HARAP-ALB

,,Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este un basm cult, publicat in

Convorbiri literare, in 1877.

Basmul este o opera epica, in proza si mai rar in versuri, in care fortele
binelui se confrunta cu fortele raului, iesind mereu invingatoare cele
dintai. Sunt prezente numeroase personaje imaginare, fiecare avand un
simbol ascuns, ajutoarele, probele si obiectele magice. ,,Povestea lui
Harap-Alb” este un basm cult, deoarece are un autor cunoscut care isi
pune amprenta asupra operei, imbinand naratiunea cu dialogul si
descrierea.

In basm sunt prezente formulele tipice, fiecare avand rolul ei. Formula
initiala ,,amu cica a fost odata” are rolul de a introduce cititorul in lumea
basmului, naratorul lasand o posibilitate de adevar, pe cand la basmul
popular se neaga direct aceasta posibilitate prin formula ,,a fost o data ca
niciodata”. Formulele mediene mentin atentia cititorului si fac trecerea
de la o secventa narativa la alta:,,si mai merge el cat mai merge”,
,,Dumnezeu sa ne tie”, ,,ca cuvantul din poveste”, ,,inainte mult mai este”
si ,,Si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua”. Formula
finala are rolul de a scoate cititorul din lumea basmului si de al aduce la
realitatea in care binele nu invinge intotdeauna raul. ,,Si a tinut veselia
ani intregi, si acum mai tine inca, cine se duce acolo bea si mananca. Iar
pe la noi, cine are bani bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda.”.

O alta caracteristica a basmului se refera la constructia acestuia pe

principiul ciferi ,,trei”, fenomen ce poarta numele de triplicare: trei fii de
crai, trei fete de imparat, trei aparitii ale Spanului, trei probe date de
Span, trei probe pentru castigarea fetei. Caracteristic basmului cult ii
este supralicitarea triplicarii, de aceea noul sir de probe la care este
supus Harap-Alp nu trebuie sa surprinda.

Tema basmului este triumful binelui asupra raului, luptand si invatand din
toate provocarile si incercarile, fara sa renunte la valorile morale cum ar
fi onoarea, respectul si corectitudinea fata de sine si de cei din jur.
Caracterul de buildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui
traseu al devenirii spirituale, concretizat in trecerea probelor si
modificarea statutului social al protagonistului de la fiu de crai pana la
imparat.
 HARAP-ALB
O secventa semnificativa este coborarea in fantana, echivalenta cu
coborarea in stat, fiind obligat sa-si schimbe numele si identitatea pentru
a trai. Fiind tanar si neexperimentat Spanul il pacaleste si isi indeplineste
scopul, de al maturiza pe Harap-Alb, astfel Spanul este un rau necesar.
Coborarea in fantana are, in plan simbolic, coborarea in iad, unde este
pedepsit pentru neatentia si naivitatea sa. Momentul in care a devenit
robul spanului reprezinta inceputul initierii de unde o sa aiba multe de
invatat.

O alta secventa semnificativa este decapitarea eroului, fiind ultima

treapta si finalul initierii, avand semnificatia mortii initiatice. Invierea
este realizata de farmazoana, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal.
Astfel Harap-Alb este eliberat de juramant:,,atat vreme sa ai a ma sluji,
pana cand ii muri si iar ii invie”, calul il omoara pe Span, deoarece si-a
indeplinit rolul de al forma pe viitorul imparat. Eroul primeste recompense
pe fata Imparatului Ros si imparatia. Nunta si schimbarea statusului
social confirma maturizarea eroului. In cele din urma echilibrul este
restabilit si totul se termina cu bine.

Titlul surprinde punctul cel mai de jos in care l-a adus lipsa de experienta.
Harap inseamna om cu pielea de culoare neagra, sclav, deci numele
Harap-Alb este un oximoron, rob de origine alba. Totusi acest nume il va
aduce in puntul cel mai inalt social si din el va invata tot ce stie.

Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de

actiune conventionale, momentele subiectului, un tipar narativ specific
basmului: o situatie initiala de echilibru-expozitiunea, un eveniment care
deregleaza echilibrul initial- intriga, aparitia ajutoarelor, actiunea
reparatorie, trecerea probelor- desfasurarea actiunii, refacerea
echilibrului si rasplata eroului-punctul culminant si deznodamantul.

Astfel, ,,Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult prin prezenta

formulelor specifice, supralicitarea triplicarii si prin tulburarea si
restabilirea echilibrului.