GREUTĂȚILE PROVOCATE DE PRIMUL RĂZBOI

MONDIAL ÎN EUROPA

Prin urmările sale, încheierea primului război mondial a afectat profund ordinea politică,
socială și culturală a întregii lumi, chiar și a zonelor neimplicate direct în conflagrație. Au apărut noi
state pe harta politică a lumii, altele vechi au dispărut sau și-au modificat radical granițele, au fost
înființate organizații internaționale, iar noi idei politice și economice și-au câștigat locul în lume.
Traumele sociale
Experiențele războiului au condus către un tip de traumă colectivă națională pentru toate țările
participante la conflagrație. Optimismul începutului de secol dispăruse în totalitate, iar cei care au luptat
în război au devenit cunoscuți ca "generația pierdută", pentru că ei nu au mai fost niciodată capabili să-și
revină după grozăviile suportate pe front. În timpul acestui război, pentru prima oară în istoria
conflagrațiilor, au murit în luptă mai mulți oameni decât de boli, numărul celor căzuți la datorie fiind
nemaiîntâlnit până în acel moment. În cinstea celor uciși în luptă au fost ridicate monumente în mii de
orașe și sate.
Trauma socială s-a manifestat în nenumărate feluri. Unii oameni au fost revoltați de
naționalismul pe care îl considerau vinovat de marile pierderi de vieți omenești și distrugerile materiale
și de aceea s-au orientat spre o politică bazată pe internaționalism prin intermediul organizațiilor
internațonale precum Liga Națiunilor. O altă orientare politică, pacifismul a devenit tot mai importantă
în perioada interbelică. A existat și o altă categorie de oameni, care au acționat diametral opus,
considerând că doar o politica de mână forte și forța armată pot asigura protecția într-o lume haotică și
inumană care nu respecta niciuna dintre valorile recunoscute ale civilizației. S-a manifestat tot mai acut
un sentiment profund de deziluzie și de cinism.
Muniția nefolosită
În toate regiunile în care fuseseră tranșee sau lupte, (de exemplu în regiunea Champagne din
Franța), rămăseseră mari cantități de muniție nefolosită, neexplodată sau uitată de toate calibrele, unele
dintre ele cauzând accidente chiar și în zilele noastre
Blocada Germaniei
Deși fusese semnat un armistițiu, Aliații au mențiunut o blocadă navală împotriva Germaniei,
blocadă care fusese impusă încă din timpul războiului. Termenii armistițiului permiteau transporturile de
alimente pe cale maritimă către Germania.
Tratatul de la Versailles
După ce negocierile Conferinței de pace de la Paris din 1919 s-au încheiat, a fost semnat Tratatul
de la Versailles pe 28 iunie 1919, document care punea în mod oficial capăt războiului. Între cele 440 de
articole ale tratatului se aflau cele care cereau ca Germania să-și asume în mod oficial responsabilitatea
pentru declanșarea conflagrației și ca ea să plătească despăgubiri de război foarte ridicate
"Gripa spaniolă"
Un eveniment separat, dar legat de conflagrația mondială, a fost pandemia de gripă. O tulpină
nouă de gripă, originară din SUA, dar denumită în mod eronat ca "Gripa spaniolă", a fost adusă în mod
accidental în Europa de militarii americani. Boala s-a răspândit rapid pe tot continentul american .
Revoluțiile
Poate cel mai important eveniment precipitat de lipsurile războiului a fost revoluția rusă din
1917. Un val de revoluții de orientare socialistă sau comunistă a apărut în mai multe țări europene
începând din 1917, cele mai importante fiind cele din Germania și Ungaria.
Ca rezultat al refuzului bolșevicilor de a ceda teritorii, forțele germane și austriece au atacat și învins
armatele rusești, obligând autoritățile de la Petrograd să accepte semnarea tratatului de la Brest-Litovsk
din martie 1918 si european, iar până la urmă pe tot globul.

1
RUSIA
Rusia, care suferise deja mari pierderi umane și economice, a fost răvășită de un cumplit război
civil, în cursul căruia se apreciază că au fost uciși 15 milioane de oameni. În timpul revoluției ruse și a
războiului civil care a urmat, mai multe națiuni neruse și-au cucerit independența, unele numai pentru a
o pierde în scurt timp. Republica Populară Ucrainiană și Republica Populară Belarus au avut fost state
efemere, ocupate la scurtă vreme după proclamarea independenței de Rusia Bolșevică. Finlanda, după
proclamarea independenței, a trecut prin războiul civil.
Imperiul Austro-Ungar
Odată cu schimbarea cursului războiului în defavoarea Puterilor Centrale, populația Imperiului
Austro-Ungar și-au pierdut încrederea în aliați și în victorie, și chiar mai înainte de semnarea
armistițiului din noiembrie, naționalismul radical dusese la proclamarea mai multor declarații de
independență (septembrie – octombrie 1918). Dacă la început Aliații au sperat să mențină Austro-
Ungaria (eventual cu un teritoriu redus) pentru contrabalansarea puterii Germaniei în Europa Centrală,
interpretând cele 14 puncte proclamate de președintele american Woodrow Wilson ca pe o invitație la
federalizarea Austro-Ungariei, evenimentele care s-au precipitat au dus la dezintegrarea imperiului și
proclamarea unei serii de state independente (Cehoslovacia, Austria, Ungaria) și la o importantă creștere
teritorială a altora (Regatul României și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, viitoarea Iugoslavie).
Imperiul Otoman
Palestina și Transiordania au fost incorporate (sub diferite aranjamente legale și administrative)
în Palestina sub Mandat Britanic pe 29 septembrie 1923.La sfârșitul războiului, Imperiul Otoman s-a
prăbușit complet și a fost împărțit între puterile victorioase ale Antantei, după semanarea Tratatului de la
Sèvres de pe 10 august 1920. Prăbușirea imperiului a dus la crearea Orientului Mijlociu modern. Liga
Națiunilor a oferit Franței mandate asupra Siriei și Libanului, iar Regatului Unit mandate asupra Irakului
și Palestinei (formată din două regiuni autonome: Palestina și Transiordania).
Regatul Unit
Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, finanțând războiul, a ajuns să aibă probleme economice
și sociale importante. Regatul s-a transformat din cel mai mare investitor în străinătate în cel mai mare
debitor internațional, cu rate ale imprumuturilor externe care reprezentau la un moment dat 40% din
cheltuielile bugetare. Inflația a crescut de mai mult de două ori între 1914 și 1920, în timp ce valoarea
lirei sterline a scăzut cu 61,2%. Reparațiile de război germane plătite în natură sub formă de cărbune au
adus mari greutăți industriei locale, precipitând izbucnirea grevei generale din 1926.
Franța
Franța a obținut regiunile Alsaciei și Lorenei, care fuseseră anexate de Prusia în timpul
războiului franco-prusac din 1870. În timpul Conferinței de pace de la Paris din 1919, obiectivul urmărit
de președintele Georges Clemenceau era acela de a se asigura că Germania nu va căuta să se răzbune în
anii care urmau să vină. Pentru a asigura îndeplinirea acestui obiectiv, feldamareșalul Ferdinand Foch a
cerut ca, pentru protecția viitoare a Franței, râul Rin să devină granița dintre Germania și Franța. Ținând
seama de precedentele istorice, feldmareșalul era convins că Germania va redeveni un pericol, iar la
aflarea prevederilor Tratatului de la Versailles, care lăsa Germania aproape neatinsă, el a declarat
vizionar: " Aceasta nu este o Pace. Acesta este un Armistițiu pentru 20 de ani."
Italia
După război, Italia nu a reușit să anexeze Dalmația, ceea ce a făcut ca unii dintre politicienii
peninsulari să vorbească despre o "victorie mutilată".
Se poate aprecia că, dintre Puterile Aliate, Italia a fost cea mai câștigată după încheierea
războiului. Regatul Unit și Franța aveau în Germania un potențial adversar, care păstrase cam 80% din
potențialul economic și industrial, fiind capabil de revanșă în câțva ani. În schimb, Italia scăpase pentru
totdeauna de inamicul secular, Imperiul Austro-Ungar, care se împărțise într-un număr de state mici,
care nu mai puteau reprezenta un pericol, unele dintre acestea chiar căzând în sfera de influență italiană.