α − b − c)  0,
E(α, b, c)  E(α, β, c) ⇔ (b − β)(b + β − α − c)  0,
E(α, β, c)  (α − β)2 ⇔ c2 − cα − cβ  −αβ ⇔ (c − α)(c − β)  0.

În ipoteza nerestrictivă α  a  c  b  β intercalarea ne reuşeşte. Avem egalitate ı̂n


(88) când două din numerele a, b, c sunt egale cu unul din numerele α, β iar al treilea cu
celălalt.
O demonstraţie asemănătoare suportă şi
 
1 1 1 (2α + β)(2β + α)
(229) (x + y + z) + +  , x, y, z ∈ [α, β], 0 < α < β.
x y z αβ
(Mircea Lascu)
7.6. INTERCALAREA INEGALITĂŢILOR ”MĂRGINITE” 105

Încercăm intercalarea    
1 1 1 1 1 1
(x + y + z) + +  (α + y + z) + + 
x y z α y z
 
1 1 1 (2α + β)(2β + α)
(α + β + c) + +  .
α β c αβ

Trecem la reducerea primei inegalităţi. Aceasta devine


   
1 1 1 1 1 1 x 1 α 1
x + + (y + z)  α + + (y + z) ⇔ +  + ⇔
y z x y z α yz x yz α
 
1 1
(x − α) −  0 ⇔ (x − α)(xα − yz)  0.
yz xα

Înlocuind x, α, y ı̂n prima inegalitate cu y, β, α respectiv, se obţine inegalitatea a doua,


ceea ce ı̂nseamnă că aceasta se reduce la
(y − β)(yβ − αz)  0.
Ambele inegalităţi sunt adevărate ı̂n ipoteza nerestrictivă α  x  z  y  β. Prima
se verifică cu egal când x = α iar a doua când y = β. În sfârşit, ultima inegalitate devine
   
1 1 1 2
(α + β + z) + +  (2α + β) +β
α β z α
şi se obţine din prima ı̂nlocuind x, α, β, z cu z, α, α, β respectiv, ceea ce ı̂nseamnă că se
reduce la
(α − z)(αβ − zα)  0 ⇔ (α − z)(β − z)  0
inegalitate care este adevărată. Ca şi pentru ultimele două inegalităţi, egalul ı̂n (229) se
atinge când, dintre numerele x, y, z două sunt egale cu α şi unul cu β sau două sunt egale
cu β şi unul cu α.
Să mai analizăm o inegalitate oarecum de acelaşi tip. Să arătăm că
 
n3 1 1 1 2
(230)  (x1 + x2 + ... + xn ) + + ... +  n3 ,
2 x1 x2 xn
x1 , x2 , ..., xn ∈ [1, 2], n  2.
(Laurenţiu Panaitopol)

Nu se poate ca această inegalitate să nu ne amintească de


 
1 1 1
(51) (x1 + x2 + ... + xn ) + + ... +  n2 , x1 , x2 , ..., xn ∈ [1, 2], n  2.
x1 x2 xn
Cu aceasta se obţine
   
1 1 1 2 1 1 1 n3
(x1 + x2 + ... + xn ) + + ... +  n2 + + ... +  ,
x1 x2 xn x1 x2 xn 2
ultima inegalitate fiind adevărată deoarece, pentru fiecare i ∈ {1, 2, ..., n}, avem xi  2
şi atunci x1i  12 . În prima inegalitate din (230) egalul se atinge când x1 = x2 = ... =
xn = 2. Pentru a doua inegalitate din (230) nu se ı̂ntrevede o demonstraţie asemănătoare.
De folos ı̂n găsirea unei demonstraţii ne-ar putea fi cunoaşterea cazului (unui caz) de
egalitate care, nu e greu de observat, este x1 = x2 = ... = xn = 1. Ce se ı̂ntâmplă
106 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

dacă una dintre variabile se ănlocuieşte cu 1? Nu cumva, indiferent de valorile celorlalte


variabile, expresia se măreşte? Dacă această ipoteză se confirmă atunci a doua inegalitate
din (230) se obţine dintr-o intercalare de intermediari, căci, plecând de la expresia iniţială
şi ı̂nlocuind pe rând fiecare variabilă cu 1 expresia se măreşte până când toate variabilele
sunt ı̂nlocuite cu 1 , caz ı̂n care expresia devine egală cu n3 . Să testăm ipoteza făcută şi
pentru ı̂nceput să facem câteva preparative. Se pot renota convenabil x1 , x2 , ..., xn astfel
ı̂ncât cea care urmează să fie ı̂nlocuită să fie xn , renotată x. Să mai notăm
1 1 1
S = x1 + x2 + ... + xn−1 şi T = + + ... + .
x1 x2 xn−1
Acum ipoteza se transcrie
 
1 2
(S + x) T +  (S + 1)(T + 1)2 ⇔
x
2ST S 1
+ 2 + T 2 x +  2ST + S + T 2 + 1 ⇔
x x x
0  (x − 1)(2ST x + S(x − 1) − T 2 x2 + x).

Cum pentru fiecare i ∈ {1, 2, ..., n} avem 1  xi  2, avem şi x − 1 = xn − 1  0. Apoi


xi  x1i , de unde S  T şi atunci 2ST x  2T 2 x  T 2 x2 . Deci ipoteza se confirmă. Egalul
ı̂n a doua inegalitate din (230) se atinge doar când x1 = x2 = ... = xn = 1.

7.7 Trucul CBS

Pentru inegalităţi de genul

B1 +
(*) A 1 A2
B2 + ... + An
Bn  α, unde A1 , A2 , ..., An , B1 , B2 , ..., Bn , α > 0, n  2,
putem ı̂ncerca o intercalare care foloseşte un mic ”truc” care constă ı̂n esenţă ı̂n ı̂nmulţirea
inegalităţii date cu o sumă de termeni pozitivi astfel ı̂ncât expresia din membrul stâng să
poată fi antrenată ı̂ntr-o inegalitate CBS. Să detaliem.
..., Cn > 0 avem, conform
Pentru C1 , C2 ,  ”CBS”,
A1 A2 An
+ + ... + (B1 C1 + B2 C2 + ... + Bn Cn ) 
B1 B2 Bn
  
2
A1 C1 + A2 C2 + ... + An Cn .

Acum e suficient să fie adevărată inegalitatea


√ √ √ 2
(?) A1 C1 + A2 C2 + ... + An Cn  α(B1 C1 + B2 C2 + ... + Bn Cn )
pentru ca şi inegalitatea (*) să fie adevărată. Deci (?) ⇒ (*) ceea ce ı̂nseamnă şi că e posi-
bil ca inegalitatea (*) să fie adevărată fără ca inegalitatea (?) să fie adevărată. În aceasta
constă evident şi slăbiciunea acestei metode. Avantajul ei constă ı̂n faptul că inegalitatea
(?) ”ne scapă” de numitorii din (*) şi cu o bună alegere a numerelor C1 , C2 , ..., Cn şi de
radicalii din (?). ”Morala” este că această schemă de intercalare merită ı̂ncercată pentru
inegalităţile ce folosesc fracţii cu numitori ”incomozi”.
7.7. TRUCUL CBS 107

Începem exemplificările cu inegalitatea


a b c 3
(16) + +  , a, b, c > 0.
b+c c+a a+b 2
Conform inegalităţii CBS avem
 
a b c
[a(b + c) + b(c + a) + c(a + b)] + +  (a + b + c)2 ,
b+c c+a a+b
inegalitate verificată cu egal când b + c = c + a = a + b ⇔ a = b = c. Pentru a obţine (*) e
suficient să arătăm că
3
(a + b + c)2  [a(b + c) + b(c + a) + c(a + b)].
2
Această inegalitate fiind echivalentă cu a2 + b2 + c2  ab + bc + ca este adevărată şi se
verifică cu egal când a = b = c.
Să ı̂ncercăm şi cu inegalitatea
a b c d
(231) + + +  2, a, b, c, d > 0.
b+c c+d d+a a+b
Din nou cu inegalitatea CBS avem
 
a b c d
[a(b + c) + b(c + d) + c(d + a) + d(a + b)] + + + 
b+c c+d d+a a+b
(a + b + c + d)2 ,
inegalitate verificată cu egal pentru b + c = c + d = d + a = a + b ⇔ a = c şi b = d.
Inegalitatea notată ı̂n schemă cu (?) devine
(a + b + c + d)2  2[a(b + c) + b(c + d) + c(d + a) + d(a + b)] ⇔
a2 + b2 + c2 + d2  2ac + 2bd ⇔ (a − c)2 + (b − d)2  0,
se dovedeşte adevărată şi se verifică cu egal când a = c şi b = d .
După ce aplicăm ”CBS” produsului dintre expresia din membrul stâng al inegalităţii
x1 x2 x3 x4 x5 5
(232) + + + +  ,
x2 + x3 x3 + x4 x4 + x5 x5 + x1 x1 + x2 2
x1 , x2 , x3 , x4 , x5 > 0,

şi suma x1 (x2 + x3 ) + x2 (x3 + x4 ) + x3 (x4 + x5 ) + x4 (x5 + x1 ) + x5 (x1 + x2 ) ne mai rămâne


de demonstrat inegalitatea (?) care ı̂n acest caz este
(x1 + x2 + x3 + x4 + x5 )2 
5
[x1 (x2 + x3 ) + x2 (x3 + x4 ) + x3 (x4 + x5 ) + x4 (x5 + x1 ) + x6 (x1 + x2 )].
2
Aceasta se reduce la
(x1 − x2 )2 + (x2 − x3 )2 + (x3 − x4 )2 + (x4 − x5 )2 + (x5 − x1 )2 +
+(x1 − x3 )2 + (x2 − x4 )2 + (x3 − x5 )2 + (x4 − x1 )2 + (x5 − x1 )2  0.

Avem egalitate ı̂n (232) când x1 = x2 = x3 = x4 = x5 .


Valabilitatea inegalităţii
x1 x2 x3 x4 x5 x6
(233) + + + + +  3,
x2 + x3 x3 + x4 x4 + x5 x5 + x6 x6 + x1 x1 + x2
108 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 > 0,

se dovedeşte cu acelaşi truc. În cazul acesteia, inegalitatea (?) este


(x1 + x2 + x3 + x4 + x5 + x6 )2 
3[x1 (x2 + x3 ) + x2 (x3 + x4 ) + x3 (x4 + x5 ) + x4 (x5 + x6 ) + x5 (x6 + x1 ) + x6 (x1 + x2 )]
şi se reduce la (x1 − x2 + x4 − x5 )2 + (x2 − x3 + x5 − x6 )2 + (x3 − x4 + x6 − x1 )2  0 .
Avem egalitate ı̂n (233) când x1 = x3 = x5 şi x2 = x4 = x6 .
În cazul inegalităţii
a b c 3
(234) + +  , a, b, c > 0,
a + 2b + c b + 2c + a c + 2a + b 4
(Gh. Eckstein)

după ce aplicăm ”CBS” produsului dintre expresia din membrul stâng şi
a(a + 2b + c) + b(b + 2c + a) + c(c + 2a + b)
ne mai rămâne de arătat că
3
(a + b + c)2  [a(a + 2b + c) + b(b + 2c + a) + c(c + 2a + b) ,
4
care se reduce la a2 + b2 + c2  ab + bc + ca. Avem egalitate pentru a = b = c .
O generalizare a inegalităţilor (16) şi (234) este
Ax + By + Cz Ay + Bz + Cx Az + Bx + Cy A+B+C
(235) + + 3 ,
αx + β y + γ z αy + β z + γ x αz + β x + γ y α+β+γ
unde (A + B + C)(α + β + γ)  3(Aα + Bβ + Cγ),
A, B, C, α, β, γ, x, y.z > 0.
(M.O. Drimbe)

Înmulţim expresia din membrul stâng cu


(Ax + By + Cz)(αx + βy + γz)+
(Ay + Bz + Cx)(αy + βz + γx) + (Az + Bx + Cy)(αz + βx + γy),
aplicăm ”CBS” şi ne mai rămâne de demonstrat (?), adică
(Ax + By + Cz + Ay + Bz + Cx + Az + Bx + Cy)2 
A+B+C
3 [(Ax + By + Cz)(αx + βy + γz)+
α+β+γ
(Ay + Bz + Cx)(αy + βz + γx) + (Az + Bx + Cy)(αz + βx + γy)]

Această inegalitate se reduce la


[(A + B + C)(α + β + γ) − 3(Aα + Bβ + Cγ)](x2 + y 2 + z 2 − xy − yz − zx)  0 ,
este adevărată şi se verifică cu egal pentru x = y = z .
După ce ı̂nmulţim inegalitatea
a2 b2 c2 a+b+c
(236) + +  , a, b, c > 0,
a + 2b + 3c b + 2c + 3a c + 2a + 3b 6
7.7. TRUCUL CBS 109

cu expresia (a + 2b + 3c) + (b + 2c + 3a) + (c + 2a + 3b) = 6(a + b + c), ı̂ncercăm cu ajutorul


inegalităţii CBS intercalarea
 
a2 b2 c2
6(a + b + c) + + 
a + 2b + 3c b + 2c + 3a c + 2a + 3b
2 a+b+c
(a + b + c)  6(a + b + c) .
6
”Intercalarea” s-a redus la o . . . ”reducere”.
Pentru inegalitatea
a1 a2 an (a1 + a2 + ... + an )2
(237) + + ... +  ,
a2 + a 3 a3 + a 4 a1 + a2 2(a21 + a22 + ... + a2n )
a1 , a2 , ..., an > 0, n  3,

avem, conform ”CBS”,  


a1 a2 an
[a1 (a2 + a3 ) + a2 (a3 + a4 ) + ... + an (a1 + a2 )] + + ... + 
a 2 + a3 a 3 + a 4 a 1 + a2
(a1 + a2 + ... + an )2

Rămâne de văzut dacă se verifică inegalitatea


2(a21 + a22 + ... + a2n )  [a1 (a2 + a3 ) + a2 (a3 + a4 ) + ... + an (a1 + a2 )].
Aceasta se sparge ı̂n
a21 + a22 + ... + a2n  a1 a2 + a2 a3 + ... + an a1 ⇔
(a1 − a2 )2 + (a2 − a3 )2 + ... + (an − a1 )2  0 şi
a21 + a22 + ... + a2n  a1 a3 + a2 a4 + ... + an a2 ⇔
(a1 − a3 )2 + (a2 − a4 )2 + ... + (an − a2 )2  0.

Avem egalitate ı̂n (237) când a1 = a2 = ... = an .


Se constată uşor că ”trucul CBS” nu poate fi aplicat inegalităţii
a3 b3 c3 ab + bc + ca
(238) + + 3 , a, b, c > 0,
b2 − bc + c2 c2 − ca + a2 a2 − ab + b2 a+b+c
cel puţin ı̂n această formă. Încercăm atunci să punem această inegalitate ı̂ntr-o formă mai
comodă. Ea devine
a3 (b + c) b3 (c + a) c3 (a + b) ab + bc + ca
3 3
+ 3 3
+ 3 3
3 ⇔
b +c c +a a + b a+b+c
b+c c+a a+b ab + bc + ca
(a3 + b3 + c3 ) 3 + + − 2(a + b + c)  3 ⇔
b + c3 c3 + a3 a3 + b3 a+b+c
 
b+c c+a a+b
[(b3 + c3 ) + (c3 + a3 ) + (c3 + a3 )] 3 + + − 4(a + b + c) 
b + c3 c3 + a3 a3 + b3
ab + bc + ca
6
a+b+c
Am pregătit terenul pentru a aplica ”CBS”. Conform acesteia
 
 3 3 3 3 3 3
 b+c c+a a+b
(b + c ) + (c + a ) + (a + b ) + + 
b3 + c3 c3 + a3 a3 + b3
110 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

√ √ √
( a + b + b + c + c + a)2 .

Această inegalitate poate folosi unei intercalări cu condiţia să avem


√ √ √
2 ab + bc + ca
a + b + b + c + c + a − 4(a + b + c)  6 ⇔
a+b+c
   ab + bc + ca
(a + b)(b + c) + (b + c)(c + a) + (c + a)(a + b) − (a + b + c)  3 .
a+b+c

Cum (c + a)(a + b) − a = √ ab+bc+ca
, inegalitatea testată devine
a+ (c+a)(a+b)
1 1 1 3
(239)  +  +   ,
a+ (a + b)(a + c) b+ (b + c)(b + a) c + (c + a)(c + b) a + b+c
a, b, c > 0.

Din nou o inegalitate cu numitori incomozi căreia merită să-i aplicăm ”trucul CBS” ,
sau să ı̂ncercăm măcar. Conform inegalităţii CBS, produsul dintre expresia din membrul
  
stâng din (239) şi a + (a + b)(a + c) + b + (b + c)(b + a) + c + (c + a)(c + b) este  9.
Ne mai rămâne de demonstrat inegalitatea
3   
9 [a + b + c + (a + b)(a + c) + (b + c)(b + a) + (c + a)(c + b)] ⇔
a+b+c   
2(a + b + c)  (a + b)(a + c) + (b + c)(b + a) + (c + a)(c + b).

Aceasta se sparge ı̂n


 (2a + b + c)
(a + b)(a + c) 
2
şi alte două inegalităţi analoage, care se justifică cu inegalitatea mediilor. Inegalităţile din
spargere se verifică simultan cu egal când a = b = c caz ı̂n care şi (9) se verifică cu egal.
Să mai analizăm un ultim exemplu. Să arătăm că
x1 − x 2 x2 − x3
(240) (x3 + x4 + ... + xn ) + (x4 + x5 + ... + xn + x1 ) + ...+
x1 + x2 x2 + x3
xn − x1
(x2 + x3 + ... + xn−1 )  0,
xn + x1
unde x1  x2  x3  xn > 0 , n  3.
(concurs Polonia)

Să punem pentru ı̂nceput inegalitatea sub o formă mai comodă. Notând S = x1 + x2 +
... + xn , inegalitatea (240) devine
x1 − x2 x2 − x3 xn − x1
(S − x1 − x2 ) + (S − x2 − x3 ) + ... + (S − xn − x1 )  0 ⇔
x1 + x2 x2 + x3  xn + x1
x1 − x2 x2 − x3 xn − x1
S + + ... + + (x1 − x2 ) + (x2 − x3 ) + ... + (xn − x1 )  0
x1 + x2 x2 + x3 xn + x1
x1 − x 2 x2 − x3 xn−1 − xn x1 − xn
⇔ + + ... +  .
x1 + x2 x2 + x3 xn−1 + xn x1 + xn

Acestei inegalităţi ı̂i aplicăm trucul CBS. Avem, conform ”CBS”,


 2 
(x1 − x22 ) + (x22 − x23 ) + ... + (x2n−1 − x2n ) ·
7.8. INTERCALĂRI DE SFÂRŞIT 111

 
x1 − x2 x2 − x3 xn−1 − xn
· + + ... + 
x1 + x2 x2 + x3 xn−1 + xn
[(x1 − x2 ) + (x2 − x3 ) + ... + (xn−1 − xn )]2 = (x1 − xn )2
inegalitate verificată cu egal pentru
x1 + x2 = x2 + x3 = ... = xn−1 + xn ⇔ x1 = x3 = x5 = ..., x2 = x4 = x6 = ....
Rămâne de testat inegalitatea (?) care aici are forma
x1 − xn 2
(x1 − xn )2  [(x − x22 ) + (x22 − x23 ) + ... + (x2n−1 − x2n )]
x1 + xn 1
şi este o identitate.

7.8 Intercalări de sfârşit

Să ne ocupăm de următoarea inegalitate strictă


   
4a ab 4c
(241) 1+ 1+ 1+ > 25, a, b, c > 0.
b+c c+a a+b
Inegalitatea se reduce la
a3 + b3 + c3 + 7abc > ab(a + b) + bc(b + c) + ca(c + a)
şi este adevărată deoarece avem
a3 + b3 + c3 + 7abc > a3 + b3 + c3 + 3abc  ab(a + b) + bc(b + c) + ca(c + a)
a doua inegalitate nefiind alta decât (193). Ne-am descurcat atât de uşor doar pentru că ne
era cunoscută (193). Ce ne-am face ı̂nsă ı̂n situaţia ”normală”, aceea ı̂n care nu cunoaştem
sau am uitat (193)? O posibilitate ar fi aceea de a redescoperi această inegalitate dar
apreciem ca minime şansele de realizare a unui asemenea proiect. Oricum aceasta nu
este o idee pe care să mizăm atunci când avem de demonstrat o inegalitate decât poate
atunci când ne amintim că ”era ceva de genul . . . care suna cam aşa. . . ”. Altfel?
În câteva rânduri ı̂n mod explicit, cel mai adesea ı̂n mod implicit, ı̂n găsirea ideii de
demonstraţie a unei inegalităţi ne-a fost de folos cunoaşterea măcar a unui caz de egali-
tate. De data asta, inegalitatea fiind strictă, problema nu se mai pune. Totuşi, nu am putea
forţa egalul? Se poate observa că ı̂n situaţia a = b, c = 0 expresia din stânga din (241)
are valoarea 25. Acum realizăm şi de ce inegalitatea este strictă. Avem doar a, b, c > 0.
Această observaţie ne poate fi de folos ı̂n emiterea unei ipoteze de intercalare. Dacă ”am
egala” două dintre variabile sau am ı̂nlocui una cu zero ı̂n expresia din membrul stâng,
nu obţinem cumva un intermediar? Dacă ı̂nlocuim una dintre variabile cu zero atunci
sunt afectaţi toţi cei trei factori. Dar dacă ı̂nlocuim a şi b cu (a+b)
2 = m atunci sunt afectaţi
doar primii doi factori. Încercăm deci o intercalare cu ”egalare de variabile” şi anume
       
4a 4b 4c 4m 2 4c
1+ 1+ 1+  1+ 1+ =
b+c c+a a+b m+c m+m
 2  
4(a + b) 4c
1+ 1+ > 25
a + b + 2c a+b
112 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

(5a+5b+c) 2
Prima inegalitate devine 4a+b+c 4b+c+a
b+c · c+a  (a+b+2c)2 , şi, după ce punem x = 4a + b +
c, y = 4b + c + a, u = b + c, v = c + a ,
x y (x + y)2
·  ⇔ xy(u + v)2  uv(x + y)2 ⇔
u v (u + v)2
xyu2 + xyv 2 − uvx2 − uvy 2  0 ⇔ (xu − yv)(yu − xv) ⇔
(b2 − a2 + 2ac − 2bc)(4b2 − 4a2 − 4ac + 4bc)  0 ⇔
4(a − b)2 (a + b − 2c)(a + b − c)  0

În ipoteza nerestrictivă a  c  b această inegalitate este adevărată. A doua inegalitate


devine  
5m + c 2 m + 2c
> 25 ⇔ (5m + c)2 (m + 2c) > 25m(m + c)2 ⇔
m+c m
10 m2 c + 2c3 > 4mc2 ⇔ m2 + c3 < 2mc
şi este adevărată ı̂n ipoteza făcută pentru prima inegalitate.
O inegalitate interesantă şi cu o demonstraţie pe măsură avem ı̂n
 n n 2
 n  
n  
(242) a c − b2  !
i i i a c − i b , i i
i=1 i=1 i=1 i=1
unde a1 c1 > b21 , a2 c2 > b22 , ..., an cn > b2n ,
a1 , a2 , ..., an , c1 , c2 , ..., cn > 0, b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.
(M.O. Drimbe)

Amânăm demonstrarea existenţei radicalului din dreapta şi după ce ridicăm ambii
membri la pătrat, punem inegalitatea (242) sub forma
n 2 n n n 2
   
2
ai ci − bi  ai ci − bi .
i=1 i=1 i=1 i=1

Expresia din stânga ne trimite la inegalitatea CBS . Conform acesteia avem


n  2 n n
   ai ci − b2
ai ci − b2i  ai i
.
ai
i=1 i=1 i=1

Reuşim o demonstraţie prin intercalare dacă arătăm că


n n n n n 2
  ai ci − b2   
ai i
 ai ci − bi ,
ai
i=1 i=1 i=1 i=1 i=1
de unde vom deduce şi existenţa radicalului din membrul drept din (242). Această ine-
galitate a fost deja demonstrată, ea fiind (84) care spune de fapt că
n n
min fi  min fi ,
i=1 i=1
unde fi (x) = ai x2 −2bi x+ci , x ∈ R, i ∈ {1, 2, ..., n}. Pentru a avea egalitate, ţinând seama
şi de cazul de egalitate din (84), e nevoie să existe λ  0, μ > 0 astfel ı̂ncât pentru orice
7.8. INTERCALĂRI DE SFÂRŞIT 113


(ai ci −b2i ) √
i ∈ {1, 2, ..., n} să avem bi = λ ai , ai = μ ai ceea ce se traduce prin condiţia ca
n-uplele (a1 , a2 , ..., an ), (b1 , b2 , ..., bn ) şi (c1 , c2 , ..., cn ) să fie proporţionale.
Aceleaşi idei ar trebui să ne conducă ı̂n cazul inegalităţii
n3  n
1
(243)  n   n   n 2  2,
   a i i − bi
c
ai ci − bi i=1
i=1 i=1 i=1
unde a1 c1 > b21 , a2 c2 > b22 , ..., an cn > b2n ,
a1 , a2 , ..., an , c1 , c2 , ..., cn > 0, b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.
(OIM)

la intercalarea

n
n n
n3
ai 3  
i=1 n 1
 n   n   n 2    ai .
   n
ai ci −b2i ai ci − b2i
ai ci − bi ai
i=1 i=1
i=1 i=1 i=1 i=1

Prima inegalitate este (84), iar cea de a doua este echivalentă cu o inegalitate de forma
n n n
   1
xi yi  n3 ,
xi y i
i=1 i=1 i=1
cu xi , yi > 0, pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n}. Cu ”CBS” şi inegalitatea dintre media arit-
metică şi cea pătratică, obţinem
n n n n 2 n
   1 √  1
xi yi  xi y i 
xy xy
i=1 i=1 i=1 i i i=1 i=1 i i
n 2 n 2
1 √  1
xi y i √  n3
n xi y i
i=1 i=1

Se constată uşor că egalul ı̂n (243) este atins ı̂n aceleaşi condiţii ca ı̂n (242).
O altă inegalitate fundamentală este

Inegalitatea (Bernoulli).
(244) (1 + x1 )(1 + x2 ) ... (1 + xn )  1 + x1 + x2 + ... + xn ,
x1 , x2 , ..., xn  0 sau x1 , x2 , ..., xn ∈ (−1, 0], n  2.

Inegalitatea este verificată cu egal dacă şi numai dacă n − 1 din numerele x1 , x2 , ..., xn sunt
nule.
În particular
(245) (1 + x)n  1 + nx, x > −1, n  2,
inegalitate verificată cu egal dacă şi numai dacă x = 0.

Fiecare dintre inegalităţile


(246) (a21 + n − 1)(a22 + n − 1)...(a2n + n − 1)  nn−2 (a1 + a2 + ... + an )2 ,
114 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

a1 , a2 , ..., an ∈ R, n  2,
(V. Cârtoaje)
(247) (a21 + 2n − 1)(a22 + 2n − 1)...(a2n + 2n − 1)  2n nn−1 (a1 + a2 + ... + an ),
a1 , a2 , ..., an ∈ R, n  2,
(Gh. Szöllösy)

trebuie să ne trimită la inegalitatea Bernouli deoarece, la fel ca acolo, ı̂n fiecare din aceste
inegalităţi, avem de arătat că un produs este superior unei sume. Să punem atunci ine-
galitatea (246) sub forma
    
a21 − 1 a22 − 1 a2n − 1 1
1+ 1+ ... 1 +  2 (a1 + a2 + ... + an )2 .
n n n n
(a2i −1)
Pentru fiecare i ∈ {1, 2, ..., n}, −1 < − n1  n ceea ce ı̂nseamnă că, pentru unii i e
(a2i −1) (a2 −1)
posibil să avem −1 < n  0, iar pentru alţii, 0  in . Neputând aplica inegalitatea
Bernoulli ı̂ntregului produs din membrul stâng din (246), n-avem decât să spargem acest
produs ı̂n două bucăţi şi să aplicăm ”Bernoulli” fiecărei bucăţi. Să considerăm că −1 <
(a2i −1) (a2 −1)
n 0, pentru orice i ∈ {1, 2, ..., k} şi in  0 , pentru orice i ∈ {k + 1, k + 2, ..., n}.
Avem atunci
#k   k  k
a2i − 1 a2i − 1 1
1+ 1+ = n−k+ a2i şi
n n n
i=1
n  
i=1 i=1
# 2
ai − 1 n 2
ai − 1 1 n
2
1+ 1+ = k+ ai
n n n
i=k+1 i=k+1 i=k+1

Multiplicând aceste inegalităţi obţinem


n  
# a2i − 1 1 
k 
n
1+  2 n−k+ a2i k+ a2i .
n n
i=1 i=1 i=k+1

Pentru reuşita unei demonstraţii prin intercalare, mai e nevoie ca inegalitatea


n 2
 k n 
n−k+ a2i k+ a2i  ai
i=1 i=k+1 i=1
să fie adevărată. Or aceasta nu este decât inegalitatea CBS aplicată n-uplelor (a1 , a2 , ..., ak , 1, 1, ..., 1)
şi (1, 1, ..., 1, ak+1 , ak+2 , ..., an ). Această ultimă inegalitate se verifică cu egal pentru a1 =
a2 = ... = an = 1 caz ı̂n care, se constată prin verificare, avem egalitate şi ı̂n (246) .
Procedând asemănător cu inegalitatea (247) să o punem ı̂ntâi sub forma
#n  
1
n
a2i − 1
1+  ai .
2n n
i=1 i=1
(a2i −1) (a2 −1)
Considerând că −1 < (2n)  0, pentru orice i ∈ {1, 2, ..., k} şi (2n) i
 0, pentru
orice i ∈ {k + 1, k + 2, ..., n}, obţinem cu ”Bernoulli”
k  
# a2i − 1 k
a2i − 1 1 
k
1+ 1+ = 2n − k + a2i şi
2n 2n 2n
i=1 i=1 i=1
7.9. O DEMONSTRAŢIE INTERESANTĂ ŞI . . . TEME 115

n  
# a2 − 1 
n
a2i − 1 1 
n
1+ i 1+ = n+k+ a2i .
2n 2n 2n
i=k+1 i=k+1 i=k+1

Multiplicând aceste inegalităţi obţinem


n  
# a2i − 1 1 
k 
n
2 2
1+  2 2n − k + ai n+k+ ai .
2n 4n
i=1 i=1 i=k+1

Din nou cu ”CBS”


avem 2

k 
n 
n
2 2
2n − k + ai n+k+ ai  n + ai .
i=1 i=k+1 i=1

Inegalitatea CBS a fost aplicată 2n-uplelor (1, 1,...,1, a1 , a2 ,...,ak , 1, 1,...,1) şi (1, 1, ..., 1, ak+1 , ak+2 , ..., an
prima dintre acestea având primele n şi ultimele n − k componente egale cu 1. În sfârşit,
şi inegalitatea
2
1 n n
n+ ai  ai
4n
i=1 i=1

de care mai avem nevoie, se dovedeşte adevărată, ea fiind echivalentă cu


2
n
n− ai 0
i=1

Avem egalitate ı̂n (247) când a1 = a2 = ... = an = 1.

7.9 O demonstraţie interesantă şi . . . teme

Pentru că am introdus ı̂n scenă inegalitatea Bernoulli, pe care o vom demonstra mai
târziu prin inducţie, prezentăm ı̂n continuare o surprinzătoare demonstraţie prin sparg-
ere cu violarea simetriei a inegalităţii mediilor, demonstraţie care foloseşte inegalitatea
Bernoulli.
Să punem inegalitatea (245) sub forma
(248) xn  nx − (n − 1), x  0, n  2.
Simetria din inegalitatea mediilor
a1 + a2 + ... + an √
(26)  n a1 a2 ...an , a1 , a2 , ..., an > 0, n  2,
n
ne permite presupunerea a1  a2  ...  an . Pentru fiecare k ∈ {1, 2, ..., n} punem
(a1 + a2 + ... + ak )
mk = .
k
Avem, conform (248),
 
mk k mk
k − (k − 1) ⇔ mkk  [kmk − (k − 1)mk−1 ]mk−1 k−1
k−1 ⇔ mk  ak mk−1
k
mk−1 mk−1
Multiplicând acum inegalităţile
mnn  an mn−1
n−1 ,
116 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

mn−1 n−2
n−1  an−1 mn−2 ,

......................... ,
m22  a2 m1 ,
m1 = a1 ,
obţinem
mnn  a1 a2 ...an ,
care nu este decât inegalitatea (26) ı̂ntr-o formă echivalentă. Cum ı̂n (248) avem egalitate
pentru x = 1, inegalităţile din spargere sunt verificate cu egal dacă şi numai dacă mn =
mn−1 = ... = m2 = m1 adică a1 = a2 = ... = an .
Înainte de a trece la teme să mai spunem doar că intercalarea, după reducere şi spargere,
este a treia metodă elementară de demonstrare a inegalităţilor.

7.9.1 Tema 13.

Folosiţi intercalarea pentru a demonstra inegalităţile


 
a2 + b 2 x2 + y 2 2
(249) +  1 1 , a, b, x, y > 0.
2 2 a+x + b+y
(Gh. Marghescu)
2 2
(250) xsin a y cos a
< x + y, x, y > 0, a ∈ R.


(251) x(1 + y) + y(1 + z) + z(1 + x)  6 xyz, x, y, z > 0.

 
a
4 b 4 c
4
(252) 1+ + 1+ + 1+  48, a, b, c > 0.
b c a
  
b+c c+a a+b √
(253) + +  3 2, a, b, c > 0.
a b c
  
a+b b+c c+a √
(254) + +  3 2, a, b, c > 0.
a b c
√ √ 
(255) xy 3 − 2z + yz 3 − 2x + zx 3 − 2y  x3 + y 3 + z 3 , x, y, z > 0.
(Mircea Becheanu)
 
1 1 1 1 1 1
(256) + 4 + 4  + + , a, b, c > 0.
a4 + b + 4 b + c + 4 c + a4 + 4
4 4 a b c

7.9.2 Tema 14.

Folosiţi ”schimbul de bucăţi” pentru a demonstra inegalităţile:


7.9. O DEMONSTRAŢIE INTERESANTĂ ŞI . . . TEME 117

(257) (1 + a + ab)(1 + b + bc)(1 + c + ca)  (1 + a + a2 )(1 + b + b2 )(1 + c + c2 ) ,


a, b, c > 0.
(M.O. Drimbe)

(193) a3 + b3 + c3 + 3abc  ab(a + b) + bc(b + c) + ca(c + a),


a, b, c > 0.

(258) (a2 + ab + b2 )(b2 + bc + c2 )(c2 + ca + a2 )  (ab + bc + ca)3 ,


a, b, c > 0.
(V, Cârtoaje şi Mircea Lascu)

Demonstraţi inegalităţile:

(259) a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca  4M 2 , a, b, c ∈ [−M, M ], M > 0.



a+b+c 25 5
(260)  , a, b, c > 0.
(1 + a2 )(1 + b2 )(1 + c2 ) 72
(Gh. Zaharia)

7.9.3 Tema 15.

Folosiţi trucul CBS pentru a demonstra inegalităţile:


x1 x2 x3 x4
(261) + + +  1, x1 , x2 , x3 , x4 > 0.
3x2 + x3 3x3 + x4 3x4 + x1 3x1 + x2
(Dorinel Anca)
a1 a2 an n
(70) + + ... +  ,
2 − a 1 2 − a2 2 − an 2n − 1
unde a1 + a2 + ... + an = 1, a1 , a2 , ..., an > 0, n  2.
a1 a2 an n
(69) + + ... +  ,
S − a1 S − a 2 S − an n−1
unde S = a1 + a2 + ... + an , a1 , a2 , ..., an > 0, n  2.
a21 a22 a2n a1 + a2 + ... + an
(174) + + ... +  ,
a1 + a2 a2 + a3 a n + a1 2
a1 , a2 , ..., an > 0, n  2 .
a31 a32 a3n a2 + a22 + ... + a2n
(138) + + ... +  1 ,
a1 + a2 a2 + a3 a n + a1 2
a1 , a2 , ..., an > 0, n  2.
a b c 1
(262) + + +  1, a, b, c  0.
1+a 1+b 1+c 1+a+b+c
a21 a22 a2n
(263) + + ... + 1,
(a1 + a2 )(a1 + a3 ) (a2 + a3 )(a2 + a4 ) (an + a1 )(an + a2 )
a1 , a2 , ..., an > 0, n  4.
118 CAPITOLUL 7. INTERCALAREA

(C. Caragea)
loga b logb c logc a 9
(264) + +  , a, b, c > 1.
a+b b+c c+a 2(a + b + c)
(concurs Iugoslavia)
1 1 1 3
(265) + +  , unde abc = 1, a, b, c > 0 .
a3 (b + c) b3 (c + a) c3 (a + b) 2
(OIM)

7.9.4 Tema 16.

Demonstraţi prin intercalare inegalităţile:


x2 y2 z2 1
(266) + +  ,
(2y + z)(2z + y) (2z + x)(2x + z) (2x + y)(2y + x) 3
x, y, z > 0.
(Romeo Măciucă)
   2
1 1 1 1 1 1
(267) 3 + + 4 + + , a, b, c  0.
ab bc ca a+b b+c c+a
(concurs Egipt)
9abc ab2 bc2 ca2 a2 + b2 + c2
(268)  + +  , a, b, c  0.
2(a + b + c) a+b b+c c+a 2
x2 y2 z2 3
(269) 2 2
+ 2 2
+ 2 2
 ,
y(x + xy + y ) z(y + yz + z ) x(z + zx + x ) x+y+z
x, y, z > 0.

n  n n 1 n(n + 1)
(270) 1+ a2i  iaii  ,
2 2
i=1 i=1
unde a1 a2 ...an = 1, a1 , a2 , ..., an > 0, n  2.
(Mircea Lascu)
1
(271) a1 a2 + a2 a3 + ... + an−1 an  ,
4
unde a1 + a2 + ... + an = 1, a1 , a2 , ..., an > 0, n  2.
(materialele juriului OIM)

Folosind inegalitatea mediilor arătaţi că:

(272) (1 + x)α  1 + αx, x > −1, α ∈ Q.

(273) (1 + x)α  1 + αx, x > −1, 0 < α < 1, α ∈ Q.


119

Capitolul 8

Exploatarea ordinii

8.1 Două teoreme de maximizare

Începem cu câteva precizări de terminologie menite să uşureze prezentarea acestui capi-
tol.
Vom spune că n-uplele x = (x1 , x2 , ..., xn ) şi y = (y1 , y2 , ..., yn ) sunt la fel ordonate,
dacă pentru fiecare i, j ∈ {1, 2, ..., n) avem
(xi − xj )(yi − yj )  0.
Această condiţie poate fi pusă sub forma
xi < xj ⇒ y i  y j , xi > xj ⇒ y i  y j
ca şi sub forma duală
y i < y j ⇒ xi  xj , y i > y j ⇒ xi  xj
şi ı̂ncă sub forma
xi  xj ⇔ yi  yj sau xi  xj ⇔ yi  yj .

Dacă pentru fiecare i, j ∈ {1, 2, ..., n} avem


xi ?xj ⇔ yi ?yj ,
aici ”?” ţinând pe rând locul fiecăruia din semnele ”<”, ”>”, ”=”, atunci spunem că n-
uplele x şi y sunt strict la fel ordonate.
Vom spune că n-uplele x şi y sunt invers ordonate dacă pentru fiecare i, j ∈ {1, 2, ..., n)
avem
(xi − xj )(yi − yj )  0.

Forme echivalente pentru această condiţie sunt, prima


xi < xj ⇒ y i  y j , xi > xj ⇒ y i  y j
a doua
y i < y j ⇒ xi  xj , y i > y j ⇒ xi  xj
120 CAPITOLUL 8. EXPLOATAREA ORDINII

şi a treia
xi  xj ⇔ yi  yj sau xi  xj ⇔ yi  yj .

Dacă pentru fiecare i, j ∈ {1, 2, ..., n) avem


xi ?xj ⇔ yi ¿yj ,
unde ”?” are aceeaşi semnificaţie ca mai sus iar ”¿” notează inversa relaţiei notată cu ”?”,
atunci spunem că n-uplele x şi y sunt strict invers ordonate.
Este uşor de observat că x şi y sunt (strict) invers ordonate dacă şi numai dacă x
şi −y = (−y1 , −y2 , ..., −yn ) sunt (strict) la fel ordonate, iar dacă x şi y au componen-
tele pozitive, atunci acestea sunt (strict) invers ordonate dacă şi numai dacă x şi y −1 =
( y11 , y12 , ..., y1n ) sunt (strict) la fel ordonate. De asemeni, x şi y sunt (strict) invers ordonate
dacă şi numai dacă x şi y‘ = (yn , yn−1 , ..., y1 ) sunt (strict) la fel ordonate.
Pentru x şi y n-uple de numere reale, notăm
S(x, y) = x1 y1 + x2 y2 + ... + xn yn ,
iar dacă acestea sunt n-uple de numere reale pozitive, notăm
P (x, y) = (x1 + y1 )(x2 + y2 )...(xn + yn ).
Fie σ = (i1 , i2 , ..., in ) o permutare a n-uplei (1, 2, ..., n). Deci σ realizează corespondenţele
1 → i1 , 2 → i2 , ..., n → in
sau, cu alte notaţii,
σ(1) = i1 , σ(2) = i2 , ..., σ(n) = in .

Vom spune că perechea (h, k) este o inversiune ı̂n permutarea σ dacă avem h < k şi
ih > ik (σ(h) > σ(k)) sau dacă avem h > k şi ih < ik (σ(h) < σ(k)).
Dacă σ = (i1 , i2 , ..., in ) este o permutare a n-uplei (1, 2, . . ., n), spunem că
xσ = (xi1 , xi2 , ..., xin ) = (xσ(1) , xσ(2) , ..., xσ(n) )
este o permutare a n-uplei x. Când (h, k) este o inversiune ı̂n σ spunem că (xh , xk ) este o
inversiune ı̂n xσ .
Spunem că σ=(i1 , i2 , . . . , in ) este o permutare ciclică a lui (1, 2, . . . , n) dacă avem
ij1 = j2 , ij2 = j3 , ..., ijn−1 = jn , ijn = j1 ,
sau, altfel spus,
σ(j1 ) = j2 , σ(j2 ) = j3 , ..., σ(jn−1 ) = jn , σ(jn ) = j1 .
Când σ este o permutare ciclică a lui (1, 2, . . . , n), xσ este o permutare ciclică a lui x.
Putem prezenta acum comod două teoreme a căror aplicare ne va preocupa ı̂n contin-
uare.

Teorema (A). Fie x = (x1 , x2 , ..., xn ) şi y = (y1 , y2 , ..., yn ) n-uple de numere reale, n  2.
Dacă x şi y sunt la fel ordonate, atunci, dintre toate sumele S(x, yσ ), cea maximă corespunde
permutării identice, adică
(274) x1 yi1 + x2 yi2 + ... + xn yin  x1 y1 + x2 y2 + ... + xn yn ⇔
8.1. DOUĂ TEOREME DE MAXIMIZARE 121

S(x, yσ )  S(x, y),


unde σ = (i1 , i2 , ..., in ) este o permutare a n-uplei (1, 2, . . . , n).

Dacă x şi y sunt strict la fel ordonate şi σ este ciclică, atunci (274) se verifică cu egal dacă şi
numai dacă x1 = x2 = ... = xn ⇔ y1 = y2 = ... = yn . În cazul ı̂n care x şi y sunt invers
ordonate, atunci, dintre toate sumele S(x, yσ ) cea minimă corespunde permutării identice ceea ce
ı̂nseamnă că (274) are loc cu sens schimbat.

Teorema (B). Fie x = (x1 , x2 , ..., xn ) şi y = (y1 , y2 , ..., yn ) n-uple de numere reale pozitive,
n  2.
Dacă x şi y sunt la fel ordonate, atunci, dintre toate produsele P (x, yσ ), cel minim corespunde
permutării identice, adică
(275) (x1 + yi1 )(x2 + yi2 ) ... (xn + yin )  (x1 + y1 )(x2 + y2 ) ... (xn + yn ) ⇔
P (x, yσ )  P (x, y)
unde σ = (i1 , i2 , ..., in ) este o permutare a n-uplei (1, 2, . . . , n).

Dacă x şi y sunt strict la fel ordonate şi σ este o permutare ciclică, atunci (275) se verifică cu
egal dacă şi numai dacă x1 = x2 = ... = xn ⇔ y1 = y2 = ... = yn . În cazul ı̂n care x şi y
sunt invers ordonate, atunci, dintre toate produsele P (x, yσ ) cel maxim corespunde permutării
identice, ceea ce ı̂nseamnă că (275) are loc cu sens schimbat.

Trecând la demonstrarea teoremei A, să ı̂ncercăm o alterare cı̂t mai fină a permutării
σ care să aibă ca efect o majorare a sumei S(x, yσ ), adică ı̂ncercăm o intercalare ”pe
ı̂ntuneric”. Cum cea mai simplă alterare a unei permutări constă ı̂n interschimbarea a
două componente, să considerăm o pereche (h, k), 1  h < k  n şi permutarea τ
obţinută prin schimbarea ı̂ntre ele a componentelor de pe poziţiile h şi k din σ adică per-
mutarea τ = (j1 , j2 , ..., jn ) unde jh = ik , jk = ih , js = is pentru orice s ∈{1, 2, . . . , n}\{h, k}.
Să vedem cum trebuie alese h şi k astfel ı̂ncât să avem S(x, yσ )  S(x, yτ ). Să reducem
această inegalitate. Avem
S(x, yσ )  S(x, yτ ) ⇔ x1 yi1 + x2 yi2 + ... + xn yin  x1 yj1 + x2 yj2 + ... + xn yjn ⇔
x h y ih + x k y ik  x h y j h + x k y j k ⇔ x h y ih + x k y ik  x h y ik + x k y ih ⇔
(xh − xk )(yih − yik )  0.

Pentru xh = xk inegalitatea se verifică cu egal. Dacă xh < xk , deci şi yh  yk deoarece


x şi y sunt la fel ordonate, trebuie să avem yih  yik , iar dacă xh > xk , deci şi yh 
yk , trebuie să avem yih  yik . Aceasta ı̂nseamnă că, indiferent de caz, inegalitatea este
verificată dacă (yh , yk ) este o inversiune ı̂n yσ , altfel spus (h, k) este o inversiune ı̂n σ.
Egalitatea se obţine când fie xh = xk , fie yih = yik .
Am arătat deci că, trecând de la o permutare la alta prin eliminarea unei inversiuni,
suma asociată creşte (mai exact spus nu descreşte, ţinând seama că avem şi variantă de
egal). Să considerăm atunci şirul de permutări care ı̂ncepe cu σ şi ı̂n care fiecare per-
mutare ı̂ncepând cu a doua, se obţine eliminând o inversiune ı̂n permutarea precedentă.
122 CAPITOLUL 8. EXPLOATAREA ORDINII

Şirul este finit deoarece numărul de inversiuni din σ este finit, iar ultima permutare din
şir este atunci permutarea fără inversiuni, adică permutarea identică. Asociind fiecărei
permutări din şir suma corespunzătoare, obţinem un şir crescător de sume, Atunci prima
sumă din şir, cea corespunzând permutării σ este cel mult egală cu ultima sumă din şir,
cea corespunzând permutării identice. Avem astfel justificată inegalitatea (274). Aceasta
se verifică cu egal când fiecare inegalitate din intercalarea realizată se verifică cu egal.
Să analizăm acum cazul de egalitate ı̂n varianta ı̂n care x şi y sunt strict la fel ordonate
şi σ este o permutare ciclică. Fie (j1 , j2 , ..., jn ) acea permutare a n-uplei (1, 2, . . . , n) pen-
tru care ij1 = j2 , ij2 = j3 , ..., ijn−1 = ijn , ijn = j1 . Rearanjăm, termenii sumelor din cei
doi membri ai inegalităţii (274) ı̂n ordinea j1 , j2 , ..., jn a indicilor, situaţie ı̂n care (274) se
scrie
xj1 yj2 + xj2 yj3 + ... + xjn−1 yjn + xjn yj1  xj1 yj1 + xj2 yj2 + ... + xjn−1 yjn−1 + xjn yjn .
Pentru a ne putea exprima mai uşor să notăm pentru fiecare h∈{1, 2, . . . , n}, xjh = ah ,
yjh = bh . Atunci inegalitatea (274) se scrie
a1 b2 + a2 b3 + ... + an−1 bn + an b1  a1 b1 + a2 b2 + ... + an−1 bn−1 + an bn .
Din faptul că x şi y sunt strict la fel ordonate, deducem că a = (a1 , a2 , ..., an ) şi b =
(b1 , b2 , ..., bn ) sunt strict la fel ordonate. Într-adevăr, pentru orice h, k∈{1, 2, . . . , n}, avem
ah ?ak ⇔ xjh ?xjk ⇔ yjh ?yjk ⇔ bh ?bk .
Avem deci de demonstrat că pentru a şi b strict la fel ordonate ultima inegalitate din
text se verifică cu egal dacă şi numai dacă a1 = a2 = ... = an sau b1 = b2 = ... = bn .
Suma din membrul stâng corespunde permutării (2, 3, ..., n, 1), iar cea din membrul drept,
permutării identice. Să găsim un şir de permutări care leagă aceste două permutări şi să
punem condiţia de egalitate la fiecare eliminare de inversiune. Un astfel de şir este:

(2, 3, ..., n, 1), (2, 3, ..., n-1, 1, n), (2, 3, ..., n - 2, 1, n - 1, n), ...,

(2, 3, 1, 4, 5, ..., n), (2, 1, 3, 4, ..., n), (1, 2, 3, ..., n)

Punând condiţia de egalitate la fiecare trecere de la o permutare la alta, obţinem şirul


de egalităţi
(an−1 − an )(bn − b1 ) = (an−2 − an−1 )(bn−1 − b1 ) = (an−3 − an−2 )(bn−2 − b1 ) = ... =
= (a3 − a4 )(b4 − b1 ) = (a2 − a3 )(b3 − b1 ) = (a1 − a2 )(b2 − b1 ) = 0.

Cum bi = bj ⇔ ai = aj , pentru orice i, j ∈ {1, 2, ..., n}, aranjat ı̂n ordine inversă,
şirul de egalităţi de mai sus devine
0 = (a1 − a2 )(a2 − a1 ) = (a2 − a3 )(a3 − a1 ) = (a3 − a4 )(a4 − a1 ) = ...
Din acest şir de egalităţi obţinem succesiv
a1 = a2 , a1 = a2 = a3 , a1 = a2 = a3 = a4 , ..., a1 = a2 = ... = an
cu care se ı̂ncheie analiza cazului de egalitate.
8.2. ”MAXIMIZAREA” ÎN ACŢIUNE 123

Demonstraţia teoremei B seamănă foarte mult cu cea a teoremei A. După aceleaşi


preparative ca ı̂n cazul teoremei A, avem
P (x, yσ )  P (x, yτ ) ⇔
(x1 + yi1 )(x2 + yi2 )...(xn + yin )  (x1 + yj1 )(x2 + yj2 )...(xn + yjn ) ⇔
(xh + yih )(xk + yik )  (xh + yjh )(xk + yjk ) ⇔
(xh + yih )(xk + yik )  (xh + yik )(xk + yih ) ⇔
xh yik + xk yih  xh yih + xk yik ⇔ 0  (xh − xk )(yih − yik )

Inegalitatea este adevărată dacă (h, k) este inversiune. Ca şi ı̂n cazul teoremei A se
construieşte un şir de permutări după aceleaşi reguli doar că şirul produselor este de-
screscător. Condiţia de egalitate se analizează la fel ca la teorema A.
Din cele demonstrate ne dăm seama uşor şi de valabilitatea afirmaţiilor făcute pentru
n-uple invers ordonate.
Pentru a putea apela uşor aceste teoreme, le vom da un nume şi le vom spune, inspi-
rat sau nu, teoreme, , de maximizare”. Să spunem totuşi că inegalitatea (274) circulă sub
numele de inegalitatea re+aranjamentelor.

8.2 ”Maximizarea” ı̂n acţiune

Să ı̂ncepem exemplificările tot cu


(14) ab + bc + ca  a2 + b2 + c2 , a, b, c ∈ R.
Tripletele x = (a, b, c) şi y = (a, b, c) sunt evident strict la fel ordonate iar z = (b, c, a)
este o permutare ciclică a tripletei y. Conform teoremei A avem S(x, z)  S(x, y), adică
(14). Datorită strictei ordonări şi ciclicităţii permutării, egalul se atinge pentru a = b = c.
Demonstraţia prin intercalare ”cu schimb de bucăţi” dată inegalităţii (14) ı̂n capitolul
precedent mimează, ı̂n cazul acestei inegalităţi, demonstraţia teoremei A. După cum in-
tercalarea reuşită pentru
       
1 1 1 1 1 1
(221) a+ b+ c+  a+ b+ c+ ,
a b c b c a
a, b, c > 0,

este demonstraţia inegalităţii (275) ı̂n acest caz particular. Aici x = (a, b, c) şi y =
( a1 , 1b , 1c ) sunt strict invers ordonate iar z = ( a1 , 1b , 1c ) este o permutare ciclică a lui y.
Inegalitatea se scrie P (x, z)  P (x, y) şi este adevărată conform teoremei B şi se verifică
cu egal pentru a = b = c.
Un alt exemplu de demonstraţie ı̂ntr-un caz particular a inegalităţii (275) este inter-
calarea
(a + b)(b + c)(c + a)  (a + b)(b + a)(c + c)  (a + a)(b + b)(c + c),
124 CAPITOLUL 8. EXPLOATAREA ORDINII

folosită pentru a demonstra


(108) (a + b)(b + c)(c + a)  8abc, a, b, c > 0.
Pentru a putea aplica teorema A primei inegalităţi din
a2 b2 c2 a3 b3 c3
(129) a+b+c  + +  + + , a, b, c > 0,
c a b bc ca ab
o punem pe aceasta sub forma
1 1 1 1 1 1
a2 + b2 + c2  a2 + b2 + c2 ,
a b c c a b
adică S(x, z)  S(x, y) unde x = (a2 , b2 , c2 ) şi y = ( a1 , 1b , 1c ) sunt triplete strict invers
ordonate iar z = ( 1c , a1 , 1b ) este o permutare ciclică a lui y. Teorema A validează această
inegalitate care se verifică cu egal pentru a = b = c.
După ce punem a doua inegalitate din (129) sub forma
1 1 1 1 1 1
a3 + b3 + c3  a3 + b3 + c3
bc ca ab  ca  ab bc1 1 1 
1 1 1
considerând tripletele x = (a3 , b3 , c3 ), y = bc , ca , ab şi z = ca , ab , bc , constatăm că
inegalitatea se scrie S(x, y)  S(x, z). Tripletele x şi y sunt strict la fel ordonate, iar z este
o permutare ciclică a lui y, ceea ce ı̂nseamnă că inegalitatea se justifică cu teorema A.
Egalul se atinge când fie x fie y are componente egale, adică a = b = c.
Inegalitatea
(28) x3 y + y 3 z + z 3 x  xyz(x + y + z), x, y, z > 0,
se demonstrează cu teorema A după ce o punem sub forma
x2 xy + y 2 yz + z 2 zx  x2 yz + y 2 zx + z 2 xy.
Alegem a = (x2 , y 2 , z 2 ), b = (yz, zx, xy), c = (xy, yz, zx). Avem
yz?zx ⇔ y?x ⇔ x2 ¿y 2
şi analoagele, ceea ce ı̂nseamnă că a şi b sunt strict invers ordonate. Cum c este o per-
mutare ciclică a lui b, conform teoremei A, avem S(a, b)  S(a, c) adică (28). Egalitatea
are loc când a şi b au componente egale, aceasta ı̂nsemnând x = y = z.
Pentru
a b c b c a
(16) + +  + + , a, b, c > 0,
b+c c+a a+b b + c c + a a + b

1 1 1
putem folosi faptul că tripletele (a, b, c) şi b+c , c+a , a+b sunt strict la fel ordonate.
Avem atunci din teorema A
a b c b c a
+ +  + +
b+c c+a a+b b+c c+a a+b
şi
a b c c a b
+ +  + +
b+c c+a a+b b+c c+a a+b
inegalităţi care adunate ne dau (16) multiplicată cu 2.
Inegalitatea
(276) aa bb cc  ab bc ca , a, b, c > 0,
8.2. ”MAXIMIZAREA” ÎN ACŢIUNE 125

după logaritmare, de exemplu ı̂n baza 10, capătă forma


a lg a + b lg b + c lg c  b lg a + c lg b + a lg c.
E suficient să observăm acum că tripletele x = (lg a, lg b, lg c) şi y = (a, b, c) sunt
strict la fel ordonate, z = (b, c, a) este o permutare ciclică a lui y iar inegalitatea la care
am redus (276) se scrie S(x, y)  S(x, z) pentru a deduce valabilitatea acestei inegalităţi
din teorema A. Conform acestei teoreme, cazul de egalitate este cel ı̂n care x sau y au
componente egale, aceasta ı̂nsemnând a = b = c.
Căutăm o formă convenabilă pentru inegalitatea
(277) (a2 + bc)(b2 + ca)(c2 + ab)  abc(a + b)(b + c)(c + a), a, b, c > 0,
care să permită aplicarea teoremei B. Această formă este
(a2 + bc)(b2 + ca)(c2 + ab)  (a2 + ab)(b2 + bc)(c2 + ca)
adică P (x, y)  P (x, z) unde x = (a2 , b2 , c2 ), y = (bc, ca, ab), z = (ab, bc, ca). Ne
ı̂ncadrăm ı̂n condiţiile teoremei B deoarece x şi y sunt strict invers ordonate, iar z este o
permutare ciclică a lui y. Egalul este atins când a = b = c.
În cazul inegalităţii
(278) (x1 + 2x2 + 2x3 )(x2 + 2x3 + 2x4 )(x3 + 2x4 + 2x5 )(x4 + 2x5 + 2x1 )(x5 + 2x1 + x2 ) 
(x1 + x2 + x3 + x4 + x5 )5 ,
x1 , x2 , x3 , x4 , x5 > 0,

avem de arătat că un produs de cinci factori este inferior unui alt produs de cinci factori.
Ne-ar conveni ca inegalitatea să fie pusă sub forma
(a1 + b1 )(a2 + b2 )(a3 + b3 )(a4 + b4 )(a5 + b5 ) 
(a1 + c1 )(a2 + c2 )(a3 + c3 )(a4 + c4 )(a5 + c5 )
c = (c1 , c2 , c3 , c4 , c5 ) fiind o permutare a lui b = (b1 , b2 , b3 , b4 , b5 ), pentru a ı̂ncerca să
aplicăm teorema B. O alegere bună este
a = (x1 + x2 + x3 , x2 + x3 + x4 , x3 + x4 + x5 , x4 + x5 + x1 , x5 + x1 + x2 ),
b = (x4 + x5 , x5 + x1 , x1 + x2 , x2 + x3 , x3 + x4 ),
care sunt strict invers ordonate, şi c = (x2 + x3 , x3 + x4 , x4 + x5 , x5 + x1 , x1 + x2 ) care este
o permutare ciclică a lui b. Teorema B ne asigură că P (a, c)  P (a, b) adică (278), care se
verifică cu egal când bare componentele egale, deci pentru x1 = x2 = x3 = x4 = x5 .
Este greu de spus, doar după o primă privire, dacă teorema B poate fi folosită ı̂n cazul
inegalităţii
abc xyz
(279)  ,
(a + b)(b + c)(c + a) (x + y)(y + z)(z + x)
unde x = b + c, y = c + a, z = a + b, a, b, c > 0.

Încercăm să reducem această inegalitate la una care să permită aplicarea teoremei B.
Inegalitatea devine
abc(x + y)(y + z)(z + x)  xyz(a + b)(b + c)(c + a) ⇔
126 CAPITOLUL 8. EXPLOATAREA ORDINII

abc(2a + b + c)(2b + c + a)(2c + a + b)  (a + b)2 (b + c)2 (c + a)2 .

Pentru a pune inegalitatea sub forma din (275) o scriem


   
[a(2a + b + c)][b(2b + c + a)][c(2c + a + b)]  (a + b)2 (b + c)2 (c + a)2 ⇔
 2   
2a + ab + ca 2b2 + bc + ab 2c2 + ca + bc 
 2   
a + b2 + 2bc b2 + c2 + 2bc c2 + a2 + 2ca
şi ı̂ncercarea se dovedeşte un eşec. Insistând, să o punem sub forma
[a(2b + c + a)][b(2c + a + b)][c(2a + b + c)] 
[(a + b)(a + c)][(b + c)(b + a)][(c + a)(c + b)] ⇔
 2   
a + 2ab + ca b2 + 2bc + ab c2 + 2ca + bc 
 2   
a + ab + bc + ca b2 + ab + bc + ca c2 + ab + bc + ca
adică S(α, β)  S(α, γ) unde α = (a2 + ab + ca, b2 + bc + ab, c2 + ca + ab), β = (bc, ca, ab)
şi γ = (ab, bc, ca). Tripletele α şi β sunt strict invers ordonate deoarece
a2 + ab + ca?b2 + bc + ab ⇔ a(a + b + c)?b(b + c + a) ⇔ a?b ⇔ bc¿ca
iar γ este o permutare ciclică a lui β ceea ce ne permite să validăm cu teorema B inegali-
tatea testată care se verifică cu egal când a = b = c.

8.3 Inegalitatea Cebı̂şev şi ”trucul Cebı̂şev”

Teorema A ne poate folosi şi pentru a demonstra o importantă inegalitate şi anume

Inegalitatea (Cebı̂şev).
(280) n(x1 y1 + x2 y2 + ... + xn yn )  (x1 + x2 + ... + xn )(y1 + y2 + ... + yn ),
unde x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ) sunt
n-uple de numere reale la fel ordonate, n  2.

Dacă x şi y sunt invers ordonate, atunci inegalitatea se verifică cu sens schimbat. În ambele
cazuri egalul se atinge dacă şi numai dacă x1 = x2 = ... = xn sau y1 = y2 = ... = yn .

Cum x şi y sunt la fel ordonate, aplicând ı̂n mod repetat (274) avem
x1 y1 + x2 y2 + ... + xn yn = x1 y1 + x2 y2 + ... + xn yn ,
x1 y1 + x2 y2 + ... + xn yn  x1 y2 + x2 y3 + ... + xn y1 ,
x1 y1 + x2 y2 + ... + xn yn  x1 y3 + x2 y4 + ... + xn y2 ,
..
.
x1 y1 + x2 y2 + ... + xn yn  x1 yn + x2 y1 + ... + xn yn−1 .
Adunând aceste inegalităţi se obţine (280). Să remarcăm ı̂n treacăt că avem aici o
demonstraţie prin spargere şi să trecem la analiza cazului de egalitate.
8.3. INEGALITATEA CEBÎŞEV ŞI ”TRUCUL CEBÎŞEV” 127

Să considerăm (i1 , i2 , ..., in ) o permutare a lui (1, 2, . . . , n) care aşează ı̂n ordine crescătoare
numerele x1 , x2 , ..., xn , adică o permutare pentru care avem xi1  xi2  ...  xin . Cum
x şi y sunt la fel ordonate, ne-am aştepta să avem şi yi1  yi2  ...  yin . Să observăm
ı̂nsă că, atunci când se ı̂ntâlneşte o secvenţă de forma, xih+1 = xih+2 = ... = xih+k , nu-
merele yih+1 , yih+2 , ..., yih+k pot fi ”ı̂n orice dezordine”. În fiecare astfel de situaţie, să
schimbăm ordinea numerelor yih+1 , yih+2 , ..., yih+k astfel ı̂ncât acestea să fie aşezate ı̂n
ordine crescătoare, schimbând corespunzător (deşi această manevră se poate observa că
nu mai este necesară) şi ordinea numerelor xih+1 , xih+2 , ..., xih+k . Finalmente obţinem
o permutare (j1 , j2 , ..., jn ) a lui (1, 2, . . . , n) pentru care avem xj1  xj2  ...  xjn
dar şi yj1  yj2  ...  yjn . Cum inegalitatea (280) este simetrică ı̂n raport cu indicii
1, 2, . . . , n, putem schimba notaţiile acestor indici astfel ı̂ncât j1 , j2 , ..., jn să fie notaţi ı̂n
ordine cu 1, 2, . . . , n. Aceasta ı̂nseamnă că putem presupune că x1  x2  ...  xn şi
y1  y2  ...  yn . Dacă x1 = x2 = ... = xn se constată că (280) se verifică cu egal.
Să analizăm cazul ı̂n care xk < xk+1 pentru un k ∈ {1, 2, ..., n − 1}. Selectăm dintre
inegalităţile din spargere inegalitatea
x1 y1 + x2 y2 + ... + xn yn 
x1 yn−k+1 + x2 yn−k+2 + ... + xk yn + xk+1 y1 + xk+2 y2 + ... + xn yn−k

Această inegalitate foloseşte o permutare care are printre inversiuni perechea (k, k + 1).
Atunci una dintre condiţiile obligatorii pentru a avea egalitate ı̂n această inegalitate, deci
şi ı̂n (280), condiţie dedusă din demonstraţia pentru (274), este xk = xk+1 sau y1 = yn .
Cum xk < xk+1 , obţinem y1 = yn adică y1 = y2 = ... = yn , situaţie ı̂n care se verifică
cu egal şi (280).
Dacă x şi ysunt invers ordonate, aplicăm (280), ı̂n varianta deja demonstrată, n-uplelor
la fel ordonate x şi −y, ı̂nmulţim apoi inegalitatea obţinută cu -1 şi obţinem (280) cu sens
schimbat.
Locul inegalităţii Cebı̂şev este lângă verişoarele sale, inegalităţile date de teoremele A
şi B, deşi demonstraţia dată aici nu este demonstraţia naturală a acestei inegalităţi, şi asta
se vede mai ales din analiza cazului de egalitate dar şi din faptul că pe această cale nu
putem obţine forma ponderată a acestei inegalităţi adică

Inegalitatea (Cebı̂şev ponderată).


(281) (p1 + p2 + ... + pn )(p1 x1 y1 + p2 x2 y2 + ... + pn xn yn ) 
(p1 x1 + p2 x2 + ... + pn xn )(p1 y1 + p2 y2 + ... + pn yn ),
unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) şi y = (y1 , y2 , ..., yn ) sunt n-uple
de numere reale la fel ordonate, p1 , p2 , ..., pn > 0, n  2.

Dacă x şi y sunt invers ordonate, atunci inegalitatea ı̂şi schimbă sensul. În ambele cazuri
egalul este atins dacă şi numai dacă x1 = x2 = ... = xn sau y1 = y2 = ... = yn .

Importanţa deosebită a inegalităţii Cebı̂şev reiese şi din faptul că ea caracterizează
funcţiile monotone. Aceasta se vede din următoarea
128 CAPITOLUL 8. EXPLOATAREA ORDINII

Teorema. Funcţia f este crescătoare pe D ⊂ R dacă şi numai dacă, pentru orice n  2 pentru
n ∈ D şi
orice x1 , x2 , ..., x 0,
n p1 , p2 , ..., p n >
orice n

n  n 
(282) pi pi xi f (xi )  p i xi pi f (xi ) ,
i=1 i=1 i=1 i=1

Dacă f este strict crescătoare, atunci inegalitatea se verifică cu egal dacă şi numai dacă x1 =
x2 = ... = xn .

Dacă f este crescătoare, atunci n-uplele (x1 , x2 , ..., xn ) şi (f (x1 ), f (x2 ), ..., f (xn )) sunt
la fel ordonate şi inegalitatea (281) aplicată acestor n-uple devine (282).
Reciproc, considerând cazul n = 2 al inegalităţii (282), obţinem după reduceri, p1 p2 (x1 −
x2 )(f (x1 ) − f (x2 ))  0. Cum x1 , x2 ∈ D sunt arbitrare, condiţia obţinută se traduce prin
aceea că f este crescătoare. Inegalitatea (282) se verifică cu egal dacă şi numai dacă este
verificată una din condiţiile
x1 = x2 = ... = xn şi f (x1 ) = f (x2 ) = ... = f (xn ).
Or, ı̂n cazul ı̂n care f este strict crescătoare, cele două condiţii sunt echivalente.
Deşi se poate da o teoremă asemănătoare cu funcţii descrescătoare, nu merită să o
facem deoarece f este descrescătoare dacă şi numai dacă −f este crescătoare.
Înainte de a vedea inegalitatea Cebı̂şev la lucru, să menţionăm şi o altă formă a acestei
inegalităţi şi anume
n n n n
   
(283) pi pi f (xi )g(xi )  pi f (xi ) pi g(xi ) ,
i=1 i=1 i=1 i=1
unde f şi g sunt similar monotone pe D ⊂ R,
x1 , x2 , ..., xn ∈ D, p1 , p2 , ..., pn > 0, n  2.

Spunem că f şi g sunt similar monotone pe D ⊂ R, dacă şi numai dacă
(f (x) − f (y)) (g(x) − g(y))  0, pentru orice x, y ∈ D.
Aici rolul n-uplelor x şi y din (281) ı̂l joacă (f (x1 ), f (x2 ), ..., f (xn )) şi (g(x1 ), g(x2 ), ..., g(xn )).
Inegalitatea dintre media aritmetică şi media pătratică, care se poate pune sub forma
(x1 + x2 + ... + xn )2  n(x21 + x22 + ... + x2n ), x1 , x2 , ..., xn > 0, , n  2,
ca şi inegalitatea dintre media aritmetică şi media armonică, pusă sub forma
 
1 1 1
(51) (x1 + x2 + ... + xn ) + + ... +  n2 , x1 , x2 , ..., xn > 0, n  2,
x1 x2 xn
sunt două dintre inegalităţile importante de până acum care se pot demonstra cu inegali-
tatea Cebı̂şev. Pentru prima se aplică ”Cebı̂şev” n-uplelor (x1 , x2 , ..., xn ) şi tot (x1 , x2 , ..., xn )
care, evident, sunt la fel ordonate, iar pentru a doua se aplică ”Cebı̂şev” n-uplelor invers
ordonate (x1 , x2 , ..., xn ) şi ( x11 , x12 , ..., x1n ).
Dacă punem inegalitatea
a3 + b3 + c3 a+b+c
(210) 2 2 2
 , a, b, c > 0,
a +b +c 3
8.3. INEGALITATEA CEBÎŞEV ŞI ”TRUCUL CEBÎŞEV” 129

sub forma
3(a3 + b3 + c3 )  (a2 + b2 + c2 )(a + b + c)
atunci recunoaştem inegalitatea Cebı̂şev aplicată tripletelor la fel ordonate (a2 , b2 , c2 ) şi
(a, b, c). Egalitatea se obţine când a2 = b2 = c2 sau când a = b = c deci când a = b = c.
Inegalitatea
(284) xα1 + xα2 + ... + xαn  xβ1 + xβ2 + ... + xβn ,
unde x1 x2 · · · xn = 1, x1 , x2 , ..., xn > 0, 0 < α < β, n  2,
(M.O. Drimbe)

este o generalizare a inegalităţii


a2 b2 c2 a b c
(127) 2
+ 2
+ 2
 + + , a, b, c > 0,
b c a b c a
care se obţine din (284) cu alegerea n = 3, α = 1, β = 1, x1 = ab , x2 = bc , x3 = ac , a, b, c >
0. Putem demonstra (284) ca pe (127) cu o spargere cu medii, doar că demonstraţia nu
va străluci prin eleganţă. Aplicând Cebı̂şev n-uplelor la fel ordonate (xα1 , xα2 , ..., xαn ) şi
(xβ−α
1 , xβ−α
2 , ..., xβ−α
n ) obţinem
n(x1 + x2 + ... + xβn )  (xα1 + xα2 + ... + xαn )(xβ−α
β β
1 + xβ−α
2 + ... + xβ−α
n )
Avem apoi, cu inegalitatea mediilor,

n
xβ−α
1 + xβ−α
2 + ... + xβ−α
n n xβ−α
1 xβ−α
2 · · · xβ−α
n =n
şi demonstraţia inegalităţii (284) ne reuşeşte prin intercalare. Fiecare din inegalităţile
folosite este verificată cu egal când x1 = x2 = ... = xn = 1.
Manevra de coborâre a exponenţilor prin logaritmare, ne conduce ı̂n cazul inegalităţii
(a+b+c)
(285) aa bb cc  (abc) 3 , a, b, c > 0,
la inegalitatea
3(a lg a + b lg b + c lg c)  (a + b + c)(lg a + lg b + lg c)
ı̂n care recunoaştem inegalitatea Cebı̂şev aplicată tripletelor la fel ordonate (a, b, c) şi
(lg a, lg b, lg c). Egalitatea se obţine când a = b = c sau lg a = lg b = lg c, deci când
a = b = c.
Inegalitatea
a b c 3
(16) + +  , a, b, c > 0,
b+c c+a a+b 2
a mai fost demonstrată ı̂n acest capitol cu teorema A de maximizare. Ne putem descurca
1 1
şi cu ”Cebı̂şev”. Cum tripletele (a, b, c) şi ( (b+c) , (c+a) , 1 ) sunt la fel ordonate, avem
   (a+b) 
a b c 1 1 1
3 + +  (a + b + c) + + .
b+c c+a a+b b+c c+a a+b
Reuşim o intercalare dacă arătăm
 că 
1 1 1 9
(a + b + c) + +  .
b+c c+a a+b 2
130 CAPITOLUL 8. EXPLOATAREA ORDINII

Valabilitatea acestei inegalităţi o deducem din (51) după ce o punem sub forma
 
1 1 1
[(b + c) + (c + a) + (a + b)] + +  9.
b+c c+a a+b
Posibilităţile de a demonstra (16) ı̂n acest cadru nu s-au ı̂ncheiat. Poate fi luat ı̂n
discuţie un ”truc Cebı̂şev” din aceeaşi familie cu ”trucul CBS”. În esenţă ı̂ncercăm să
ı̂nmulţim inegalitatea de demonstrat cu o sumă convenabil aleasă, astfel ı̂ncât să devină
posibilă aplicarea inegalităţii Cebı̂şev, ı̂n speranţa obţinerii unei intercalări sau reduceri.
În cazul inegalităţii (16) tripleta termenilor din membrul stâng şi tripleta numitorilor sunt
invers ordonate. Într-adevăr,
a b
? ⇔ a(c + a)?b(b + c) ⇔
b+c c+a
a(a + b + c)?b(a + b + c) ⇔ a?b ⇔ b + c¿c + a

Avem atunci, conform ”Cebı̂şev”,  


a b c
[(b + c) + (c + a) + (c + a)] + +  3(a + b + c)
b+c c+a a+b
Dar (b+c)+(c+a)+(a+b) = 2(a+b+c) ceea ce ı̂nseamnă că inegalitatea demonstrată
este echivalentă cu (16).
Demonstraţii asemănătoare au şi inegalităţile gemene
x y z 3
(286) + +  , x, y, z > 0, p > 1,
px + y + z py + z + x pz + x + y p+2
x y z 3
(287) + +  ,
px + y + z py + z + x pz + x + y p+2
unde px + y + z, py + z + x, pz + x + y > 0, x, y, z > 0, −2 < p < 1.

În cazul p > 1, tripletele


 
x y z
, , şi (px + y + z, py + z + x, pz + x + y)
(px + y + z) (py + z + x) (pz + x + y)
sunt la fel ordonate căci
x y
? ⇔ x(py + z + x)?y(px + y + z) ⇔
px + y + z py + z + x
x(x + y + z)?y(x + y + z) ⇔ x?y şi
px + y + z?py + z + x ⇔ (p − 1)x?(p − 1)y ⇔ x?y

Cu ”Cebı̂şev” obţinem  
x y z
[(px + y + z) + (py + z + x) + (pz + x + y) + +
px + y + z py + z + x pz + x + y
 3(x + y + z) ⇔
 
x y z
(p + 2)(x + y + z) + +  3(x + y + z),
px + y + z py + z + x pz + x + y
inegalitate echivalentă cu (286). Egalitatea se obţine când una dintre triplete are compo-
nente egale, aceasta ı̂nsemnând x = y = z.
8.3. INEGALITATEA CEBÎŞEV ŞI ”TRUCUL CEBÎŞEV” 131

Aceleaşi triplete, ı̂n cazul −2 < p < 1, sunt invers ordonate, ceea ce ı̂nseamnă că
demonstraţia de mai sus rămâne valabilă, doar că inegalităţile ı̂şi schimbă sensul.

1 1 1
Pentru (287) putem folosi şi faptul că tripletele (px+y+z) , (py+z+x) , (pz+x+y) şi (x, y, z)
sunt la fel ordonate şi atunci,
 cu Cebı̂şev şi (51), obţinem 
x y z
3 + + 
px + y + z py + z + x pz + x + y
 
1 1 1
(x + y + z) + + =
px + y + z py + z + x pz + x + y
1
[(px + y + z) + (py + z + x) + (pz + x + y)]·
p+2
 
1 1 1 3
+ +  .
px + y + z py + z + x pz + x + y p+2

Se poate constata că inegalitatea (287) se poate demonstra şi cu trucul CBS.
Să vedem dacă inegalitatea Cebı̂şev ne este de folos pentru a demonstra inegalitatea
x y z 9
(288) + +  ,
(2x + y + z)(y + z) (2y + z + x)(z + x) (2z + x + y)(x + y) 8(x + y + z)
x, y, z > 0.

Punând S = x + y + z, (288) devine


x y z 9
2 2
+ 2 2
+ 2 2
 .
S −x S −y S −z 8S

1 1 1
Cum (x, y, z) şi (S 2 −x 2 ) , (S 2 −y 2 ) , (S 2 −z 2 ) sunt la fel ordonate, avem cu ”Cebı̂şev”,
   
x y z 1 1 1
3 + +  (x + y + z) + + .
S 2 − x2 S 2 − y 2 S 2 − z 2 S 2 − x2 S 2 − y 2 S 2 − z 2
Pentru a reuşi o intercalare trebuie să avem
 
1 1 1 27
S + +  ⇔
S 2 − x2 S 2 − y 2 S 2 − z 2 8S
 
1 1 1 27
S2 + +  .
S 2 − x2 S 2 − y 2 S 2 − z 2 8

Poate că din nou (51) ne este de folos pentru o demonstraţie, tot prin intercalare, a
acestei inegalităţi. Avem
 
2 2 2 2 1 1 1
(3S − x − y − z ) + + 9
S 2 − x2 S 2 − y 2 S 2 − z 2
şi intercalarea ne reuşeşte dacă arătăm că
3
S 2  (3S 2 − x2 − y 2 − z 2 ),
8
inegalitate care devine
3(x2 + y 2 + z 2 )  S 2 = (x + y + z)2 ⇔ x2 + y 2 + z 2  xy + yz + zx
Descoperim un singur caz de egalitate şi anume x = y = z.
132 CAPITOLUL 8. EXPLOATAREA ORDINII

Inegalitatea  
1 1 1 27
S2 + + 
S 2 − x2 S 2 − y 2 S 2 − z 2 8
pe care am folosit-o ı̂n demonstraţia de mai sus, putea fi obţinută şi altfel. Avem
 
1 1 S+x+S−x 1 1 1
= · = +
S 2 − x2 2S (S + x)(S − x) 2S S − x S + x
şi inegalitatea poate fi scrisă atunci
 
S 1 1 1 1 1 1 27
+ + + + +  .
2 S −x S +x S −y S +y S −z S +z 8
Având grijă să conservăm cazul de egalitate care se observă, şi anume x = y = z, şi
observând că S − x + S − y + S − z = 2S şi S + x + S + y + S + z = 4S spargem această
inegalitate ı̂n
   
1 1 1 1 1 1
2S + +  9 şi 4S + +  9,
S−x S−y S−z S+x S+y S+z
inegalităţi care se justifică cu (51).
Să ı̂ncercăm şi cu trucul Cebı̂şev. Avem
x y
? ⇔ x(S 2 − y 2 )?y(S 2 − x2 ) ⇔
S 2 − x2 S 2 − y 2
x(S 2 + xy)?y(S 2 + xy) ⇔ x?y ⇔ S 2 − x2 ¿S 2 − y 2

ceea ce ı̂nseamnă că tripletele


 
x y z
, , şi (S 2 − x2 , S 2 − y 2 , S 2 − z 2 )
(S 2 − x2 ) (S 2 − y 2 ) (S 2 − z 2 )
sunt invers ordonate. Atunci  
2 2 2 2 2 2 x y z
(S − x + S − y + S − z ) + +  3(x + y + z).
S 2 − x2 S 2 − y 2 S 2 − z 2
După care inegalitatea
9
3S  (3S 2 − x2 − y 2 − z 2 )
,
8S
de care mai avem nevoie, se reduce la x2 + y 2 + z 2  xy + yz + zx.

8.4 A treia teoremă de maximizare

Teoremele A şi B sunt cazuri particulare remarcabile ale unei teoreme mai tari şi anume

Teorema (C). Fie H, K ⊂ R, f : H × K → R verificând condiţia


pentru orice a, b ∈ H, pentru orice α, β ∈ K,

(c) (a − b)(α − β)  0 ⇒ f (a, α) + f (b, β)  f (a, β) + f (b, α),


şi fie x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ) n-uple de numere din H respectiv K, n  2.
Dacă x şi y sunt la fel ordonate, atunci dintre toate sumele
F (x, yσ ) = f (x1 , yi1 ) + f (x2 , yi2 ) + ... + f (xn , yin ),
8.4. A TREIA TEOREMĂ DE MAXIMIZARE 133

unde σ = (i1 , i2 , ..., in ) este permutare a n-uplei (1, 2, . . . , n), cea maximă corespunde permutării
identice, adică
(289) f (x1 , yi1 ) + f (x2 , yi2 ) + ... + f (xn , yin )  f (x1 , y1 ) + f (x2 , y2 ) + ... + f (xn , yn ) ⇔
F (x, yσ )  F (x, y).

Dacă ı̂n (c) egalitatea are loc numai pentru (a − b)(α − β) = 0, dacă x şi y sunt strict la fel
ordonate şi dacă yσ este o permutare ciclică a lui y, atunci ı̂n (289) avem egalitate atunci şi numai
atunci când x1 = x2 = ... = xn (⇔ y1 = y2 = ... = yn ).
Dacă x şi y sunt invers ordonate, atunci dintre toate sumele F (x, yσ ) cea minimă corespunde
permutării identice, ceea ce ı̂nseamnă că (289) are loc cu sens schimbat.

Nu merită analizat şi cazul ı̂n care inegalitatea din concluzia din (c) este verificată cu
sens schimbat, pentru că ı̂ntr-o asemenea situaţie, rolul lui f din teoremă ı̂l joacă −f .
Demonstraţia teoremei C se face repetând pas cu pas demonstraţia teoremei A, doar
că, peste tot, ı̂n locul fiecărui termen xi yj vom avea f (xi , yj ). Şi cazul de egalitate din
(289) se analizează la fel ca pentru inegalitatea din teorema A.
Dacă alegem f (a, α) = aα, a, α ∈ R(= H = K) atunci F (x, y) = S(x, y) şi obţinem
teorema A, iar dacă alegem f (a, α) = − ln(a + α), a, α ∈ (0, +∞)(= H = K), atunci
F (x, y) = − ln P (x, y) şi obţinem teorema B. Se confirmă astfel afirmaţia că teoremele A
şi B sunt cazuri particulare ale teoremei C.
Am văzut că unele dintre demonstraţiile prin intercalare cu schimb de bucăţi sunt
de fapt demonstraţii ı̂n anumite cazuri particulare ale teoremelor A şi B. Acelaşi lucru
se ı̂ntâmplă şi cu teorema C. Aceasta nu trebuie să ne facă să dispreţuim intercalarea cu
schimb de bucăţi, pentru că nu de puţine ori verificarea condiţiei (c) este mai dificilă decât
demonstraţia prin intercalare cu schimb de bucăţi.
Inegalitatea
1 1 1 1 1 1
(159) + +  + + , a, b, c > 0,
a+b b+c c+a 2a 2b 2c
se poate scrie cu notaţiile din teorema C, sub forma
f (a, b) + f (b, c) + f (c, a)  f (a, a) + f (b, b) + f (c, c) ⇔ F (x, y)  F (x, x),
1
unde f (u, v) = (u+v) , u, v > 0, x = (a, b, c), y = (b, c, a). Evident că x este la fel
ordonată cu x, iar y este o permutare ciclică a lui x.Deci pentru a deduce valabilitatea
inegalităţii (159) din teorema C, e suficient să fie verificată condiţia (c). Pentru a, b, c, d >
0 avem
1 1 1 1
f (a, c) + f (b, d)  f (a, d) + f (b, c) ⇔ +  + ⇔
a+c b+d a+d b+c
b+d+a+c b+c+a+d
 ⇔ (a + d)(b + c)  (a + c)(b + d) ⇔
(a + c)(b + d) (a + d)(b + c)
ac + bd  ad + bc ⇔ (a − b)(c − d)  0.

Deci condiţia (c) este verificată şi atunci (159) este adevărată, conform teoremei C,
şi se verifică cu egal, conform aceleaşi teoreme, când x are componentele egale, adică
a = b = c.
134 CAPITOLUL 8. EXPLOATAREA ORDINII

Efortul făcut pentru a demonstra această inegalitate este desigur exagerat ı̂n comparaţie
cu simplitatea ei, dar nu şi dacă ne dorim generalizarea acesteia care este
1 1 1 1 1 1
(290) + + ... +  + + ... + ,
x 1 + y i1 x 2 + y i2 x n + y in x1 + y 1 x2 + y 2 xn + y n
unde {i1 , i2 , ..., in } = {1, 2, ..., n}, iar (x1 , x2 , ..., xn ) şi (y1 , y2 , ..., yn )
sunt n-uple de numere pozitive la fel ordonate, n  2.

Cu aceeaşi alegere a lui f , inegalitatea


1 1 1 1 1 1
(135) + +  + + , x, y, z > 0,
3x + y 3y + z 3z + x 2x + y + z 2y + z + x 2z + x + y
se scrie
f (2x, x + y) + f (2y, y + z) + f (2z, z + x)  f (2x, y + z) + f (2y, z + x) + f (2z, x + y)
adică F (a, c)  F (a, b) unde a = (2x, 2y, 2z) şi b = (y + z, z + x, x + y) sunt strict invers
ordonate iar c = (x + y, y + z, z + x) este o permutare ciclică a lui b. Din nou teorema
C ne asigură de valabilitatea acestei inegalităţi, verificată cu egal pentru x = y = z.
Inegalitatea (135) este de fapt un caz particular al inegalităţii (290).
Inegalitatea
(224) ab + bc + ca  aa + bb + cc , a, b, c > 1,
se scrie
f (a, b) + f (b, c) + f (c, a)  f (a, a) + f (b, b) + f (c, c) ⇔ F (α, β)  F (α, α)
unde f (x, y) = xy , x, y > 1, α = (a, b, c), β = (b, c, a). Cum α şi α sunt evident strict la
fel ordonate şi β este o permutare ciclică a lui α, teorema C poate fi aplicată, cu condiţia
ca (c) să fie verificată. Pentru a, b, x, y > 1 avem
f (a, x) + f (b, y)  f (a, y) + f (b, x) ⇔
ax + by  ay + bx ⇔ ay (ax−y − 1)  by (bx−y − 1).

Această inegalitate se verifică cu egal pentru x = y sau a = b deci pentru (x−y)(a−b) =


0. Să analizăm celelalte cazuri, ı̂n care avem (a− b)(x− y) > 0. Pentru a > b şi x > y avem
ay > by şi ax−y − 1 > bx−y − 1 > 0 de unde obţinem prin multiplicare, inegalitatea testată,
fără posibilitate de egal. În cazul a < b şi x < y avem ay < by şi ax−y − 1 < bx−y − 1 < 0
şi din nou inegalitatea testată se verifică fără variantă de egal.
O privire atentă asupra demonstraţiei condiţiei (c) ne dezvăluie inutilitatea condiţiei
ca exponenţii să fie supraunitari. Este suficient ca aceştia să fie pozitivi ceea ce ı̂nseamnă
că putem considera că f are domeniul (1, +∞) × (0, +∞). O generalizare a inegalităţii
(224) este atunci
(291) axi11 + axi22 + ... + axinn  ax1 1 + ax2 2 + ... + axnn ,
unde {i1 , i2 , ..., in } = {1, 2, ..., n}, (a1 , a2 , ..., an ) şi (x1 , x2 , ..., xn )
sunt strict la fel ordonate, a1 , a2 , ..., an > 1, x1 , x2 , ..., xn > 0, n  2.

Pentru a putea aplica teorema C inegalităţii


(255) (1 + a + ab)(1 + b + bc)(1 + c + ca)  (1 + a + a2 )(1 + b + b2 )(1 + c + c2 ),
8.4. A TREIA TEOREMĂ DE MAXIMIZARE 135

a, b, c > 0,

trebuie mai ı̂ntâi ”să convertim” produsele din cei doi membri ı̂n sume, ceea ce se poate
face prin logaritmare. Putem pune deci (255) sub forma
ln(1 + a + ab) + ln(1 + b + bc) + ln(1 + c + ca) 
ln(1 + a + a2 ) + ln(1 + b + b2 ) + ln(1 + c + c2 ) ⇔
f (a, b) + f (b, c) + f (c, a)  f (a, a) + f (b, b) + f (c, c) ⇔
F (α, β)  F (α, α)
unde f (x, y) = ln(1 + x + xy), x, y > 0, α = (a, b, c), β = (b, c, a). Trecând la verificarea
condiţiei (c), avem
ln(1 + a + ax) + ln(1 + b + by)  ln(1 + a + ay) + ln(1 + b + bx) ⇔
(1 + a + ax)(1 + b + by)  (1 + a + ay)(1 + b + bx) ⇔
(1 + a)by + (1 + b)ax  (1 + a)bx + (1 + b)ay ⇔
by + ax  bx + ay ⇔ (a − b)(x − y)  0.

Condiţia (c) fiind verificată, teorema C validează inegalitatea (255) care se verifică cu
egal pentru a = b = c.
Teorema C ne permite să obţinem o generalizare a inegalităţii (255) şi anume
(292) (1 + a1 + a1 xi1 )(1 + a2 + a2 xi2 ) ... (1 + an + an xin ) 
(1 + a1 + a1 x1 )(1 + a2 + a2 x2 ) ... (1 + an + an xn )
unde {i1 , i2 , ..., in } = {1, 2, ..., n}, (a1 , a2 , ..., an ) şi (x1 , x2 , ..., xn )
sunt strict la fel ordonate, n  2.

Avem şi o altă generalizare a inegalităţii (255) şi anume


(293) (1 + x1 yi1 )(1 + x2 yi2 ) ... (1 + xn yin )  (1 + x1 y1 )(1 + x2 y2 ) ... (1 + xn yn ),
unde {i1 , i2 , ..., in } = {1, 2, ..., n}, (x1 , x2 , ..., xn ) şi (y1 , y2 , ..., yn )
sunt n-uple de numere pozitive strict la fel ordonate, n  2.

Putem demonstra (255) şi cu teorema B după ce o punem sub forma


   
1 1 1
+1+b +1+c +1+a 
a b c
   
1 1 1
+1+a +1+b +1+c
a b c
adică P (x, z)  P (x, y) unde x = ( a1 , 1b , 1c ) şi y = (1 + a, 1 + b, 1 + c) sunt strict invers
ordonate, iar c = (1 + b, 1 + c, 1 + a) este o permutare ciclică a lui a lui b.
O situaţie similară cu cea din (255) avem ı̂n cazul inegalităţii
(294) (1 − a2 b)(1 − b2 c)(1 − c2 d)(1 − d2 a)  (1 − a3 )(1 − b3 )(1 − c3 )(1 − d3 ),
a, b, c, d ∈ (0, 1).
136 CAPITOLUL 8. EXPLOATAREA ORDINII

Inegalitatea se scrie
lg(1 − a2 b) + lg(1 − b2 c) + lg(1 − c2 d) + lg(1 − d2 a) 
lg(1 − a3 ) + lg(1 − b3 ) + lg(1 − c3 ) + lg(1 − d3 )
adică F (x, z)  F (x, y) unde f (u, v) = lg(1 − uv), u, v ∈ (0, 1), x = (a2 , b2 , c2 , d2 ) şi
y = (a, b, c, d) sunt strict la fel ordonate, iar z = (b, c, d, a) este o permutare ciclică a lui
y. Este uşor de constatat că −f verifică (c) şi deci (294) este adevărată şi se verifică cu egal
pentru a = b = c = d.
Teorema C ne permite formularea următoarei generalizări a inegalităţii (294):
(295) (1 − x1 yi1 )(1 − x2 yi2 )...(1 − xn yin )  (1 − x1 y1 )(1 − x2 y2 )...(1 − xn yn ),
unde {i1 , i2 , ..., in } = {1, 2, ..., n}, (x1 , x2 , ..., xn ) şi (y1 , y2 , ..., yn )
sunt n-uple de numere pozitive subunitare strict la fel ordonate, n  2.

Ca şi ı̂n cazul inegalităţii (255), ne puteam descurca doar cu teorema B. După ce punem
(294) sub forma     
1 1 1 1
−b −c −d −a 
a2 b2 c2 d2
    
1 1 1 1
−a −b −c −d
a2 b2 c2 d2
alegem x = ( a12 − 1, b12 − 1, c12 − 1, d12 − 1), y = (1 − a, 1 − b, 1 − c, 1 − d) şi z =
(1 − b, 1 − c, 1 − d, 1 − a) cu care inegalitatea se scrie P (x, z)  P (x, y). Cum x şi y
sunt strict la fel ordonate iar z este o permutare ciclică a lui y, teorema B ne asigură de
valabilitatea inegalităţii testate şi de faptul că a = b = c = d este cazul de egalitate.
Produsele din inegalitatea
(222) (2a − b)(2b − c)(2c − d)(2d − a)  abcd,
unde 2a − b, 2b − c, 2c − d, 2d − a, a, b, c, d > 0 ,

se pot converti ı̂n sume prin logaritmare, după care inegalitatea se scrie
lg(2a − b) + lg(2b − c) + lg(2c − d) + lg(2d − a)  lg a + lg b + lg c + lg d
Cum lg a = lg(2a − a), etc, forma termenilor ne sugerează alegerea f (x, y) = lg(2x − y)
pentru a apela la teorema C. Dar . . . nu ne ı̂ncadrăm ı̂n condiţiile acesteia pentru că
domeniul lui f este D = {(x, y) ∈ R × R|2x > y > 0} care nu este un produs cartezian de
două părţi ale lui R. Cum ı̂n demonstraţia teoremei C se fac treceri de la expresii de tipul
f (a, x) + f (b, y) la f (a, y) + f (b, x), ne putem da seama că, dacă ı̂ncercăm să renunţăm
la condiţia ca domeniul lui f să fie un produs cartezian de părţi ale lui R, atunci vom
avea mari probleme cu existenţa expresiilor cu care lucrăm. ”Morala” este că ı̂n astfel
de situaţii, nu putem folosi teorema C, dar putem ı̂ncerca să folosim mecanismul cu care
am demonstrat această teoremă, cu adaptările de rigoare. De altfel aşa am făcut când am
demonstrat (222) prin intercalare cu schimb de bucăţi.
8.5. O PERLĂ PENTRU FINAL ŞI TEME 137

8.5 O perlă pentru final şi teme

Încheiem acest capitol cu o foarte frumoasă demonstraţie a inegalităţii mediilor


√ x1 + x2 + ... + xn
(26) n
x1 x2 ...xn  , x1 , x2 , ..., xn > 0, n  2.
n
Notăm
√ x1 x1 x2 x1 x2 x3
G = n x1 x2 ...xn , a1 = , a2 = 2
, a3 = , ...,
G G G3
x1 x2 ...xn−1 x1 x2 ...xn 1
an−1 = n−1
, an = n
= 1, bi = , pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n}.
G G ai
Este evident că (a1 , a2 , ..., an ) şi (b1 , b2 , ..., bn ) sunt strict invers ordonate şi atunci,
din teorema A avem
a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn  a1 bn + a2 b1 + a3 b2 + ... + an bn−1 ⇔
x1 x1 x2 G x1 x2 x3 G2 x1 x2 ...xn Gn−1
n + 2
· + 3
· + ... + n
· ⇔
G G x1 G x1 x2 G x1 x2 ...xn−1
x1 x2 xn
n + + ... + ⇔ (26).
G G G
Inegalitatea se verifică cu egal dacă şi numai dacă
a1 = a2 = a3 = ... = an ⇔
x1 x1 x2 x1 x2 x3 x1 x2 ...xn
= 2
= 3
= ... = =1⇔
G G G Gn
x1 = x2 = ... = xn .

8.5.1 Tema 17.

Folosiţi una dintre teoremele de maximizare pentru a demonstra inegalităţile:


n 
n
2
(296) (xi − yi )  (xi − yji )2 ,
i=1 i=1
unde {j1 , j2 , ..., jn } = {1, 2, ..., n},
x1  x2  ...  xn , y1  y2  ...  yn , n  2.
(OIM)
a2 − b2 b2 − c2 c2 − a2
(67) + +  0, a, b, c > 0.
c+a a+b b+c

(297) (S − a1 + a2 )(S − a2 + a3 ) ... (S − an + a1 )  S n ,


unde S = a1 + a2 + ... + an , a1 , a2 , ..., an > 0, n  3.
1 1 1 1 1 1
(298) + +  2 + + , a, b, c > 0.
a2 + b b2 + c c2 + a a + a b2 + b c2 + c
   
1 1 1 x1 x2 xn
(299) (x1 + x2 + ... + xn ) + + ... + n + + ... + ,
x1 x2 xn xn xn−1 x1
unde x1  x2  ...  xn > 0, n  2.
138 CAPITOLUL 8. EXPLOATAREA ORDINII

8.5.2 Tema 18.

Demonstraţi cu inegalitatea Cebı̂şev inegalităţile:


a1 a2 an a1 + a2 + ... + an
(300) + + ... + n ,
A − a 1 A − a2 A − an nA − a1 − a2 − ... − an
unde A − a1 , A − a2 , ..., A − an > 0, A, a1 , a2 , ..., an ∈ R, n  2.
a1 a2 an a1 + a2 + ... + an
(301) + + ... + n ,
A + a 1 A + a2 A + an nA + a1 + a2 + ... + an
unde A + a1 , A + a2 , ..., A + an > 0, A, a1 , a2 , ..., an ∈ R, n  2.
  

(302) (a + b + c) a2 + ab + b2 + b2 + bc + c2 + c2 + ca + a2 

3 3(ab + bc + ca),
a, b, c > 0.
(M.S. Klamkin)
xα+2 y α+2 1 z α+2
(302) + + (xα + y α + z α ),
(x + y)(x + z) (y + z)(y + x) (z + x)(z + y) 4
α, x, y, z > 0.
n n n n
   y  −y
(145) axi a−x
i  ai ai ,
i=1 i=1 i=1 i=1
a1 , a2 , ..., an > 0, 0  x < y, n  2.
  (x+y+z)2
x+y+z 3
(304) xyz y zx z xy  , unde x + y + z > 3, x, y, z > 0.
3
(N. Munteanu)
139

Capitolul 9

Decondiţionarea

9.1 Inegalităţi ”triunghiulare”

O clasă de inegalităţi puţin reprezentată până acum este cea a inegalităţilor condiţionate.
Vom spune că o inegalitate este condiţionată, atunci când variabilele din respectiva ine-
galitate sunt antrenate ı̂n nişte condiţii, de regulă egalităţi sau inegalităţi, astfel ı̂ncât
variaţia uneia influenţează variaţia celorlalte. Evident că o astfel de inegalitate se demon-
strează cu aceleaşi metode ca şi inegalităţile necondiţionate. Singura deosebire constă ı̂n
aceea că trebuie găsit momentul, poate momentele, ı̂n care să se folosească condiţiile din
enunţ. Să luăm ca prim exemplu dubla inegalitate
(305) ab + bc + ca  a2 + b2 + c2 < 2 (ab + bc + ca),
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi.
(concurs Ungaria)

Numerele a, b, c fiind lungimile laturilor unui triunghi, sunt pozitive şi verifică inegal-
itatea triunghiului, adică a < b + c, b < c + a, c < a + b. Prima inegalitate din (305) este
inegalitatea (14) şi este verificată fără condiţii. A doua inegalitate din (305) se sparge ı̂n
a2 < ab + ac, b2 < bc + ba, c2 < ca + cb,
inegalităţi valabile datorită condiţiilor din enunţ.
O altă demonstraţie pentru a doua inegalitate din (305) se obţine după ce punem
condiţiile sub forma
|b − c| < a, |c − a| < b, |a − b| < b.

Ridicând ı̂n fiecare inegalitate ambii membri la pătrat şi sumând inegalităţile obţinute,
căpătăm inegalitatea dorită ı̂ntr-o formă echivalentă.
În faţa unei inegalităţi condiţionate suntem, se pare, mai bine ı̂narmaţi decât ı̂n faţa
unei inegalităţi necondiţionate şi aceasta deoarece ı̂n demonstraţie pe lângă ideile, metodele
şi inegalităţile cunoscute, putem folosi şi condiţiile dare ı̂n condiţii. Am putea deci crede
că inegalităţile condiţionate sunt mai uşor de demonstrat decât celelalte. Aceasta este
140 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

şi impresia lăsată de demonstraţiile date inegalităţilor (115) şi (193). Este vorba despre
aceeaşi inegalitate şi anume
a3 + b3 + c3 + 3abc  a2 b + ab2 + b2 c + bc2 + c2 a + ca2 .
În (115) a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi iar ı̂n (193) doar numere pozitive.
Demonstraţia dată inegalităţii (115) este mai simplă decât cea dată inegalităţii (193). Dar
aceasta deoarece condiţia ca a, b, c să verifice inegalitatea triunghiului nu este o condiţie
necesară. Şi evident, un examen se trece mai uşor când este un ”ı̂nger” care să te ajute,
chiar dacă de acesta nu e nevoie. De fapt situaţia este inversă, o inegalitate condiţionată
este, ı̂n principiu, mai dificil de demonstrat decât una necondiţionată. Aceasta deoarece
este nevoie de un plus de inspiraţie, de pricepere, pentru a nu rata momentul ı̂n care tre-
buie folosite condiţiile. Altfel. . . S-ar putea ca un alt tren să nu mai vină. De aici concluzia
că, de regulă, convine ca ı̂n locul unei inegalităţi condiţionate să avem de demonstrat,
dacă se poate, o inegalitate necondiţionată echivalentă cu cea iniţială. Numim procedeul
de trecere de la prima inegalitate la a doua decondiţionare. Cum dorim ca noua inegali-
tate să nu mai fie condiţionată, este evident că ea va trebui să folosească alte variabile.
Trecerea la alte variabile cu realizarea unei decondiţionări o putem face numai cu o bună
alegere de substituţii.
Să revenim la (305). Alegând substituţiile
b + c − a = x, c + a − b = y, a + b − c = z,
condiţiile devin x, y, z > 0. Obţinem
(y + z) (z + x) (x + y)
a= ,b= ,c=
2 2 2
şi avem atunci şi a, b, c > 0. Înseamnă că substituţiile alese realizează decondiţionarea.
Acum ne putem ı̂mbunătăţii alegerea substituţiilor pentru a simplifica calculele care
urmează. Punem
b + c − a = 2x, c + a − b = 2y, a + b − c = 2z ⇔ p − a = x, p − b = y , p − c = z ,
aici p = (a+b+c)
2 notând semiperimetrul. Cu aceste substituţii a doua inegalitate din (305)
devine
(y + z)2 + (z + x)2 + (x + y)2 < 2 [(y + z)(z + x) + (z + x)(x + y) + (x + y)(y + z)]
care se reduce la 0 < 4 (xy + yz + zx).
Să reţinem că: a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi dacă şi numai dacă există
trei numere pozitive x, y, z astfel ı̂ncât să avem a = y + z , b = z + x , c = x + y. Cu aceste
substituţii se poate decondiţiona orice inegalitate ı̂ntre lungimile laturilor unui triunghi.
Inegalitatea
(306) a(b − c)2 + b(c − a)2 + c(a − b)2 + 4abc > a3 + b3 + c3 ,
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi,
(concurs Ungaria)

este transformată de substituţiile a = y+z , b = z+x , c = x+y, x, y, z > 0, ı̂n inegalitatea


9.1. INEGALITĂŢI ”TRIUNGHIULARE” 141

necondiţionată
(y + z)(y − z)2 + (z + x)(z − x)2 + (x + y)(x − y)2 + 4(y + z)(z + x)(x + y) >
(y + z)3 + (z + x)3 + (x + y)3 ⇔ 8xyz > 0.

Demonstraţia dată ne oferă, chiar dacă nu ne-am propus aceasta, o identitate din care
se obţine (306) şi anume
(307) a(b − c)2 + b(c − a)2 + c(a − b)2 + 4abc = a3 + b3 + c3 + 8 (p − a)(p − b)(p − c).
Astfel de identităţi se pot obţine şi ı̂n cazul altor inegalităţi, dar această problemă nu
ne va preocupa ı̂n continuare.
O inegalitate mai dificilă este
(308) a2 b(a − b) + b2 c(b − c) + c2 a(c − a)  0,
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi.
(OIM)

Făcând substituţiile a = y + z , b = z + x , c = x + y, x, y, z > 0, după un calcul


plicticos, ajungem la
xy 3 + yz 3 + zx3  x2 yz + y 2 zx + z 2 xy
pe care am demonstrat-o deja ı̂n mai multe moduri, ea nefiind decât (28) ı̂n care x şi y
şi-au schimbat numele ı̂ntre ele.
În cazul inegalităţii
a b c 2
(309) + + > ,
2a + b + c 2b + c + a 2c + a + b 3
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi,
(V. Peiţa)

nu merită să ne grăbim cu decondiţionarea pentru că aceasta ar complica forma fracţiilor
din membrul stâng. Amânăm atunci decondiţionarea până când ne va conveni să apelăm
la ea. Forma inegalităţii pare foarte potrivită pentru trucul CBS. Cu inegalitatea CBS
avem  
a b c
[a(2a + b + c) + b(2b + c + a) + c(2c + a + b)] + +
2a + b + c 2b + c + a 2c + a + b
 (a + b + c)2

Rămâne de testat valabilitatea inegalităţii


2
(a + b + c)2 > [a(2a + b + c) + b(2b + c + a) + c(2c + a + b)]
3
care se reduce la
2(ab + bc + ca) > a2 + b2 + c2 .

De abia această inegalitate ar merita decondiţionată dacă nu am fi demonstrat-o deja


ı̂n (305).
142 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

Efectuarea calculelor ı̂n


(310) abc  (b + c − a)(c + a − b)(a + b − c), a, b, c > 0,
ne dezvăluie faptul că această inegalitate are o formă echivalentă cu cea a inegalităţii
(115) a2 (b + c − a) + b2 (c + a − b) + c2 (a + b − c)  3abc,
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi,

şi cu cea a inegalităţii


(193) a3 + b3 + c3 + 3abc  bc(b + c) + ca(c + a) + ab(a + b), a, b, c > 0,
Vom vedea acum cât de mică este diferenţa dintre inegalitatea condiţionată (115) şi cea
necondiţionată (193).
Să remarcăm pentru ı̂nceput că numai unul din numerele a + b − c, b + c − a, c + a − b
poate fi nepozitiv. Într-adevăr, presupunând că, de exemplu a + b − c  0 şi b + c − a  0,
obţinem prin adunare 2b  0; imposibil. Dacă numai unul din numerele a+b−c, b+c−a,
c+a−b este nepozitiv, atunci (310) este evident verificată fără posibilitate de egal. Rămâne
de demonstrat inegalitatea ı̂n cazul ı̂n care cele trei numere sunt pozitive. Dar aceasta
ı̂nseamnă că a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi şi atunci putem face substituţiile
a = y + z, b = z + x, c = x + y, x, y, z > 0. Inegalitatea capătă forma
(x + y)(y + z)(z + x)  8xyz,
adică inegalitatea (108). Aceasta este verificată cu egal când x = y = z ceea ce ı̂nseamnă
a = b = c.
Privind retrospectiv demonstraţiile date inegalităţilor (115), (193) şi (310), ı̂n definitiv
aceeaşi inegalitate, ne dăm seama cât de importantă se poate dovedi uneori forma, ”am-
balajul”, unei inegalităţi, formă pe care ı̂ncercăm să o exploatăm ı̂n demonstraţii. O a
doua observaţie este că sunt situaţii, destul de rare, ı̂n care şi o inegalitate necondiţionată
atunci când este demonstrată pe cazuri, poate avea nevoie de decondiţionare.
O astfel de situaţie ı̂ntâlnim şi ı̂n
(p − a)(p − b)(p − c) abc
(311)  ,
abc (a + b)(b + c)(c + a)
(a+b+c)
unde p = 2 , a, b, c > 0.

Cum p − a = (b+c−a)
2 , deducem ca mai ı̂nainte că nu putem avea două numere nepoz-
itive printre numerele p − a , p − b , p − c. Dacă doar unul dintre aceste numere este
nepozitiv, atunci inegalitatea se verifică fără posibilitate de egal. Când toate aceste nu-
mere sunt pozitive, a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi şi substituţiile a = y + z,
b = z + x , c = x + y, x, y, z > 0 reduc inegalitatea (311) la inegalitatea (278) deja demon-
strată.
Să reluăm două inegalităţi demonstrate deja prin intercalare. Prima este
(223) (a + b + c − d)(b + c + d − a)(c + d + a − b)(d + a + b − c)  (a + b)(b + c)(c + d)(d + a),
unde a, b, c, d sunt lungimile laturilor unui patrulater.

Deci a, b, c, d sunt pozitive şi suma oricăror trei dintre ele este mai mare decât al pa-
9.2. INEGALITĂŢI NORMATE CU SUME 143

trulea. Să punem atunci


b + c + d − a = x, c + d + a − b = y, d + a + b − c = z, a + b + c − d = t, x, y, z, t > 0 .
Obţinem
(y + z + t − x) (z + t + x − y)
a= , b= ,
4 4
(t + x + y − z) (x + y + z − t)
c= , d= .
4 4
Cum a, b, c, d sunt pozitive, deducem că x, y, z, t se supun exact aceloraşi condiţii de
care ”sufereau” şi a, b, c, d. Devine clar că nu putem realiza decondiţionarea pe această
cale şi poate că ar trebui căutat altceva. Totuşi, din curiozitate, să vedem ce formă capătă
inegalitatea cu substituţiile alese. Aceasta devine
z+t t+x x+y y+z
xyzt  · · · ,
2 2 2 2
care se sparge ı̂n
√ z+t √ t+x √ x+y √ y+z
zt  , tx  , xy  , yz 
2 2 2 2
şi este verificată cu egal pentru x = y = z = t ⇔ a = b = c = d.
În definitiv şi aceasta este o decondiţionare, deoarece am transformat o inegalitate
condiţionată ı̂n alta tot condiţionată, dar condiţionată degeaba deoarece demonstraţia nu
a folosit respectivele condiţii.
A doua inegalitate anunţată este
(222) (2a − b)(2b − c)(2c − d)(2d − a)  abcd,
unde 2a − b, 2b − c , 2c − d, 2d − a > 0, a, b, c, d > 0.

Să punem 2a − b = x, 2b − c = y, 2c − d = z, 2d − a = t. Avem atunci x, y, z, t > 0 şi


a = (8x+4y+2z+t)
15 , b = (8y+4z+2t+x)
15 , c = (8z+4t+2x+y)
15 , d = (8t+4x+2y+z)
15 şi (222) devine
8x + 4y + 2z + t 8y + 4z + 2t + x 8z + 4t + 2x + y 8t + 4x + 2y + z
xyzt  · · · .
15 15 15 15
Cu inegalitatea mediilor spargem această inegalitate ı̂n
8x+4y+2z+t
 
15  15 x8 y 4 z 2 t, 8y+4z+2t+x
15  15 y 8 z 4 t2 x, etc.
Condiţia de egalitate este x = y = z = t ⇔ a = b = c = d.
Trebuie ı̂nvăţat ceva din demonstraţiile ultimelor două inegalităţi şi anume că stilul
de decondiţionare folosit la inegalităţile ”triunghiulare” poate fi ı̂ncercat şi pentru alte
inegalităţi condiţionate asemănător.

9.2 Inegalităţi normate cu sume

Putem ı̂ncerca decondiţionarea inegalităţii


(312) a3 + b3 + c3 + 6abc  a2 + b2 + c2 ,
unde a + b + c = 1, a, b, c > 0,
144 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

punând c = 1 − a − b, dar aceasta nu este o idee fericită deoarece c > 0 ı̂nseamnă a +


b < 1 şi decondiţionarea nu se realizează. Am putea ı̂ncerca cu substituţiile a = 13 + α,
b = 31 + β, c = 13 + γ, cu α + β + γ = 0 condiţie pe care o eliminăm uşor punând
α = x − y , β = y − z , γ = z − x, dar nici aşa nu e bine deoarece a > 0 conduce la
1 1
3 + α = 3 + x − y > 0. O condiţie de genul a + b + c = 1 se elimină ”frumos” introducând
prin substituţii o variabilă suplimentară care ”să preia” condiţia, adică să se determine
din condiţie. Punem a = xr, b = yr, c = zr, x, y, z, r > 0, şi atunci condiţia a + b + c = 1
1
devine (x + y + z)r = 1 ⇔ r = (x+y+z) . În concluzie, substituţiile cu care realizăm
y
decondiţionarea sunt a = (x+y+z) , b = (x+y+z)
x
, c = (x+y+z)
z
. Cu acestea inegalitatea
(312) devine
x3 + y 3 + z 3 + 6xyz  (x2 + y 2 + z 2 )(x + y + z) ⇔
6xyz  x2 y + xy 2 + y 2 z + yz 2 + z 2 x + zx2
şi este adevărată deoarece cu inegalitatea mediilor avem
x2 y + xy 2 + y 2 z + yz 2 + z 2 x + zx2 
 6 (x2 y)(xy 2 )(y 2 z)(yz 2 )(z 2 x)(zx2 ) = xyz
6
Egalitatea se obţine când
1
x2 y = xy 2 = y 2 z = yz 2 = z 2 x = zx2 ⇔ x = y = z ⇔ a = b = c = .
3
Pentru dubla inegalitate
7
(313) 0  xy + yz + zx − 2xyz  , unde x + y + z = 1, x, y, z  0,
27
(OIM)

punem x = ar , y = rb , z = rc , a, b, c  0, r > 0. Condiţia x + y + z = 1 este preluată de


r prin r = a + b + c. Deci substituţiile care realizează decondiţionarea sunt x = (a+b+c)
a
,
y = (a+b+c)
b
,z = c
(a+b+c) , unde a, b, c  0 dar nu a = b = c= 0. Cu aceste substituţii (313)
capătă forma
7
0  (a + b + c)(ab + bc + ca) − 2abc  (a + b + c)3 .
27
Prima inegalitate se reduce la
0  a2 b + ab2 + b2 c + bc2 + c2 a + ca2 + abc ,
este adevărată şi se verifică cu egal când două din numerele a, b, c sunt zero. Aceasta
ı̂nseamnă că ı̂n prima inegalitate din (313) egalitatea se obţine ı̂n cazul ı̂n care două din
numerele x, y, z sunt 0 şi al treilea 1.
Demonstraţia celei de a doua inegalităţi se dovedeşte mult mai dificilă. Inegalitatea se
reduce la
7(a3 + b3 + c3 ) + 15abc  6(a2 b + ab2 + b2 c + bc2 + c2 a + ca2 )
pe care o spargem, grijulii să conservăm cazul de egalitate a = b = c uşor de observat, ı̂n
2(a3 + b3 + c3 )  a2 b + ab2 + b2 c + bc2 + c2 a + ca2 şi
5(a3 + b3 + c3 + 3abc)  5(a2 b + ab2 + b2 c + bc2 + c2 a + ca2 ).
9.2. INEGALITĂŢI NORMATE CU SUME 145

A doua inegalitate din spargere este inegalitatea (193) iar prima se sparge la rândul ei
ı̂n
a3 + b3  a2 b + ab2 , b3 + c3  b2 c + bc2 , c3 + a3  c2 a + ca2
sau ı̂n

2a3 +b3 a3 +2b3 2b3 +c3
3  3
(a3 )2 b3 = a2 b, 3  ab2 , 3  b2 c, etc.
Reuşita spargerii este datorată cunoaşterii inegalităţii (193). Dacă ı̂nsă (193) nu ne-ar
fi fost cunoscută, şansele de a descoperi această spargere ar fi fost destul de mici. Să dăm
atunci o demonstraţie care nu apelează la (193). Observând că inegalitatea testată devine
egalitate când a = b = c să ı̂ncercăm o intercalare ”cu egalare de variabile” de genul
7(a + b + c)3 − 27(a + b + c)(ab + bc + ca) + 54abc 
7(a + m + m)3 − 27(a + m + m)(am + mm + ma) + 54amm  0.
A doua inegalitate devine
7(a + 2m)3 − 27m(a + 2m)(2a + m) + 54am2  0 ⇔
7a3 − 12a2 m + 3am2 + 2m3  0 ⇔ (a − m)2 (7a + 2m)  0.

Că această inegalitate este adevărată indiferent de m nu trebuie să ne mire pentru că
inegalitatea demonstrată nu este decât un caz particular al inegalităţii de demonstrat.
Pentru prima inegalitate din intercalare, cea mai bună alegere a lui m pare a fi m = (b+c)2 .
Inegalitatea devine
−27(a + b + c)(ab + bc + ca) + 54abc 
 
(b + c)2 (b + c)2
−27(a + b + c) a(b + c) + + 54a ⇔
4 4
   
(b + c)2 (b + c)2
(a + b + c) − bc − 2a − bc  0 ⇔ (b + c − a)(b − c)2  0.
4 4

Pentru a accepta această inegalitate, e suficient să violăm simetria din inegalitatea de
demonstrat cu b  a  c. Egalul este atins când a = b = c ⇔ x = y = z = 13 .
Pentru    
b b b
(314) a+ a+ a+  (a + 3b)2 ,
x y z
unde x + y + z = 1 , a, b, x, y, z > 0,

punând x = (u+v+w)
u
, y = (u+v+w)
v
, z = (u+v+w)
w
, u, v, w > 0, căpătăm inegalitatea
echivalentă
[(a + b)u + bv + bw][bu + (a + b)v + bw][bu + bv + (a + b)w]  (a + 3b)3 uvw .
Această inegalitate se sparge elegant cu inegalitatea ponderată a mediilor ı̂n
(a + b)u + bv + bw a+b b b
 u a+3b v a+3b w a+3b ,
a + 3b
bu + (a + b)v + bw b a+b b
 u a+3b v a+3b w a+3b ,
a + 3b
146 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

bu + bv + (a + b)w b b a+b
 u a+3b v a+3b w a+3b .
a + 3b
Fiecare inegalitate este verificată cu egal când u = v = w, ceea ce ı̂nseamnă că ı̂n (314)
avem egalitate pentru x = y = z = 13 .
Pentru dubla inegalitate

1
(315) −  ab + bc + ca  1,
2
unde a2 + b2 + c2 = 1, a, b, c ∈ R,

punem a = xt , b = yt , c = zt , x, y, z ∈ R, t > 0. Condiţia a2 + b2 + c2 = 1 devine


t2 = x2 + y 2 + z 2 iar (315) ia forma
1 xy + yz + zx
−  2  1.
2 x + y2 + z2
A doua inegalitate se reduce la (14) şi se verifică cu egal pentru x = y = z care se
traduce prin a = b = c = ± √13 . Prima inegalitate se reduce la
−(x2 + y 2 + z 2 )  2(xy + yz + zx) ⇔ 0  (x + y + z)2
şi se verifică cu egal pentru x + y + z = 0 ⇔ a + b + c = 0.
Dacă privim cu atenţie demonstraţiile din această secţiune, putem observa că decondiţionarea
inegalităţilor prin metoda propusă a dus şi la omogenizarea lor. În astfel de situaţii putem
renunţa la decondiţionare ı̂n favoarea omogenizării, pentru că ı̂n definitiv se ajunge la o
inegalitate cu aceeaşi formă.
Omogenizând inegalitatea
#n  
1 2
2 − 1  (n − 1) ,
n
(316)
i=1
x i
unde x1 + x2 + ... + xn = 1, x1 , x2 , ..., xn > 0 , n  2,

obţinem inegalitatea
  2   2 
S2 S S
−1 − 1 ... − 1  (n2 − 1)n ⇔
x21 x22 x2n
(S 2 − x21 )(S 2 − x22 ) ... (S 2 − x2n )  (n2 − 1)n x21 x22 ... x2n
unde S = x1 + x2 + ...+ xn . Observând că pentru x1 = x2 = ... = xn (= n1 ) avem egalitate,
spargem această inegalitate ı̂n
(S − x1 )(S − x2 ) ... (S − xn )  (n − 1)n x1 x2 ... xn şi
(S + x1 )(S + x2 ) ... (S + xn )  (n + 1)n x1 x2 ... xn .

Punând, pentru comoditate, p = x1 x2 ... xn şi apelând la inegalitatea mediilor, spargem


prima inegalitate ı̂n

p
S − xi  (n − 1) n−1
, i ∈ {1, 2, ..., n} ,
xi
iar pe a doua ı̂n

S + xi  (n + 1) n+1 pxi , i ∈ {1, 2, ..., n}
9.3. INEGALITĂŢI NORMATE CU PRODUSE 147

După omogenizare, inegalitatea


x2 + y 2 1
(317)  ,
y 2
unde 7x2 + 3xy + 3y 2 = 1, x ∈ R, y > 0, devine
x2 + y 2 1 2
 7x + 3xy + 3y 2 ⇔ 4(x2 + y 2 )2  y 2 (7x2 + 3xy + 3y 2 ) ⇔
y 2
4x4 + x2 y 2 − 3xy 3 + y 4  0 ⇔ (2x − y)2 (x2 + xy + y 2 )  0.

Egalul este atins când 2x = y, care ne conduce, ţinând seama de condiţia din enunţ, la
x = 15 , y = 25 .
Inegalitatea


(318) a2 + b2 + c2 + d2 + ac + bd  3, unde ad − bc = 1, a, b, c, d ∈ R,
(L.D. Kurliandcik)

capătă, după omogenizare, forma


√ √ √
a2 + b2 + c2 + d2 + ac + bd  3(ad − bc) ⇔ a2 + (c − 3d)a + b2 + c2 + d2 + 3bc  0.
Apelând la semnul funcţiei de grad doi avem
√ √
Δa = (c − 3d)2 − 4(b2 + c2 + d2 + bd + 3bc) =
√ √ √
−(4b2 + 4( 3c + d)b + ( 3c + d)2 ) = −(2b + 3c + d)2  0,
ceea ce ı̂nseamnă că inegalitatea este √
adevărată. Avem egalitate când sunt verificate si-
(c− 3d) √
multan condiţiile ad − bc = 1, a = 2 , 2b + 3c + d = 0.

9.3 Inegalităţi normate cu produse

Să-ncercăm o reducere pentru


 
a b c 1 1 1
(319) 2 + + a+b+c+ + + , unde abc = 1, a, b, c > 0.
b c a a b c
Avem    
a b c 1 1 1
(319) ⇔ 2abc + +  abc a + b + c + + + ⇔
b c a a b c
2ca2 + 2ab2 + 2bc2  a2 bc + b2 ca + c2 ab + bc + ca + ab ⇔
ca2 (1 − b) + ab2 (1 − c) + bc2 (1 − a) + ca(a − 1) + ab(b − 1) + bc(c − 1)  0 ⇔
c(1 − a)(bc − a) + a(1 − b)(ca − b) + b(1 − c)(ab − c)  0 ⇔
c(1 − a)(bc − a2 bc) + a(1 − b)(ca − b2 ca) + b(1 − c)(ab − c2 ab)  0 ⇔
bc2 (1 + a)(1 − a)2 + ca2 (1 + b)(1 − b)2 + ab2 (1 + c)(1 − c)2  0.

Am ı̂ncercat să exploatăm, cât s-a putut de bine, cazul de egalitate care se observă uşor
ı̂n (319) şi anume a = b = c = 1.
148 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

Să cedăm ispitei şi să vedem dacă nu putem sparge (319) ı̂n inegalităţile
a b c
(320) + +  a + b + c, unde abc = 1, a, b, c > 0,
b c a
a b c 1 1 1
(321) + +  + + , unde abc = 1, a, b, c > 0
b c a a b c
Pentru ı̂nceput să observăm că aceste inegalităţi sunt echivalente ı̂n sensul că fiecare
poate fi obţinută din cealaltă prin substituţii. Într-adevăr, ı̂nlocuind ı̂n (320) a, b, c cu
1 1 1
a , b , c , substituţii care conservă condiţia abc = 1, obţinem
b c a 1 1 1
+ +  + + ,
a b c a b c
adică (321) ı̂n care a şi b şi-au schimbat numele ı̂ntre ele.
Să ı̂ncercăm să punem (320) sub forma
x1 y 1 + x 2 y 2 + x 3 y 3  x 1 y 2 + x 2 y 3 + x 3 y 1
cu α = (x1 , x2 , x3 ) şi β = (y1 , y2 , y3 ) la fel ordonate, pentru a putea folosi teorema A de
maximizare. Substituţiile
a b c
x1 y1 = , x2 y2 = , x3 y3 = , x1 y2 = a, x2 y3 = b , x3 y1 = c
b c a
ne conduc la
x1 x1 y 2 ca 1 x2 x2 y 3 1 x3 x3 y 1 1
= = = 2, = = 2, = = 2,
x2 x2 y 2 b b x3 x3 y 3 c x1 x1 y 1 a
y1 x1 y 1 1 y2 x2 y 2 1 y3 x3 y 3 1
= = , = = , = = .
y2 x1 y 2 b y3 x2 y 3 c y1 x3 y 1 a

Deci α şi β sunt strict la fel ordonate şi teorema A poate fi aplicată. Ca să nu avem
dubii, să găsim efectiv tripletele α şi β. Alegând x1 = 1, obţinem x2 = b2 şi x3 = b2 c2 ,
apoi y1 = ab = a2 c, y2 = a, y3 = ac. Acum suntem siguri că teorema A validează (320)
care se verifică cu egal când α are componente egale, aceasta ı̂nsemnând a = b = c = 1.
Inegalitatea (320) se poate demonstra şi spărgând-o ı̂n


a b a 2b 3
3 3 a b c c a
2 + 3 =3 = 3a , 2 +  3b , 2 +  3c.
b c b c abc c a a b
Atenţie la această spargere. Ea trebuie ”văzută” pentru că ”spargerea cu medii” la care
ne trimite, nu ne poate ajuta: Într-adevăr, ı̂ncercând să găsim α, β, γ  0 cu α + β + γ = 1
pentru care să avem
 
a b c a
α b β c
λ
α +β +γ  = aα−γ bβ−α cγ−β = a
b c a b c a
trebuie să rezolvăm sistemul α + β + γ = 1, α − γ = 1, β − α = 0, γ − β = 0 sistem
care nu are soluţii. Nereuşita nu trebuie să ne mire, căci a de exemplu, este ”ascuns” prin
intermediul condiţiei abc = 1 ı̂n b şi/sau c.
Avem posibilitatea să comparăm acum demonstraţiile date inegalităţii condiţionate
(320) cu demonstraţii date aceleaşi inegalităţi dar după decondiţionare.
Putem decondiţiona (320) exprimând o variabilă ı̂n funcţie de celelalte două, punând
9.3. INEGALITĂŢI NORMATE CU PRODUSE 149

1
de exemplu c = (ab) .
Inegalitatea (320) devine atunci
a 1 1
+ ab2 + 2  a + b + .
b a b ab
Trebuie să recunoaştem că o asemenea decondiţionare ne deranjează simţul estetic.
Să ı̂ncercăm atunci un stil de decondiţionare cunoscut deja, şi anume cel care constă ı̂n
introducerea prin substituţii a unei variabile suplimentare care să preia condiţia. Punem
a = xr, b = yr, c = zr, x, y, z, r > 0. Avem
1
abc = 1 ⇔ xyzr 3 = 1 ⇔ r = √ 3 xyz

Pentru a scăpa de radical ne rafinăm alegerea punând x3 , y 3 , z 3 ı̂n loc de x, y, z.


1 2 y2 z2
Atunci r = xyz , a = xyz , b = zx , c = xy . Inegalitatea (320) capătă acum forma
x3 y 3 z3 x2 y2 z2
3
+ 3+ 3  + + .
y z x yz zx xy
Această inegalitate se sparge uşor ”cu medii” ı̂n
x3 y 3 x2 y 3 z3 y2 z3 x3 z2
2 3 + 3 3 ,2 3 + 3 3 ,2 3 + 3 3
y z yz z x zx x y xy
sau se demonstrează cu teorema A de maximizare, după ce o punem sub forma
x2 x y 2 y z2 z x2 y y 2 z z2 x
· + · + ·  · + · + · ,
y2 y z 2 z x2 x y2 z z 2 x x2 y
2 2 2
adică S(α, β)  S(α, γ) unde α = ( xy2 , yz 2 , xz 2 ) şi β = ( xy , yz , xz ) sunt strict la fel
ordonate iar γ = ( yz , xz , xy ) este o permutare ciclică a lui β. Cu ambele demonstraţii
obţinem x = y = z ⇔ a = b = c = 1 ca fiind unicul caz de egalitate din (320).
Să observăm că acest tip de decondiţionare duce la omogenizarea inegalităţii şi con-
servă atât simetria cât şi simetria circulară.
Puteam pune pe a1 , 1b , 1c să joace rolurile lui a, b, c pentru că 1
a , 1
b , 1
c verifică aceeaşi
condiţie ca şi a, b, c şi ajungeam atunci la substituţiile
yz zx xy
a = 2 , b = 2 , c = 2 , x, y, z > 0.
x y z
Posibilităţile de decondiţionare nu s-au ı̂ncheiat. Puteam alege, de exemplu, substituţiile
y2z z2x x2 y
a = 3 , b = 3 , c = 3 , x, y, z > 0
x y z
sau substituţiile
x2 y y2 z4
a= 3 ,b= ,c= , x, y, z > 0.
z (zx) (xy 3 )

Cu astfel de substituţii realizăm omogenizarea inegalităţii dar bulversăm simetria.


Substituţiile
x y z
a = , b = , c = , x, y, z > 0,
y z x
sunt mult mai bune. Cu acestea (320) devine
zx xy yz x y z
2
+ 2 + 2  + +
y z x y z x
150 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

şi din nou poate fi uşor ”spartă cu medii” ı̂n


zx xy x
2 2 + 2  3 , etc
y z y
sau demonstra cu teorema A după ce o punem sub forma
1 1 1 1 1 1
zx 2 + xy 2 + yz 2  xy 2 + yz 2 + zx 2 .
y z x y z x
Acest tip de substituţii realizează omogenizarea inegalităţii, transformă o expresie si-
metrică ı̂n una simetrică circular şi uneori o expresie simetrică circular ı̂n una simetrică.
În general, pentru decondiţionarea unei condiţii de genul
a1 a2 ...an = 1, a1 , a2 , ..., an > 0, n  3,
avem de ales ı̂ntre setul de substituţii
a1 = rx1 a2 = rx2 , ... , an = rxn , r, x1 , x2 , ..., xn > 0
urmând ca r ”să preia” condiţia şi setul de substituţii
x1 x2 xn−1 xn
a1 = , a2 = , ... , an−1 = , an = , x1 , x2 , ..., xn > 0.
x2 x3 xn x1
Pentru inegalitatea
 
2 x y z 1 1 1
(322) x+y+z+ + + 2+ + + ,
3 y z x x y z
unde xyz = 1, x, y, z > 0,

putem observa că, folosind inegalitatea mediilor, avem


 
1 y
y xyz 1
x+  x = 2
=
2 z z z z
inegalitate care ne sugerează spargerea inegalităţii ı̂n
 
1 y
1 1 z
1 1 x 1
x+  , y+  , z+  ,
2 z z 2 x x 2 y y
 
1 1 x y z
(x + y + z) + + + 2
2 6 y z x

Şi ultima inegalitate se dovedeşte corectă, pentru că, tot cu inegalitatea mediilor, obţinem

√ x y z xy z
x + y + z  3 xyz = 3 şi + +  3 3
3
= 3.
y z x yzx
Inegalităţile din spargere sunt verificate simultan cu egal doar pentru x = y = z = 1.
Aceeaşi spargere era mult mai uşor de observat după decondiţionare, fie cu substituţiile
x = ab , y = bc , z = ac , a, b, c > 0, caz ı̂n care (322) ia forma
 
a b c 2 ca ab bc b c a
+ + + 2
+ 2 + 2 2+ + + ,
b c a 3 b c a a b c
a2 b2 c2
fie cu substituţiile x = (bc) , y = (ca) , z = (ab) , a, b, c > 0, caz ı̂n care inegalitatea ia forma
 
a2 b2 c2 2 a 3 b3 c3 bc ca ab
+ + + + 3 + 3  2+ 2 + 2 + 2.
bc ca ab 3 b3 c a a b c
Dacă alegem pentru decondiţionarea inegalităţii
a b c 3
(323) + +  , unde abc = 1, a, b, c > 0,
1 + ab 1 + bc 1 + ca 2
9.4. INEGALITĂŢI CU ”SUMĂ ZERO” 151

(Z. Tuszon)
x2 y2 z2
substituţiile a = (yz) , b= (zx) , c= (xy) , x, y, z > 0, atunci obţinem ı̂n loc inegalitatea
zx2 xy 2 yz 2 3
+ +  .
xy 2 + yz 2 2
yz + zx 2 2
zx + xy 2 2
Aceasta este inegalitatea (16) aplicată numerelor xy 2 , yz 2 , zx2 . Cu substituţiile a =
y
y , b = z , c = x , inegalitatea (323) devine
x z

zx xy yz 3
+ + 
xy + yz yz + zx zx + xy 2
şi acum inegalitatea (16) e mai uşor de recunoscut. Avem egalitate ı̂n (323) pentru a =
b = c = 1.
Cât de importantă se poate dovedi alegerea tipului de decondiţionare, se poate vedea
ı̂n cazul inegalităţii
a b c
(324) + +  1, unde abc = 1, a, b, c > 0,
b+c+1 c+a+1 a+b+1
(V. Cârtoaje)
y
Cu substituţiile a = x
y , b= z , c= z
x , x, y, z > 0, inegalitatea devine
zx2 xy 2 yz 2
+ + 1
xy 2 + yz 2 + xyz yz 2 + zx2 + xyz zx2 + xy 2 + xyz
şi nu se vede nici o cale de urmat. Dacă punem ı̂nsă a = y xz 2 , b = z xy 2 , c = x yz 2 , x, y, z > 0,
inegalitatea devine
x3 y3 z3
+ +  1.
y 3 + z 3 + xyz z 3 + x3 + xyz x3 + y 3 + xyz
Trecând la ”ı̂mblânzirea” numitorilor, obţinem:
x3 y3 z3
+ 3 + 3 
y + z + xyz z + x + xyz x + y 3 + xyz
3 3 3

x3 y3 z3 x4 + y 4 + z 4
2 2
+ 2 2
+ 2 2
=  1.
y z + yz + xyz z x + zx + xyz x y + xy + xyz xyz(x + y + z)

Ultima inegalitate este (209) care, chiar dacă nu ar fi cunoscută deja, se poate demon-
stra relativ uşor. Cele două inegalităţi din intercalare se verifică cu egal pentru x = y = z
şi atunci ı̂n (324) avem egalitate când a = b = c = 1.

9.4 Inegalităţi cu ”sumă zero”

Vom lua ı̂n discuţie ı̂n continuare un set de patru inegalităţi condiţionate asemănător şi
anume cu o sumă zero. Prima dintre aceste inegalităţi este:
(325) (a + b)(b + c)(c + d)(d + a)  0, unde abc + bcd + cda + dab = 0, a, b, c, d ∈ R.
(Lucian Tuţescu)
152 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

Dacă unul din numerele a, b, c, d este zero, atunci inegalitatea se demonstrează uşor.
Într-adevăr, pentru d = 0 inegalitatea devine
(a + b)(b + c)ca  0 cu condiţia abc = 0.
Să considerăm ı̂n continuare că a, b, c, d ∈ R∗ . Putem pune atunci condiţia din enunţ
sub forma
1 1 1 1
+ + + =0
a b c d
şi considerând substituţiile
1 1 1 1
= x − y , = y − z , = z − t , = t − x, x = y = z = t = x,
a b c d
decondiţionăm inegalitatea care devine
    
1 1 1 1 1 1 1 1
+ + + + 0 ⇔
x−y y−z y−z z−t z−t t−x t−x x−y
(x − z)(y − t)(t − y)(z − x) (x − z)2 (y − t)2
 0 ⇔  0.
(x − y)2 (y − z)2 (z − t)2 (t − x)2 (x − y)2 (y − z)2 (z − t)2 (t − x)2
Avem egalitate pentru x = z sau y = t, adică fie a + b = c + d = 0, fie b + c = d + a = 0.
Pentru astfel de inegalităţi cu sumă nulă, decondiţionarea nu este regula, ci excepţia.
Cel mai adesea ı̂n astfel de cazuri vom ı̂ncerca să exploatăm cât putem de bine condiţia.
Astfel pentru inegalitatea

a2 + b2 + c2  4(ab + bc + ca), unde a2 b + b2 c + c2 a = 0, a, b, c ∈ R,
3
(326)
(Ştefan Smarandache)

ı̂n cazul nebanal ı̂n care a, b, c sunt nenule, condiţia poate fi privită ca o ecuaţie de grad
doi fie ı̂n a, fie ı̂n b, fie ı̂n c. Faptul că există numere reale care să verifice egalitatea din
condiţie, se traduce prin
Δa  0 , Δb  0 , Δc  0 ⇔ c4 − 4b3 c  0 , a4 − 4c3 a  0 , b4 − 4a3 b  0.
Avem  √
3 
a4 − 4c3 a  0 ⇔ a a3 −
3
4c 0 ⇔

√ √


a2 + 4c + 16c2  0 ⇔ a a − 4c  0 ⇔ a2  4ca,
3 3 3 3 3
a a − 4c
şi atunci (326) se sparge ı̂n
√ √ √
a2  4ca ⇔ b2  4ab ⇔ c2  4bc
3 3 3

şi se verifică cu egal doar pentru a = b = c = 0.


Pentru
 
(327) 2 a2 + b2 + c2  3 3 |abc|, unde ab + bc + ca = 0, a, b, c ∈ R,
(C. Ionescu-Ţiu)

observând că
(a + b + c)2 = a2 + b2 + c2 + 2(ab + bc + ca) = a2 + b2 + c2
obţinem forma echivalentă 
2 |a + b + c|  3 3
|abc| .
9.4. INEGALITĂŢI CU ”SUMĂ ZERO” 153

Cu gândul la inegalitatea mediilor, ı̂ncercăm intercalarea



2 |a + b + c|  |a| + |b| + |c|  3 3 |abc| .
A doua inegalitate este inegalitatea mediilor aplicată numerelor |a| , |b| , |c|. Prima
inegalitate devine
4 |a + b + c|2  (|a| + |b| + |c|)2 ⇔
4(a2 + b2 + c2 ) + 8(ab + bc + ca)  a2 + b2 + c2 + 2 (|ab| + |bc| + |ca|) ⇔
3(a2 + b2 + c2 )  2 (|ab| + |bc| + |ca|)
şi este adevărată deoarece, folosind (14) avem

2 (|ab| + |bc| + |ca|) = 2 (|a| |b| + |b| |c| + |c| |a|)  2 |a|2 + |b|2 + |c|2 =
   
2 a2 + b2 + c2  3 a2 + b2 + c2 .

Analiza demonstraţiei de mai sus ne relevă faptul că inegalitatea (327) poate fi ı̂ntărită
sub forma 
 √  a2 + b2 + c2 
2 2 2 3
a + b + c  3 |abc| ⇔  3 |abc|
3
şi . . . surpriză! Aceasta nu este decât inegalitatea dintre media pătratică şi media ge-
ometrică aplicate numerelor |a| , |b| , |c|. Ne-am lăsat păcăliţi. Inegalitatea (327) este
adevărată chiar ı̂ntr-o formă mai tare şi chiar ı̂n absenţa condiţiei.
Un bun exemplu de manevrare fină a condiţiei avem ı̂n cazul inegalităţii
 2 3
(328) a + b2 + c2  [(a − b)2 + (b − c)2 + (c − a)2 ](a4 + b4 + c4 ),
unde a3 + b3 + c3 = 0, a, b, c ∈ R.
(R.C. Lyness şi L. Carltitz)

Avem
(a2 + b2 + c2 )2 = a4 + b4 + c4 + 2a2 b2 + 2b2 c2 + 2c2 a2
şi cum a4 = −ab3 − ac3 , b4 = −bc3 − ba3 , c4 = −ca3 − cb3 obţinem
(a2 + b2 + c2 )2 = −a3 b − ab3 − b3 c − bc3 − c3 a − ca3 + 2a2 b2 + 2b2 c2 + 2c2 a2 =
−ab(a − b)2 − bc(b − c)2 − ca(c − a)2 .

Acum (328) devine


0  [ab(a − b)2 + bc(b − c)2 + ca(c − a)2 ](a2 + b2 + c2 )+
[(a − b)2 + (b − c)2 + (c − a)2 ](a4 + b4 + c4 )

Avem
(a − b)2 [a4 + b4 + c4 + ab(a2 + b2 + c2 )] = (a − b)2 [(a + b)(a3 + b3 ) + c4 + abc2 ] =
(a − b)2 [−(a + b)c3 + c4 + abc2 ] = c2 (a − b)2 (c − a)(c − b)
şi inegalitatea devine
0  (a − b)(b − c)(c − a)[−a2 (b − c) − b2 (c − a) − c2 (a − b)]
154 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

dar −a2 (b − c) − b2 (c − a) − c2 (a − b) se anulează când a = b sau b = c sau c = a. Obţinem


acum uşor descompunerea
−a2 (b − c) − b2 (c − a) − c2 (a − b) = (a − b)(b − c)(c − a)
şi inegalitatea devine
(a − b)2 (b − c)2 (c − a)2  0.

9.5 Inegalităţi condiţionate cu inegalităţi

Făcând ı̂n inegalitatea


(329) a2 + b2 + c2 + ab + bc + ca  6,
unde a + b + c  3, a, b, c ∈ R,
(Romeo Ilie)

substituţiile a = xr , b = yr , c = zr , x, y, z ∈ R, r > 0, transformăm condiţia ı̂n x + y + z 


3r. Cum x + y + z > 0, putem pune r = (x+y+z) t , t > 0 şi condiţia devine t  3. Deci
decondiţionarea se face cu substituţiile
tx ty tz
a= ,b= ,c= .
x+y+z x+y+z x+y+z
Acum (329) devine
t2 (x2 + y 2 + z 2 + xy + yz + zx)
6⇔
(x + y + z)2
t2 (x2 + y 2 + z 2 + xy + yz + zx)  6(x + y + z)2
care se demonstrează cu intercalarea
t2 (x2 + y 2 + z 2 + xy + yz + zx)  9 (x2 + y 2 + z 2 + xy + yz + zx)  6 (x + y + z)2 .
Prima inegalitate se obţine din t  3 ţinând seama că
1
x2 + y 2 + z 2 + xy + yz + zx = [x2 + y 2 + z 2 + (x + y + z)2 ] > 0
2
iar cea de a doua este echivalentă cu (14). Egalul ı̂n (329) este atins pentru x = y = z şi
t = 3 adică a = b = c = 1.
Pentru a decondiţiona inegalitatea
(330) ax + by  4ab, unde ax + by  xy, a, b, x, y > 0,
(Eugen Păltănea)

punem a = α r, b = β r, α, β, r > 0. Condiţia devine r(α x + β y)  xy. După substituţia


txy
r = (α x+β y) , t > 0, această condiţie devine t < 1. Acum (330) ia forma
txy
r(αx + βy)  4r 2 αβ ⇔ αx + β y  4 ⇔ (αx + βy)2  4txyαβ
αx+βy
şi se demonstrează cu intercalarea
(αx + βy)2  4xyαβ  4txyαβ.
9.5. INEGALITĂŢI CONDIŢIONATE CU INEGALITĂŢI 155

Pentru a avea egalitate ı̂n (330) e nevoie să fie verificate condiţiile t = 1 şi αx = βy,
acestea conducând la x = 2b şi y = 2a.
Tot o condiţionare cu inegalităţi avem şi ı̂n
2
(331)  x4 + y 4  8, unde 1  x2 − xy + y 2  2, x, y ∈ R.
9
(Laurenţiu Panaitopol şi Ioan Tomescu)

Dacă punem x = ar , y = rb , a, b ∈ R, r > 0, condiţia capătă forma


(a2 − ab + b2 )
1  2.
r2

a2 −ab+b2
Cu r = t , t > 0, condiţia devine 1  t2  2 iar inegalităţile de demonstrat iau
forma
2 2
(a − ab + b2 )2  t4 (a4 + b4 )  8(a2 − ab + b2 )2 .
9
Avem
2
t4 (a4 + b4 )  a4 + b4  (a2 − ab + b2 )2 .
9

Într-adevăr, a doua inegalitate din intercalare se reduce la


7a4 + 4a3 b − 6a2 b2 + 4ab3 + 7b4  0 ⇔ (a + b)2 (7a2 − 10ab + 7b2 )  0
şi este adevărată deoarece
7a2 − 10ab + 7b2 = 2a2 + 5(a − b)2 + 2b2 > 0.
Prima inegalitate din (331) se verifică cu egal pentru t = 1 şi a = −b ceea ce ı̂nseamnă
x = −y = ± √13 . A doua inegalitate de demonstrat se justifică cu intercalarea
t4 (a4 + b4 )  4(a4 + b4 )  8(a2 − ab + b2 )2 .
Într-adevăr, a doua inegalitate din intercalare se reduce la
a4 − 4a3 b + 6a2 b2 − 4ab3 + b4  0 ⇔ (a − b)4  0.

A doua inegalitate din (331) se verifică cu egal pentru t = 2 şi a = b adică pentru

x = y = ± 3.
O decondiţionare dificilă ne aşteaptă ı̂n cazul inegalităţii
#
n+1
1  1
n+1
(332) xi  n+1 , unde  n, x1 , x2 , ..., xn+1 > 0, n  1.
n 1 + xi
i=1 i=1
1
Pentru fiecare i ∈ {1, 2, ..., n + 1} punem = yi , yi ∈ (0, 1). Condiţia devine
(1+xi )

n+1 
n+1
yi  n şi apoi, după ce punem yi = rzi , r, zi > 0, capătă forma r zi  n. În
i=1 i=1
sfârşit, punând r = 
n+1
nt
, această condiţie se reduce la t  1. Să vedem ce formă capătă
zi
i=1
inegalitatea (332). Avem
1 1 S
xi = −1= −1= − 1,
yi rzi ntzi
156 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA


n+1
unde S = zi şi (332) devine
i=1
#
n+1
S

1
− 1  n+1 .
ntzi n
i=1

Cum t  1 şi apoi 0 < xi = ntzi − 1


S
 S
− 1, ne rămâne de demonstrat inegalitatea
nzi
#
n+1
S

1
− 1  n+1 .
nzi n
i=1

Să notăm S − nzi = ai > 0 , ∀i ∈ {1, 2, ..., n + 1}. Avem



n+1 
n+1
ai = (n + 1)S − n zi = (n + 1)S − nS = S
i=1 i=1
şi atunci inegalitatea devine
# ai
n+1
1 #
n+1 #
n+1
S − ai
 ⇔P = ai  .
S − ai nn+1 n
i=1 i=1 i=1

Această inegalitate se sparge ı̂n inegalităţile



S − ai P
 n , i ∈ {1, 2, ..., n + 1},
n xi
inegalităţi care se justifică cu inegalitatea mediilor. Cazul de egalitate este uşor de găsit
el fiind x1 = x2 = ... = xn+1 = n1 .
Inegalitatea
(333) (a − c)2 + (b − d)2  (ad − bc)2 ,
unde a2 + b2  1 , c2 + d2  1, a, b, c, d ∈ R,
(I. Ursu)

are o decondiţionare ceva mai interesantă. Putem elimina elegant o condiţie de forma
√ √
x2 + y 2 = r, x, y ∈ R, r  0, cu substituţiile x = r sin α , y = r cos α , α ∈ [0, 2π).
Chiar dacă condiţia are forma x2 + y 2  r , x, y ∈ R, r  0, ea poate fi eliminată cu
√ √
substituţiile x = t r sin α, y = t r cos α, 0  t  1 , α ∈ [0, 2π). Pentru (333) punem
a = xsinα, b = xcosα, c = y sin β, d = y cos β, x, y ∈ [0, 1] , α, β ∈ [0, 2π), şi inegalitatea
devine
(x sin α − y sin β)2 + (x cos α − y cos β)2  (xy sin α cos β − xy cos α sin β)2 ⇔
x2 + y 2 − 2xy cos(α − β)  x2 y 2 sin2 (α − β) ⇔ [1 − xy cos(α − β)]2  (1 − x2 )(1 − y 2 ).

Cum x, y ∈ [0, 1], −1  cos(α + β)  1, obţinem 1 − xy cos(α − β)  1 − xy  0 şi


redusa inegalităţii (333) se demonstrează cu intercalarea
[1 − xy cos(α − β)]2  (1 − xy)2  (1 − x2 )(1 − y 2 ).
Prima inegalitate se verifică cu egal pentru cos(α − β) = 1 iar a doua pentru x = y.
Deducem că egalul ı̂n (333) se atinge când ac + bd = a2 + b2 = c2 + d2  1.
9.6. DECONDIŢIONĂRI ATIPICE 157

9.6 Decondiţionări atipice

Pentru a scăpa de radicalii din


√ √  √ √ √ √ 
 
(334)  xy − zt  2  x + y − z − t , unde x + y = z + t = 2 , x, y, z, t > 0,
să punem x = a2 , y = b2 , z = c2 , t = d2 , a, b, c, d > 0. Obţinem ı̂n loc inegalitatea
|ab − cd|  2 |a + b − c − d| , unde a2 + b2 = c2 + d2 = 2 , a, b, c, d > 0.
Făcând acum substituţiile
√ √ √ √
a = 2 sin α , b = 2 cos α , c = 2 sin β , d = 2 cos β, α, β ∈ [0, 2π),
transformăm această inegalitate ı̂n

|2 sin α cos α − 2 sin β cos β|  2 2 |sin α + cos α − sin β − cos β| .
Punând u = sin α + cos α, v = sin β + cos β, avem 2 sin α cos α = u2 − 1, 2 sin β cos β =
v 2 − 1 şi inegalitatea devine
 2  √
u − v 2   2 2 |u − v| .

Inegalitatea este verificată cu egal pentru u = v, iar pentru u = v ia forma



|u + v|  2 2.
Cum π
π
√ π

π
u = sin α + cos α = sin α + sin − α = 2 sin cos − α = 2 cos −α ,
2 4 4 4
această inegalitate devine
 π
π

 
cos − α − cos −β 2
2 2
şi se dovedeşte adevărată. Inegalitatea (334) se verifică cu egal pentru x = 1 − y ∈ {0, 1},
z = 1 − t ∈ {0, 1}.
E uşor de observat că inegalitatea
(335) 2x + 2y  3, unde x2 + y 2 = 1, x, y  0,
nu se verifică cu egal ı̂n cazul x = y. Presupunând că x  y constatăm că egalul ı̂n (335)
se atinge pentru x = 0 şi y = 1. Putem apela la inegalitatea mediilor după ce folosim un
truc ca să putem conserva cazul de egalitate observat. Avem
√3 (x+2y−2)
2x + 2y = 2x + 2y−1 + 2y−1  3 2x 2y−1 2y−1 = 3 · 2 3
inegalitate care se verifică cu egal pentru x = y − 1. Pentru a ne reuşi o intercalare e
nevoie să mai avem
(x+2y−2)
2 3  1 ⇔ x + 2y  2 .

Decondiţionând acum cu x = sin α, y = cos α, avem de arătat că


sin α + 2 cos α  2, unde trebuie să avem α ∈ [0, π4 ],
aceasta deoarece 0  sin α = x  y = cos α. Inegalitatea de demonstrat este verificată
cu egal pentru α = 0 iar pentru α ∈ (0, π4 ] devine
1 − cos2 α
sin α  2(1 − cos α) ⇔ sin α  2 ⇔
1 + cos α
sin α(1 + cos α)  2 sin2 α ⇔ 1 + cos α  2 sin α
158 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

şi se dovedeşte adevărată fără posibilitate de egal deoarece 1 > sinα şi cosα  sinα.
Nu pare convenabil să decondiţionăm ı̂ncă
1
(336) x3 y 2 z  , unde x + y + z = 1, x, y, z > 0,
432
măcar pentru faptul că s-ar obţine o inegalitate asimetrică. De altfel participarea inegală
a variabilelor x, y, z la formarea inegalităţii, se poate ghici şi din faptul că pentru x = y =
z = 13 nu avem egalitate. Pentru a avea indicii pentru calea de urmat să căutăm un caz
de egalitate. Punând (335) sub forma
24 33 x3 y 2 z  1 ⇔ (2x)3 (3y)2 (6z)  1
constatăm că pentru 2x = 3y = 6z , x + y + z = 1, adică pentru x = 12 , y = 13 , z = 16 ,
avem egalitate. Facem atunci substituţiile x = a2 , y = 3b , z = 6c , a, b, c > 0, deoarece
pentru a = b = c = 1 vom avea egalitate. Căpătăm ı̂n locul inegalităţii (336) inegalitatea
a3 b2 c  1, unde 3a + 2b + c = 6, a, b, c > 0.
Punem acum a = u
r , b= v
r , c= w
r , u, v, w, r > 0.
(3u+2v+w) 6u 6v
Avem 3a + 2b + c = 6 ⇔ r = 6 Deci cu a = (3u+2v+w)
. , b = (3u+2v+w) ,
6w
c = (3u+2v+w) , inegalitatea se decondiţionează şi anume ı̂n

6 3u + 2v + w
66 u3 v 2 w  (3u + 2v + w)6 ⇔ u3 v 2 w  ,
6
inegalitate adevărată conform inegalităţii mediilor. Se constată că unicul caz de egalitate
este cel ghicit deja.
Cât de profitabilă se poate dovedi decondiţionarea, vom vedea ı̂n cazul inegalităţii
√ √
(337) x + y + z  2 xyz, unde x2 + y 2 + z 2 = 4 xyz , x, y, z  0.
(Nistor Budescu)

Dacă unul din numerele x, y, z este zero, atunci toate sunt zero şi inegalitatea se verifică
cu egal. Să considerăm ı̂n continuare că x, y, z sunt pozitive. După ce punem x = ar,
y = br, z = cr, a, b, c, r > 0, condiţia devine
√ 16abc
r 2 (a2 + b2 + c2 ) = 4r rabc ⇔ r = 2 .
(a + b2 + c2 )2
Cu aceste substituţii, inegalitatea capătă forma:

r(a + b + c)  2r rabc ⇔ (a + b + c)(a2 + b2 + c2 )  8abc.
Cu inegalitatea mediilor avem
√ √
3
(a + b + c)(a2 + b2 + c2 )  3
3
abc · 3 a2 b2 c2 = 9abc > 8abc
Se vede acum că putem ı̂ntări inegalitatea punând
9√ √
(338) x+y+z  xyz, unde x2 + y 2 + z 2 = 4 xyz , x, y, z  0.
4
Această ultimă inegalitate se verifică cu egal pentru x = y = z = 0 şi pentru x = y =
z = 16
9 .
Pentru a decondiţiona inegalitatea
(339) x3 y(y + z) + y 3 z(z + x) + z 3 x(x + y)  2,
9.6. DECONDIŢIONĂRI ATIPICE 159

1 1 1 1
unde + + = 2 2 2 , x, y, z > 0,
x y z x y z
(C. Caragea)

să ı̂ncepem cu substituţiile x = ar , y = rb , z = rc , r, a, b, c > 0. Condiţia devine


r r r r6
+ + = 2 2 2 ⇔ r 5 = abc(ab + bc + ca)
a b c a b c
şi (339) capătă forma
a3 b(b + c) + b3 c(c + a) + c3 a(a + b)  2r 5 ⇔
a3 b(b + c) + b3 c(c + a) + c3 a(a + b)  2abc(a + b + c) .

Cum
abc(a2 + b2 + c2 )  abc(ab + bc + ca) ,
din (14), testăm, pentru reuşita unei spargeri, inegalitatea
a3 b2 + b3 c2 + c3 a2  abc(ab + bc + ca).
Aceasta se sparge cu medii ı̂n:
4 3 2 2 3 2 1 3 2
a b + b c + c a  a2 b2 c ,
7 7 7
1 3 2 4 3 2 2 3 2
a b + b c + c a  ab2 c2 ,
7 7 7
2 3 2 1 3 2 4 3 2
a b + b c + c a  a2 bc2 .
7 7 7
1
Avem egalitate ı̂n (339) când a = b = c ⇔ x = y = z = √
6 .
3
O decondiţionare dificilă ne aşteaptă ı̂n cazul inegalităţii
5
(340) αβγ(α + β + γ − αβγ)  ,
8
1 1 1
unde 1+α 2 + 1+β 2 + 1+γ 2 = 2 , α, β, γ ∈ R.

1 1 1
Să punem (1+α2 )
= x, (1+β 2 )
= y, (1+γ 2 )
= z , x, y, z ∈ (0, 1]. Pentru a elimina
2u 2v 2w
condiţia x + y + z = 2, punem x = (u+v+w) , y= (u+v+w) , z= (u+v+w) , u, v, w > 0. Avem
1 2u
(1+α2 )
= (u+v+w) , de unde
(v + w − u) (w + u − v) (u + v − w)
α2 = , β2 = , γ2 = .
(2u) (2v) (2w)
Cum α2 , β 2 , γ 2  0, deducem că u, v, w verifică inegalitatea triunghiului completată
cu posibilitatea de egal. Facem atunci substituţiile tipice acestei situaţii, adică u = b + c,
v = c + a, w = a + b, a, b, c  0 dar cel mult unul din numerele a, b, c poate fi zero. Acum
avem α2 = (b+c)a
, β 2 = (c+a)
b
, γ 2 = (a+b)
c
. Punând (340) sub forma
5
α2 βγ + αβ 2 γ + αβγ 2  + α2 β 2 γ 2
8
constatăm că e suficient să o demonstrăm ı̂n varianta α, β, γ  0. Acum putem pune
 
a b c
α= , β= , γ=
(b + c) (c + a) (a + b)
160 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

acestea fiind substituţiile care realizează decondiţionarea. Dacă ı̂nlocuim acum α, β, γ ı̂n
(340) căpătăm o inegalitate descurajant de complicată. Ne adaptăm situaţiei ı̂ncercând să
punem ı̂ntâi inegalitate sub o formă mai agreabilă. Cum fără a folosi condiţia nu putem
face mare lucru, să apelăm la aceasta. Avem
1 1 1
+ + =2⇔
1 + α2 1 + β 2 1 + γ 2
(1 + β 2 )(1 + γ 2 ) + (1 + γ 2 )(1 + α2 ) + (1 + α2 )(1 + β 2 ) = 2(1 + α2 )(1 + β 2 )(1 + γ 2 ) ⇔
1 = α2 β 2 + β 2 γ 2 + γ 2 α2 + 2α2 β 2 γ 2

Inegalitatea (340) devine acum


5
2(α2 βγ + αβ 2 γ + αβγ 2 )  + 2α2 β 2 γ 2 ⇔
4
5
2(α2 βγ + αβ 2 γ + αβγ 2 ) 
+ 1 − α2 β 2 − β 2 γ 2 − γ 2 α2 ⇔
4
9 3
(αβ + βγ + γα)2  ⇔ αβ + βγ + γα 
4 2
Această inegalitate după decondiţionare devine

ab bc ca 3
+ + 
(a + c)(b + c) (b + a)(c + a) (c + b)(a + b) 2
şi se sparge ı̂n
ab a b
2  + ,
(a + c)(b + c) a+c b+c

bc b c
2  + ,
(b + a)(c + a) b+a c+a

ca c a
2  + ,
(c + b)(a + b) c+b a+b
care s-au obţinut cu inegalitatea mediilor. Avem egalitate pentru a = b = c, care se
traduce prin α = β = γ = ± √12 .

9.7 Fără decondiţionare

Decondiţionarea nu trebuie fetişizată. Sunt destule inegalităţi care decondiţionate devin


”urâte”, cu forme complicate şi ı̂n consecinţă cu demonstraţii dificile sau greu de găsit.
Am remarcat deja câteva situaţii ı̂n care decondiţionarea nu convine sau măcar nu con-
vine de la ı̂nceput. Ne vom ocupa ı̂n continuare de câteva astfel de inegalităţi care, dintr-
un motiv sau altul, nu merită decondiţionate.
Inegalitatea
 
a − b b − c c − a 1
 
(341) a + b + b + c + c + a < 8,
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi,
9.7. FĂRĂ DECONDIŢIONARE 161

capătă, ı̂n mod evident, o formă complicată după ce facem decondiţionarea cunoscută,
a = y+z, b = z+x, c = x+y, x, y, z > 0. Să ı̂ncercăm atunci o prelucrare a inegalităţii până
ajungem la o formă convenabilă pentru o eventuală decondiţionare. Dacă mai observăm
că pentru a = b expresia de sub modul se anulează, ceea ce ı̂nseamnă că după efectuarea
calculelor sub modul, numărătorul va avea pe a − b ca factor, deci şi pe b − c şi c − a
din motive de simetrie circulară, atunci vom şti spre ce să ne orientăm efortul de calcul.
Avem    
a − b b − c c − a a − b b − c a − b b − c 
 = 
a + b b + c c + a a + b b + c c + a c + a =
+ + + − −
   
 (a − b)(c − b) (a − b)(b − c)   (a − b)(b − c)(c − a) 
 = 
 (a + b)(c + a) (b + c)(c + a)   (a + b)(b + c)(c + a)  =
+

|a − b| |b − c| |c − a|
.
(a + b)(b + c)(c + a)
Acum (341) capătă forma
|a − b| |b − c| |c − a| 1
< ,
(a + b)(b + c)(c + a) 8
şi nu mai e nevoie de decondiţionare pentru că |a − b| < c, |b − c| < a, |c − a| < b din
inegalitatea triunghiului şi redusa inegalităţii (341) se obţine cu intercalarea
|a − b| |b − c| |c − a| abc 1
< < .
(a + b)(b + c)(c + a) (a + b)(b + c)(c + a) 8
Să vedem ı̂n ce măsură merită decondiţionată inegalitatea
1 1 1
(342) (x + 1)2 + (y + 1)2 + (z + 1)2  12, unde + + = 3, x, y, z > 0.
x y z
(Patrick Popescu-Pampu)

Făcând substituţiile x = ar , y = br , z = cr , x, y, z, r > 0, obţinem din condiţie, r =


( a1 + 1b + 1c )
3 şi inegalitatea capătă o formă greu de folosit. Să amânăm atunci decondiţionarea
până când vom reuşi să punem inegalitatea ı̂ntr-o formă mai comodă. Avem
(x + 1)2 + (y + 1)2 + (z + 1)2 = x2 + y 2 + z 2 + 2(xy + yz + zx) + 3.
Nu se poate acum, atenţi la condiţie, să nu ne amintim de inegalitatea
 
1 1 1
(x + y + z) + +  9,
x y z
care ı̂n acest caz devine x + y + z  3 şi atunci
x2 + y 2 + z 2 + 2(x + y + z) + 3  x2 + y 2 + z 2 + 9.
Pentru a reuşi o intercalare, ne mai rămâne de demonstrat că x2 + y 2 + z 2  3 care se
obţine uşor din
1
x2 + y 2 + z 2  (x + y + z)2  3.
3
Avem egalitate ı̂n (342) pentru x = y = z = 1.
Este aproape evident că inegalitatea
1 1 1
(343) + +  1,
a+b+1 b+c+1 c+a+1
162 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

unde a
b+c+1 + b
c+a+1 + c
a+b+1 = 1, a, b, c > 0,
(Dragoş Constantinescu)

nu merită decondiţionată. Pentru a folosi egalitatea din condiţie ı̂ntr-o formă cât mai
convenabilă inegalităţii, folosim un truc de ”ı̂mblânzire a numărătorilor” care constă ı̂n
adunarea câte unui 1 fiecărei fracţii. Condiţia devine
 
1 1 1
(a + b + c + 1) + + = 4.
a+b+1 b+c+1 c+a+1
Avem acum  
1 1 1
9  [(a + b + 1) + (b + c + 1) + (c + a + 1)] + + =
a+b+1 b+c+1 c+a+1
 
1 1 1
2(a + b + c + 1) + + +
a+b+1 b+c+1 c+a+1
1 1 1
+ + =
a+b+1 b+c+1 c+a+1
1 1 1
8+ + +
a+b+1 b+c+1 c+a+1
şi de aici inegalitatea din enunţ care se verifică cu egal pentru a = b = c = 1.
Putem decondiţiona uşor inegalitatea
1 √
(344) a+b+c+  4 3, unde a2 + b2 + c2 = 1, a, b, c > 0,
abc
(Mircea Lascu)

dar inegalitatea pe care o vom obţine ı̂n loc va arăta destul de urât. Procedând ca la
omogenizare, am putea pune
1 1
a+b+c+ = (a + b + c)(a2 + b2 + c2 ) + 
abc abc

3

3 1 1
3 abc · 3 a2 b2 c2 + = 9abc + ,
abc abc
inegalitatea fiind obţinută cu inegalitatea mediilor. Rămâne de testat valabilitatea ine-
galităţii
1 √
9p +  4 3 ,
p
unde p = abc, ştiind că

3

1 = a2 + b2 + c2  3 a2 b2 c2 = 3 3 p2 ,

3
adică p  9. Avem
√ √
1 √ 2
√ 3 3
9p +  4 3 ⇔ 9p − 4 3p + 1  0 ⇔ 9 p − p−  0.
p 9 3

3
Inegalitatea este adevărată şi se verifică cu egal pentru p = 9 . Avem egalitate ı̂n

(344) când a = b = c = 33 .
9.7. FĂRĂ DECONDIŢIONARE 163

Nici inegalitatea
1
(345) x2  y, unde x + y  − , x, y ∈ R,
4
(Carmen şi Costel Dumitrescu)

nu pare să merite decondiţionată. Este evident, din condiţie, că măcar unul din numerele
x, y este negativ. Dacă y < 0, atunci inegalitatea are loc fără posibilitate de egal, indiferent
de semnul lui x. Ne mai rămâne de considerat cazul x < 0  y. Punem condiţia sub
forma y + 14  −x şi de aici obţinem
1 y 1
x2  (y + )2 = y 2 + +  y,
4 2 16
ultima inegalitate fiind echivalentă cu (y − 14 )2  0. Avem egalitate când y = 14 şi x = − 12 .
O altă inegalitate care ar arăta urât după decondiţionare este
     
1 p 1 p 1 p (n2 + 1)p
(346) a1 + + a2 + + ... + an +  ,
a2 a3 a1 np−1
unde a1 + a2 + ... + an = 1, p, a1 , a2 , ..., an > 0 , n  2.

Folosind inegalitatea mediilor ı̂ncercăm intercalarea


     
1 p 1 p 1 p
a1 + + a2 + + ... + an + 
a2 a3 a1
     
1 p 1 p 1 p (n2 + 1)p
n n a1 + a2 + ... an +  .
a2 a3 a1 np−1

Ne rămâne de testat valabilitatea celei de a doua inegalităţi a cărei formă simplificată


este       2 n
1 1 1 n +1
a1 + a2 + ... an +  .
a2 a3 a1 n

Ne putem orienta uşor ı̂n ceea ce avem de făcut dacă observăm că această inegalitate
se verifică cu egal când a1 = a2 = ... = an = n1 . Folosind din nou inegalitatea mediilor
sub forma
  2 
1 2 1 2 n2 +1 1 n n2 + 1 n2 +1 x
x + = x + n 2  (n + 1) x = ,
y n y n2 y 2n2
y n2
n (n2 +1)
obţinem
     2 n 
1 1 1 n +1 a1 a2 ... an
a1 + a2 + ... an +  2n2
n2 +1
2 2 =
a2 a3 a1 a1 an2 ... ann2
n
n (n2 +1)
(n2 + 1)n (n2 + 1)n
 =
2n3 (n2 −1) 2n3  a1 +a2 +...+an  n(n22 −1)
n (n 2 +1)
(a1 a2 ... an ) (n 2 +1)
n (n2 +1)
n
(n +1)

2
 2 n
(n + 1) n n +1
= .
2n3   n(n2 −1) n
n (n2 +1) n1 (n2 +1)

Inegalitatea (346) se verifică cu egal pentru a1 = a2 = ... = an = n1 .


164 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

Să arătăm că  n 


  1
 
(347)  ai xi   ( max ai − min ai ),
  2 1in 1in
i=1
n n
unde xi = 0 , |xi | = 1, a1 , a2 , ..., an , x1 , x2 , ..., xn ∈ R, n  2.
i=1 i=1

Putem presupune că a1  a2  ...  an . Să punem apoi xi = ryi , yi ∈ R, r > 0,



n 
n
i ∈ {1, 2, ..., n}. Condiţia |xi | = 1 devine r |yi | = 1. Evident, nu putem avea
i=1 i=1
y1 = y2 = ... = yn = 0. Inegalitatea de demonstrat devine
 
n  a −a  n
  1 n
 ai y i   |yi |.
  2
i=1 i=1

n
Cum condiţia yi = 0 nu merită eliminată, să căutăm un λ ∈ R astfel ı̂ncât să putem
i=1
demonstra inegalitatea
 
n 
n  a −a  n
  1 n
 ai yi + λ yi   |yi |
  2
i=1 i=1 i=1

Avem   n 
n 
n     n
a 1 − an 
n
   
 ai y i + λ yi  =  (ai + λ)yi   |ai + λ| |yi |  |yi |,
    2
i=1 i=1 i=1 i=1 i=1
ultima inegalitate fiind sigur verificată dacă λ este ales astfel ı̂ncât, pentru fiecare i ∈
{1, 2, ..., n} să avem
a1 − an a n − a1 a1 − an
|ai + λ|  ⇔ − ai  λ  − ai .
2 2 2
Cum a1  ai  an , avem
an −a1
2 − ai  − a1 +a
2
n
şi a1 −an
2 − ai  − a1 +a
2
n

ceea ce ı̂nseamnă că alegerea bună pentru λ este − (a1 +a


2
n)
.
O inegalitate condiţionată destul de ciudat este
(348) a21 + a22 + ... + a2n  1,
unde 2 + ak  a1 + a2 + ... + an , pentru orice k ∈ {1, 2, ..., n},
 
a1 , a2 , ..., an ∈ 0, 12 , n  6.
(G. Chiriacescu)

Pentru ı̂nceput să observăm că numărul de condiţii poate fi drastic redus. E suficient
să punem condiţia ca pentru cel mai mic ak să avem 2 + ak  a1 + a2 + ... + an . Pentru o
mai mare claritate a textului demonstraţiei să considerăm că an este acesta. Presupunerea
poate fi făcută, căci atât sistemul de condiţii cât şi inegalitatea sunt simetrice ı̂n raport cu
a1 , a2 , ..., an . Condiţiile se reduc deci la
2 + an  a1 + a2 + ... + an ⇔ a1 + a2 + ... + an−1  2.
9.7. FĂRĂ DECONDIŢIONARE 165

Pentru a demonstra inegalitatea cu această condiţie, ı̂ncercăm intercalarea


1
a21 + a22 + ... + a2n  (a1 + a2 + ... + an−1 )  1
2
pentru că măcar a doua inegalitate e sigură. Prima inegalitate devine
     
1 1 1
a1 − a 1 + a2 − a2 + ... + an−1 − an−1  a2n .
2 2 2
1
Cum ak  an şi − ak  0, pentru orice k ∈ {1, 2, ..., n − 1}, avem
2     
1 1 1
a1 − a 1 + a2 − a2 + ... + an−1 − an−1 
2 2 2
     
1 1 1
an − a 1 + an − a2 + ... + an − an−1 =
2 2 2
 
n−1
an − (a1 + a2 + ... + an−1 ) ,
2
inegalitate verificată cu egal când, pentru fiecare k ∈ {1, 2, ..., n − 1} avem fie ak = an , fie
ak = 12 . Acum ne este suficient să arătăm că
n−1 n−1
− (a1 + a2 + ... + an−1 )  an ⇔ a1 + a2 + ... + an  .
2 2
Ţinând seama de condiţie avem
1 5 (n − 1)
a1 + a2 + ... + an  2 + an  2 + =  .
2 2 2
Ne rămâne de făcut analiza, nu uşoară, a cazului de egalitate. Am văzut că una
din inegalităţile din intercalarea reuşită se verifică cu egal când unele dintre numerele
 
a1 , a2 , ..., an sunt egale cu 12 , iar celelalte, printre care şi an , au o valoare comună x ∈ 0, 21 .
Dacă x =0, atunci se constată că ı̂n (348) egalitatea are loc când avem, după o renotare
convenabilă, a1 = a2 = a3 = a4 = 21 , a5 = a6 = ... = an = 0. Dacă an = x > 0, atunci
inegalitatea a1 + a2 + ... + an  (n−1) 2 trebuie verificată cu egal. Dar am arătat că
1 5 (n − 1)
a1 + a2 + ... + an  2 + an  2 + = 
2 2 2
şi deci, pentru egalitate e nevoie să avem an = 12 . În această ipoteză avem a1 = a2 = ... =
an = 21 şi (348) devine n4  1, imposibil.
O inegalitate curioasă este
(349) a1 + a2 + ... + an  b1 + b2 + ... + bn ,
unde a1 a2 ... ak  b1 b2 ... bk , pentru orice k ∈ {1, 2, ..., n},
b1  b2  ...  bn > 0, a1 , a2 , ..., an > 0, n  2.
(concurs India)
ai
După ce notăm xi = bi , i ∈ {1, 2, ..., n}, setul de condiţii capătă forma simplificată
x1 x2 ...xk  1 , oricare ar fi k ∈ {1, 2, ..., n}.
Putem pune acum inegalitatea de demonstrat sub forma
b1 (x1 − 1) + b2 (x2 − 1) + ... + bn (xn − 1)  0.
166 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

Cum b1  b2  ...  bn > 0 , avem pentru această inegalitate intercalarea


b1 (x1 − 1) + b2 (x2 − 1) + ... + bn (xn − 1) 
b2 (x1 + x2 − 2) + b3 (x3 − 1) + b4 (x4 − 1) + ... + bn (xn − 1) 
b3 (x1 + x2 + x3 − 3) + b4 (x4 − 1) + b5 (x5 − 1) + ... + bn (xn − 1) 
..
.
bn−1 (x1 + x2 + ... + xn−1 − n + 1) + bn (xn − 1) 
bn (x1 + x2 + ... + xn − n)  0
care este corectă dacă arătăm că
x1 + x2 + ... + xk  k, oricare ar fi k ∈ {1, 2, ..., n}.
Or aceste inegalităţi sunt adevărate deoarece

x1 + x2 + ... + xk  k k x1 x2 ...xk  k.
Avem egalitate ı̂n (349) dacă şi numai dacă x1 = x2 = ... = xn = 1 aceasta ı̂nsemnând
(a1 , a2 , ..., an ) = (b1 , b2 , ..., bn ).

9.8 Condiţionare - decondiţionare

Am privit până acum doar o faţă a medaliei şi anume decondiţionarea. A venit momen-
tul să vorbim şi despre condiţionare. Când merită ”să condiţionăm” o inegalitate, altfel
decât prin normare, pentru că despre aceasta am vorbit. Răspunsul este de bun simţ.
Când prin condiţionare obţinem o inegalitate mai uşor de demonstrat decât cea iniţială,
eventual după o decondiţionare care să ne conducă ı̂nsă la altă inegalitate decât cea
iniţială. Condiţionarea ca şi decondiţionarea se fac, evident, prin substituţii. De altfel am
ı̂ntâlnit deja situaţii când prin substituţii transformam o inegalitate ı̂n una condiţionată
dar demonstraţia ei nu folosea condiţia.
În cazul inegalităţii
(350) (a − b)(b − c)(c − d)(d − a) + (a − c)2 (b − d)2  0, a, b, c, d ∈ R,
(Vlad Bazon)

să punem a − b = x , b − c = y , c − d = z , d − a = t , x, y, z, t ∈ R. Avem x + y + z + t = 0


şi inegalitatea devine
xyzt + (x + y)2 (y + z)2  0 ⇔ xyzt + [y 2 + (x + z)y + xz]2  0 ⇔
xyzt + [y 2 − (y + t)y + xz]2  0 ⇔ xyzt + (xz − yt)2  0 ⇔
(xz)2 − (xz)(yt) + (yt)2 ⇔ (xz)2 + (yt)2 + (xz − yt)2  0
şi se dovedeşte adevărată şi verificată cu egal pentru xz = yt = 0, adică atunci când cel
puţin trei din numerele a, b, c, d sunt egale.
9.8. CONDIŢIONARE - DECONDIŢIONARE 167

Pentru  
x y z 3
(351) + + 3
> , x, y, z > 0,
y z x 2
 
y
să punem a = x
y , b= z , c= 3 z
x , a, b, c > 0. Inegalitatea devine
3
a + b + c > , unde ab2 c3 = 1, a, b, c > 0
2
E firesc să apelăm la inegalitatea mediilor. Ca să putem folosi condiţia punem
 
b c 6 b 2 c
3 6
a+b+c = a+2 +3  6 a = √
2 3 2 3 6 2 3
2 3
şi cum
6 3 √
6
2
√ > ⇔ 2 > 22 33 ⇔ 210 > 33 ,
6 2 3
2 3 2
demonstraţia inegalităţii (351) se ı̂ncheie.
În cazul inegalităţii
1 1 1 1
(352) + + +  8, unde 1  a > b > c > d > e  −1,
a−b b−c c−d d−e
(Titu Andreescu)

după ce observăm că


1 1 1 1 1 1 1 1
+ + +  + + +
a−b b−c c−d d−e 1−b b−c c−d d+1
ne rămâne de demonstrat că
1 1 1 1
+ + + 8
1−b b−c c−d d+1
Notând 1 − b = x , b − c = y , c − d = z , d + 1 = t , x, y, z, t > 0, avem de demonstrat
că
1 1 1 1
+ + +  8,
x y z t
ı̂n ipoteza x + y + z + t = 2. Această inegalitate este adevărată, deoarece pusă sub forma
 
1 1 1 1
(x + y + z + t) + + +  16
x y z t
se obţine din (51). Avem egalitate pentru x = y = z = t = 12 . În (352) egalul este atins
când a = 1 , b = 12 , c = 0 , d = − 12 , e = −1.
Şi inegalitatea
(353) (y − z)2 bc + (z − x)2 ca + (x − y)2 ab 
(x − y)(x − z)a2 + (y − z)(y − x)b2 + (z − x)(z − y)c2 ,
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi, x, y, z ∈ R,

ne ı̂ndeamnă la substituţii. Punând y − z = u , z − x = v , x − y = w, inegalitatea devine


u2 bc + v 2 ca + w2 ab + vwa2 + wub2 + uvc2  0.
Scoţând pe wdin condiţia u + v + w = 0, inegalitatea devine
u2 bc + v 2 ca + (u + v)2 ab − v(u + v)a2 − u(u + v)b2 + uvc2  0 ⇔
168 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

(bc + ab − b2 )u2 + (2ab − a2 − b2 + c2 )uv + (ca + ab − a2 )v 2  0.

Avem bc + ab − b2 = b(c + a − b)> 0 şi atunci inegalitatea este adevărată dacă şi numai
dacă Δu  0, adică
(2ab − a2 − b2 + c2 )2 v 2 − 4(bc + ab − b2 )(ca + ab − a2 )v 2  0 ⇔
v 2 [(c2 − (a − b)2 )2 − 4ab(c + a − b)(c + b − a)]  0 ⇔
v 2 (c + b − a)(c + a − b)[c2 − (a − b)2 − 4ab]  0 ⇔
v 2 (c + b − a)(c + a − b)[c2 − (a + b)2 ]  0 ⇔
v 2 (b + c − a)(c + a − b)(a + b − c)(a + b + c)  0.

Cum această inegalitate este adevărată, şi (353) este adevărată şi se verifică cu egal
pentru u = v = 0, deci pentru x = y = z.
După ce punem inegalitatea
(354) x4 + y 4 + 2xy(x2 + y 2 ) + 3x2 y 2 − x2 − y 2 + 4xy + 1  1, x, y ∈ R,
(Gh. Darga)

sub forma
(x + y)2 (x2 + y 2 − 1) + (xy − 1)2  0,
constatăm că ea este adevărată, fără posibilitate de egal, pentru x + y = 0. Pentru x + y =
0, să considerăm t ∈ rs cu proprietatea (x + y)t = 1 pentru a reuşi o omogenizare.
Inegalitatea devine
(x + y)2 [x2 + y 2 − t2 (x + y)2 ] + [xy − t2 (x + y)2 ]2  0 ⇔
(x + y)4 t4 − (x + y)2 [(x + y)2 + 2xy]t2 + (x + y)2 (x2 + y 2 ) + x2 y 2  0.

Încercând să demonstrăm această inegalitate făcând abstracţie de condiţia (x+y)t = 1,


să privim expresia din membrul stâng ca pe o funcţie de grad doi ı̂n t2 . Discriminantul
acestei funcţii este
(x + y)4 [(x + y)2 + 2xy]2 − 4(x + y)4 [(x + y)2 (x2 + y 2 ) + x2 y 2 ] =
(x + y)4 [(x + y)4 + 4xy(x + y)2 + 4x2 y 2 − 4(x + y)2 (x2 + y 2 ) − 4x2 y 2 ] =
(x + y)6 [(x + y)2 + 4xy − 4(x2 + y 2 )] = −3(x + y)6 (x − y)2 .

Cum acest discriminant este nepozitiv, deducem că funcţia de grad doi considerată
are valori nenegative, aceasta ı̂nsemnând că (354) este adevărată. O condiţie necesară
pentru a avea egalitate este x = y pentru ca discriminantul să se anuleze. Inegalitatea
(354) capătă ı̂n această situaţie forma 9x4 − 6x2 + 1  0 ⇔ (3x2 − 1)2  0. Atunci ı̂n (354)
avem egalitate dacă şi numai dacă x = y = ± √13 .
Dacă avem ideea de-a pune inegalitatea
x21 x22 x2n
(355) + + ... + < n − 1,
x21 + x2 x3 x22 + x3 x4 x2n + x1 x2
x1 , x2 , ..., xn > 0 , n  3,
9.8. CONDIŢIONARE - DECONDIŢIONARE 169

(materialele juriului OIM)

sub forma
1 1 1
+ + ... + < n − 1,
1+ x2 x3
x21
1+ x3 x4
x22
1+ x1 x2
x2n

atunci e firesc să apelăm la substituţiile


x2 x3 x3 x4 x1 x2
y1 = 2 , y2 = 2 , ... , yn = 2 .
x1 x2 xn
Inegalitatea devine
1 1 1
+ + ... + < n − 1, cu y1 y2 ...yn = 1.
1 + y1 1 + y2 1 + yn
După ce decondiţionăm această inegalitate cu substituţiile
a2 a3 a1
y1 = , y2 = , ... , yn =
a1 a2 an
obţinem ı̂n locul inegalităţii (355) inegalitatea
a1 a2 an
+ + ... + < n − 1, a1 , a2 , ..., an > 0 , n  3,
a 1 + a 2 a 2 + a3 a n + a1
adică (190) demonstrată deja, destul de uşor, prin spargere cu violarea simetriei.
Avem aici un foarte frumos exemplu de reducere a unei inegalităţi la o alta mai simplă
prin condiţionare - decondiţionare.
Este evident că inegalitatea
16
(356) 0a
,
5
unde a2 + b2 + c2 + d2 + e2 = 2(a + b + c + d + e) = 16, a, b, c, d, e ∈ R,
(concurs Canada)

este greu de decondiţionat. Să ı̂ncercăm atunci un fel de eliminare a variabilelor b, c, d, e.


Avem b + c + d + e = 8 − a şi b2 + c2 + d2 + e2 = 16 − a2 , iar dacă suntem inspiraţi şi
apelăm la ”CBS”, obţinem
(b + c + d + e)2  4(b2 + c2 + d2 + e2 ) ⇔ (8 − a)2  4(16 − a2 ) ⇔
16
5a2 − 16a  0 ⇔ 0  a  .
5
Fiecare din inegalităţile demonstrate este verificată cu egal când b = c = d = e. Mai
exact, avem a = 0 dacă şi numai dacă b = c = d = e = 2 şi avem a = 16 5 dacă şi numai
dacă b = c = d = e = 65 .
Doar ca antrenament, să vedem cum se decondiţionează (356). Substituţiile a = xr , b =
y
r , etc, se constată că nu conduc (sau nu conduc uşor) la decondiţionare. Să punem
8 8 8 8 8
a = x1 + , b = x2 + , c = x3 + , d = x4 + , e = x5 +
5 5 5 5 5
pentru a schimba tipul de condiţii. În loc de a+b+c+d+e = 8, avem x1 +x2 +x3 +x4 +x5 =
0 şi apoi
16 = a2 + b2 + c2 + d2 + e2 =
 2        
8 8 2 8 2 8 2 8 2
x1 + + x2 + + x3 + + x4 + + x5 + =
5 5 5 5 5
170 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

16 64
x21 + x22 + x23 + x24 + x25 + (x1 + x2 + x3 + x4 + x5 ) + =
5 5
64
x21 + x22 + x23 + x24 + x25 + ,
5
adică x21 + x22 + x23 + x24 + x25 = 16
5 . Punând apoi xi = ryi , r > 0 , i ∈ {1, 2, 3, 4, 5}, condiţia
x1 +x2 +x3 +x4 +x5 = 0 devine y1 +y2 +y3 +y4 +y5 = 0 iar din x21 +x22 +x23 +x24 +x25 = 16 5
obţinem √
4 5
r=  2
5 y1 + y22 + y32 + y42 + y52

Am rămas cu o singură condiţie, y1 + y2 + y3 + y4 + y5 = 0, pe care o putem elimina


uşor dacă ne va conveni aceasta. În sfârşit, dubla inegalitate 0  a  16
5 , devine succesiv
8 16 8 8 8
0  x1 +  ⇔ −  x1  ⇔ |x1 |  ⇔
5 5 5√ 5 5
8 4 5 |y1 | 8
r |y1 |  ⇔  2  ⇔
5 5 y1 + y22 + y32 + y42 + y52 5

5y12  4(y12 + y22 + y32 + y42 + y52 ) ⇔ y12  4(y22 + y32 + y42 + y52 ) ⇔
(y2 + y3 + y4 + y5 )2  4(y22 + y32 + y42 + y52 ).

Or aceasta este inegalitatea CBS folosită pentru (1,1,1,1) şi (y2 , y3 , y4 , y5 ) şi-am reuşit şi
o demonstraţie prin decondiţionare.

9.9 O problemă de etică . . . şi teme

Demonstrând următoarele două inegalităţi vom lua ı̂n discuţie şi o problemă de ”etică
problemistică” să-i spunem. Aceste inegalităţi sunt
√ √ √
(357) 4a + 1 + 4b + 1 + 4c + 1  5, unde a + b + c = 1 , a, b, c > 0,
şi

a b c 545
(358) + +  , unde a2 + b2 + c2 = 1 , a, b, c > 0.
1 − a4 1 − b4 1 − c4 4
(V.E. Matizen)
√ √ √
Pentru (357), făcând substituţiile x = 4a + 1 , y = 4b + 1 , z = 4c + 1, obţinem
2 2 2
a = (x 4−1) , b = (y 4−1) , c = (z 4−1) . Condiţia se scrie x2 + y 2 + z 2 = 7 iar inegalitatea
devine
x + y + z  5 ⇔ 2x + 2y + 2z  x2 + y 2 + z 2 + 3 ⇔ (x − 1)2 + (y − 1)2 + (z − 1)2  0.
După ce punem (358) sub forma

a b c 545 2
+ +  (a + b2 + c2 ),
1 − a4 1 − b4 1 − c4 4
ı̂ncercăm să o spargem ı̂n
√ √
a 545 2 1 545
 a ⇔  a
1 − a4 4 1 − a4 4
9.9. O PROBLEMĂ DE ETICĂ . . . ŞI TEME 171


şi alte două inegalităţi analoage. Punând x = a 4 5 avem

1 545 1 5x
4
 a⇔ 4  ⇔
1−a 4 1− x 4
5
x5 − 5x + 4  0 ⇔ (x − 1)2 (x3 + 2x2 + 3x + 4)  4
inegalitate care este adevărată.
Până aici nimic de comentat. Să analizăm condiţiile ı̂n care cele două inegalităţi se
verifică cu egal. Prima dintre ele s-ar verifica cu egal pentru x = y = z = 1 dar aceasta
este imposibil căci x2 + y 2 + z 2 = 7. Pentru cea de a doua am avea egalitate pentru
√ √ √
a 4 5 = b 4 5 = c 4 5 = 1, din nou imposibil căci a2 + b2 + c2 = 1. În concluzie aceste două
inegalităţi sunt verificate fără posibilitate de egal.
Apariţia posibilităţii de egal ı̂ntr-o inegalitate strictă nu poate fi considerată o greşeală,
căci ı̂n definitiv A < B ⇒ A  B. Ea poate fi o neglijenţă şi atunci nu este nimic de
comentat. Dacă nu este o neglijenţă, atunci e o răutate menită să deruteze rezolvitorul,
or aceasta este cel puţin o lipsă de fair-play din partea celui ce lansează inegalitatea pe
piaţă.
Decondiţionarea ı̂n sine nu este o metodă de demonstrare a inegalităţilor. Ea ne permite
doar să găsim inegalitatea ”de provenienţă” aflată ı̂n spatele inegalităţii condiţionate,
inegalitatea a cărei ”umbră” este inegalitatea condiţionată. Decondiţionarea face ca inegal-
itatea condiţionată să-şi piardă caracterul de excepţie şi permite demonstraţii ”normale”.
Trebuie să spunem ı̂nsă că adesea demonstraţiile care folosesc condiţiile sunt mai inge-
nioase şi mai elegante decât demonstraţiile aceloraşi inegalităţi după decondiţionare.

9.9.1 Tema 19.

Demonstraţi, eventual după decondiţionare, inegalităţile:


√  √
(359) x + y  2a, unde 1 + x + 1 + y = 2 1 + a , a, x, y  −1.

(360) ab  ad + bc, unde min(a, b)  c + d, a, b, c, d > 0.

4
(361) 0  x  , unde x + y + z = 2, xy + yz + zx = 1, x, y, z ∈ R.
3
√ √ 
(362) ac + bd  ef , unde a + b  e , c + d  f , a, b, c, d, e, f  0.

1
(363) a3 + b3 + c3 + d3  , unde a + b + c + d = 2, a, b, c, d  −1.
2
(I. Safta)
√ √ √ √
(364) a + 2b + 3c + b + 2c + 3a + c + 2a + 3b  3 2,
unde a + b + c = 1, a, b, c > 0.
(Neculai Solomon)
172 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

1
(365) x2 + y 2 + z 2  ,
(λ − 1)2
unde x − λy = a , y − λz = b , z − λx = c ,
a2 + b2 + c2 = 1 , a, b, c, x, y, z ∈ R, λ > 0 , λ = 1.
(Radu Gologan)

9.9.2 Tema 20.

Demonstraţi, după decondiţionare, inegalităţile:


  
(366) a(p − a) < b(p − b) + c(p − c),
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi de semiperimetru p.
(Călin Burduşel)
2 a b c 3
(367) < + +  ,
m+1 ma + b + c mb + c + a mc + a + b m+2
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi, m > 1.
(Dan Coma)

(368) a2 + b2 + c2 + 2abc < 2,


unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi de perimetru 2.
(I. Jarev)
a b 1
(369) + +  a + b + 1, unde abc = 1, a, b, c > 0.
b c a
(Victor D. Tudor)

(370) xy + yz + zx  0,
unde ax + by + cz = 0, a, b, c fiind lungimile laturilor unui triunghi,
x, y, z ∈ R.


n 
n 
n 
n
(371) ai bi xi y i  ai y i bi xi ,
i=1 i=1 i=1 i=1
yi
unde xaii + bi = m, oricare ar fi i ∈ {1, 2, ..., n},
a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn > 0 , m, x1 , x2 , ..., xn , y1 , y2 , ..., yn ∈ R, n  2.
(M.O. Drimbe)

9.9.3 Tema 21.

Demonstraţi după decondiţionare sau omogenizare inegalităţile:


(372) ab  4, unde ab = a + b , a, b > 0.
(concurs România)
9.9. O PROBLEMĂ DE ETICĂ . . . ŞI TEME 173

(373) x + y  4, unde x2 − xy + y 2 = x + y, x, y ∈ R.

(374) x4 + y 4 < 1, unde x5 + y 5 = x − y , x, y > 0.



2
(375) ab(a + b)  , unde a2 + b2 = 1 , a, b ∈ R.
2
(Gabriel Popescu)
(376) (x + y)(x + z)  2, unde xyz(x + y + z) = 1 , x, y, z > 0.

xy yz zx √
(377) + +  3, unde x2 + y 2 + z 2 = 1 , x, y, z > 0.
z x y

(378) a2 + b2 + c2 + 2 3abc  1, unde a + b + c = 1 , a, b, c > 0.

n
(379) an + bn + cn  31+ 2 , unde a + b + c = abc , a, b, c > 0 , n ∈ R∗ .

1 1 1 1 5
(380) + − < , unde a2 + b2 + c2 = , a, b, c > 0.
a b c abc 3
ab bc ca 1
(381) + +  , unde a + b + c = 1 , a, b, c > 0.
1+c 1+a 1+b 4
(V. Vâjâitu şi A. Zaharescu)
 
a
b c
1
(163) 1+ 1+ 1+  , unde a + b + c = 1, a, b, c > 0.
bc ca ab 4
√ √
(382) 3 xyz  x + y + z  3, unde x2 + y 2 + z 2 = 3 xyz , x, y, z > 0.
(R.P. Uşakov)

9.9.4 Tema 22.

Demonstraţi fără decondiţionare inegalităţile:


1
(383) xyz  1  x + y + z, unde  xy + yz + zx  3 , x, y, z > 0.
3

n
a2
(384) i
 1,
bi
i=1

n 
n
unde ai = bi = 1, a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn > 0 , n  2.
i=1 i=1


n 
n
(385) a2i  b2i ,
i=1 i=1
n n
unde ai b i = b2i , a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.
i=1 i=1
(Ştefan Ilistea)
174 CAPITOLUL 9. DECONDIŢIONAREA

1 1 1
(386) + + ... +  n2 ,
a1 a 2 an
unde a1 + a2 + ... + an  1, a1 , a2 , ..., an > 0 , n  2.
(T. Stamate)
1 √
unde a3 + b3 + c3 = 1 , a, b, c > 0.
3
(387) a+b+c+  3 + 9,
abc
(O. Pop)
1 √ √
(388) a1 + a2 + ... + an +  n + nn ,
a1 a2 ...an
unde a21 + a22 + ... + a2n = 1 , a1 , a2 , ..., an > 0 , n  2.
(Vasile Zidaru)
   √
(389) 1 + x4 + 1 + y4 + 1 + z 4  3 2,
unde xy + yz + zx = 3 , x, y, z > 0.

(390) a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn  0,
unde b1 + b2 + ... + bk  0, pentru orice k ∈ {1, 2, ..., n},
a1  a2  ...  an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.
3
(391) 5(a4 + b4 ) − 4(a5 + b5 )  , unde a + b = 1, a, b > 0.
8
(Titu Andreescu)

(392) a + b < 2c, unde a2 < bc , b2 < ca , c2 < ab , a, b, c > 0.

(393) (x − y)2 + (y − z)2 + (z − x)2 < 2,


unde x3 + y 3 + z 3 + 3xyz = x + y + z , x, y, z > 0.
(Lucian Tuţescu)


n n
1 
n n
1
(394) 1+ xi 1+ xi + 
x xi

i=1 i=1 i i=1 i=1⎤
2 2

n n
1
n ⎣ 1+ xi + 1+ ⎦,
xi
i=1 i=1

"
n
unde xi = 1, x1 , x2 , ..., xn > 0 , n  2.
i=1
175

Capitolul 10

Apelul la identităţi

10.1 Apelul la identităţi . . . simple

Am numit apelul la identităţi metoda de a demonstra o inegalitate după stabilirea unei


identităţi. Ideea nu este nouă pentru că adesea reducerea unei inegalităţi se face de fapt
prin stabilirea unei identităţi. Astfel, o demonstraţie a inegalităţii
(14) ab + bc + ca  a2 + b2 + c2 , a, b, c ∈ R,
a constat ı̂n stabilirea identităţii
[(a − b)2 + (b − c)2 + (c − a)2 ]
a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca = ,
2
iar o alta a folosit identitatea
a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca = (a − b)(a − c) + (b − c)2 .
Desigur nu la astfel de manevre de neocolit ne vom referi ı̂n continuare, ci la acele
situaţii ı̂n care valoarea identităţii sau contribuţia ei la demonstraţie, sunt deosebite.
Un prim exemplu care merită menţionat aici, ı̂l avem pentru
(395) x3 + y 3 + z 3  3xyz, unde x + y + z  0 , x, y, z ∈ R,
care se deduce imediat din identitatea
(27) x3 + y 3 + z 3 − 3xyz = (x + y + z)(x2 + y 2 + z 2 − xy − yz − zx) =
1
(x + y + z)[(x − y)2 + (y − z)2 + (z − x)2 ].
2
Egalitatea ı̂n (395) se obţine când avem fie x + y + z = 0, fie x = y = z  0.
Să ne ocupăm ı̂n continuare de inegalitatea Abel:
(396) mb1  a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn  M b1 ,
unde m şi M sunt cea mai mică şi respectiv cea mai mare dintre sumele
Sk = a1 + a2 + ... + ak , k ∈ {1, 2, ..., n},
b1  b2  ...  bn  0, a1 , a2 , ..., an ∈ R, n  2.
176 CAPITOLUL 10. APELUL LA IDENTITĂŢI

Cum Sk − Sk−1 = ak , pentru orice k ∈ {2, 3, ..., n}, avem


a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn = S1 b1 + (S2 − S1 )b2 + (S3 − S2 )b3 + ... + (Sn − Sn−1 )bn =
S1 (b1 − b2 ) + S2 (b2 − b3 ) + ... + Sn−1 (bn−1 − bn ) + Sn bn

Identitatea stabilită conduce rapid la demonstrarea inegalităţilor (396) . Cum b1 − b2 ,


b2 − b3 , . . . , bn−1 − bn , bn sunt nenegative, suma
S1 (b1 − b2 ) + S2 (b2 − b3 ) + ... + Sn−1 (bn−1 − bn ) + Sn bn
este minorată de
m[(b1 − b2 ) + (b2 − b3 ) + ... + (bn−1 − bn ) + bn ] = mb1
şi majorată de
M [(b1 − b2 ) + (b2 − b3 ) + ... + (bn−1 − bn ) + bn ] = M b1 .
Există şi posibilitatea ca o identitate cunoscută să ne ajute ı̂n alegerea căii de demonstraţii
a unei inegalităţi, ferindu-ne ı̂n felul acesta de bâjbâieli. Astfel, ı̂n cazul inegalităţii
 
a − b b − c c − a 1
 + + 
(341) a + b b + c c + a < 8,
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi,

cunoaşterea identităţii
a − b b − c c − a (a − b)(b − c)(c − a)
(397) + + + = 0,
a + b b + c c + a (a + b)(b + c)(c + a)
a + b, b + c, c + a = 0,

ne-ar fi ajutat să găsim aproape imediat demonstraţia inegalităţii. Oricum, am fost nevoiţi
să stabilim această identitate pentru a demonstra comod (341).
Un exemplu poate mai bun pentru ideea pe care o discutăm ı̂l constituie inegalitatea
a b c
(398) + +  1, a, b, c > 0.
1 + a + ab 1 + b + bc 1 + c + ca
(Marian Dincă)

Pentru a = b = c = 1, inegalitatea se verifică cu egal şi fiecare fracţie din membrul


stâng este 13 . Să reducem (398) plecând de la această observaţie. Inegalitatea devine
     
1 a 1 b 1 c
− + − + − 0⇔
3 1 + a + ab 3 1 + b + bc 3 1 + c + ca
a(b − 1) − (a − 1) b(c − 1) − (b − 1) c(a − 1) − (c − 1)
+ +  0.
1 + a + ab 1 + b + bc 1 + c + ca
Desfăcând fracţiile şi grupând termenii care conţin pe a − 1 la numărător, obţinem
expresia
a−1 c(a − 1) (a − 1)(abc − 1)
− + = .
1 + a + ab 1 + c + ca (1 + a + ab)(1 + c + ca)

Acum (398) se reduce, după eliminarea numitorilor, la


(abc − 1)[(a − 1)(1 + b + bc) + (b − 1)(1 + c + ca) + (c − 1)(1 + a + ab)]  0 ⇔
(abc − 1)(3abc − 3)  0 ⇔ (abc − 1)2  0.
10.2. MANEVRE CU Σ 177

Deci inegalitatea (398) este adevărată şi verificată cu egal când abc = 1, cazul a = b =
c = 1 observat la ı̂nceput, fiind unul particular.
Dacă ne-ar fi fost cunoscută identitatea
a b c
(399) + + = 1, unde abc = 1 , a, b, c > 0,
1 + a + ab 1 + b + bc 1 + c + ca
atunci evident că alegeam o altă cale de urmat pentru a demonstra (398). Să notăm x =
abc şi cum pentru x = 1 avem egalitate ı̂n (398), conform (399), să punem inegalitatea sub
forma
a ab x a ab 1
+ +  + + ⇔
1 + a + ab a + ab + x ab + x + ax 1+ a + ab a + ab + 1 ab +1+a
ab ab 1 x
0 − + − ⇔
a + ab + 1 a + ab + x ab + 1 + a ab + x + ax
ab(x − 1) ab(1 − x)
0 + ⇔
(1 + a + ab)(x + a + ab) (1 + a + ab)(x + ax + ab)
0  ab(x − 1)(x + ax + ab − x − a − ab) ⇔ 0  a2 b(x − 1)2 .

Dacă tot am citat identitatea (399), să o şi demonstrăm. O demonstraţie, fără decondiţionare,
este
a b c
+ + =
1 + a + ab 1 + b + bc 1 + c + ca
a ab abc
+ + =
1 + a + ab a + ab + abc ab + abc + a2 bc
a ab 1
+ + = 1.
1 + a + ab a + ab + 1 ab + 1 + a
O a doua demonstraţie ı̂ncepe cu substituţiile a = xy , b = yz , c = xz , x, y, z > 0. Avem
apoi
x y z
a b c y
+ + = + z
+ x
=
1 + a + ab 1 + b + bc 1 + c + ca 1 + xy + xz 1 + yz + xy 1 + xz + yz
zx xy yz
= + + = 1.
yz + zx + xy zx + xy + yz xy + yz + zx

10.2 Manevre cu Σ

Demonstrarea unei inegalităţi prin stabilirea unei identităţi este o situaţie şi rară şi fericită.
În plus ea presupune, adeseori, o bună stăpânire a subtilităţilor tehnicii de calcul algebric.
Printre aceste subtilităţi se găsesc şi ”manevrele” cu sume având un număr arbitrar de

termeni cu folosirea simbolului . Pentru a putea exemplifica cu succes modul ı̂n care
se foloseşte acest simbol menit a simplifica considerabil, ı̂n unele situaţii, volume mari de
text demonstrativ, credem că este oportun să facem o scurtă prezentare a simbolului şi a
proprietăţilor ce-l caracterizează.
Prin 
ai
i∈I
178 CAPITOLUL 10. APELUL LA IDENTITĂŢI

notăm suma expresiilor (numerelor) ai când i parcurge, fără repetiţie, mulţimea finită I.
Atunci când nu există pericol de confuzie, putem simplifica această notaţie punând
 
ai sau chiar ai .
i

Pentru I = {k, k + 1, ..., n}, k, n ∈N, k  n, vom pune



n
ai
i=k
i se numeşte indice mut pentru că nu apare ı̂n forma explicită a sumei şi să spunem că el
poate fi şi o pereche, tripletă, etc. de variabile. Astfel ı̂n
n 
ai j sau ai j ,
i,j=1 i,j
dacă nu există pericol de confuzie, indicele mut este perechea (i, j) care parcurge mulţimea
{1, 2, ..., n} × {1, 2, ..., n}, iar ı̂n
 
ai j sau ai j
1i<jn i<j
indicele mut este perechea (i, j) care parcurge mulţimea {(h, k) ∈ N × N | 1  h < k  n}.
Cele mai importante proprietăţi ale simbolului sunt ı̂n număr de trei şi anume
 
ai = aj ,
i∈I j∈I
 
λai = λ ai ,
i∈I i∈I
  
(ai + bi ) = ai + bi .
i∈I i∈I i∈I

Prima formulă ne spune că schimbarea notaţiei indicelui mut nu schimbă suma, a
doua formulă se datorează distributivităţii ı̂nmulţirii faţă de adunare, iar a treia formulă
se justifică prin aceea că, după desfacerea parantezelor ı̂ntr-o sumă de sume, termenii pot
fi regrupaţi convenabil.
Pe lângă aceste formule, avem la dispoziţie şi câteva mici trucuri cu acest simbol, cum
ar fi
n 
n n n  n
ai j = ai j = ai j ,
i,j=1 i=1 j=1 j=1 i=1


n
1 
n
ai j = (ai j + aj i ) ,
2
i,j=1 i,j=1


n
n= 1.
i=1

În sfârşit, să mai spunem că rolul lui λ din formula a doua poate fi jucat şi de o sumă

la rândul ei scrisă cu .
Suntem pregătiţi acum să demonstrăm
10.2. MANEVRE CU Σ 179

Identitatea (Cauchy-Binet).
n n n n
   
(400) ai xi bi y i − ai y i bi x i =
i=1 i=1 i=1 i=1
1 
n
(ai bj − aj bi )(xi yj − xj yi )
2
i,j=1

ai , bi , xi , yi ∈ R, pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n}, n  2.

Vom prelucra expresia din stânga egalului până ce vom obţine expresia din dreapta
lui, făcând aceasta ı̂n paşi mici pentru a putea observa uşor formula folosită la fiecare
pas. Avem
   
ai x i bi yi − ai y i bi x i =
i i i i
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
   
ai x i ⎝ bj yj ⎠ − ai y i ⎝ bj xj ⎠ =
i j i j
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
   
⎝ bj yj ⎠ ai xi − ⎝ b j x j ⎠ ai y i =
i j i j
 
ai xi bj yj − ai y i b j x j =
i j i j
 
(ai xi bj yj − ai yi bj xj ) = ai bj (xi yj − xj yi ) =
i,j i,j

1
[ai bj (xi yj − xj yi ) + aj bi (xj yi − xi yj )] =
2
i,j

1
(ai bj − aj bi )(xi yj − xj yi ) .
2
i,j

Făcând ı̂n (400) xi = ai , yi = bi , pentru fiecare i ∈ {1, 2, ..., n}, obţinem

Identitatea (Lagrange).
n n n 2
   1 
n
2 2
(401) ai bi − ai b i = (ai bj − aj bi )2 ,
2
i=1 i=1 i=1 i,j=1
a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2,

din care se obţine inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz


n 2 n n
  
(15) ai bi  a2i b2i ,
i=1 i=1 i=1
a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.
180 CAPITOLUL 10. APELUL LA IDENTITĂŢI

Dacă punem ı̂n (400) ai = xi = 1 şi renotăm pe bi cu xi , pentru fiecare i ∈ {1, 2, ..., n},
obţinem identitatea n n
n   1 
n
n xi y i − xi yi = (xi − xj )(yi − yj ).
2
i=1 i=1 i=1 i,j=1

Aceasta ne permite o justificare imediată a inegalităţii Cebı̂şev


n n
n  
(280) n xi y i  xi yi ,
i=1 i=1 i=1
unde (x1 , x2 , ..., xn ), (y1 , y2 , ..., yn ) sunt
n-uple de numere reale la fel ordonate, n  2.

Într-adevăr, dacă cele două n-uple din enunţ sunt la fel ordonate, atunci pentru orice
i, j ∈ {1, 2, ..., n}, (xi − xj )(yi − yj )  0.
Am văzut că demonstraţia cu teorema A de maximizare, ne-a impus o analiză destul
de dificilă a cazului de egalitate din inegalitatea (280). Cu această demonstraţie anal-
iza cazului de egalitate se face mai simplu. Fie h, k ∈ {1, 2, ..., n} pentru care avem
xh = max xi , yh = max yi , xk = min xi , yk = min yi . Dacă inegalitatea (280) devine
1in 1in 1in 1in
egalitate, atunci (xi − xj )(yi − yj ) = 0, pentru orice i, j ∈ {1, 2, ..., n}. În particular,
(xh − xk )(yh − yk ) = 0 şi atunci xh = xk care conduce la x1 = x2 = ... = xn , sau
yh = yk care conduce la y1 = y2 = ... = yn . Reciproc, dacă x1 = x2 = ... = xn sau
y1 = y2 = ... = yn , atunci se constată, prin verificare, că inegalitatea (280) se verifică cu
egal.
Identitatea Cauchy-Binet ne permite să demonstrăm şi o inegalitate rămasă ı̂ncă nedemon-
strată şi anume inegalitatea Cebı̂şev ponderată:
n n n n
   
(281) pi p i xi y i  p i xi pi y i ,
i=1 i=1 i=1 i=1
unde (x1 , x2 , ..., xn ), (y1 , y2 , ..., yn ) sunt n-uple
de numere reale la fel ordonate, p1 , p2 , ..., pn > 0, n  2.

Substituim ı̂n ”Cauchy-Binet”, pentru fiecare i ∈ {1, 2, ..., n}, xi şi ai cu pi , bi cu
√ √
pi xi şi yi cu pi yi . Obţinem identitatea
n n n n
    1 
n
pi p i xi y i − p i xi pi y i = pi pj (xi − xj )(yi − yj )
2
i=1 i=1 i=1 i=1 i,j=1
din care se deduce (281). Cazul de egalitate se analizează la fel şi este acelaşi ca la
”Cebı̂şev” neponderată.
Acestea credem că sunt demonstraţiile care se potrivesc cel mai bine inegalităţilor
Cebı̂şev.
Pentru inegalitatea CBS ı̂ntre numere complexe,
 2 ⎛ ⎞⎛ ⎞
 n 
  n n
(77)  aj bj   ⎝ |aj |2 ⎠ ⎝ |bj |2 ⎠ ,

 j=1  j=1 j=1
10.2. MANEVRE CU Σ 181

a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ C, n  2,

ı̂ncercăm o reducere prelucrând diferenţa dintre membrul drept şi cel stâng. Avem
⎛ ⎞⎛ ⎞  2
   
 
⎝ |aj | 2⎠ ⎝
|bj |2⎠ 
− aj bj  =
j j  j 
⎛ ⎞⎛ ⎞ ⎛ ⎞⎛ ⎞
   
⎝ aj āj ⎠ ⎝ bj b̄j ⎠ − ⎝ aj bj ⎠ ⎝ a j bj ⎠ =
j j j j
⎛ ⎞⎛ ⎞ ⎛ ⎞⎛ ⎞
   
⎝ aj āj ⎠ ⎝ bj b̄j ⎠ − ⎝ aj bj ⎠ ⎝ āj b̄j ⎠ .
j j j j

Expresia obţinută seamănă cu expresia din membrul stâng al identităţii (400). Din
păcate aceasta folosea numere reale, iar noi operăm cu numere complexe. ”Păcatul” nu
este atât de mare căci se poate constata uşor că demonstraţia identităţii (400) rezistă
şi dacă numerele cu care operează sunt numere complexe. Atâta doar că trebuie să
⎛ cu i a indicilor.
renunţăm la notaţia ⎞⎛ Atunci
⎞ ⎛ ⎞⎛ ⎞
   
⎝ aj āj ⎠ ⎝ bj b̄j ⎠ − ⎝ aj b j ⎠ ⎝ āj b̄j ⎠ =
j j j j
1
(aj b̄k − ak b̄j )(āj bk − āk bj ) =
2
j<k

1 1   2
(aj b̄k − ak b̄j )(aj b̄k − ak b̄j ) = aj b̄k − ak b̄j  .
2 2
j<k j<k

Pentru a avea egalitate este necesar şi suficient să avem aj b̄k = ak b̄j pentru toţi j, k ∈
{1, 2, ..., n}, ceea ce se traduce prin (a1 , a2 , ..., an ) şi (b̄1 , b̄2 , ..., b̄n ) proporţionale.
Pentru a demonstra inegalităţile de care ne-am ocupat ı̂n această secţiune făcând apel
la identităţi, nu era neapărat nevoie să cunoaştem ”Cauchy-Binet”. În definitiv, pentru
fiecare inegalitate ı̂n parte ne puteam stabili acea identitate (caz particular, de fapt, al
identităţii Cauchy-Binet) de care aveam nevoie pentru demonstraţie, procedând aşa cum
am procedat cu identitatea Cauchy-Binet.
O inegalitate care seamănă cu inegalitatea Cebı̂şev ponderată este
n n n n
   
(402) p i xi qi yi + pi y i q i xi 
i=1 ni=1 i=1 ni=1
n  n 
pi q i xi y i + qi p i xi y i ,
i=1 i=1 i=1 i=1

unde (x1 , x2 , ..., xn ), (y1 , y2 , ..., yn ) sunt n-uple de numere reale


la fel ordonate, p1 , p2 , ..., pn , q1 , q2 , ..., qn > 0, n  2.
(Ion Cristian Miu)
182 CAPITOLUL 10. APELUL LA IDENTITĂŢI

Diferenţa dintre expresia din membrul drept şi cea din membrul stâng devine
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
   
pi ⎝ q j xj y j ⎠ + qi ⎝ p j xj y j ⎠ −
i j i j
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
   
p i xi ⎝ qj yj ⎠ − pi y i ⎝ q j xj ⎠ =
i j i j

(pi qj xj yj + pj qi xj yj − pi qj xi yj − pi qj xj yi ) =
i,j

[(pi qj + pj qi )xj yj − pi qj (xi yj + xj yi )] =
i,j

1
[(pi qj + pj qi )xj yj − pi qj (xi yj + xj yi )+
2
i,j

(pj qi + pi qj )xi yi − pj qi (xj yi + xi yj )] =


1
(pi qj + pj qi )(xi yi + xj yj − xi yj − xj yi ) =
2
i,j

1
(pi qj + pj qi )(xi − xj )(yi − yj )  0 .
2
i,j

Analiza cazului de egalitate se face ca pentru ”Cebı̂şev”. Avem egalitate când fie x1 =


x2 = ... = xn , fie y1 = y2 = ... = yn .
Avem nevoie de o tehnică destul de fină pentru a arăta că inegalitatea
 n n
(403) pi j ai bj  0,
i=1 j=1
este verificată de orice 0  a1  a2  ...  an , 0  b1  b2  ...  bn , dacă şi numai dacă,
pentru orice s, t ∈ {1, 2, ..., n}, avem

n n
(404) pi j  0.
i=s j=t

Să facem substituţiile


ai − ai−1 = αi , pentru orice i ∈ {2, 3, ..., n}, a1 = α1 ,
bi − bi−1 = βi , pentru orice i ∈ {2, 3, ..., n}, bi = β1 .
care ne conduc la

i 
i
ai = αs şi bi = βs , pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n}.
s=1 s=1

Avem atunci
n 
 n 
n 
n 
i 
j
S= pi j ai bj = pi j αs βt =
i=1 j=1 i=1 j=1 s=1 t=1
10.2. MANEVRE CU Σ 183


n 
n 
i 
j 
n 
i 
n 
j
pi j αs βt = pi j αs βt =
i=1 j=1 s=1 t=1 i=1 s=1 j=1 t=1

  
n 
n 
n 
n
pi j αs βt = pi j αs βt =
1sin 1tjn s=1 i=s t=1 j=t
⎛ ⎞

n 
n 
n 
n 
n 
n n 
n
pi j αs βt = ⎝ pi j ⎠ αs βt =
s=1 t=1 i=s j=t s=1 t=1 i=s j=t


n 
n
cs t αs βt
s=1 t=1

unde

n 
n
cs t = pi j , pentru orice s, t ∈ {1, 2, ..., n} .
i=s j=t

Să observăm că (403) se traduce prin S  0, condiţiile 0  a1  a2  ...  an ,


0  b1  b2  ...  bn , devin α1 , α2 , ..., αn , β1 , β2 , ..., βn  0 iar (404) capătă forma cs t  0
. Dacă αi , βi  0, pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n}, şi cs t  0, pentru orice s, t ∈ {1, 2, ..., n},
atunci evident S  0. Dacă S  0, pentru orice α1 , α2 , ..., αn , β1 , β2 , ..., βn  0, nu putem
avea pentru nişte s, t ∈ {1, 2, ..., n} cu cs t < 0. Presupunând aceasta, nu avem decât să
alegem αs = βt = 1 şi αi = βj = 0, pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n}\{s}, pentru orice j ∈
{1, 2, ..., n}\{t} ca să obţinem S = cs t < 0; imposibil.
În acelaşi mod se arată că (403) este verificată de orice a1  a2  ...  an şi orice
b1  b2  ...  bn dacă şi numai dacă pentru orice s, t ∈ {1, 2, ..., n}, avem
 n  n n  n  n n
(405) pi j  0 , pi j = pi j = 0.
i=s j=t i=1 j=t i=s j=1

Al doilea set de condiţii apare deoarece, neavând nici un control asupra semnului lui
α1 = a1 şi a lui β1 = b1 , trebuie să avem c1 t = cs 1 = 0, pentru orice s, t ∈ {1, 2, ..., n}.
O altă inegalitate dificilă este
n 
n
(1 + xi )1+p x1+p
i
i=1 i=1
(406) 1+ ,

n 
n
(1 + xi )p xpi
i=1 i=1
p, x1 , x2 , .., xn > 0, n  2.
(M.O. Drimbe)

După ce eliminăm numitorii, diferenţa dintre membrul drept şi cel stâng devine

  p   1+p
p p
(1 + xi ) xi + (1 + xi ) xi −
i i i i
 
(1 + xi )1+p xpi =
i i
184 CAPITOLUL 10. APELUL LA IDENTITĂŢI

) *
(1 + xi )p xpj + (1 + xi )p x1+p
j − (1 + x i )1+p p
x j =
i,j
 1 ) *
(1 + xi )p xpj (xj − xi ) = (1 + xi )p xpj (xj − xi ) + (1 + xj )p xpi (xi − xj ) =
2
i,j i,j

1 ) *
(xj − xi ) (1 + xi )p xpj − (1 + xj )p xpi .
2
i,j

Să aflăm semnul expresiei dintre parantezele pătrate. Avem


(1 + xi )p xpj − (1 + xj )p xpi ? 0 ⇔ (1 + xi )p xpj ? (1 + xj )p xpi ⇔
(1 + xi )xj ? (1 + xj )xi ⇔ xj ? xi ⇔ xj − xi ? 0 .

Deducem că expresia dintre parantezele pătrate şi xj − xi au acelaşi semn sau se an-
ulează simultan ceea ce ı̂nseamnă că (406) este adevărată şi se verifică cu egal pentru
x1 = x2 = ... = xn .
Demonstrarea inegalităţii
n n n 2
  
2 2
(407) ai bi − ai bi 
⎡ 2
i=1

i=1

i=1
2 ⎤
1⎣ 
n 
n 
n 
n 
n 
n 
n
ai b2i − 2 ai bi ai bi + bi a2i ⎦ ,
n
i=1 i=1 i=1 i=1 i=1 i=1 i=1

a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2,

ne va prilejui cele mai fine manevre de calcul cu simbolul .
Avem 2 2
      
S= ai b2i − 2 ai bi ai b i + bi a2i =
i i i i i i i
⎡⎛ ⎞2
⎞⎛ ⎞ ⎛ ⎞2 ⎤

    
⎣⎝ aj ⎠ b2i − 2 ⎝ aj ⎠ ⎝ bj ⎠ ai bi + ⎝ bj ⎠ a2i ⎦ =
i j j j j
⎡ ⎤2 ⎡ ⎛ ⎞2 ⎤2
      
⎣ ai bj − bi aj ⎦ = ⎣ (ai bj − aj bi )⎦ = ⎝ xi j ⎠ .
i j j i j i j

Am notat xi j = ai bj − aj bi . Avem xi j = −xj i şi putem continua cu


⎛ ⎞2 ⎛ ⎞
     
S= ⎝ xi j ⎠ = ⎝ xi j ⎠ xi k = xi j xi k =
i j i j k i,j,k
  
− xk i xi j = − xi j xj k = − xj k xk i =
i,j,k i,j,k i,j,k

1
− (xi j xj k + xj k xk i + xk i xi j ).
3
i,j,k
10.2. MANEVRE CU Σ 185

Apoi
⎡ 2 ⎤
   
T = n⎣ a2i b2i − ai b i ⎦ = n (a2i b2i − ai bi aj bj ) =
i i i i,j
n 2 2 n n 2
(ai bj + a2j b2i − 2ai bi aj bj ) = (ai bj − aj bi )2 = xi j =
2 2 2
i,j i,j i,j
⎛ ⎞
1   1 2 1 2 1 2
1 ⎝ x2i j ⎠ = xi j = xj k = xk i =
2 2 2 2
k i,j i,j,k i,j,k i,j,k

1 2
(xi j + x2j k + x2k i ).
6
i,j,k

În sfârşit, inegalitatea de demonstrat, adică T  S, devine


1 2 1
(xi j + x2j k + x2k i )  − (xi j xj k + xj k xk i + xk i xi j ) ⇔
6 3
i,j,k i,j,k
1
(xi j + xj k + xk i )2  0.
6
i,j,k

O identitate interesantă, care poate fi sursa unor inegalităţi interesante şi cu o demonstraţie
superbă, este
⎛ ⎞⎛ ⎞ ⎛ ⎞⎛ ⎞
n 
n 
n 
n
(408) ⎝ p i j ai x j ⎠ ⎝ p i j bi y j ⎠ − ⎝ pi j ai yj ⎠ ⎝ p i j bi x j ⎠ =
i,j=1 i,j=1 i,j=1 i,j=1
     
1 
n  p   a b   x xk 
 i j pi k   i i   j
 · · ,
4  ph j ph k   ah bh   yj yk 
i,j,h,k=1

pi j , ai , bi , xi , yi ∈ R, pentru orice i, j ∈ {1, 2, ..., n}, n  2 .


(Tiberiu Popoviciu)

Manevrând cu schimbarea indicilor, expresia din primul membru al identităţii devine


⎛ ⎞⎛ ⎞ ⎛ ⎞⎛ ⎞
   
⎝ p i j ai x j ⎠ ⎝ p h k bh y k ⎠ − ⎝ p i k ai y k ⎠ ⎝ ph j bh yj ⎠ =
i,j h,k i,k h,j

(pi j ph k ai bh xj yk − pi k ph j ai bh xj yk ) =
i,j,h,k
 
  pi j pi k 
 ab x y =
 ph j ph k  i h j k
i,j,h,k
   
1   pi j pi k   p 
  hj p hk 
  ai b h x j y k +  a bx y =
2  ph j ph k   pi j pi k  h i j k
i,j,h,k
   
1   pi j pi k   ai bi 
 · xy =
2  ph j ph k   ah bh  j k
i,j,h,k
186 CAPITOLUL 10. APELUL LA IDENTITĂŢI

       
1   p   bi   pi j   ai bi 
 i j pi k   ai  pi k
 ·  xj y k +  ·  xk y j =
4  ph j ph k   ah bh   ph k ph j   ah bh 
i,j,h,k
     
1 
n  pi k   ai bi   xj xk 
 pi j
 · · .
4  ph j p h k   ah bh   y j y k 
i,j,h,k=1

De ”fineţuri” de calcul avem nevoie şi pentru a demonstra inegalitatea


 
1 2 3 n 1 1 1
(409) + + + ... + <2 + + ... + ,
a 1 a 1 + a2 a 1 + a 2 + a 3 a1 + a2 + ... + an a1 a2 an
a1 , a2 , ..., an > 0, n  2.
(D. Kurliancik)

Folosind inegalitatea dintre media armonică şi cea aritmetică, avem


n
k n
2
k(k+1)
2
S= = 
a1 + a2 + ... + ak k + 1 a1 + 2 2 + 3 a33 + ... + k akk
a2
k=1 k=1
n    n  k
2 2 1 2 3 k 4 h2
+ 2 + 3 + ... + k = =
k + 1 k(k + 1) a1 a2 a3 ak k(k + 1)2 ah
k=1 k=1 h=1
 4 h2 
n
h2 
n
1
=4 .
k(k + 1)2 ah ah k(k + 1)2
1hkn h=1 k=h

Avem

n
1 1
n
2k 1  (k + 1)2 − k 2
n
= < =
k(k + 1)2 2 k2 (k + 1)2 2 k2 (k + 1)2
k=h k=h k=h
n    
1 1 1 1 1 1 1
− = − < 2,
2 k2 (k + 1)2 2 h2 (n + 1)2 2h
k=h
şi atunci avem

n
h2 1 
n
1
S<4 = 2 ,
ah 2h2 ah
h=1 h=1
şi inegalitatea este demonstrată.

10.3 Alte identităţi pentru alte inegalităţi

Inegalitatea
 
(410) [a2 + (1 − b)2 ][(1 − a)2 + b2 ] + [a2 + b2 ][(1 − a)2 + (1 − b)2 ]  1,
a, b ∈ [0, 1],
(C. Buşe)

ne aminteşte de ”Minkovski”. Pentru a folosi această inegalitate avem nevoie ca sub


fiecare radical să avem sumă de pătrate. Identitatea
(411) (a2 + b2 )(x2 + y 2 ) = (ax − by)2 + (ay + bx)2 , a, b, x, y ∈ R,
10.3. ALTE IDENTITĂŢI PENTRU ALTE INEGALITĂŢI 187

care nu este decât identitatea Lagrange, adică (401). În cazul n = 2, ne permite desfacerea
produselor de sume de pătrate ı̂n sumă de pătrate. Avem
[a2 + (1 − b)2 ][(1 − a)2 + b2 ] = [a(1 − a) − b(1 − b)]2 + [ab + (1 − a)(1 − b)]2 ,
[a2 + b2 ][(1 − a)2 + (1 − b)2 ] = [a(1 − a) − b(1 − b)]2 + [a(1 − b) + b(1 − a)]2 .
şi inegalitatea de demonstrat devine

[a(1 − a) − b(1 − b)]2 + [ab + (1 − a)(1 − b)]2 +

[a(1 − a) − b(1 − b)]2 + [a(1 − b) + b(1 − a)]2  1.

Folosim inegalitatea Minkovski


  
x21 + x22 + y12 + y22  (x1 + y1 )2 + (x2 + y2 )2
cu alegerea
x1 = −y1 = a(1 − a) − b(1 − b) , x2 = ab + (1 − a)(1 − b) , y2 = a(1 − b) + b(1 − a)
şi obţinem inegalitatea de demonstrat, deoarece x1 + y1 = 0 şi
x2 + y2 = ab + (1 − a)(1 − b) + a(1 − b) + b(1 − a) = 1.
Avem egalitate ı̂n (410) când perechile (x1 , x2 ) şi (y1 , y2 ) sunt proporţionale cu factor
de proporţionalitate nenegativ. Ţinând seama că avem x1 = −y1 , pentru egal ı̂n (410) este
necesar să avem
x1 = y1 = 0 ⇔ (1 − a) = b(1 − b) ⇔ a = b sau a = 1 − b.
Se constată, prin verificare, că ı̂n fiecare din aceste situaţii (410) se verifică cu egal.
Obţinerea unei identităţi ne permite o demonstraţie elegantă pentru inegalitatea
a3 b3 c3 a+b+c
(137) 2 2
+ 2 2
+ 2 2
 , a, b, c > 0,
a + ab + b b + bc + c a + ab + b 3
pe care am demonstrat-o cu ”spargeri muncitoreşti”. Observând că
a3 − b3 b3 − c3 c3 − a3
+ + = (a − b) + (b − c) + (c − a) = 0,
a2 + ab + b2 b2 + bc + c2 c2 + ca + a2
obţinem identitatea
a3 b3 c3
+ + =
a2 + ab + b2 b2 + bc + c2 c2 + ca + a2
b3 c3 a3
2 2
+ 2 2
+ 2 ,
a + ab + b b + bc + c c + ca + a2
care ne ajută să punem inegalitatea (137) sub forma
a3 + b3 b3 + c3 c3 + a3 2(a + b + c)
+ +  .
a2 + ab + b2 b2 + bc + c2 c2 + ca + a2 3
Această inegalitate se sparge ”frumos” ı̂n
a3 + b3 a+b b3 + c3 b+c c3 + a3 c+a
 ,  ,  .
a2 + ab + b2 3 b2 + bc + c2 3 c2 + ca + a2 3
Avem egalitate ı̂n (137) când a = b = c.
Tot cu ”spargeri muncitoreşti” am demonstrat şi
a21 a22 a2n 1
(174) + + ... +  (a1 + a2 + ... + an ),
a1 + a2 a2 + a3 an + a1 2
188 CAPITOLUL 10. APELUL LA IDENTITĂŢI

a1 , a2 , ..., an > 0, n  3.

În acelaşi mod ca pentru (137) obţinem identitatea


a21 a22 a2n a22 a23 a21
+ + ... + = + + ... + ,
a1 + a2 a2 + a3 a n + a1 a1 + a 2 a2 + a 3 a n + a1
care ne permite să punem (174) sub forma
a21 + a22 a22 + a23 a2 + a21
+ + ... + n  a1 + a2 + ... + an .
a 1 + a2 a 2 + a 3 an + a 1
Această inegalitate este uşor de demonstrat ţinând seama că
x2 + y 2 x+y
 , x, y > 0.
x+y 2
Un instructiv exemplu ”de apel la identităţi” avem ı̂n cazul inegalităţii
   
(412) 10 a3 + b3 + c3 − 1  9 a5 + b5 + c5 − 1 ,
unde a + b + c = 1, a, b, c ∈ R.
(Titu Andreescu)
Forma omogenă a expresiei a3 +b3 +c3 −1 este a3 +b3 +c3 −(a+b+c)3 şi cu identitatea
(413) (a + b + c)3 = a3 + b3 + c3 + 3 (a + b)(b + c)(c + a), a, b, c ∈ R,
 3 
obţinem a + b3 + c3 − 1 = 3 |(a + b)(b + c)(c + a)|. Pentru a5 + b5 + c5 − 1 avem forma
omogenă a5 + b5 + c5 − (a + b + c)5 . Acum ne-ar trebui, ca mai ı̂nainte, o identitate care
să ne sară ı̂n ajutor. Din păcate nu avem ”ı̂n bagaje” aşa ceva şi atunci nu ne rămâne de
făcut altceva decât să descoperim o astfel de identitate şi, dacă se poate, fără un volum
prea mare de calcul. Observăm că pentru a = −b expresia de care ne ocupăm se anulează
ceea ce ı̂nseamnă că ea se divide prin a + b şi atunci, din motive de simetrie, şi prin b + c
şi c + a. Avem deci
a5 + b5 + c5 − (a + b + c)5 = (a + b)(b + c)(c + a)E(a, b, c).
Cum expresia din stânga egalului este simetrică ı̂n a, b, c şi omogenă de grad cinci,
deducem că E(a, b, c) trebuie să fie simetrică ı̂n a, b, c şi omogenă de grad doi. Aceasta
ı̂nseamnă că E(a, b, c) are forma A(a2 + b2 + c2 ) + B(ab + bc + ca). Să ı̂nţelegem bine. Am
dedus că există A, B ∈ R, astfel ı̂ncât să avem
a5 + b5 + c5 − (a + b + c)5 = (a + b)(b + c)(c + a)[A(a2 + b2 + c2 ) + B(ab + bc + ca).
Ne mai rămâne de aflat numerele A şi B. Pentru a = b = c = 1 trebuie să avem
3 − 35 = 23 [3A + 3B], de unde A + B = −10, iar pentru a = b = 1, c = 0 trebuie să avem
2 − 25 = 2{2A + B], de unde 2A + B = −15. Deci A = B = −5 şi inegalitatea căutată este
(414) (a + b + c)5 − a5 − b5 − c5 = 5(a + b)(b + c)(c + a)(a2 + b2 + c2 + ab + bc + ca),
a, b, c ∈ R.

Acum inegalitatea (412) devine


10 · 3 · |(a + b)(b + c)(c + a)| 
 
9 · 5 · (a + b)(b + c)(c + a)(a2 + b2 + c2 + ab + bc + ca) ⇔
2 · |(a + b)(b + c)(c + a)|  3 · |(a + b)(b + c)(c + a)| (a2 + b2 + c2 + ab + bc + ca).
10.4. TEME 189

Am ţinut seama că


1
a2 + b2 + c2 + ab + bc + ca = [(a + b)2 + (b + c)2 + (c + a)2 ]  0.
2
Ne mai rămâne de arătat că
2  3(a2 + b2 + c2 + ab + bc + ca) ⇔
2(a + b + c)2  3(a2 + b2 + c2 + ab + bc + ca) ⇔ ab + bc + ca  a2 + b2 + c2 ,
inegalitate care este adevărată, fiind (14). Avem egalitate ı̂n (412) când este verificată una
din condiţiile a + b = 0, b + c = 0, c + a = 0, a = b = c. Ţinând seama că a + b + c = 1,
egalul ı̂n (412) se atinge când a = 0 sau b = 0 sau c = 0 sau a = b = c = 13 .
Putem ajuta mult demonstrarea inegalităţii Hlawka
(415) |a| + |b| + |c| + |a + b + c|  |a + b| + |b + c| + |c + a| , a, b, c ∈ C,
cu identitatea
(416) |a|2 + |b|2 + |c|2 + |a + b + c|2 = |a + b|2 + |b + c|2 + |c + a|2 , a, b, c ∈ C.
Ridicând ambii membri din (415) la pătrat şi folosind (416), punem inegalitatea sub
forma
|a| |b| + |b| |c| + |c| |a| + |a + b + c| (|a| + |b| + |c|) 
|a + b| |b + c| + |b + c| |c + a| + |c + a| |a + b| .

Avem
|a + b| |b + c| = |(a + b)(b + c)| = |b(a + b + c) + ac| 
|b(a + b + c)| + |ac| = |b| |a + b + c| + |a| |c|
şi atunci putem sparge inegalitatea de demonstrat ı̂n
|a| |a + b + c| + |b| |c|  |c + a| |a + b| ,
|b| |a + b + c| + |c| |a|  |a + b| |b + c| ,
|c| |a + b + c| + |a| |b|  |b + c| |c + a| .

Să demonstrăm şi (416). Avem


|a + b|2 + |b + c|2 + |c + a|2 = (a + b)(a + b) + (b + c)(b + c) + (c + a)(c + a) =
(a + b)(a + b) + (b + c)(b + c) + (c + a)(c + a) =
(aa + ab + ba + bb) + (bb + bc + cb + cc) + (cc + ca + ac + aa) =
a(2a + b + c) + b(a + 2b + c) + c(a + b + 2c) =
(a + b + c)(a + b + c) + aa + bb + cc =
(a + b + c)(a + b + c) + |a|2 + |b|2 + |c|2 = |a + b + c|2 + |a|2 + |b|2 + |c|2 .

10.4 Teme

Una peste alta, morala care se poate degaja după parcurgerea acestui capitol ar putea
suna ca un ı̂ndemn: ”nu neglijaţi identităţile!”
190 CAPITOLUL 10. APELUL LA IDENTITĂŢI

10.4.1 Tema 23.

Demonstraţi inegalităţile:
a2 b2 c2 1 √ √ √

(417) + +  ab + bc + ca , a, b, c > 0.
a+b b+c c+a 2
n n n n
   
(371) a i bi xi y i  ai y i bi x i ,
i=1 i=1 i=1 i=1
xi yi
unde ai + bi = m, pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n},
a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn > 0, m, x1 , x2 , ..., xn , y1 , y2 , ..., yn ∈ R,n  2.
n 2 n 2
   n
(418) ai + bi  2n ai b i ,
i=1 i=1 i=1
unde ai  bj , pentru orice i, j ∈ {1, 2, ..., n},
a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.
(Virgil Nicula)
 2

n 
n 
n 
n 
n
(419) ai bi − ai b i 4 (i − 1)ai bi (n − i)ai bi ,
i=1 i=1 i=1 i=1 i=1

n
unde (i − 1)ai bi > 0, a1  a2  ...  an , b1  b2  ...  bn , n  2.
i=1
(M.O. Drimbe)
 
1 1 1
(420) 0  (z1 + z2 + ... + zn ) + + ... +  n2 ,
z1 z2 zn
unde |z1 | = |z2 | = ... = |zn | = 1, z1 , z2 , ..., zn ∈ C, n  2.
(Gh. Andrei)

(421) |z0 − z1 |2 + |z0 − z2 |2 + ... + |z0 − zn |2  |z − z1 |2 + |z − z2 |2 + ... + |z − zn |2 ,


(z1 +z2 +...+zn )
unde z0 = 2 , z, z1 , z2 , ..., zn ∈ C, n  2.
(Gh. Andrei)

10.4.2 Tema 24.

Demonstraţi
inegalitatea Grüss

 n n 
n    1
 
(422)  p a b
i i i − p a
i i p i i   (H − h)(K − k),
b
  4
i=1 i=1 i=1
unde p1 + p2 + ... + pn = 1, p1 , p2 , ..., pn > 0,
a1 , a2 , ..., an ∈ [h, H], b1 , b2 , ..., bn ∈ [k, K], n  2.
191

Capitolul 11

Reducerea la absurd

11.1 Câteva exemple . . . dar simple

Una din metodele de demonstraţie frecvent utilizată ı̂n matematică dar care pare a nu fi
de folos ı̂n demonstrarea inegalităţilor este reducerea la absurd. Că nu este aşa vom vedea
ı̂n continuare. Pentru ı̂nceput să arătăm că
1 1 1
(423) a(1 − b)  sau b(1 − c)  sau c(1 − a)  , a, b, c > 0.
4 4 4
E firesc să atacăm problema presupunând că pentru anume a, b, c > 0 avem
1 1 1
a(1 − b) > şi b(1 − c) > şi c(1 − a) > .
4 4 4
Avem atunci
1 1 1
a(1 − b) > ⇔ 1 − b > ⇔ 2b + < 2.
4 4a 2a
Adunând inegalităţile
1 1 1
2b + < 2, 2c + < 2, 2a + < 2,
2a 2b 2c
obţinem
1 1 1
2a + 2b + 2c + + + < 6,
2a 2b 2c
imposibil, deoarece
1 1 1
2a +  2, 2b +  2, 2c +  2.
2a 2b 2c
Puteam proceda şi altfel pentru a ajunge la o contradicţie. Dacă a  1 sau b  1 sau
c  1, atunci (423) este adevărată. Să considerăm că a, b, c ∈ (0, 1). Presupunând
1 1 1
a(1 − b) > şi b(1 − c) > şi c(1 − a) > ,
4 4 4
cu inegalitatea mediilor obţinem
a+1−b  1
 a(1 − b) > ,
2 2
de unde obţinem a > b. Dar nu putem avea simultan a > b , b > c , c > a.
192 CAPITOLUL 11. REDUCEREA LA ABSURD

Să vedem dacă reducerea la absurd ne ajută să demonstrăm că


(424) a2  ab + bc − ca,
unde b2  bc + ca − ab, c2  ca + ab − bc, a, b, c ∈ R.

Să presupunem că, pentru nişte numere reale a, b, c avem b2  bc + ca − ab , c2 


ca+ab−bc , şi totuşi a2 < ab+bc−ca. Adunând aceste trei inegalităţi, obţinem a2 +b2 +c2 <
ab + bc + ca ı̂n contradicţie cu (14). Se pare că reducerea la absurd nu ne permite analiza
cazului de egalitate. Ne salvăm cu un mic artificiu. Vrând să demonstrăm prin reducere
la absurd o inegalitate A  B, presupunem că inegalitatea A < B este falsă ceea ce
ı̂nseamnă că există nişte valori ale variabilelor pentru care A  B. Să considerăm că
această presupunere ne conduce la o contradicţie cu excepţia unui caz (c). Avem atunci
demonstraţia inegalităţii iniţiale, dacă (c) reprezintă condiţia de egalitate. Deocamdată
ştim că (c) este o condiţie posibilă, deci necesară, de egalitate şi aceasta pentru că am
lucrat cu anumite valori ale variabilelor. Suficienţa condiţiei (c) se testează direct, prin
verificare ı̂n inegalitatea iniţială.
Să reluăm demonstraţia inegalităţii (424). Presupunem că există a, b, c ∈ R pentru care
avem b2  bc + ca − ab , c2  ca + ab − bc , şi totuşi a2  ab + bc − ca. Adunând aceste
inegalităţi obţinem a2 + b2 + c2  ab + bc + ca inegalitate care este falsă, excepţie făcând
cazul ı̂n care se verifică cu egal şi anume a = b = c. Într-adevăr, ı̂n acest caz (424) se
verifică cu egal.
O inegalitate pentru a cărei demonstrare vom consuma ceva mai multă energie, este
(425) x + y > 1,
unde x3 + y 2 > 4 < y 3 + x2 , x, y ∈ R.
(Laurenţiu Panaitopol)

Să presupunem că există x, y ∈ R astfel ı̂ncât să avem x3 + y 2 > 4 < y 3 + x2 , x + y  1.
Atunci
8 < x3 + y 3 + x2 + y 2 = (x + y)(x2 − xy + y 2 ) + x2 + y 2 
2x2 + 2y 2 − xy = 2(x + y)2 − 5xy  2 − 5xy
de unde xy  − 65 < −1. Deducem că x şi y au semne opuse şi atunci să violăm simetria
din (425) cu presupunerea x > 0 > y. Din y 3 + x2 > 4 avem x2 − 4 > −y 3 > 0 şi atunci
x > 2, 1  x + y > 2 + y, de unde y < −1 şi apoi xy < −2. Deoarece x  1 − y, obţinem
4 < x2 + y 3  (1 − y)2 + y 3 , adică y 3 + y 2 − 2y − 3  0. Sunt şanse ca această inegalitate
să nu se verifice pentru y < −1. Dacă punem y = −z , atunci ar trebui să avem z > 1 şi
z 3 − z 2 − 2z + 3  0. Avem −2z + 3  z 3 − z 2 − 2z + 3  0 şi atunci z  32 . Acum obţinem
 
3 3 5
0  z 3 − z 2 − 2z + 3 = z 2 (z − 1) − 2z + 3  z − 1 − 2z + 3 = − z + 3
2 2 4
12 2
de unde z > 5 > 2. În sfârşit, 0  z (z − 1) − 2z + 3  2z(2 − 1) − 2z + 3 = 3 şi asta este
imposibil.
Să remarcăm că, ı̂n principiu, orice inegalitate condiţionată poate fi ”atacată” prin
metoda reducerii la absurd, presupunând că există valori ale variabilelor cu care se verifică
11.2. INEGALITĂŢI CU MINIM SAU MAXIM 193

condiţiile dar nu şi inegalitatea. Este evident că nu ı̂ntotdeauna ne şi convine să procedăm
aşa.

11.2 Inegalităţi cu minim sau maxim

Să demonstrăm dubla inegalitate


3  
(426) min (a − b)2 , (b − c)2 , (c − a)2  a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca 
2
3  
max (a − b)2 , (b − c)2 , (c − a)2 ,
2
a, b, c ∈ R.

Presupunem că, pentru nişte a, b, c ∈ R,


3  
min (a − b)2 , (b − c)2 , (c − a)2  α,
2
unde, din comoditate am pus α = a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca. Cum o inegalitate de forma
min(A, B, C)  α este echivalentă cu setul de inegalităţi A  α, B  α, C  α, obţinem
3 3 3
(a − b)2  α , (b − c)2  α , (c − a)2  α .
2 2 2
Adunând aceste inegalităţi obţinem
3 
3α  (a − b)2 + (b − c)2 + (c − a)2 = 3(a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca) = 3α,
2
inegalitate care este falsă dacă nu se verifică cu egal. Avem egalitate când
3 3 3
(a − b)2 = (b − c)2 = (c − a)2 = α.
2 2 2
Obţinem a = b = c, caz ı̂n care prima inegalitate din (426) se verifică cu egal.
A doua inegalitate din (426) are o demonstraţie foarte asemănătoare celei dintâi. Pre-
supunem că
3  
max (a − b)2 , (b − c)2 , (c − a)2  α,
2
şi obţinem
3 3 3
(a − b)2  α , (b − c)2  α , (c − a)2  α ,
2 2 2
care adunate ne dau 3α  3α, inegalitate care este falsă dacă nu se verifică cu egal. Avem
egalitate când a = b = c.
Să reţinem că, pentru o inegalitate de forma min(A, B, ...)  α se poate ı̂ncerca o
demonstraţie prin reducere la absurd. Presupunând că inegalitatea strictă este falsă, deci
că există nişte valori ale variabilelor pentru care avem min(A, B, ...)  α, obţinem ine-
galităţile A  α, B  α, .... Dacă aceste inegalităţi ne conduc la o contradicţie, excepţie
făcând a anumită situaţie (c) şi dacă ı̂n condiţiile din (c) inegalitatea se verifică cu egal,
atunci, pe baza raţionamentului prin reducere la absurd, deducem că inegalitatea iniţială
este adevărată. Cum (c) este o condiţie necesară pentru egalitate, suficienţa ei se testează
prin verificare. În aceeaşi situaţie sunt şi inegalităţile de forma max(A, B, ...)  α.
194 CAPITOLUL 11. REDUCEREA LA ABSURD

O inegalitate de forma max(A, B, ...)  α nu se ”atacă” prin reducere la absurd. Ea


se poate demonstra arătând că A  α, B  α, .... Analog, pentru demonstrarea unei
inegalităţi de forma min(A, B, ...)  α , e suficient să arătăm că A  α, B  α, .... Ţinând
seama de formă, inegalitatea
 
(186) 2 min (a − b)2 , (b − c)2 , (c − a)2  a2 + b2 + c2 ,
a, b, c ∈ R,

pare ”atacabilă” prin reducere la absurd. Expresia din membrul stâng a apărut şi ı̂n (426).
Aceasta ı̂nseamnă că, pentru a obţine noua inegalitate va trebui să folosim o altă tehnică
decât cea folosită pentru (426). Presupunând că inegalitatea strictă din (186) este falsă,
deducem că există a, b, c reale pentru care
  (a2 + b2 + c2 )
min (a − b)2 , (b − c)2 , (c − a)2  α = .
2

Violând simetria cu a  b  c, deducem că (a − b)2  α ⇔ a − b  α, apoi
√ √
(b − c)2  α ⇔ b − c  α şi atunci a − c = (a − b) + (b − c)  α. Avem
(a − b)2 + (b − c)2 + (c − a)2  6α ⇔
2(a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca)  3(a2 + b2 + c2 ) ⇔ 0  (a + b + c)2 .

Pentru egalitate trebuie să avem a − b = b − c = α şi a + b + c = 0 adică b = 0 şi c = −a.
Cu excepţia acestei situaţii, inegalitatea la care am ajuns este falsă, observaţie cu care se
ı̂ncheie demonstraţia inegalităţii (186) care se verifică cu egal când abc = a + b + c = 0.
Am dat o demonstraţie prin reducere cu violarea simetriei inegalităţii
 
(187) min a(b2 + c2 − a2 ), b(c2 + a2 − b2 ), c(a2 + b2 − c2 )  abc,
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi.

Să vedem cum ne foloseşte reducerea la absurd. Presupunem că


 
min a(b2 + c2 − a2 ), b(c2 + a2 − b2 ), c(a2 + b2 − c2 )  abc ⇔
a(b2 + c2 − a2 )  abc, b(c2 + a2 − b2 )  abc, c(a2 + b2 − c2 )  abc ⇔
b2 + c2  a2 + bc, c2 + a2  b2 + ca, a2 + b2  c2 + ab .

Adunând aceste trei inegalităţi obţinem a2 + b2 + c2  ab + bc + ca, o inegalitate cât


se poate de adevărată fără condiţii. Insistăm şi adunând inegalităţile două câte două,
obţinem 2c2  bc + ca ⇔ 2c  b + a şi apoi 2a  c + b şi 2b  a + c. Aceste trei inegalităţi
adunate ne dau 2(a + b + c)  2(a + b + c), adică o inegalitate care este falsă dacă nu
se verifică cu egal. Egalul este atins când inegalităţile adunate se verifică cu egal, adică
pentru 2c = b + a, 2a = c + b, 2b = a + c ⇔ a = b = c. Se constată, prin verificare că
ı̂n acest caz avem egalitate ı̂n (187). Demonstraţia prin reducere la absurd a inegalităţii
(187) este mai bună decât cea dată anterior, măcar pentru că ne relevă faptul că e suficient
ca a, b, c să fie pozitive şi nu e necesar să fie lungimile laturilor unui triunghi.
Să ne ocupăm ı̂n continuare de o generalizare a inegalităţii (186) şi anume
12  2
n
2
(427) min (ai − aj )  3 ai ,
1i<jn n −n
i=1
11.2. INEGALITĂŢI CU MINIM SAU MAXIM 195

a1 , a2 , ..., an ∈ R, n  3.
(concurs Ungaria)

Presupunem că inegalitatea strictă este falsă şi ı̂n consecinţă există a1 , a2 , ..., an ∈ R
astfel ı̂ncât să avem
12  2
n
min (ai − aj )2  α = 3 ai .
1i<jn n −n
i=1

Violând simetria cu a1  a2  ...  an , avem


 
min (ai − aj )2 = min (a2 − a1 )2 , (a3 − a2 )2 , ..., (an − an−1 )2
1i<jn
şi conform presupunerii, pentru fiecare i ∈ {1, 2, ..., n − 1}, (ai+1 − ai )2  α ⇔ ai+1 − ai 

α. Atunci, pentru i, j ∈ {1, 2, ..., n}, i > j, avem

aj − ai = (aj − aj−1 ) + (aj−1 − aj−2) + ... + (ai+1 − ai )  (j − i) α
şi atunci
(ai − aj )2 = (aj − ai )2  (j − i)2 α = (i − j)2 α .

Cum inegalitatea stabilită este simetrică ı̂n raport cu i şi j, deducem valabilitatea ei şi
ı̂n cazul j < i şi chiar i = j. Avem atunci
 
(ai − aj )2  (i − j)2 α .
i,j i,j

Cum
    
(ai − aj )2 = (a2i − 2ai aj + a2j ) = a2i − 2ai aj + a2j =
i,j i,j i,j i,j i,j
  
a2i −2 ai aj + a2j =
i j i j i j
⎛ ⎞ 2
     
n a2i − 2 ai ⎝ aj ⎠ + n 2
aj = 2n 2
ai − 2 ai
i i j j i i

şi ı̂n particular,


2
  
2 2
(i − j) = 2n i −2 i =
i,j i i
 2
n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1) n4 − n2
2n −2 = ,
6 2 6
inegalitatea stabilită devine
2 2
  n 4 − n2 12  
2n a2i − 2 ai  · 3 a2i ⇔ ai  0.
6 n −n
i i i i

Pentru a avea egalitate, e nevoie ca numerele a1 , a2 , ..., an , eventual după renotare, să
fie ı̂n progresie aritmetică şi cu sumă zero. Cu excepţia acestui caz, inegalitatea obţinută
este falsă. Deci falsă este şi presupunerea făcută ceea ce ı̂nseamnă că (427) este adevărată.
196 CAPITOLUL 11. REDUCEREA LA ABSURD

Să arătăm că


 
x1 x2 x3 xn
(428) max , , , ..., 
1 + x1 1 + x1 + x2 1 + x1 + x2 + x3 1 + x1 + x2 + ... + xn
1
1− √ ,
n
1 + x1 + x2 + ... + xn
x1 , x2 , ..., xn > 0 , n  2.
(Iu. I. Ionin)

Notăm α = n 1 + x1 + x2 + ... + xn > 1. Presupunând că inegalitatea strictă nu este
 că există x1 , x2 , ..., xn > 0 astfel ı̂ncât
adevărată, deducem 
x1 x2 xn 1
max , , ..., 1− .
1 + x1 1 + x1 + x2 1 + x1 + x2 + ... + xn α
Avem
x1 1
 1 − ⇔ x1  α − 1 ,
1 + x1 α
x2 1 1 + x1 1
1− ⇔  ⇔ x2  (1 + x1 )(α − 1)
1 + x1 + x2 α 1 + x1 + x2 α
şi atunci x2  α(α − 1) = α2 − α. Presupunând că pentru un k ∈ {1, 2, ..., n − 1) avem
xh  αh − αh−1 pentru fiecare h ∈ {1, 2, ..., k}, din
xk+1 1 1 + x1 + x2 + ... + xk 1
1− ⇔  ⇔
1 + x1 + x2 + ... + xk+1 α 1 + x1 + x2 + ... + xk+1 α
xk+1  (1 + x1 + x2 + ... + xk )(α − 1)
obţinem
) *
xk+1  1 + (α − 1) + (α2 − α) + (α3 − α2 ) + ... + (αk − αk−1 ) (α − 1) =
αk+1 − αk .

Deci xk  αk − αk−1 , pentru orice k ∈ {1, 2, ..., n} şi atunci, ţinând seama de expresia
lui α, obţinem
1 + x1 + x2 + ... + xn  1 + (α − 1) + (α2 − α) + ... + (αn − αn−1 ) =
αn = 1 + x1 + x2 + ... + xn .

Condiţia necesară (şi prin verificare se constată că şi suficientă) de egalitate este xk =
αk − αk−1 , pentru orice k ∈ {1, 2, ..., n}, unde α > 1. Dacă această condiţie nu este verifi-
cată, atunci inegalitatea la care am ajuns este falsă, cu aceasta ı̂ncheindu-se demonstraţia
prin reducere la absurd a inegalităţii (128).

11.3 O prelucrare constructivă şi tema

Şi acum, pentru că ne-am convins de utilitatea reducerii la absurd ı̂n demonstrarea ine-
galităţilor, să arătăm şi cum ı̂n locul unei demonstraţii neconstructive, cea prin reducere
la absurd, se poate obţine uneori o demonstraţie constructivă utilizând practic acelaşi
11.3. O PRELUCRARE CONSTRUCTIVĂ ŞI TEMA 197

set de calcule. Schema este următoarea: Având de demonstrat o inegalitate de forma


min(A, B, ...)  α, să notăm β = min(A, B, ...). Avem atunci β  A, β  B, . . . Din acest
set de inegalităţi trebuie să obţinem cumva β  α, adică inegalitatea de demonstrat. Vom
ı̂nţelege mai bine cele afirmate urmărind două exemple.
Să reluăm prima inegalitate din (426) ,
3  
min (a − b)2 , (b − c)2 , (c − a)2  a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca , a, b, c ∈ R.
2
Notând cu β minimul din enunţ avem β  (a − b)2 , β  (b − c)2 , β  (c − a)2 ,
inegalităţi care adunate ne dau inegalitatea de demonstrat.
Să reluăm şi inegalitatea mai dificilă,
12  2
n
(427) min (ai − aj )2  ai ,
1i<jn n3 − n
i=1
a1 , a2 , ..., an ∈ R, n  2.

Să notăm cu β minimul din enunţ. Cu presupunerea a1  a2  ...  an , obţinem



β  (ai+1 − ai )2 ⇔ β  ai+1 − ai , pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n − 1}.
Atunci, pentru i, j ∈ {1, 2, ..., n}, avem (i − j)2 β  (ai − aj )2 de unde
2
  n 4 − n2  
(i − j)2 β  (ai − aj )2 ⇔ β  2n a2i − 2 ai .
6
i,j i,j i i

De aici obţinem o inegalitate mai tare decât (427) şi anume


⎡ n 2 ⎤
12 n 
(429) min (ai − aj )2  4 ⎣n a 2
− ai ⎦ ,
1i<jn n − n2 i
i=1 i=1
a1 , a2 , ..., an ∈ R, n  2.

De remarcat că pentru n = 3 obţinem


 
(430) 3 min (a − b)2 , (b − c)2 , (c − a)2  a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca ,
a, b, c ∈ R.

inegalitate mai tare decât (426).


Aceste două exemple ne pot da o idee despre cum poate fi transformată (ı̂n bine) o
demonstraţie prin reducere la absurd, adică neconstructivă, ı̂ntr-o demonstraţie construc-
tivă.

11.3.1 Tema 25.

Demonstraţi prin reducere la absurd inegalităţile


√ √ √ √
(431) a + b > x + y,
1 1 1
unde a + b > x + y , a + b < x + y1 , a, b, x, y > 0.
(I. Bursuc)
198 CAPITOLUL 11. REDUCEREA LA ABSURD

 
1 1 √
(432) min x, y + ,  2,
x y
x, y > 0.
(concurs URSS)
1
(433) max(3x − y 2 + z 3 , 3y − z 2 + x3 , 3z − x2 + y 3 )  ,
27
x, y, z > 13 .
(R. Satnoianu)
 
1 1
(434) max xi +  n+ ,
1in xi n
unde x1 + x2 + ... + xn = 1, x1 , x2 , ..., xn > 0 , n  2.
(N. Burcu)
3
(435) min (pa(p − a), pb(p − b), pc(p − c))  abc,
4
unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi de semiperimetru p.
(Dan Lambadarie)
3  
(436) < max (a − b)2 , (b − c)2 , (c − a)2  2,
2
unde a + b + c = 0, a2 + b2 + c2 = 1, a, b, c ∈ R.
(Dorel Miheţ)

(437) (x1 + y1 )2 + (x2 + y2 )2  4 max(x2 , y 2 ),


unde x21 + x22  x2 , y12 + y22  y 2 , x, x1 , x2 , y, y1 , y2 ∈ R.
(I. Ursu)
199

Capitolul 12

Coborârea

Aflaţi ı̂n faţa unei inegalităţi, ni se poate ı̂ntâmpla şi din păcate nu chiar rar, să nu vedem
nici o cale de demonstraţie. În definitiv e posibil ca demonstraţia unei inegalităţi să nu se
ı̂ncadreze ı̂ntr-o schemă anume, ci să folosească forma particulară a inegalităţii. Pentru
a descoperi demonstraţia ı̂ntr-o astfel de situaţie, s-ar putea să ne fie utilă coborârea. Am
numit astfel ideea de a căuta o ”soră mai mică” a inegalităţii date pe care să o exploatăm
cumva pentru a demonstra ”sora mai mare”, adică inegalitatea iniţială. ”Sora mai mică”
poate fi un caz particular al inegalităţii date, dar poate fi şi o inegalitate analoagă cu ine-
galitatea dată, dar mai simplă, eventual cu mai puţine variabile. Exploatarea ”surorii mai
mici” se poate face ı̂n multe feluri. Cel mai adesea e posibil ca demonstrând inegalitatea
mai simplă să găsim ideea de demonstraţie sau măcar tehnica de abordare a inegalităţii
date. De aceea e bine ”să facem curte surorii mai mici” dar cu gândul la ”sora mai mare”.
Mai e posibil ca inegalitatea mai simplă să ne folosească direct, ca un fel de lemă, pentru
demonstrarea inegalităţii iniţiale. Sau e posibil ca inegalitatea mai simplă să folosească
unei demonstraţii prin spargere, intercalare, etc. a inegalităţii iniţiale. łi posibilităţile
probabil nu s-au epuizat.
Multe dintre demonstraţiile obţinute până acum puteau fi deduse mult mai uşor după
o ”coborâre”. Pe de altă parte, timid, am folosit această idee ı̂n câteva spargeri inter-
calări, etc. Ultima dată ”ni s-a ı̂ntâmplat” când am demonstrat prin reducere la absurd
inegalitatea
12  2
n
(427) min (ai − aj )2  3 ai ,
1i<jn n −n
i=1
a1 , a2 , ..., an ∈ R , n  3.

Am folosit atunci ideea de demonstraţie de la


 
(186) 2 min (a − b)2 , (b − c)2 , (c − a)2  a2 + b2 + c2 , a, b, c ∈ R.
care este cazul n = 3 al inegalităţii (427).
Vom ı̂ncerca ı̂n continuare să dăm cele mai bune exemple de ”coborâre” adică ne vom
ocupa de acele inegalităţi pentru care aproape că nu avem de ales. Pentru ı̂nceput să ne
200 CAPITOLUL 12. COBORÂREA

ocupăm de o inegalitate voit incomodă şi anume


x1 + x2 + x3 x2 + x3 + x4 x3 + x4 + x5
(438) 3< + + +
x1 + x2 + x3 + x4 x2 + x3 + x4 + x5 x3 + x4 + x5 + x6
x4 + x5 + x6 x5 + x6 + x1 x6 + x1 + x2
+ + < 5,
x4 + x5 + x6 + x1 x5 + x6 + x1 + x2 x6 + x1 + x2 + x3
x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 > 0.

Cum ar putea arăta o ”soră mai mică” a acestei inegalităţi, având cât mai puţine vari-
abile? Dacă ne mulţumim cu trei variabile, am putea avea ceva de forma
x1 x2 x3
(?) α< + + < β, x1 , x2 , x3 > 0.
x1 + x2 x2 + x3 x3 + x1

Cum fiecare fracţie este pozitivă şi subunitară inegalitatea este corectă pentru α = 0 şi
β = 3 dar, cu ochii la ”sora mai mare” constatăm că această inegalitate nu ne este de nici
un folos pentru (438). Căutăm atunci valori mai bune pentru α şi β şi suntem nevoiţi să
facem aceasta ”pe ı̂ntuneric” pentru că nu avem nici o ipoteză rezonabilă asupra acestor
valori. Pentru inegalitatea din dreapta din (?) am putea ı̂ncerca o spargere asimetrică de
genul
x1 x2 x3
+ < β1 şi < β2 .
x1 + x2 x2 + x3 x3 + x1
Acum putem observa că avem
x1 x2 x1 x2 x3
+  + = 1 şi < 1,
x1 + x2 x2 + x3 x1 + x2 x2 + x1 x3 + x1
dacă violăm simetria circulară din (?) cu x3  x1 . Cum cele două inegalităţi din (?) sunt
independente, putem presupune apoi x3  x1 pentru a obţine
x1 x2 x1 x2 x3
+  + = 1 şi > 0.
x1 + x2 x2 + x3 x1 + x2 x2 + x1 x3 + x1
Deci, cu alegerea α = 1 şi β = 2, inegalitatea (?) este adevărată. Se poate demonstra,
folosind limite de funcţii, că aceste valori ale lui α şi β sunt cele mai bune ı̂n sensul
că 1 este cel mai mare α şi 2 este cel mai mic β pentru care (?) este verificată de orice
x1 , x2 , x3 > 0.
Toate bune şi frumoase, doar că inegalitatea stabilită nu ne foloseşte nici direct ı̂n
demonstrarea inegalităţii (438) şi nici nu putem ”prelungi” demonstraţia ei la (438). Să
căutăm atunci o altă demonstraţie pentru
x1 x2 x3
1< + + < 2 , x1 , x2 , x3 > 0.
x1 + x2 x2 + x3 x3 + x1
Evident că nu merită să eliminăm numitorii pentru că o astfel de demonstraţie nu
poate fi ı̂ncercată pentru (438). Pentru că veni vorba de numitori, să ı̂ncercăm ”ı̂mblânzirea”
numitorilor. Avem
x1 x2 x3 x1 x2 x3
+ + > + + =1
x1 + x2 x2 + x3 x3 + x1 x1 + x2 + x3 x1 + x2 + x3 x1 + x2 + x3
şi  
x1 x2 x3 x2 x3 x1
+ + =3− + + <
x1 + x2 x2 + x3 x3 + x1 x1 + x2 x2 + x3 x3 + x1
201

 
x2 x3 x1
3− + + = 2.
x1 + x2 + x3 x1 + x2 + x3 x1 + x2 + x3

Această idee de demonstraţie o putem folosi şi pentru (438). Punând S = x1 + x2 +


... + x6 , suma din (438) este mai mare decât
(x1 + x2 + x3 ) (x2 + x3 + x4 ) (x3 + x4 + x5 ) (x4 + x5 + x6 )
+ + + +
S S S S
(x5 + x6 + x1 ) (x6 + x1 + x2 )
+ =3
S S
şi pusă sub forma
x4 x5 x6
6− − − −
x1 + x2 + x3 + x4 x2 + x3 + x4 + x5 x3 + x4 + x5 + x6
x1 x2 x3
− −
x4 + x5 + x6 + x1 x5 + x6 + x1 + x2 x6 + x1 + x2 + x3
este mai mică decât
x4 x5 x6 x1 x2 x3
6− − − − − − = 5.
S S S S S S

În comparaţie cu inegalităţile de până acum, inegalitatea


a b c
(439) + + + (1 − a)(1 − b)(1 − c)  1,
1+b+c 1+c+a 1+a+b
a, b, c ∈ [0, 1],
(concurs SUA)

este ”mai altfel”, măcar pentru faptul că se observă un număr considerabil de cazuri de
egalitate şi anume când a, b, c sunt 0 sau 1 ı̂n toate cele opt variante posibile, deci când
a, b, c ∈ {0, 1}. Să ı̂ncercăm ”să coborâm” la ”o soră mai mică”. Aceasta ar putea fi
a b
(440) + + (1 − a)(1 − b)  1, a, b ∈ [0, 1].
1+b 1+a
În definitiv această inegalitate se obţine făcând c = 0 ı̂n (439) şi este de aşteptat atunci
să fie adevărată. Să ı̂ncercăm o reducere a inegalităţii pentru că altceva ”mai isteţ” nu se
vede. Avem
(440) ⇔ a(1 + a) + b(1 + b) + (1 − a2 )(1 − b2 )  (1 + a)(1 + b) ⇔
a2 b2  ab ⇔ 0  ab(1 − ab).

Cum a, b ∈ [0, 1], această inegalitate este adevărată şi se verifică cu egal când fie a = 0,
fie b = 0, fie a = b = 1.
Este evident că nu merită să ı̂ncercăm o demonstraţie asemănătoare pentru (439). Să
ı̂ncercăm atunci să folosim (440) . . . ca ”pârghie” pentru (439). Avem, din (440) ,
a b
(1 − a)(1 − b)  1 − −
1+b 1+a
şi atunci  
a b
(1 − a)(1 − b)(1 − c)  1 − − (1 − c).
1+b 1+a
202 CAPITOLUL 12. COBORÂREA

Pentru a reuşi o demonstraţie prin intercalare, e suficient să avem


 
a b a b c
1− − (1 − c)  1 − − − ⇔
1+b 1+a 1+b+c 1+c+a 1+a+b
 
c a b a a b b
−c 1− −  − + − ⇔
1+a+b 1+b 1+a 1+b 1+b+c 1+a 1+c+a
 
a b a+b
c + − 
1+b 1+a 1+a+b
 
a b
c + ⇔
(1 + b)(1 + b + c) (1 + a)(1 + c + a)
a b a+b a b
+ −  + ⇔
1+b 1+a 1+a+b (1 + b)(1 + b + c) (1 + a)(1 + c + a)
a(b + c) b(c + a) a+b
+  .
(1 + b)(1 + b + c) (1 + a)(1 + c + a) 1+a+b
Avem apoi
b+c a+b
? ⇔ (b + c)(1 + a + b)?(a + b)(1 + b + c) ⇔ c?a.
1+b+c 1+a+b
Putem viola simetria din (439) cu c = min(a, b, c) şi atunci
b+c a+b c+a a+b
 şi 
1+b+c 1+a+b 1+c+a 1+a+b
de unde obţinem
 
a(b + c) b(c + a) a b a+b
+  + .
(1 + b)(1 + b + c) (1 + a)(1 + c + a) 1+b 1+a 1+a+b
Dacă mai avem şi
a b
+  1,
1+b 1+a
atunci am terminat. Această ultimă inegalitate devine
a(1 + a) + b(1 + b)  (1 + a)(1 + b) ⇔ a2 − ab + b2  1.
Valoarea maximă a funcţiei f (b) = a2 − ab + b2 pe intervalul [0,1] este atinsă ı̂n unul
din capetele intervalului. Cum f (0) = a2  1 şi f (1) = a2 − a + 1 = 1 − a(1 − a)  1,
deducem că inegalitatea testată este adevărată. În sfârşit, inspectând condiţiile ı̂n care
(439) se verifică cu egal, constatăm că avem egalitate ı̂n trei situaţii şi anume: când cel
puţin două din numerele a, b, c sunt 0, când două sunt 1 şi al treilea 0 şi când toate sunt 1
.
Am putea apela la proprietăţile trinomului de grad doi pentru a demonstra inegali-
tatea
(441) 3(x2 − x + 1)(y 2 − y + 1)(z 2 − z + 1)  x2 y 2 z 2 + xyz + 1, x, y, z ∈ R,
(V. Cârtoaje)

dar vom renunţa rapid când ne vom da seama de volumul de calcul care ne aşteaptă.
Să căutăm atunci ”sora mai mică”. Observând că pentru x = y = z = 1 inegalitatea se
verifică cu egal, am putea apela la
3(x2 − x + 1)(y 2 − y + 1)  x2 y 2 + xy + 1, x, y ∈ R
203

care se obţine făcând z = 1 ı̂n (441). Această inegalitate se poate demonstra de exemplu
cu semnul funcţiei de grad doi, doar că ea nu ne este de folos pentru că inegalitatea
(x2 y 2 − xy + 1)(z 2 − z + 1)  x2 y 2 z 2 + xyz + 1,
de care am mai avea nevoie pentru o demonstraţie prin intercalare a inegalităţii (441), nu
se dovedeşte adevărată. Nu renunţăm la ”coborâre” şi ı̂ncercăm cu
(?) 2(x2 − x + 1)(y 2 − y + 1)  x2 y 2 + 1, x, y ∈ R.
Am ţinut seama ı̂n alegerea făcută să avem egalitate când x = y = 1. Înainte de a
testa valabilitatea inegalităţii (?) să vedem dacă ea ne-ar fi de folos, adică să vedem dacă
inegalitatea
3(x2 y 2 + 1)(z 2 − z + 1)  2(x2 y 2 z 2 + xyz + 1), x, y, z ∈ R,
este adevărată. Am putea demonstra această inegalitate cu semnul trinomului de grad
doi dacă nu am fi făcut-o deja, această inegalitate fiind (92). Ne-a mai rămas de dovedit
(?).
Aceasta se scrie
(y 2 − 2y + 2)x2 − 2(y 2 − y + 1)x + 2y 2 − 2y + 1  0
şi cum Δx = (y 2 − y + 1)2 − 4(y 2 − 2y + 2)(2y 2 − 2y + 1) = −4(y − 1)4  0, deducem
că inegalitatea este adevărată şi se verifică cu egal pentru x = y = 1. De fapt şi această
inegalitate a mai fost demonstrată ea fiind un caz particular al inegalităţii (91) .
Este clar că inegalitatea
(442) f (x1 , x2 , ..., xn−1 ) + f (x2 , x3 , ..., xn ) + f (x3 , x4 , ..., xn , x1 ) + ...+
f (xn , x1 , x2 , ..., xn−2 )  2,
1+a1 a2 ...an−1
unde f : E n → R, E = (0, +∞), f (a1 , a2 , ..., an ) = 1+a1 +a1 a2 +...+a1 a2 ...an−1 ,
x1 , x2 , ..., xn > 0, n  3.
(M.O. Drimbe)

este o inegalitate dură. În absenţa oricărei idei de demonstraţie, să coborâm la n = 3 caz
ı̂n care (442) devine
1 + x1 x2 1 + x2 x3 1 + x3 x1
+ +  2, x1 , x2 , x3 > 0,
1 + x1 + x1 x2 1 + x2 + x2 x3 1 + x3 + x3 x1
care nu este decât inegalitatea (398) ı̂ntr-o formă echivalentă. Din păcate demonstraţiile
date acestei inegalităţi cu greu ar putea fi extinse la (442). Să căutăm atunci o demonstraţie
a inegalităţii (442) ı̂n cazul n = 3 care să se poată prelungi şi pentru n arbitrar. Împrumutând
o idee folosită la demonstrarea identităţii (399) aflată ”ı̂n concubinaj” cu inegalitatea, să
punem
y2 y3 y1
x1 = , x2 = , x3 = t , t, y1 , y2 , y3 > 0.
y1 y2 y3
Inegalitatea de demonstrat devine
1 + yy31 1 + t yy21 1 + t yy23
+ + 2 ⇔
1 + yy21 + yy31 1 + yy32 + t yy12 1 + t yy31 + t yy23
y3 + y1 ty1 + y2 ty2 + y3
+ + 
y1 + y2 + y3 y2 + y3 + ty1 y3 + ty1 + ty2
204 CAPITOLUL 12. COBORÂREA

y3 + y1 y1 + y2 y2 + y3
+ + ⇔
y1 + y2 + y3 y2 + y3 + y1 y3 + y1 + y2
ty3 y1 − y3 y1 y3 y1 − ty3 y1
+ 0 ⇔
(y1 + y2 + y3 )(ty1 + y2 + y3 ) (y1 + y2 + y3 )(ty1 + ty2 + y3 )
 
1 1
(t − 1)y3 y1 − 0 ⇔
ty1 + y2 + y3 ty1 + ty2 + y3
(t − 1)2 y1 y2 y3
 0.
(ty1 + y2 + y3 )(ty1 + ty2 + y3 )

Încercăm o demonstraţie similară pentru (442). Facem substituţiile


y2 y3 yn y1
x1 = , x2 = , ..., xn−1 = , xn = t , t, y1 , y2 , ..., yn > 0.
y1 y2 yn−1 yn
Cu aceste notaţii avem
yn
1+ y1 yn + y1
f (x1 , x2 , ..., xn−1 ) = y2 y3 yn = ,
1 + + + ... +
y1 y1 y1 y1 + y2 + ... + yn
f (xk+1 , xk+2 , ..., xn , x1 , x2 , ..., xk−1 ) =
yk
1 + t yk+1
yk+2 yk+3 yn y1 y2 yk =
1+ yk+1 + yk+1 + ... + yk+1 + t yk+1 + t yk+1 + ... + t yk+1
tyk + yk+1
.
ty1 + ty2 + ... + tyk + yk+1 + yk+2 + ... + yn

Acum (442) capătă forma


yn + y1 ty1 + y2 ty2 + y3
+ + + ...+
y1 + y2 + ... + yn ty1 + y2 + y3 + ... + yn ty1 + ty2 + y3 + y4 + ... + yn
tyn−1 + yn

ty1 + ty2 + ... + tyn−1 + yn
yn + y1 y1 + y2 y2 + y3 yn−1 + yn
+ + + ... + .
y1 + y2 + ... + yn y1 + y2 + ... + yn y1 + y2 + ... + yn y1 + y2 + ... + yn

Făcând diferenţa dintre termenul de pe poziţia k + 1 ∈ {2, 3, ..., n} din suma din mem-
brul stâng şi termenul de pe aceeaşi poziţie din suma din membrul drept, adică
tyk + yk+1 yk + yk+1

ty1 + ty2 + ... + tyk + yk+1 + yk+2 + ... + yn y1 + y2 + ... + yn
obţinem o fracţie cu numărătorul
(tyk + yk+1 )(y1 + y2 + ... + yn ) − (yk + yk+1 )(ty1 + ty2 + ... + tyk + yk+1 + yk+2 + ... + yn )
= (t − 1) (yk (yk+1 + yk+2 + ... + yn ) − yk+1 (y1 + y2 + ... + yk )) .

Aceasta ı̂nseamnă că, după ce trecem toţi termenii din membrul drept ı̂n cel stâng şi
ı̂nmulţim cu y1 + y2 + ... + yn obţinem inegalitatea

y1 (y2 + y3 + ... + yn ) − y2 y1 y2 (y3 + y4 + ... + yn ) − y3 (y1 + y2 )
(t − 1) + +
ty1 + y2 + y3 + ... + yn ty1 + ty2 + y3 + y3 + ... + yn
y3 (y4 + y5 + ... + yn ) − y4 (y1 + y2 + y3 )
+ ...+
ty1 + ty2 + ty3 + y4 + y5 + ... + yn
205


yn−1 yn − yn (y1 + y2 + ... + yn−1 )
 0.
ty1 + ty2 + ... + tyn−1 + yn

Desfăcând fracţiile, să grupăm termenii care conţin la numărător produsul yi yj unde
i, j ∈ {1, 2, ..., n}, i < j. Se observă că aceşti termeni se reduc dacă i + 1 = j iar dacă
i + 1 < j, atunci aceşti termeni sunt
yi yj yi yj
− =
ty1 + ty2 + ... + tyi + yi+1 + ... + yn ty1 + ty2 + ... + tyj−1 + yj + ... + yn
yi yj (yi+1 + yi+2 + ... + yj−1)(t − 1)
.
(ty1 + ty2 + ... + tyi + yi+1 + ... + yn )(ty1 + ty2 + ... + tyj−1 + yj + ... + yn )

E suficient acest rezultat pentru a deduce că inegalitatea la care am redus (442) este
adevărată şi verificată cu egal pentru t = 1 ⇔ x1 x2 ...xn = 1.
Să demonstrăm inegalitatea
(443) (ax + by)3  (1 + a3 )(1 + b3 )(x3 + y 3 ), a, b, x, y > 0.
(Liliana Niculescu)

Pentru omogenizare să punem a = αβ , b = uv , α, β, u, v > 0. După eliminarea numi-


torilor inegalitatea se reduce la
(αux + βvy)3  (α3 + β 3 )(u3 + v 3 )(x3 + y 3 ), α, β, u, v, x, y > 0.
În mod firesc această inegalitate ne aminteşte de inegalitatea CBS:
(a1 b1 + a2 b2 )2  (a21 + a22 )(b21 + b22 )
care este ”sora mai mică” a inegalităţii de demonstrat. Din nefericire nu se vede cum o
putem folosi pe aceasta pentru a demonstra redusa inegalităţii (443). Oarecum ciudat,
putem ajunge uşor la o ”soră mai mare” a inegalităţii de demonstrat prin
(a1 b1 c1 d1 + a2 b2 c2 d2 )4  (a21 b21 + a22 b22 )2 (c21 d21 + c22 d22 )2 
(a41 + a42 )(b41 + b42 )(c41 + c42 )(d41 + d42 )

Să ı̂ncercăm să exploatăm ”sora mai mare” pentru a demonstra redusa inegalităţii
(443) . Cum avem mai multe variabile decât avem nevoie, să particularizăm unele dintre
ele. Pentru a obţine ceva de forma (...)3  (...)(...)(...) să alegem d1 şi d2 astfel ı̂ncât
să avem a1 b1 c1 d1 + a2 b2 c2 d2 = d41 + d42 . În cazul ı̂n care a1 , a2 , b1 , b2 , c1 , c2 > 0, alegem
√ √
d1 = 3 a1 b1 c1 , d2 = 3 a2 b2 c2 şi obţinem
 
4 
4 4
3 3
a1 b1 c1 + a2 b2 c2 
 
4 
4 
 4 4
 4 4
 4 4
 3 3
a1 + a2 b1 + b2 c1 + c2 a1 b1 c1 + a2 b2 c2 ⇔
 
4 
4 3    
3
a1 b1 c1 + 3
a2 b2 c2  a41 + a42 b41 + b42 c41 + c42

3 3 3 3 3 3
Punând acum a1 = x14 , a2 = x24 , b1 = y14 , b2 = y24 , c1 = z14 , c2 = z24 , x1 , x2 , y1 , y2 , z1 , z2 >
0, obţinem inegalitatea care ne trebuie:
(x1 y1 z1 + x2 y2 z2 )3  (x31 + x32 )(y13 + y23 )(z13 + z23 ).
206 CAPITOLUL 12. COBORÂREA

Ideea folosită ı̂n această demonstraţie, idee pe care o vom ı̂ntâlni folosită şi de un
principiu de inducţie, s-ar putea exprima prin ”urcă atât cât trebuie şi coboară unde ai
nevoie”.
Una peste alta, morala acestui capitol s-ar formula ”dacă nu poţi cuceri direct o ine-
galitate, atunci ı̂ncearcă să faci ı̂ntâi curte surorilor”.
207

Capitolul 13

Inducţia

13.1 Inducţia uzuală

A venit şi rândul inducţiei matematice. Pentru ı̂nceput să reamintim

(principiul inducţiei uzuale). Fie a ∈ N şi P (n) un predicat peste N.


Dacă
P (a) este adevărată şi
P (n) ⇒ P (n + 1) pentru orice n  a,

atunci
P (n) este adevărată pentru orice n  a.

Am preferat aici ca un enunţ de forma ”propoziţia oricare ar fi x ∈ E , p(x)  este


adevărată” să-l punem sub forma, care ni s-a părut mai elegantă, ”p(x) este adevărată
pentru orice x ∈ E”.
Şi-acum să intrăm ı̂n pâine cu demonstraţia inegalităţii CBS,
n 2 n n
  
2 2
(15) ai bi  ai bi ,
i=1 i=1 i=1
a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R, n  2.

Considerăm predicatul
P (n) :”Pentru orice a1 , a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn ∈ R,
n 2 n n
  
ai bi  a2i b2i ,
i=1 i=1 i=1
egalitatea obţinându-se dacă şi numai dacă n-uplele (a1 , a2 , ..., an ) şi (b1 , b2 , ..., bn ) sunt
proporţionale.”
208 CAPITOLUL 13. INDUCŢIA

Să demonstrăm pentru ı̂nceput că P (2) este adevărată, adică să arătăm că, pentru orice
a1 , a2 , b1 , b2 ∈ R,
(a1 b1 + a2 b2 )2  (a21 + a22 )(b21 + b22 ),
egalitatea obţinându-se dacă şi numai dacă perechile (a1 , a2 ) şi (b1 , b2 ) sunt proporţionale.
Fie atunci a1 , a2 , b1 , b2 numere reale arbitrare. Avem
(a1 b1 + a2 b2 )2  (a21 + a22 )(b21 + b22 ) ⇔ 0  (a1 b2 − a2 b1 )2 ,
inegalitate care este adevărată şi se verifică cu egal pentru a1 b2 = a2 b1 care se traduce prin
(a1 , a2 ) şi (b1 , b2 ) proporţionale. Am arătat deci că P (2) este adevărată. Să considerăm
acum că pentru un n  2 arbitrar, P (n) este adevărată şi să demonstrăm că P (n + 1) este
adevărată, adică să arătăm că, pentru orice a1 , a2 , ..., an+1 , b1 , b2 , ..., bn+1 ∈ R,
n+1 2 n+1 n+1
  
ai b i  a2i b2i ,
i=1 i=1 i=1
egalitatea obţinându-se dacă şi numai dacă (n+1)-uplele (a1 , a2 , ..., an+1 ) şi (b1 , b2 , ..., bn+1 )
sunt proporţionale. Fie atunci a1 , a2 , ..., an+1 , b1 , b2 , ..., bn+1 ∈ R numere reale arbitrare.
Folosindu-ne de valabilitatea inegalităţii din P (n), avem
n+1 2 n 2
 
ai b i = ai bi + an+1 bn+1 =
i=1 i=1
n 2
 
n
ai b i +2 ai bi an+1 bn+1 + a2n+1 b2n+1 
i=1 i=1


n 
n 
n
a2i b2i +2 a i bi an+1 bn+1 + a2n+1 b2n+1 .
i=1 i=1 i=1

Pentru reuşita demonstraţiei prin inducţie este nevoie să fie verificată inegalitatea
n n n n+1 n+1
    
a2i b2i + 2 ai bi an+1 bn+1 + a2n+1 b2n+1  a2i b2i .
i=1 i=1 i=1 i=1 i=1

Această inegalitate devine, după reduceri,


n
 n 
n 
n
2 2 2 2
2 ai bi an+1 bn+1  an+1 bi + bn+1 ai ⇔ 0  (an+1 bi − ai bn+1 )2
i=1 i=1 i=1 i=1
şi se dovedeşte adevărată. Pentru a avea egalitate ı̂n inegalitatea din P (n + 1) e nevoie să
avem egalitate ı̂n fiecare din inegalităţile folosite, adică ı̂n cea din P (n) şi ı̂n ultima inegal-
itate de mai sus, ceea ce ı̂nseamnă (a1 , a2 , ..., an ) şi (b1 , b2 , ..., bn ) proporţionale şi ı̂n plus
an+1 bi = ai bn+1 , pentru orice i ∈ {1, 2, ..., n}, condiţii care se traduc prin (a1 , a2 , ..., an+1 )
şi (b1 , b2 , ..., bn+1 ) proporţionale. Cu aceasta se ı̂ncheie demonstraţia implicaţiei P (n) ⇒
P (n + 1) deci şi demonstraţia valabilităţii lui P (n) pentru n  2.
Forma sub care este pusă o inegalitate atunci când ı̂ncercăm demonstraţia ei prin
inducţie, se poate dovedi foarte importantă pentru dimensiunile volumului de calcul
13.1. INDUCŢIA UZUALĂ 209

necesar demonstraţiei. Astfel, dacă punem inegalitatea CBS sub forma


   
n  
n n
  ! 2 !
 a i bi   ai b2i
 
i=1 i=1 i=1
atunci demonstraţia din pasul inductiv ia forma
     
n+1
   n  n n
   
 ai b i    ai bi  + |an+1 bn+1 |  ! a2i ! b2i + |an+1 | |bn+1 | 
   
i=1 i=1 i=1 i=1
     
⎛ ⎞2 ⎛ ⎞2
 n  n 
n+1 
n+1
!⎝ ! 2
ai ⎠ + |an+1 | 2 !⎝! 2
bi ⎠ 2
+ |bn+1 | = ! 2
ai ! b2i .
i=1 i=1 i=1 i=1

Ultimele două inegalităţi folosite sunt inegalitatea CBS din cazul n şi cea din cazul n=
2. Se poate constata uşor că această demonstraţie, cu adaptări minime, rezistă şi ı̂n cazul
inegalităţii CBS ı̂ntre numere complexe.
Înainte de a vedea alte demonstraţii prin inducţie, e bine să facem un mic comentariu
asupra modului ı̂n care se face o astfel de demonstraţie. Să zicem că ı̂ncercăm să demon-
străm prin inducţie o inegalitate An  Bn , n  a, am demonstrat valabilitatea ine-
galităţii pentru n = a şi ne-a rămas de demonstrat implicaţia An  Bn ⇒ An+1  Bn+1 ,
n  a. Să mai zicem că, folosind ipoteza inductivă, adică inegalitatea An  Bn , reuşim să
demonstrăm că An+1  Cn . Întotdeauna, dar ı̂ntotdeauna, fără excepţie, pentru a reuşi
demonstraţia prin inducţie trebuie să avem Cn  Bn+1 . Aceasta ı̂nseamnă că inegalitatea
”ţintă” se demonstrează printr-o intercalare. Bine-nţeles că e posibil să avem Cn > Bn+1 .
Singura concluzie ı̂ntr-o asemenea situaţie este aceea că inegalitatea iniţială nu poate fi
demonstrată prin inducţie, cel puţin sub acea formă.
Să trecem la demonstrarea inegalităţii Bernoulli
#n n
(244) (1 + xi )  1 + xi ,
i=1 i=1
x1 , x2 , ..., xn ∈ [0, +∞) sau x1 , x2 , ..., xn ∈ (−1, 0], n  2.

Demonstrăm prin inducţie că (244) este adevărată pentru orice x1 , x2 , ..., xn ∈ I unde
I = (−1, 0] sau I = [0, +∞), şi că se verifică cu egal când cel puţin n − 1 din numerele
x1 , x2 , ..., xn sunt nule. Pentru n = 2 avem
(1 + x1 )(1 + x2 )  1 + x1 + x2 ⇔ x1 x2  0
inegalitate adevărată, căci x1 , x2 ∈ [0, +∞) sau x1 , x2 ∈ (−1, 0] şi verificată cu egal când
x1 = 0 sau x2 = 0. Să presupunem că afirmaţia făcută este adevărată pentru un n  2
arbitrar şi să o demonstrăm pentru n + 1. Fie atunci x1 , x2 , ..., xn+1 ∈ I. Avem

#
n+1 #n n
(1 + xi ) = (1 + xn+1 ) (1 + xi )  (1 + xn+1 ) 1 + xi =
i=1 i=1 i=1

n 
n 
n+1
1+ xi + xn+1 + xn+1 xi  1 + xi .
i=1 i=1 i=1
210 CAPITOLUL 13. INDUCŢIA

Avem egalitate ı̂n inegalitatea din cazul n + 1 când, pe de o parte cel puţin n − 1 din

n
numerele x1 , x2 , ..., xn sunt nule şi pe de altă parte xn+1 xi = 0 ceea ce ı̂nseamnă că cel
i=1
puţon n din numerele x1 , x2 , ..., xn+1 sunt nule.
Inegalitatea
x1 x2 xn
(190) + + ... + < n − 1, x1 , x2 , ..., xn > 0 , n  3,
x1 + x2 x2 + x3 xn + x1
a fost demonstrată deja, elegant, cu o spargere cu violarea simetriei. Să presupunem că
nu am fi reuşit acea demonstraţie şi ı̂ncercăm să ne descurcăm cu inducţia. Pentru n = 3
avem de arătat că
x1 x2 x3
+ + < 2, x1 , x2 , x3 > 0 .
x1 + x2 x2 + x3 x3 + x1
Putem demonstra această inegalitate cu spargerea
x1 x2 x3 x2 x3
< 1, +  + = 1,
x1 + x2 x2 + x3 x3 + x1 x2 + x3 x3 + x2
după ce violăm simetria circulară cu x1 = max(x1 , x2 , x3 ). Dacă am găsit această demonstraţie,
atunci nu mai e nevoie să continuăm inducţia pentru că putem prelungi demonstraţia
la cazul narbitrar şi obţine demonstraţia pe care ne-am făcut că am uitat-o. Avem ast-
fel un exemplu de demonstraţie găsită după o ”coborâre” făcută ”forţat” ı̂n ı̂ncercarea
de a face inducţie. Dacă n-am avut nici de această dată ideea bună, putem pur şi sim-
plu reduce inegalitatea de demonstrat la modul ”barbar”, prin eliminarea numitorilor.
Obţinem atunci
x1 (x2 + x3 )(x3 + x1 ) + x2 (x3 + x1 )(x1 + x2 ) + x3 (x1 + x2 )(x2 + x3 ) <
2(x1 + x2 )(x2 + x3 )(x3 + x1 ) ⇔ 0 < x1 x22 + x2 x23 + x3 x21 + x1 x2 x3 .
şi inegalitatea este demonstrată. Să presupunem acum că (190) este adevărată pentru un
n  3 arbitrar şi să o demonstrăm pentru n + 1. Cu x1 , x2 , ..., xn+1 > 0 avem
x1 x2 xn+1
+ + ... + =
x1 + x2 x2 + x3 xn+1 + x1
x1 x2 xn−1 xn xn xn xn+1
+ + ... + + − + +
x1 + x2 x2 + x3 xn−1 + xn xn + x1 xn + x1 xn + xn+1 xn+1 + x1
xn xn xn+1
<n−1− + + =
xn + x1 xn + xn+1 xn+1 + x1
x1 xn (xn+1 − x1 )
n− − < n.
xn+1 + x1 (xn + x1 )(xn + xn+1 )

Prima inegalitate este dedusă din ipoteza inductivă, iar a doua o acceptăm după ce
violăm simetria circulară cu xn+1 = max(x1 , x2 , ..., xn+1 ).
O ”rudă” a inegalităţii (190) este
x1 x2 xn
(444) + + ... + > 2, x1 , x2 , ..., xn > 0 , n  5.
xn + x2 x1 + x3 xn−1 + x1