Altfel de Spatii – Michel Foucault

 Textul incepe cu constatarea autorului , conform careia istoria a jucat rolul principal in cadrul
secolului al 19-lea, cuprinzand teme ale dezvoltarii si opririi. In contradictie cu secolul al 19-
lea, el observa ca epoca actuala este una a spatiului, insa acest lucru nu inseamna o negare a
timpului. Aceste spatii nu reprezinta o inovatie si ca el insusi in experienta occidentala are o
istorie, astfel incat cele doua elemente, spatiul si timpul nu se pot lua separat. In acest sens,
autorul da ca exemplu Evul Mediu, unde spatiul medieval reprezenta un spatiu de localizare,
fiind un ansamblu puternic ierarhizat: existau locuri sacre si locuri profane, locuri puternic
aparate si locuri lipsite de aparare, etc. In contradictie cu aceste principii apare descoperirea
lui Galilei, cum ca pamantul se invarte in jurul soarelui, fapt ce a condus la dizolvarea Evului
Mediu.
 Mai departe, autorul pune problema locului sau amplasamentului in contextul oamenilor,
din doua puncte de vedere si anume aceea a locului suficient pentru oameni pe lume cat si
aceea a relatiilor de vecinatate , de circulatie sau de reperaj. Spatiul reprezinta astfel o mai
mare problema decat cea a timpului. El nu este insa in totalitate desacralizat, spre deosebire
de timp, existand inca anumite opozitii intre tipuri de spatii ca cele ale spatiului public fata
de cel privat, a spatiului familial fata de cel social, spatiul de loisir si cel de munca, toate
acestea fiind in continuare usor sacralizate. Autorul face in continuare o comparatie intre
spatiul launtric si cel concret, in care se traieste si constata ca ambele sunt eterogene. Astfel,
oamenii nu traiesc intr-un fel de vid in care s-ar putea situa indivizi ci chiar in cadrul unui
ansamblu de relatii care definesc diverse amplasamente concrete si care nu se suprapun
unele cu celelalte. Toate aceste spatii pot fi definite, insa interesante sunt doar cele care sunt
in relatie cu celelalte, iar aceste tipuri de amplasamente sunt clasificate in doua categorii:
utopii si heterotopii.
 Utopiile sunt amplasamentele fara un loc real si reprezinta ele in sine societati perfectionate.
Principala lor caracteristica este aceea ca ele nu exista. A doua categorie este aceea a
heterotopiilor, care in viziunea autorului reprezinta un fel de utopii, care insa sunt realizate.
Ele au calitatea de a fi absolute altfel fata de toate celelalte dar sunt totusi in opozitie fata
de utopii. La randul lor heterotopiile pot fi impartite in doua categorii si sunt prezente in
absolute toate culturiile lumii. Prima categorie este aceea a heterotopiilor de criza, regasita
in societatile primitive. Acestea sunt rezervate indiviziilor in stare de criza, dupa cum spune si
numele. Heterotopiile de criza sunt des intalnite si in secolul 19 prin exemplul colegiului sau
in cadrul serviciului militar. Aceste heterotopii de criza sunt insa inlocuite in zilele noastre cu
heterotopiile de deviatie, amplasamente in care sunt plasati indivizi cu un comportament
deviant in raport cu societatea si normele acesteia. Exemple de astfel de heterotopii de
deviatie ar fi azilele de batrani, spitalele psihiatrice sau chiar inchisorile.
 Un alt principiu al heterotopiei este ca de-a lungul timpului un exemplu de heterotopie
poate sa functioneze in moduri cu totul diferite. In aceasta categorie se incadreaza si
cimitirele. Acesta reprezinta un spatiu aparte in comparatie cu toate celelalte, insa se afla in
 legatura directa cu societatea In sine, tinand cont ca orice membru al acelei societati are
rude in cimitir. Pana la sfarsitul secolului al 18-lea, el era asezat in inima cetatii si prezenta o
anumita ierarhie prin existenta gropii comune in care se pierdea orice urma de
individualitate, mormintele individuale si nu in ultimul rand cele aflate in interiorul bisericii,
care la randul lor erau diferite in functie de importanta. Importanta cimitirului in cadrul
societatii s-a schimbat de-a lungul timpului in sensul ca in trecut, cand se credea in
reinvierea sufletului, era acordata o importanta minimala asupra mormantului, insa din
momentul in care n-a mai existat aceasta siguranta a resurectiei, automat a inceput sa se
acorde o importanta deosebita ramasitelor trupesti. Odata cu aceste schimbari, a survenit si
schimbarea amplasamentului cimitirului, acesta fiind situat in cele din urma la marginea
orasului, din frica bolilor. Ele inceteaza astfel sa constituie vantul sacru al orasului ci
amintirea ca fiecare familie are o locuinta neagra in cadrul acestuia.
 Al treilea principiu al heterotopiei este practic suprapunerea mai multor spatii, care in mod
normal ar fi incompatibile. Doua exemple ar fi teatrul care face sa se succeada o serie de
spatii diferite unele de celelalte sau cinematograful care reprezinta o sala unde sunt
proiectate imagini tridimensionale care prezinta diverse spatii. Un alt exemplu important il
constituie gradina, care la persani avea o importanta mare filosofica prin cele patru colturi
care reprezinta cele 4 parti ale lumii cu un spatiu central care reprezinta practic buricul
lumii. Se constata astfel ca imprimeul covoarelor nu este intamplator o gradina,
reprezentand o metafora conform careia intreaga lume vine sa-si implineasca perfectiunea
simbolica. Gradina reprezinta astfel o heterotopie fericita si universalizanta.
 Al patrulea principiu atesta aparitia heterocroniilor, care consta in spatii legate de anumite
decupari ale timpului. Heterotopiile timpului pot fi reprezentate de muzee sau biblioteci,
prin acumularea timpului in ele insele. Aceste heterotopii sunt proprii culturii occidentale a
secolului al 19-lea. In antiteza cu aceste heterotopii de acumulare a timpului, sunt cele legate
de calitatea pasagera a acestuia. Astfel de spatii sunt reprezentate prin targuri, iarmaroace
sau balciuri care sunt prezente doar in anumite perioade ale anului. O inventie recenta este
aceea a satelor de vacanta care ofera scurte perioade de sarbatoare.
 Al cincilea principiu sustine ca heterotopiile prezinta intotdeauna sisteme de inchidere sau
deschidere, nefiind permisive decat in urma supunerii individului unor rituri sau chiar
purificari. Unele dimpotriva, au aparenta unor deschideri insa aceasta este una capcana,
reprezentand de fapt o excludere. Un exemplu concis ar fi cel al caselor din America de Sud
in general , in cadrul carora exista o camera la intrare, unde se poate patrunde, fara a avea
acces totusi in camera principala, unde doarme restul familiei. Astfel, prin faptul ca intri esti
de fapt exclus.
 O ultima trasatura a heterotopiilor este aceea ca ele au in raport cu spatiul restant o functie,
care se desfasoara intre doi poli extremi. Ele pot avea rolul de a crea un spatiu inchis, de
iluzie (un exemplu poate fi cel al bordelurilor) sau unul real. Aceasta din urma, reprezinta o
heterotopie de compensatie, nu de iluzie si are rolul de a crea practic un alt spatiu real,
perfect si foarte bine ordonat, spre deosebire de spatiul nostru, care este inca foarte prost
alcatuit si ramas in stadiul de schita. Exemple pentru astfel de heterotopii ar putea sa fie
coloniile de iezuiti intemeiate in America de Sud care prezentau o organizare meticuloasa,
prin dispunerea satului in jurul unei piete dreptunghiulare. Principial, erau folosite doua axe
care sugerau in final semnul crucii. Viata cotidiana era reglementata cu clopotul, programul
fiind unul strict si acelasi pentru toata lumea. Bordelurile si coloniile sunt exemple extreme
ale heterotopiilor. In final se constata ca heterotopia la cel mai mare grad poate fi
reprezentata de vapor. Acesta pluteste in largul marii, fiind inchis de tot ceea ce se intampla
in lume si in general inchis in sine. Acesta este heterotopia prin excelenta iar o civilizatie fara
vapoare, este o civilizatie fara vise.